Thales din Milet

(trad. de M. Marinescu-Himu, în FGP I, 1, p. 149 sqq.)

Notiţă introductivă

- adesea în fruntea listei celor 7; origine carian? feniciană?, dar mama Kleobuina pare
grecoaică; ideea confederaţiei ionice anti-perse; constructor, matematician, astronom
- călătorii în Lydia, la Sardes, în Egypt; interesat de creşterea Nilului
- a publicat sau nu?
- influenţat de teorii cosmogonice orientale

DIOG. LAERT. I, 22-44:

„(22)…Se pare, după alţii, că el cel dintîi s-a ocupat de astronomie şi a prezis eclipsele de soare
şi solstiţiile, aşa cum afirmă Eudemos [fr. 94 Speng.] în Istoria Astronomiei.… (24) Unii afirmă că
Thales ar fi cel dintîi care a susinuyt că sufletele sînt nemuritoare.… Tot el cel dintîi ar fi descoperit
drumul soarelui de la un solstiţiu la celălalt şi tot el, pentru prima oară, după unele mărturii, a arătat că
<lăţimea soarelui raportată la ciclul parcurs pe cer precum şi lăţimea lunii>, faţă de aceeaşi
circumferinţă, reprezintă a şapte suta douăzecea parte.… Tot el, aşa cum spun unii, a fost cel dintîi care
a tratat despre natură.
Aristotel [De anima A 2. 405 a 19] şi Hippias [85 B 7] afirmă despre Thales că ar fi atribuit
suflet şi lucrurilor neînsufleţite, făcînd dovada cu ajutorul pietrei magnetice şi a chihlimbarului.
Învăţînd de la egipteni geometria, aşa cum spune Pamfila [fr. 1 FHG, III, 520], Thales a fost cel care ar
fi înscris pentru prima dată triunghiul dreptunghi într-un cerc şi în urma acestui fapt ar fi adus zeilor ca
jertfă un bou.…
(27) Thales a afirmat că obîrşia tuturor lucrurilor este apa şi că lumea este însufleţită şi plină de
zei. Despre el se spune că a descoperit anotimpurile şi că le-a împărţit în trei sute şaizeci şi cinci de
zile.
(35) …I se mai atribuie şi următoarele dictoane: «Dintre toate cîte există, divinitatea este cea
mai veche, căci ea este nenăscută. Universul, cea mai frumoasă podoabă, căci este opera divinităţii. Cel
mai mare este spaţiul, căci el cuprinde totul. Lucrul cel mai rapid este gîndul, căci el aleargă peste tot.
Lucrul cel mai puternic este necesitatea, căci ea stăpîneşte totul. Cel mai înţelept lucru este timpul, căci
el dă la iveală totul».
«Ce este divinul?» – «Ceea ce nu are nici început, nici sfîrşit.»“
- Schol. Platonis in remp. 600 A [din Hesych.]:
„Thales din Milet, fiu lui Examyas, fenician după spusele lui Herodot, el cel dintîi a fost numit
înţelept. A descoperit că soarele dispare din pricina lunii, care se intercalează şi a descoperit Ursa Mică
şi solstiţiile; el, cel dintîi dintre greci a vorbit despre mărimea soarelui şi despre natură şi a afirmat că şi
lucrurile neînsufleţite au un suflet, prin analogie cu magnetul şi electronul. Principiul lucrurilor, a spus
el, este apa, iar lumea este însufleţită şi plină de daimoni. A fost instruit de preoţi în Egipt. Lui îi
aparţine dictonul «Cunoaşte-te pe tine însuţi». A murit izolat şi bătrîn, în timp ce asista la un concurs
gimnic, epuizat de arşiţă.“
- ARISTOTEL, Metaphys. I, 3, 983 b 6:
„Dintre toţi care s-au ocupat mai întîi de filosofie, cei mai mulţi au fost încredinţaţi că
principiile tuturor lucrurilor se află în cauze materiale. De unde există toate şi de unde provin mai întîi
şi în ce sfîrşit îşi găsesc pieirea – în vreme ce substanţa persistă în ciuda schimbărilor suferite – aceasta,
spun ei, este elementul şi totodată principiul lucrurilor. De aceea consideră că nimic nu se naşte <din
nimic>, nici nu piere, de vreme ce o asemenea substanţă rămîne veşnică… (17) Într-adevăr, trebuie să
existe o anume substanţă, fie una singură, fie mai multe decît una singură, din care se nasc celelalte, în
vreme ce ea rămîne eternă. Totuşi, despre cantitatea şi înfăţişarea unui asemenea element primordial nu
toţi spun acelaşi lucru, ci Thales, întemeietorul acestui mod de a filosofa, susţine că este apa (ca atare
demonstra că pămîntul pluteşte pe apă), formulînd, desigur, această ipoteză în urma observaţiei că
hrana tuturor vieţuitoarelor este umedă şi că însăşi căldura se iveşte şi se menţine din apă (căci ceea ce
le dă naştere, acela este principiul tuturor). Prin urmare, adoptînd această ipoteză şi ţinînd seama că
seminţele tuturor lucrurilor au o natură umedă [conclude] că apa este principiul substanţei lucrurilor
umede. Există însă şi părerea că cei care au trăit foarte de demult, cu mult înaintea generaţiei noastre,
cei care au făcut primele speculaţii teologice, tot aceasta presupuneau că este [substanţa] naturii. Ei îi
făceau pe Okeanos şi pe Tethys părinţii naturii [Homer, Iliada XIV, 201] iar jurămîntul zeilor se făcea
pe apă, şi anume pe acea apă denumită de poeţi Styx [Iliada XV, 37 şi urm.]; cum tot ceea ce este vechi
este extrem de preţios, jurămîntul <pe Styx> este la rîndul lui foarte preţuit.“
- SIMPLICIUS, Phys. 23, 21 [TEOFRAST, Phys. opin. fr. 1. Doxogr. 475, 1]:
„Dintre cei ce susţin că principiul este unic şi în mişcare – filosofi pe care el [Aristotel] îi
numeşte în particular şi «physiologi» – unii spun că acest principiu este limitat, ca de pildă Thales, fiul
lui Examyas din Milet, şi Hippon – acesta din urmă părînd să fi fost şi ateu; ei susţineau că principiul
[lucrurilor] este apa, ajungînd la această opinie în urma observaţiilor empirice. [După părerea lor]
caldul se menţine prin umiditate, iar tot ce este mort se usucă; seminţele tuturor lucrurilor sînt umede şi
tot ce reprezintă hrană musteşte. De acolo de unde provin toate – de acolo se hrănesc; cum apa este
principiul naturii umede, le înglobează pe toate. Prin urmare, ei considerau apa ca principiul tuturor
lururilor şi demonstrau că pămîntul este aşezat pe apă. Alţii, presupunînd [existenţa] unui singur
element, l-au denumit apeiron ca mărime, aşa cum susţinea şi Thales despre apă.“
- AET. I, 17, 1 (D. 327):
„Thales şi discipolii săi [susţin] că Universul este unu.“
- II, 12, 1 (D. 340):
„Thales, Pythagoras şi discipolii săi susţin că întreaga boltă cerească este împărţită în cinci
cercuri, pe care le numesc zone. Una din ele este denumită arctică şi mereu vizibilă, alta, tropicul de
vară, alta echinocţiul, alta tropicul de iarnă iar ultima antarctică şi invizibilă. Înclinat peste cele trei
zone de mijloc se află aşa-numitul zodiac, atingîndu-le pe toate trei. Iar meridianul taie toate zonele, de
la constelaţiile arctice şi pînă în partea opusă, formînd unghiuri drepte.“
- ARISTOTEL, de caelo B 13. 294 a 28:
„Unii [susţin] că [pămîntul] este aşezat pe apă. Aceasta este versiunea cea mai veche, primită
prin tradiţie, pe care se spune că a formulat-o Thales din Milet, şi anume că prin plutire pămîntul
rămîne la suprafaţă ca o bucată de lemn sau ceva asemănător (căci nimic din ce există nu este cu
putinţă să se menţină în aer, ci numai pe apă) – ca şi cum n-ar fi acelaşi logos cu privire la pămînt şi la
apa susţinătoare a pămîntului.
- SIMPLICIUS, de caelo 522, 14:
„…Împotriva acestei păreri, Aristotel arată că o atare concepţie s-a răspîndit mai degrabă
datorită faptului că egiptenii au propagat-o, sub forma unui mit, iar Thales, la rîndul lui, de acolo a
preluat povestea.“
- AET., II, 13, 1 (D. 341):
„Thales [crede] că unii aştri sînt asemenea pămîntului iar alţii vălvătaie de foc.“
- ARISTOTEL, de anima, I, 2, 405 a 19:
„Pe cît se crede, din cele ce se amintesc prin tradiţie, şi Thales a conceput sufletul ca fiind în
mişcare, dacă într-adevăr spunea că piatra magnetică posedă suflet, deoarece mişcă fierul.“
- AET. IV, 2, 1 (Dox. 386 a, 10):
„Thales a rătat cel dintîi că sufletul are o natură veşnic mobilă sau autodinamică.“
- AET. I, 7, 11 (Dox. 301):
„Thales consideră divinitatea drept raţiunea Universului, totodată ansamblul Universului ca
fiind însufleţit şi plin de demoni; prin mijlocirea umedului, care se află în toate elementele, forţa
mişcării divine a Universului pătrunde peste tot.“
- GALENUS, In Hipp. de humoribus, I, 1 [XVI, 37 K.]:
„Thales, deşi spune că toate se alcătuiesc din apă, susţine de asemenea şi acest lucru [anume că
elementele se prefac unele în altele]. Dar e mai bine să-i dăm cuvîntul, citind din cartea a doua Despre
Principii unde se află scris cam aşa: «cele patru mult discutate elemente, dintre care afirmăm că primul
este apa şi într-un anume fel îl considerăm drept element unic, se amestecă laolaltă în vederea unirii,
combinării şi constituirii lucrurilor din cosmos.…»“