Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Biserica Stramoseasca Din Transilvania - Biserica Romana in Lupta Pentru Apararea Existentei Nationale A Romanilor Tansilvaneni.

    Încărcat de

    Razvan Nicolae Busuioc
    42 vizualizări30 pagini

    Titlu original

    Biserica stramoseasca din Transilvania - Biserica romana in lupta pentru apararea existentei nationale a romanilor tansilvaneni.

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    42 vizualizări30 pagini

    Biserica Stramoseasca Din Transilvania - Biserica Romana in Lupta Pentru Apararea Existentei Nationale A Romanilor Tansilvaneni.

    Încărcat de

    Razvan Nicolae Busuioc

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 30
    112 Arhid. prof. dr, Constantin Voicu care vorbea in numele ,,dreptatii*, plibertatii", ,,egalitatii* si ,,democratiei*. Marele si elocventul avocat pare-se c& a igno- Yat proverbul: ,,Ce semeni aceea vei culege“. BISERICA ROMANA IN LUPTA PENTRU APARAREA EXISTENTEL NATIONALE A ROMANILOR TRANSILVANENI Impletindu-si propria lor viafé cu viata poporului in mij- Jocul c&ruia igi indeplineau misiunea lor mintuitoare, slujitorii altarului au inteles sf fie prezenti in toate incerc&rile poporu- Jui roman, sustinindu-l si impartasind nazuintele lui la o viata Tiber si dreapta. Orice pagina vom deschide in istoria Bise- ricii noastre, nu putem citi nimic care sa marturiseasca impo- triva sprijinului continu pe care l-au dat slujitorit altarului poporului roman in lupta sa pentru independenta nationala si statala.” Prin pastrarea _,,legii stramosesti* in popor, a credintei crestine ortodoxe deci, clerul roman a mentinut treazi si a dezvoltat constiinta unit&tii nationale. Jdentificindu-se cu pastoritii lor — de care nu se deosebeau prea mult nici la vorb4, nici la port, nici ca nivel de viata, slujitorii Bisericii Romane s-au facut ,,tuturor toate“. Au fost peste vremuri dascdli pentru copii, doctori pentru bolnavi, judecatori pentru invrijbiti, apdrdtori ai drepturilor celor asu- priti, iar cind impilarile si nedreptatile intreceau puterea de rabdare a poporului si acesta se rézvratea, ei deveneau gi luptdtori si cdldtuze in lupta pentru sfinta dreptate a poporului. Ne referim cu deosebire la istoria atit de vitrega a romanilor din Transilvania, confruntati secole de-a rindul cu o stapinire straind ostilé, aceea a nobilimii. maghiare. Aceast stapinire a mers pina acolo incit, in plin& epoca moderna, in a doua jumittate a secolului al XIX-lea gi in primele doua decenii ale secolului al XX-lea, romani s-au vazut nevoiti si lupte din toate puterile si cu toate mijloacele pentru apirarea insasi a existentei lor nationale aflate in real pericol in timpul dualis- mului austro-ungar. {71 Liviu Stan, Sprifinirea luptei de independentd a poporulut roman ch ee Bisericii pentru autocefatie, in ,Ortodoxia", 11 (1968), nr. 4, p. 617. Vechime gi continuitate de ,,Lege straémoseasc’“ 113 Dat fiind rolul cu totul remarcabil pe care l-a avut Bise- rica Romani in mentinerea triniciei neamului, existenta Bisericii Romane libere, independente, autonome, care are legea ei, slujbele ei, rinduielile ei, datinile ei — izvora din vointa poporului roman de a se elibera gi de jugul social, si de cel national, dar si de cel bisericesc (aservirea fata de Esztergom si Vatican sau fati de Carlovit), din simtimintul de demnitate a unui popor ce-si cucerea libertatea sociala si nationala prin lupta, din insisi vrerea acestui popor de a se dezvolta si a propadsi spre o viata nationala libera si spre o soartaé mai buna. Cel mai scump lucru in lume pentru un popor este liber- tatea si cel mai scump lucru pentru Biserica Romana era inde- pendenta ei. O Bisericé neliberaé nu se poate dezvolta in voie, dup& cum li cer legile credintei sale gi legile istoriei; un popor liber nu poate ingidui ca credinciosii din sinul lui s& apartinA unei Bise- rici nelibere, care si slujeascd interese strdine de interesele lui. Pentru a putea oferi poporului roman in lupta sa pentru libertate gi unitate nationalé acel sprijin de care avea atita nevoie din partea Bisericii, pe plan religios lupta pentru inde- penden{& a cuprins, asadar, revendicarile urmatoare: — O Bisericé Romana liberd, care si nu depinda de nici o alta Biserica; —— Pastrarea neschimbatd a_,,legii stramogesti“, adicd a credinei, sfintelor slujbe, rinduielilor asa cum au fost ele din vechime si, in consecin{i, neacceptarea oricéror elemente straine de legea stramogeasca. — Mentinerea caracterului national-romanesc al Bisericii, nu numai ca limba de cult, ci si ca identificare a Bisericii cu n&zuinfele si lupta poporului roman pentru libertate, progres gi unitate. Slujirea intereselor poporului romén cerea inde- pendenta Bisericii Romane, ca ea s& nu fie obligata a asculta de directivele unor centre bisericesti din afar, strdine de viata poporului nostru.!” Dupa stradaniile anterioare, depuse pentru apSrarea si do- bindirea independentei Bisericii Romane, ,,0 adevarati pro- videntaé a fost aceea care-i trimisese Bisericii greco-ortodoxe roméne din Transilvania pe Andrei baron de Saguna — scria 172 Nicolae Mladin (mitropolit), op. cit., p. 52. 8 — Biserica stramogeascd din ‘Transilvania 114 Arhid. prof. dr. Constantin Voicu George Baritiu. Se ceruse un spirit gigantic si o vointé de fier ca s-o regenereze din starea ei... dinainte de 1848. Totul era de facut gsi el, indaté dupa cilcarea (infringerea — n.n.) revolutiei, s-a apucat de toate.” Activitatea fecundad pe plan bisericese gi national a Mitro- politului Andrei Saguna a insemnat o epoca in istoria roma- nilor transilvaneni, el fiind conducatorul lor spiritual si natio- nal intr-o vreme (1848—1873) cind romanii erau confruntati cu duritatile regimului absolutist austriac de dup& 1848, iar mai apoi se perfecta intelegerea care a dus la constituirea statului dualist austro-ungar in 1867. In primul rind, incepind inci din 1849, episcopul Saguna a inceput lupta pentru reinfiintarea vechii Mitropolii ardelene, adic’ pentru ridicarea Episcopici de la Sibiu la rangul de Mitropolie neatirnaté, scoasi din dependenta Mitropoliei sir- besti a Carlovitului. A fost o activitate tenace si de durata, abia in 1864 imparatul dindu-si incuviinjarea pentru restaurarea Mitropoliei Ortodoxe Romfne independente. Nu a fost lucru usor, intrucit ne aflam intr-o perioada cind reinfiintarea Mi- tropoliei Romane era consideraté de politicienii unguri, noii stapini ai situatiei, ca ,,ilegali“ din punctul de vedere al con- tinuitatii_de drept_,,constitutional* ungar. Ziare si redactori din partida celor aflafi la putere l-au combatut mai tirziu chiar pe Iosif Eétvés, ministrul de culte de atunci, deoarece a actio- nat pentru aprobarea legal a autonomiei Mitropoliei Ortodoxe conduse de Saguna.* Recunoasterea prin lege a autonomiei Mitropoliei Orto- doxe, in iunie 1868 (Legea nr. 9) care, intr-unul din paragrafe prevedea cA: ,,Mitropolia independent, infiintat’ pentru roma- nii de religie greco-orientala si dupa drept egala cu a sirbilor, asemenea gi indltarea episcopiei greco-orientale din Transil- vania la rang de Arhiepiscopie se inarticuleaz’ in lege* — ined o stdruinjé a lui Saguna —, a creat un precedent favo- rabil si legiferarii autonomiei Mitropoliei romane unite de la | Blaj (decembrie 1868), desi aceasta era mereu amenintaté de j ; 173 G. Baritiu, Parfi alese, II, 1891, p. 495. 174 Dumitru Suciu, Actiuni politice roménesti impotriva suprimarii aitonomiei Transilvaniei tntre 1848 $1 1868, in Romank din Transilvania tmpotriva dualismulut austro-ungar, Baitura Dacia, Cluj-Napocs, 1976, p. 136. Vechime si continuitate de ,,Lege strimoseasca“ 115 ingerintele Vaticanului si ale Arhiepiscopiei romano-catolice ungare de Esztergom (Strigoniu).'* In acelasi an s-a intrunit la Sibiu (16/28 septembrie) cel dintii Congres national-bisericese al romAnilor ortodocsi din Transilvania si Ungaria, care aproba ,,Statutul organic al Bise- ricii Ortodoxe Roméne din Ungaria si Transilvania“ — crea- tie saguniané —, prin care, afirmindu-se independenta gi auto- nomia ei, punea totodata la baza organizarii Bisericii sinodali- tatea, conlucrarea ierarhilor, clerului si credinciosilor la desfa- surarea si bunul mers al vietii bisericesti. Ca un adevarat re- formator, Saguna a inteles cum s& aduca si dispozitiile cano- nice in cea mai bund potrivire cu trebuintele reale, cu inte- resele nationale permanente gi cu propaganda culturala, in- dispensabilé unui popor strimtorat, care numai in si prin Bise- rica nationala isi poate sustine si apara fiinta sa etnicd“." Si, de fapt, aceasta organizare — bazata pe vechile rinduieli ale Bisericii — a dat posibilitate Bisericii Ortodoxe din Transil- vania s& se dezvolte si s-si implineasc& cu vrednicie nu numai misiunea ei religioasa, ci si rolul ei national. Pe terenul luptei politico-nationale propriu-zise, mitropo- litul Andrei Saguna, care nu era liber-profesionist, ci persoand Oficiala investita cu mari raspunderi privind Biserica si sco- lile ei confesionale, era silit de imprejurari sa fie precaut si abil. Insusi Baritiu ne marturiseste ci mitropolitul de la Sibiu a trebuit s& facd dovada unei diplomatii de exceptie, intrucit nu putea sa participe pe fafa la toate actiunile politice la care era solicitat, f4ra a primejdui prin aceasta pozitiile cistigate de romani pe teren bisericese si scolar. Saguna a apérat auto- nomia Transilvaniei la 1848—1849, in timpul revolutiei, cind nobilimea maghiara, impotriva voinfei romanilor gi fara a-i consulta a votat in Dieta de la Clu) ,uniunea* Transilvaniei cu Ungaria, a aparat-o si la 1861, impreund cu mitropolitul unit de la Blaj, Alexandru Sterca-Sulutiu. La inceputul acelui ana condus. ca presedinte Conferin{a nationala politica a ro- méanilor intruniti la Sibiu, apoi a luat parte Ja conferinta de Ja Alba Iulia, unde s-au intrunit romani, maghiari si sasi pen- tru a se sfaitui asupra treburilor publice ale Ardealului. Aici 175 Ibidem, p. 137; I. Lupag, op. cit., p. 193. 176 1. 1, Lupag, Mitropolitul Andrei Saguna, Monografie istoricd, Sibiu, 1909, p. 116 Arhid. prof. dr. Constantin Voicu a spus ci cea mai de c&petenie dorinfi a roménilor este si ajunga ei ,,la acea stare de luminare si libertate, la care cele- lalte natiuni au fost ajuns de mai inainte“, si fie partasi la © viata constitutionali-politic’ prin care s& li se asigure egal& indreptatire cu privire la nationalitatea gi religia lor, la cul- tura si intrebuintarea limbii lor nationale. In 1863, in preajma deschiderii Dietei de la Sibiu, Saguna a condus Congresul na- tional al roménilor, apoi ca deputat al cercului Saliste a luat parte la lucrarile Dietei, de la Sibiu din 1863—1864, precum gi la Senatul imperial din Viena, aparind cu vrednicie gi cu stradanii drepturile nationale si politice ale romanilor; mitro- politul ortodox a aparat autonomia Transilvaniei si in 1865, dupa ce Dieta de la Sibiu gsi hot&ririle sale au fost abrogate si cind Dieta nobiliaraé maghiara de la Cluj lua hotariri nefaste pen- tru soarta romanilor transilvineni.” In 1865—1868 isi da seama cA nici singur, dar nici aliat cu mitropolitul unit de la Blaj nu mai era capabil s& obtina aprobarea finerii unui Con- gres national, sau si salveze autonomia Transilvaniei. In plus, Saguna gi-a indreptat in bund md&sur4 atentia si eforturile spre salvarea independentei Bisericii, a Mitropoliei Ortodoxe gi a invétémintului national, fiind convins c& realmente aces- tea se mai puteau salva. Saguna a ramas eternizat pe paginile istoriei noasire natio- nale prin multe fapte si vrednicii culturale. In domeniul inva- {4mintului am vazut, succint, stradania pe care a depus-o pentru sporirea numérului. gcolilor primare confesionale, pe care a ciutat si le doteze pe cit) posibil cu putinta’. In aceeasi mésura s-a ingrijit ca inv&tatorii s4 aibA o preg&tire temeinic’, a dat indrum4ri am4nuntite preotilor si in activitatea lor de directori si protopopilor ca inspectori scolari. A ridicat cursul teologic al Seminarului din Sibiu la 3 ani de ‘studiu si La mutat intr-un sediu corespunzitor, iar cel pedagogic la 2 ani. 177 I. Lupas, Istoria bisericeascd a roménilor ardéleni, p. 204—205; Baritiu explicd faptul cé Saguna, chemat. ca regalist in Dieta din Cluj, era obligat prin functia sa si participe (cf. Baritiu, op. cit., III, p. 346). Daca el si Sulutin ar fi fost fnlocuiti, devenea problematic existenta ambelor mitropolii romanesti*. Tot Baritiu, intelegind cA Saguna era fortat de imprejurari s& intre in Dieta de incoronare de la Pesta, afirma 4 politicienii maghiari fineau minte activitatea Iui din 1849 sau din 1863-1864: si din punctul lor de vedere faptele lui Saguna erau conside- rate ,crime de inalta trédare“ (G. Baritiu, op. cit., p. 439). } Vechime ¢i continuitate de Lege strimogeasci“ 117 Inc& in Sinodul din 1850 a stiruit pentru infiinfarea unor gcoli roménesti mai inalte: gimnazii, academie si chiar universi- tate. In imprejurarile grele ale timpului, eforturile sale si ale altor fruntasi au trebuit si se mulfumeasc4 cu gimnaziul de la Brasov si mai tirziu cu cel de la Brad.’* Pe linga luptele si staruintele sale intetite pe teren biseri- cese, politic si scolar, mitropolitul Saguna a mai gasit timp si mijloace ca si savirseascd si alte importante fapte culturale, cum au fost infiinfarea tipografiei arhidiecezane (1850), infil farea Asociatiei culturale romanesti cu sediul la Sibiu » ASTRA“ (1861), al cdrei rost in luminarea mintilor celor multi, ca si in pregatirea unitafii politice a poporului roman a fost major, si multimea de c&rti scrise de el pentru clerici si popor. Sub ingrijirea si supravegherea sa directa, in tipogra- fia sibiand s-au retiparit in decurs de vreo 11 ani nu mai putin de vreo 35 de c&rti bisericesti, s-au tiparit si nume- roase manuale pentru tineretul studios roman, precum gi scrie- rile lui Saguna, iar din 1853 a iesit din aceast& tipografie, ziarul ,,Telegrajul Roman“, cel mai vechi ziar romanesc cu continuitate neintrerupta, care a apdrat cu ardoare interesele politice, nationale si culturale ale romAnilor transilvaneni vreme de multe decenii.'” Atitudinea de o dura ostilitate faté de rom4ni a guvernelor unguresti il indemna la precautie, la purtarea unor tratative abile cu ministrii si parlamentarii unguri. Sustinitor al tacticii activiste im lupta politicd (participa- rea la alegeri gi la lucrarile Parlamentului Ungariei pentru a apara in acest mod drepturile nationale si politice ale roma- nilor transilvineni — n.n.), el i-a indemnat pe deputatii acti- visti si fie mereu prezenti in lupta politicé. Mai mult, in 1869, Saguna a dat consemnul tacit al boicotului si deci a primirii hotaririlor de la Miercurea gi tot el fl felicita pe Macelariu pentru rezultatele obfinute acolo.” 178 1. Lupag, op. cit. p. 200—217. 179 Ibidem, p. 217—224. 180 In 1869, in Conferinta nationala de la Miercurea Sibiului, roménii ardeleni au intemeiat Partidul National al Rom{nilor din Transilvania, care, spre deosebire de bandteni, erau pentru pasivitate, ceea ce insemna neparticiparea la alegeri si la lucrarile Parlamentului Ungariei, in semn de protest impotriva dualismului, dar activitate in- tensa, in toate domeniile, acasi. Arhid. prof. dri Constantin Voicu 118 In 1872, el apreciaz& pozitiv atitudinea si memorandul in- tocmit la Blaj de Baritiu, dr. {. Ratiu, Ilie Macelariu, Ioan Vancea (mitropolitul Blajului), care pleda din nou pentru autonomia Transilvaniei.™ Prin reformele intelepte si prin activitatea sa organizato- rici, mitropolitul Andrei Saguna a trezit in sufletul poporului sentimentul dreptatii si al datoriei, precum gi constiinta liber- titii si a independentei nationale-bisericesti, Biserica Ortodoxé Romana fiind, in acele imprejurari vitrege, o daté mai mult un adevarat scut de apdrare si de rezisten{aé al romanilor tran- silvaneni pe terenul nationalitatii. Cind ne-am referit la Legea electoralé din statul ungar in vremea dualismului, am aratat ci datorita discriminarilor practicate in ceea ce privea exercitarea dreptului fundamental al cetéteanului si care erau indreptate impotriva nationalita- filor nemaghiare, romAnilor le-a fost aproape interzisé act vitatea politic’. In lipsa deputatilor — cu toate ci roménii reprezentau aproape 3/4 din populatia Transilvaniei, nu pu- teau trimite, nici chiar in cele mai linistite imprejurari, mai mult ca 10—12 deputati nationali in Diet’ —, interesele na- tiunii rom&ne erau aparate in ,,Casa magnatilor“ (sau _,,Casa de sus“) de c&tre mitropolitii si_episcopii romani, membri de drept ai camerei superioare a Parlamentului Ungarici. Prin interpeliri si comunicéri in parlament, prin petifii inaintate imparatului, sau conducind delegatii protestatare, ei faceau cunoscute toate incalcdrile de lege comise de organele admi- nistrative si jandarmeria maghiarA fat’ de nationalitafi si in- deosebi fati de romani. Propuneau diferite modificéri la pro- jectele de legi care lezau interesele romanilor din Transil- vania, protestau impotriva acelor ordonante si legi care loveau jn autonomia Bisericii Romane gsi in scolile ei confesionale. De cite ori se discuta proiectul de buget al Ministerului de Culte si Instructiune Public& sau alte legi cu caracter discri- minatoriu si se iscau discutii in legaturd cu problema natio- nalitatilor din Regatul ungar, reprezentantii roménilor, in bund masura inalfi ierarhi, interveneau in discutii si cereau egala 181 Biblioteca Academiei Romane, Manuscrise romAnesti, nr. 997, f. 68; T. V. Pac&tian, op. cit., VI, p. 8393. 182 Memorandul roménilor din Transilvania si Ungaria (1892), in T. V. Pacditian, op. cit., VII, p. 519. Vechime si continuitate de ,,Lege stramoseasca“ 119 indreptitire prevazuté de Legea nationalitatilor din 1868, care n-a fost niciodaté aplicata. Numerogi preoti au depus o activitate constienté de apa- rare a patrimoniului national romdnesc, de participare activa la actiunile organizate de Partidul National Roman (intruniri populare, campanii electorale etc.), de mobilizare a maselor la lupta. Participarile unor inalfi demnitari bisericesti, inclusiv mitropolitii, Ja 0 serie de manifestari si festivitati romAnesti de mare rasunet, ca cea'a ASTREI de Ja Blaj din 1911, rosti- rea unor cuvintari, trimiterea de telegrame in asemenea ca- zuri!® constituiau tot atitea forme de activitate in sprijinul miscarii nationale. Trebuie relevat si faptul ci multi repre- zentanti ai Bisericii se aflau in conducerea unor institutii de invatamint, a unor organizatii si societati culturale, ca ASTRA sau Societatea pentru fond de teatru roman, pentru sustinerea carora Biserica a contribuit cu sume banesti considerabile, in insotiri economice sau institutii de credit; unii in conducerea cercurilor electorale ale P.N.R. gi chiar in Comitetul Executiv al acestuia. In Dieta nefasti de la Cluj din 1865, a privilegiatilor care s-au grabit si voteze ,,uniunea* Transilvaniei cu Ungaria, sa- crificind interesele populatiei romanesti majoritare, mitropo- litul unit Al. Sterca-Sulutiu dezvaluia adevarul despre repre- zentarea proportionala pe nationalitati a mandatelor in res- pectiva Dieta, relevind cA ,,...reprezentatiunea nafiunii ro- mane, care de doud ori e mai populaté in Transilvania decit toti ungurii si secuii laolalté socotiti, este numai oaresicare satiré ridiculoasA de reprezentatiune“."* Mina de deputafi ro- mani ceruseré zadarnic recunoasterea natiunii romane si a confesiunilor ei in Ardeal egal indreptatita cu celelalte natiuni politice gi confesiuni recepte; posturile oficiale locale si cele centrale pentru Ardeal si se dea cu respect la egala indrepti- tire nafionala si confesionala, autonomia perfect’ a celor doud Biserici, a scolilor romanesti si a fondurilor lor, exercitata prin Sinoade intrunite pe baza canoanelor bisericesti; partici- 183 In 1905, la deschiderea Muzeului etnografic gi istoric al ASTREI in Sibiu, au fost prezenti mitropolitii de la Sibiu si Blaj; cu prilejul implinirii a 40 de ani de la aparitia revistei ,,Familia“ (Oradea), a 70 de ani de existen{a a ,,Gazetei Transilvaniei* (Brasov), respectivele ani- versiri au fost salutate de demnitari ai Bisericii etc. 184 ,,Concordia“, an V, 99 (458), din 12/24 decembrie 1865, p. 405. 120 Arhid. prof. dr, Constantin Voicu parea roménilor la’ donatii si subventii pentru institutele lor, in egalA masura cu celelalte nationalitati. Pentru roménii din Transilvania incepe o perioada de lupte continue pentru eliberarea nationala gsi sociala de sub crunta exploatare gsi asuprire a dominatiei dualiste austro-ungare. O prima mare reactie romaneasc4 impotriva actului din 1867 a constituit-o miscarea nationalé cunoscuté sub numele de ,,Pronunciamentul* de la Blaj, din mai 1868, in care au fost implicate gsi personalitati clericale locale, intre care si cano- nicul Ioan Micu-Moldovan, viitor pregedinte al ASTREI. Au- torii protestului colectiv — publicat in ,,Telegraful Roman“ gi in alte gazete romanesti —, declarind ci ramin credinciosi programului formulat in Marea Adunare Nationala de la Blaj din 1848, au cerut revendicdri fundamentale: autonomia Tran- silvaniei, recunoasterea hotaririlor Dietei de la Sibiu din 1863— 1864, unde a fost declaraté existenta natiunii romane si garan- tate limba si confesiunile ei, ceea ce echivala cu o organizare independenta politico-administrativa a nafiunii roméne .a.'* Din Comitetul national central de la Sibiu, care conducea Partidul National Roman din Transilvania intemeiat in Con- ferinta din martie 1869 de la Miercurea Sibiului, faceau parte si prelatii Ioan Hania, Nicolae Popea (un colaborator apropiat al lui Saguna, viitor episcop de Caransebegs), Ioan Antonelli, Toan Russu, I. Micu-Moldovan, Elie Vlassa.’” Un moment de exprimare plenara a spiritului de solidari- tate a tuturor roménilor pentru cauza nafionala l-a constituit proclamarea independentei de stat a Roméniei in 1877 si raz- boiul victorios care a consfintit independenta tarii — conditie fundamentala in lupta pentru desavirsirea procesului de for- mare a statului national unitar roman. Infruntind teroarea, oprelistile de tot felul si oprimarea nationala, transilvanenii, ca si ban&tenii si bucovinenii, au fost trup si suflet alaturi de lupta fratilor lor de peste munti, acor- dindu-le cu generozitate, invocind ,,legea singelui*, ,,legiturile intime de lege si de limba‘, un multiplu ajutor: solidaritate moral-politicé, manifestaté puternic si hotarit in coloanele pre- 185 T. V, Pac&tian, op. cit., IV, 1906, p. 16—17. 186 Ibidem, p. 354—355; K. Hitchins, The Romanians of Transylvania and the Ausgleich, 1865—1869, in ,,Revue Toumaine d'histoire’, VII, 1968, nr. 2, a 221222 4187 'T. V. Paciitian, op. cit, V, 1909, p. 65—66. Vechime gi continuitate de ,,Lege strémogeasci 121 sei si publicatiilor, in adunari gi intruniri, scrisori gsi tele- grame, prin organizarea de serbiri, pe calea scrierilor $i crea- tiilor literar-artistice, prin port; participarea direct la razboi, prin combatanti si personal medical care au trecut Carpatii si au actionat atit in zona operatiilor militare, dupA cum gi in spatele frontului; sprijin material si financiar pentru soldatii raniti din armata Romaniei si pentru familiile acestora. In intreaga actiune de ajutorare a efortului politic gi mili- tar al RomAniei, Biserica Romana din Transilvania a fost adinc implicata. In Transilvania se cunosc circa 350 de comitete de ajutorare a ostasilor romani raniti, conduse de cei mai de seam& oameni ai locului: fruntasi politici, preofi si dascali, precum gi sotiile acestora. Biserica inalfa prin slujitorii s&i, rugaciuni prin care implora ajutorul divin pentru ostirea ro- mana, sau multumea pentru izbinda. Ierarhii ardeleni, in frunte cu mitropolitul de la Sibiu, Miron Romanul, apoi episcopul ortodox al Caransebesului, Ioan Popasu, vicarul mitropolitan Nicolae Popea, consilierii bisericesti, protopopii, preotii si preo- tesele au donat importante sume de bani, imbracaminte, len- jerie si articole sanitare." Profesorii seminariilor si preotii invatatori si-au oferit o parte din salarii ,,Crucii Rogii*, aces- tora addugindu-li-se si studentii seminaristi. In sate gi orase, sotiile preotilor si invafitoarcle mergeau din casé in casi, adu- nind pentru ostasii romani impresionante sume de bani, medi- camente, imbracdminte gi incdlj4minte, provizii si alimente, expediate toate, in mai multe transe ,,Societafii de Cruce Rosie din Romania“. Numai in ce priveste actiunea de colectare de ajutoare a Comitetului de ajutorare (apoi, dupa desfiintarea de citre ofi- cialitatea ungara, a Centrului de colectare) din Sibiu, condus de inimoasa romdnca Iudita Macelariu, sotia fruntasului politic patriot Ilie Macelariu, a cdrui sfera de cuprindere a fost foarte larga — pe care o cunoastem in buna masuré din stirile, in- formatiile, listele publicate permanent in anii 1877—1878 de »Telegraful Romén“ —, putem mentiona multe nume de preofi, invatatori si sotiile lor, aflati in fruntea actiunii de ajutorare: Agapia Droc si soful sau, preotul Ioan Droc din 188 M. Pacurariu, Ecoul rdzboiului de independentd, in ,,Telegraful Romén* din Sibiu, in ,,Mitropolia Ardealului*, XII, (1967), nr. 4—5, p. 343. 122 Arhid. prof. dr. Constantin Voicu Miercurea isi desfiisoar activitatea in Miercurea, Sebes, Sa- liste, Topircea, Jina, Ludog, Vingard. Preotul Romul Crainic aduna ofrande in Dobra si alte 26 de sate din judejele Hune- doara, Alba si Arad: In Tilisca, invafatorul Dumitru Iosof, impreuna cu preotii Ioan Iosof si Petru Iuga organizeaza ac- fiunea de colectare de ofrande materiale si ajutoare banesti, stringind contributii de la 211 persoane. Preotul Ioan Opris face subscriptii in Sura Mare, iar preotul Coman Baca (pe care-l vom reintilni in actiunea de rezistent&’ a rom4nilor tran- silvaneni din anii primului raézboi mondial — nn.) si altii adun& ajutoare de la 111 locuitori din Poplaca; preotul Ioan Tloviciu face colecte in Rusciori, Vasile Maxim activeazi in Avrig. Preotul George Vasilievici trimite la Sibiu colecte adu- nate din Siria, iar protopopul Teodor Pop si sofia sa din Zalau™ — lista fiind departe de a fi epuizata. in total, in Transilvania listele cuprind numele a peste 10.000 de persoane si contributia lor in suma de cca. 40.000 lei aur, dup& cum gi ofrandele materiale donate de peste 3.900 locuitori (cuprinsi in liste) din Transilvania, Banat si Un- garia.’” Ziarele ,,Telegraful Roman“, ,,Gazeta Transilvaniei“ si ,,Fa- milia au deschis rubrici permanente prin care opinia public& din Transilvania era informata despre luptele fralilur de peste Carpati pentru scuturarea jugului turcesc. La vestea victoriei finale de la Plevna, la Brasov, Sibiu, Blaj, Arad, Nasaud, in alte numeroase localititi au avut loc entuziaste manifestatii de simpatie. Prefectul judetului Turda raporta ministrului cultelor si instructiunii Ia Budapesta ci in 14 gi 15 decembrie 1877 au avut loc la Baia de Aries si Cimpeni ,,manifestatii antipatriotice cu ocazia c&derii Plevnei*, la care participantii au toastat pentru victoria RomAniei, pentru anul 1848; pre- fectul cerea, totodata, s& se ia masuri impotriva preotului gi a invatitorului comunal, organizatorii acestor manifestari.”' 189 Pe larg, la Paul Abrudan, Contribufia Sibiului in rdzboiul pen- tru independenta din 1877—1878, in Repere sibiene. Studii si referate sustinute in cadrul festivalului cultural-artistic ,,Cibinium 76“, Sibiu, 1977, p. 7—40. 190 ,,Telegraful Roman“, din perioada mai 1877—mai 1878. 191 Cf. 1 Decembrie 1918, Unirea Transilvaniei cu Romania, editia a Il-a, 1972, p. 182. Vechime ¢i continuitate de ,.Lege stramoseasct* 123 Ancorat& plenar in rezolvarea marilor probleme ale epocii, gazeta bisericeasci sibiand ;,Telegraful RomGn“ a desfasurat de-a lungul existentei sale o puternica si rodnic& activitate pe multiple planuri, al c4rei continut esential il constituia con- centrarea eforturilor tuturor romanilor in vederea eliberarii nationale si infaptuirii unitatii lor politice. Bundoara, momen- tul de rascruce din istoria poporului roman — razboiul din 1877—1878 — a fost oglindit atotcuprinzAtor in paginile sale. Din cele 801 stiri, informatii si relatiri privind razboiul de in- dependenta, care au aparut in intreaga publicistic’ sibiand in perioada 1 aprilie 1877—31 decembrie 1878, 452 — mai mult de jumatate — sint cuprinse in ,,Telegraful Roman" si in suplimentul sau ,,Foisoara Telegrafului Roman", aducindu-si o contributie nepretuit la organizarea migcarii ardelenilor de solidarizare cu lupta RomAniei pentru cucerirea indepen- dentei de stat.’ Cucerirea independentei de stat si afirmarea Romaniei pe plan international dupa 1881 — cind se proclama regat — au nul cel mai pretios in realizarea ndzuintelor lor. Sondaje observatii facute de autorit&ti in rindul maselor romanesti din Transilvania concluzionau ,,c& populatia romani nu mai ofer& acele garantii de pini acum in ce priveste sentimentele de fi- delitate pentru dinastie si patrie“ gi ci in fierberea si agitatia din gcoli si din biserici, dusi de preoti, invatitori si diferite categorii de intelectuali, se seam4na ,,germenele evenimente- lor viitoare, incompatibile cu ordinea de stat, in care se cul- tiva ideea umei Rom4nii mari daco-romanice“.’* Ca atare, o seama de persoane binecunoscute pentru activitatea lor in slujba idealului unitatii nationale ca si invatitori gsi preoti dintr-o mulfime de localitati, au fost pusi sub observatie, mis- carile lor erau spionate, oamenii cu care intrau in contact pusi si ei de asemenea sub supraveghere.™ 192 Pe larg, la Petru I. Dan, Rdzboiul din 1877—1878 oglindit in »Telegraful Romén“, in ,,Mitropolia Ardealului*, XXIII, (1878), nr. 7—9, Pp. 476—481. 193 Arhivele Statului Bucuresti, Arhiva istoricd centrala, colectia xerografii, Viena, doc. XLIII/6. 194 Cf, 1 Decembrie 1918. Unirea Transilvaniei cu Roménia, p. 188. 124 Arhid. prof. dr. Constantin Voicu Este deosebit de elocvent raportul intocmit in septembrie 1881 de agentul atistro-ungar Friedrich Lachmann, despre acei partizani ,,ai Romaniei Mari care nu au decit o singura finta inaintea ochilor: s& fie intr-o zi uniti cu compatriotii lor de dincolo de munti*; din informatiile culese de el, selectam: win Satulung (lingé Brasov) traiesc de ani de zile preoti si invététori romAni... in parte cunoscufi inci din anii revo- lutiei ca indivizi foarte periculosi Ca sef, propriu-zis, si consilier al lor figureazi preotul greco-neunit Radu Popea din Satulung, acestuia i se aldtura fratele lui, Victor Popea, care, de asemenea, functioneazé acolo ca preot. Un al treilea frate se afli la Sibiu gi este vicarul mitropolitului Miron Romanul. Primii doi sint persoanele hotari- toare in marea localitate Satulung si mi-au fost indicati’ de pretutindeni, ca suspecti... Printre oamenii mai tineri, care trebuie considerati drept agitatori directi si periculosi, rolul cel mai proeminent il joacd preotul Alexie Verza din Satulung..., prieten intim al lui Laurian, proprietarul ,,Romaniei Libere“. El primeste aceasta foaie instigatoare pe ascuns si tine foarte des in locuinta lui adunari intime, in care sint citite si analizate diferit articole antiaustriece... Alexie Verza mi-a fost indicat si in calitate de colaborator la ,,Romania Libera“ si el ar fi autorul unor articole care sint tiparite, din cind in cind, sub titlul ,,Strigate de durere din Transilvania* ... Mai amintese acum de acele personalitati care, in localita- tile din imediata apropiere a Brasovului (situate ling’ granita cu Romania — nn,), sint cunoscute ca suspecte din punct de vedere politic... Acestea sint preotul Udrea din Cernat, pre- otii Odor, Pascu si Soiu din Turches, preotul Cristea si inva- {atorul Fratescu din Baciu ... CA intre unguri si rom4ni existé.o tensiune care se ma- nifesti zilnic, din ce in ce mai mult, mi-a confirmat, printre altii, si Lukdcs Laszlo, deputat in Reichstag, cu posesiuni in Zlatna (in Muntii Apuseni — n.n.), care, ca si alfii, a indicat pe preotii si invafatorii din imprejurimi ca fiind acele ele- mente care afifé focul in secret si insufli treptat masei cre- dinta cA trebuie si se elibereze 0 dat’ de oprimarea care 0 apasa. La preoti se mai amestec& si motive de natura religioasd. Roménii s-au straduit intotdeauna s& pastreze separarea na- Vechime si continuitate de ,,Lege stramoseasc’ 125 fionalé a Bisericii lor... De altfel, ei au deja in singe o anu- mitaé inclinare spre agitatie, cici ea s-a manifestat inci in se- colul al XVII-lea si ar putea fi considerat& ca o mostenire istorica. Pe atunci au fost desigur numai motive religioase, dar care curind s-au dezvoltat in motive politice nationale...“ Descriind situatia, agentul, austro-ungar aprecia cA ,,toate aceste intimplari nu sint noi...“.% De altfel, desfisurarea evenimentelor dupa realizarea dualismului in 1867 in baza sistemului de legi adoptate si al modalitatilor de indeplinire a lor a dus la inrautitirea situatiei populatiei din Transilvania si Ungaria, la ascutirea contradictiilor nationale si sociale. In aceste condifii, cea mai mare parte a romanilor era preocupatS indeaproape de organizarea luptei politice. Un moment insem- nat in aceasté lupti a fost Conferinfa nationala de la Sibiu din 12—I14 mai 1881 a cercurilor electorale ale romanilor din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures, care a hotarit uni- ficarea Partidului National Roman din Banat si Ungaria cu Partidul National Roman din Transilvania intr-un singur partid — Partidul National. Roman (P.N.R.).!” In programul noului partid erau inscrise obiective ca: auto- nomia Transilvaniei; lupta impotriva asupririi nationale; drep- tul de a folosi limba romana in administratia de stat si justitie in tinuturile locuite de romani, a unor functionari romani sau care cunosc limba romana; revizuirea Legii nationalitatilor, a Legii electorale, care si asigure votul universal sau asigu- rarea dreptului de vot cel putin celor care sint impusi la dare directa; asigurarea function&rii scolilor confesionale roma- nesti etc. O hotarire de mare insemnitate a Conferintei din 1881 a fost intocmirea gi inaintarea unui Memorandum care si anali- zeze sub toate aspectele situatia deplorabila in care a fost im- pins& natiunea romani dupa constituirea statului dualist; el a fost inaintat imparatului in mai 1892. Memorandul roma- nilor cuprindea o analizi temeinic a situatiei economice, so- 195 1918 la romani. Destvirsirea unitdyii national-statale a poporu- lui roman. Documente externe 1879—1916, vol. I, Editura Stiintifict si Enciclopedicé, Bucuresti, 1983, doc. nr. 7, p. 132—150 (trad. in Ib. ro- mana). 196 Ibidem. 197 Din istoria Transilvaniei, vol. M1, editia a I-a, Editura Acade- miei R.P.R., 1963, p. 291—292. 126 Arhid. prof. dr. Constantin Voicu ciale, culturale a celor peste trei milioane de romani supugi Austro-Ungariei, relevind lipsa de drepturi politice, tendinta evidenté de deznationalizare promovaté de autoritati, infati- sind dorinfa romanilor de a li se crea condifii pentru a putea trii in bund intelegere cu toti cetdfenii si si poaté urma in pace ,,lucrarea lor economica si culturala*.'* In loc sa fie primit documentul romanilor gi s& fie satisfa- cute cererile lor, membrii Comitetului Executiv al P.N.R., in frunte cu pregedintele partidului, dr. Ioan Rafiu, au fost jude- cati si condamnati de oficialitatile ungare in urma unui rasu- nator proces care li s-a inscenat la Cluj in 1894. Din cei 15 condamnati, dr. Vasile Lucaciu, Nicolae Cristea (fost multé vreme redactorul ,,Telegrafului Roman“), Gherasim Domide erau preoti. Neinfricatului luptator pentru unitatea national, client statornic al temnitelor unguresti, celui care in anii pri- mului rézboi mondial va face cunoscuté cauza dreapta a ro- méanilor pind in indepartata Americé — l-am numit pe Vasile Lucaciu —, considerat ,,autorul intelectual al migcarii“, i-au dat la Cluj pedeapsa cea mai grea, 5 ani temnifi de stat.” Cind au plecat inculpatii din gara Sibiului spre Cluj, locul Procesului Memorandului, mii si mii de oameni, in frunte cu preotii si invafdtorii satelor, i-au intimpinat pe traseu, expri- mindu-si solidaritatea cu conducatorii iubifi. Numeroase scri- sori trimise din toate colturile Transilvaniei, semnate in frun- tea obstilor romAanesti de preoti si alti intelectuali ai satelor, incredintau pe inculpati c4 intregul popor roman este alaturi de ei, vesteau lumii ci Memorandul este opera intregului popor roman, c& procesul de la Cluj este intentat intregii nafiuni romane, ci izbinda se apropie. Prefectul judetului Arad, in raportul cu nr. 83 din 13 iulie 1892, constata alarmat ca ,,preo- tii, inva{atorii si unii membri ai conducerilor comunale din Magherad, Cuvin gi apoi din Tirnava au semnat in ziarul Tribuna“ o declaratie elogioasi la adresa memorandistilor. in satele romAnesti din judetul Arad, din Deva, Sebes, dar mai ales la Gurahont si in imprejurimi organizeazi sedinte de noapte in casele preotilor si invatatorilor, tinind discursuri 198 Unirea Transilvaniei cu Roménia 1918, Editura Politica, Bucu- resti, 1978, p. 193—197. 199 Pe larg, la Mihai Stoian, Procesul unui proces, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1978. Vechime gi continuitate de ,,Lege strimoseasca* 127 instigatoare, igi fac diferite planuri‘.™ Prefectul judetului Alba scria ci masele fanatizate pot fi oricind mobilizate de condu- c&tori, care pot dispune de ele cum vor. Rolul mare in atita- rea spiritelor il aveau preotii, insistind cu deosebire asupra vicarului mitropolitan de la Blaj, I. Micu-Moldovan, pe care-l considera ,eful invizibil si conducitorul secret al intregii mis- cari" $i exemplele pot continua la nesfirsit, La scurtié vreme dup Procesul Memorandului, in 1896, cind guvernantii de la Budapesta organizau serbiri fastuoase, care marcau ,,mileniul Regatului ungar“, cdutind sa de- monstreze ci in Ungaria nu existi o problema nationala, ca nationalitatile din Ungaria sint identificate acum cu natiunea politic’ ungaré, ba chiar cu statul ungar insusi, mitropolitul ortodox Miron Romanul didea un ,,Circular c&tre clerul gi poporul ortodox roman din Arhidieceza Transilvaniei‘, de- venit celebru in epoc’, un document de atitudine roméneasca de mare demnitate. Inaltul ierarh afirma cu curaj adevarul ca »nici unul din popoarele nemaghiare, dar compacte ale Un- gariei..., nu voiesc sA se contopeascd in rasa dominanté ma- ghiara, nici si disparé sub nomenclatura generala de natiune politicé unitard, ci tinind mult la vechiul lor’ caracter natio- nal, vor toate s&-si conserve sub scutul legilor acel caracter, care se manifesta in limba, religiunea gi datinile fiecdruia...“ Ca atare, mitropolitul hotara: ,,desi nu avem motive de a ne insuflefi pentru acele festivitati, in masura cum se insufletesc alfii cari sint mai favorizati de soarte, cel putin si ne aran- jam si noi pe timpul acelora o sarbatoare proprie care s& corespunda deopotriva oblig&mintelor noastre bisericesti si pa- triotice si dorintelor comune. Sa ne adunam in sfintele noastre biserici, si acolo recugetind la celea ce relativ la noi s-au pe- trecut in fara aceasta din timpurile cele mai vechi, si multa- mim lui Dumnezeu cA, pe linga toate suferintele, mileniul tre- cut ne-a invrednicit si vedem inc&é pastrat tezaurul nostru cel mai pretios: Biserica si nationalitatea noastr’, cerindu-i intr-una prea puternicul ajutoriu la pastrarea acestora si pe viitoriu ...“ 200 Cf. 1 Decembrie 1918. Unirea Transilvaniei cu Roménia, 1972, Pp. 217. 201 St. Pascu, Transilvania, Blaj, 1944, p. 257. 128 Aphid. prof. dr. Constantin Voicu lar dac& autorit&tile publice ar cere de la organele noastre bisericesti si participe oficios, si chiar in ornate bisericesti, la festivitati de natura pur’ politic’, aceasta organele noastre si nu o facd fara a cere si a primi de aici indrumare speciala, c&reia au si se conformeze“.™ Circulara aceasta, document public, a avut darul de a-i face pe romani s& se simté mindri c& apartin neamului romanesc, stapinul de drept al Transi vanici, peste care ungurii au navalit dup 1000 de ani de exis- ten{4 romaneasca. Atitudinea lui Miron Romanul a constituit, de altfel, o incununare a luptelor duse de el in Parlamentul Ungariei, vreme de multe legislatii, pentru apararea interese- lor Bisericii Romane si a scolilor confesionale amenintate de pericolul maghiarizArii prin legile scolare din 1879 si 1883 ale ministrului Tréfort. Dar guvernele claselor dominante dualiste au actionat nu numai pe calea represiunii, ci si a presiunilor asupra unor personalitati politice si religioase, marturie acestui fapt stind scrisorile, circularele ‘si somatiile trimise de grofii si ban- cherii din guvernele de la Budapesta unor fruntasi ai. P.N.R., mitropolitilor si episcopilor romani. Legatura tot mai strins& dintre preoti, invAtitori si masa largé a {arinimii romane a provocat mare ingrijorare oficialilor de la Budapesta. Ea avea deplin temei, cici peste tot la actiunile si manifestarile poli- tice, culturale, artistice si economice participau activ si preo- tii si invaf&torii, ceea ce a creat o puternica suduraé in rindul populatiei. romAnesti. In scrisorile confidentiale ale- contelui Hunyddi Karoly, prefect de Arad, din 25 si 30 ianuarie 1905 céitre episcopul roman ortodox Ioan I, Papp i se atragea aten- fia asupra faptului c& in timpul alegerilor din ianuarie 1905 preotii si invataitorii din dieceza sa au desfasurat o susfinuta activitate in favoarea Partidului National Roman, ceea ce ar contraveni cu. ,,dispozitiile legilor, ale regulamentelor in_v: goare“,"5 si, ca atare, fi cerea sA ia m&suri pentru ca _,numifii preoti si invafdtori s& pund capit unei asemenea activitati*. 202 Antonie Plamideala (mitropolitul Ardealului), Lupta impotriva deznationalizdrii roménilor din Transilvania in_timpul dualismului austro-ungar in vremea lui Miron Romanul (1874—1898), dupa acte, documente si corespondente, Sibiu, 1986, p. 150—155. a Arhiva Episcopiei din Arad, fond. Ioan I. Papp, Corespondenta, A. 5/16. Vechime $i continuitate de ,,Lege stramogeasca 129 $i in alte directii se desfasura o activitate intens& pe linia aparrii_intereselor nationale ale romanilor. Impotriva Legii despre intregirea veniturilor preotesti, care ingradea auto- nomia Bisericii, episcopiile romane protesteazi cu -vehe- mena; in 1898 are loc comemorarea a 25 de ani de la moartea mitropolitului Andrei Saguna;*® luarea in discutie a proiectului de lege scolara ,,Bérzeviczy“ in 1904, a stirnit un uriag val de proteste ale romanilor, care in motiunile si rezo- lujiile adoptate demonstrau hotarirea lor de a-si apara cu stragnicie patrimoniul cultural, scoala, limba si legea strimo- seascd, de a lupta pentru eliberarea nationala.2 Pentru stavilirea actiunilor de protest, pe ling& masurile respective, autoritatile au folosit calomnia si intriga fata de unii conducatori nafionali romani, ‘calificati ca ,,agitatori peri- culogi*, contrari ,,statului ungar“, impletite cu metode de in- timidare si amenintare. Masurile de maghiarizare ‘a scolilor tomanesti au culminat cu Legile scolare (dowd la numir) ale ui Apponyi din 1907 (Legea XXVII), impotriva c&rora lupta poporului roman s-a manifestat pe o linie mereu ascendenta pina in 1918. Rezis- tena dirzi a populatiei romAnesti, a invafdtorilor si preotilor — in frunte cu mitropolitul ortodox Ioan Metianu si cu mina dreapta a acestuia, Elie Miron Cristea, pe atunci secretar si asesor consistorial la Sibiu —, faté de politica legislativa sco- lara, ca gi fafa de o serie de masuri administrative, poate fi constatata si din numeroase adrese, note si scrisori confiden- fiale ale ministrului Appényi cAtre forurile Bisericilor Ro- mane din Transilvania. Numeroase rapoarte atesté faptul ci preotii $i invatatorii se dovedeau a fi elemente active in mobi- lizarea maselor la intrunirile populare, in demascarea abuzu- rilor si samavolniciilor administrative si judecitoresti, in edu- carea maselor romAanesti in spiritul idealurilor nationale.” 204 ,,Telegraful Romén‘, nr. 58 din 1898; ,,Tribuna’, nr. 120 din 1908, 205 ,,Telegraful Roman“, nr. 69 din 1898, 206 Vezi de pilda articolele Reforma legilor invdfamintului public’ (,Telegraful Roman“ din 26 mai’ 1904), ,.Jntrunirile poporale de protest de la Brad, Sdliste si Nia’ (,,Telegraful Roman“ din 1, 8 gi 15 noiembrie 1904), 207 Arhiva Episcopiei ortodoxe romane Arad, fond. Nicolae Popea, act 307 din 23 februarie 1908. In adresa confidentialé nr. 65.319 a ministrului cultelor si instructiunii publice din 20 iunie 1908 c&tre mitro- 9 — Biserica stramogeascd din Transilvania 130 Arhid. prof. dr. Constantin Voicu Aga de exemplu, in adresa nr. 307 din 23 februarie 1908 a contelui Appényi c&tre episcopul de Caransebes, Nicolae Po- pea, se cereau msuri drastice impotriva studentilor gi a unor profesori de la institutele teologice si pedagogice care, in timpul ,,alegerilor parlamentare au cutreierat satele din apro- piere gi, facind propaganda pentru’ candidatii nationali, au instigat tAranimea impotriva ‘statului.. .Teologii si propagan- distii de la alegerile parlamentare participa la toate migcarile politice, fanatizind poporul in lupta pentru revendic&ri natio- nale. Toate acestea sint facute din indemnul si incurajarea unora dintre profesori‘.* Este simptomatic faptul c&, putini. ani. mai tirziu dupa aparitia ,,Carfii secrete” a lui Antal Huszdér si a legilor Apponyi, printr-o ingeliciune a. fost .infiintaté. — hotarirea apartinind parlamentului Ungariei. — Episcopia greco-catolici maghiaré de Hajdudorog (vara anului 1912). tnfiintarea acestei episcopii nu a insemnat insi un pericol singular pentru ma- ghiarizarea romanilor transilvaneni prin Bisericd; concomitent, fndat& dup’ 1867, cercurile politice catolice ungare pregdteau procesul de incorporare a Bisericii Romanesti Unite din Tran- politul Ioan Metianu i se atrégea atentia ci la Institutul teologic din Caransebes ,,teologii participa la manifeslalii politice..., au cutreierat satele, facind propaganda electorala. In adresa nr. 307 din 23 februarie 1908 ctre Episcopia greco-ortodox’ romana din Caransebes se exprima nemulfumirea guvernului faf& de progresele minime realizate in stu- diul limbii maghiare. Conform programului stabilit in institut, in fie- care siptémina trebuia si se fin cite cinci ore de studiu de limba maghiaré... Adevarul insi este ci in orar nu programeaza decit trei ore®. In ce priveste starea de spirit din institutele teologice si pedago- gice din Caransebes, ,,se poate constata cdo parte a corpului profesoral atit& permanent gi cu consecventa pe candidafii de preofi si invafatori, insuflindu-le ura fat’ de ideea de stat maghiar si propaganda in folosul politicii nafionaliste“. Se cerea suspendarea mai multor cadre didactice, jar drept misura plata subventiei de stat acordata eparhiei gr.-ort romane din Caransebes, pina la noi dispozifii va fi suspendata“. 208 Ibidem. In raport se sublinia c& ,,in comuna Glimboaca, stu- denfii teologi si propagandisti ai institutelor gr. ort. rom. pitrundeau prin casele alegitorilor, unde cintau pina in zorii zilei cintece scrise pe fituica de culoare rosie. In ziua alegerilor, urcindu-se in doua cArute, s-au pus in fruntea alaiului si cintind imnuri patriotice, au traversat satul Obreja in drum spre localul de votare. De asemenea este fapt dovedit ct, inainte gi in timpul alegerilor, studenfii Institutului peda- gogic, sub conducerea profesorului Iosif Balan, au colindat in lung si in lat satele, agitind gi fAcind propaganda; ‘teologii si propagandistii au dovedit: un neobosit zel .. .*. Vechime si continuitate de ,,Lege stramoseasca“ 131 silvania in cea Romano-Catolica maghiara, urmind s& fie in- clus& in ,,autonomia Bisericii Catolice din Ungaria‘ pe care © pregateau cu o asiduitate deosebita. Autonomia Bisericii Romano-Catolice din Ungaria, adic& independenta sa fata de statul dualist in probleme bisericesti, economice si scolare, ar fi insemnat, daca ar fi fost realizata, prevazind inglobarea in aceasti autonomie si a Bisericii Roma- negti Unite, catolicizarea si maghiarizarea credinciosilor ro- mani. Incerearea din 1869 a arhiepiscopului de Esztergom si prima- tul Ungariei, Simon Janos, de a invita pe mitropolitul unit de la Blaj, Ioan Vancea gi pe ceilalti trei arhierei greco-catolici romani si aleagi deputati pentru un planuit congres care s& se ocupe de organizarea acestei autonomii — a dat gres. Insusi G. Baritiu, ales' deputat, a declarat c& nu poate participa la un congres de alt rit si de alti nationalitate. Astfel cA la 20 iunie 1869 s-au prezentat la Congresul de la Budapesta numai epis- copii Iosif Papp Silaghi din Oradea si Alexandru Dobra din Lugoj, cunoscuti pentru sentimentele lor maghiarofile si pro- catolice, insotiti de doi deputati preoti, unul fiind viitorul epis- cop de Gherla, Ioan Szabd. Congresul a pregitit*regulamentul de alegere a deputatilor clerici si mireni pentru viitorul congres, ce urma s& se ocupe de autonomia Bisericii Catolice din Ungaria.™ Arhidieceza Bla- jului si diecezele Gherlei si Lugojului nici n-au tinut alegeri pentru acest Congres propriu-zis; singura dieceza Oradici, la staruintele lui Silaghi, a ales trei deputati; preotul Iustin Popfiu, scriitor si poet, Iosif Vulcan, cunoscutul carturar pa- triot, fondatorul revistei ,,Familia* de la Oradea si viitor membru al Academiei Romane si Iosif Roman, avocat in Ora- dea. In sedinta din 3 noiembrie (lucrarile Congresului s-au deschis la 26 octombrie 1870), Iustin Popfiu a prezentat un memorandum“ in numele celor trei deputati, prin care de- clarau ci romAnii uniti din Transilvania nu pot participa la un congres care nesocoteste drepturile Bisericii Greco-Catolice, cereau aprobarea ca Biserica Unita si-si tind un congres aparte 209 Augustin Bunea, Discursuri. Autonomia bisericeascd. Diverse, Blaj, 1903, p. 386—387; Mircea P&curariu, Politica statului ungar fafd de Biserica roméneasca din Transilvania in perioada dualismului 1867— 1918, p. 101. 9* 132 Arhid, prof. dr. Constantin Voicu pentru reorganizarea propriei autonomii gi contestau dreptul lui Silaghi de a reprezenta la acel congres Biserica Greco-Ca- tolicé; dupa care au p&rasit ostentativ sala de sedinte, lasin- du-l singur pe episcopul de Oradea. Cind ,,Congresul autonom regnicolar al Bisericii Romano- Catolice din Ungaria* si-a arogat dreptul de a supune potes- t&tii gi jurisdictiei sale intreaga ,,provincie mitropolitand greco- catolici* romana, ca raspuns, Vasile Ladislau Pop’ (1819— 1875), cunoscut militant pentru drepturile romAnilor transil- vaneni, presedinte al ASTREI, a convocat la 13 aprilie 1871 0 Conferint& la Alba Iulia, la care au participat preoti si mireni, intocmindu-se si inaintindu-se un memoriu c&tre imparatul Francisc Iosif I, prin care cereau imparatului s4 nu aprobe _statutul autonomic“ votat la Budapesta si si admitA convoca- rea unui Congres pentru organizarea propriei autonomii a Bise- ricii Romanesti Unite transilvane. Participantii au inaintat un memoriu si cAtre mitropolitul Ioan Vancea, in care aminteau toate suferintele indurate din partea Bisericii Romano-Catolice ungare si declarau c& nu vor recunoaste nici o hot&rire a con- gresului romano-catolic privitoare la Biserica Unita. Chestiunea a fost reluati de Budapesta, prin conferintele fruntagilor catolici unguri din anii 1890 gi 1891. In fata primej- disi care statea in fata Bisericii Romanesti Unite, membrii sino- dului electoral, intrunit la 16 aprilie 1893 pentru alegerea nou- lui mitropolit (Vancea decedase), si-au insusit un ,,manifest* indreptat impotriva oricdror incercari de subjugare a Bisericii Unite. Noului mitropolit i sé cerea si impiedice cu orice pret contopirea Bisericii Romanegti Unite ,,in organismul autonomic al Bisericii latine din Ungaria“, si ceara de la forurile in drept ca pe viitor scaunele episcopale vacante si fie completate prin alegere, nu prin numire de. catre imparat, si lucreze pentru pastrarea caracterului romanesc al scolilor Bisericii Unite. Intre timp s-a recurs gi la o diversiune, prin propunerea organizarii_,,autonomiei catolice* numai pe teritoriul Ungariei propriu-zise (deci cu excluderea Transilvaniei); pericol la fel de mare pentru romani, intrucit Episcopia unité de la Oradea era situaté in asa-numitele ,,parti ungurene“, administrate odi- nioara de Ungaria, si deci urma sa fie ruptaé de la Arhidieceza Blajului si inclus& in ,autonomia catolic ungara. S-a obtinut Vechime $i continuitate de ,,Lege stramogeasci“ 133 gsi aprobarea imparateascé de a se constitui’o comisie, sub pre- sedintia primatului-Ungariei, care s& stabileascd conditiile con- voc&rii unui ,,congres autonomic” gi modul de’ organizare a viitoarei autonomii. Din partea Episcopiei de Oradea, a fost invitat si participe la lucrarile comisiei canonicul Paul Vela, care, in sedinta din 24 februarie 1894, 'a declarat cd nu poate participa la lucrarile unei comisii care se ocupa cu autonomia Bisericii Romano-Catolice ungare si ci Episcopia Oradiei tre- buie si fie considerata parte integrant&é a Mitropoliei romane unite a Transilvaniei. Protestele si memoriile reprezentantilor rom4nilor uniti nu s-au bucurat ins& de nici o audientaé. Problema autonomiei ca- tolice a fost reluaté in 1897, an in care s-au facut pregitiri pentru tinerea unui nou Congres la Budapesta in vederea orga- niz&rii autonomiei catolice, cerindu-li-se si diecezelor unite din Transilvania sa-si trimiti deputati la proiectatul congres. Ierarhii romani uniti, intruniti intr-o conferin{& la Blaj, (23 iunie 1897), sub presedintia mitropolitului Victor Mihali de Apsa, au hotarit s& refuze categoric inscrierea credinciogilor pentru alegeri si nici ei ingisi si nu participe la congres. Mitro- politul Mihali a inaintat doud memorii, imparatului si prima- tului catolic al Ungariei, protestind contra oriciror inceredri de contopire a Bisericii Rom&ne Unite in autonomia romano- catolicé ungara. Adunirile, din acelasi an, ale reprezentantilor clerului si credinciogilor uniti de la Cluj si Lugoj, au luat hot’- riri asem&natoare. Mitropolitul Mihali a protestat si in Confe- rinta anuala a ,,episcopatului catolic de ambele rituri* din Un- garia, in toamna anului 1897. In pofida protestelor, Congresul catolic intrunit in vara anului 1898 la Budapesia, fara parti- ciparea reprezentantilor Bisericii Unite, a hotarit ca ea s& fie cuprinsa in autonomia Bisericii Romano-Catolice din Ungaria si Transilvania. S-au inaintat noi memorii de c&tre mitropolitul Victor si din partea episcopatului roman unit impiratului, Nun- fiaturii din Viena, arhiepiscopului primat al Ungariei, dar din nou fara vreun rezultat, incit sila 26 aprilie/9 mai 1918, ,,.ma- nifestul“ sinodului electoral convocat in vederea alegerii unui nou mitropolit, in urma mortii lui Victor Mihali, cerea ca vii- torul mitropolit s4 lucreze pentru. pastrarea autonomiei, con- gres separat, statut de organizare si participarea mirenilor Ja 134 Arhid. prof. dr. Constantin Voicu conducerea treburilor Bisericii romanesti unite?” La scurt timp, actul Unirii de la 1 Decembrie 1918 a pus capat oricaror in- cereari de instrdinare a Bisericii Unite. Legat de incercarile abuzive ale oamenilor politici catolici unguri de a maghiariza Biserica Romana, este notabila atitudi- nea lui Alexandru Vaida Voievod, unul dintre fruntasii politici ai romAnilor transilvani, care, exprimind opinia clerului si cre- dinciogilor mireni, ficea urmi&toarea declaratie, publicata in »Tribuna“ din 25 septembrie 1899: ,,S4 strigam in lumea larga, c& indata ce contopirea noastra in autonomia Bisericii catolice ar fi un fapt savirsit, toti unitii vom trece fara preget in sinul Bisericii Ortodoxe Romane... Urmarind interese mai mult partioulare, dectt obstesti s-au rupt antecesorii nostri din simul Bisericii surori — romana din fire, romén& prin singe, romana prin limba — care ca un liman mintuitor ne primeste in mo- mentul supremului pericol national in sinul siu“. El isi termina chemarea, condamnind aspru pe cei ce nu ar imbratisa acest punct de vedere. Spre deosebire de Blaj, care pe lingd faptul ca in timp a devenit un insemnat centru cultural al romanilor din Transil- vania, a definut totodata rosturi insemnate in organizarea si conducerea miscirii pentru infaptuirea unitatii nationale, mai mulfi titulari ai episcoptilor de Oradea, Gherla si Lugoj (care erau numiti direct de imparat, dintre candidatii agreati de gu- vernele de la Budapesta, absolventi ai scolilor catolice din Viena si Roma) au lucrat pentru catolicizarea Bisericii Romane, indeosebi Vasile Erdelyi, Iosif Papp Silaghi; Ioan Olteanu, Alexandru Dobra, Ioan Szabé. Despre Silaghi am mai amintit in legatura cu participarea sa la Congresul de la Budapesta din 1870, tot el a dat o circularé prin care reproba participarea unor preoti oradeni la miscarea nationala din 1868, cunoscuti sub numele de ,,Pronunciamentul de la Blaj. In 1894, cind se judeca Procesul Memorandului, in care au fost condamnati si doi preoti din eparhia Gherlei, Vasile Lucaciu si Gherasim Do- mide, episcopul Ioan Szabé l-a suspendat din seriviciu pe ma- rele lupt&tor patriot Vasile Lucaciu. In corespondenta oficiala 210 Augustin Bunea, Discursuri. Autonomia bisericeascd. Diverse, Blaj, 1903, p. 386—490, Mircea Pacurariu, Politica statului ungar fatd de Biserica romAneascd din Transilvania in perioada dualismului, 1867— 1918, p. 101—106. Vechime si continuitate de ,,Lege stramoseasca* 135 a Episcopiei Oradiei limbile folosite erau latina si maghiara si mai putin romana. fn seminarul teologic din Gherla limba de predare era latina si in parohiile eparhiei Gherlei, datorité con- tactului indelungat cu dieceza Muncaciului, cu preofi crescuti in seminariile din Muncaci si Ungvar, s-au introdus mai multe practici si inovatii catolice. Pentru instrainarea credinciogilor romani, indeosebi din Ba- nat si Bihor, anumite parohii unite erau ,,patronate" (subven- tionate) de diferite institutii politice sau bisericesti ungare si anume de ministere, de Fondul religionar catolic, Caile Ferate ale statului, m&ndstiri catolice, primarii etc. Patronatul era un mijloc de dezbinare a romanilor transilvaneni, de instrainare a lor de credinta stramosease& si de poporul céiruia ti aparti- neau: i Episcopia greco-catolica ungara din Hajdudorog O alt& incereare, nu mai putin periculoasa, de deznationa- lizare prin religie a romanilor supusi Austro-Ungariei, dar si a rutenilor uniti, a fost infiintarea Episcopiei de la Hajdudorog. Antecedentele acesteia, pentru ruteni sint mai indepartate, ma- ghiarizarea rutenilor uniti luind proportii mai ingrijordtoare decit la romani, incé din secolul al XVIII-lea, initiatorul aces- tei actiuni fiind preotul Andrei Bacinski din Hajdudorog, ajuns episcop unit la Muncaci (1772—1809), al carui sediu il muta la Ungvar (Ujgorod). Trebuie si spunem ins& c4, pind in 1824, 0 bund parte din parohiile rom4nesti din Satu Mare erau sub jurisdictia Muncaciului (abia atunci 72 din ele au fost trecute la eparhia Oradiei); parohiile romanesti din Maramures au apartinut de Muncaci pind in 1853, cind s-a infiintat Episcopia romana de la Gherla. In pofida dispozitiilor papale, in multe parohii greco-catolice romAnesti de pe teritoriul Ungariei s-a inceput folosirea limbii maghiare in slujba si in predic&. Cit priveste incercrile de infiintare a Episcopiei greco-cato- lice ungare de Hajdudorog, ele dateazi de la inceputul anului 1868, deci indaté dupa constituirea dualismului, un prim suc- ces inregistrindu-se in 1873, prin crearea unui_,,Vicariat gre- 211 Gh. Ciuhandu, Patronatul eclesiastic ungar in raport cu drep- turile statului romén, Arad, 1928, p. 88—131. 136 Arhid. prof; dr. Constantin Voicu co-catolic de Hajdudorog*, cu 33 de parohii luate de la epar- hia ruteand de Muncaci. Noi incercari au loc in’ 1881 gi in 1896. In iunie 1911, problema infiin{arii unei episcopii greco- catolice ungare a fost pusi in discutia Camerei Deputatilor si a Casei Magnatilor, cu aviz favorabil. Apoi, guvernul din Budapesta a cerut Vaticanului acordul pentru infiintarea acestei episcopii, promitind sprijinul.séu. material. S-a mers pind la a ameninja Vaticanul cu. denuntarea Concordatului, dac&é nu va satisface cererea guvernului. Mitropolitul Victor Mihali si sufraganii s4i, Dimitrie Radu de la Oradea si Vasile Hossu de la Gherla (scaunul de Lugoj era vacant), prezenti la Conferinta episcopilor romano- si greco-catolici din Ungaria, intruniti la 9 noiembrie 1911, au fost de acord cu avizul Con- ferintei episcopale pentru infiinfarea unei Episcopii greco- catolice la Hajdudorog, cu parohii ai céror credinciosi vor- bese limba maghiara, ierarhii romAni facind ins& precizarea ca sd nu fie luate parohii din diecezele romanesti. Abia dupa conferinté au aflat c& tocmai din diecezele Blajului, Oradiei si Gherlei urmau s& fie anexate mai mult de jumatate din numéarul total al parohiilor din noua dieceza?? Infiintaté prin bula papalA ,,CHRISTI FIDELES GRAECI“, publicaté la 8 iunie 1912, Episcopia greco-catolicA ungard de Hajdudorog a fost de fapt rodul unci ingcliciuni, intrucit episcopii romani n-au fost consultati si n-au fost ascultati cind au protestat, s-au dat Romei date statistice false cu pri- vire la romani gi totul s-a facut in cel mai mare secret, prin discufii intre cardinalul secretar de stat Mery del Val si am- basadorul Austro-Ungariei la Vatican (un conte ungur)2" Epis- copia de Hajdudorog era formaté din 162 de parohii, cu sute de filii Iuate de la diecezele rutene din Eperjes’si Muncaci, de la cele romAnesti de Oradea, Gherla si Blaj, de la cea romano-catolicé de Esztergom (doar o parohie, din Budapesta). Grav este faptul ci dintre acestea, 83 de parohii, 382 filii si 172 c&tune erau luate de la eparhiile romanesti de Oradea (44 parohii, 111 filii, 170 citune cu 44.839 suflete), Gherla (4 parohii gi 5 filii cu 9.657 suflete) si Arhiepiscopia Blajului 212 Cf. Mircea Pacurariu, op. cit, p: 108—110. 213 Episcop dr. Antonie Plamadeala, Un episod important din Iupta pentru limba roménd, Editura Institutului Biblic gi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1978, p. 5. Vechime.:si continuitate de',,Lege stramogeasca“ 137 (35 parohii si 269 filii-si 3) c&tune: cu 18.719 suflete). Toate parohiile luate’ de la Blaj: erau situate in Secuime (protopo- piatele Tirgu Mures, Gurghiu, Odorhei si ‘Trei Scaunc). Fiind mult) departate de Hajdudorog, ele’ s-au constituit intr-o uni- tate administrativa aparte, in asa-numitul ,,Vicariat al Secui- mii cu sediul-la ‘Tg. Mures.Numarul. total al: credinciogilor trecuti' dela. eparhiile’ romanesti ‘se ridici la 73.225, dintre care doar 35.417. vorbeaw numai ungureste, iar 37.808" erau romani care vorbeau numai propria lor limba.”"* Noua ‘episcopie éra pusé sub jurisdictia Arhiepiscopiei ro- mano-catolice ‘ungare dé Esztergom, desi normal era sa fie pusa sub ascultarea celei romAnesti unite de la Blaj, din mo- ment ce era greco-catolica: Ince privesté limba liturgica, se preciza c& ea va fi greaca veche, dar pina Ja’ insusirea ei de catre: preoti (termenul era fixat la 3 ani), urmau s& se folo- seascé slavona si romana, maghiara fiind interzisa, ca nefiind vlimbé. liturgica“. In ‘realitate, in multe parohii Sf. Liturghie si-celelalte slujbe se savirseau in ungureste, in 1913 tiparin- du-se chiar un Indreptar liturgic, sub tithul Templomi Utasitds. In orice caz, limba romana era exclusé din Liturghie, ceea ce ne poate forma o imagine foarte clar& aswpra a ceea ce se ur- marea prin infiintarea acestei episcopii, mai ales cd in predici, pastoratie si administratie se putea folosi legal si limba ma- ghiara. De altfel — ca sa citim un singur exemplu — ziarul budapestan ;,Pesti Hirlap*;in numarul din 10 septembrie 1913, preciza ci menirea Episcopiei din Hajdudorog era si maghia rizeze cu toate mijloacele’ ce-i stau la indemin& parohiile epar- hiilor valahe vecine din Oradea, Gherla si Blaj. Pina Ja numirea titularului noii dieceze, a fost numit ca »administrator apostolic‘ episcopul Papp Antal de Muncaci, care a numit ca ,,vicar de Hajdudorog“ si inspector scolar pe ruteanul renegat Jaczkovics Mihaly (cu sediul la Debretin), un individ care isi exprima mirarea cA ,,a rimas uluit auzind c& copiii romani se roagi romaneste“; abia la 5 octombrie 1913 a fost hirotonit si instalat primul titular al noii dieceze, Miklosy Istvan, un prelat cu ,,merite patriotice* cistigate pe altarul maghiarizarii. 214 Ibidem, p. 6; ,,Cultura Crestind“, an. II, nr. 1, 1913, p. 23—27 (lista parohiilor, filiilor si c&tunelor); Cf. Mircea P&curariu, op. cit. P. 113. 138 Arhid. prof. dr..Constantin Voicw La 6 mai 1913, Parlamentul din Budapesta a aprobat in- fiintarea episcopiei (sau ,,inarticularea‘), iar in luna urma- toare si Casa Magnatilor. Cuvintul episcopului Vasile Hossu de la Gherla, in apararea drepturilor romAnilor, n-a avut nici un efect. Roménii transilvaneni au ghicit ugor ce se ascundea in spatele acestei episcopii: introducerea limbii maghiare in cult in bisericile romanesti unite deci un nou pericol de dez- nationalizare. In aceste imprejurari, reprezentantii Comitetu- lui Executiv. al P.N.R. si, ai Bisericii Romane, in sedinta comund din 23 aprilie 1912, au hotarit convocarea unui con- gres la Alba Iulia expresie a dorintei intregului popor ro- man, care sA protesteze cu toati energia impotriva noii ma- suri guvernamentale. Cei prezenti la consfatuire au hotarit ca actiune premergitoare congresului organizarea unei campanii de intruniri in intreaga Transilvanie si desfisurarea unei sus- tinute propagande prin intermediul presei care s& argumen- teze din punct de vedere istoric, politic si religios netemeinicia anex&rii a peste 100 de sate la Episcopia de Hajdudorog.” Astfel, in cursul lunii mai 1912, in spiritul celor puse la cale, au avut loc intruniri populare in toate satele si comunele care apartineau de Mitropolia greco-catolicé. romani, adoptind moftiuni si rezolutii de protest.” 215 Inc& in februarie 1912 episcopii romni au inaintat un. ,,memo- riu* Ia Roma in problema noii episcopii, care urmirea ,nimicirea carac- terului rominese al Bisericii ortodoxe ‘si al celei unite, transformarea ei din institufie national in institutie ungureasca* (I. Rusu-Abrudeanu, Vasile Stoica, Habsburgii si romdnii, Bucuresti, 1915, p. 191). 216 Vasile Stoica, Suferintele din Ardeal, Bucuresti, 1916, p. 255—257. 217 Arhivele Statului Blaj, fond Mitropolia greco-catolicé Blaj, dosar 1159/1912, doc. 5/30—32. In rezolutia cetfenilor din Dej, adop- taté in intrunirea din 26 mai 1912, ce spunea ca se solidarizeazi cu toate actiunile organizate in acest sens si ,protesteazA cu toatd tiria contra tendinjelor de a se dezmembra si numai o singura comuna din provincia noastré mitropolitana in scopul de a fi incorporata la proiectata epis- copie greco-catolic’ maghiar&...!* In protestul semnat de cei 1049 de cetateni din Rodna Veche, in cel a peste 1000 de cetfiteni in Viseu, al altor multe sate din Surduc, Baia Mare, Oradea, Gherla, Bistrita, Satu Mare, Carei, Turda, etc., se araté ca ,,in numele umanismului, al rasei lating, al vigurosului neam romanesc”... noi fiii Romei, cu citi reve- rinfd, cu atita barbatie si neinduplecare romano-romaneascé_protestém sdrbatoreste, sus si tare“. (Loc. cit, dos. 1159/1912, doc. 6/20; 7/18; 6/4; 5/3336; 5/17—18; 5/19; 5/21; 6/9—15); Cf. 1918, Unirea Transilva- niei cu Romédnia, 1978, 'p. 326. Vechime $i continuitate de ,,Lege stramogeasca* 139 Actiunile de protest au. cunoscut punctul culminant. prin Congresul finut la Alba Iulia, la-29 mai 1912, la care au fost prezenfi mult peste 10.000 de reprezentanti ai populatiei ro- ménesti, clerici si mireni din toaté Transilvania. Congresul, ale cdrui lucréri's-au desfasurat sub presedintia lui Gh. Pop de Basesti, pregedintele P.N.R., a analizat memoriul in pro- blema Episcopiei greco-catolice ungare (Memoriul a fost intoc- mit deo comisie formati din 100 de persoane si prezentat congresului de Al. Vaida Voievod. Rezolutia a fost redactata de 0 comisie din 50 de persoane si prezentati congresului de Juliu Maniu), a adoptat o hotarire de protest impotriva aces- teia gi o rezolutie de masuri pentru continuarea

    S-ar putea să vă placă și