Modalităţi de recuperare a creanţelor pe calea instanţei de judecată.

Avantaje şi dezavantaje

Având în vedere numărul mare al situaţiilor întâlnite în practică în care un

creditor, urmare a notificărilor, tratativelor, altor demersuri (de exemplu:
medierea), nu reuşeşte pe cale amiabilă să recupereze o creanţă/sumă de
bani de la debitorul său, în prezentul material ne-am propus să prezentăm
succinct care sunt modalităţile de recuperare a creanţelor de către creditor
(persoană fizică / persoană juridică) printr-un proces înaintat spre
soluţionare instanţelor de judecată.

CEREREA PE DREPTUL COMUN

O primă posibilitate este reprezentată de formularea de către creditor a unei cereri
pe dreptul comun potrivit art. 194 din Codul de procedură civilă, cerere care
prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje.

Referitor la dezavantaje, în primul rând, în litigiile civile a căror valoare este sub
50.000 de lei (cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de
deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului
şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura ordonanţei de plată sau la
procedura cu privire la cererile cu valoare redusă), dacă legea nu prevede
altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe
la  şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul,
după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării
pe această cale a unui astfel de conflict, în condiţiile prevăzute de lege.
Pentru un litigiu de felul celui mai sus menţionat, instanţa va respinge cererea de
chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a
obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, anterior
introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la
termenul dat de instanţă în acest scop.

În al doilea rând, acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele

judecătoreşti, se taxează conform art. 3 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele
judiciare de timbru, taxele de timbru fiind în general destul de mari, în funcţie de
suma de bani solicitată prin acţiunea introductivă de instanţă.

În al treilea rând, soluţionarea unei cauze în care a fost formulată o astfel de

cerere pe dreptul comun poate să se întindă pe o perioadă îndelungată de timp,
având în vedere, pe de o parte, gradul mare de încărcare al instanţelor de judecată
şi, pe de altă parte, acordarea termenelor de judecată numeroase într-o astfel de
cauză.
Printre avantajele unei cereri pe dreptul comun, amintim posibilitatea creditorului,
ca reclamant într-o astfel de cauză, să propună şi să administreze, pe lângă proba cu
înscrisuri, şi alte probe (de exemplu: o expertiză tehnică de specialitate,
interogatoriul debitorului etc), probe care au rolul de a-i “justifica” mai bine demersul
judiciar.
ORDONANŢA DE PLATĂ
O a doua posibilitate pe care o are creditorul este aceea de a apela la  ordonanţa de
plată, cerere reglementată de art. 1013-1024 din Codul de procedură civilă şi care
prezintă, de asemenea, atât avantaje, cât şi dezavantaje.
Potrivit art. 1013 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ordonanţa de plată se aplică
creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani
care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi
o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui
statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod
admis de lege.
Ordonanţa de plată nu se foloseşte în cazul creanţelor înscrise la masa credală în
cadrul unei proceduri de insolvenţă.

Referitor la avantaje, în primul rând, în cazul introducerii ordonanţei de plată,

aşa cum am precizat şi în rândurile anterioare, legiuitorul nu a prevăzut
obligativitatea părţilor de a participa la şedinţa de informare privind avantajele
medierii.

În al doilea rând, cererile privind ordonanţa de plată, introduse la instanţele

judecătoreşti, se taxează conform art. 6 alin. 2 din OUG nr. 80/2013 privind taxele
judiciare de timbru cu suma de 200 de lei — o sumă modică în cazul în care
creditorul solicită pe această cale sume importante de bani.

În al treilea rând, în cazul în care debitorul nu contestă creanţa prin întâmpinare,

ordonanţa de plată va fi emisă în termen de cel mult 45 de zile de la introducerea
cererii; per a contrario, termenul va fi unul ceva mai lung în cazul în care debitorul 
contestă creanţa prin întâmpinare, dar nu comparabil celui pentru soluţionarea unei
cereri pe dreptul comun.

În al patrulea rând, ordonanţa de plată este executorie, chiar dacă este atacată cu

cerere în anulare şi are autoritate de lucru judecat provizorie până la soluţionarea
cererii în anulare. De asemenea, ordonanţa de plată devine definitivă ca urmare a
neintroducerii sau respingerii cererii în anulare.

Referitor la dezavantaje, amintim faptul că ordonanţa de plată se soluţionează de

către instanţa de judecată doar în baza  înscrisurilor aflate la dosar şi a explicaţiilor şi
lămuririlor părţilor; dacă debitorul contestă creanţa,  iar apărările de fond formulate
de debitor presupun administrarea altor probe decât înscrisuri şi
explicaţiile/lămuririle părţilor, iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura
de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată
prin încheiere.

PROCEDURA CU PRIVIRE LA CERERILE DE VALOARE REDUSĂ

În fine, o a treia posibilitate de recuperare a creanţelor, dar numai în situatia în
care valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată
şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 de lei la data sesizării
instanţei, este procedura cu privire la cererile de valoare redusă reglementată
de art. 1025-1032 din Codul de procedură civilă.
Reţinem că nu se poate folosi procedura cu privire la cererile de valoare redusă în
materie fiscală, vamală sau administrativă şi nici în ceea ce priveşte răspunderea
statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorităţii publice. De
asemenea,  procedura nu se aplică cererilor referitoare la:
– starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice;
– drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie;
– moştenire;
– insolvenţă, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăţilor
insolvabile şi a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare;
– asigurări sociale;
– dreptul muncii;
– închirierea unor bunuri imobile, cu excepţia acţiunilor privind creanţele având ca
obiect plata unei sume de bani;
– arbitraj;
– atingeri aduse dreptului la viaţă privată sau altor drepturi care privesc
personalitatea.
Reclamantul are alegerea între procedura cu privire la cererile de valoare redusă şi
procedura de drept comun (cererea pe dreptul comun); dacă a sesizat instanţa cu o
cerere  pe dreptul comun, aceasta va fi soluţionată potrivit procedurii de drept
comun, cu excepţia cazului în care reclamantul, cel mai târziu la primul termen de
judecată, solicită în mod expres aplicarea procedurii speciale cu privire la cererile de
valoare redusă.
Atunci când cererea nu poate fi soluţionată prin procedura cu privire la cererile de
valoare redusă, instanţa judecătorească îl informează pe reclamant în acest sens, iar
dacă reclamantul nu îşi retrage cererea, aceasta va fi judecată potrivit dreptului
comun.
Asemenea celorlalte două categorii de cereri, şi procedura cu privire la cererile de
valoare redusă prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje.

Referitor la avantaje, în primul rând, în cazul procedurii cu privire la cererile de

valoare redusă, aşa cum am precizat şi în rândurile anterioare, legiuitorul nu a
prevăzut  obligativitatea părţilor de a participa la şedinţa de informare privind
avantajele medierii.

În al doilea rând, în cazul procedurii cu privire la cererile de valoare redusă,

cererea se taxează conform art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele
judiciare de timbru cu suma de 50 de lei, dacă valoarea cererii nu depăşeşte 2.000
de lei, şi cu 200 de lei, pentru cererile a căror valoare depăşeşte 2.000 de lei —
sume modice în raport cu taxele de timbru ce se plătesc în cazul introducerii unei
cereri pe dreptul comun.

În al treilea rând, procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă şi

se desfăşoară în întregul ei în camera de consiliu, fără a fi necesară înfăţişarea
părţilor. Cu toate acestea, instanţa poate dispune înfăţişarea părţilor, dacă apreciază
acest fapt ca fiind necesar, sau la solicitarea uneia dintre părţi; instanţa poate să
refuze o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ţinând cont de împrejurările
cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale; refuzul se motivează în scris şi nu poate fi
atacat separat.

În al patrulea rând, procedura cu privire la cererile cu valoare redusă se bazează,

ca regulă, pe înscrisuri; prin excepţie, instanţa poate încuviinţa şi alte probe în afara
înscrisurilor depuse de părţi. Reţinem însă că nu vor fi încuviinţate acele probe a
căror administrare necesită cheltuieli disproporţionate faţă de valoarea cererii de
chemare în judecată sau a cererii reconvenţionale.

În al cincilea rând, termenul de soluţionare  în procedura cu privire la cererile de

valoare redusă este mult mai mic celui pentru soluţionarea unei cereri pe dreptul
comun. Instanţa va pronunţa şi redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la
primirea tuturor informaţiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală.

În al şaselea rând, hotărârea primei instanţe este executorie de drept, chiar dacă

este atacată cu  apel. Hotărârea instanţei de apel se comunică părţilor şi este
definitivă.

Referitor la dezavantaje, procedura cu privire la cererile cu valoare redusă poate fi

folosită, aşa cum îi spune şi numele, doar în cazul cererilor cu o valoare redusă de
până la 10.000 de lei la data sesizării instanţei (fără a se lua în considerare
dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii). De asemenea, această
procedură nu poate fi folosită în anumite materii (mai sus amintite).

1. De ce este necesar un titlu executoriu pentru recuperarea

creanței?
Executarea silita a unui debitor nu se poate face decat in baza unui titlu executoriu valabil emis.
În mod obișnuit, obligațiile asumate de către părțile unui raport juridic sunt executate în mod
voluntar, de bunăvoie. În măsura în care una sau mai multe părți dintr-un raport juridic refuză
îndeplinirea obligațiilor ce-i revin, aceasta poate fi obligată să-și execute silit obligațiile ce-i revin
pe calea executării silite. Conform art. 632 Noul Cod de Procedură Civilă executarea silită se poate
efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. În cazul în care debitorul nu execută, atunci
creditorul apelează la forța coercitivă a statului în vederea constrângerii debitorului. Executarea
nu poate purta asupra persoanei debitorului, ci doar asupra bunurilor acestuia. Debitorul este
executat pentru neîndeplinirea obligațiilor sale. În vederea recuperării creanței, vor exista două
etape: obținerea titlului executoriu și executarea titlului respectiv.
2. Cum se obține un titlu executoriu?
Titlul executoriu reprezintă înscrisul întocmit de către un organ competent prin intermediul
căruia devine posibilă punerea în executare pe cale silită a creanței. Legea în vigoare dispune că
executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris
care constituie titlu executoriu. Pentru a ajunge în posesia unui titlu executoriu, este necesar
concursul organelor competente și care permit îndestularea creantei creditorului prin intermediul
mijloacelor procesuale prevăzute de legea în vigoare.
3. Care sunt titlurile executorii?
Noul Cod de Procedură Civilă prevede la art. 632 alin. (1) că “Executarea silită se poate face
numai în temeiul unui titlu executoriu.” Constituie titluri executorii hotărârile executorii
prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte
hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. Din această ultimă categorie
putem aminti: încheieri și procese-verbale intocmite de executorul judecătoresc, înscrisuri
întocmite de notarul public sau altă persoană investită de stat ca autoritate publică, cambia, cecul,
biletul la ordin, procesul-verbal neatacat din materia contravențională, contracte de locațiune
încheiate prin înscris sub semnătură privată înregistrate la organele fiscale, contracte de
împrumut încheiate printr-un înscris sub semnătură privată cu dată certă și altele.
4. Ce este ordonanță de plată?
Ordonanța de plată reprezintă o procedură specială introdusă și reglementată prin Noul Cod de
Procedură Civilă (art. 1014 – art. 1025) care conferă o formă globală atât procedurii somației de
plată prevăzută anterior de O.G. nr. 5/2001, cât și procedurii ordonanței de plată prevăzută
anterior de O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării
obligațiilor de plată rezultate din contracte încheiate între profesioniști. Odată cu adoptarea
Noului Cod de Procedură Civilă au fost abrogate O.G. nr. 5/2001 și O.U.G. nr. 119/2007. Creanța
ce poate forma obiectul pretențiilor în procedura ordonanței de plată poate rezulta din contracte
civile, statute, regulamente sau alte înscrisuri însușite de părți prin semnătură sau orice alt mod
prevăzut de legea în vigoare.
5. Ce este cererea cu valoare redusă?
Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă reprezintă o procedură specială având ca
principal scop clarificarea eficientă a unor situații de fapt cu caracter litigios. Domeniul de
aplicare al procedurii îl reprezintă exclusiv litigiile civile evaluabile in bani, cu o valoare ce nu
depășește 10.000 de lei la data sesizării instanței. Sunt excluse cererile având ca obiect drepturi
patrimoniale prevăzute de art. 1026 alin. (2) și alin. (3) din Noul Cod de Procedură Civilă și
anume: materie fiscală, materie vamală, materie administrativă, stare civilă, moștenire,
insolvență, asigurări sociale, dreptul muncii sau arbitraj.
6. Ce este acțiunea in pretenții?
Acțiunea în pretenții reprezintă cererea înregistrată pe rolul instanței de judecată, prin care o
persoana pretinde obligarea unei alte persoane la respectarea dreptului subiectiv ce i-a fost
incalcat.
Trebuie mentionat faptul ca actiunea in pretentii urmareste sa realizeze executarea unei creante,
creanta ce poate consta atat plata unei sume de bani, dar si in revendicarea unui bun, anularea
unui contract etc.
In cazul obligațiilor de plată a unor sume de bani, creditorul solicită pe calea unei acțiuni în
pretenții plata sumei de bani ce face obiectul contractului încheiat cu debitorul.
Actiunile in pretentii prin care se urmareste plata unor sume de bani pot imbraca forma
procedurii generale privind plata respectivei sume sau forma procedurilor speciale si urgente,
respectiv cea a  cererii de valoare redusa si cea a cererii privind ordonanta de plata.
Spre deosebire de procedura comuna a unei actiuni in pretentii generale, procedurile simplificate
privind cererea de valoare redusa sau ordonanta de plata ofera justitiabililor posibilitatea
recuperarii creantelor lor intr-un timp mult mai scurt si cu costuri reduse (cu privire la aceste
costuri puteti accesa sectiunea “costuri” – eventual bagam  link-ul de pe site aici).
Caracterul urgent al procedurilor simplificate este redat prin faptul ca acestea se desfasoara
preponderent in scris, termenele de judecata sunt mult mai scurte, iar la finalul solutionarii
cererii de catre prima instanta, solicitantul va primi o ordonanta de plata, in care se va preciza
suma si termenul de plata.
Un alt avantaj al acestor proceduri este ca titlul executoriu se emite de indata, nefiind necesar sa
se astepte trecerea celor minim 30 de zile pentru redactarea hotararii, cum este in procedura
comuna.
In privinta mijloacelor probatorii pe care le au la dispozitie partile in cazul cereriii de valoare
redusa se pot administra si alte probe in afara inscrisurilor, cu conditia ca aceste probe sa nu
necesite foarte mult timp pentru administarea lor, cum ar fi de exemplu martorul adus la
termenul de judecata, fara a mai fi citat de instanta.
Este de mentionat, de asemenea, si faptul ca in cazul in care solicitantul nu isi poate proba
creanta pretinsa doar prin inscrisuri sau printr-un probatoriu simplificat, actiunea in pretentii nu
poate imbraca o alta forma decat cea a procedurii generale si de drept comun, doar prin
intermediul acestei proceduri putand fi administrate probe mai complexe cum sunt cele privind
expertizele contabile, audierea unor martori sau interogatorii, cu precizarea insa ca aceasta ultima
procedura presupune suportarea unor costuri mult mai mari, aplicate la valoarea pretentiei
invocate, dar si o perioada de timp de pana la 2 ani pentru obtinerea unui titlu executoriu.
7. Ce sunt creanțele?
Creanțele, sau în limbajul juridic, drepturile de creanță sunt acele drepturi patrimoniale născute
în temeiul unui raport juridic obligațional, în virtutea cărora, subiectul activ, denumit creditor,
poate pretinde subiectului pasiv, denumit debitor, să dea , să facă, sau să nu facă ceva (să se
abțină), creditorul având posibilitatea să recurgă la forța de constrângere a statului pentru
executarea obligației.
Drepturile de creanță sunt nelimitate ca număr, acestea izvorând dintr-o paletă largă de raporturi
juridice.  Cele mai des întâlnite creanțe sunt însă cele care provin din raporturile juridice
obligaționale reglementate de dreptul civil, dreptul comercial, dreptul muncii sau dreptul fiscal.
 8. Acte necesare recuperarii creantelor:
 Inscrisul constatator al creanței: contract, factură, comanda ferma urmata de acceptare
etc.
 Dovada împlinirii termenului de scadență;
 Dovada însușirii înscrisului constatator de către debitor (semnare) – în cazul ordonanței
de plată;
 Dovada comunicarii debitului restant (optional);
 Fișă cont client (opțional);
 Act de identificare (CI/Certificat de înregistrare societate);
 Dovada achitării taxei de timbru prevăzută de lege.
9. Ce este un contract?
Contractul reprezinta intelegearea intervenita intre parti , prin care acestea inteleg sa constituie,
sa modifice sau sa stinga raporturi producatoare de efecte juridice.
Astfel cum prevede art. 1178 Cod Civil, daca legea nu impune o anumita forma pentru incheierea
sa valabila, contractul poate imbraca forma atat scrisa, dar si verbala.
Asadar, simplul acord de vointe intervenit intre parti constituie un veritabil contract, chiar daca
nu exista o forma scrisa al acestuia.
In cazul in care intelegerea dintre parti nu s-a concretizat intr-o forma scrisa, creanta pretinsa de
creditor poate fi probata prin mijloace de proba cum sunt: facturi emise de creditor, conversatii e-
mail prin care debitorul accepta pretul propus, plata unor alte obligatii din contract, acceptarea
ofertei etc.
10. Care este forma contractului?
Potrivit art. 1240 Cod civil, voinţa de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris (sub
semnatura privata sau forma autentică). De asemenea, voinţa poate fi manifestată şi printr-un
comportament care, potrivit legii, convenţiei părţilor, practicilor statornicite între acestea sau
uzanţelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenţiei de a produce efectele juridice corespunzătoare.
Deși în cazul cererii cu valoare redusă și a acțiunii în pretenții nu regăsim norme legale care să
conțină restricții cu privire la forma contractului, în reglementarea ordonanței de plată, art. 1014
– Cod de procedură civilă, domeniul de aplicare este redus la obligaţiile de plată a unor sume de
bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o
autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut,
regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege. Cu toate
acestea, de la caz la caz sunt aplicabile norme speciale care permit dovedirea contractului intern
sau internațional prin alte inscrisuri (facturi fiscale, scrisoare de trăsură în cazul contractului de
transport, comenzi certe însoțite de dovezi de acceptare a acestora etc.).
În cazul tuturor modalităților de recuperare a creanțelor (cerere cu valoare redusă, ordonanța de
plată, acțiune în pretenții) trebuie menționat faptul că pentru valorificarea unui contract în cadrul
litigiului, în cazul în care legea impune o anumita formă la încheierea contractului (ex. forma
autentica) aceasta trebuie respectată.
11. Care e instanța competentă?
1. Procedura ordonanței de plată
Cererea privind emiterea unei ordonanțe de plată se depune la instanța competentă să judece
fondul cauzei în prima instanță, atunci cand debitorul nu a executat obligația de a plăti în
termenul de 15 zile prevăzut în somația de plată, astfel cum rezultă din articolul 1016 din Codul de
Procedură Civilă.
1. Procedura privind cererile de valoare redusa
Conform articolului 1028 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă competența de a soluționa
cererea de valoare redusă aparține judecătoriei, iar competanța teritorială se stabilește conform
dreptului comun, potrivit alin. (2) al aceluiași articol.
1. Acțiunea în pretenții de drept comun
Referitor la introducerea unei acțiuni în pretenții, trebuie făcută distincția între competanța
materială și competența teritorială. Astfel, din punct de vedere material, cererile având o valoare
de până la 200.000, indiferent de calitatea părtilor, se vor judecata de către judecatorie, pe cand
cererile care au o valoare mai mare se vor judeca de către tribunal, conform articolului 94
coroborat cu articolul 95 din Codul de Procedură Civilă.
Din punct, de vedere teritorial, incident este articolul 107 Cod Procedură Civilă, care ne trimite la
instanța locului unde își are domiciliul pârâtul, cu luarea în considerare și a celorlalte dispoziții
incidente din capitolul al II-lea, Titlul III, Cartea I, Codul de Procedură Civilă.
12. Care sunt etapele soluționării ordonantei de plata în fața
instanței?
Odată ajunsă cererea la instanța, judecătorul căruia i s-a repartizat cauza va cita părțile, debitorul
dumneavoastră fiind obligat să depună întâmpinarea cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de
judecată, în caz contrar putându-se considera că acesta recunoaște pretențiile pe care le-am expus
în cerere. Întâmpinarea nu se comunică, ci vom lua cunoştinţă  de cuprinsul acesteia de la dosarul
cauzei.
În cazul în care apărarea debitorului se bazează și pe alte probe decât cele anexate la dosar,
acestea fiind admisibile, cererea de ordonanță de plată este respinsă, creditorul putând introduce
o nouă cerere de chemare în judecată, potrivit dreptului comun.
Dacă judecătorul constată că pretențiile creditorului sunt întemeiate, acesta va emite ordonanța
de plată ce va cuprinde termenul de plată și suma de bani datorată. Pentru cazul în care
judecătorul emite ordonanța de plată pentru doar o parte dintre pretențiile creditorului, acesta va
putea introduce cerere de chemare în judecată, potrivit dreptului comun.
După ce ordonanța de plată a fost emisă, debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de
10 zile de la data comunicării acesteia. De asemenea, și creditorul poate formula cerere în anulare
pentru ordonanța de plată emisă doar pentru o parte dintre pretențiile sale, precum și pentru
cazul respingerii cererii de ordonanță de plată. Dacă cererea în anulare este admisă sau respinsă,
hotărârea rămâne definitivă.
13. Care sunt etapele soluționării cererile de valoare redusă
în fața instanței?
Această procedură este declanșată odată cu depunerea formularului tip și a înscrisurilor aferente
la instanța competantă, conform art. 1029 alin. (1) și (3) Cod Procedur Civilă.
Dacă informatiile furnizate nu sunt suficiente ori sunt neclare, judecătorul va acorda un termen în
vederea furnizării de informații ori înscrisuri suplimentare. În cazul in care creditorul nu
furnizează informațiile ori înscrisurile în termenul stabilit de instanță, instanța va anula cererea.
Instanța transmite către debitorul formularul, care la rândul său va trebui să completeze un
formular de răspuns în maxim 30 zile.
Aceasta procedura se desfășoară în scris și in cameră de consiliu, evitându-se astfel termenele
extrem de lungi pe care le presupun sedințele publice, cu exceptia cazului in care una din părti
solicită prezentarea ori instanța consideră necesară prezentarea părților, caz în care instanța va
cita părțile în acest sens.
Instanța va pronuța și redacta hotărârea în termen de 30 de zile, iar această hotârâre poate fi
atacată numai cu apel, la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, conform
articolului 1033 din Codul de Procedura Civila – Legea nr. 134/2010.
14. Care sunt etapele soluționării unei acțiuni în pretenții de
drept comun în fața instanței?
Spre deosebire de celelalte acțiuni prezentate în secțiunile de mai sus, unde procedura este
simplificată și durata procesului este mai scurtă, o acțiune în pretenții de drept comun presupune
mai multe etape și pe cale de consecință mai mult timp pentru soluționarea acesteia.
Un prim pas este introducerea cererii de chemare în judecată, care să cuprindă toate mențiunile
de la articolele 194-195, 197 Cod Procedură Civilă, sub sancțiunea nulității acesteia.
Ulterior, președintele completului de judecată, căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza
dumneavoastră, va verifica cererea pentru a vedea dacă aceasta îndeplinește condițiile la care am
facut referire mai sus, în cadrul unei proceduri obligatorii numită regularizare.
Dacă nu sunt indeplinite condițiile, se va acorda un scurt termen în vedea îndeplinirii acestora, iar
dacă sunt îndeplinite, judecătorul dispune, prin rezoluție, transmiterea acesteia catre debitor,
conform articolului 200 din Codul de Procedură Civilă.
Debitorul dumneavoastră va avea la dispoziție o perioadă de 25 de zile de la comunicarea cererii
în care își va construi o apărare, care se va finaliza cu transmiterea unui document la instanța de
judecată, numit întampinare. La această întampinare, va trebui formulat un răspuns în termen de
10 zile de la comunicarea cererii, urmând ca după primire acestuia, judecătorul să fixeze primul
termen de judecată.
În cadrul acestei proceduri de drept comun, se pot încuviința și administra toate probele permise
de lege, spre deosebire de procedurile speciale la care am facut referire in celelalte sectiuni, unde
se pot administra în principiu doar inscrisuri și unde intervalul de timp destinat cercetării
judecatorești este mai scurt.
După finalizarea acestei etape, urmează etapa dezbaterii în fond a procesului, iar după finalizarea
acesteia, judecatorul va delibera și va  pronunța o hotărare, care de regula nu este definitivă.
15. Cat dureaza procedura in fata instantei?
a) În cazul cererii cu valoare redusa, procedura in fața instanței de fond poate dura între 3-6 luni.
b) În cazul ordonanței de plata, procedura in fața instanței de fond poate dura între între 3-6 luni.
c) În cazul acțiunii în pretenții, procedura in fața instanței de fond poate dura între 6 luni – 1 an.
Durata de soluționare a litigiilor variaza atât în funcție de complexitatea probatoriului
administrat de părți, cât și în funcție de gradul de încărcare al instanței competente cu judecarea
cauzei.
16. Cum incasezi banii dupa ce s-a obtinut titlul executoriu?
Dupa obtinerea unui titlu executoriu ce stabileste o obligatie de plata in sarcina debitorului,
creditorul procedeaza la recuperarea efectiva a creantei datorate. Ca si regula, in conformitate cu
dispozitiile art. 622 Cod Procedura Civila, obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau prin
alt titlu executoriu se aduce la indeplinire de bunavoie.
In ipoteza in care debitorul refuza executarea acestor obligatii de plata, creditorul trebuie sa
procedeze la executarea silita a creantei, in conditiile art. 663 si urmatoarele din Codul de
Procedura Civila,
Executarea silita este demarata la solicitarea creditorului de catre executorul judecatoresc
competent, din circumscriptia curtii de apel de la sediul debitorului sau de la locatia bunurilor
imobile sau mobile, dupa caz, astfel cum prevad dispozitiile art. 652 Cod Procedura Civila.
Astfel, in vederea incasarii sumelor obtinute, trebuie redactata si inregistrata la executorul
judecatoresc o cerere de executare silita, ce trebuie sa cuprinda sintetic numele partilor, detalii
despre debitorul executat si bunurile sale, dar si cateva considerente privind titlul executoriu
obtinut. Executarea silita poate viza disponibilitatile banesti ale debitorului, titlurile de valoare
sau alte bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului ori detinute in numele sau de o
a treia persoana sau pe care aceasta din urma i le va datora in viitor, in temeiul unor raporturi
juridice existente, precum si bunurile sale mobile sau imobile.
Totodata, este important de stiu ca potrivit normelor legale, in speta articolul art 670 Cod
Procedura Civila, toate cheltuielile generate de executarea silita cad in sarcina debitorului. Astfel,
acestuia ii pot fi imputate onorariul executorului, onorariul avocatului in faza de executare silita,
taxe de timbru, precum si orice alte cheltuieli generate de aceasta procedura.
17. Cand o creanță este certă, lichidă și exigibilă?
Creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu, după cum
rezultă din articolul 633 alin. (2) Cod de Procedură Civilă
Creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine
elementele care permit stabilirea lui, conform articolului 633 alin. (2) Cod de Procedură Civilă.
Creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut
din beneficiul termenului de plata, astfel cum se prevede în articolul 633 alin. (3) Cod de
Procedură Civilă.
18. Ce este Prescriptia?
Pornind de la prevederile art. 2500 din Codul Civil, putem defini prescripția ca fiind acea
sancţiune de drept civil ce constă în stingerea dreptului material la acţiune neexercitat în
termenul prevazut de lege.
Dreptul material la actiune în cazul acțiunilor ce au ca obiect recuperarea unor sume de bani
reprezintă posibilitatea unei persoane de a se adresa instanțelor judecătorești pentru a solicita
obligarea unei alte persoane la restituirea/achitarea sumelor datorate. Dreptul material la acțiune
pentru recuperarea unei creante se prescrie (se stinge) in termenul general de prescripție de 3 ani,
termen ce curge de la data cand suma datorata a devenit scadentă.
Esențial: pentru promovarea oricăreia dintre acțiunile ce au ca obiect recuperarea unor sume de
bani important este sa nu se fi împlinit încă termenul de prescriptie de 3 ani prevăzut mai sus!
19. Care este cuantumul taxei judiciare de timbru?
Potrivit art. 6 alin.1 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cererile de valoare
redusă, soluționate potrivit procedurii speciale prevăzute de titlul X al Cărții a Vl-a din Legea nr.
134/2010 privind Codul de procedură civilă, se taxează cu 50 lei, daca valoarea cererii nu
depășeste 2.000 lei, și cu 200 lei, pentru cererile a căror valoare depășește 2.000 lei.
În cazul cererilor privind ordonanța de plată, prevăzută de titlul IX al Cărții a Vl-a din Codul de
Procedură Civilă, taxa judiciară de timbru este de 200 de lei.
Nu în ultimul rand, pentru calcularea taxei judiciare de timbru în cazul acțiunilor în pretenții, se
vor aplica dispozițiile art. 3 alin.1 din O.U.G. 80/2013 potrivit căruia “Acțiunile și cererile
evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxează astfel:
a) până la valoarea de 500 lei – 8%, dar nu mai puţin de 20 lei;
b) între 501 lei şi 5.000 lei – 40 lei + 7% pentru ce depăşeşte 500 lei;
c) între 5.001 lei şi 25.000 lei – 355 lei + 5% pentru ce depăşeşte 5.000 lei;
d) între 25.001 lei şi 50.000 lei – 1.355 lei + 3% pentru ce depăşeşte 25.000 lei;
e) între 50.001 lei şi 250.000 lei – 2.105 lei + 2% pentru ce depăşeşte 50.000 lei;
f) peste 250.000 lei – 6.105 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei.