Anaximenes

(trad. de M. Marinescu-Himu, în FGP I, 1, pp. 185 sqq.)

- akme: 550-545; discipol, urmaş al lui Anaximandros; aerul – element

primordial —> precursul al conc. stoice despre pneuma; şi el trece drept
inventator al gnomon-ului

- DIOG. LAERT. II, 3:

„Anaximenes din Milet, fiul lui Eurystratos, a audiat învăţătura lui
Anaximandros; unii spun că l-ar fi audiat şi pe Parmenides (sic!). El a susţinut că
obîrşia lucrurilor este aerul şi apeiron-ul, că stelele nu se mişcă pe sub pămînt, ci în
jurul pămîntului.… După spusele lui Apollodoros [FGrHist. 244, F, 66, II, 1039], s-a
născut pe vremea cuceririi Sardesului şi a murit în timpul olimpiadei a şaizeci şi treia
[528/5]…“
- ARIST., Metaph. I, 3, 984 a 5:
„Anaximenes şi Diogenes stabilesc că aerul este anterior apei şi-l consideră pe
acesta drept principiu al corpurilor simple.“
- SIMPL., Phys. 24, 26 (Teofrast, Phys. op. fr. 2, D. 476):
„Anaximenes din Milet… a afirmat şi el că lucrurile au un substrat unic şi
infinit [apeiron], ca şi Anaximandros, dar nu indefinit [aoriston] cum a afirmat acesta,
ci definit, numindu-l aer; acesta diferă după gradul de rarefiere şi comprimare de la o
substanţă la alta. Cînd se rarefiază devine foc, iar cînd se comprimă se transformă în
aer, apoi în nor şi mai departe în apă, apoi în pămînt, în pietre şi în celelalte lucruri
care sînt formate din acestea. Şi acesta (Anaximenes) consideră mişcarea ca fiind
veşnică şi că datorită ei are loc devenirea. 22, 9. Trebuie ştiut că un lucru este infinitul
şi finitul, pe bază de pluralitate, care este propriu celor ce afirmă pluralitatea
principiilor, şi alta este infinitul şi finitul ca mărime, care… se potriveşte cu ceea ce
spun Anaximandros şi Anaximenes, care presupun că elementul primordial e unic, dar
infinit ca mărime.“
- [PLUT.], Stromat. 3 (D. 579):
„…Din pricina densificării aerului, el spune că s-a născut mai întîi pămîntul,
care este foarte plat; de aici, şi în mod logic, rezultă că este purtat de aer. Soarele, luna
şi celelalte stele îşi au începutul naşterii din pămînt; el înfăţişează, aşadar, soarele [ca
fiind] pămînt, devenit incandescent din cauza mişcării puternice şi a căldurii desosebit
de mari.“
- HIPPOL., Ref. I, 7 (D. 560 W. 11):
„…(4) Pămîntul este plat şi purtat de aer; de asemenea, soarele, luna şi toţi
ceilalţi aştri, fiind toţi de foc, sînt putaţi de aer din cauza formei lor plate.… (6) El
afirmă căastrele nu se mişcă sub pămînt, aşa cum au presupus alţii, ci în jurul
pămîntuui, aşa cum s-ar învîrti o tichie în jurul capului nostru. Soarele se ascunde nu
datorită faptului că ajuge sub pămînt, ci fiindcă este acoperit de regiunile înalte ale
pămîntului şi datorită distanţei mari dinre noi şi el, iar stelele nu încălzesc din cauza
depărtării, a distanţei colosale la care se află faţă de noi.…“
- CIC., de natura deor., I, 10, 26:
„După aceea, Anaximenes a susţinut că aerul este divinitate, că el se naşte şi
că este imens, infinit şi veşnic în mişcare, ca şi cum aerul, fără nici o formă, ar putea
fi o divinitate, mai ales că divinitatea se cade să aibă nu numai o formă oarecare, ci
una foarte frumoasă, sau ca şi cum n-ar urma moarte după orice lucru care s-a
născut.“
- AET., II, 2, 4 (D. 339 b):
 „Unii susţin că Universul se învîrteşte în chip de moară, alţii în chip de roată
[Anaximandros (?)].“
- II, 11, 1 (D. 339):
„Anaximenes şi Parmenides [28, A, 37] susţin că cel mai îndepărtat de pămînt
este cerul.“
- II, 13, 10 (D. 342):
„Anaximenes susţine că stelele sînt de natură ignee, dar că unele corpuri avînd
constituţia pămîntului sînt risipite de jur împrejurul lor şi se învîrtesc odată cu ele,
rămînînd invizibile. 14, 3 (D. 344). Anaximenes spune că stelele sînt fixate ca nişte
cuie pe firmamentul cristalin, iar alţii (?) că sînt nişte petale de foc, asemenea unor
desene.“
- III, 10, 3 (D. 377):
„Anaximenes susţine că [pămîntul] are forma unei mese.“
- PHILOPON. de anima 9, 9 Hayd:
„Unii spun că [sufletul] este de natura aerului, cum afirmă Anaximenes şi
cîţiva dintre stoici.“
- AET., I, 3, 4 (D. 278):
„Anaximenes din Milet, fiul lui Eurystratos, a arătat că aerul este originea
tuturor lucrurilor; căci din el se produc toate şi din nou în el se absorb. Precum
sufletul nostru, zice el, care este aer, ne stăpîneşte pe noi, tot astfel şi întregul Univers
este cuprins de suflare şi aer (aer şi suflare sînt întrebuinţate ca sinonime). Greşeşte
însă şi el socotind că vieţuitoarele sînt alcătuite din aer simplu şi unic ca înfăţişare şi
din suflu. Căci este cu neputinţă ca materia să fie singurul principiu al lucrurilor şi
trebuie să ne imaginăm că există o cauză eficientă care le alcătuieşte, tot aşa cum nu
este suficient că există argintul pentru o cupă, dacă nu există făuritorul cupei, adică
argintarul. Tot astfel se petrec lucrurile şi cu privire la bronz, la lemn şi la restul
materiei. 2 a. – II, 22, 1. Soarele este plat, asemenea unei petale.