Rugăciuni în Voința Divină

Apelul Regelui Divin

în Împărăția Voinței Sale
1

Dragii și iubiții mei fii , vin în mijlocul vostru cu

Inima copleşită de flăcările Mele de Iubire. Vin ca
Tată în mijlocul fiilor pe care îi iubesc foarte mult, și
este atât de mare iubirea mea, incât vin să rămân cu
voi pentru a trăi o viață împreună și să trăim cu o
singură voință, cu o singură iubire. Vin cu alaiul
durerilor mele, al sângelui meu, al operelor mele și al
morții mele.
Priviți-mă: fiecare picătură din sângele meu,
fiecare durere, toate lucrările mele, pașii mei,
concurează pentru că vor să vă dea Voința mea
Divină; chiar și moartea mea vrea să vă dea învierea
vieții în Ea. În Umanitatea mea totul v-am pregătit și
obținut: haruri, ajutoare, lumină, putere, pentru a
1
primi un dar așa de mare. Din partea mea am făcut
totul, acum aștept partea voastră.
Care, nerecunoscător, nu o să vrea să mă
primească pe Mine și darul pe care i-l aduc? Să știți că
Iubirea mea este foarte mare, că voi pune deoparte
trecutul vieții voastre, însăși greșelile voastre, toate
relele voastre; le voi îngropa în marea Iubirii mele,
astfel ca toate să fie arse, și vom începe împreună o
viață nouă, toată cu Voința mea.Care inimă va putea
să mă refuze și să mă țină la ușă, fără să accepte
vizita mea paternă? Dacă mă veți accepta, Eu voi
rămâne cu voi, ca Tată în mijlocul fiilor mei; dar
trebuie să stăm într-o armonie perfectă și să trăim cu
o singură Voință.
Ah, cât suspin, gem și delirez și aproape plâng,
pentru că vreau ca fiii mei dragi să stea împreună cu
Mine și să trăiască din aceeași Voință a mea! Sunt în
jur de șase mii de ani, de lungi suspine și de lacrimi
amare ale Sfintei mele Umanități, pentru că îmi
doresc și vreau ca fiii mei să stea în jurul meu să-i fac
fericiți și sfinți. Ajung să-i chem, plângând; cine știe
poate se înduioşează de lacrimile mele, de iubirea
mea, care mă sufocă și mă face să tremur de iubire;
și între gemete și dureri intense repet: Fiii mei, fiii
2
mei, unde sunteți? De ce nu veniți la Tatăl vostru? De
ce plecați departe de Mine, vagabonzi, săraci, plini de
toate mizeriile? Răutățile voastre sunt răni provocate
Inimii mele; sunt deja obosit să vă aștept și, deoarece
nu veniți, nemaiputând conține iubirea mea care Mă
arde, vin Eu să vă caut și să vă aduc marele dar al
Voinței mele. Ah, vă rog, vă implor, vă jur, ascultați-
mă, înduioșați-vă din compasiunea lacrimilor mele, a
suspinelor mele arzătoare!
Și nu vin numai ca Tată, dar vin ca Învățător în
mijlocul discipolilor, și vreau să fiu ascultat. Vă voi
învăța lucruri surprinzătoare, învăţaturi despre Cer,
ce vă vor aduce lumină care nu se va stinge niciodată,
iubire care va arde mereu. Învăţaturile mele vă vor da
putere divină, curaj neînfricat, sfințenie care crește
mereu, vă vor indica calea la fiecare pas, vor fi
conducătorii spre Patria cerească.
Vin ca Rege în mijlocul popoarelor, dar nu
pentru a cere taxe și impozite, nu, nu; vin pentru că
vreau voința voastră, mizeriile voastre, slăbiciunile
voastre, toate răutățile voastre.În aceasta constă
Suveranitatea mea: vreau tot ceea ce vă face
nefericiți, amărâți, chinuiți, pentru a le ascunde și
arde, totul cu iubirea mea și ca un Rege darnic,
3
pașnic, mărinimos, ce sunt, să vă răsplătesc cu Voința
mea, cu iubirea mea cea mai tandră, cu bogățiile și
fericirea mea, cu pacea și bucuria cea mai pură.
Dacă îmi veți da voința voastră, totul este
făcut, mă faceți fericit și veți fi fericiți. Nu aspir la
altceva, decât ca (Voința) mea să domnească în
mijlocul vostru. Cerul și pământul vă vor surâde,
Mama mea Cerească va fi pentru voi Mamă și Regină.
Deja ea, cunoscând marele bine pe care vi-l va
aduce Împărăția Vrerii mele, pentru a-mi satisface
dorințele mele arzătoare, pentru a mă face să încetez
să plâng și iubindu-vă ca adevărații săi fii, călătorește
printre popoare și națiuni să-i dispună și să-i
pregătească să primească stăpânirea Împărăției
Voinței mele. A fost ea cea care mi-a pregătit
popoarele pentru a mă face să cobor din Cer pe
pământ, iar Ei îi încredințez, iubirii sale materne, să
pregătească sufletele și popoarele, pentru a primi un
dar atât de mare.
De aceea ascultați-mă și, vă rog, fiii mei, să
citiți cu atenție aceste pagini pe care vi le pun sub
ochi și veți simți nevoia să trăiți în Voința mea. Eu vă
voi fi aproape când veți citi, vă voi atinge mintea,

4
inima, astfel încât să înțelegeți și să vă hotărâți să
doriți acest dar al Fiatului meu Divin.

Apelul matern al Reginei Cerului

2

Dragă fiică, simt nevoia irezistibilă să cobor din

Cer, să-ți fac vizitele mele materne; iar dacă mă vei
asigura de iubirea ta filială și fidelitatea ta, eu voi
rămâne mereu cu tine în sufletul tău, să-ți fiu
educatoare, model, exemplu și Mamă afectuoasă. Eu
vin pentru a te invita să intri în împărăția Mamei tale,
adică în Voința Divină, și bat la ușa inimii tale pentru
ca tu să-mi deschizi...
Știi, cu însăși mâinile mele îți ofer în dar
această carte: ți-o ofer cu îngrijire maternă, pentru ca
tu, la rândul tău, citind-o, să înveți să trăiești ca în Cer
nu cum se trăiește pe pământ. Fiica mea, această
carte este de aur: ea va forma averea ta spirituală
care va fi și fericirea ta pământească. În ea vei găsi
izvorul tuturor bunurilor: dacă ești slabă vei dobândi
puterea; dacă ești ispitită vei dobândi victoria; dacă ai
5
căzut în păcat, vei întâlni mâna milostivă și puternică
care te va ridica din nou; dacă te simți mâhnită, vei
găsi confort; dacă ești rece, vei găsi remediul sigur
pentru a te reîncălzi; dacă vei fi înfometată, vei gusta
hrana delicioasă a Voinței Divine. Cu ea nu îți va lipsi
nimic, nu vei mai fi singură, deoarece Mama ta îți va
face o dulce companie și cu fiecare grijă maternă își
va lua responsabilitatea pentru a te face fericită. Eu,
Împărăteasa Cerească, mă voi gândi la toate nevoile
tale, atâta timp cât tu vei fi de acord să trăiești unită
cu mine.
Dacă tu ai cunoaște preocupările mele,
suspinele mele arzătoare chiar și lacrimile pe care le
vărs pentru fiii mei! Dacă tu ai ști cum ard de dorința
ca tu să asculți lecțiile mele toate despre Cer și să
înveți să trăiești din Voința Divină! În această carte tu
vei vedea minuni: vei găsi o Mamă care te iubește
atât de mult, încât își sacrifică Fiul său iubit pentru
tine, pentru a te face să trăiești din aceeași Viață pe
care Ea însăși a trăit-o pe pământ. Deci, nu-mi da
această durere, nu mă respinge; acceptă acest Dar al
Cerului pe care ți-l dau; primește vizita mea, lecțiile
mele...

6
 Să știi că Eu voi vizita toată lumea, voi merge la
fiecare persoană, în toate familiile, în comunitățile
religioase, în fiecare națiune, printre toate popoarele,
și, dacă va fi necesar le voi vizita dealungul secolelor
întregi, până când voi forma, ca Regină, poporul meu
și, ca Mamă, pe fiii mei, care să cunoască și să facă să
domnească peste tot Voința Divină.
Iată-ți explicat scopul acestei cărți. Cei care o
vor primi cu iubire vor fi primii fii fericiți care vor
aparține Împărăției FIATULUI Divin, iar Eu voi scrie cu
caractere de aur numele lor în Inima mea maternă.
Vezi, fiica mea? Însăși acea infinită Iubire a lui
Dumnezeu a vrut să se folosească de mine în
momentul Răscumpărării, pentru a face să coboare
Cuvântul Veșnic pe pământ; acum mă cheamă din
nou pe pământ și îmi încredințează această sarcină
dificilă, mandatul sublim de a forma pe pământ fiii
împărăției Voinței sale Divine. Cu multă grijă maternă
încep să-ți pregătesc calea care va trebui să te
conducă în această Împărăție fericită.
În acest scop îți voi da sublime lecții cerești și în
cele din urmă te voi învăța rugăciuni noi și speciale,
prin care vei constrânge Cerul, Soarele, Creația, însăși

7
Viața mea și pe cea a Fiului meu, toate faptele
Sfinților, astfel ca, în numele tău, ei să obțină
adorabila Împărăție a Vrerii Divine. Aceste rugăciuni
sunt cele mai puternice, pentru că forțează munca
divină în sine. Prin mijlocirea lor Dumnezeu se va
simți dezarmat și învins de ființa umană; fiind
puternic acest ajutor tu vei grăbi venirea Împărăţiei
divine și împreună cu mine vei obține ca Voința
Divină să se facă precum în Cer așa și pe pământ,
după cum este dorința Învățătorului Divin.
Curaj, fiica mea, fă-mă bucuroasă, iar Eu te voi
binecuvânta.

Apelul Luisei
Fiica cea mică a Voinței Divine
Fiat!
3
Dulcele meu Isus , sunt aici în brațele tale ca
să-ți cer ajutor. Ah, Tu cunoști chinul sufletului meu,
și cum îmi sângerează inima, marea mea împotrivire
în a scoate la iveală tot ce mi-ai spus despre

8
Preasfânta ta Voinţă! Ascultarea se impune! Tu vrei,
iar eu, chiar dacă am fost zdrobită de ea, sunt
constrânsă de o putere supremă să împlinesc
sacrificiul. Dar amintește-ți o, Isuse al meu, că Tu
însuți m-ai numit nou-născuta Preasfintei tale Voințe.
Nou năascuta știe doar să bâlbâie, așadar ce voi face
eu? Abia voi bâlbâii despre Voinţa ta; Tu vei face
restul, nu este adevărat , o, Isuse al meu?
Ba chiar, fă ca să dispar în totalitate și Vrerea
ta va fi cea care cu caractere divine și de neșters să
cufunde stiloul în acel Soare veșnic și cu note de aur
să scrie conceptele, efectele, valoarea, puterea
Voinței Supreme, și cum sufletul care trăiește în Ea,
trăind ca și cum în centrul său, se înnobilează, se
divinizează, își înlătură rămășițele sale naturale, se
întoarce la începutul lui și, triumfător peste toate
mizeriile sale, își redobândește starea originală,
frumos, pur, totul în ordinea Creatorului său, așa cum
a ieșit din mâinile sale creative.
Scrie Tu pe această hârtie povestea lungă a
Voinței tale, durerea ta când te-ai văzut respins de
făpturi, în ceea ce priveste cele cerești. Tu, care stând
sus ca soarele, deși respins, săgetezi razele tale
asupra tuturor generațiilor umane, vrei să cobori
9
pentru a veni să domnești în mijlocul lor, și de aceea
trimiți razele suspinelor tale, a gemetelor tale, a
lacrimilor tale, a durerii tale intense și veșnice
văzându-te exilat și Voința ta ruptă de voința ființelor
umane. De aceea Tu aștepți să te cheme în mijlocul
lor, să te primească ca Rege triumfător și să te facă să
domnești precum în Cer așa și pe pământ.
Coboară, o, Vrere Supremă! Sunt eu prima cea
care te chem; vino să domnești pe pământ! Tu care ai
creat omul pentru a face numai Vrerea ta, iar el
nerecunoscător s-a revoltat împotriva ta, vino pentru
a lega din nou această voință umană de Tine, pentru
ca Cerul și pământul să rămână ordonate toate în
Tine!
Ah, cât aș vrea să-mi dau viața pentru ca
Voinţa ta să fie cunoscută! Aș dori să iau zborul în
granițele Sale nesfârșite, pentru a duce fiecărei
făpturi sărutul său etern, cunoștința sa, bunurile sale,
valoarea sa, nespusele tale gemete de a dori să vii să
domnești pe pământ, astfel încât cunoscându-te să te
primească cu iubire și sărbătorindu-te să te facă să
domnești.

10
 O, Vrere Sfântă, cu razele tale luminoase
slobozește săgețile cunoașterii tale; fă ca toți să știe
că Tu vii la noi să ne faci fericiți, dar nu cu o fericire
umană, ci divină, să ne oferi stăpânirea de noi înșine,
pierdută, și acea lumină care face să cunoaștem
adevăratul bine ca să-l posedăm și adevăratul rău
pentru a fugi de el, ceea ce ne face stabili și puternici,
dar de o tărie și stabilitate divină!
Deschide calea între Voința Divină și cea
umană și pictează cu pensula mâinii tale creative
toate acele trăsături divine asupra sufletelor noastre,
pe care noi le-am pierdut evadând din Ea. Vrerea ta
ne va picta acea naturalețe care niciodată nu
îmbătrânește, acea frumusețe care niciodată nu se
decolorează, acea lumină care nicodată nu se va
întuneca, acel har care va crește mereu, acea iubire
care arde mereu și niciodată nu se va stinge.
O, Vrere Sfântă, fă-ți drum, fă Tu calea pentru a
te face cunoscută! Arată tuturor cine ești și marele
bine pe care vrei să-l faci tuturor, astfel că atrași,
răpiți de un atât de mare bine, să se poată face toți
prada Voinței tale și așa în mod liber vei putea domni
precum în Cer așa și pe pământ. De aceea te rog să
scrii Tu însuți toate cunoștințele pe care mi le-ai
11
manifestat despre Ea; iar fiecare cuvânt, fiecare
cugetare, fiecare efect și cunoștință despre Ea, să fie
pentru cei care vor citi, săgeți, fulgere, raze înfocate
care rănindu-i, să-i facă să cadă la picioarele tale și să
te primească cu brațele deschise pentru a te lăsa să
domnești în inimile lor. La numeroasele minuni al
Vrerii tale, înfăptuiește-o și pe aceasta: astfel încât
cunoscându-te să nu te facă să treci pe lângă ei, nu, ci
să-ți deschidă ușile pentru a te face să domnești.
Aceasta îți cere mica nou-născută a Voinței tale. Dacă
de la mine ai dorit acest sacrificiu, și cu atât de multă
insistență, să dezvăluiești secretele pe care mi le-ai
comunicat despre Vrerea ta, eu vreau un altul de la
Tine: ca să fie cunoscută această minune, să-și ia
locul său de triumf și să domnească în inimile care o
cunosc. Doar asta îți cer, o, Isuse al meu, nu îți cer
altceva; nu vreau altceva decât schimbul sacrificiului
meu, ca Vrerea ta să fie cunoscută și să domnească
cu deplina sa stăpânire.
Tu știi, Iubirea mea, cât de mare a fost
sacrificiul meu, luptele mele interne, până să simt că
mor; dar din iubire pentru tine și pentru a asculta de
reprezentantul tău pe pământ, m-am supus întru
totul. De aceea îmi doresc marea minune: că așa cum
12
se vor cunoaște spusele tale despre Vrerea ta,
sufletele să rămână răpite, înlănțuite, atrase mai mult
decât de un magnet puternic, și să facă să domnească
acel Fiat Divin pe care Tu cu atât de multă iubire vrei
să domnească pe pământ. Și dacă Ție îți place, viața
mea, fă ca aceste scrieri înainte să iasă la lumina zilei
și să treacă prin mâinile fraților tăi și ai mei și a
surorilor tale și ale mele, te rog să o duci pe micuța
nou-născută a Voinței tale în Patria Cerească! Ah, nu-
mi da această durere, ca eu să fiu spectatoare, ca
secretele noastre să fie cunoascute de alte făpturi!
Dacă mi-ai dat primul, evitămi-l pe al doilea, dar
mereu non mea voluntas sed tua fiat nu voința mea
dar a ta să se facă.
Iar acum un cuvânt pentru voi toți care citiți
aceste scrieri: vă rog, vă implor să primiți cu iubire
ceea ce Isus vrea să vă dea, adică Voința sa. Dar
pentru a o da pe a Sa o vrea pe a voastră, altfel nu va
putea domni. Dacă ați ști cu câtă iubire vrea să vă dea
al meu Isus Voința sa, care este cel mai mare dar care
există în Cer și pe pământ! Ah, câte lacrime amare El
varsă, văzându-vă trăind în voinţa voastră, vă târâți
pe pământ, bolnavi, săraci. Nu sunteți buni să păstrați

13
o hotărâre, și știți de ce? Pentru că Voinţa Lui nu
domnește în voi.
Ah, cum plânge Isus și suspină asupra soartei
voastre, și gemând vă roagă să faceți să domnească
Voinţa sa în voi! Vrea să vă schimbe destinul: din
bolnavi în sănătoși, din săraci în bogați, din slabi în
puternici, din nestatornici în neschimbători, din sclavi
în regi. Nu vrea marile penitențe, nu rugăciuni lungi
nici altceva, ci să domnească Vrerea sa, și voința
voastră să nu mai aibă viață. Vă rog, ascultați-l! Eu
sunt pregătită să-mi dau viața pentru fiecare din voi,
să sufăr orice durere, cu condiția să deschideți ușa
sufletului vostru pentru a face ca Voinţa lui Isus al
meu să domnească și să triumfe asupra generațiilor
umane.
Iar acum vă invit pe toți: veniți cu mine în
Eden, unde originea noastră a avut începutul, unde
Entitatea Supremă a creat omul, și făcându-l rege i-a
dat o împărăție de stăpânit. Această împărăție era tot
universul, dar sceptrul său, coroana sa, porunca lui
veneau din adâncul sufletului său, în care locuia Fiatul
Divin ca Rege stăpânitor, care a stabilit adevărata
regalitate în om. Hainele sale erau regești, mai
strălucitoare decât soarele; actele sale au fost nobile,
14
frumusețea sa era fermecătoare. Dumnezeu îl iubea
atât de mult, se juca cu el, îl chema „micul rege și
fiu”. Totul era fericire, ordine și armonie. Acest om,
primul tată al nostru s-a trădat pe sine, a trădat
împărăția sa, și făcând voința sa l-a mâhnit pe
Creatorul său, care atât de mult l-a umplut cu bucuria
sa, l-a iubit, iar omul a pierdut împărăția sa, împărăția
Voinței Divine, în care i-a fost dat totul. Porțile
împărăției i-au fost închise iar Dumnezeu și-a retras
în sine împărăția dată omului.
Acum trebuie să vă spun un secret: Dumnezeu,
retrăgând în sine împărăția Voinței Divine, nu a spus:
„Nu o voi mai da omului”, dar a ținut-o în repaus,
așteptând generațiile viitoare să le asalte cu haruri
surprinzătoare, cu lumină uluitoare, ca să întunece
vrerea umană care ne-a determinat să pierdem un
regat atât de sfânt, iar cu astfel de atracții de o
cunoaștere admirabilă și minunată a Voinței Divine,
pentru a ne face să simțim nevoia și dorința de a
pune deoparte voinţa umană, care ne face nefericiți,
și să ne aruncăm în Voința Divină considerând-o
împărăția noastră eternă.
Deci împărăția este a noastră, curaj! Fiatul
Suprem ne așteaptă, ne cheamă, ne presează să-l
15
luăm în stăpânire. Cine va avea inima, cine va fi așa
perfid încât să nu asculte chemarea sa și să nu
accepte atât de multă fericire? Doar că trebuie să
lăsăm bietele zdrențe a voinței noastre, haina de jale
a sclaviei noastre în care ea ne-a aruncat, pentru a ne
înveșmânta ca regine, și să ne înfrumusețăm cu
ornamente divine.
De aceea fac apel la toți; nu cred că nu vreți să
mă ascultați. Știți? Sunt o creatură micuță, cea mai
mică dintre toate făpturile; iar eu, bilocându-mă în
Vrerea Divină împreună cu Isus, voi veni ca o micuță
în sânul vostru și cu gemete și plânsete, voi bate la
inimile voastre pentru a vă cere, ca o mică
cerșetoare, să-mi dați zdrențele voastre, hainele
voastre de jale, nefericita voastră voinţă, pentru a le
da lui Isus, astfel ca să ardă totul și, oferindu-vă în
schimb, Voinţa sa, să facă din voi împărăția sa,
fericirea sa și curăția hainelor sale regale.
Dacă ați ști ce înseamnă Voința Divină! Ea
conține Cerul și pământul. Dacă suntem cu Ea totul
este al nostru, totul depinde de noi; în schimb dacă
nu suntem cu Ea totul este împotriva noastră, și dacă
avem câte ceva suntem adevărații hoți al Creatorului
nostru și ne menținem prin fraudă și tâlhărie.
16
 De aceea, dacă vreți să o cunoașteți, citiți
aceste pagini: în ele veți găsi balsamul pentru rănile
care ni le-a făcut voinţa umană cu atâta cruzime, veți
găsi noul aer total divin, o nouă viață total cerească;
veți simți Cerul în sufletul vostru, veți vedea noi
orizonturi, noi sori, și deseori îl veți găsi pe Isus cu
fața udă de plâns, care vrea să vă dea Vrerea sa. El
plânge pentru că vrea să vă vadă fericiți, și văzându-
vă nefericiți suspină, oftează, se roagă pentru
fericirea fiilor săi și, vă cere voinţa voastră pentru a
vă îndepărta nefericirea, vi-o dă pe a Sa precum
confirmare a darului Împărăției sale.
Așadar fac apel tuturor împreună cu Isus, cu
însăși lacrimile sale, cu suspinele sale arzătoare, cu
Inima sa care arde, deoarece vrea să dea Fiatul său.
Din interiorul Fiatului am ieșit, ne-a dat viața; este
corect, este obligatoriu și avem datoria să ne
reîntoarcem în el, în a noastră dragă și nesfârșită
moștenire. Și mai întâi fac apel către Preaînaltul
Ierarh, către Romanul Pontif, către Preasfinția sa,
către reprezentantul Sfintei Biserici și deci
reprezentantul Împărăției Voinței Divine. La
picioarele sale sfinte această micuță depune această
Împărăție, astfel ca să o stăpânească, să o facă
17
cunoscută și cu vocea sa paternă și influentă să-i
cheme pe fiii săi să trăiască în această împărăție atât
de sfântă. Soarele Fiatului Suprem să-l investească și
să formeze primul soare al Voinţei Divine în
reprezentantul său pe pământ. Formând începutul
vieții sale în cel care este capul tuturor, să
răspândească razele sale nesfârșite în toată lumea, și
acoperindu-i pe toți cu lumina sa, să formeze o
singură turmă și un singur păstor.
Al doilea apel îl fac tuturor preoților.
Prosternată la picioarele fiecăruia, mă rog, implor, să
se intereseze să cunoască Voința Divină. Prima
mișcare, primul act, luați-o de la Ea, ba chiar
închideți-vă în Fiat și veți simți cât de dulce și dragă
este viața sa, veți lua de la Ea toată lucrarea voastră,
veți simții în voi o putere divină, o voce care vorbește
mereu, care o să vă spună lucruri minunate pe care
nu le-ați mai ascultat niciodată; veți simți o lumină
care o să vă acopere toate relele și acoperind
popoarele o să vă dea stăpânirea asupra lor. Câte
osteneli faceți fără roade, pentru că lipsește viața
Voinței Divine! Ați dat popoarelor o pâine fără
plămădeala Fiatului , și de aceea ei mâncând-o au
găsit-o tare, aproape nedigerabilă, și nesimțind viața
18
în ei, nu se lasă conduși de învățăturile voastre.
Așadar, mâncați voi această pâine al Fiatului Divin! În
felul acesta veți avea pâine suficientă de a da
popoarelor, așa veți forma cu toții o singură viață și o
singură voință.
Al treilea apel îl fac tuturor, întregii lumi,
pentru că sunteți toți frații, surorile, și fiii mei. Știți de
ce vă chem pe toți? Pentru că vreau să dau tuturor
viața Voinței Divine. Ea este mai mult decât aerul pe
care toți putem să-l respirăm, este ca soarele de la
care toți putem să primim binele luminii, este ca
bătaia inimii care vrea să palpiteze în toți; iar eu, ca o
mică fetiță, doresc, suspin ca toți să luați viața
Fiatului. Oh, dacă ați știi cât bine o să primiți, o să vă
dați viața pentru a o face să domnească în voi toți!
Această micuță creatură vrea să vă spună un
alt secret pe care i-a încredințat-o Isus, și vi-l spun
astfel încât să-mi dați voința voastră iar în schimb o
veți primi pe Cea a lui Dumnezeu, care o să vă facă
fericiți în suflet și în trup. Vreți să știți de ce pământul
nu produce? De ce în diferite puncte din lume deseori
pământul provocând cutremure se deschide și
îngroapă în sânul său orașe și persoane? De ce

19
vântul, apa, formează furtuni și devastează totul, și
alte multe rele pe care le știți cu toții?
Pentru că lucrurile create deținând o Voință
Divină care îi stăpânește, -sunt puternici și
stăpânitori-, de aceea, sunt mai nobili decât noi. Noi
în schimb suntem stăpâniți de o voință umană,
degradați, și de aceea suntem fragili și neputincioși.
Dacă pentru soarta noastră vom îndepărta voința
umană și vom lua viața Vrerii Divine, chiar și noi vom
fi puternici, stăpânitori, o să fim frați cu toate
lucrurile create, care nu doar că nu ne vor mai necăji,
dar ne vor da stăpânirea asupra lor, și vom fi fericiți
în timp și în veșnicie.
Nu sunteți mulțumiți? De aceea grăbiți-vă,
ascultați această sărmană micuță care vă vrea binele;
iar eu atunci o să fiu mulțumită, când voi putea spune
că toți frații și surorile mele sunt regi și regine, pentru
că toți dețin viața Voinței Divine.
Așadar curaj, răspunde-ți toți la apelul meu!
Suspin și mai mult ca să-mi răspunde-ți cu toții în cor
la apel, pentru că nu sunt singura care vă chem, care
vă rog, dar unit cu mine vă cheamă cu vocea duioasă
și mișcătoare, al meu dulce Isus, și de multe ori chiar

20
plângând vă spune: „Luați ca viață pentru voi Voința
mea; veniți în Împărăția sa”. Ba chiar, trebuie să știți
căci primul care s-a rugat Tatălui Ceresc ca să vină
Împărăția sa și să se facă Voința sa precum în Cer așa
și pe pământ, a fost Domnul Nostru în rugăciunea
Pater Noster; și transmițându-ne nouă rugăciunea sa,
a făcut apel și se ruga tuturor să ceară acel Fiat
Voluntas tua precum în Cer așa și pe pământ. Și ori
de câte ori recitați Pater Noster, este atât de mare
iubirea lui Isus, că vrea să vă dea împărăția sa, Fiatul
său, care aleargă pentru a spune împreună cu voi:
„Tatăl meu, sunt Eu care îți cer pentru fiii mei,
grăbește-te!” Astfel că primul care se roagă este
însuși Isus, și apoi chiar și voi îl cereți în rugăciunea
Pater Noster Tatăl Nostru. Așadar, nu vreți, un atât
de mare bine?
Acum vă spun un ultim cuvânt. Trebuie să știți
că, această sărmană fetiță văzând dorurile,
nerăbdarea, delirurile de iubire, lacrimile lui Isus, care
vrea să vă dea Împărăția sa, al său Fiat, sunt atât de
multe nerăbdarile, suspinele, neliniștile ei, să vă vadă
pe toți în Împărăția Voinței Divine ca să fiţi fericiți,
pentru a-l face pe Isus să zâmbească, și dacă nu

21
reușește cu rugăciuni, cu lacrimi, vrea să reușească cu
a vă face pe plac, atât lui Isus cât și vouă.
Deci ascultați cu toții această sarmană fetiță,
nu o mai faceți să suspine! Spuneți-mi vă rog: „Așa să
fie, așa să fie; vrem cu toții Împărăția Voinței Divine”.
Corato, anul 1924
Luisa, fiica cea mică a Voinței Divine
 

Consacrarea în Voința Divină

5

In Voluntate Dei! Deo gratias!

O, Voință Divină și adorabilă, iată-mă înaintea

imensității luminii tale, pentru ca bunătatea ta eternă
să-mi deschidă ușile și să mă facă să intru în ea
pentru a-mi forma toată viața mea în tine, Voință
Divină. De aceea, înaintea luminii tale, mă închin, eu,
cel mai mic dintre toate ființele umane, și vin o,

22
adorabilă Voință, în mica ceată a fiilor Fiatului tău
Suprem.
Prosternat în nimicnicia mea mă rog, implor,
lumina ta ca să vrea să mă investească și să acopere
tot ceea ce nu-ți aparține, de a nu face altceva decât
să privesc, să înțeleg și să trăiesc în tine, Voință
Divină. Ea va fi viața mea, centrul inteligenței mele,
cuceritoarea inimii mele și a ființei mele întregi. În
această inimă nu vreau să mai aibă viață voinţa
umană; o voi alunga din ea și voi forma noul Eden al
păcii, fericirii și iubirii. Cu ea voi fi mereu fericit; voi
avea o forță unică și o sfințenie care totul sfințește și
totul duce la Dumnezeu.
Aici prosternat, invoc ajutorul Trinității,
Sacrosancte, să mă admită să trăiesc în curtea Voinței
Divine, astfel ca să se reîntoarcă în mine ordinea
originară a creației, așa cum a fost creată ființa
umană.
Mamă Cerească, Suverană Regină a Fiatului
Divin, ia-mă de mână și închide-mă în lumina Voinţei
Divine. Tu vei fi călăuza mea, blânda mea Mamă și
mă vei învăța să trăiesc și să mă păstrez în ordinea și
în sfera Voinței Divine. Suverană Cerească, Inimii tale

23
încredințez întreaga mea ființă. Tu mă vei iniția cum
să mă comport în Voința Divină iar eu voi fi atent să
te ascult. Îți vei întinde mantia ta asupra mea, pentru
ca șarpele infernal, să nu îndrăznească să pătrundă în
acest Eden sacru, pentru a mă atrage și a mă face să
cad în confuziile voinţei umane.
Inima supremului meu Bine, Isus, Tu îmi vei da
flăcările tale ca să mă ardă, să mă consume, și să mă
alimenteze, pentru a forma în mine viața Voinţei
Supreme.
Sfinte Iosife, tu vei fi protectorul meu,
apărătorul inimii mele, și vei ține cheile voinţei mele
în mâinile tale.Vei apăra inima mea cu gelozie și să nu
mi le mai dai niciodată, astfel ca eu să fiu sigur că n-
am să mai fac nicio ieșire din Voința lui Dumnezeu.
Îngerul meu păzitor, păzește-mă, apără-mă,
ajută-mă în toate, astfel ca Edenul meu să înflorească
și să fie chemarea întregii lumi în Voința lui
Dumnezeu.
Curte cerească, vino în ajutorul meu, iar eu voi
trăi mereu în Voința Divină.  

24
 CUM SĂ NE LUĂM RĂMAS BUN DE LA ISUS DIN
PREASFÂNTUL SACRAMENT
6
O Isuse al meu, Ceresc Prizonier, soarele deja apune
și întunericul invadează pământul, și Tu rămâi singur
în tabernacolul iubirii... Mi se pare că Te văd, că ești
trist în singurătatea nopții, neavând în jurul Tău
coroana fiilor tăi și a mireselor tale tandre, care cel
puțin să-ți țină companie în temnița ta voluntară. O,
Divinul meu prizonier, chiar și eu simt că mi se
strânge inima trebuind să mă îndepărtez de Tine și
sunt constrânsă să-ți spun la revedere...
Dar ce spun, o, Isuse? Niciodată nu va fi așa!
Nu am curajul să te las singur. La revedere cu buzele,
dar nu cu inima; ba chiar, inima mea o voi lăsa cu
Tine în tabernacol. Voi număra bătăile inimii tale și
voi corespunde cu bătaia inimii mele; voi număra
suspinele tale ostenite și pentru a te însufleți te voi
face să te odihnești în brațele mele. Voi fi santinela ta
de supraveghere; voi fi foarte atentă să văd dacă ceva
te întristează sau te îndurerează, nu doar pentru a nu
te mai lăsa singur, ci pentru a lua parte la toate
suferințele tale. O, Inima inimii mele! O, Iubire a

25
iubirii mele! Lasă acest aer trist, consolează-te; nu mă
lasă inima să te văd îndurerat. În timp ce cu buzele îți
spun la revedere, îți las respirațiile mele, afecțiunile
mele, gândurile mele, dorințele mele, mișcările mele
care împletind între ele continue acte de iubire, unite
cu ale tale, îți vor forma coroană și te vor iubi pentru
toți. Nu ești mulțumit, o, Isuse? Mi se pare că îmi spui
da, nu este adevărat?
La revedere, o, iubitorule Prizonier. Dar încă nu
am terminat. Înainte de a pleca vreau să-ți las chiar și
trupul meu înaintea Ta. Intenționez să fac din carnea
și din oasele mele atât de multe bucăți minuscule,
pentru a forma atât de multe lămpi pentru câte
tabernacole există în lume, și din sângele meu atât de
multe flăcări, pentru a aprinde aceste lămpi; iar în
fiecare tabernacol intenționez să pun lampa mea,
care, unindu-se cu lampa tabernacolului care îți
iluminează noaptea, îți va spune: «te iubesc, te ador,
te binecuvântez, ispășesc și îți mulțumesc pentru
mine și pentru toți».
La revedere, o, Isuse... Dar ascultă un ultim
cuvânt: să facem legământ, și legământul să fie că ne
vom iubi mai mult. Îmi vei da mai multă iubire, mă vei
închide în iubirea ta, mă vei face să trăiesc din iubire
26
și mă vei îngropa în iubirea ta. Să strângem mai
puternic legătura de iubire. Voi fi mulțumită doar
dacă îmi vei oferi iubirea ta, pentru a te putea iubi cu
adevărat... La revedere, o, Isuse! Binecuvântează-mă
pe mine, binecuvântează-i pe toți; strânge-mă la
Inima ta, întemnițează-mă în Iubirea ta, iar eu cu
entuziasm îți voi săruta Inima... La revedere, la
revedere!

CUM SĂ-L SALUTĂM PE ISUS DIMINEAȚA

7
O, Isuse al meu, dulcele Prizonier al iubirii, iată-
mă din nou! Te-am lăsat spunându-ți la revedere;
acum mă întorc spunându-ți bună dimineața. Ardeam
de nerăbdarea de a te vedea în această temniță de
iubire, ca să-ți ofer plecăciunile mele de doruri,
bătăile inimii mele afectuoase, respirațiile mele
înflăcărate, dorințele mele arzătoare și pe mine
însămi în întregime, să mă contopesc cu totul în Tine
și să mă las în Tine, în amintire continuă și garanție a
iubirii mele permanente pentru Tine.

27
 O, veșnica mea Iubire Sacramentală, știi? Cum
am venit să-ți ofer ființa mea în întregime, tot așa aș
vrea să primesc de la Tine toată ființa ta. Eu nu pot
sta fără viață pentru a trăi și de aceea o vreau pe a
ta... Cui se dăruiește totul, totul i se va da; nu este
adevărat, Isuse? Deci, astăzi voi iubi cu bătaia
înfocată a Inimii tale iubitoare, voi respira cu
respirația ta îngreunată în căutare de suflete, voi dori
cu dorințele tale nemăsurate, Gloria ta și binele
sufletelor... Prin bătaia Inimii tale divine vor trece
toate bătăile inimilor tuturor făpturilor; le vom
prinde pe toate și le vom salva; să nu ne scape
niciuna, cu prețul oricărui sacrificiu, chiar dacă ne-ar
aduce toată durerea. Dacă tu mă vei alunga, mă voi
arunca mai înăuntru, voi striga mai puternic, pentru a
pleda împreună cu Tine (pentru) mântuirea fiilor tăi și
a fraților mei.
O, Isuse al meu, Viața mea, și Totul meu, câte
lucruri îmi spune această închisoare voluntară a ta!
Dar emblema cu care te văd în întregime sigilat este
emblema sufletelor; apoi lanțurile care te leagă atât
de puternic, sunt iubirea. Cuvintele „suflete” și
„iubire” se pare că te fac să surâzi, te slăbesc și te
obligă să cedezi la toate, iar eu, examinând bine
28
aceste copleșitoare iubiri, voi fi mereu cu Tine, iar
împreună cu Tine, cu obișnuitele mele refrene (voi
spune): suflete și iubire. De aceea în această zi Te
vreau în întregime; mereu împreună cu mine în
rugăciune, în muncă, în plăceri și neplăceri, în
mâncare, în pași, în somn, în toate; și sunt sigură că,
neputând să obțin nimic de la mine, cu Tine voi
obține totul, și tot ceea ce vom face va folosi pentru
a-ți alina orice durere și să-ți îndulcească orice
amărăciune, să-ți repare orice ofensă și să te
mulțumească pentru toate și să obțină orice
convertire, fie chiar dificilă și disperată.
Vom merge să cerșim puțină iubire de la toate
inimile, pentru a te face mai mulțumit și mai fericit;
nu este bine așa o Isuse?
O, dragule Prizonier de Iubire, leagă-mă cu
lanțurile tale, sigilează-mă cu Iubirea ta! Ah, arată-mi
Chipul tău frumos! O, Isuse cât ești de frumos! Părul
tău blond împletește și sfințește toate gândurile
mele; fruntea ta calmă, chiar și în mijlocul atâtor
provocări, mă liniștește și îmi oferă un calm perfect,
chiar și în mijlocul celor mai mari furtuni, a propriilor
tale privări, a „capriciilor” tale care mă costă viața...
Ah, Tu știi, dar trec înainte. Aceasta îți spune inima,
29
că știe să-ți spună mai bine decât mine... O, Iubire,
ochii tăi albaștri frumoși, scântei de lumină divină, mă
răpesc la Cer și mă fac să uit pământul, dar vai, spre
mai marea mea durere exilul meu încă se lungește!
Grăbește-te, grăbește-te, o, Isuse! Da, ești frumos, o,
Isuse...
Mi se pare că te văd în acel tabernacol de
iubire... Frumusețea și maiestatea Chipului tău
frumos mă îndrăgostește și mă face să trăiesc în Cer;
gura ta grațioasă mă atinge cu sărutările sale
arzătoare în fiecare clipă; vocea ta suavă mă cheamă
și mă invită să te iubesc în orice moment; genunchii
tăi mă susțin, brațele tale mă strâng cu legături
inseparabile... Iar eu voi imprima de mii și mii de ori
sărutările mele arzătoare pe Chipul tău adorabil.
Isuse, Isuse, una să fie vrerea noastră, una
iubirea, mulțumirea noastră să fie unică. Nu mă mai
lăsa niciodată singură, că sunt un nimic și nimicul nu
poate să stea fără Totul... Îmi promiți, o, Isuse? Se
pare că îmi spui da. Iar acum, binecuvântează-mă,
binecuvântează-i pe toți, și în compania îngerilor și a
sfinților, a Mamei dulci și a tuturor făpturilor, îți voi
spune: O zi bună, o, Isuse, o zi bună...

30
(volumul 11)

Deci, după ce am scris rugăciunile scrise mai

sus sub inspirația lui Isus, noaptea, când Isus a venit,
mi-a arătat că La revedere și Bună dimineața le păstra
în Inima sa, și mi-a zis: „Fiica mea, (aceste meditații)
sunt ieșite chiar din Inima mea.
Oricine le va recita cu intenția de a sta cu
Mine, cum este exprimat în aceste rugăciuni, Eu îl
voi ține cu Mine să facă ceea ce fac Eu; și nu numai,
îl voi încălzi cu iubirea mea si oricând, voi înmulți
iubirea către suflet, admițându-l la uniunea Vieții
Divine și a propriilor mele dorințe pentru a mântui
toate sufletele.

REAMINTIREA VIEȚII ȘI DURERILOR LUI ISUS

8
1. Dulcele meu Isus, îți mulțumesc pentru spinii
care au străpuns adorabilul tău Cap, pentru sângele
pe care l-ai vărsat, pentru loviturile ce ți-au dat peste
cap, pentru părul pe care ți l-au smuls... Îți
mulțumesc pentru cât bine ai făcut și ai obținut
31
pentru toți, de luminile și de bunele inspirații pe care
ni le-ai dat și de câte ori ne-ai iertat păcatele făcute
cu gândul din mândrie, orgoliu și propria stimă. O,
Isuse, îți cer iertare, în numele tuturor, pentru fiecare
dată când te-am încoronat cu spini, pentru sângele
pe care te-am făcut să-l verși din Preasfântul tău Cap,
pentru fiecare dată când n-am corespuns inspirațiilor
tale. Pentru toate aceste dureri pe care le-ai suferit,
te rog să ne dai harul de a nu mai păcătui niciodată
cu gândul; în sfârșit îți ofer tot ceea ce ai suferit în
Preasfântul tău Cap, de aceea vreau să-ți dau toată
slava pe care ar fi trebuit să ți-o dea oamenii, dacă ar
fi folosit bine inteligența lor.
2. O, Isuse, ador Ochii tăi Preasfinți și, îți
mulțumesc pentru lacrimile și sângele pe care l-ai
vărsat din cauza înțepăturilor groaznice a spinilor,
pentru insultele, ridiculizările și batjocorârile
suportate în toată Patima ta. Îți cer iertare pentru toți
cei care se folosesc de vedere, pentru a te ofensa și
pentru a te insulta și, te rog, pentru durerile suferite
în ochii tăi Preasfinți, să ne dai harul de a nu te mai
ofensa cu priviri rele. Îți ofer tot ceea ce ai suferit în
ochii tăi Preasfinți, de aceea vreau să-ți dau toată
slava pe care oamenii ar fi trebuit să ți le ofere, dacă
32
privirile lor ar fi fost îndreptate doar spre Cer și te-ar
privi doar pe tine, o, Isuse.
3. Ador Urechile tale Preasfinte și îți mulțumesc
pentru cât ai suferit, în timp ce nelegiuiții pe Calvar te
asurzeau cu urlete și insulte. Îți cer iertare în numele
tuturor pentru câte discursuri rele se ascultă și te rog
să se deschidă urechile tuturor oamenilor la
adevărurile veșnice, la vocea Harului, ca nimeni să nu
te ofenseze cu simțul auzului. Îți ofer tot ceea ce ai
suferit în Auzul tău Preasfânt, de aceea vreau să-ți
dau toată slava pe care oamenii ar fi trebuit să ți-o
ofere, dacă ar fi folosit cu sfințenie acest simț.
4. Ador și sărut, o, Isuse al meu, Fața ta
Preasfântă și îți mulțumesc pentru cât ai suferit din
cauza scuipăturilor, palmelor și batjocorârilor primite
și de câte ori te-ai lăsat călcat în picioare de dușmanii
tăi. Îți cer iertare, în numele tuturor, de câte ori
îndrăznim să te ofensăm, rugându-te ca pentru
aceste palme și scuipături, să faci ca Dumnezeirea ta
să fie de toți recunoscută, lăudată și slăvită; ba chiar,
o, Isuse, eu însăși vreau să merg în toată lumea, să
reunesc toate vocile oamenilor și să le schimb în la fel
de multe acte de laude, iubire și adorație, și vreau să-
ți aduc toate inimile oamenilor, astfel ca Tu să le dai
33
tuturor Lumină, Adevăr și Iubire, și să compătimească
Persoana ta Dumnezeiască. Și, în timp ce-i vei ierta pe
toți, te rog să nu permiți ca cineva să Te mai
ofenseze, dacă ar fi posibil chiar și cu prețul sângelui
meu. În sfârșit îți ofer tot ceea ce ai suferit în
Preasfânta ta Față, de aceea vreau să-ți dau toată
slava pe care oamenii ar fi trebuit să ți-o ofere, dacă
niciunul nu ar fi îndrăznit să te ofenseze.
5. Ador Preasfânta ta gură și îți mulțumesc pentru
primele tale gângureli, pentru laptele pe care l-ai
supt, pentru fiecare cuvânt pe care l-ai spus, pentru
sărutările pe care le-ai dat Mamei tale Preasfinte,
pentru tot ceea ce ai mâncat, pentru amărăciunea
fierii, pentru setea arzătoare pe care ai suferit-o pe
cruce și de rugăciunile pe care le-ai înălțat Tatălui. Îți
cer iertare pentru câte murmurări și discursuri rele și
lumești fac oamenii și pentru câte ofense spun. Vreau
să-ți ofer discursurile tale sfinte pentru a repara
discursurile lor care nu sunt bune, mortificarea
gustului tău, pentru a repara lăcomia lor și toate
ofensele pe care ți le fac cu folosirea rea a limbii; și
tot ceea ce ai suferit în Preasfânta ta Gură, și vreau
să-ți dau toată slava pe care ar fi trebuit să ți-o ofere

34
toți oamenii, dacă nu ar fi îndrăznit să te ofenseze cu
simțul gustului și cu exagerările limbi.
6. O, Isuse, îți mulțumesc pentru toate și, în
numele tuturor, îți înalț un imn infinit de mulțumire
veșnică; vreau să-ți ofer tot ceea ce ai suferit în
Preasfânta ta Persoană, de aceea vreau să-ți dau
toată slava pe care ar fi trebuit să ți-o ofere toți
oamenii, dacă și-ar fi pus în acord viața lor cu a ta.
7. Îți mulțumesc, o, Isuse, pentru cât ai suferit în
Umerii tăi Preasfinți, pentru câte lovituri ai primit,
pentru câte răni ai lăsat să ți se deschidă pe Trupul
tău Preasfânt și pentru cât Sânge ai vărsat. Îți cer
iertare, în numele tuturor, ori de câte ori ești ofensat,
de dragul confortului cu plăceri interzise și rele. Îți
ofer dureroasa ta biciuire pentru a repara toate
păcatele comise cu diferite simțuri; atașamentul la
propriile gusturi, la plăcerile sensibile, al propriului
eu, la toate satisfacțiile naturale, și îți ofer tot ceea ce
ai suferit în umerii tăi Preasfinți, de aceea vreau să-ți
dau toată slava pe care oamenii ar fi trebuit să ți-o
ofere, dacă, în toate, ar fi încercat să-ți facă pe plac
doar Ție și să se refugieze la umbra protecției tale
divine.

35
8. Isuse al meu, sărut Piciorul tău stâng și îți
multumesc pentru câți pași ai făcut în timpul vieții
tale muritoare și de câte ori ți-ai obosit sărmanele
tale membre, pentru a merge în cautarea de suflete
spre a le conduce la Inima ta. Îți ofer toate acțiunile
tale, mișcări și patimi, vrând să-ți dau reparare pentru
toate și pentru toți. Îți cer iertare pentru cei care nu
lucrează cu intenție dreaptă. Unesc acțiunile mele cu
ale tale pentru a le diviniza și ți le ofer unite cu toate
faptele pe care le-ai făcut cu Preasfânta ta Umanitate
în Voința ta Divină, de aceea vreau să-ți dau toată
slava pe care ar fi trebuit să-ți ofere oamenii, dacă ar
fi lucrat cu sfințenie și cu scopuri drepte.
Îți sărut, o, Isuse, Piciorul drept și îți mulțumesc
pentru cât ai suferit și suferi pentru mine, în special în
această oră în care ești atârnat pe cruce. Îți
mulțumesc pentru sfâșietorul chin pe care îl fac
cuiele în rănile tale, care se despică mereu mai mult
din cauza greutății Trupului tău Preasfânt. Îți cer
iertare pentru toate neascultările și revoltele pe care
le fac oamenii și îți ofer durerile Preasfintelor tale
Picioare pentru a ispăși aceste ofense, de aceea vreau
să-ți dau toată slava pe care oamenii ar fi trebuit să-ți
ofer dacă în toate ar fi fost supuși ție.
36
9. O, Isuse al meu, sărut Mâna ta stângă și îți
mulțumesc pentru cât ai suferit pentru mine, de câte
ori ai liniștit Dreptatea Divină, dând satisfacții pentru
toți... Sărut Mâna ta dreaptă și îți mulțumesc pentru
cât bine ai făcut și faci pentru toți; în special îți
mulțumesc pentru opera Creației, a Răscumpărării și
a Sfințeniei… Îți cer iertare în numele tuturor ori de
câte ori am fost nerecunoscători pentru toate
binefacerile tale și pentru atât de multe fapte pe care
le-am făcut fără o dreaptă intenție. În reparare
pentru toate aceste ofense, vreau să-ți ofer toată
desăvârșirea și sfințenia faptelor tale, de aceea vreau
să-ți dau toată acea slavă pe care ar fi trebuit să-ți
ofere oamenii, dacă ar fi corespuns la toate aceste
binefaceri.
10. O, Isuse al meu, sărut Preasfânta ta Inimă și îți
mulțumesc pentru cât ai suferit, dornic și plin de
iubire pentru toți și pentru fiecare în parte. Îți cer
iertare pentru atât de multe dorințe rele, pentru atât
de multe sentimente și năzuințe care nu sunt bune, și
pentru atât de mulți, o, Isuse, care pun Iubirea ta pe
al doilea loc înaintea iubirii oamenilor. Și, pentru ca
să-ți dau toată slava pe care aceștia ți-au refuzat-o, îți

37
ofer tot ceea ce a făcut și continuă să facă Inima ta
adorabilă.
(Fragment luat din Orele Pătimirii)

Abandonarea în Voința Divină pentru a

repara în numele tuturor:
9

Mă abandonez o, Isuse, în Voința ta, și tot ceea

ce faci Tu intenționez să fac și eu; și din moment ce
tot ceea ce Tu ai făcut pe pământ este un act
continuu de reparare, tot așa și eu cu vrerea mea
unită cu a Ta intenționez să repar toate ofensele pe
care ți le fac făpturile în acest moment, în așa fel ca
vocea mea, făcând ecou în a Ta și în toate ofensele
făpturilor, vrea să treacă în toate într-un mod divin și,
atingând inimile făpturilor cu puterea Vrerii tale,
vreau să le aduc pe toate la Tine în brațele tale. Amin.

Adorație în cinstea Răstignitului Isus:

38
 10

Iubirea mea, în Vrerea ta găsesc toate

generațiile, iar eu, în numele întregii familii omenești,
te ador, te sărut, și repar pentru toți. Rănile tale,
Sângele tău, îl dau tuturor, astfel încât toți să
găsească în el mântuirea lor; iar dacă sufletele
pierdute nu mai pot să beneficieze de Preaprețiosul
tău Sânge nici să te iubească, îl iau eu pentru a face
ceea ce ar fi trebuit să facă ei. Nu vreau ca iubirea ta
să rămână înșelată în nimic din partea făpturilor.
Vreau să implor pentru toți, să-ți aduc ispășiri, să te
iubesc, de la primul la ultimul om. Amin.

Contopirea sufletului în Voința Divină

11

Isuse, să facem totul împreună, să ne contopim

reciproc în voință, în dorință și în iubire, pentru a mă
putea contopi în dorințele, în voințele și în iubirile
tuturor făpturilor, astfel ca toate să rămână reînoite
39
în Vrerea ta; și apoi contopesc toate părticelile mele
mici într-ale tale, pentru a mă putea contopi în toate
părticelele făpturilor, ca să-ți dau pentru toți acea
iubire, acea glorie și acea satisfacție pe care toți ți-o
refuză; și ca sigiliu îți cer o, Isuse, binecuvântarea
pentru mine și pentru toți.

Act de contopire în Voința Divină:

12
„Fiica mea, a te contopi în Voința mea este
actul cel mai solemn, cel mai mare, din toată viața ta.
A te contopi în Voința mea înseamnă a intra în sfera
Eternității, să o îmbrățișezi, să o săruți și să primești
depozitul bunurilor pe care le conține Voința Veșnică.
Mai exact, imediat ce sufletul se contopește în Vrerea
Supremă, toți îi vin în întâmpinare pentru a pune în el
tot ceea ce au. Îngerii sfinții, însăși Divinitatea, toți
oferă, știind că pun în aceeași Voință în care totul
este în siguranță. Astfel sufletul, primind aceste
bunuri, le înmulțește cu actele sale în Voința Divină și
înapoiază întregului Cer o glorie și onoare dublă.
Așadar, unindu-te cu Voința mea, pui în mișcare Cerul
și pământul...”
40
 Încredințarea propriilor dureri și mizerii în
Voința Divină.
13

Isuse al meu, această sărmană făptură nu

poate să stea fără să vină continuu la Tine și, în timp
ce vin, se pare că simt în mine mizerii, răceli,
întuneric și slăbiciuni, dar le aduc la Tine pentru a le
încredința Ție; și Tu, o, Isuse al meu, uită-te la
durerile, la ceea ce îți pot oferi, și la aceste mizerii pe
care mi le aduc. Eu îți prezint -durerile sufletului,
astfel încât să-mi dai în schimb lumină; -astfel încât
răcelile - să le schimb în iubire;- slăbiciunile, să le
înlocuiesc cu puterea. Nu ești Tu oare gelos pentru că
vrei totul pentru Tine?
Dar știi, o, Isuse, nu-mi ajunge să fac doar
schimbul, vreau să revărs toate durerile mele în
Preasfânta ta Voință, astfel încât să se înalțe către Cer
și să te glorifice pe Tine în mod divin, și apoi să se
reverse asupra tuturor făpturilor, astfel încât toate
micile mele dureri să le aducă lumină. tărie și iubire,
41
și acestea, o, Isuse, formând dulcele lanț de iubire
între Inima ta și a mea și între toate făpturile, să
poată să rămână legate și prinse în lanțul dulce al
Iubirii. Isuse al meu, deschide-mi inima și închide-te
în ea, în așa fel ca să simt mai mult Viața ta decât pe
a mea.Ție îți ofer bătaia inimii mele contopită în a ta,
care spune mereu Te iubesc, Te iubesc, o, Isuse al
meu, Ție îți ofer inima mea; vino, deschide-o și
închide în ea Inima ta, astfel încât să domnească, să
stăpânească, să poruncească.

Uniune cu Voința lui Dumnezeu în Isus în

Sacrament:
14
Isuse al meu, din iubire pentru mine Tu te
micșorezi în Ostie, aproape dispărând de tot, iar eu în
acest act, o Isuse, vreau să dispar în Voința ta, astfel
ca să te închid în întregime în mine, făcând din ființa
mea o altă ostie, în așa fel să mă pun la întrecere cu
Iubirea ta Sacramentală. Și Tu, o, Isuse,în ceea ce
privește păcatul, distruge întreaga mea ființă
sărmană, astfel încât să consacri în întregime în mine
cu Vrerea ta pe Tine, iar eu voi putea spune: „iată o,
42
Isuse, Ostia mea”, așa cum Tu o spui pentru mine, în
acest act, o, Isuse, mă ascund în Voința ta, astfel încât
să găsești Viața ta Sacramentală, și eu să mă rog, să
lucrez și să iau parte la tot ceea ce faci Tu, iar
voalurile sacramentale să fie umbra care să ne țină
ascunși pe amândoi, încât să fim nedespărțiți.

Când participăm la Sfânta Liturghie:

15
Isuse, Te iubesc! Vino Divină Voință, să adori în
mine și, din moment ce Voința ta multiplică actele la
infinit, în acest fel intenționez să-ți dau satisfacție ca
și cum toți ar fi ascultat Sfânta Liturghie și să dau
tuturor rodul Sacrificiului astfel încât să obțin pentru
toți salvarea.

La Ofertoriu:
Fecioară Imaculată, în uniune cu Sacrificiul
Euharistic, oferă Tu însăți lui Dumnezeu sacrificiul
voinței mele și a tuturor voințelor umane și
dăruiește-ne în schimb Voința Divină.

43
 Înainte de Consacrare
O, Isuse, arde holocaustul voinței mele
mizerabile și a tuturor voințelor umane în focul infinit
al căldurii Voinței tale Divine.
La Consacrare:
O, Isuse, dulcele meu Răscumpărător, care în
această oră te-ai transubstanțiat pe Tine însăți în
pâine și vin. fă ca în orice moment al vieții mele să se
repete în mine aceeași consacrare a ta, astfel încât să
devin mica ta Ostie vie.

La înălțarea Ostiei:
O, Isuse al meu, ador în această Ostie
Preasfântul tău Trup,care a fost răstignit din cauza
voinței noastre umane pe Calvar.

La înălțarea Potirului:
O, Isuse al meu, ador în acest Potir
Preaprețiosul tău Sânge: fă să coboare și să purifice
sufletele noastre, să ilumineze mințile noastre, să
înflăcăreze inimile noastre și să alunge vrerea
44
noastră, astfel încât să putem renaște și să trăim
numai în Voința ta Divină.
Veșnice Părinte, în Voința ta Divină îți ofer, prin
Inima Imaculată a Mariei, Sângele Preaprețios al lui
Isus Cristos, pentru a ispăși toate actele voinței
umane făcute de făpturi încă de la creația lumii și pe
acelea care se repetă până la consumarea secolelor.

La Împărtășanie:

Isuse, Te iubesc! Vino Voință Divină în această

Împărtășanie a mea cu Tine, vino, pentru că eu
intenționez să te dăruiesc nu doar sufletului meu, ci
tuturor sufletelor care nu te primesc, să ispășesc
pentru păcatele noastre și pentru a da glorie Tatălui.

Novena în cinstea Luisei Piccaretta:

16

45
 O Inimă Preasfantă a lui Isus, care în umila ta
slujitoare Luisa ai ales-o mesagera Împărăției Voinței
tale Divine și ingerul reparator pentru nenumăratele
fărădelegi care îndurerează Inima ta Dumnezeiască,
cu umilință te rog, să-mi acorzi harul... pe care prin
mijlocirea ei implor Milostivirii Tale, astfel încât Luisa
să fie glorificată pe pământ cum deja ai premiat-o în
Cer. Așa să fie.
Tatăl nostru, Bucură-te Marie, Slavă Tatălui.

O Inimă Dumnezeiască a lui Isus, care i-ai dat

umilei, slujitoarei și victimei Tale de Iubire Luisa,
puterea de a suferi pentru întreaga și lunga sa viață
chinurile Patimilor Tale dureroase, fă ca pentru Slava
Ta cea mare să strălucească pe capul ei cât mai
repede aureola Fericiților. Și prin mijlocirea ei să-mi
acorzi harul pe care cu umilință ți-l cer ...
Tatăl nostru, Bucură-te Marie Slavă Tatălui

O Inimă Milostivă a lui Isus, care pentru

salvarea și sfințirea atâtor suflete Te-ai îndurat să
păstrezi pentru lungi ani pe pământ slujitoarea ta
46
umilă Luisa , Fiica Cea Mică a Voinței Divine, ascultă
rugăciunea mea: ca ea să fie cât de curând glorificată
de Sfânta ta Biserică. Și prin mijlocirea ei acordă-mi
harul... pe care cu umilință ți-l cer
Tatăl Nostru, - Bucură-te Marie, - Slavă Tatălui

Acte de corespondență perfectă a iubirii in

Vrerea Divina.

O eternă și inaccesibilă Voință Supremă a

Iubirii mele eterne, prosternata înaintea Ta, mă pierd
in Vrerea ta, a cărei imensitate mă învăluie, mă
scufundă, mă anihilează: dar în timp ce mă scufundă,
mă ridică până la Tronul tău Preasfânt; în timp ce mă
anihilează, îmi redă , viața, dar o viață nouă, viață
neschimbatoare și sfântă, viața aceluiași Vrere a lui
Isus, în al cărui centru găsesc (această viață), ca într-
un singur punct trecut, prezent și viitor. Ah, găsesc
Vrerea Supremă Creatore, care în toate lucrurile pe
care le creează îmi trimite iubire, oceane. imensități
de iubire. Dar așteaptă răsplata de iubire a fiecărei
ființe; iar eu, în numele întregii familii omenești, de la
prima până la ultima ființă, iau din interiorul acestei
47
incontestabile Voințe iubirea fiecăreia dintre ele și
intru în fiecare act creat, în fiecare sclipire a stelelor ,
în fiecare atom de lumină al soarelui, în fiecare
suflare de vânt , în fiecare picătură de apă, în fiecare
ființă vegetală și animală, și apoi intru în fiecare
bătaie a inimii, în fiecare cuvânt, pas, faptă, gând,
privire și, umplând totul cu iubire, vin înaintea
Maiestății Supreme pentru a-i da răsplata de iubire a
fiecărui lucru creat și spun:
O Voință iubitoare și foarte puternică, Voință
de necercetat, de la care toate provin și nimic nu-i
scapă, vin să aduc la picioarele tale Preasfinte iubirea
tuturor, vin să armonizez împreună iubirea veșnică cu
iubirea creată. Ah, da, pentru toți te răsplătesc în
iubire: vocea mea armonizează peste toți și în toate
și, cu voce eternă care nu se va mai sfârși, se va
multiplica în fiecare moment la infinit și îți va spune:
Te iubesc, Te iubesc, Te iubesc. Va fi sigiliul de iubire
creat, in care nu va fi lucru și act pe care să nu-l
sigilez cu iubirea mea, care unindu-se cu sigiliul Iubirii
tale Creatoare, va forma unul singur ...
Dar văd că al meu veșnic Iubit Isus mă privește
și îmi zâmbește și vrea ca în aceeași Vrere a sa să
intru în al doilea Fiat al Întrupării, și așteaptă răsplata
48
actelor Răscumpărării. Iar eu, pe aceeași cale a Vrerii
Eterne, intru în primul moment al Zămislirii tale, în
fiecare bătaie a inimii tale, gând și respirație, în
fiecare mișcare, rugăciune, chin pe care l-ai suferit în
sânul matern, în fiecare suspin al tău, lacrimă și
dificultate din copilăria ta, în fiecare pas, faptă și
cuvânt din viața ta muritoare. În Preasfânta ta Voință
intru în marea imensă a Pătimirii tale, în fiecare
picătură de Sânge, în fiecare rană, ofensă și dispreț,
în fiecare spin, palmă și împingere. Mă unesc cu
chinurile pe care le-ai suferit pe Cruce, în setea
arzătoare, în amărăciunea fierii, în reparațiile și
satisfacțiile tale, până la ultima suflare; și împreună
cu toate generațiile, în numele tuturor, în nesfârșita
ta Voință în care sunt toți, vin în mod divin să-ți
dăruiesc tot ceea ce ai făcut: să-ți dau răsplată de
iubire pentru iubire, reparare pentru reparare, mă
scufund în abisul Vrerii tale și ador fiecare picătură al
Sângelui tău, sărut fiecare rană, le binecuvântez, și îți
mulțumesc pentru fiecare act al tău... În Vrerea ta mi-
ai dat totul, iar eu în Vrerea ta vreau să te răsplătesc
pentru toți și pentru toate. Iubirea mea, să unim
împreună Fiatul Creator, Fiatul Răscumpărător și
Fiatul meu în Vrerea ta. Să le facem unul singur: unul
să dispară în celălalt, astfel ca Tu să ai iubire
49
completă, glorie perpetuă, adorații divine,
binecuvântări și laude eterne din Creație, din
Răscumpărăre și al Fiat-lui Voluntas tua, precum în
cer așa și pe pământ. Regină Cerească, Mamă Divină,
Tu care ai avut supremația în Vrerea Divină, întinde-ți
mantia ta albastră în imensitatea Vrerii eterne,
învăluie toate ființele, sigilează cu pecetea Vrerii
Divine frunțile lor, astfel încât toți să trăiască din viața
Voinței Divine pe pământ, pentru a putea să treacă în
sânul tău matern să trăiască din Voința Divină în Cer.

Una dintre mulțumirile Luisei după ce a primit

Sfânta Împărtășanie:
18

Isuse îți dau Iubirea ta, ca să-ți îndulcesc

amărăciunile tale.
Îți dau Inima ta pentru a te îndulci de răcelile
noastre, necorespunderea, nerecunoștințele și puțina
iubire a făpturilor.
Îți dau armoniile tale ca să-ți alin auzul de
atâtea însurziri pe care le primești cu blesteme.
50
 Îți dau frumusețea ta, pentru a te mângâia de
urâciunea sufletelor noastre când ne murdărim cu
păcatul.
Îți dau puritatea ta, pentru a te alina de
lipsurile și dreapta intenție și de noroiul și duhoarea
pe care le vezi în atâtea suflete
Îți dau imensitatea ta, pentru a te mângâia de
strâmtorarea voluntară în care se pun sufletele .
Îți dau ardoarea ta, pentru a arde toate
păcatele și toate inimile, astfel ca toți să te iubească
și nimeni să nu te mai ofenseze.
Îți dau tot ceea ce ești Tu, ca să-ți ofer o infinită
satisfacție, iubire eternă, imensă și infinită.

O Isuse, Domnul meu și Dumnezeul meu!

19
Te ador, adevărat Dumnezeu și Om adevărat, care te
oferi pentru noi în Preasfântul Sacrament
cu Trupul tău, Sângele, Sufletul și Divinitatea din care
faci să izvorască opera Creației,

51
 opera Răscumpărării și opera Sfințeniei pentru
triumful Împărăției tale.
Toată opera Creației este din motivul ÎNTRUPĂRII
tale, ea este finalizată și culminează în Ea.
Toată opera Răscumpărării se împlinește în toată
Viața ta întreagă,
în Presfânta ta Patimă și Moarte.
Toată opera Sfințeniei – care este transferul Vieții
tale în noi – este rodul Învierii tale,
deoarece Tu ești Cuvântul Întrupat, Mort și Înviat!
Dar scopul tău nu este doar
de a ne crea, să ne salvezi și să ne faci sfinți, ci este de
a ne oferi propria Divinitate,
făcându-ne să avem ca viață însăși Voința ta: pentru
că aceasta este Împărăția ta !

Isuse, te iubesc! Vino, Voință Divină și ia în

posesie
20

52
 ființa mea, persoana mea, viața mea;
ceea ce sunt, tot ceea ce am, tot ceea ce fac;
duhul meu, sufletul meu, trupul meu; însușirile
mele,
simțurile mele,
membrele mele; inteligența mea, memoria
mea, voința mea; mintea mea, inima mea, respirația
mea;
fiecare gând, fiecare cuvânt, fiecare lucrare;
privirea mea, ascultarea mea, vocea mea;
fiecare mișcare, fiecare acțiune, fiecare pas;
munca mea, oboseala mea, odihna mea;
sentimentele mele, durerile mele, bucuriile mele;
Sfânta Liturghie, sacramentele pe care le
primesc (sau le dau), rugăciunea mea; trecutul meu,
prezentul meu, viitorul meu; viața mea, moartea mea
și eternitatea mea, pentru a schimba totul în laudă
perfectă și universală a Gloriei tale, în viața Vieții tale,
în triumful Vrerii tale.

53
 Isuse, Voința ta Divină să fie viață în mine și să mă
acopere de Tine
Astăzi totul voi face pentru Tine, cu Tine și în Tine.
În fiecare moment din viața mea, să trăiești în mine.
Viața ta întreagă, Moartea ta, Învierea ta.
Acoperă-mă sub mantia Vieții tale, a Durerii și
Iubirii, astfel încât eu să Te ador în Adevăr, să te
îmbrățișez în Imensitatea ta,
să te dețin în Atotputernicia ta, să te glorific cu însăși
Gloria ta, să te laud cu Înțelepciunea ta, să te
binecuvântez cu însăși vocea Tatălui, să-ți mulțumesc
cu Dreptatea ta, să-ți dau reparări cu însăși meritele
tale, să te iubesc cu Iubirea ta eternă.
În fiecare moment vreau să umplu toată
creația cu Iubirea mea care Te Laudă și Îți
Mulțumește, toată viața ta de Răscumpărător, cu
iubirea mea, care Te adoră și Te binecuvântează,
toată opera Sfințeniei cu iubirea mea, care Te iubește
și în numele tuturor Îți cere triumful Împărăției tale.

DIMINEAȚA

54
 21

Rugăciune biblică, ca primul gând când ne

trezim
„Iată-mă, o Tată, că vin să fac Voința
ta”(Evrei,10,7). Da Tată, Îți cer harul să fac tot ceea
ce vrei Tu; numai pentru aceasta exist , și nimic
altceva nu vreau: decât ceea ce vrei Tu pentru mine și
pentru toate făpturile, numai pentru că Tu îl vrei. Dar
eu nu sunt capabilă și am nevoie de Tine; vino Tu să
faci cu mine...
„Iată-mă sunt fiica slujitoarei Domnului, fie
mie după cuvântul tău, să se împlinească în mine
Voința ta”(luca -1,38) Da, Tată, voința ta să se
împlinească în mine, căci sunt făptura ta, așa cum se
împlinește în Tine Viața ta.Fie ca Voința ta să poată
realiza și centraliza în mine tot ceea ce Ea este, așa
cum a făcut-o în binecuvântata mea Mamă.
Tată nu a mea, ci Voința ta să fie făcută!” (Luca
– 22,24) Da, Tată voința mea să nu mai aibă viață
niciodată, ci numai a ta să trăiască și să domnească în
mine. Voința ta să fie viața duhului meu, al sufletului
și al trupului; să fie viața întregii mele ființe, a
persoanei mele și a vieții mele; să fie viața a tot ceea
55
ce sunt, a tot ceea ce dețin, a tot ceea ce fac. Voința
ta să fie viața puterilor mele, a simțurilor mele, a
membrelor mele... Să formeze în mintea mea
gândurile lui Isus, revărsarea Gândului tău etern; să
formeze în gura mea, cuvintele lui Isus, revărsarea
FIATULUI vostru etern; să formeze în acțiunile mele
lucrările lui Isus, Actul etern al Vrerii tale. În inima
mea bătaia inimii tale eterne și infinita ta Iubire;
respirația mea să formeze Suflarea Duhului Sfânt; în
venele mele Sângele lui Isus, să circule în mine Voința
Divină și să formeze în mine Viața ta...

Chemarea Voinței Divine în toate acțiunile

noastre
22
Spune Isus Luisei: „ De aceea, fiica mea, primul
tău act să fie să te întâlnești cu Vrerea mea; primul
tău gând, prima bătaie a inimii tale, să se întâlnească
cu bătaia inimii Vrerii mele eterne, astfel încât tu să
primești toată Iubirea mea. În toate să cauți să faci
întâlniri continue, astfel ca tu să rămâi transformată
în Vrerea mea și Eu în a ta, pentru a te putea dispune
să faci ultima ta întâlnire cu Voința mea în ultima ta
56
oră; în acest fel nu vei avea nici o întâlnire dureroasă
după moartea ta”. (volumul 16, 23-07-1923)
Când ne trezim:
23
-I-
Isuse, Te iubesc! Vino, Divină Voință, să
gândești în mintea mea.
Isuse, Te iubesc! Vino Divină Voință, să circuli
în sângele meu.
Isuse, Te iubesc! Vino Divină Voință să privești
în ochii mei.
Isuse ,Te iubesc! Vino Divină Voință, să asculți
în urechile mele.
Isuse, Te iubesc! Vino Divină Voință, să vorbești
în vocea mea.
Isuse, Te iubesc! Vino Divină Voință, să respiri
în respirația mea.
Isuse, Te iubesc! Vino Divină Voință, să ai
bătaia Inimii tale în a mea.

57
 Isuse, Te iubesc! Vino Divină Voință, să te miști
în mișcările mele.
Isue, Te iubesc! Vino Divină Voință, să te rogi în
mine și apoi îți ofer această rugăciune ca fiind a mea,
pentru a duce la îndeplinire rugăciunile din partea
tuturor și pentru a da Tatălui slava pe care toate
făpturile ar trebui să i le dea.

Când ne spălăm și ne îmbrăcăm:

Isuse, Te iubesc! Vino, Divină Voință, în această
spălare a mea și spală sufletul meu de orice pată.
Isuse, Te iubesc! Vino, Divină Voință, în această
îmbrăcare a mea și îmbracă-mă cu lumina ta.
Când mergem:
Isuse, Te iubesc! Vino Divină Voință, să mergi în
pașii mei, pentru a merge în căutarea tuturor
făpturilor și să le chem la Tine.
Când muncim:
Isuse, Te iubesc! Vino Divină Voință, să lucrezi
în mâinile mele.

58
 Isuse, Te iubesc! Vino Divină Voință, în acest
scris al meu și scrie Legea ta în sufletul meu.

Când mâncăm:
Isuse, Te iubesc! Vino Divină Voință, în
mâncarea mea și hrănește-mă cu mâncarea ta.
În suferință:
Isuse, Te iubesc! Vino Divină Voință, să suferi în
suferințele mele, și sufletul meu, unit cu Voința ta, să
fie răstignitul viu sacrificat pentru slava Tatălui.

-II-
Când ne trezim:
24
Isuse, gândul meu să gândească în Vrerea ta și
pe aripile gândului meu îți trimit toate gândurile
făpturilor.
Pe aripile privirilor mele, oferite în Vrerea ta, îți
trimit toate privirile făpturilor.
59
 Pe aripile vocii mele și a limbii mele, care se
mișcă în Vrerea ta, îți trimit toate vocile făpturilor.
Pe aripile rugăciunilor mele, făcute în Voința
ta, o, Isuse, vreau să-ți trimit rugăciunile tuturor.
Pe aripile muncii mele și a actelor mele făcute
în Vrerea ta, intenționez să-ți trimit actele făpturilor
și toate lucrările lor.
Pe aripile pașilor mei făcuți în Vrerea ta,
intenționez să fac să zboare la Tine toți pașii tuturor
făpturilor.

Câmd ne îmbrăcăm și ne spălăm:

O, Isuse al meu, mă îmbrac în Voința ta și cu
această Voință intenționez să adumbrez toate
făpturile, în așa fel să le îmbrac pe toate cu Harul tău,
și apoi cu Vrerea ta și cu toate frumusețile pe care le
conține Vrerea ta și, făcându-le ale mele, intenționez
să îmbrac cu ele Preasfânta ta Umanitate, pentru a te
apăra de toate răcelile și ofensele pe care făpturile Ți
le provoacă. Isuse al meu, Iubirea ta unită cu a mea
vrea să-ți ofere iubirea tuturor și mulțumirea tuturor.
Când mergem
60
 O, Isuse, mergi în mine și fă să-mi mișc pașii în
Voința ta, pentru a merge în căutarea tuturor
făpturilor și să le chem la Tine.
Când muncim:
O, Isuse, muncesc în Voința ta și Tu, fă ca
degetele tale să treacă prin ale mele, astfel ca
muncind Tu în mine, să ispășesc pentru cei care nu
divinizează lucrările materiale cu uniunea ta; și
fiecare mișcare a mea să fie un dulce lanț care să
formeze nodul pentru a lega toate sufletele de Tine.

Când mâncăm și bem (apă):

O, Isuse, mănânc această mâncare în Voința ta,
și Tu, vino în mine să o iei, ca și cum Voința ta ar fi a
mea și să-ți atestez iubirea mea.
O, Isuse al meu, beau în Voința ta, și să bei și
Tu o Supremul meu Bine, în mine, pentru a stinge
marea sete pe care Tu o ai pentru toate făpturile;
astfel ca Tu să poți găsi în mine o așa îndestulătoare
băutură, încât să se reverse apoi asupra tuturor, apa
Harului tău salvator.
Când suferim:
61
 Sufăr în Voința ta și pătimirea mea să o sărute
pe a Ta, și așa intenționez o, Isuse al meu, să-ți dau
satisfacția propriilor tale dureri. Umanitatea mea să
fie crucea și sufletul meu unit cu Voința ta să fie
răstignitul viu, care să stea continuu înaintea Ta, ca
să-ți ofere satisfacția pe care Tu însuți ai dat-o
Eternului Tată.

-III-
Când ne trezim:
25
Isuse, privește-mă, astfel încât și eu fixându-te,
să te pot privi în Voința ta și Tu să poți primi
mulțumirea de a fi privit cu o privire divină. O, Isuse,
ah, fă ca privirea ta să mă inunde cu o atât de multă
lumină încât să mă contopesc în întregime în Tine; și
în timp ce ochii mei se deschid, fă, o, Isue, ca să
strălucească în ei lumina Vrerii tale. Așa, cufundându-
mă în Lumina imensă a Voinței tale Divine, voi fi cu
Tine lumină pentru toți ca să Te fac cunoscut, lumină
pentru a face ca să împiedic păcatul, lumină pentru a

62
te face să fii iubit și pentru a face cunoscut tuturor
Sfânta ta Vrere.
Primul meu gând se înalță și fuge către Tine, o,
Isuse, și sărutând gândurile tale, se cufundă în
inteligența ta și ia viață în Voința ta. Împreună cu Tine
vreau să mă dispersez în inteligențele tuturor pentru
a aduna gândurile tuturor făpturilor și să-ți dau
omagiul, adorația și supunerea tuturor. Intenționez,
o, Isuse al meu, în primul meu cuvânt, să iau toate
armoniile Cerului și să le apropii de auzul tău, pentru
a le face să răsune în Tine; și Tu, o, Isuse al meu,
unește cuvântul meu cu al tău și ia-l de la mine ca și
cum ar fi cuvântul tău, pentru a te face să simți prin
mine ecoul unui cuvânt divin și așa să fac ca auzul tău
să fie satisfăcut din pricina atâtor molestii a vocilor
nedrepte pe care le primești din partea făpturilor. Și
în timp ce buzele mele se deschid, o, Isuse al meu,
vocea mea să alerge în Voința ta pentru a o face a
mea, și astfel să răsune în toate inimile și să le miște
cu putere. Doresc cu Voința ta să aprind în toți Focul,
Iubirii tale, și adunând toate voințele făpturilor ca și
cum ar fi una singură, vreau să-ți ofer și să-ți dau, în
numele tuturor iubire divină, glorie divină, reparare
divină.
63
 O, Isuse al meu, natura mea slabă se pune în
activitate, dar insuficiența mea este atât de mare
încât nu pot face nimic; de aceea încep viața și
activitatea în Voința ta și la fel cum Voința ta este
viața și mișcarea tuturor făpturilor, tot așa vreau să
mă pun în activitate în Voința ta, pentru a fi gândul
tuturor, astfel încât toți să te înțeleagă. Iau lumina
ochilor lor, pentru ca să privească doar Cerul, vocea
gurii lor pentru a-i face să urască păcatul și să fac să
fii mereu lăudat, iau acțiunea mâinilor lor pentru a-i
îndrepta spre Tine, iau pasul picioarelor lor pentru a-i
înlănțui de Tine, în așa fel ca nimeni să nu cadă în iad,
iau bătaia inimii lor pentru a-i face să te iubeaască
numai pe Tine.
O, Isuse al meu, Vrerea ta să-i umple pe toți și
în Vrerea ta doresc ca în Tine, făpturile să fie lăsate să
se bucure de toate bunurile posibile , ca și cum toți
oamenii și-ar fi făcut actele lor în Voința ta.

Rugăciune cu Isus în cinstea Preasfintei

Treimi.
26

64
 Preasfântă Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt,
din abisul nimicului meu Vă ador profund, Vă
mulțumesc veșnic, Vă iubesc la infinit pentru toți și în
inimile tuturor, cu Inima lui Isus și a Mariei.

CALEA SFINTEI CRUCI ÎN VOINȚA DIVINĂ

27

Cu meditări preluate din Scrierile Slujitoarei lui

Dumnezeu Luisa Piccarreta:

În numele Tatălui și al Fiului și al Duhului

Sfânt. Amin.

Suntem nimic, Dumnezeu este totul. Tată te

iubim. Vino și continuă Divină Voință, să te rogi în noi
și apoi să oferi această rugăciune ca fiind a noastră,
pentru a duce la îndeplinire rugăciunile din partea
tuturor și pentru a da Tatălui slava pe care toate
făpturile ar trebui să i le dea

65
 Act de căință în Voința Divină
Dumnezeul meu, iartă-mă; eu am avut curajul
să te ofensez și să mă împotrivesc Ție în același
moment în care Tu mă iubeai.
Mă căiesc din toată inima că te-am supărat . Te
rog, Te implor să-mi dai regretul tău, astfel încât eu
să mă căiesc cu aceeași durere cu care Tu te-ai
îndurerat din cauza păcatelor mele, durere care a fost
atât de mare și intensă încât te-a făcut să transpiri
Sânge.
Mamă Cerească, obține-mi de la al tău și al
meu Isus suspinata iertare. Eu propun și promit în
modul cel mai energic și absolut să nu mai
păcătuiesc. Amin.

Rugăciune de început

O, Isuse, de când iubirea pentru suflete Te-a

făcut să te dezbraci de slava ta și de demnitatea ta
divină, preschimbându-le cu mizeria cumplită a
66
omului, și fiind Mielul sacrificat, foarte Inocent,
Sfântul sfinților, Te-ai îmbrăcat cu toate păcatele
oamenilor și ai vrut să îngropi în adorabila ta
umanitate oceanele de amărăciune, durere și
moarte, generate de voința umană: Te implor să mă
primești, în compania Preasfintei Maria, la dureroasa
contemplare a Sfintei tale Cruci, în care ai dus la
îndeplinire Patima ta foarte amară.Vreau să sigilez, cu
aceeași iubire a ta, fiecare durere a ta, fiecare
picătură de Sânge, fiecare sfâșiere al Sufletului tău,
fiecare moarte mistică, pentru a spune cu Preasfânta
Maria și în numele tuturor făpturilor: „Isuse al meu,
cel mai scump Răscumpărător, Te iubesc, Te
binecuvântez, Îți mulțumesc, Te ador.”Amin.

Prima stațiune, Isus este condamnat la

moarte.

Te adorăm Cristoase și Te binecuvântăm: căci

prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

67
 „ECCE HOMO! Iată Omul! Priviți-l, nu mai are
figură de om! Obsevați rănile sale: nu se mai
recunoaște! Dacă a greșit, deja a suferit destul, ba
chiar prea mult; eu deja mă căiesc că l-am făcut să
sufere atât de mult; de aceea să-l lăsăm liber!”
Isuse, Iubirea mea, lasă-mă să te susțin, pentru
că văd că te clatini, neputând să te ți pe picioare sub
greutatea atâtor dureri... Ah, în acest moment
solemn se decide soarta ta. La cuvintele lui Pilat se
face o profondă liniște în Cer, pe pământ și în iad...
Iar apoi, într-o singură voce se aude strigătul tuturor:
„Răstignește-l, răstignește-l, cu orice preț îl vrem
mort!”
Isuse, Viața mea, văd că tremuri... strigătul
morții coboară în Inima ta, iar în aceste voci,
recunoști vocea dragă a Tatălui Tău Ceresc, care
spune: „Fiul meu, te vreau mort și mort răstignit!”...
Ah, o auzi și pe Mama ta dragă, chiar dacă străpunsă
și dezolată, face ecou Tatălui tău drag: „Fiule te vreau
mort!”… Îngerii, Sfinții, iadul, toți într-un singur glas
strigă: „Răstignește-l, Răstigneste-l!”, astfel că nu
este suflet care să te vrea viu... Și, vai, vai, cu cea mai
mare rușine, durere și teroare, chiar și eu mă simt
constrânsă de o forță supremă să strig: „Răstignește-
68
l!”. Isuse al meu, iartă-mă chiar dacă și eu, mizerabilă
păcătoasă, te vreau mort! Dar, te rog, să mă faci să
mor împreună cu tine...
Între timp, Tu, o, sfâșiatul meu Isus, înduioșat
de durerea mea se pare că îmi spui: „Fiica mea,
strânge-te la Inima mea și ia parte la durerile mele și
la ispășirile mele. Momentul este solemn: trebuie să
se decidă ori moartea mea, ori moartea tuturor
oamenilor... În acest moment doi curenți se revarsă
în Inima mea. Într-unul sunt sufletele care, dacă mă
vor mort, este pentru că vor să găsească în mine
Viața, și așa, acceptând Eu pentru ele moartea, sunt
dezlegate de la osânda veșnică, iar porțile Cerului se
deschid pentru a le primi... În celălalt curent se află
aceia care mă vor mort din ură și pentru confirmarea
osândirii lor, iar Inima mea este sfâșiată și simte
moartea fiecăruia și însăși chinurile iadului... Inima
mea nu suportă aceste dureri îngrozitoare; simt
moartea în fiecare bătaie a inimii, în fiecare respirație
și merg repetând: de ce atât de mult sânge va fi
vărsat în zadar? De ce durerile mele vor fi inutile
pentru atât de mulți? Ah, fiica (mea), susține-mă, că
nu mai pot! Ia parte la durerile mele, iar viața ta să fie

69
o continuă ofertă pentru a salva sufletele, pentru a-
mi alina dureri atât de sfâșietoare.”
Tatăl nostru, Bucură-te Marie Slavă
Tatălui
Vino Divină Voință ! Toți: Vino să
domnești în noi
Îndurerată și în lacrimi, mama stă lângă crucea
de care atârnă Fiul

Stațiunea –a-II-a Isus ia Crucea pe umeri

Te adorăm o Cristoase și te binecuvântăm: Toți:
căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

O, Isuse al meu, dușmanii tăi te împing pe

scări; poporul te așteaptă cu furie și neliniște. Deja te
fac să găsești Crucea pregătită, pe care Tu cu atât de
multe suspine o cauți; cu iubire o privești și cu pas
hotărât Te apropii să o îmbrățișezi. Dar mai întâi o
săruți și, ajungându-ți un fior de bucurie în Preasfânta
ta Umanitate, cu o supremă mulțumire a ta Te
reîntorci să o privești și măsori lungimea și lățimea...
70
În ea stabilești porțiunea pentru toți oamenii, îi
înzestrezi destul pentru a-i lega cu Divinitatea, cu
nodul nupțial și să-i faci să devină moștenitorii
Împărăției Cerurilor, și apoi, neputând conține iubirea
cu care îi iubești, săruți din nou Crucea și îi spui:
„Cruce adorată, în sfârșit te îmbrațișez! Ai fost
suspinul Inimii mele, martiriul Iubirii mele; dar tu, o,
Cruce, ai întârziat până acum, în timp ce pașii mei
mereu spre tine se îndreptau. Cruce Sfântă, ai fost
obiectivul dorințelor mele, scopul existenței mele pe
pământ. În tine concentrez întreaga mea ființă, în
tine îi pun pe toți fiii mei, iar tu o să fii viața lor și
lumina lor, apărarea, îngrijirea, tăria; tu ai să-i sprijini
în toate, și îi vei conduce cu glorie în Cer... O, Cruce,
Catedra Înțelepciunii, doar tu vei învăța adevărata
sfințenie, doar tu vei forma eroii, atleții, martirii,
sfinții. Cruce frumoasă, tu ești tronul meu și, trebuind
să plec de pe pământ, vei rămâne tu în schimbul
meu. Ție îți dau ca zestre toate sufletele; îngrijește-
Mi-le, mântuiește-Mi-le, ție ți le încredințez”.
Iubirea mea, nu mă lasă sufletul meu să te las
singur. Vreau să împart cu tine greutatea crucii, iar
pentru a ta alina de greutatea păcatelor mă strâng la
picioarele tale. În numele tuturor oamenilor, vreau
71
să-ți dau iubire pentru cine nu te iubește, laude
pentru cine te disprețuiește, binecuvântări,
mulțumiri, ascultare pentru toți... În oricare ofensă
pe care ai să o primești, intenționez să îți ofer
întreaga mea ființă ca să-ți dau ispășire, intenționez
să fac actul opus ofenselor pe care oamenii ți le aduc
consolându-te, sărutându-te și făcând acte continue
de iubire.
Tatăl nostru, Bucură-te Marie Slavă
Tatălui
Vino Divină Voință ! Toți: Vino să
domnești în noi
Cufundată în tristețe muritoare, geme în
adâncul Inimii străpunsă de sabie

Stațiunea -a- III-a Isus cade pentru prima

oară sub povara cruci
Te adorăm o Cristoase și te binecuvântăm: Toți:
căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

72
; Este atât de mare durerea ta, că te simți strivit
sub cruce... Abia sunt primii pași pe care îi faci și deja
Tu cazi sub ea; și în timp ce cazi te lovești de pietre și
spinii se infing mai mult în capul tău, astfel că toate
rănile se adâncesc ieșind sânge curat. Din moment ce
nu ai forțe pentru a te ridica, dușmanii tăi înfuriați, cu
șuturi și cu spini, încearcă să te repună pe picioare.
Iubirea mea căzută, lasă-mă să te ajut să te pun pe
picioare, să te sărut și să-ți șterg sângele și împreună
cu tine să ispășesc pentru aceia care păcătuiesc din
ignoranță și din slăbiciune; și te rog, să dai ajutor
acestor suflete.
Tatăl nostru, Bucură-te Marie Slavă
Tatălui
Vino Divină Voință ! Toți: Vino să
domnești în noi
Cât de mare este durerea, a binecuvântatelor
între femei, Maica Fiului Unul –Născut

Stațiunea -a- IV-a Isus se întâlnește cu

Preasfânta sa Maică

73
Te adorăm o Cristoase și te binecuvântăm: Toți:
căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Inima ta bate mai puternic și noi chinuri ți-o

străpung intens..., iar Tu scuturi capul pentru a
înlătura din ochii tăi sângele care îi umple și
nerăbdător privești... Ah, Isuse al meu, am înțeles tot:
este Mama ta, căci, ca o porumbiță, gemând, merge
în căutarea ta, vrea să-ți spună un ultim cuvânt și să
primească o ultimă privire a ta. Iar Tu simți durerile
sale, Inima sa sfâșiată în a ta, înduioșată și rănită de a
sa și a ta Iubire... Deja o observi că își face loc prin
mulțime, cu orice preț vrea să te vadă, să te
îmbrățișeze și să-ți dea ultimul adio. Dar Tu rămâi și
mai străpuns, văzând paloarea sa mortală, și toate
durerile tale retrăite in Ea prin puterea iubirii... Dacă
Ea trăiește, este doar prin miracolul Atotputerniciei
tale. Deja îndrepți pașii tăi spre ai ei, dar cu dificultate
puteți să vă schimbați privirile...
Oh, prăbușire a Ambelor Inimi! Soldații își dau
seama și cu lovituri și împingeri împiedică ca Mama și
Fiul să-și dea ultimul adio. Este atât de mare tristețea
pentru Amândoi, căci Mama ta rămâne împietrită de

74
durere și aproape e pe cale de a ceda. Fidelul Ioan și
femeile evlavioase O sprijină, în timp ce Tu cazi din
nou sub cruce... Atunci, îndurerata ta Mamă, ceea ce
nu poate face cu trupul, pentru că este împiedicată, o
face cu sufletul: intră în tine, își însușește Vrerea celui
Veșnic și, asociindu-se ție în toate chinurile tale, își
face datoria de Mamă, te sărută, îți dă reparare, îți dă
alinare, iar în toate rănile tale varsă balsamul
dureroasei sale iubiri.
Chinuitul meu Isus, chiar și eu mă unesc cu
străpunsa Mamă; îmi însușesc toate chinurile tale și,
în orice picătură a sângelui tău, în orice rană, vreau
să-ți fiu Mamă. Iar împreună cu Ea și cu tine vreau să
ispășesc pentru toate întâlnirile periculoase și pentru
aceia care se expun ocaziilor de a păcătui sau care,
constrânși de necesitatea de a se expune, rămân
legați de păcat.
Tatăl nostru, Bucură-te Marie Slavă
Tatălui
Vino Divină Voință ! Toți: Vino să
domnești în noi
Plânge Maica îndurerată contemplând rănile
Fiului său Divin
75
 Stațiunea –a-V-a Isus este ajutat de
Simon din Cirene
Te adorăm o Cristoase și te binecuvântăm: Toți:
căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Dar dușmanii tăi, de teamă că Tu ai să mori sub

ea, îl constrâng pe Simon din Cirene să te ajute să
porți Crucea, care, fără voie și silit, nu te ajută din
iubire, ci forțat, iar atunci în Inima ta se produce un
ecou: toate tânguirile celor care suferă, absența
resemnărilor, contestările, ura și disprețuirea
suferințelor. Dar rămâi și mai străpuns văzând că
sufletele consacrate ție, pe care le chemi ca însoțitori
și ajutor în durerea ta, dispar și, dacă Tu le strângi la
tine cu durere, ah, ele se dezleagă din brațele tale
pentru a merge în căutarea de plăceri și așa te lasă
singur în dureri… Isuse al meu, în timp ce ispășesc cu
tine, te rog, să mă strângi în brațele tale atât de
puternic, încât să nu fie durere pe care Tu o vei
îndura la care să nu particip chiar și eu, pentru a le
lua asupra mea și să te compensez din cauza
abandonului tuturor creaturilor.
76
 Tatăl nostru, Bucură-te Marie Slavă
Tatălui
Vino Divină Voință! Toți: Vino să
domnești în noi
Cine poate să se abțină din plâns, în fața
Mamei lui Cristos, în atâtea chinuri?

Stațiunea a-VI-a Veronica șterge Fața lui

Isus cu o maramă
Te adorăm o Cristoase și te binecuvântăm: Toți:
căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Dezamăgitul meu Isus, mergi cu dificultate, în

întregime încovoiat, dar văd că te oprești și încerci să
privești. Inima mea, ce este, ce vrei? Ah, este
Veronica, care, fără să-i fie teamă de nimic, cu o
maramă îți șterge Fața cu mult curaj, acoperită toată
de sânge, iar Tu o lași imprimată în semn de
recunoștință... Generosul meu Isus, chiar și eu vreau
să te șterg, dar nu cu o maramă, ci vreau să Te
consolez cu întreaga mea ființă.Vreau să intru în

77
interiorul tău și să-ți dau o Isuse, palpitații pentru
palpitații, respirații pentru respirații, afecțiuni pentru
afecțiuni, dorințe pentru dorințe. Mă arunc în
Preasfânta ta Inteligență și, făcând să treacă în
imensitatea Voinței tale toate aceste palpitări,
respirații, afecțiuni și dorințe, vreau să le înmulțesc la
infinit...
Tatăl nostru, Bucură-te Marie Slavă
Tatălui
Vino Divină Voință ! Toți: Vino să
domnești în noi
Cine nu poate simți durerea în fața Mamei care
ia parte la moartea Fiului ei

Stațiunea a VII-a Isus cade pentu a doua

oară sub povara cruci
Te adorăm o Cristoase și te binecuvântăm: Toți:
căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Este atât de mare tristețea pentru Amândoi,

căci Mama ta rămâne împietrită de durere și aproape
78
e pe cale de a ceda. Fidelul Ioan și femeile evlavioase
O sprijină, în timp ce Tu cazi din nou sub cruce...
Atunci, îndurerata ta Mamă, ceea ce nu poate face cu
trupul, pentru că este împiedicată, o face cu sufletul:
intră în tine, își însușește Vrerea celui Veșnic și,
asociindu-se Ție în toate chinurile tale, își face datoria
de Mamă, te sărută, îți dă reparare, îți dă alinare, iar
în toate rănile tale revarsă balsamul dureroasei sale
iubiri.
Tu, pentru moment gemi, căzut sub Cruce.
Soldații se tem că tu poți muri sub greutatea atâtor
suferințe și pentru atât de mult sânge vărsat… Cu
toate acestea, cu lovituri de bici și șuturi, reușesc cu
dificultate să te pună din nou pe picioare... Așa repari
căderile repetate în păcat și păcatele grave făcute de
orice pătură socială, te rogi pentru păcătoșii
încăpățânați și plângi cu lacrimi de sânge pentru
convertirea lor.
Dezamăgita mea Iubire, în timp ce te urmez în
reparări, văd că nu reziști sub greutatea enormă a
crucii. Deja tremuri în întregime; iar pentru
repetatele lovituri pe care le primești, spinii se
adâncesc mereu mai mult înăuntrul Preasfântului tău
Cap; crucea, din cauza greutății sale, se adâncește în
79
umăr atât de mult încât formează o rană atât de
adâncă încât Ți se descoperă oasele... La fiecare pas
se pare că mori, fiindu-ți imposibil de a merge mai
departe. Dar Iubirea ta, care totul poate, îți dă tărie;
și, cum simți că ți se adâncește Crucea în umăr, repari
pentru păcatele ascunse, care nefiind reparate,
măresc asprimea spasmelor tale. Isuse al meu, lasă-
mă ca să-mi pun umărul meu sub cruce, pentru a te
ușura și să repar cu tine toate păcatele ascunse.
Tatăl nostru, Bucură-te Marie Slavă
Tatălui
Vino Divină Voință ! Toți: Vino să
domnești în noi
Pentru păcatele poporului său, Ea îl vede pe
Isus în chinurile cele mai groaznice

Stațiunea a-VIII-a. Isus mângâie femeile

evlavioase
Te adorăm o Cristoase și te binecuvântăm:
Toți: căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat
lumea

80
 Alți puțini pași și te oprești din nou; dar Iubirea
ta, sub greutatea atâtor dureri, nu se oprește și,
văzând femeile evlavioase care plâng din cauza
durerilor tale, uiți de tine și le consolezi spunându-le:
„Fiice, nu plângeți pentru chinurile mele, ci pentru
păcatele voastre și ale fiilor voștri”.
Ce povață sublimă! Cât este de dulce cuvântul
tău! O, Isuse, cu Tine ispășesc lipsurile de iubire și îți
cer harul de a mă face să uit de mine însămi, astfel
încât să nu-mi aduc aminte decât doar de Tine.
Tatăl nostru, Bucură-te Marie Slavă
Tatălui
Vino Divină Voință ! Toți: Vino să
domnești în noi
Pentru noi Ea îl vede murind, pe dulcele său
Fiu, singur, în ultima oră

Stațiunea –a-IX-a. Isus cade pentru a treia

oară sub povara cruci

81
 Te adorăm o Cristoase și te binecuvântăm:
Toți: căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat
lumea.
Dar dușmanii tăi, auzindu-te vorbind, se
înfurie, te trag cu funiile și te împing cu multă ură,
făcându-te să cazi, iar în timp ce cazi, te lovești de
pietre. Greutatea crucii te chinuie, iar Tu simți că
mori. Lasă-mă să te susțin și să ocrotesc cu mâinile
mele Fața ta Preasfântă...! Văd că atingi pământul și
că răsufli din greu în sângele (tău vărsat); dar
dușmanii tăi vor să te ridice în picioare, te trag cu
funiile, te ridică de păr, îți dau șuturi, dar totul în
zadar... Tu mori, Isuse al meu! Ce chin, mi se rupe
inima de durere! Și aproape târâindu-te, te conduc
pe muntele Calvar... În timp ce te târâie, aud că repari
toate ofensele sufletelor consacrate ție, care îți
provoacă o așa mare greutate căci, cu cât Tu te
forțezi să te ridici, nu reușești. Și așa, târât și călcat în
picioare, ajungi pe Calvar lăsând pe unde treci urmele
roșii a Sângelui tău prețios.
Tatăl nostru, Bucură-te Marie Slavă
Tatălui

82
 Vino Divină Voință ! Toți: Vino să
domnești în noi
O, Maică, izvor de iubire, fă ca eu să trăiesc
martiriul tău, fă ca eu să plâng cu lacrimile tale

Stațiunea a-X-a Isus este dezbrăcat de

hainele sale
Te adorăm o Cristoase și te binecuvântăm:
Toți: căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat
lumea.

Dar aici, noi dureri te așteaptă; te dezbracă din

nou, îți smulg haina și coroana de spini. Ah, Tu gemi
simțind smulgându-ți din capul tău spinii; și în timp ce
îți smulg haina, îți smulg și bucățile de carne sfâșiate
și lipite de ea... Rănile se lărgesc, sângele îți curge
șiroaie până pe pământ și este atât de mare durerea
că, aproape cazi ca mort. Dar nimeni nu se mișcă din
compătimire pentru Tine, Binele meu, dimpotrivă, cu
o furie bestială, îți pun din nou coroana de spini, ți-o
bat bine, bine, și este atât de mare chinul din cauza
sfâșierilor și din cauza smulgerii pe care îl fac părului
83
tău îmbibat de sângele închegat, că doar îngerii ar
putea spune ceea ce Tu suferi, în timp ce îngroziți își
întorc privirile lor cerești și plâng... Dezbrăcatul meu
Isus, permite-mi să te strâng la inima mea pentru a te
reîncalzi, deoarece văd că tremuri, iar o sudoare rece
de moarte invadează Preasfânta ta Umanitate...Cum
aș vrea să-ți dau viața și sângele meu, pentru a o
înlocui pe a ta, pe care ai pierdut-o ca să-mi dai Viață!
Dezgolitul meu Bine, în timp ce ispășesc cu
tine, te rog să mă dezbraci de toate, cu mâinile tale
Preasfinte și nu permite ca nici o afecțiune rea să
intre în inima mea; veghează-mi-o, înconjoar-o cu
durerile tale, umple-o cu Iubirea ta. Viața mea să nu
fie altceva decât repetiția Vieții tale. Cu
binecuvântarea ta reconfirmă dezbrăcarea mea;
binecuvântează-mă din inimă și dă-mi puterea să
asist la dureroasa ta răstignire, pentru a rămâne
răstignită împreună cu tine!
Tatăl nostru, Bucură-te Marie Slavă
Tatălui
Vino Divină Voință ! Toți: Vino să
domnești în noi

84
 Fă ca inima mea să ardă, iubindu-l pe Cristos
Dumnezeu, pentru a-l mulțumi

Stațiunea –a XI-a Răstignirea lui Isus

Te adorăm o Cristoase și te binecuv-ântăm:
Toți: căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat
lumea.

Și iată că Te întinzi pe cruce și te uiți la călăii

care țin în mâini cuie și ciocane pentru a te pironi, cu
atât de multă iubire și dulceață încât le faci lor o
dulce invitație să te răstignească cât mai repede. Și
aceia, deși simt dezgust, cu o sălbăticie inumană îți
iau mâna dreaptă, fixează cuiul și cu loviturile
ciocanului îl fac să iasă de partea opusă a crucii... Este
atât de mare și puternică durerea pe care o suferi, o,
Isuse al meu, încât tremuri; lumina frumoșilor tăi ochi
se eclipsează, Fața ta Preasfântă devine palidă și
vânătă... Sărut dreapta ta binecuvântată și te
compătimesc, te ador și îți mulțumesc pentru mine și
pentru toți. Pentru câte lovituri ai primit, îți cer să
eliberezi multe suflete în acest moment de la osânda

85
iadului; pentru câte picături de Sânge ai vărsat, te
rog, să speli multe suflete în acest Sânge prețios al
tău; iar pentru durerea îngrozitoare ce ai suferit-o
când ți-au pironit mâna dreaptă și în întinderea
nervilor brațelor, te rog, să deschizi tuturor Cerul,
binecuvântându-i pe toți. Binecuvântarea ta să
cheme păcătoșii la convertire, iar eretici și
necredincioșii la lumina Credinței.
Isuse, Viața mea dulce, după ce au pironit
mâna dreaptă, dușmanii îți iau cu o cruzime
nemaiauzită stânga ta și pentru a o face să ajungă la
gaura semnată, o trag atât de puternic încât simți că
ți se dizlocă încheieturile brațelor și a umerilor, iar
din cauza durerii, picioarele în convulsii se contractă.
Răstignitul meu Isus, te văd în întregime
însângerat, înotând într-o baie de sânge... Aceste
picături de sânge altceva nu spun decât „suflete”; în
fiecare picătură văd suflete din toate secolele care se
mișcă, astfel încât pe toți ne conțineai în tine o, Isuse.
Bine, prin puterea acestui Sânge îți cer ca nimeni să
nu mai poată fugi de la tine.
Isuse al meu, călăii termină să-ți pironească
picioarele, iar eu mă apropii de Inima ta. Văd că nu

86
mai poți, dar Iubirea strigă mai puternic: „Încă mai
multe dureri...” O, Isuse al meu, îmbrățișez Inima ta,
te sărut, te compătimesc, te ador și îți mulțumesc
pentru mine și pentru toți; vreau să sprijin capul pe
Inima ta, pentru a auzi ceea ce suferi în această
dureroasă răstignire.Isuse, flăcările Inimii tale să mă
ardă și să mă mistuie, Sângele tău să mă
înfrumusețeze, iubirea ta să mă țină mereu pironită
în iubire, cu durere și ispășire.
Tatăl nostru, Bucură-te Marie Slavă
Tatălui
Vino Divină Voință ! Toți: Vino să
domnești în noi
Te rog, Maică Sfântă, să fie imprimate în inima
mea, rănile Fiului tău

Stațiunea a-XII-a Isus moare pe cruce.

Te adorăm o Cristoase și te binecuvântăm:
Toți: căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat
lumea.

87
 O, Isuse al meu, ai epuizat deja totul, nu mai ai
nimic; Iubirea a ajuns la capătul ei... Iar eu m-am
consumat în totalitate din Iubire pentru tine? Care
mulțumire nu ar fi trebuit eu să-ți dau, care nu ar fi
trebuit să fie recunoștința mea pentru tine? Isuse al
meu, vreau să ispășesc pentru toți respingerea Iubirii
tale și să te consolez pentru înfruntările pe care le
primești din partea oamenilor în Iubirea ta și să te
mângâi pentru ofensele pe care le primești de la
oameni în timp ce Te mistui din iubire pe cruce.
Isuse al meu, răstignitule muribund, deja ești
pe punctul de a-Ți da ultima suflare din viața ta
muritoare... Preasfânta ta Umanitate este deja
împietrită, Inima se pare că nu mai bate. Cu Maria
Magdalena îmbrațișez picioarele tale și, dacă ar fi
posibil, aș vrea să dau viața mea pentru a o însufleți
pe a ta. Între timp văd, o, Isuse, că redeschizi ochii tăi
muribunzi și de pe cruce te uiți împrejur, ca și cum ai
vrea să dai ultimul adio tuturor... Te uiți la Mama ta
muritoare, care nici nu mai mișcă și nu mai are nici
voce, atât de multe sunt durerile pe care le simte, și-i
spui: „Adio Mama, Eu plec, dar te voi ține în Inima
mea; Tu să ai milă de ai mei și ai tăi fii”... Te uiți la
Magdalena care plânge, la credinciosul Ioan, și cu
88
privirile tale le spui lor: „Adio!”. Cu iubire te uiți spre
dușmaii tăi și cu privirea le spui lor: „Eu vă iert și vă
dau sărutul păcii”...
Privirii tale nimic nu-i scapă; de la toți îți iei
rămas bun și pe toți îi ierți. Apoi aduni toate forțele
tale și cu vocea puternică, răsunătoare strigi: „Tată, în
mâinile tale îmi dau Sufletul meu!”
Și plecând capul, Tu îți dai sufletul.

Tatăl nostru, Bucură-te Marie Slavă

Tatălui
Vino Divină Voință ! Toți: Vino să
domnești în noi!
Unește-mă la durerea ta, cu Fiul tău Divin, care
a vrut să pătimească pentru mine

Stațiunea a XII-a.
Isus este luat jos de pe cruce și este depus în
brațele Preasfintei Maria.

89
 Te adorăm o Cristoase și te binecuvântăm:
Toți: căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat
lumea.

Dar văd că Iubirea ta nu este deplină și pentru

a ne da un semn încă și mai sigur, permiți ca un
soldat să se apropie de tine și cu o suliță să-ți despice
Inima, făcându-te să verși ultimile picături de sânge și
apă închise încă acolo. O, Isuse, nu vrei Tu să permiți
ca această suliță să-mi rănească chiar și inima mea?
Ah, da, aceasta să fie sulița care să rănească dorințele
mele, gândurile mele, bătăile inimii mele, voința mea,
și să-mi dea Vrerea ta, gândurile tale și întreaga ta
viață de iubire și de sacrificiu!
Inimă a lui Isus al meu, rănită de această suliță,
oh, purifică toate sufletele, dă un refugiu tuturor
inimilor, o odihnă tuturor celor dezamăgiți! Este
aceasta rana din care Tu faci să iasă Biserica, iubita ta
Mireasă; de aici Sacramentele, de aici viața sufletelor.
Iar eu, împreună cu Preasfânta noastra Mamă, rănită
cumplit în Inimă, vreau să ispășesc ofensele,
abuzurile, profanările care se fac împotriva Bisericii
tale Sfinte. În virtutea acestei răni și din iubire pentru

90
Maria, Mama noastră preadulce, te rog, să-i închizi pe
toți în Inima ta preaiubitoare și să-i protejezi, să-i
aperi și să-i luminezi pe Păstorii Bisericii tale.
Isuse, după ce te-au dat jos de pe Cruce, prima
care te-a primit în brațele sale este Mama ta
îndurerată și în brațele sale capul tău străpuns cu
blândețe se odihnește... O, dulce Mamă, nu mă lasă-
mă să te însoțesc nu mă respinge și fă ca împreună cu
tine, chiar și eu să pot oferi ultimile îngrijiri iubitului
meu Isus. Dulce Mama mea, este adevărat că Tu mă
întreci în iubire și în delicatețea de a-l atinge pe Isus
al meu, dar eu voi încerca să te imit în modul cât pot
mai bine, pentru a-l satisface în toate pe adoratul
meu Isus.
Tatăl nostru, Bucură-te Marie Slavă
Tatălui
Vino Divină Voință ! Toți: Vino să
domnești în noi!
Lasă-mă să plâng cu Tine, pe Cristos Răstignit,
atâta timp cât am viață.

91
 Stațiunea XIV. Înmormântarea lui Isus și
dezolarea Preasfintei Maria

Te adorăm o Cristoase și te binecuvântăm:

Toți: căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat
lumea.

Văd, o, dulce Mamă, că îți întorci privirea către

Inima adorată a lui Isus... Ce vom face în această
Inimă? Tu mă vei învăța, Mamă, mă vei înmormânta
în Ea, mă vei închide cu piatra mormântului și,
punânând aici înăuntru inima și viața mea, voi
rămâne ascunsă până în veșnicie. Dă-mi iubirea ta,
Mamă, pentru a-l iubi pe Isus, și durerea ta, pentru a
implora pentru toți și pentru a ispăși orice ofensă
care se va face acestei Inimi!
Amintește-ți, o, Mamă, căci, cum îl vei
înmormânta pe Isus cu însăși mâinile tale, vreau să
fiu și eu înmormântată cu El, pentru a putea învia cu
El și cu tot ceea ce este al său.
Iar acum, un cuvânt pentru tine, dulce Mama
mea. Te compătimesc foarte mult și, cu toată
92
revărsarea sărmanei mele inimi, aș vrea să reunesc
toate bătăile de inimă, dorințele, viețile oamenilor, și
să ți le aduc ție în act de compătimire și de iubire. Te
compătimesc în profunda durere pe care ai suferit-o,
văzându-l pe Isus mort, încoronat cu spini, sfâșiat de
biciuiri și de cuie; văzând acei ochi care nu te mai
privesc, acele urechi care nu mai ascultă vocea ta,
acea gură care nu îți mai vorbește; văzând acele
mâini care nu te mai îmbrățișează, acele picioare care
nu te lăsau niciodată și care, chiar de la distanță au
urmat mereu pașii tăi... Vreau să-ți ofer însăși Inima
lui Isus plină de iubire, pentru a te compătimi așa
cum meriți și pentru a oferi o alinare cumplitelor tale
dureri.
Tatăl nostru, Bucură-te Marie Slavă
Tatălui
Vino Divină Voință ! Toți: Vino să
domnești în noi!
O, Cristoase, în ora trecerii mele, fă ca , prin
mâna Maicii tale, să ajung în slava cerească

Stațiunea a XV-a
93
 Te adorăm o Cristoase și te binecuvântăm:
Toți: căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat
lumea.
Fiul meu odată cu Învierea mea s-a constituit
dreptul de a se renaște în Mine la o nouă, viață
pentru toate creaturile; a fost confirmarea, pecetea
întregii mele vieți, a lucrărilor mele, a cuvintelor mele
și o confirmare că, dacă am venit pe pământ, a fost
pentru a mă oferi tuturor și fiecăruia, ca o viață care
le aparține. Învierea mea era triumful tuturor și noua
cucerire pe care toți o aveau de la Cel care a murit
pentru toți, pentru a le reda lor viața și să-i facă să
renască în aceeași înviere a sa.
Dar vrei să știi în ce constă adevărata înviere a
creaturii, dar nu aceea la sfârșitul zilellor, ci în timp ce
trăiește pe pământ? Cine trăiește în Voința mea
renaște la lumină, și poate spune: „Noaptea mea s-a
terminat”, renaște la iubirea Creatorului său, astfel
încât nu mai există pentru ea frig, zăpadă, ci simte
surâsul primăverii cerești; renaște la sfințenie, care
alungă slăbiciunile, mizeriile și viciile; renaște la tot
ceea ce aparține Cerului și, dacă privește pământul,
cerul, soarele, le privește pentru a găsi lucrările

94
Creatorului său, pentru a avea ocazia de a-i povesti
gloria sa și lunga sa istorie de iubire”.
Tatăl nostru, Bucură-te Marie Slavă
Tatălui
Vino Divină Voință ! Toți: Vino să
domnești în noi!.
Când moartea dizolvă trupul meu, deschide-mi
Doamne, ușile Cerului. Primește-mă în Împărăția
gloriei tale. Amin.

Rugăciune de mulțumire

Mulțumesc o, Isuse, pentru că mai chemat să

te urmez pe această cale dureroasă. Da, o, Isuse, îți
repet de mii și mii de ori mulțumesc și te
binecuvântez pentru tot ceea ce ai făcut și ai pătimit
pentru mine și pentru toți; îți mulțumesc și te
binecuvântez pentru fiecare picătură de Sânge pe
care ai vărsat-o, pentru fiecare respirație, pentru
fiecare bătaie a inimii, pentru fiecare pas, cuvânt,
95
privire, amărăciune și ofensă pe care ai suportat-o. În
toate, o, Isuse al meu, vreau să te însemnez cu un
„mulțumesc” și un „te binecuvântez”. Oh, o, Isuse al
meu, fă ca toată ființa mea să-ți trimită un flux
continu de mulțumiri și binecuvântări, așa ca să atrag
asupra mea și asupra tuturor, fluxul binecuvântărilor
și al harurilor tale. Oh, Isuse, strânge-mă la inima ta,
iar cu mâinile tale preasfinte însemnează fiecare
parte a ființei mele cu al tău „te binecuvântez”,
pentru a face ca din mine să nu poată ieși altceva
decât un imn continuu către Tine! Amin.

Act de reparare completă în Voința Divină.

27
Dulcele meu Isus, intru în Vrerea ta și mă
prostern la picioarele Maiestății Supreme, și în
numele întregii familii omenești, trecute, prezente și
viitoare, vin în imensitatea acestei Vreri Divine în care
toate generațiile sunt în act, ca și cum sunt într-un
singur punct, și în numele tuturor vin să te ador, să
ofer toate omagiile pe care le datorăm Creatorului
nostru. Vin să te recunosc în numele tuturor,
Creatorul tuturor lucrurilor, vin să te iubesc, să te
96
laud, să te binecuvântez, să-ți mulțumesc, pentru toți
și pentru toate lucrurile create. În sfințenia Vrerii tale,
vin să înlocuiesc fiecare lucru creat și, de asemenea,
pentru sufletele pierdute; pentru toți vreau să-ți aduc
reparări și pentru fiecare ofensă; vreau să-i înlocuiesc
pe toți, să te iubesc în numele tuturor, și
multiplicându-mă în Sfânta ta Vrere în fiecare
făptură, vreau să le absorb pe toate în mine, ca să-ți
dau în numele tuturor, ca și cum ar fi una singură, nu
numai iubire, ci iubire Divină, glorie, reparare,
mulțumire într-un mod divin. În Vrerea ta, Iubirea
mea, vreau să zbor peste fiecare gând al făpturii, în
fiecare privire, în fiecare cuvânt, faptă și pas; iar apoi
vin să le depun la picioarele Tronului tău, ca și cum
toate ar fi fost făcute pentru Tine; iar dacă cineva mi
le va refuza, voi înlocui eu în numele lor. În mișcarea
buzelor mele îți aduc sărutul tuturor făpturilor, iar cu
brațele mele îți voi aduce îmbrățișările tuturor: în așa
fel să nu fie act pe care eu să nu-l pot înlocui. Se pare
că Tu nu ești mulțumit dacă vezi că ceva îmi scapă din
ceea ce făptura este obligată să facă; dar Tu, o, Isuse
al meu, dulcea mea Viață, sigilează cu binecuvântarea
ta repararea mea și fă ca în fiecare act pe care eu îl
împlinesc să se repete, să se multiplice și să fie un act
continuu de zbor de pe pământ către Cer, pentru a
97
aduce înaintea Tronului tău, în numele tuturor,
iubire, glorie și reparare divină.

PROMISIUNI ALE LUI ISUS PENTRU CEI CARE

MEDITEAZĂ ORELE PĂTIMIRII
28
„Spune-mi, Binele meu, cum îi vei răsplăti pe
aceia care vor face aceste ORE ALE PĂTIMIRII așa cum
Tu m-ai învățat?”
Și El: „Fiica mea, aceste ORE nu le voi privi ca lucruri
ale voastre, ci ca lucruri făcute de mine, și vă voi da
însăși meritele mele, ca și cum Eu aș suferi în acel
moment Patima mea; și așa voi face să se obțină
aceleași efecte, după cum sunt dispuse sufletele.
Aici pe pământ, un lucru mai mare (mai bun) de-al
meu nu aș putea să vă dau. Apoi în Cer, voi pune
aceste suflete în fața mea, săgetându-i cu săgeți de
dragoste și mulțumiri, ori de câte ori au făcut aceste
ORE ALE PĂTIMIRII MELE, iar ei mă vor săgeta pe
mine. Ce încântare va fi aceasta pentru toți cei
Binecuvântați!” (Vol. XI, 10 Aprilie 1913).

98
 „Fiica mea, cu rugăciuni care oferă indulgență
se câștigă ceva. În schimb cu aceste ORE ALE
PĂTIMIRII MELE, care sunt însăși rugăciunile mele,
ispășirile mele, și totul iubire, acestea sunt ieșite din
adâncul Inimii mele. Poate ai uitat de câte ori m-am
unit cu tine pentru a le face împreună și am
schimbat pedepsele în haruri pe tot pământul?
Așadar este atât de mare și multă mulțumirea mea,
încât, în loc de indulgență dau sufletului o nesfârșită
iubire, care conține un tezaur de o neasemuită
valoare. Și apoi, când lucrurile sunt făcute dintr-o
iubire pură, Iubirea mea își găsește libertatea, și nu
este indiferentă când omul oferă alinare și libertate
Iubirii Creatorului.” (Vol. XI, 6 Septembrie 1913).

„Fiica mea, ca recompensă pentru că ai scris

aceste ORE ALE PĂTIMIRII, pentru fiecare cuvânt pe
care l-ai scris îți voi da un sărut și un suflet.”
Iar eu: „Iubirea mea, aceasta pentru mine; dar
pentru cei care le vor face, ce o să le dai?”
Iar Isus: „Dacă le vor face împreună cu Mine și
cu însăși Voința mea, pentru fiecare cuvânt pe care-l
vor spune, le voi da lor un suflet, pentru că toată
99
valoarea, mai mare sau mai mică, ale acestor ORE
ALE PĂTIMIRII se află într-o mai mare sau o mai
mică uniune pe care o au cu mine. Și făcându-le cu
Voința mea, omul se ascunde în Vrerea mea și,
acționând Vrerea mea, pot să fac toate bunurile pe
care le vreau, chiar și prin intermediul unui singur
cuvânt. Și aceasta ori de câte ori le veți face”.
. Aceste ORE sunt cele mai prețioase dintre
toate, pentru că nu este altceva decât repetarea la
ceea ce am făcut în cursul vieții mele muritoare și
ceea ce continui să fac în Preasfântul Sacrament.
Când aud aceste ORE ALE PĂTIMIRII MELE, aud
însăși vocea mea, însăși rugăciunile mele; în acel
suflet văd Voința mea, care este aceea de a vrea
binele tuturor și de a ispăși pentru toți, iar Eu mă
simt transportat să lociuesc în el, pentru a putea
face în el ceea ce face el însăși. Oh! Cât aș dori, chiar
și un singur suflet dintr-o țară să facă aceste ORE
ALE PĂTIMIRII MELE! M-aș auzi pe mine în fiecare
țară, iar Dreptatea mea, în aceste vremuri, în mare
parte tulburată, ar rămâne parțial calmă.”

100
 Dar să știi că te voi răsplăti abundent cu
lumină nouă și cu haruri noi; chiar și după moartea
ta, ori de câte ori se vor face pe pământ de către
suflete aceste ORE ALE PĂTIMIRII, în Cer Eu te voi
învălui de o nouă lumină și slavă”. (Vol. XI, 4
Noiembrie 1914).

Acum, sufletul pentru fiecare gând pe care îl

face asupra Pătimirii mele, pentru fiecare
compătimire, ispășire, etc, nu face altceva decăt să
ia lumină din Umaniatea mea, pentru a se
înfrumuseța ajungând asemănător mie. Așadar un
gând în plus asupra Pătimirii mele va fi o altă lumină
care îi va aduce o bucurie veșnică”. (Vol. XI, 23
Aprilie 1916).

: „Fiica mea, ori de câte ori făptura se unește

cu Mine, dă un flux de Viață Divină tuturor ființelor,
iar ele, în funcție de cum au nevoie, obțin efectul
lor: cine este slăbit obține tărie, cine este
încăpățânat în greșeli obține lumină, cine suferă
primește alinare, și așa mai departe”.

101
 Apoi m-am aflat în afara mea; eram în
mijlocul multor suflete – păreau să fie suflete din
purgator și Sfinți– care au numit o persoană pe care
o cunoșteam, moartă nu de mult, și mi-au spus: „El
se simte fericit văzând că nu este suflet, care intră în
Purgator, care să nu aibă pecetea acestor ORE ALE
PĂTIMIRII; ajutat și însoțit de aceste ORE, să aibă
parte de un loc sigur; și nu este suflet, care să
zboare în Paradis, să nu fie însoțit de aceste ORE ALE
PĂTIMIRII. Aceste ORE fac să se reverse din Cer o
nesfârșită rouă pe pământ, în Purgator și până în
Cer.”

„Aceste ORE sunt ordinea Universului și pun

în armonie Cerul și pământul și mă opresc să nu
distrug lumea. Simt că îmi pun în circulație sângele
meu, rănile mele, iubirea mea și tot ceea ce am
făcut, și curge peste toți pentru a salva pe toată
lumea. Când sufletele fac aceste ORE ALE PĂTIMIRII,
simt că dau viață sângelui meu, rănilor mele,
nerăbdărilor mele pentru a mântui sufletele. Și
auzind că se repetă Viața mea, cum ar putea să
obțină ceva bun ființele, dacă nu prin intermediul
acestor ORE…? De ce ai dubii? Făptuirea nu este a
102
ta, ci a mea; tu ai fost instrumentul constrâns și
slab”. (Vol. XII, 16 Mai 1917).
„Fiica mea, Mamei mele dragi niciodată nu i-a
scăpat nici un gând din Patima mea, iar cu
intensitatea pe care o repeta, s-a umplut toată,
toată de mine. Așa se întâmplă cu sufletul: prin
repetarea a ceea ce am suferit, devine plin de
Mine.” (Vol. XI, 24 Martie 1913).

„Fiica mea, de ce te temi? Tu nu știi că pentru

fiecare cuvânt din Patima mea, pentru fiecare gând,
compătimire, ispășire, amintirea durerilor mele, se
deschid multe căi de comunicare, ca un flux, între
Mine și suflet, așadar sufletul este împodobit de
atâtea frumuseți diferite? Ea a făcut aceste ORE ALE
PĂTIMIRII MELE, iar Eu o voi primi ca o fiică a
Patimilor mele, îmbrăcată cu Sângele meu și
împodobită cu rănile mele. Această floare a crescut
în inima ta, iar Eu o binecuvântez și o primesc în a
Mea, ca o floare preferată”. Iar în timp ce spunea
acestea, din inima mea se desprindea o floare care
își lua zborul spre Isus.” (Vol. XII, 12 Iulie 1918).

103
 „Fiica mea, ori de câte ori sufletul se gândește
la Patimia mea, își aduce aminte de ceea ce am
suferit sau mă compătimește, suferința durerilor
mele se reînnoiește în el; sângele meu vine să-l
inunde, iar rănile mele sunt în acțiune pentru a-l
vindeca, dacă este rănit, sau pentru a-l înfrumuseța,
dacă este sănătos; toate meritele mele sunt pentru
a-l îmbogăți. Mișcarea pe care o face este
surprinzătoare; este ca și cum ar pune în joc tot ceea
ce am făcut și suferit, fiind răsplătit dublu. De aceea,
tot ceea ce am făcut și am suferit pulsează mereu
pentru a se da omului, precum soarele strălucește
mereu pentru a da lumină și căldură; faptele mele
nu sunt predispuse să se termine. Numai ca sufletul
să vrea, iar de câte ori vrea, primește rodul Vieții
mele. Astfel dacă își aduce aminte de duoăzeci, de o
sută, de o mie de ori de Patima mea, de atât de
multe ori mai mult se va bucura de efectele sale. Dar
cât de puțini sunt aceeia care o prețuiesc! Cu tot
binele Pătimirii mele, se văd suflete slăbite, oarbe,
surde, mute, șchioape, cadavre vii care sunt
dezgustătoare. Pentru ce? Pentru ce Patima mea
este pusă în uitare. Durerile mele, rănile mele,
sângele meu sunt o forță care îndepărtează
deznădejdea, lumină care dă vederea orbilor, limba
104
care dezleagă limbile și deschide auzul, calea care
îndreaptă șhiopii, viață care învie morții... Toate
remediile care sunt de folos omenirii sunt în Viața și
Patima mea, dar oamenii disprețuiesc
medicamentul și nu se îngrijesc de remedii; așadar
se vede că, cu toată Răscumpărarea mea, starea
omului se degradează, ca și cum ar suferi de
tuberculoză incurabilă. Dar ceea ce mă îndurerează
și mai mult este să văd persoane religioase, care se
obosesc pentru obținerea de doctrine, de speculații,
de povești, iar despre Patima mea nimic; astfel încât
Patima mea de multe ori este înlăturată din biserici,
din gura preoților; de aceea vorbirea lor este fără
lumină, iar popoarele rămân mai neputincioase
decât la început.” (Vol. XIII, 21 Octombrie 1921).

„Fiica mea, în cursul Vieții mele muritoare mii

de îngeri au însoțit Umanitatea mea și adunau tot
ceea ce făceam: cuvintele, faptele, pașii, chiar și
suspinele, durerile, picăturile sângelui meu, în
concluzie totul. Erau îngerii numiți în custodia mea,
ca să mă cinstească, ascultând toate indicațiile mele;
coborau și se înălțau în Ceruri, pentru a duce Tatălui
ceea ce Eu făceam. Acum acești îngeri au o misiune
105
specială: atunci când sufletul rememorează Viața
mea, Patima mea, rugăciunile mele, ei vin
împrejurul acestui suflet și adună cuvintele sale,
rugăciunile sale, compătimirile pe care mi le face,
lacrimile sale, ofertele sale, le unesc cu ale mele și le
aduc înaintea Maiestății mele, pentru a-mi reînnoi
gloria Vieții mele. Este atât de mare satisfacția
îngerilor, încât cu reverență ascultă ceea ce spune
sufletul și se roagă împreună cu el... De aceea
sufletul trebuie să facă aceste ORE cu atenție și
respect, gândind că îngerii iau de pe buzele lor și
pentru a repeta lângă el ceea ce el zice!”
Apoi a adăugat: „La multele amărăciuni pe care mi
le dau oamenii, aceste ORE, sunt mici înghițituri
dulci pe care sufletele mi le dau; dar, în comparație
cu multele înghițituri amare pe care le primesc, sunt
prea puține cele dulci. De aceea mai multă
propagandă, mai multă propagandă!” (Vol. XI, 13
Octombrie 1916).
„Fiica mea, nu înmulții durerile mele
îngândurându-te. Deja sunt prea multe. Eu nu mă
aștept la asta din partea ta, dimpotrivă, vreau să-ți
însușești durerile mele, rugăciunile mele, tot ce este
al meu, astfel ca Eu să pot găsi un alt Isus în tine. În
106
aceste timpuri vreau mari satisfacții și doar cine mă
însușește poate să-mi le ofere. Și tot ceea ce a găsit
în Mine Tatăl, adică slavă, plăcere, iubire, perfecte și
desăvârșite mulțumiri, Eu vreau să le găsesc în
aceste suflete, pentru binele tuturor, care, precum
la fel de mulți Isus, să-mi fie egali. Iar aceste intenții
trebuie să le repeți în fiecare ORĂ A PĂTIMIRII, pe
care le faci, în fiecare acțiune, în toate; iar dacă Eu
nu găsesc mulțumirile mele, ah, pentru lume este
sfârșitul, pedepsele vor ploua puhoi! Ah! Fiica mea,
ah, fiica mea...!” (Vol. XI, 9 Decembrie 1916.

ACTUL ANTICIPANT ȘI ACTUL ACTUAL

28

27 Mai-1922
Mă gândeam în sinea mea: „ Dacă este atât de
mare un act făcut în Vrerea sa, câte acte din păcate
îmi scapă!” Și dulcele meu Isus mișcându-se în
interiorul meu mi-a spus: „ Fiica mea, există actul
anticipant și actul actual. Cel anticipant este acela
când sufletul chiar din zorii zilei își fixează voința sa
107
într-a Mea, și se hotărăște și confirmă că vrea să
trăiască să lucreze numai în Vrerea Mea; anticipează
toate actele sale și le face pe toate să treacă în
Vrerea Mea. Cu voința anticipată soarele meu răsare,
viața mea rămâne duplicată în toate actele tale ca în
interiorul unui singur act, și aceasta suplinește actul
actual [care lipsește]. Dar totuși actul anticipant
poate fi umbrit, întunecat de modurile umane, de
voința proprie, de stimă, de neglijare și altele, care
sunt ca niște nori înaintea soarelui, care fac mai puțin
vie lumina sa pe fața pământului. În schimb actul
actual nu este expus norilor, ci are virtutea de a
subția norii dacă sunt, și face să răsară atât de mulți
sori în care rămâne duplicată viața mea, cu atâta
lumină vie și căldură, încât formează la fel de mulți
sori, unul mai frumos decât altul. Dar amândouă sunt
necesare: actul anticipant dă mâna, predispune și
formează planul actual; așadar actul actual păstrează
și lărgește planul actului anticipant”.
„Fiica mea cea mică a Vrerii mele, este atât de
mare interesul meu, suspinul meu continuu, căci
vreau ca ființa umană să trăiască în Vrerea mea. Și
când ne-am pus de acord Eu și ea, cu o decizie fermă,
primul care face sacrificiul sunt Eu, iar ființa umană
108
este cea care trebuie să trăiască în Fiatul meu, (iar
acest Fiat) fiind Voința mea. Pentru a avea intenția ca
ea însăși să simtă nevoia să trăiască în ea, așadar mă
pun la dispoziția ei, îi dau toate harurile, lumină,
iubire, cunoștința propriei mele Voințe. Când Eu
vreau un lucru și ea acceptă cu ușurință să facă ceea
ce Eu vreau, atunci sunt Eu cel care mă gândesc la
toate, iar când [ea nu o face] din slăbiciune, din cauza
circumstanței și nu din cauza voinței, sau a
neglijenței, vin Eu să compensez și să fac ceea ce
trebuia să facă ea, și-i dau ei ceea ce am făcut Eu în
locul ei de parcă ar fi făcut-o ea.
Fiica mea, a trăi în Vrerea mea este viața pe
care trebuie să o formez, nu este virtute, iar viața are
nevoie de mișcare și de acte continue; dacă asta nu s-
ar întâmpla nu ar mai fi viață, ar putea fi cel mult
lucrare care nu are nevoie de acte continue, dar nu
viață, Prin urmare, când din cauza indispozițiilor
involuntare, a slăbiciunilor, [ființa umană nu face
ceea ce vreau] Eu nu rup viața, o continui și poate că
în aceleași îndispoziții există și Voința mea care
permite acele slăbiciuni, așadar voința ființei umane
curge deja în a Mea.

109
 Și mai presus de toate, privesc acordul strâns,
decizia fermă luată, în care nu a existat altă decizie
contrară; și am în vedere această continuitate și
angajamentul de a o înlocui în ceea ce-i lipsește.
Într-adevăr îi dublez harurile, o înconjor cu o
nouă iubire, cu noi stratageme iubitoare care să o
facă să fie mai atentă, îi trezesc în inima ei o nevoie
extremă de a trăi în Voința mea. Această nevoie îi va
servi; deoarece pe măsură ce simte slăbiciuni, ființa
umană trebuie să se arunce în brațele Voinței mele și
să o roage să o țină atât de strâns încât să poată trăi
mereu cu ea”.
„Isuse iubirea mea, eu nu știu să fac cum faceți
dumneavoastră nici cum m-ai învățat și aproape că
mi-e frică de reproșurile dumneavoastră, că nu am
făcut bine ceea ce ai vrea ca eu să fac”.
Și El: în marea sa bunătate: „Știu și Eu că nu
poți face perfect ceea ce ți-am spus, și unde tu nu
reușești te înlocuiesc Eu; dar este necesară
înflăcărarea din partea ta și să înțelegi ceea ce
trebuie să faci, astfel încât dacă nu poți face totul , să
faci ceea ce poți. Dar, în timp ce îți vorbesc, voința ta

110
rămâne înlănțuită de a mea și ai vrea să faci ceea ce
îți spun, iar Eu consider de parcă tu ai face totul”.
„Tu trebuie să știi că este atât de mare iubirea
Fiatului meu față de cine trăiește în El, astfel că dacă
ființa umană nu din cauza voinței sale, ci din
fragilitate și neputință, nu urmează toate actele Vrerii
mele, sau chiar din cauza suferințelor sau a altor
lucruri, viața ei nu curge în El și este atât de mare
iubirea lui(Fiatului), încât face El ceea ce ar trebui să
facă ființa umană: o înlocuiește în toate, îi
reamintește atitudinea sa, ordinea, iubirea, astfel
încât sufletul să fie zguduit și să-și reia viața
împreună, pentru a se asigura că viața umană nu este
nici împărțită, nici separată de a Sa. Dacă nu ar face
acest lucru, ar rămâne golul divin, dar iubirea Fiatului
nu o tolerează, și acționează ca înlocuitor pentru
ceea ce-i lipsește ființei umane, pentru că vrea ca
viața sa divină să nu lipsească niciodată în ea, ci
trebuie să fie continuă. Se poate da dragoste mai
mare? Încât să ajungă să spună: „Curaj, nu te teme,
vino cu toată încrederea să trăiești cu Mine, ai
încredere în Mine. Și dacă nu reușești să circuli mereu
în Fiatul meu, Eu voi avea milă de tine și voi lua Eu
partea de lucru pe care tu nu o poți face, și te voi
111
înlocui în toate. Împărăția Vrerii mele este o
împărăție a iubirii, a încrederii, în acord de ambele
părți”

SFÂNTUL ROZARIU ÎN VOINȚA DIVINĂ

(formă completă)
29
Doamne, deschide buzele mele și Voința Ta să
se roage și să laude în mine.
O, Isuse al meu, intru în marea imensă a
Voinței Tale și cufund voința mea într-a Ta și îți cer
Voința Ta ca Viață a mea, ca Viață a fiecărui act al
meu, intern și extern, voluntar și involuntar.
ISUSE, Te iubesc cu Voința Ta Divina, Te iubesc
cu Iubirea Ta!
VINO VOINȚĂ DIVINĂ, să te rogi în mine și apoi
oferă-Ti Tie această rugăciune, ca fiind a mea, pentru
a satisface rugăciunile fiecăruia și pentru a oferi
Tatălui slava pe care ar trebui să i-o dea toți oamenii.

112
 Și Tu Mamă Sfântă, întinde mâna fiicei tale mici
și lasă-mă să traversez marea iubirii tale, astfel încât,
cu aceeași dragoste, să pot cere mai ușor să vină
Împărăția Fiatului Divin.
Îmi însușesc adorația ta pentru a o oferi
Creatorului meu; îmi însușesc rugăciunile tale,
implorările tale, și toate suspinele tale pentru a cere
prin ele Împărăția Fiatului Divin.
Mama mea, așa cum Tu ai atras Cuvântul din
Cer pentru a-L face să coboare pe pământ în sânul
tău, tot astfel fă ca Fiatul Suprem să se miște de pe
Scaunul său Ceresc ca să vină să domnească pe
pământ în toți oamenii.
Vino, Vrere Supremă, să domnești pe pământ!
Învăluie toate generațiile!
Învinge-i și cucerește-i pe toți! (Volumul 35 -20.
11 1937!)
O Dumnezeule vino să domnești în noi! –
Doamne să vină cât mai curând Vrerea Ta!
Isuse, cred în Iubirea Ta față de mine. Îi cuprind
pe toți și toate în Voința Ta, pentru că Te iubesc și
vreau să Te iubesc, să Te laud, să Te slăvesc, să-Ți
113
mulțumesc, să Te binecuvântez, să-Ți dau reparări, să
Te ador în Vrerea Ta Divină, pentru mine și pentru
toți oamenii de pe intreg pamantul, pentru o mai
mare glorie a Ta și pentru o sfințire universală.

MISTERELE DE BUCURIE
30
ÎN PRIMUL MISTER DE BUCURIE MEDITĂM
CUM ÎNGERUL GABRIEL A VESTIT PREASFINTEI
FECIOARE MARIA CĂ VA ZĂMISLI DE LA DUHUL
SFANT ȘI VA NAȘTE PE DOMNUL NOSTRU ISUS
CRISTOS
Fă-mă să pronunț FIATUL meu peste sufletul
tău. Dar pentru a face asta îl vreau pe al tău; de unul
singur nu se poate face un adevărat bine, mereu între
doi se fac lucrările cele mai mari. Dumnezeu însuși nu
vrea să facă Lucrarea Sa de unul singur, ci mă vrea pe
mine, ca împreună, să formăm minunea Întrupării.
In al meu FIAT și în al Lor, s-a format viața Omului-
Dumnezeu, s-au ajustat sorțile neamului omenesc,
Cerul nu a mai fost închis; toate bunurile erau
conținute în mijlocul celor două FIATURI. De aceea să
114
pronunțăm împreună: FIAT, FIAT, iar iubirea mea
maternă va închide în tine Viața Voinței Divine. AMIN
1Tatăl Nostru – 10 Bucură-te Maria – 1 Slavă Tatălui

ÎN AL DOILEA MISTER DE BUCURIE MEDITĂM

VIZITA PREASFINTEI FECIOARA MARIA LA
VERIȘOARA SA ELISABETA SI A RAMAS TREI LUNI LA
EA.
Așadar am plecat din Nazaret, însoțită de
Sfântul Iosif, înfruntând o lungă călătorie și trecând
munții, pentru a merge să o vizitez în Iudeea pe
Elisabeta, care la o vârstă înaintată, în mod miraculos,
a devenit mamă. Eu m-am dus la ea nu doar pentru o
simplă vizită, ci mai degrabă pentru că am ars de
dorința să-l port pe Isus. Plinătatea Harului, a Iubirii, a
Luminii pe care le-am simțit în mine m-au împins să-l
duc, să multiplic, să însutesc viața Fiului meu în
ființele umane. Da, fiica mea, iubirea de Mamă pe
care o aveam pentru toți oamenii și pentru tine, în
special, a fost atât de mare, încât Eu am simțit nevoia
extremă să-l dau tuturor pe dragul meu Isus, astfel ca
toți să-l poată primi și să-l iubească. Dreptul de
Mamă, lărgit de FIAT, m-a îmbogățit cu o așa putere,
115
de a-l multiplica pe Isus de atât de multe ori, pentru
câte ființe voiau să-l primească. Acesta era cel mai
mare miracol pe care Eu am putut să-l împlinesc: să-l
pot oferi pe Isus în orice moment oricui L-ar fi dorit.
Cât de fericită m-am simțit.
Cât aș vrea ca și tu, fiica mea, apropiindu-te de
persoane și făcând vizite, să fii purtătoarea lui Isus,
capabilă să-l faci cunoscut și să dorești să faci să fie
iubit.
1 Tatăl Nostru – 10 Bucură-te Maria – 1 Slavă Tatălui

ÎN AL TREILEA MISTER DE BUCURIE.MEDITĂM

NAȘTEREA DOMNULUI NOSTRU ISUS CRISTOS LA
BETLEEM INTR-UN GRAJD SARAC.
Fiica mea: micul Isus, în ardoarea iubirii, este
pe punctul de a ieși la lumina zilei. Nerăbdările sale,
suspinele și dorințele sale arzătoare, nu-i mai dau
odihnă, pentru că vrea să îmbrățișeze ființa umană,
să se facă văzut, să o privească și să o răpească
pentru Sine. Intr-o zi s-a așezat la porțile Cerului să
observe totul, închizându-se în sânul meu, astfel încât
era în actul de a observa și de a se aseza la ușile

116
sânului meu, care este mai presus decât Cerul; așadar
Soarele Cuvântului Veșnic apare în mijlocul lumii și își
formează punctul culminant și splendid al amiezii.
Pentru sărmanele ființe umane nu va mai fi noapte,
nici zori, nici auroră, ci mereu Soare, mai mult decât
în plinătatea amiezii.
1 Tatăl Nostru – 10 Bucură-te Maria – 1 Slavă
Tatălui

ÎN AL PATRULEA MISTER DE BUCURIE

MEDITĂM PREZENTAREA LUI ISUS ÎN TEMPLUL DIN
IERUSALIM LA 40 DE ZILE DUPA NASTEREA SA.
Fiica mea, tu trebuie să știi că, prin lumina
Voinței Divine, care domnea în mine, deja cunoșteam
toate durerile pe care trebuia să le sufăr, chiar și mai
mult din ceea ce mi-a spus sfântul Profet Simeon; pot
spune că mi-a profețit durerile care îmi veneau din
exterior, dar, de durerile interioare care m-ar fi
străpuns mai mult, de durerile interioare dintre mine
și Fiul meu, nu mi-a spus niciun cuvânt. Cu toate
acestea, în acel act solemn de oferire al Fiului meu,
auzindu-le, m-am simțit atât de străpunsă, încât mi-a

117
sângerat Inima și s-au deschis noi căi de dureri și
despicături profunde în sufletul meu.
Acum ascult-o pe Mama ta: în suferințele tale,
în dureroasele întâlniri, care nici ție nu-ți vor lipsi,
când cunoști că Vrerea Divină vrea vreun sacrificiu de
la tine, fii pregătită, nu te abate, dimpotrivă, repetă
imediat dragul și dulcele FIAT, adică „ceea ce vrei Tu
îl vreau și eu”, și cu o iubire eroică fă ca Vrerea Divină
să ia locul său regal în suferințele tale, astfel ca să ți le
schimbe în monede de o infinită valoare, cu care vei
putea plăti datoriile tale, dar și ale fraților tăi pentru
a-i elibera din sclavia voinței umane, făcându-i să
intre ca fii liberi în împărăția FIATULUI Divin. Deci tu
trebuie să știi că Vrerii Divine îi place atât de mult
sacrificiul pe care Fiatul Divin îl vrea din partea ființei
umane, încât îi cedează drepturile sale divine și o
constituie pe Vrerea Divină, regina sacrificiului și a
binelui care va apărea în mijlocul oamenilor.
1 Tatăl Nostru – 10 Bucură-te Maria – 1 Slavă Tatălui

ÎN AL CINCILEA MISTER DE BUCURIE

MEDITĂM PIERDEREA ȘI REGĂSIREA LUI ISUS ÎN
TEMPLUL DIN IERUSALIM.
118
 Iar acum un cuvânt pentru tine, preaiubită
fiică. În acest mister Fiul meu a vrut să-mi dea mie și
ție o învățătură sublimă. Ai putea presupune că El
ignora tot ceea ce Eu sufeream? Departe de El aceast
gând, pentru că lacrimile mele, căutările mele,
intensa și cruda mea durere se reflectau în Inima sa.
Și totuși, în timpul acelor ore atât de dureroase, El
sacrifica Voinței sale Divine pe propria sa Mamă, Cea
pe care atât de mult o iubea, pentru a-mi demonstra
că și Eu va trebui să sacrific într-o zi însăși viața mea,
Vrerii Supreme. În această nemaiauzită suferință nu
te-am uitat, iubita mea. Gândind că ea ți-ar fi de folos
ca exemplu, am ținut-o la dispoziția ta, astfel încât
chiar și tu ai putea avea la momentul oportun
puterea de a sacrifica fiecare lucru, Voinței Divine.
De îndată ce Isus a terminat de vorbit, ne-am
apropiat cu venerație de El și i-am adresat un dulce
reproș: „Fiule, pentru ce ne-ai făcut asta?” Iar El, cu o
maiestate divină, ne-a răspuns: „Pentru ce m-ați
căutat? Nu știați că Eu am venit în lume pentru a-L
glorifica pe Tatăl meu?” Înțelegând înalta
semnificație a unui asemenea răspuns și adorând în
El Vrerea Divină, ne-am întors la Nazaret.

119
 Fiica mea, vreau să-ți destăinui o suferință care
mă chinuie: din păcate, sunt mulți care merg la
biserică pentru a se ruga, însă rugăciunea pe care o
îndreaptă spre Dumnezeu se oprește pe buzele lor,
pentru că inima și mintea lor fug departe de El... Câți
merg la biserică din pură obișnuință ori pentru a
petrece timpul fără rost! Ei, în loc să deschidă Cerul, îl
închid... Și cât de numeroase sunt necuviințele ce se
comit în casa lui Dumnezeu! Câte pedepse nu s-ar fi
evitat în lume și câte calamități nu s-ar fi transformat
în haruri, dacă toate sufletele s-ar fi strădui să imite
exemplul nostru! Numai rugăciunea care izvorăște
dintr-un suflet în care domnește Voința Divină
acționează într-un mod irezistibil în Inima lui
Dumnezeu. Ea este foarte puternică, ca să-l învingă și
să obțină de la El harurile maxime. De aceea să ai
grijă să trăiești în Vrerea Divină, iar Mama ta, care te
iubește, va da rugăciunii tale, drepturile puternice ale
mijlocirii sale.
1 Tatăl Nostru – 10 Bucură-te Maria – 1 Slavă Tatălui

MISTERELE DE DURERE
31
120
 ÎN PRIMUL MISTER DE DURERE MEDITĂM
PATIMA ȘI AGONIA LUI ISUS ÎN GRĂDINA
MĂSLINILOR.
Isus în agonia sa în Grădina Măslinilor, strivit
de toate păcatele timpurilor, trecute, prezente și
viitoare, a fost mângâiat de un Înger. Chiar și noi
putem să acționăm ca Îngerul atunci când păcatele
omenirii îl doboară pe Isus, stând în jurul Lui
alinându-l și să luăm parte la amărăciunile sale. Dar,
pentru a putea acționa precum Îngerul, este necesar
să luăm durerile prin care este îmbibată viața noastră
pământească, ca și cum fiind trimise de El. Așadar
fiind dureri divine; numai atunci putem îndrăzni să
mângâiem un Dumnezeu atât de mâhnit. Altfel, dacă
ne însușim durerile în sens uman, nu putem să le
folosim pentru a mângâia pe acest Om-Dumnezeu. În
durerile pe care Isus ni le trimite, se pare că ne
trimite potirul unde noi trebuie să punem aceleași
roade ; iar aceste dureri, suferite cu iubire și
resemnare, se vor transforma într-un foarte dulce
nectar pentru Isus. Deci, în fiecare durere vom spune:
„Isus ne cheamă să acționăm ca îngerul în jurul Lui;

121
vrea mângâierile noastre și de aceea ne face părtași
la suferințele sale”.
Să-i oferim atunci lui Isus durerile sufletului
nostru ca ispășire și ca alinare pentru a-l putea
recopia în întregime în noi. Să stăm cu curaj la
picioarele lui Isus oferindu-i tot ceea ce suferim și în
acest fel Isus să găsescă în noi Umanitatea sa. Să ne
întrebăm: „Isus, poate să găsească în noi Umanitatea
sa?”Umanitatea lui Isus, ce făcea? 1) Îl glorifica pe
Tatăl său; -2) ispășea; -3) –se ruga pentru salvarea
sufletelor. Iar noi, în toate acestea ce facem,
conținem în noi toate aceste trei intenții ale lui Isus,
astfel încât să putem spune că conținem în noi toată
Umanitatea lui Isus?
1 Tatăl Nostru – 10 Bucură-te Maria – 1 Slavă Tatălui

ÎN AL DOILEA MISTER DE DURERE MEDITĂM

BICIUIREA LUI ISUS ÎN CURTEA LUI PILAT.

Biciuitule Isus, Iubirea ta trece din exces în

exces... Îi văd pe călăi luând funiile și te bat fără milă,
atât de mult încât îți învinețesc tot Trupul tău
122
Preasfânt și este atât de mare cruzimea, furia cu care
te bat, că deja au obosit; dar alții doi le iau locul, iau
vergi spinoase și te bat atât de mult căci, imediat, din
Trupul tău Preasfânt sângele începe să curgă șiroaie;
apoi îl bătătoresc tot, formând brazde și îl umple de
răni. Dar nu este suficient, alții doi intră din nou și, cu
lanțuri de fier încovoiate, continuă durerosul
masacru... La primele lovituri, acele bucăți de carne
fărâmate și răsucite se sfâșie și mai mult și cad bucăți
pe pământ, rămânând descoperite oasele, iar sângele
curge din abundență, atât de mult că formează un lac
de sânge în jurul coloanei..
Isuse al meu, lasă-mă să te iau în brațele mele
pentru a te alina puțin cu iubirea mea. Te sărut și cu
sărutul meu închid în tine toate sufletele; astfel că
nimeni nu se va pierde, iar Tu binecuvântează-mă..
1 Tatăl Nostru – 10 Bucură-te Maria – 1 Slavă Tatălui

ÎN AL TREILEA MISTER DE DURERE MEDITĂM

ÎNCORONAREA LUI ISUS CU SPINI.
„Fiica mea, curaj, nu pierde nimic din cât am
suferit; fi atentă la învățăturile mele. Eu trebuie să

123
refac omul în întregime. Păcatul i-a eliminat corona și
l-a încoronat de orori și confuzie, astfel încât înaintea
Maiestăți mele nu poate să apară; vinovăția l-a
dezonorat, făcându-l să piardă orice drept să mai
poată avea onoruri și glorie... De aceea vreau să fiu
încoronat cu spini, pentru a pune pe fruntea omului
coroana și să-i înapoiez toate drepturile, pentru a
avea orice onoare și slavă. Spinii mei vor fi înaintea
Tatălui meu reparări și voci de dezvinovățire pentru
multele păcate de gândire, mai ales de mândrie, și
pentru fiecare minte creată o să fie voci de lumină și
de implorare pentru a nu mă mai ofensa. De aceea,
tu unește-te cu mine, roagă-te și ispășește împreună
cu Mine.”
Încoronatule Isus, cruzii tăi dușmani te fac să te
așezi, îți pun o zdreanță de purpură, iau coroana de
spini și cu o furie infernală o pun pe capul tău
adorabil. Apoi, cu lovituri de bastoane fac să-ți intre
spinii coroanei mai adânc în frunte, o parte îți ajung
în ochi, în urechi, în craniu, adânc în creștet... Iubirea
mea, ce tortură, ce chinuri inexplicapible! Câte morți
groaznice suporți!
1 Tatăl Nostru – 10 Bucură-te Maria – 1 Slavă Tatălui

124
 ÎN AL PATRULEA MISTER DE DURERE
MEDITĂM CONDAMNAREA LUI ISUS LA MOARTE SI
CUM I S-A PUS CRUCEA GREA PE UMERI.
Răbdătorul meu Isus, văd că faci primii pași sub
greutatea enormă a crucii, iar eu unesc pașii mei cu ai
tăi, când Tu, slăbit, fără forțe, ai să te clatini, când
aproape ai să cazi, eu voi fi lângă tine pentru a te
susține, îmi voi pune umerii mei sub cruce pentru a
împărți cu tine greutatea; iar Tu nu mă disprețui, ci
acceptă-mă ca pe o fidelă companie a ta.
O, Isuse, Tu mă privești și văd că repari pentru
aceia care nu poartă cu resemnare propria cruce,
dimpotrivă înjură, se mânie, se sinucid și fac crime.
Iar Tu implori pentru toți iubire și resemnare pentru
propria cruce; dar este atât de mare durerea ta, că te
simți strivit sub cruce...
1 Tatăl Nostru – 10 Bucură-te Maria – 1 Slavă
Tatălui.

ÎN AL CINCILEA MISTER DE DURERE MEDITĂM

RĂSTIGNIREA ȘI MOARTEA LUI ISUS PE CRUCE.
125
 Și iată că Te întinzi pe cruce și te uiți la călăii
care țin în mâini cuie și ciocane pentru a te pironi, cu
atât de multă iubire și dulceață încât le faci lor o
dulce invitație să te răstignească cât mai repede. Și
aceia, deși simt dezgust, cu o sălbăticie inumană îți
iau mâna dreaptă, fixează cuiul și cu loviturile
ciocanului îl fac să iasă de partea opusă a crucii... Este
atât de mare și puternică durerea pe care o suferi, o,
Isuse al meu, încât tremuri; lumina frumoșilor tăi ochi
se eclipsează, Fața ta Preasfântă devine palidă și
vânătă... Sărut dreapta ta binecuvântată și te
compătimesc, te ador și îți mulțumesc pentru mine și
pentru toți. Pentru câte lovituri ai primit, îți cer să
eliberezi multe suflete în acest moment de la osânda
iadului; pentru câte picături de Sânge ai vărsat, te
rog, să speli multe suflete în acest Sânge prețios al
tău; iar pentru durerea îngrozitoare ce ai suferit-o
când ți-au pironit mâna dreaptă și în întinderea
nervilor brațelor, te rog, să deschizi tuturor Cerul,
binecuvântându-i pe toți. Binecuvântarea ta să
cheme păcătoșii la convertire, iar pe cei eretici și
necredincioșii la lumina Credinței.
1 Tatăl Nostru – 10 Bucură-te Maria – 1 Slavă Tatălui

126
 MISTERELE DE SLAVĂ
32

ÎN PRIMUL MISTER DE SLAVĂ MEDITĂM

ÎNVIEREA LUI ISUS.

Binecuvântată fiică, tu știi că Eu am fost

prezentă la Învierea Fiului meu. Dar nu am făcut
cunoscut nimănui, așteptând ca însuși Isus să se
arate, că a înviat glorios și triumfător. Prima, care L-a
văzut înviat, a fost fericita Magdalena, apoi femeile
evlavioase și toate veneau la Mine, spunându-mi că
L-au văzut pe Isus înviat, că mormântul era gol, iar Eu
îi ascultam pe toți și cu un aer triumfător îi
confirmam pe toți în credința Învierii. Până seara
aprope toți Apostolii L-au văzut și toți se simțeau ca
triumfători pentru că au fost Apostolii lui Isus. Ce
schimbare de scenă, dragă fiică: simboulul celor care
s-au lăsat dominați mai înainte de voința umană, care
îi reprezintă pe Apostolii care fug și-și abandonează
Învățătorul cu atât de multă teamă și frică și care se
ascund, iar Petru ajunge să-l renege. Oh, dacă ar fi

127
fost dominați de Voința Divină, niciodată nu ar fi fugit
de lângă Învățătorul lor, ci curajoși și triumfători nu s-
ar fi îndepărtat niciodată de lângă El și s-ar fi simțit
onorați să-și dea viața pentru a-L apăra.
Acum, dragă fiică, iubitul meu Fiu Isus, a rămas
înviat pe pământ patruzeci de zile. Deseori, deseori,
le apărea Apostolilor și discipolilor pentru a-i
confirma în credință și în siguranța Învierii sale, iar,
când nu stătea cu Apostolii, stătea împreună cu
Mama sa în Cenacol, înconjurat de sufletele ieșite din
limb. Dar cum expira termenul celor patruzeci de zile,
iubitul Isus i-a instruit pe Apostoli, lăsând-o pe Mama
sa ca îndrumătoare și Învățătoare, ne-a promis
coborârea Duhului Sfânt și, binecuvântându-ne pe
toți, a plecat, luându-și zborul către bolta Cerurilor,
împreună cu acea mare mulțime de persoane ieșite
din limb. Toți cei care stăteau, și erau un mare
număr, L-au văzut urcând, dar când a ajuns sus, în
înălțimi, un nor de lumină L-a luat din văzul lor.
1 Tatăl Nostru – 10 Bucură-te Maria – 1 Slavă Tatălui

ÎN AL DOILEA MISTER DE SLAVĂ MEDITĂM

ÎNĂLȚAREA LUI ISUS LA CER.
128
 Acum ascultă-mă, fiica mea. Al nostru suprem
Bine Isus a plecat în Cer și stă înaintea Tatălui său
Ceresc, să pledeze pentru fiii și frații săi lăsați pe
pământ. El din Patria cerească îi privește pe toți, nu-I
scapă nimeni și este atât de mare iubirea sa că încă o
mai lasă pe Mama sa pe pământ pentru a oferi
alinare, ajutor, instruire și însoțirea fiilor săi și ai mei.
Dar tu trebuie să știi că, imediat ce Fiul meu a
plecat în Cer, Eu am continuat să stau împreună cu
Apostolii în Cenacol, așteptându-L pe Duhul Sfânt.
Toți strânși în jurul meu, se rugau împreună, nu
făceau nimic fără îndrumarea mea, iar când Eu luam
cuvântul pentru a-i instrui sau spuneam unele
întâmplări despre Fiul meu, pe care ei nu le
cunoșteau; de exemplu, particularitățile nașterii sale,
lacrimile sale copilărești, trăsăturile sale iubitoare,
nenorocirile întâmplate în Egipt, multele minunății
ale vieții ascunse în Nazaret; oh, cum erau atenți să
mă asculte, rămâneau uimiți auzind multele surprize,
multele învățături pe care mi le dăduse care trebuiau
să le fie lor de folos, pentru că Fiul meu puțin sau de
loc a vorbit despre Sine Apostolilor, rezervând pentru
mine datoria să le fac lor cunoscut, cât i-a iubit și
particularitățile pe care doar Mama sa le cunoștea.
129
Astfel încât, fiica mea, Eu eram în mijlocul Apostolilor
mei mai mult decât soarele zilei și am fost ancora,
cârma, barca unde au găsit refugiu, pentru a fi siguri
și apărați de orice pericol. De aceea pot spune că am
dat naștere Bisericii în devenire pe genunchii mei
materni, iar brațele mele au fost barca care a condus-
o spre un port sigur și încă o conduc și acum.
1 Tatăl Nostru – 10 Bucură-te Maria – 1 Slavă Tatălui

ÎN AL TREILEA MISTER DE SLAVĂ MEDITĂM

COBORÂREA DUHULUI SFÂNT.

Deci a ajuns timpul în care s-a coborât Duhul

Sfânt, promis de Fiul meu, în Cenacol. Ce
transformare, fiica mea! Cum au fost învăluiți, au
dobândit o nouă știință, tărie invincibilă, iubire
arzătoare; trecea prin ei o viață nouă, care îi făcea
neînfricați și curajoși, astfel că s-au împărțit în toată
lumea, pentru a face cunoscut Răscumpărarea și să-și
dea viața pentru Învățătorul lor; iar Eu am rămas cu
iubitul Ioan și am fost constrânsă să plec din
Ierusalim, pentru că a început furtuna persecuțiilor.

130
1 Tatăl Nostru – 10 Bucură-te Maria – 1 Slavă Tatălui

ÎN AL PATRULEA MISTER DE SLAVĂ MEDITĂM

RIDICAREA PREASFINTEI MARIA CU TRUPUL ȘI CU
SUFLETUL LA CER.

Dragă fiică, ascultă-mă: Eu deja eram bolnavă

de iubire; FIATUL Divin, pentru a-i consola pe Apostoli
și pe mine, a permis aproape în mod miraculos ca toți
Apostolii, cu excepția unuia, să-mi facă coroană (în
jurul meu) în momentul în care se pregătea plecarea
mea către Cer. Toți se simțeau cu inima frântă și
plângeau îndurerați. Eu i-am mângâiat pe toți, am
prezentat în mod special sfânta Biserică în dezvoltare
și am împărțit tuturor binecuvântarea maternă,
lăsând în inimile lor, în virtutea ei, iubirea părintească
față de suflete. Dragul meu Fiu, nu făcea altceva
decât să plece și să vină din Cer, nu mai putea sta fără
Mama sa și, dând ultima dorință de iubire curată în
nesfârșita Vrere Divină, Fiul meu m-a primit în brațele
sale și m-a condus la Cer în mijlocul mulțimilor
îngerești care o lăudau pe Regina lor. Pot spune că
Cerul s-a golit pentru a veni în întâmpinarea mea, toți
131
m-au sărbătorit și, admirându-mă, au rămas
fermecați și în cor au spus: „Cine este Cea care vine
din exil toată sprijinită de Stăpânul său, toată
frumoasă, toată sfântă, cu sceptrul de Regină?
Măreția sa este atât de mare, că Cerurile s-au coborât
să o primească! Nicio altă ființă umană nu a intrat în
aceste regiuni cerești așa onorată și distinsă, așa
puternică, care deține supremația asupra a toate”.
1 Tatăl Nostru – 10 Bucură-te Maria – 1 Slavă Tatălui

ÎN AL CINCILEA MISTER DE SLAVĂ MEDITĂM

ÎNCORONAREA PREASFINTEI MARIA ÎN CER DE
CĂTRE FIUL EI ISUS CA REGINA CERULUI ȘI AL
PĂMÂNTULUI.

Dulcele meu Isus , vreau să-ți declar iubirea

mea, recunoștința mea și tot ceea ce creatura este
obligată să facă, pentru că ai creat-o pe Mama
Noastră Regină Imaculată, cea mai frumoasă, cea mai
Sfântă, o minune plină de haruri, îmbogățind-o cu
toate darurile și dăruind-o de asemenea și nouă ca
Mama noastră. Și în numele tuturor creaturilor

132
trecute, prezente și viitoare, vreau să iau din zbor
fiecare act al creaturii, cuvânt, gând, pas, bătaie de
inimă, iar în fiecare dintre ele să-ți spun: „Te iubesc,
Te binecuvântez, Te ador pentru tot ce ai făcut cu a
ta și a mea Mamă Cerească”.
1 Tatăl Nostru – 10 Bucură-te Maria – 1 Slavă Tatălui

MISTERELE DE LUMINĂ
33
ÎN PRIMUL MISTER DE LUMINĂ MEDITĂM
BOTEZUL DOMNULUI NOSTRU ISUS CRISTOS ÎN
RÂUL IORDAN.
Fiica mea, când Voința Divină domnește în
suflet ca propria sa viață, botezând fiecare fibră a
ființei sale, sufletul deține același izvor al harului și a
trăirii Vieții Divine; și chiar acea Voință Divină care
are puterea de a purifica , de a boteza, de a genera
Viața Divină, devine pentru suflet prorpia Voință.
Te urmez, Isuse, în timp ce Te cufunzi în apele
Iordanului și Te rog, pentru mine și pentru toți,
Botezul salutar al Voinței Divine.

133
1 Tatăl Nostru – 10 Bucură-te Maria – 1 Slavă Tatălui

ÎN AL DOILEA MISTER DE LUMINĂ MEDITĂM

MINUNEA DE LA NUNTA DIN CANA GALILEII
Isuse, Iubirea si Viața mea, văd că mai întâi de
a începe viața ta publică, iubirea Inimii tale arzătoare
Te conduce să asiști cu Mama ta la nunta din Cana,
de aceea Te urmez cu al meu Te iubesc. Simt cum îți
bate Inima de emoție și durere, pentru că îți
amintești cum ai binecuvântat alte nunți în Eden,
adică, pe aceea a lui Adam și a Evei fiind inocenți.
Așadar au fost duble nunțile la care ai asistat atunci:
adică nunta dintre Voința ta Divină și cea umană,
nunta dintre om și femeie, pentru care ai dăruit ca
zestre întreaga Creație imprimând în inimile lor și în
fiecare lucru creat și mai presus de toate Voința ta
Divină. O, Isuse al meu, vreau să mă așez aproape de
Tine pentru a învălui privirea ta dulce, vocea ta
melodioasă, modurile tale afascinante cu al meu Te
iubesc, Te ador, Te binecuvântez, Îți mulțumesc.
Pentru acea iubire care te-a împins să cedezi la
rugămințile Suveranei Regine și care ți-a cerut să
transformi apa în vin, Te rog, dacă vrei să împlinești

134
marele miracol de a schimba voința umană în cea
Divină, prin urmare Aceasta să poată domni precum
în Cer așa și pe pământ.
1 Tatăl Nostru – 10 Bucură-te Maria – 1 Slavă Tatălui

ÎN AL TREILEA MISTER DE LUMINĂ MEDITĂM

ANUNȚUL ÎMPĂRĂȚIEI LUI DUMNEZEU

În Voința ta Divină Te însoțesc o, Isuse, în

anunțul Împărăției Tatălui și primesc, pentru mine și
pentru toți, invitația ta la convertire. Spune Isus: „Dar
cum am venit din Cer și am format Împărăția
Răscumpărării, tot așa înainte de a pleca la Cer am
făcut o altă promisiune mai solemnă, care este cea a
Împărăției Voinței mele și aceasta a fost în
rugăciunea Pater Noster. Și după ce am format
această rugăciune înaintea Tatălui meu Ceresc, fiind
sigur că îmi va fi acordat Împărăția Voinței mele
Divine pe pământ, i-am învățat pe Apostoli mei, astfel
încât la rândul lor să învețe lumea întreagă, deoarece
unul să fie strigătul tuturor: „Facă-se Voia ta, precum
în Cer așa și pe pământ”. Promisiune mai sigură și

135
solemnă nu aș putea face, secolele pentru Noi sunt ca
un singur punct și cuvintele noastre sunt acte și fapte
împlinite”.
1 Tatăl Nostru – 10 Bucură-te Maria – 1 Slavă Tatălui

ÎN AL PATRULEA MISTER DE LUMINĂ

MEDITĂM SCHIMBAREA LA FAȚĂ AL DOMNULUI
NOSTRU ISUS CRISTOS PE MUNTELE TABOR.
În timp ce Te contemplu o, Isuse, Soare Divin,
în transfigurarea ta pe muntele Tabor, îți cer să
transformi toate voințele umane în raze strălucitoare
a Voinței tale Divine. O, Isuse, cufund inteligența mea
in Inteligența ta, memoria mea, în Memoria ta,
privirea mea în Privirea ta, vocea mea în Vocea ta,
pentru a Te lăuda, binecuvânta și adora cu Voința ta.
1 Tatăl Nostru – 10 Bucură-te Maria – 1 Slavă Tatălui

ÎN AL CINCILEA MISTER DE LUMINĂ MEDITĂM

CUM DOMNUL NOSTRU A INSTITUIT PREASFÂNTUL
SACRAMENT LA CINA CEA DE TAINĂ.

136
 Isuse, Viața mea, vizitând fiecare act al tău
vreau să fac ceea ce faci Tu și, pentru a mă face
asemănătoare cu Tine. Și cum Tu te-ai ascuns în Ostie
pentru a da viață tuturor, chiar și eu ascund întreaga
mea ființă în Tine și cu rugăciunile și reparările mele
contopite într-ale tale, vreau, împreună cu Tine, să
dau viață tuturor.Și cum Tu, o, iubitorule Isus, în
Euharistie îmbrățișezi toate secolele, tot astfel si eu
îmbrățișez împreună cu Tine și, strânsă de Tine, vreau
să fiu gândul fiecărei minți, cuvântul fiecărei limbi,
dorința fiecărei inimi, pasul fiecărui picior, lucrarea
fiecărui braț... Astfel dulcele meu Isus, vreau să
îndepărtez din Inima ta răul pe care vor să-ți facă
toate creaturile și să înlocuiesc tot acest rău cu tot
binele pe care îl voi găsi la dispoziția mea în Voința ta
Divină. Cu aceste garanții divine în mâini mă unesc cu
Tine să-i cer Tatălui Veșnic mântuire, sfințenie, iubire
pentru toate sufletele.
1 Tatăl Nostru – 10 Bucură-te Maria – 1 Slavă
Tatălui

LITANIE ÎN CINSTEA VOINȚEI DIVINE

Tată în Voința Ta iluminează-ne
137
Fiule în Voința Ta transformă-ne
Duhule Sfinte în Voința Ta sfințește-ne
VOINȚĂ DIVINĂ, far luminos al Tatălui să Vină
Împărăția Ta
VOINȚĂ DIVINĂ, far răscumpărător al Fiului să Vină
Împărăția Ta
VOINȚĂ DIVINĂ, far sfințitor al Duhului Sfânt să Vină
Împărăția Ta
FIAT creator, sprijinul Creației să Vină Împărăția Ta
FIAT răscumpărător în Isus salvarea noastră să Vină
Împărăția Ta
FIAT sfințitor care ne modelezi în Preasfinția
Trinității să Vină Împărăția ta
FIAT Suprem, care transformi umanul în Divin să
Vină Împărăția Ta
FIAT cuceritor, ce răpești voințele umane să Vină
Împărăția Ta
FIAT Divin, care relegi Divinitatea cu Umanitatea să
Vină Împărăția Ta

138
VOINȚĂ DIVINĂ, transformatoarea Inimilor să Vină
Împărăția Ta
VOINȚĂ DIVINĂ, păstrătoarea Voinței Divine în
suflete să Vină Împărăția ta
Voință Divină, putere de neînvins să Vină Împărăția
Ta.
Voință Divină, Lumina umanității să Vină Împărăția
Ta
Voință Divină, parte lucrătoare în Preasfinta Treime
să Vină Împărăția Ta
Voință Divină, stea care reflectează Divinitatea să
Vină Împărăția Ta
FIAT Divin, ordinea creației să Vină Împărăția Ta
FIAT dominator în sufletele pașnice să Vină
Împărăția Ta
FIAT răscumpărător prin coborârea Cuvântului să
Vină Împărăția Ta
FIAT triumfător în Fecioara Mria să vină Împărăția
Ta

139
FIAT cuvântător în întreaga Creație să Vină
Împărăția Ta
FIAT lucrător în liniștea inimilor să Vină Împărăția Ta
VOINȚĂ DIVINĂ, steaua Divinității să Vină Împărăția
Ta
Voință Divină, modelul Ființei Supreme să Vină
Împărăția Ta
Voință Divină, distribuitor ale atributelor divine să
Vină Împărăția Ta
Voință Divină, ecoul divin a întregii Creații să Vină
Împărăția Ta
Voință Divină, Tabernacolul Preasfintei Maria să
Vină Împărăția Ta
Voință Divină, oglinda Sfințeniei Divine să Vină
Împărăția Ta
PREASFÂNTĂ TREIME, izvorul unității să Vină
Împărăția Ta
PREASFÂNTĂ TREIME, esența sfințeniei să Vină
Împărăția Ta

140
PREASFÂNTĂ TREIME, uniune perfectă de Voință să
Vină Împărăția Ta
Roagă-te pentru noi Regina Vrerii Divine astfel încât
Voința Divină, să domnească pe pământ precum în
Cer.

„În Vrerea mea există puterea creatoare:

dintr-un singur Fiat au ieșit miliarde și miliarde de
stele; din „Fiat mihi” al Mamei mele, de la care
Răscumpărarea a avut origine, ies miliarde și
miliarde de acte de haruri ce se comunică sufletelor;
Chiar și al treilea Fiat trebuie să alerge împreună cu
celelalte două Fiaturi, trebuie să se multiplice la
infinit și în fiecare moment trebuie să dea cât mai
multe acte pentru câte acte de haruri sunt eliberate
din Sânul meu... Actele tale vor umple Cerul și
pământul, se vor înmulții cu actele Creației și
Răscumpărării și vor deveni unul singur”.

Binecuvântare

141
 Suverană Regină, fiind în Voința Divină, Îți cer
pentru mine și pentru toți Sfânta ta Binecuvântare.
Să coboare ca o rouă cerească asupra
păcătoșilor și să-i convertească, asupra celor
îndurerați să-i mângâie, asupra întregii lumi să o
transforme în bine, asupra celor din purgator pentru
a le stinge focul care îi arde.Binecuvântarea ta de
Mamă să fie garanția mântuirii veșnice pentru toate
sufletele!
În Voința Divină, Preasfânta Fecioară Maria să
ne binecuvânteze, să ne ferească de orice rău și să
pronunțe în noi Fiatul ei!
Isuse, voința mea pierde-o în a Ta și dă-mi-o
pe a Ta să pot trăi.

ÎNVĂȚĂTURILE LUI ISUS DESPRE RUGĂCIUNE

34

1 Prima condiție pentru rugăciune

este tăcerea interioară:
„Acest murmur continuu în mintea ta este un
impediment pentru a te face să auzi mai clar
142
 vocea mea, pentru a te face să simți harurile mele
în tine, pentru a te face să te îndrăgostești în
totalitate de Mine” (1° Vol.).

2. A doua este pacea, chiar și când este

dificil să ne concentrăm:

„Ai făcut rău să fii atât de neliniștită. Nu știi tu

că Eu sunt Duh de pace și că primul lucru pe care ți l-
am recomandat a fost să nu-l rănești niciodată în
inima ta? În ce privește rugăciunea, atunci când nu te
simți atentă, nu trebuie să te gândești la nimic
altceva, decât să te păstrezi liniștită în ea, și nu la
motivul pentru care nu ai reușit. Făcând cum spui tu,
ești tu însăți cea care îți procuri neatenția...” (1° Vol.).

3. Constanța în rugăciune este necesară:

„Îți recomand, mai întâi de orice alt lucru,

constanța în rugăciune, chiar dacă ai avea de suferit
dureri de moarte, să nu lași acele rugăciuni pe care le
obișnuiești să le faci; dimpotrivă, cu cât te vezi mai
143
aproape de prăpastie, cu atât mai mult mă vei învoca
în rugăciune cu încredere, în deplină certitudine că
vei fi de Mine ajutată” (1° Vol.).

4. Spiritul rugăciunii continue:

„Ceea ce îți recomand este spiritul rugăciunii

continue. Această căutare a sufletului să converseze
mereu cu Mine, fie cu inima, fie cu mintea, fie cu
gura, chiar și cu simpla intenție, îl face atât de frumos
în ochii mei, încât notele inimii sale concordă cu
notele Inimii mele (…) Nu este doar atât, căci este
atât de mare frumusețea pe care o dobândește
(sufletul) prin spiritul rugăciunii continue, încât
diavolul rămâne lovit ca de fulger și rămâne frustrat
în capcanele prin care el încearcă să-i facă rău acestui
suflet” (28.07.1902).

5. Curaj, fidelitate și atenție în a face sau a

urma lucrarea Voinței Divine:

144
 (Isus) „se făcea văzut din interiorul meu, mai
întâi El singur, și apoi toate cele trei Persoane Divine,
dar toate în profundă tăcere, iar eu continuam în
prezența Lor obișnuita mea muncă interioară; și se
părea că Fiul se unea cu mine, iar eu nu făceam
altceva, decât să-l urmez. Dar totul era tăcere și nimic
altceva nu se făcea în acea tăcere, decât mă
identificam cu Dumnezeu; iar tot interiorul,
afecțiunile, bătăile inimii, dorințele, respirațiile,
deveneau o profundă adorație către Maiestatea
Supremă. Prin urmare, după ce am petrecut ceva
timp în această situație, se părea că toți Trei vorbeau,
dar formau o singură voce și mi-au spus: „Fiica
noastră iubită, curaj, fidelitate și mare atenție în a
urmări ceea ce lucrează Divinitatea în tine, pentru că
tot ceea ce faci nu tu faci; (tu) nu faci altceva decât
să dai sufletul tău ca locuință Divinității. Ți se
întâmplă ca unei sărace căreia, având un bordei,
Regele i-l cere pentru a locui, iar aceasta i-l dă, și în
toate face ceea ce dorește Regele. Astfel, locuind
Regele în acel mic bordei, (acesta) conține bogății,
noblețe, glorie și toate bunurile; dar ale cui sunt?
Ale Regelui” (06-06-1904).

145
 6. Rugăciunea noastră trebuie făcută
împreună cu Isus (26.04.104), ba chiar
„conformându-ne” cu El, cu aceleași întenții
ale sale, cu aceeași Iubire a sa:

„Fiica mea în această dimineață vreau să te

conformezi complet cu Mine: vreau să gândești cu
propria mea minte, să privești cu proprii mei ochi, să
asculți cu propriile mele urechi, să vorbești cu
propria mea limbă, să lucrezi cu propriile mele
mâini, să mergi cu propriile mele picioare și să mă
iubești cu propria mea Inimă”. După aceasta Isus
unea simțurile sale, numite mai sus, cu ale mele, și
am văzut că îmi dădea propria sa formă; nu doar
atât, ci mi-a dat harul de a face cea ce El însuși a
făcut. (12.08.1899
)
7. Care este scopul rugăciunii „să ne identificăm
cu Isus”, să ne contopim cu El?

146
 Scrie Luisa: «În timp ce mă rugam îmi uneam
mintea cu a lui Isus, ochii cu ai lui Isus și așa tot,
restul, intenționând să fac ceea ce făcea Isus cu
mintea sa, cu ochii săi, cu gura sa, cu Inima sa și așa,
în toate. Și din moment ce părea că mintea lui Isus,
ochii etc..., se răspândeau pentru binele tuturor, așa
se părea că și eu unindu-mă și identificându-mă cu
Isus, mă răspândeam pentru binele tuturor. Dar, m-
am gândit în sinea mea: Ce meditație este aceasta?
Ce rugăciune? Ah, nu mai sunt bună de nimic! Nici nu
mai știu să gândesc nimic!
Dar în timp ce gândeam așa, amabilul meu Isus
mi-a spus: „Fiica mea, cum, te amărăști pentru asta?
În loc să te amărăști ar trebui să te bucuri, pentru că
atunci, cănd tu, alte dăți, meditai și atât de multe
reflecții frumoase izvorau în mintea ta, tu nu făceai
alceva decât să iei parte din Mine, din calitățile mele
și virtuțile mele. Acum, rămânându-ți doar să te poți
uni și identifica (cu) Mine, îmi iei totul și, de vreme
ce (tu) nu ești bună la nimic, cu Mine ești bună la
orice, pentru că dorind, voind binele, produci în
suflet o tărie care îl face să crească și îl stabilește în
Viața Divină. Apoi, unindu-se cu Mine și
identificându-se cu Mine, se unește cu mintea mea
147
(și) așa se produc în mintea ființelor umane multe
vieți de gânduri sfinte. Așa cum se unește cu ochii
mei, așa se produc în ochii ființelor umane multe
vieți de priviri sfinte; așa, dacă se unește cu gura
mea, va da viață cuvintelor; dacă se unește cu Inima
mea, cu dorințele mele, mâinile mele, pașii mei, așa
pentru fiecare bătaie a inimii va da o viață, viață
dorințelor, acțiunilor, pașilor... Dar vieți sfinte,
deoarece, conținând în Mine Puterea Creatoare,
împreună cu Mine sufletul creează și face ceea ce
fac Eu”» (12.06.1913).

8. Să ne rugăm cum se roagă Isus, cu

rugăciune universală, în Voința lui:

„Fiica mea, roagă-te, dar roagă-te cum mă rog

Eu, adică revarsă-te toată în Voința mea iar în
Aceasta îl vei găsi pe Dumnezeu și toate ființele
umane. (Pe acestea) le vei da lui Dumnezeu ca și
cum ar fi o singură ființă umană, pentru că Vrerea
Divină este stăpânul tuturor, și vei pune la picioarele
Divinității faptele bune, pentu a-L onora, (iar) pe
cele rele pentru a le repara cu Sfințenia, Puterea și
148
Imensitatea Voinței Divine de la care nimic nu
scapă. Aceasta a fost Viața Umanității mele pe
pământ (…) De ce nu ai putea să o faci și tu, acum?
Pentru cei care mă iubesc, totul este posibil în unire
cu Mine. În Voința mea să te rogi și să prezinți
înaintea Maiestății Divine gândurile tuturor, în
gândurile tale; în ochii tăi, privirile tuturor; în
cuvintele tale, în mișcări, în afecțiuni, în dorințe, pe
cele ale fraților tăi, pentru a le repara, îți vei însuși
Viața mea, te vei ruga cu Mine; iar Tatăl Divin va fi
mulțumit și tot cerul va spune: „Cine ne cheamă pe
pământ? Cine este (cea care) vrea să strângă în sine
această Sfântă Vrere, incluzându-ne pe toți
împreună?” Și cât bine poate obține pământul,
făcând să coboare Cerul pe pământ!” (03.05.1916).
RUGĂCIUNE
O Isuse mă revărs în Voința ta Divină și fac ale
mele toate actele

9. Rugăciunea celui care trăiește în Vrerea

Divină este divină, imensă și universală:

149
 « ... După ce am primit Împărtășania, îi
spuneam lui Isus: „Te iubesc”, iar El mi-a spus: „Fiica
mea, vrei să mă iubești cu adevărat? Spune: „Isuse,
te iubesc cu Voința ta”; și din moment ce Voința
mea umple Cerul și pământul, iubirea ta mă va
înconjura peste tot iar al tău „Te iubesc” va avea
repercusiuni sus în Cer și până în adâncurile abisului.
La fel, dacă vrei să spui, Te ador, Te binecuvântez, Te
laud, Îți mulțumesc, o vei spune unită cu Voința mea
și vei umple Cerul și pământul de adorații, de
binecuvântări, de laude, de mulțumiri în Voința
mea. Acestea sunt lucruri simple, ușoare și
imense”» (02.10.1913)
.

10. Cine se roagă în Voința Divină nu este

necesar să pună propriile intenții:
„Fiica mea, cine stă în Voința mea și face
lucrurile sale pentru că le vreau Eu, nu este necesar
să aibă intențiile sale. Stând în Voința mea, cum
lucrează, se roagă, suferă, așa le dispun cum îmi
place mai mult... Îmi place repararea? Mi le pun
pentru reparări. Îmi place iubirea? Le iau ca iubire.
Fiind Eu stăpânul, fac ceea ce vreau. Nu (se
150
întâmplă) așa, pentru cine nu stă în Voința mea:
acela dispune și Eu stau la dispoziția lui”
(29.09.1912).

11. Efectele rugăciuni în Vrerea Divină:

«Am petrecut o dimineață rugându-mă
împreună cu Isus, în Vrerea sa; dar, oh,
surpriză! Cum ne rugam, unul era cuvântul,
iar Vrerea Divină îl răspândea peste toate
lucrurile create și rămânea amprenta. Îl purta
în Empireu (lăcașul lui Dumnezeu), iar toți,
Fericiți, nu doar că primeau amprenta, ci
pentru ei era motivul unei noi fericiri; cobora
până în adâncul pământului și până în
Purgator și toți primeau efectele. Dar cine
poate spune cum se ruga cu Isus și toate
efectele pe care le producea? După ce ne-am
rugat împreună, mi-a spus:
„Fiica mea, ai văzut ce înseamnă să te rogi în
Vrerea mea? Cum nu există nici un punct în care
Vrerea mea să nu fie? Ea circulă în toate și în toți,
151
este viață, actor și spectator a toate, astfel, actele
făcute în Vrerea mea devin viață, actori și spectatori
a toate, din aceeași bucurie, beatitudine și fericire a
Sfinților; (Vrerea mea) poartă lumină peste tot, e
aerul balsamic și ceresc care aduce bucurie și
fericire. De aceea să nu pleci niciodată din Vrerea
mea. Cerul și pământul te așteaptă pentru a primi o
nouă bucurie și o nouă splendoare”» (21.04.1922).

12. În Vrerea Divină este completă

repararea, mulțumirea și iubirea pentru toți și
pentru orice lucru:

«„Fiica mea, revarsă-te în Vrerea mea pentru

a-mi da reparări complete. Iubirea mea simte o
nevoie irezistibilă; la atât de multe ofense ale
ființelor umane, vrea cel puțin o ființă umană care
să fie intermediar între Mine și ele, să-mi dea
reparări complete (și) iubire pentru toți și care să
preia de la Mine haruri pentru toți. Și aceasta o poți
face doar în Vrerea mea, unde mă vei găsi pe Mine
și toate ființele umane. Oh, cu câtă neliniște aștept

152
să intri în Vrerea mea, să pot găsi în tine satisfacțiile
și reparările tutuor! Doar în Vrerea mea vei găsi
toate lucrurile în act, pentru că Eu sunt motor, actor
și spectator a toate”.
Dar, în timp ce spunea asta, m-am revărsat în
Vrerea sa, dar cine poate spune ceea ce am văzut?
Mă aflam în contact cu fiecare gând al ființei umane,
a cărei viață a venit de la Dumnezeu; (în contact) cu
fiecare gând, iar eu, în Vrerea sa, mă multiplicam în
(fiecare și reparam, ispășiam și adoram în locul
ființelor umane) și cu Sfințenia Vrerii sale reparam
totul, aveam o „mulțumire” pentru toți și o iubire
pentru toți; și așa m-am multiplicat în priviri, în
cuvinte și în tot restul... Dar cine poate spune cum s-a
întâmplat? Îmi lipsesc cuvintele și, poate, chiar înseși
limbile îngerilor s-ar bâlbâi, de aceea pun punct.
Astfel am petrecut toată noaptea cu Isus în Vrerea
sa.» (15.06.1916).
RUGĂCIUNE.............

13. În Voința Divină sufletul face pentru Isus

ceea ce toți ar trebui să facă:

153
 „Fiica mea, dacă cineva în Voința mea se
roagă, iubește, repară, mă sărută, mă adoră, Eu simt
că toți cei care se roagă Mie, mă iubesc, repară,
etc..., pentru că Voința mea, copleșește totul și pe
toți, în Vrerea mea, sufletul îmi dă sărutul, iubirea,
adorația tuturor, iar Eu, uitându-mă la toți în el, (îi)
dau atât de multe sărutări, atât de multă iubire, cât
ar trebui să dau tuturor. În Voința mea, sufletul nu
este mulțumit dacă nu mă vede completat în iubire
de către toți, dacă nu mă vede sărutat, adorat, rugat
de toți. În Voința mea, nu se pot face lucruri pe
jumătate, ci doar complete, iar Eu nu pot să dau
sufletului care acționează în Vrerea mea lucruri mici,
ci doar imense, care pot fi suficiente pentru toți”
(02.04.1921).

14. La ce folosește să ne rugăm astfel în

Voința Divină?
Scrie Luisa: «Mă contopeam în Sfânta Vrere
Divină, pentru a vizita fiecare inteligență a ființei
umane și pentru a-i da lui Isus al meu schimbul de
iubire pentru fiecare gând al ființei umane. Dar în
154
timp ce făceam aceasta, un gând mi-a venit: care este
beneficiul rugăciunii în acest mod? Ba chiar, mi se
pare că sunt erori, mai degrabă, decât rugăciuni!
Iar mereu amabilul meu Isus, mișcându-se în
interiorul meu, mi-a spus: „Fiica mea vrei să cunoști
beneficiul și care este efectul? Ființa umană care
vine să arunce în marea imensă a Divinități mele
pietricica voinței sale, din momentul în care o
aruncă, dacă voința sa vrea să iubească, apele mării
infinite ale Iubirii mele se umflă, se agită, iar Eu simt
valurile Iubirii mele care emană parfumul lor ceresc
și simt plăcere, (și) bucuriile Iubirii mele agitate de
pietricica voinței ființei umane. Dacă adoră Sfințenia
mea, pietricica voinței umane agită marea Sfințeniei
mele, iar Eu simt că recreez cele mai pure aurore ale
Sfințeniei mele. Pe scurt, orice lucru pe care ar vrea
să-l facă voința umană în a Mea, de cum pietricica se
aruncă în fiecare mare a atributelor mele și, o agită
și o unduiește, Eu simt că mi se dau lucrurile mele
proprii și onorurile, gloria și iubirea, pe care în mod
divin, poate să-mi le dea ființa umană. (…) Iată ce
înseamnă să se intre în Voința mea: să se agite, să se
miște Ființa mea și să mi se spună: Vezi cât ești de
bun, amabil, iubitor, sfânt, imens, puternic? Ești
155
totul, iar eu vreau să mișc totul, pentru a te iubi și a
te mulțumi... Și ție ți se pare puțin?”» (01.07.1923).

15. Rugăciunea care caută numai Voința

Divină:
„Fiica mea, cum îmi impresionează Inima
rugăciunea celui care caută doar Vrerea mea! Aud
ecoul rugăciuni mele, pe care am făcut-o Eu în timp
ce eram pe pământ. Toate rugăciunile mele au fost
reduse într-un singur punct: ca Voința Tatălui meu,
atât asupra Mea, cât și asupra tuturor ființelor
umane să fie împlinită perfect. A fost cea mai mare
onoare pentru Mine și pentru Tatăl Ceresc: căci în
toate am făcut Voința sa Preasfântă...” (22.02.1925).

16. Acest mod de rugăciune este un drept al

lui Dumnezeu și prima datorie a ființei
umane:
Luisa spune: «În timp ce mă aflam în Sfânta
Vrere Divină, pentru a transforma în iubire (pentru)
tot ceea ce a făcut Dumnezeu în Creație din iubire

156
pentru ființa umană, gândul îmi spunea că nu era
necesar să fac asta și nici nu era plăcut lui Isus al meu
acest mod de rugăciune; că sunt invențiile capului
meu. Iar mereu amabilul meu Isus, mișcându-se în
interiorul meu, mi-a spus:
„Fiica mea, tu trebuie să știi că acest mod de
rugăciune, adică transformându-l pe Dumnezeu în
Iubire pentru toate lucrurile create de El, este un
drept divin și intră în prima datorie a ființei umane.
Creația a fost făcută din dragoste pentru om. Ba
chiar a fost atât de mare Iubirea noastră încât, dacă
(ar fi fost) necesar, am fi creat atât de multe ceruri,
atât de mulți sori, atât de multe stele, atât de multe
mări, pământuri, planete și tot restul pentru câte
ființe umane trebuiau să iasă la lumina acestei lumi,
astfel ca fiecare să aibă o Creație (pentru) sine, un
Univers cu totul al său, cum era, de fapt, când totul
a fost creat și doar Adam era spectatorul întregii
Creații; el se (putea) bucura de tot binele pe care și-l
dorea. Și, dacă nu am procedat așa, a fost pentru că
omul se putea bucura la fel de mult de toate, de
parcă ar fi fost ale lui, în ciuda faptului că (și) alții se
bucură (de toate acestea).

157
 (…) Prin urmare, fiind toate acestea și pentru
că în toate lucrările create, Dumnezeu a legat
Iubirea sa față de fiecare ființă umană și în ea intră
recunoștința ei( a ființei umane față de Dumnezeu),
al ei «mulțumesc» față de cine a făcut atât de mult
pentru ea. Prima înșelăciune pe care ființa umană o
face față de Dumnezeu este atunci când nu-l
transformă pe Dumnezeu în iubire pentru tot ce a
făcut în creația omului, este o neglijare a darurilor
sale, fără ca nici măcar să recunoască de unde vin
(acestea) și cine a iubit-o atât de mult. De aceea
este prima datorie ¬a ființei umane, indispensabilă
și importantă (să o cunoască) pe Cea care a luat în
piept toată Gloria noastră, apărarea noastră,
interesul nostru, (care) nu făcea altceva decât să
călătorească în toate sferele, de la cea mai mică la
cea mai mare dintre lucrurile create de Dumnezeu,
pentru a transmite schimbul ei de iubire, de glorie,
de mulțumire pentru toți și în numele tuturor
generațiilor omenești. Ah, da, a fost cu adevărat
Mama mea Cerească, care a umplut Cerul și
pământul cu schimbul (de iubire) pentru tot ceea ce
a fost făcut în creație. După Ea, Umanitatea mea a
fost cea care a împlinit această datorie sacrosanctă,
față de care a greșit atât de mult ființa umană, iar
158
Tatăl meu Ceresc m-a făcut favorabil față de omul
vinovat. Astfel că, rugăciunile mele și cele ale
Mamei mele au fost inseparabile. Așadar, nu vrei să
repeți propriile mele rugăciuni? Într-adevăr, te-am
chemat pentru (asta) în Vrerea mea, ca să te asociezi
cu Noi, să urmezi și să repeți actele noastre”.
Prin urmare, atât cât am putut, eu am încercat
să vizitez toate lucrurile create, pentru a-i da
Dumezeului meu iubirea, gloria și mulțumirea mea, în
schimb, pentru tot ceea ce a făcut în creație...»
(09.08.1925).

17. Diferite moduri „de contopire” în Voința

Divină (rugăciunea Luisei):

«De multe ori în scrierile mele spun: „Mă

contopesc în Sfânta Vrere Divină” și nu îmi mai
explic... Dar, constrânsă de (virtutea) ascultării, spun
ceea ce mi se întâmplă în această contopire a Vrerii
Divine.
În timp ce mă contopesc în aceasta, înaintea
minții mele se prezintă un gol imens, total luminat, în
159
care nu găsești nici până unde ajunge înalțimea, nici
unde ajunge adâncimea, nici pe cele din dreapta, nici
din stânga, nici pe cele din față, nici pe cele din
partea opusă... În mijlocul acestei imensități, într-un
punct foarte înalt, mi se pare că văd Divinitatea sau
cele Trei Persoane Divine care mă așteaptă; dar asta
întotdeauna mintal. Dar nu știu cum, o mică fetiță
iese din mine, dar sunt chiar eu; poate este sufletul
meu mic...; dar este emoționant să vezi această mică
fetiță care a pornit în acest imens gol, singură, care
umblă timid pe vârfuri, cu ochii mereu îndreptați spre
locul unde vede cele Trei Persoane Divine, deoarece
se teme că, dacă își apleacă privirea în acel imens gol,
nu mai știe în care punct ar trebui să ajungă. Toată
puterea sa este în acea privire fixată în sus, care, fiind
schimbată cu privirea Înălțimii Supreme, îi dă putere
să meargă...
Dar, în timp ce micuța ajunge înaintea Lor, se
apleacă cu fața în gol pentru a adora Maiestatea
Divină; însă o mână a Persoanelor Divine o ridică pe
micuța fetiță și îi spune: „Fiica noastră, Fiica cea mică
a Voinței noastre: vino în brațele noastre”. Iar ea,
auzind aceasta, sărbătorește și face să
sărbătorească și cele Trei Persoane Divine, care
160
mulțumite de ea, așteaptă să-și încheie misiunea
încredințată de Ei. Iar ea, cu grația de copil, spune:
„Vin să vă ador, să vă binecuvântez, să vă mulțumesc
pentru toți; vin să leg la Tronul vostru toate voințele
omenești ale tuturor generațiilor, de la primul până la
ultimul om, astfel încât toți să recunoască Voința
voastră Supremă, să o adore, să o iubească și să dea
viață în sufletele lor”.
După aceea a adăugat: „Oh, Maiestate
Supremă, în acest imens gol sunt toate aceste ființe
umane, iar eu vreau să le iau pe toate și să le pun în
Vrerea voastră Sfântă, astfel ca toate să se reîntoarcă
la început de unde au ieșit, adică din Voința voastră.
De aceea am venit, în brațele voastre părintești,
pentru a-i aduce la voi pe toți fiii voștri și frații mei, și
a-i lega pe toți cu Voința voastră; iar eu, în numele
tuturor și pentru toți, vreau să vă dau reparări,
omagii, glorie, ca și cum toți ar fi făcut Voința voastră
Preasfântă. Dar, oh, Vă rog, să nu mai fie separare
între Voința Divină și cea umană! Este o mică fetiță
care Vă cere aceasta și, celor mici, știu că Voi nu le
refuzați nimic”.
Dar cine poate spune tot ceea ce am făcut și
am zis? M-aș lungi prea mult, în afară de asta, îmi
161
lipsesc cuvintele din ceea ce spun înaintea Înălțimii
Supreme. Mi se pare că aici, în lumea de jos, nu se
folosește acel limbaj al acelui gol imens.
Alte dăți, în timp ce mă contopesc în Vrerea
Divină și acel imens gol se prezintă înaintea minții
mele, vizitez toate lucrurile create și imprim un „Te
iubesc”, pentru acea Maiestate Supremă, ca și cum
eu aș vrea să umplu întreaga atmosferă cu atât de
mulți „Te iubesc”, pentru a transforma Iubirea
Supremă în atât de multă dragoste față de ființele
umane; ba chiar, vizitez fiecare gând al ființei umane
și imprim al meu „Te iubesc”, pentru fiecare privire și
las al meu „Te iubesc”, pentru fiecare gură și pentru
fiecare cuvânt;, sigilez cu al meu „Te iubesc” fiecare
bătaie a inimii, acopăr cu al meu „Te iubesc” fiecare
faptă și pas, pe care le dirijez Dumnezeului meu...;
cobor până în mare, în adâncimile oceanului și fiecare
sunet al peștelui, fiecare picătură de apă, vreau să le
umplu cu al meu „Te iubesc”. Astfel, după ce a lucrat
peste tot, de parcă ar fi semănat al său „Te iubesc”,
micuța fetiță se duce înaintea Maiestății Divine și, de
parcă ar fi vrut să-i facă o plăcută surpiză, îi spune:
„Creatorul meu și Tatăl meu, Isuse al meu și
Eterna mea Iubire: uitați-vă la toate lucrurile și
162
ascultați din partea tuturor ființelor umane cum ele
Vă spun că Vă iubesc. Peste tot există un „Te iubesc”
pentru Voi; Cerurile și pământul sunt pline: și, prin
urmare, Voi nu acordați, acum, acestei mici micuțe,
(harul) ca Voința voastră să coboare în mijlocul
ființelor umane, să se facă cunoscută, să facă pace cu
voința umană și, luând domeniul ei just, postul ei de
onoare, nicio ființă umană să nu mai facă voința sa, ci
întotdeauna pe a Voastră?”.
Alte dăți, în timp ce mă contopesc în Vrerea
Divină, vreau să-mi pară rău pentru toate ofensele
făcute Dumnezeului meu și, reluând vizita mea în acel
imens gol, pentru a găsi toată durerea pe care Isus al
meu a avut-o pentru toate păcatele, mi-o însușesc și
vizitez peste tot, în locurile cele mai ascunse și
secrete, în locurile publice, în faptele umane rele, ca
să-mi pară rău pentru toate ofensele...; și pentru
fiecare păcat simt că aș vrea să strig în fiecare
mișcare a întregii Creații, adunând în mine toată
durerea tuturor vinovățiilor: „Iertare, iertare”. Nu
există ofensă adusă lui Dumnezeu, fie chiar și cea mai
ușoară (pentru care) să nu-mi pară rău și să cer
iertare. Și pentru a face ca toți să audă această
implorare a mea (cer) iertare pentru toate păcatele și
163
o imprim în zgomotul tunetului, astfel încât să tune în
toate inimile durerea de a-l fi ofensat pe Dumnezeul
meu; „Iertare!”, în trăsnetul fulgerului; dureroasă
căință, și în șuierul ascuțit al vântului, care să urle
tuturor „pocăință și invocarea iertării!”, și în sunetul
clopotelor, „durere și iertare!”, pe scurt, la fel, în
toate. După aceea, îi aduc Dumnezeului meu durerea
tuturor și implor iertare pentru toți, spunând:
„Dumnezeule mare, faceți să coboare Voința
voastră pe pământ, astfel ca păcatul să nu mai aibă
loc! Doar voința umană este cea care provoacă atât
de multe ofense, care pare că inundă pământul de
păcate; Voința voastră va fi stârpirea tuturor relelor.
De aceea, Vă rog, satisface-ți-o pe fiica (cea) mică a
Voinței voastre, care nu vrea altceva (decât) ca
Voința voastră să fie cunoscută și iubită și să
domnească în toate inimile”» (10.05.1925).
«...Acum adaug că, în timp ce îmi apare în
minte acel imens gol, contopindu-mă în Vrerea
Supremă, mica fetiță reia vizita sa și ridicându-se,
vrea să-l răsplătească pe Dumnezeul său, pentru
toată dragostea pe care a avut-o pentru toate ființele
umane, în Creație; vrea să-l onoreze precum
Creatorul tuturor lucrurilor și de aceea vizitează
164
stelele; iar în fiecare scânteie de lumină imprim al
meu „Te iubesc” și „Glorie Creatorului meu”; în
fiecare atom de lumină al soarelui ce coboară,
(imprim) al meu „Te iubesc” și „Glorie”; în toată
întinderea cerurilor, între distanța de la un pas la
altul, al meu „Te iubesc” și „Glorie”...; în ciripitul
păsării, în bătaia aripilor sale, „Iubire” și „Glorie
Creatorului meu”; în firul ierbii care iese din pământ,
în floarea care îmbobocește, în parfumul care se
înalță, „Iubire” și „Glorie”; pe înălțimea munților și în
profunzimea văilor, „Iubire” și „Glorie”. Vizitez fiecare
inimă a ființei umane și aș vrea să mă închid înăuntru
și să strig înăuntrul fiecărei inimi al meu „Te iubesc” și
„Glorie Creatorului meu”.
Și apoi, ca și cum aș fi adunat totul împreună,
astfel ca totul să (dea) schimbul de iubire și atestatul
de glorie pentru tot ceea ce a făcut Dumnezeu în
Creație, mă duc înaintea Tronului său și Îi spun:
„Maiestate Supremă și Creatorul tuturor lucrurilor,
această mică fetiță vine în brațele voastre, pentru a
vă spune că toată Creația, în numele tuturor ființelor
umane, Vă dă, nu doar schimbul de iubire, ci chiar și
gloria corespunzătoare pentru atât de multe lucruri
create de Voi din iubire pentru noi. În Voința voastră,
165
în acest inmens gol, am vizitat peste tot, astfel ca
toate lucrurile să Vă glorifice, să Vă iubească și să Vă
binecuvânteze; și din moment ce V-am legat
dragostea între Creator și ființa umană, pe care
voința umană a rupt-o, și gloria pe care toți trebuiau
să Vi-o dea, faceți să coboare Voința voastră pe
pământ, astfel ca să leg și să fortific toate relațiile
dintre Creator și ființa umană, și în acest fel, toate
lucrurile se vor întoarce la prima ordine stabilită de
Voi. De aceea, grăbiți-vă, nu mai intârziați: nu vedeți
cât de plin este pământul de răutăți? Doar Voința
voastră poate opri acest flux, îl poate salva, adică
Voința voastră cunoscută și dominatoare...”
După aceasta, simt că misiunea mea nu este
completă. De aceea, cobor în adâncul acelui gol
pentru a-l înlocui pe Isus al meu pentru Opera
Răscumpărării, ca și cum aș fi găsit în act tot ceea ce
El a făcut și vreau să-L înlocuiesc pentru toate faptele
pe care ar fi trebuit să le facă toate ființele umane în
așteptarea și primirea Lui pe pământ; și apoi, ca și
cum aș fi vrut să fiu în întregime plină de dragoste
pentru Isus, mă întorc la refrenul meu și îi spun:
„Te iubesc în actul coborârii din Cer pentru a te
întrupa și imprim al meu „Te iubesc” în actul (în care)
166
ai fost conceput în sânul foarte pur al Fecioarei
Maria, Te iubesc în prima picătură de sânge care s-a
format în Umanitatea ta; Te iubesc în prima bătaie a
Inimii tale, pentru a semna toate bătăile inimii tale cu
al meu Te iubesc; Te iubesc în prima respirație a ta,
Te iubesc în primele tale suferințe, Te iubesc în
primele tale lacrimi pe care le-ai vărsat în sânul
matern. Vreau să înlocuiesc rugăciunile tale,
reparările tale, ofertele tale, cu al meu „Te iubesc”...
Fiecare moment din viața ta vreau să fie sigilat cu al
meu „Te iubesc”: Te iubesc în nașterea ta; Te iubesc
în frigul pe care l-ai suferit; Te iubesc în fiecare
picătură de lapte pe care l-ai supt de la Mama ta
Preasfântă. Intenționez să umplu cu ai mei „Te
iubesc” fașele cu care Mama ta te-a înfășat; extind al
meu „Te iubesc” deasupra acelui pământ pe care
Mama ta dragă Te-a așezat cu multă grijă în iesle, iar
delicatele tale membre au simțit duritatea fânului,
(dar mai mult decât fânul), duritatea inimilor... Al
meu „Te iubesc” în fiecare gângurit al tău, în toate
lacrimile tale și suferințele copilăriei tale. Fac să
treacă al meu „Te iubesc” în toate relațiile,
comunicările și iubirea pe care ai avut-o cu Imaculata
ta Mamă; Te iubesc în sărutările ei dragi, în toate
cuvintele pe care le-ai spus, în mâncarea pe care ai
167
luat-o, în pașii pe care i-ai făcut, în apa pe care ai
băut-o. Te iubesc în munca pe care ai făcut-o cu
mâinile tale; Te iubesc în toate actele pe care le-ai
făcut în toată viața ta ascunsă; sigilez al meu „Te
iubesc” în fiecare act intern al tău și în durerile pe
care le-ai suferit... Extind al meu „Te iubesc” pe acele
cărări pe care le-ai străbătut, în aerul pe care l-ai
respirat, în toate predicile pe care le-ai rostit în Viața
ta publică; al meu „Te iubesc” trece în puterea
miracolelor pe care le-ai făcut, a sacramentelor pe
care le-ai instituit... În toate, o, Isuse al meu, chiar și
în fibrele cele mai intime ale Inimii tale, imprim al
meu „Te iubesc” pentru mine și pentru toți.
Vrerea ta îmi face totul prezent, iar eu nu
vreau să las nimic (în care) să nu fie imprmat al meu
„Te iubesc”... Fiica ta cea mică a Vrerii tale simte
obligația, dacă altceva nu știe să-ți dea, ca (Tu) să ai
cel puțin un mic „Te iubesc” pentru tot ceea ce ai
împlinit pentru mine și pentru toți... Și, de aceea, al
meu „Te iubesc” Te urmează în toate durerile
Pătimirii tale, în toate scuipăturile, disprețuirile,
insultele care ți s-au adus. Al meu „Te iubesc”
sigilează fiecare picătură a Sângele tău pe care l-ai
vărsat, fiecare lovitură pe care ai primit-o, fiecare
168
rană care s-a format în Trupul (tău), fiecare spin care
ți-a rănit capul, durerile necruțătoare ale răstignirii,
cuvintele pe care le-ai pronunțat pe Cruce... Până și
în ultima ta respirație vreau să imprim al meu „Te
iubesc”; vreau să închid toată Viața ta, toate actele
tale, în al meu „Te iubesc”. Peste tot vreau ca Tu să
atingi, să vezi, să auzi al meu continuu „Te iubesc”. Al
meu „Te iubesc” nu Te va lăsa niciodată: însăși Vrerea
ta este viața (acestui) „Te iubesc” al meu. Dar știi ce
vrea această mică fetiță? Ca acea Vrere Divină a
Tatălui tău, pe care atât de mult ai iubit-o și făcut-o în
toată viața ta pe pământ, să se facă cunoscută
tuturor ființelor umane, astfel încât toți să o iubească
și să împlinească Voința ta, precum în Cer așa și pe
pământ. Mica fetiță ar vrea să te cucerească în iubire,
ca să dăruiești Voința ta tuturor ființelor umane ...
Oh, fă-o fericită pe această sărmană micuță care nu
vrea altceva decât ceea ce vrei Tu: ca Voința ta să fie
cunoscută și să domnească pe tot pământul”
(…) „Fiica mea, legat de ceea ce ai spus în ce
privește contopirea în Vrerea mea, este nevoie de o
altă chemare, aceea de a se contopi în ordinea
Harului, în tot ceea ce a făcut și va face Sfințitorul,
Duhul Sfânt, către sfinți. Mai mult decât atât,
169
Creația îi revine Tatălui, în timp ce suntem mereu
uniți în lucrări cu cele Trei Persoane Divine, (și)
Răscumpărarea (îi revine) Fiului, (iar) «Fiat Voluntas
Tua» îi revine Duhului Sfânt. Și tocmai în «Fiat
Voluntas Tua», Duhul Divin va face dovada lucrării
sale. Tu o faci, când vii înaintea Maiestății Supreme
și zici: «Vin să înlocuiesc în iubire tot ceea ce a făcut
Sfințitorul către sfinți; vin să intru în ordinea
Harului, pentru a putea să vă dau gloria și schimbul
de iubire, ca și cum toți s-ar fi făcut sfinți, și să vă
dau reparări pentru toate opozițiile și
necorespunderile față de Har». În măsura în care
ține de tine, să cauți în Voința noastră actele Harului
Duhului Sfințitor, să-ți însușești durerea sa,
gemetele sale secrete, suspinele sale triste din
adâncul inimilor văzându-se atât de rău primit; și din
moment ce primul act pe care îl face este să aducă
Voința noastră ca act complet al sfințirii lor,
văzându-se respins, geme cu gemete inexplicabile...
Iar tu, în simplitatea ta copilăroasă, Îi spui:
‹‹Duhule Sfințitor, grăbiți-vă, Vă implor, Vă rog din
nou; faceți cunoscută tuturor Voința voastră, astfel
încât cunoscând-o, să o iubească, să primească
primul act al vostru, cel al sfințirii lor complete, care
este sfânta voastră Voință!››. Fiica mea, cele Trei
170
Persoane Divine suntem inseparabile și (în același
timp) distincte: așa vrem să arătăm generațiilor
omenești Lucrările noastre față de ele, căci, în timp
ce suntem uniți între Noi, fiecare din Noi vrea să
arate distinct Iubirea sa și Lucrarea sa către ființele
umane.” (17.05.1925)
În concluzie: Sunt persoane care „voioase”
spun că „fac plimbări”. Un lucru foarte frumos dacă
trăiesc (sau se străduiesc să trăiască) în realitate în
Voința Divină. Se înțelege că nu este același lucru „să
faci călătorii” pe jos sau pe bicicletă sau să le faci cu
avionul... sau să le facem în mod omenesc,
„pedalând” noi, ci nu în mod divin, (mod) care se
naște spontan când se trăiește în Voința Divină. E
bine de spus că: acest mod de rugăciune nu este o
„tehnică” sau o modă, ci o Viață care devine viața
noastră, puțin câte puțin, în măsura în care vrerea
noastră umană moare pentru a face loc Vrerii Divine.

ALTE RUGĂCIUNI
35

171
 1 -„Iubirea mea dulce Vă ofer aceste
mișcări ale trupului meu pe care chiar Voi mi le-ați
dat și pe toate celelalte pe care pot să le fac cu
singurul scop ca să-ți fac pe plac și să te glorific. Ah,
da! Aș vrea ca și mișcarea pleopelor ochilor mei, a
buzelor mele, și a ființei mele întregi să fie făcute cu
singurul scop să vă fac pe plac doar
Dumneavoastră.Faceți, o, bune Isuse, ca toate
oasele mele, nervii mei, să răsune între ele și cu voci
clare să Vă arate dragostea mea”. (Volumul 3 – 6. 11
1899)
2 „Ah, Doamne, pentru câte picături de
sânge și lacrimi ai vărsat, pentru câți spini te-au
făcut să suferi, pentru câte răni ai suferit, cu atât
mai multă slavă intenționez să-ți dau pentru câtă
glorie ar trebui să vă dea toate creaturile, dacă nu ar
fi fost păcatul mândriei, și la fel de multe haruri
intenționez să vă cer pentru toate creaturile, astfel
încât acest păcat să se distrugă”...
3 Doamne, toată acea glorie pe care toate
creaturile ar trebui să vă dea cu gura și nu vă dau, eu
intenționez să vă dau cu gura mea și implor pentru
ei (să le dai harul)ca să folosească bine și cu scop

172
sfânt gura lor, unindu-mă mereu cu propria gură a
lui Isus”.( Vol. 4, 9 și 10. 09 1901)
4 După ce am luat Sfânta Împărtășanie, mă
gândeam cum să-i ofer lui Isus ceva mai special, cum
să-i arăt iubirea mea și să-i dau o mai mare plăcere;
prin urmare i-am spus: „Preaiubitul meu Isus, Îți ofer
inima mea pentru a te satisface și să-ți dau veșnică
laudă cu însăși lauda ta, și Îți ofer întreaga mea
ființă, chiar și cele mai mici părticele al trupului
meu, precum atât de multe ziduri ca să le pun
înaintea Ta, pentru a împiedica orice ofensă să-ți fie
făcută, acceptându-le pe toate asupra mea, dacă ar
fi posibil și cum îți place ție, până în ziua Judecății;
Așadar vreau ca oferta mea să fie completă și
să Te satisfacă în numele tuturor, de aceea
intenționez ca toate acele dureri pe care le voi
suporta, primind asupra mea, ofensele voastre, să
Vă recompenseze pentru toată acea glorie pe care
trebuia să Vi-o dea Sfinții care sunt în Cer atunci
când erau pe pământ; acea(glorie) pe care sufletele
din purgator trebuia să Vi-o dea, și acea (glorie) pe
care trebuia să Vi-o dea toate ființele umane
trecute, prezente și viitoare; Vi le ofer pentru toți în

173
general și pentru fiecare în particular”.(Vol. 4.- 3. 10.
1901)
5 Prin urmare, eu, pentru a-l calma, am
făcut diferite acte de căință, dar se părea că lui Isus
nu-I plăcea nici unul. Mă îndureram schimbând
(mereu) actele de pocăință, (gândind) cine știe poate
i-ar plăcea unul din ele; până la urmă I-am spus:
„Doamne, mă căiesc pentru ofensele făcute
de mine și de toate creaturile de pe pământ, mă
căiesc și îmi pare rău doar pentru singurul (motiv) că
V-am ofensat pe Voi, Supremul Bine, căci în timp ce
a-Ți meritat iubire, noi am îndrăznit să vă dăm
ofense”. (Vol. 4 – 4. 04. 1902) .

6 Isuse, te iubesc!
Vino cu Voința ta Divină și ia în posesie
ființa mea, persoana mea, viața mea;
ceea ce sunt, ceea ce am, tot ceea ce fac;
duhul meu, sufletul meu, trupul meu;
însușirile mele, simțurile mele, membrele mele;
inteligența mea, memoria mea, voința mea;
174
mintea mea, inima mea, respirația mea;
fiecare gând, fiecare cuvânt, fiecare lucrare;
privirea mea, ascultarea mea, vocea mea;
fiecare mișcare, fiecare acțiune, fiecare pas;
munca mea, oboseala mea, odihna mea;
sentimentele mele, durerile mele, bucuriile mele;
Sfânta Liturghie, sacramentele pe care le primesc
(sau le dau), rugăciunea mea;
trecutul meu, prezentul meu, viitorul meu;
viața mea, moartea mea și eternitatea mea,
pentru a le schimba pe toate în laudă perfectă și
universală Gloriei tale, Vieții tale și triumfului Vrerii
tale.

7 Astăzi, voi face totul pentru Tine, cu

Tine și în Tine.
În fiecare moment din viața mea, să trăiești în
mine. Viața ta întreagă, Moartea ta, Învierea ta.
Acoperă-mă sub mantia Vieții, Durerii și Iubirii
175
tale, astfel încât eu să Te ador în Adevăr, să te
îmbrățișez în Imensitatea ta, să te dețin în
Atotputernicia ta, să te glorific cu însăși Gloria ta, să
te laud cu Înțelepciunea ta, să te binecuvântez cu
însăși vocea Tatălui, să-ți mulțumesc cu Dreptatea ta,
să-ți dau reparări cu însăși meritele tale, să te iubesc
cu Iubirea ta eternă.
În fiecare moment vreau să umplu toată
creația cu Iubirea mea care Te Laudă și Îți
Mulțumește,
toată viața ta de Răscumpărător, cu Iubirea
mea, care Te adoră și Te binecuvântează,
toată opera Sfințeniei cu iubirea mea, care Te
iubește și în numele tuturor Îți cere triumful
Împărăției tale.

8 În toate momentele, în toate orele

vreau să te iubesc mereu din toată inima.
În toate respirațiile vieții mele, respirând Te voi
iubi;

176
 în toate bătăile inimii mele, iubire, iubire (eu)
voi striga; în toate mișcările trupului meu, numai
Iubirea o voi îmbrățișa.
Numai de iubire vreau să vorbesc, numai din
iubire vreau să privesc, numai iubire vreau să ascult,
vreau să mă gândesc doar la iubire.
Vreau să ard numai de iubire, vreau să mă
consum doar din iubire, vreau să gust doar iubire,
vreau să-i fac pe plac numai iubirii.
Vreau să trăiesc numai din iubire și în iubire
vreau să mor; în toate momentele, în toate orele,
vreau să-i chem pe toți la iubire.
Singură și mereu cu Isus și în Isus voi trăi
mereu, în Inima sa mă voi cufunda și împreună cu
Isus, cu Inima sa, Iubire, Iubire, Te voi iubi”.(Vol. 10. –
28. 11. 1910)

9 Nu știu cum, m-am aflat în Imensitatea

Vrerii Divine, în brațele lui Isus. Îmi amintesc că în
Vrerea lui Isus am văzut toate gândurile lui, tot binele
pe care ni l-a făcut cu Inteligența sa și cum, de la

177
Mintea sa primeau Viață toate inteligențele umane.
Dar, o, Dumnezeule, ce abuzuri făceau, câte ofense!
Și eu am zis: „Isuse, multiplic gândurile mele în
Vrerea ta, pentru a da fiecărui gând al tău sărutarea
unui gând Divin, o adorație, o recunoaștere a Ta, o
reparare, o iubire de Gând Divin, de parcă un alt Isus
ar fi făcut; și asta în numele tuturor și pentru toate
gândurile omenești, trecute, prezente și viitoare, și
intenționez să inlocuiesc înseși inteligențele
sufletelor pierdute. Vreau ca gloria (din partea
tuturor creaturilor)să fie completă și ca nici una să
nu lipsească la apel, iar ceea ce nu fac ele o fac eu în
Vrerea ta, pentru a-Ți da gloria divină și completă”.
Apoi Isus, privindu-mă, aștepta,ca și cum ar fi
vrut o reparare pentru ochii săi ; și eu am zis:
Isuse mă multiplic în privirile tale ori de câte
ori ai privit creatura cu iubire; (mă multiplic) în
lacrimile tale, pentru a plânge chiar și eu pentru
toate greșelile creaturilor, pentru a putea să-ți dau,
în numele tuturor, priviri de iubire divină și lacrimi
divine, pentru a-Ți da gloria și reparare completă
pentru toate privirile tuturor creaturilor”.

178
 Apoi Isus a vrut ca pentru toate, pentru gură,
Inimă, dorințe, etc...,să continui să fac reparări,
multiplicând totul în Vrerea sa. (Vol. 12 - . 7. 04.
1919).

10 Îmi amintesc că într-o noapte am făcut

adorație Răstignitului meu Isus și I-am spus: „Iubirea
mea, în Vrerea ta găsesc toate generațiile, iar eu în
numele întregii familii omenești, Te ador, Te sărut,
Îți dau reparări pentru toți. Rănile tale, sângele tău îl
dau tuturor, astfel încât toți să găsească mântuirea
lor. Iar dacă sufletele pierdute nu se mai pot bucura
de Preaprețiosul tău Sânge, nici să te iubească, îl iau
eu pentru ei, pentru a face ceea ce ar fi trebuit să
facă ele. Vreau ca Iubirea ta să nu rămână înșelată
în nimic din partea creaturilor; vreau să compensez
pentru toți, să-ți dau reparări, să te iubesc, de la
primul până la ultimul om...” (Vol. 12.- 6. 12 1919).
11 Mă rugam și cu gândul mă cufundam în
Vrerea Veșnică, și mergând înaintea Maiestății
Supreme i-am zis: „ Veșnică Maiestate, vin la
picioarele tale în numele întregii familii omenești,
de la primul până la ultimul om a generațiilor

179
trecute, prezente și viitoare, să te ador profund. La
picioarele tale Preasfinte vreau să sigilez adorațiile
tuturor, vin să te recunosc în numele tuturor
(precum) Creator și stăpânitor peste toate; vin să te
iubesc în numele tuturor și pentru fiecare; vin să-ți
răspund la iubirea Ta in numele tuturor pentru orice
lucru creat, în care ai pus atât de multă iubire,
deoarece creatura nu va găsi niciodată suficientă
iubire pentru a Te mulțumi; iar eu în Vrerea ta
găsesc această iubire, dar voind ca iubirea mea, ca și
celelalte acte, să fie completă, plină și pentru toți,
am venit așadar în Vrerea ta,unde totul este imens
și etern, și (aici) găsesc iubire pentru a te putea iubi
pentru toți. Deci Te iubesc pentru fiecare stea pe
care ai creat-o, Te iubesc pentru câte raze de lumină
și (pentru câtă) intensitate de căldură ai pus în
soare...”(Vol. 12 - . 9. 01. 1920)
12 Isuse al meu vreau să te iubesc și vreau
atât de multă iubire încât să înlocuiesc iubirea tuturor
generațiilor care au fost și care vor fi. Dar cine poate
să-mi dea atât de multă iubire încât să te pot iubi
pentru toți ?
Iubirea mea, în Vrerea ta există puterea
creatoare; de aceea, în Vrerea ta vreau chiar eu să
180
creez atât de multă iubire încât să înlocuiesc și să
întrec iubirea tuturor și pentru tot ceea ce toate
creaturile sunt obligate să-i dea lui Dumnezeu ca
Creator al nostru...”(Vol. 12.- 2. 02. 1921)
13 M-am contopit în Sfânta Vrere al dulcelui
meu Isus și I-am zis: „Iubirea mea, intru în Vrerea ta
și aici găsesc toate gândurile minți tale și a tuturor
creaturilor, iar eu fac coroană cu gândurile mele și
cu cele a tuturor fraților mei în jurul gândurilor tale
și apoi le unesc împreună, făcând una singur, pentru
a-Ți da omagiul, adorația, gloria, iubirea, repararea
propriei tale inteligențe.
Și în timp ce spuneam acestea, Isus al meu s-a
mișcat în interiorul meu și ridicându-se mi-a zis: „Fiică
inseparabilă a Voinței mele, cât sunt de mulțumit
auzind că se repetă ceea ce a făcut Umanitatea mea
în Voința mea; iar Eu sărut gândurile tale în ale
mele, cuvintele tale în ale mele, bătaia inimii tale în
a mea”.(Vol. 13.- 6. 09. 1921).
14 Viața mea, intru în Vrerea ta pentru a
mă putea dispersa în toți și în toate, de la primul la
ultimul gând, de la primul la ultimul cuvânt, de la
prima la ultima acțiune și pas care s-au făcut și se

181
vor face. Vreau să sigilez totul cu Vrerea ta, astfel
încât să primești din partea tuturor gloria Sfințeniei
tale, a Iubiri tale, a Puteri tale, și tot ceea ce este
uman să rămână acoperit, ascuns, pecetluit cu
Vrerea ta, astfel încât nimic, nimic să nu rămână
uman în care să nu primești slava divină”.(Vol. 13 - .
8. 11. 1921)
15 Prin urmare m-am rugat, în totalitate
abandonată în Vrerea lui Isus și, aproape fără să mă
gândesc i-am zis: „Iubirea mea, totul (vreau să fie) în
Vrerea ta: durerile mele mici, rugăciunile mele,
bătaia inimii mele, respirația mea, tot ceea ce sunt
și pot, unită cu tot ceea ce ești Tu, pentru a da o
creștere cuvenită membrelor Trupului tău mistic”.
(Vol. 13 - . 11. 01. 1922)
16 Mă simțeam cufundată în întregime în
Vrerea Divină și i-am zis lui Isus: „Ah, Te rog, să nu
mă faci să ies niciodată din Preasfânta ta Voință; fă
să gândesc, să vorbesc, să lucrez, să iubesc mereu
această iubitoare Voință a ta!”(Vol. 15 - . 9. 04.
1923)
17 Iubirea mea, Isuse al meu, totul ai creat
pentru mine și totul mi-ai dăruit, astfel că totul este

182
al meu, iar eu ți le dăruiesc Ție pentru a Te iubi. De
aceea îți spun: în fiecare atom de lumină al soarelui
Te iubesc; în sclipirea stelelor Te iubesc; în fiecare
picătură de apă Te iubesc. Vrerea ta mă face să văd
până în adâncul oceanului al tău Te iubesc pentru
mine, iar eu imprim al meu Te iubesc pentru Tine în
fiecare pește care pâlpâie în mare; vreau să imprim al
meu Te iubesc în zborul fiecărei păsări; Iubirea mea
(al meu) Te iubesc (vreau să fie) peste tot. Vreau să
imprim al meu Te iubesc pe aripile vântului, în
mișcările frunzelor, în fiecare scânteie de foc, al meu
Te iubesc pentru mine și pentru toți...”
Toată Creația era cu mine să zică: „Te iubesc”.
Dar când am vrut să îmbrățișez tote generațiile
umane în Vrerea Eternă, pentru ai face pe toți să se
prosterne înaintea lui Isus, astfel încât toți să-și facă
datoria lor de a spune în fiecare act al lor, cuvânt și
gând, „Te iubesc” lui Isus, aceștia îmi scăpau iar eu
mă pierdeam și nu știam ce să fac. Deci i-am zis lui
Isus;
și El: „Fiica mea, și totuși asta este trăirea în
Vrerea mea, să-mi aduci întreaga Creație înaintea
mea și în numele tuturor să-mi dai preschimbul
misiunilor (și datoriilor) lor. Nu trebuie să lași
183
niciunul, altfel Voința mea ar găsi goluri în Creație și
nu ar fi mulțumită. Dar știi de ce nu-i găsești pe toți
și mulți îți scapă? Este puterea liberului arbitru; dar
vreau să te învăț secretul, unde să-i găsești pe toți.
Intră în Umanitatea mea și vei găsi toate
actele lor în păstrare. Deci Eu mi-am luat obligația să
satisfac pentru ei înaintea Tatălui meu Ceresc, și (în
acest fel) mergi (și tu) să urmezi toate actele mele,
care erau actele tuturor; astfel vei găsi toate(actele)
și îmi vei da schimbul de iubire în numele tuturor și
pentru toate (și toți). Totul există în Mine; făcând Eu
pentru toți, conțin în Mine depozitul a toate și-i ofer
Tatălui Divin datoria iubirii din partea tuturor, și
cine vrea se folosește ca mijloc și cale pentru a se
urca la Cer”.
Eu am intrat în Isus și am găsit cu ușurință pe
toți și toate, și urmând lucrarea lui Isus am zis: „În
fiecare gând al creaturii Te iubesc; în zborul fiecărei
priviri Te iubesc; în fiecare sunet al cuvântului Te
iubesc; în fiecare bătaie a inimii, respirație, afecțiune,
Te iubesc; în fiecare picătură de sânge , în fiecare
muncă și pas, Te iubesc...” Dar cine poate spune tot
ceea ce eu am făcut și am spus? Multe lucruri nu știu
să le spun; însă, ceea ce se spune, se spune foarte
184
rău, față de cum se spune când suntemălui împreună
cu Isus... (Vol. 16. – 29. 12. 1923)
18 Eu mi-am luat zborul și Isus urmărea cu
privirea sa zborul meu; dar cine poate spune ceea ce
făceam? În Vrerea sa am găsit toată iubirea pe care
Voința sa trebuia să o dea creaturilor și, ele refuzând-
o, era suspendată deoarece aștepta să fie luată; iar
eu am făcut-o a mea(acea iubire) și, invăluind toate
inteligențele create, am format pentru fiecare gând
un act de iubire, de adorație, și de tot ceea ce fiecare
inteligență trebuia să-i dea lui Dumnezeu; și
îmbrățișând totul în mine, ca și cum i-aș fi pus pe toți
în sânul meu, am luat-o spre bolta Cerului pentru a-i
duce în sânul Tatălui Ceresc și I-am zis: „Tată Sfânt,
vin înaintea tronului tău ca să-ți aduc în sânul meu
pe toți fiii tăi, imaginile tale dragi create de Tine,
pentru a-i pune din nou în Sânul tău Divin, astfel
încât acea Voință ruptă de ele dintre Tine și ele, Tu
să o legi și să o înozi din nou. Este Fiica cea mică a
Vrerii tale care îți cere aceasta; sunt mică, este
adevărat, dar îmi iau obligația să te mulțumesc în
numele tuturor. Nu voi pleca dinaintea tronului tău
dacă nu îmi legi voința umană cu cea Divină și
ducând-o pe pământ, să vină Împărăția Vrerii tale pe
185
pământ. Celor mici nu li se refuză nimic, pentru că
ceea ce cer nu este altceva decât ecoul propriei tale
Vreri și tot ceea ce Tu vrei”.(Vol. 16. – 6. 12. 1923)

19 O, Sfântă, milostivă Voință a lui

Dumnezeu,
Te ador și mă alătur Ție în Tine doresc să
trăiesc.
Tu ordinea negrăită a Iubirii Divine
și numai Tu trebuie să fi legea inimii
mele.
Cum se unesc două pârâuri calme într-un
singur râu,
două picături într-o singură picătură,
două flăcări intr-o singură lumină
Astfel, Isuse, acordă-mi o uitare costantă
de mine,
ca tot ce-mi aparține să pătrundă în
Voința ta.

186
 Doamne, fă ca eu să depind doar, de
indicațiile tale,
să vreau ceea ce Tu dorești și să doresc
ceea ce Tu vrei.
Din „Ultimul meu cântec către Voința Divină”

Don Benedict Calvi, ultimul Confesor al Luisei, (6.- 6. 1965)

RUGĂCIUNE DE DIMINEAȚĂ CĂTRE

PREASFÂNTA FECIOARĂ
36
Dulce Mamă, sunt trează și alerg în brațele tale
de mamă. Știu bine , o, Mamă, că în sânul tău îl ai pe
grațiosul tău Copilaș Isus: de aceea vreau să vin la El;
ne vei ține pe amândoi împreună. Nu ești Tu și Mama
mea? Dă-mi mâna ta și iată-mă în brațele tale. Mamă
Sfântă, permite-mi să-i dau un sărut lui Isus și apoi
Ție. Ascultă, în această zi nu voi coborî deloc de pe
genunchii tăi. Tu vei fi Mama mea: îndreaptă-mi
toate gândurile către Isus; cu privirile tale înfixate în
Isus condule pe ale mele pentru al privi pe Isus;

187
unește limba mea cu a ta, astfel încât să răsune
împreună vocea noastră pentru rugăciune, pentru a
vorbi mereu de iubire. Isus va fi mulțumit să audă în
vocea mea vocea Mamei sale... Mama mea iartă-mă
dacă sunt prea îndrăzneață, fă ca inima mea să bată
într-a Ta și condu afecțiunile mele, dorințele mele
spre Isus. Voința mea, înlănțuită cu a Ta, să formeze
un dulce lanț de iubire și reparare la Inima sa Divină,
pentru a-i alina toate durerile și ofensele. Mama
mea, asistă-mă și călăuzește-mă în toate, îndreaptă-
mi mâinile către Isus și nu permite nicodată ca eu să
împlinesc acțiuni nedemne prin care să-l pot ofensa...
Ascultă, o, Mamă, în timp ce voi sta în sânul tău,
angajamentul tău să fie de a mă face asemănătoare
în toate cu Isus... Văd că Isus suferă și eu nu: cât aș
vrea să suferim împreună! Ah, Mamă Sfântă, pune-ți
cuvântul tău, spune-i lui Isus să mă facă să sufăr, să
plâng, și să fac totul împreună și în comun cu El.
Aștept totul de la Tine: cu mâinile tale îmi vei da
mâncarea, munca, poruncile pe care trebuie să le
împlinesc, și lasă-mă să rămân pe genunchii tăi legată
de Isus. Mamă dragă, binecuvântează-mă și
binecuvântarea ta să mă asigure că vei fi în toate
Mama mea. Amin.

188
 Către Isus în Euharistie
Când ne rugăm
37
1- Isuse Te iubesc, vino Voință Divină, să te rogi
în mine și apoi oferă această rugăciune Ție din partea
mea, pentru a stisface rugăciunilor tuturor și pentru a
da Tatălui gloria pe care ar fi trebuit să-i dea toate
creaturile.

2 Depunerea propriilor dureri și mizerii

spirituale în Voința Divină
Isuse al meu, această sărmană făptură nu
poate să stea fără să vină continuu la Tine și, în timp
ce vin, se pare că simt în mine mizerii, răceli,
întuneric și slăbiciuni, dar ți le aduc Ție să ți le
încredințez; și Tu o, Isuse al meu, uită-te la durerile și
ceea ce îți pot oferi prin aceste nenorociri pe care mi
mi le aduc. Eu îți prezint întunericul sufletului, astfel
încât să-mi dai în schimb lumină;iar răcelile(ți le ofer),
astfel încât să le schimbi în iubire; slăbiciunile, astfel

189
încât să poți pune schimbul de forță în el. Nu ești Tu
oare gelos pentru că vrei totul pentru Tine? Dar știi,
o, Isuse, nu este suficient să fac schimbul, ci vreau să
revărs toate durerile mele în Preasfânta ta Voință,
astfel încât să se înalțe către Cer și să te glorifice pe
Tine în mod divin, și apoi să se reverse asupra tuturor
făpturilor, astfel încât toate durerile mele mici să
aducă lumină, tărie, și iubire, și acestea, o Isuse,
formând un dulce lanț de iubire între Inima ta și a
mea și între a tuturor făpturilor, să poată să rămână
legați și prinși în lanțul dulce al Iubirii. Isuse al meu,
deschide-mi inima și închide-te în ea, astfel ca să
simți mai mult Viața ta decât a mea. Ție îți ofer bătaia
inimii mele contopită în a ta, care spune mereu Te
iubesc, Te iubesc. Isuse al meu, Ție îți ofer inima
mea; vino, deschide-o și în ea să închizi Inima ta,
astfel încât să stăpânească, să domnească și să
poruncească.

3 După ce m-am Împărtășit, am zis:

„Doamne ține-mă mereu aproape de Tine, că sunt
prea mică și dacă nu mă ții aproape, fiind micuță mă
pot pierde”.

190
 Și El: „Vreau să te învăț cum să fii (mereu) cu
Mine: Mai întâi, trebuie să intri în Mine, să te
transformi în Mine și să iei ceea ce găsești în Mine.
Apoi în al doilea rând, după ce te-ai umplut în
întregime de Mine, ieși afară și lucrează împreună cu
Mine, de parcă Eu și tu am fi unul și același lucru,
astfel că dacă mă mișc Eu, te miști tu; dacă Eu
gândesc, tu să te gândești la același lucru gândit de
Mine; pe scurt, orice lucru voi face Eu, îl vei face tu.
În al treilea rând, cu această lucrare pe care am
făcut-o împreună, îndepărtează-te un moment de
Mine și du-te în mijlocul făpturilor, dând tuturor și
fiecăruia tot ceea ce am lucrat împreună, adică dând
fiecăruia viața mea divină, și apoi reîntorcându-te
îmediat în Mine pentru a-mi da în numele tuturor
toată acea glorie pe care ar fi trebuit să mi-o dea ele,
rugându-te, scuzându-i, reparând și iubind(pentru
ele).Ah, da, iubește-mă în numele tuturor,
îndestulează-mă de iubire! În Mine nu sunt pasiuni,
dar dacă ar putea fi o pasiune, această unică și
singură (pasiune) va fi iubirea.Dar iubirea în Mine
este mai mult decât pasiune, dimpotrivă este viața
mea, și dacă pasiunile se pot distruge , viața nu. Vezi
în ce nevoie mă aflu să fiu iubit? De aceea iubește-
mă, iubește-mă”. (Vol. 8. – 9.02. 1908)
191
 4 Luisa îi spune lui Isus:„Isuse Te iubesc,
dar iubirea mea este mică; de aceea Te iubesc în
Iubirea ta, pentru a o face mare.Vreau să Te ador cu
propriile tale adorări, să mă rog în rugăciunea ta, să-ți
mulțumesc în mulțumirile tale”.
Și El a răspuns: „Fiica mea, cum ai pus iubirea
în a Mea pentru a mă iubi, a ta a rămas fixată într-a
Mea s-a întins și lărgit într-a Mea, și M-am simțit
iubit cum aș vrea ca ființa umană să Mă iubească. Și
cum adorai în adorările mele, te rugai și mulțumeai,
tot așa rămânea fixată în Mine(iubirea) și Mă
simțeam adorat, rugat, mulțumit cu adorările,
rugăciunile și mulțumirile mele. Ah, fiica mea, este
nevoie de un mare abandon în Mine, și cum sufletul
se abandonează în Mine, tot așa Eu mă abandonez
în el și, umplându-l de Mine, fac Eu însumi ceea ce el
trebuie să facă pentru Mine”.

5 Numai intrând în Vrerea Divină,

înveșmântați de Isus, putem să oferim pentru toți și
în orice lucru reparări complete, mulțumiri și iubire:

192
 Rugăciunea făcută cu Isus și cu Voința sa se
extinde la toți și ne invită să ne rugăm așa cum se
roagă El, cu rugăciune universală, în Voința sa, ca o
altă Umanitate a sa.
6 Ce vrea să spună „rugăciune
universală”?
„Fiica mea, roagă-te, dar roagă-te așa cum mă
rog Eu, adică, revarsă-te în întregime în Voința mea și
în Aceasta îl vei găsi pe Dumnezeu și toate
creaturile;le vei oferi lui Dumnezeu ca și cum ar fi o
singură făptură, pentru că Vrerea Divină este Stpânul
tuturor, și vei depune la picioarele Divinității actele
bune, pentru a-i da onoare, și pe cele rele pentru a le
repara cu Sfințenia, Puterea și Imensitatea Voinței
Divine, de la care nimic nu-i scapă.
Aceasta a fost viața Umanității mele pe
pământ. Oricât de sfântă ar fi fost, am avut nevoie de
această Vrere Divină pentru a da o completă
satisfacție Tatălui și pentru a răscumpăra generațiile
umane, deoarece numai în această Vrere Divină Eu
am găsit toate generațiile, trecute, prezente și
viitoare, și toate gândurile lor, cuvinte, acte, etc...,
ca în act. Și în această Vrere sfântă, fără ca nimic să-

193
Mi scape Eu am luat toate gândurile în mintea Mea și
pentru fiecare în particular Eu mă duceam înaintea
Maiestății Supreme și le reparam, și în această Voință
am coborât în mintea fiecărei făpturi, dându-le lor
binele pe care le-am obținut inteligențelor lor. În
privirile mele luam ochii tuturor făpturilor, în vocea
mea cuvintele lor(...). Aceasta a fost întreaga viață a
Umanității mele pe pământ, încă din primul moment
al Zămislirii mele până la ultima respirație, pentru a o
continua în Cer și în Preasfântul Sacrament.
Acum de ce nu ai putea să o faci chiar și tu?
Pentru cine mă iubește totul este posibil, unit cu
Mine. În Voința mea roagă-te și adu înaintea
Maiestății Divine gândurile tuturor în gândurile tale;
în ochii tăi privirile tuturor, în cuvintele tale, în
mișcări, în afecțiuni, în dorințe, pe cele ale fraților tăi,
pentru a le repara, pentru a obține pentru ei lumină,
haruri și iubire. În Vrerea mea te vei afla în Mine și în
toți, vei avea Viața mea, te vei ruga cu Mine; Tatăl
Divin va fi bucuros și întregul Cer va zice: „Cine ne
cheamă pe pământ? Cine este cel care vrea să
strângă în sine această Vrere Sfântă, închizându-ne
pe toți împreună?” Și cât bine poate obține

194
pământul, făcând să coboare Cerul pe pământ!” ( 3.
05. 1916)

Intrând în Biserică
38
1 Vin să Te vizitez, o, Isuse, în Voința ta, ca
să găsești în mine ospitalitate, tabernacolul tău și a ta
piside.
2 Isuse al meu, iată-mă prosternat la
picioarele tale: simt nevoia extremă să vin în brațele
tale părintești, ca fiul la Tatăl său. Uită-te la mine și ai
milă! Mă simt acoperit de multe greșeli; răni
profunde care desfigurează sărmanul meu suflet.
Isuse, iartă-mă, eu am avut curajul să Te
ofensez și să mă împotrivesc Ție în același moment în
care Tu mă iubeai.
Isuse mă căiesc din toată inima că te-am
supărat dar văd că durerea mea nu este suficientă
nici proporțional cu gravitatea păcatelor mele.De
aceea Te rog, Te implor să-mi dai regretul tău, astfel
încât eu să mă căiesc cu aceeași durere cu care Tu te-

195
ai îndurerat din cauza păcatelor mele, durere care a
fost atât de mare și intensă încât te-a făcut să
transpiri Sânge în Grădina măslinilor.
Mamă Cerească, vino și Tu în ajutorul meu și
vezi de câte răni este acoperit sărmanul meu suflet .
Tu care ești Mama mea, acoperă-le cu mantia ta,
condu-mă Tu însăți căit și umilit la picioarele
Preotului, ca să mărturisesc toate păcatele, obținemi
de la al tău și al meu Isus suspinata și sănătoasa
iertare.

După ce ne Spovedim.
39

3 Răstignitul meu Bine, îți mulțumesc , pentru

imensul beneficiu pe care mi l-ai adus prin
această Sfântă Spovadă. Eu simt că îmi repeți
încă o dată: „Fiule, te iert, dar nu mai păcătui;
nu mai deschide rănile mele, nu mai lăsa să
intre în tine dușmanul în sufletul tău. Ah, de
câte ori Mai alungat cu păcatul din inima ta!
Înapoiază-mi acum locul meu, fii ferm și
constant și nu mă mai ofensa”.
196
 Isuse al meu eu propun și promit în
modul cel mai energic și absolut să nu mai
păcătuiesc. Te asigur că aș prefera mai
degrabă să mor decât să Te ofensez din nou.
Mamă Cerească, vino și Tu să-i
mulțumești lui Isus al meu pentru mine.Tu știi
cât de aridă și cât de incapabilă este limba
mea să vorbească în mod demn cu Dumnezeul
meu; înlocuiește-mi Tu nepriceperea mea:
Inima ta să bată pentru El în locul meu și să –
mi dăruiești imnul de mulțumire. Isus mi-a
acordat iertarea sa și Tu, Mama mea, confirm-
o în sufletul meu cu binecuvântarea ta de
Mamă.

Pregătire pentru Împărtășanie împreună

cu Isus
40
Iată, Isus a venit în sărmana mea inimă.
Fii binevenit, o Iubirea mea dulce! Vezi, cu noi
este Mama noastră, care pentru a te face
fericit, îmi dă iubirea sa pentru a te iubi,
sărutările sale gingașe pentru a te săruta,
brațele sale de mamă pentru a te îmbrățișa.

197
Unindu-mă cu Mama Noastră Cerească, făcând
a mea vocea sa, eu îți spun împreună cu Ea: „O,
Isuse, cu a ei și cu a ta iubire; vreau să te iubesc
atât de mult încât să formez mări imense de
iubire în jurul Tău, care cu murmurul lor să-ți
repete continuu: Te iubesc, Te iubesc, Te
iubesc!”
Vreau draga mea Viață, să te sărut cu
sărutările Mamei tale și cu ale ei și ale mele
brațe vreau să formez lanțuri dulci, pentru a te
lega atât de tare de sărmana mea inimă, încât
să te împiedic pentru totdeauna să mă mai lași.
Suveranul meu Isus, mă prostern la picioarele
tale Preasfinte și, scfundată în abisul nimicului
meu, cu Mama noastră Regină Te ador
profund, Îți mulțumesc neîncetat pentru că ai
venit în mine și Te binecuvântez perpetuu
pentru marea ta bunătate... Dar ascultă, Isuse,
deodată ce Tu ai venit în mine și deja că Mama
noastră dulce rămâne intim unită pentru a te
iubi și pentru a te face fericit în această inimă a
mea, eu te rog, să te uiți cu Ea, cu ochiul
milostivirii, spre sărmanul meu suflet. Privirile
voastre să pună capăt defectelor mele, să
înjosească viciile mele, să curețe mizeriile
198
mele, (să facă) din mine o cucerire a voastră și
victorioși să mă lege pentru totdeauna de
Iubirea voastră.... Ah, de câte ori, Iubirea mea,
Te-am făcut să plângi din cauza nestatorniciilor
mele și a defectelor mele! Eu văd că aceste
lacrimi încă mai curg pe Fața ta și că acest Cap
al tău este încins cu spini din cauza multelor
inspirații sufocate și necorespondența cu
Harul.
Mamă sfântă, să ștergem împreună
lacrimile lui Isus, să-i îndepărtăm toți spinii! Ah,
nu mă ține inima să văd Fața sa udată de plâns!
Da, o, Isuse, Îți promit și jur, căci chiar și
cu prețul vieții mele, vreau mai degrabă să mor
mi și mi de ori decât să-Ți dau neplăceri din
nou. Învinge-mă cu gingășia ta, astfel încât să
nu mai existe în mine păcatul, ci totul să se
transforme în iubire!
Isus, privindu-mă, se pare că vrea să-mi
răspundă: „Fiica mea preaiubită, al tău Isus
este pregătit să te ierte; dar dacă vrei ca relele
tale să înceteze și să mă faci pe Mine fericit și
pe tine , (atunci) consacrează-mi voința ta,
astefl încât Eu să-ți dăruiesc în schimb pe a
Mea. Ah, cum va deveni atunci completă
199
uniunea noastră și bucuria noastră! Cu Mama
mea și a ta Eu voi avea grijă să formez în tine
Împărăția Voinței mele Divine, te voi sprijini și
voi veghea asupra tuturor pașilor tăi... Spune-
mi fiică, vrei ca aceasta să fie rodul venirii mele
în tine...?
Da, preadulcele meu Isus, eu îți dăruiesc
pentru totdeauna și din toată inima voința
mea; și Tu promite-mi că nu o să mă mai lași
niciodată, niciodată. Și eu, Iubirea mea, te rog,
pentru lumea întreagă: fă ca toți să se
mântuiască și ca nimeni să nu se pierdă. Te rog,
pentru toți defuncții, pentru ca toți să-și ia
zborul către Cer. Pentru toți Preoții, pentru ca
Tu să le acorzi lor harul de a repeta Viața ta pe
pământ. În plus recomand Inimii tale și a
preadulcei Mame noastre dragi Împărăția
Voinței tale pe pământ. Dispune Tu făpturile să
primească o astfel de Împărăție. Prin puternicul
tău ajutor învinge totul cu Iubirea ta și fă ca
Voința Cerului să fie una cu cea a pământului.
În sfârșit, o, Isuse, Îți cer să-mi acorzi cereasca
ta binecuvântare, ca garanție sigură a
permanenței tale în mine: Tu vei rămâne

200
mereu (cu) mine iar eu nu mă voi mai detașa
niciodată, niciodată, niciodată de Tine!
Și binecuvântarea lui Dumnezeu
Atotputernicul, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt să
coboare asupra mea și să rămână mereu cu
mine. Amin.

Mulțumire după Sfânta Împărtășanie

împreună cu Isus
41

Iată-te, o, Isuse, în mine: dă-mi sărutul

tău și întinde brațele tale divine pentru a mă
strânge de Tine; și deoarece Tu ai găsit totul în
mine, spune-mi că mă iubești. O, Isuse, iubirea
ta și a mea să formeze valuri continue care să
Te mângâie, iar Tu încoronează mereu sufletul
meu cu o nouă iubire. O, Isuse al meu, Voința
ta este a mea, și eu, pentru a putea
corespunde la tot ceea ce ai făcut pentru mine,
în special că te-ai îndurat să cobori în inima
mea, îți spun de multe ori mulțumesc în Voința
ta, și astfel să pot umple toată imensitatea
Cerului și a pământului cu ai mei „mulțumesc,
201
o, Isuse”. Acești „mulțumesc” vor fi lanțuri
continue care formează între mine și Tine
uniunea inimilor noastre, a afecțiunilor
noastre. O, Isuse al meu, de asemenea în
Vrerea ta îți spun: „Te ador”,astfel încât să
atragi Cerul și pământul în jurul Tău și pe toți
într-un act de adorare.
Și acum o, Isuse, fă ca Viața ta să se
scurgă de tot în a mea și Tu să găsești în mine
toate complăcerile și mulțumirile pe care
Iubirea ta o cere... Ai venit, o, Isue, în mine și
nu vei mai ieși, îți voi da viață în mintea mea, în
privirea mea, în cuvântul meu, în toată sinea
mea; voi fi haina care Te va acoperi. În această
zi, o, Isuse, vom lucra împreună și ne vom
extinde pentru binele tuturor, ocupându-ne să
formăm lanțuri continue de iubire în jurul
inimilor, astfel încât toți să Te iubească și
nimeni să nu te mai ofenseze. O, Isuse, să fie
acesta acordul nostru, să lucrăm în jurul
inimilor, astfel încât toți să se mântuiască. În
Vrerea ta, Isuse, nimic nu îți scapă, și eu,
primindu-te în propria ta Voință, voi fi atent,
astfel încât niciun suflet să nu-Ți mai scape.

202
 Mulțumire după Sfânta Împărtășanie
42
-Isuse îți dau Iubirea ta, pentru a-ți alina
amărăciunile tale
Îți dau Inima ta pentru a te mângâia în
răcelile noastre, necorespunderile,
nerecunoștințele și puțina iubire din partea
creaturilor.
Îți dau armoniile tale, pentru a-Ți înveseli
auzul de asurzirile pe care le primești cu
blasfemii.
Îți dau frumusețea ta, pentru a te
înveseli din cauza urâțeniei sufletelor noastre
atunci când ne înnămolim în greșeli
Îți dau puritatea ta, pentru a te înveseli
din cauza lipsurilor de intenții drepte, a
noroiului și a putreziciunii pe care le vezi în
multe suflete
Îți dau imensitatea ta, pentru a te
înveseli din cauza obstacolelor voluntare în
care se pun sufletele.
Îți dau ardoarea ta, pentru a arde toate
păcatele și toate inimile, astfel încât toți să te
iubească și nimeni să nu te mai ofenseze.

203
 Îți dau tot ceea ce ești Tu, pentru a-Ți da
satisfacție infinită, iubire veșnică, imensă și
infinită.

După ce m-am Împărtășit, îl țineam

strâns pe dulcele Isus la inima mea și spuneam:
„Viața mea, cât aș dori să fac ceea ce ai făcut
Tu însuți primindu-te în mod Sacramental,
astfel încât Tu să poți găsi în Mine aceleași
mulțumiri ale tale, aceleași rugăciuni ale tale și
înseși reparările tale”.
Iar iubitul meu Isus mi-a spus: „Fiica
mea, în acest cerc mic al Ostiei Eu cuprind
totul și de aceea am vrut să Mă primesc pe
Mine, pentru a face acte complete care să-l
glorifice pe Tatăl în mod demn, pentru că
ființele primeau un Dumnezeu, și am dat
ființelor rodul complet al Vieții mele
Sacramentale; altfel Euharistia ar fi fost
incompletă, și pentru gloria Tatălui și pentru
binele ființelor. De aceea în fiecare Ostie sunt
rugăciunile mele, mulțumirile și tot restul care
era necesar pentru a-l glorifica pe Tatăl, ceea
ce ființa trebuia să-mi facă.

204
 Astfel că, dacă ființa omite, Eu în fiecare
Ostie continui munca mea, ca și cum pentru
fiecare suflet m-aș primi încă odată pe Mine
însumi. Prin urmare sufletul trebuie să se
transforme în Mine și să facă un singur lucru
cu Mine, să-și însușească viața mea,
rugăciunile mele, gemetele mele de iubire,
durerile mele, bătăile inimii mele de foc, căci
aș dori să ard dar nu găsesc pe cineva care să
se lase pradă flăcărilor mele. Iar Eu în această
Ostie renasc, trăiesc și mor, mă mistui, dar nu
găsesc cine să se consume pentru Mine; și
dacă sufletul repetă ceea ce fac Eu, mă simt
repetând ceea ce am făcut Eu, ca și cum m-aș
fi primit pe Mine, din nou, astfel găsesc glorie
completă, mulțumiri divine, manifestări de
iubire care mă egalează, și-i dau sufletului
harul de a se consuma din propria mea
mistuire”.

Împărtășanie spirituală
43

205
 O, Isuse, vino în mine; eu mă arunc în
brațele tale! Închide-mă în Inima ta, leagă
gândurile mele, afecțiunile mele, bătăile inimii
mele, dorințele mele, voința mea, astfel încât
să fiu mereu unită cu Tine și într-o continuă
adorație în Tine și pentru Tine.

Rugăciune la sfârșitul zilei

44

Preasfântă Treime, în atotputernicia ta,

înțelepciunea și bunătatea, grăbește Împărăția
Voinței tale Divine și a Iubirii tale pe pământ!
COBOARĂ O VRERE SUPREMĂ, ȘI VINO
SĂ DOMNEȘTI PE PĂMÂNT!
O, Dumnezeule Atotputernic, care ai
creat omul numai pentru a face această Vrere
și care nerecunoscător s-a răzvrătit împotriva
Ta, grăbește-te să relegi legătura acestei voințe
umane, astfel încât Cerul și pământul să fie
ordonate din nou în Tine. Regina Vrerii Divine,
închide Voința Divină în sufletele noastre.

Pentru defuncți
206
 45

Binele unui sufragiu făcut în Voința

Divină. În sufletul ei trebuie să ia parte la
durerile lui Isus pe care le-a avut în Divinitatea
sa.
În timp ce mă aflam în obișnuita mea
stare m-am aflat transportată cu duhul și am
văzut un Confesor de-al meu defunct.
El a adăugat: „Tu o dată mi-ai făcut un
frumos sufragiu; dacă ai ști binele pe care mi l-
ai făcut, alinarea pe care am simțit-o și anii
care mi s-au redus!”
Și eu: Nu îmi amintesc. Spune-mi care a
fost, că o să-l repet. Și el:
„Te-ai cufundat în Vrerea Divină și ai luat
puterea sa, imensitatea iubirii sale,valoarea
imensă a durerilor Fiului lui Dumnezeu și a
tuturor calităților divine; ai venit spre mine și
mi le-ai revărsat , și cum tu mi le revărsai eu
am primit baia iubirii, ce conține puterea
divină, baia frumuseții, baia sângelui lui Isus și
a tuturor calităților divine. Cine îți poate spune
binele pe care mi l-ai făcut?

207
 Toate erau băi ce conțineau o putere și
o imensitate divină. Să mi-l repeți, să mi-l
repeți!”

Tată Sfânt, mă cufund în Vrerea ta Divină

iau și fac a mea toată Puterea ei, toată
imensitatea Iubirii ei;
Fac ale mele valoarea imensă a durerilor
Fiului tău Isus,
Întreaga sa Pasiune,
Fiecare rană a sa, fiecare spin al său,
fiecare picătură al sângelui său și fac a mea
întreaga sa Umanitate Preasfântă, fiecare act al
său, toate meritele sale,Sfințenia sa și
Divinitatea sa;
Iau toate Calitățile Divine,
Toate bunurile care sunt în Voința
Divină;
Iau toate actele Preasfintei Fecioarei
Maria, toată sfințenia ei, meritele ei și durerile
ei ( iau actele și sfințenia, meritele și durerile
Luisei) și făcând al meu tot acest capital infinit,
le revărs asupra tuturor sufletelor din Purgator,
(în particular asupra...X), pentru că cufundate
în aceste băi de o putere și o imensitate divină
208
să fie scurtate cât mai mult durerile lor și să
poată să fie cât mai curând primite înaintea
Prezenței tale pentru a te lăuda în Patria
Cerească”.

Când ne dezbrăcăm
46

Mă dezbrac în Voința ta, și Tu, o, Domnul

meu, depune în mine toate amărăciunile și
toate ofensele care îți vin din partea
creaturilor, pentru a-i dezbrăca de veșmântul
greșelilor. O, Isuse, dă tuturor veșmântul
Harului, astfel încât să-ți înalțe un cântec
continuu de iubire.

Când mergem la dormit

47

Vreau să dorm, o Isuse, în Voința ta, și

Tu vino să dormi în mine și fă să găsești în mine
patul tău și odihna ta, pentru a te liniști din
cauza tuturor ofensele pe care le permiți de la
făpturi.
209
 Fă o, Isuse, ca atunci când mintea mea îți
oferă mica luminiță al ultimului meu gând, să-l
pot da în Voința ta, astfel încât să închid în Tine
toate gândurile creaturilor și să sigilez în
mințile lor lumina Harului, astfel încât trezindu-
se, toate să se ridice din păcat.
O Isuse al meu, înainte să adorm,
intenționez să pun toate gândurile mele în
Voința ta, ca să le sărute pe ale tale și să
rămână să gândească și să lucreze cu propria ta
Inteligență, pentru a face să scurgă gândurile
tale pentru binele tuturor creaturilor.
Gândurile mele să aibă viață în Mintea ta, să
rămână într-o continuă activitate cu ale tale,
dându-ți continuu sărutări și reparând cum
repari Tu. Dorințele mele, o, Isuse, să le sărute
pe ale tale, și le las în Voința ta ca să doresc cu
propriile tale dorințe binele tuturor și gloria ta.
Voința mea să o sărute pe a Ta și să
rămân în Tine astfel încât să vreau ceea ce vrei
Tu; și cum Vrerea ta curge spre binele tuturor,
tot așa a mea să curgă în Tine cu intenția de a-i
îmbrățișa pe toți și să închid toate creaturile în
Vrerea ta, astfel încât niciuna să nu mai iasă din
Tine. Iubirea mea să o sărute pe a ta în Voința
210
ta și să rămân în Tine ca să iubesc cum iubești
Tu; și așa, iubind în Tine, voi fi iubire în numele
tuturor pentru Inima ta. Inima mea să o sărute
pe a ta, și toate bătăile inimii tale să fie sărutări
continue care să-ți îndulcească amărăciunile pe
care le primești din partea creaturilor.
Isuse, Te iubesc! Vino, Voință Divină, să
te odihnești în odihna mea.

Oferirea propriei vieți Voinței Divine în

momentul morții
48
Dulcele meu Isus, vreau să mor în Voința ta.
Agonia mea o unesc cu a ta iar agonia ta să fie
puterea mea, apărarea mea, lumina mea și
dulcele surâs al iertării tale. Ultima respirație o
pun în ultima respirație pe care ai dat-o pentru
mine pe Cruce, astfel încât să mă pot prezenta
înaintea Ta cu meritele propriei tale morți. Oh,
o, Isuse al meu, deschide-mi Cerul și vino
înaintea mea să mă primești cu acea Iubire cu
care te-a primit Tatăl, când Tu ți-ai dat ultima
răsuflare pe Cruce. Apoi să mă introduci cu

211
 brațele tale în (Cer) iar eu te voi săruta și mă
voi complace din Tine în veșnicie.
Mama mea, Îngeri și Sfinți, veniți să mă asistați
așa cum ați asistat la moartea lui Isus.
Ajutați-mă, apărați-mă și duceți-mă în Cer. Așa
să fie.

Binecuvântare în Voința Divină

49
În numele Tatălui și al Fiului și al Duhului
Sfânt. Amin.

(Numele) .... vreau să te binecuvântez cu

aceeași binecuvântare cu care Isus a
binecuvântat-o pe Mama sa Preasfântă
înainte de a începe Patima sa. Așadar, prin
mijlocirea fericitei Fecioara Maria, Maica și
Regina Voinței Divine, te binecuvântez pentru
a imprima în tine triplul sigiliu a celor Trei
Persoane Divine, astfel încât tu să te ridici din
putrezirea ta pentru a trăi în Vrerea Divină.
Această binecuvântare,

212
 - În numele Tatălui să-ți comunice și să
imprime în voința ta sigiliul Puterii sale,
restabilindu-l suveran peste toate
- În numele Fiului Isus să-ți comunice și să
imprime în înțelepciunea ta sigiliul
Înțelepciunii sale
- În numele Duhului Sfânt să-ți comunice și
să imprime în memoria ta sigiliul Iubirii
sale.
Să-ți fie redate puterile sufletului și ale trupului. Fii
vindecat de orice infirmitate spirituală și trupească,
iar sufletul tău să fie îmbogățit și înfrumusețat cu
orice bine și virtute.
Și pentru a te înconjura de apărare împotriva
diavolului, a lumii și a cărnii, binecuvântez împreună
cu Isus toate lucrurile create de El, astfel încât tu să
le primești toate binecuvântate de la El.
Îți binecuvântez lumina, aerul, apa, focul, mâncarea,
totul, astfel încât să rămâi ca și scufundat și acoperit
de aceste binecuvântări.
Împreună cu Isus îți binecuvântez inima, mintea,
ochii, urechile nasul, gura, mâinile, picioarele,

213
 trupul, viscerele (adică măruntaiele) respirația,
mișcarea, totul.
Te binecuvântez pentru a te ajuta, te binecuvântez
pentru a te apăra, te binecuvântez pentru a te ierta,
te binecuvântez pentru a te elibera de orice rău , te
binecuvântez pentru a te mângâia, te binecuvântez
pentru a te face sfânt.

Te binecuvântez, așadar, în numele Tatălui și al

Fiului și al Duhului Sfânt . Amin.

Rugăciune în Voința Divină

50
„Răsfoiește cât de multe cărți vrei sau cărți de
doctrine, în niciuna nu vei găsi minunile Vrerii mele
care să lucrreze în făptură și făptura să lucreze în a
Mea. Cel mult vei găsi resemnări, uniuni de vreri,
dar Vrerea Divină care lucrează în ea și ea în a Mea,
la nimeni nu vei găsi. Aceasta înseamnă că nu a
ajuns timpul în care bunătatea mea trebuia să
cheme făptura să trăiască în această stare sublimă.

214
Chiar și modul cum te fac să te rogi nu se găsește la
nimeni.”Așa vorbește Isus Luisei (Volumul 14.- 6. 10.
1922).
- Ce rugăciune este aceasta? Care este acest
mod?
- În ce mod poate fi o realitate și nu o iluzie,
sau să fie redus la o practică evlavioasă? Pe
ce realitate spirituală se bazează? În ce
condiție este autentică?
- Care este originea sa și care este finalitatea
sa?
- Poate are precedente în istoria sacră
(adică, revelația Divină și în experiența
spirituală a Bisericii)?
Este necesar să spunem înainte de toate, că
mărturia Luisei și învățăturile pe care i le dă Domnul
nu o privesc numai pe Luisa, ci pe toți: Sunt pentru
toți. Vom simți acest lucru parcurgând în ordine
scrierile sale, că de la modul obișnuit de a ne ruga,
ca întotdeauna, trecem treptat la un nou mod de a
ne ruga.
Acest mod nou de rugăciune corespunde în
realitate unui nou spirit, unei noi spiritualități a lui

215
Dumnezeu, la un raport nou cu Dumnezeu: nu va
mai fi cel al servitorului cu Domnul, ci, cel al fiului,
chiar, cel al propriului Fiu Isus Cristos cu Tatăl.
Să spunem că primul lucru, este să ne rugăm,
da, dar nu neapărat să spunem rugăciuni, sau să
facem rugăciuni, cât să devenim noi rugăciuni,
raportul viu cu cele Trei Persoane Divine.
Primul raport de descoperit, de experimentat,
este cu Isus, cu adorabila sa Umanitate, care ne este
cea mai accesibilă. După aceasta, este raportul cu
Tatăl Ceresc care poate fi trăită numai dacă trăim în
persoana lui Isus, prin Isus...
Cineva se poate uimi că Duhul Sfânt este puțin
menționat în scrierile Luisei; cineva poate explica
spunând că în cuvântul „Vrerea Divină” există
realitatea celei de-a treia Presoane Divine, și e
probabil, dar adevărata explicație cred că poate fi că
Persoana Duhului Sfânt este, exact, raportul de
Iubire și de Viață dintre Tatăl și Fiul, și de aceea este
(aceeiași Iubire și Viață) între noi și Tatăl și între noi
și Fiul.
Să ne amintim din nou parcursul Luisei.

216
 Chiar de la început, Isus îi spune că vrea să o
facă conform planurilor Sale. „Fiica mea, în această
dimineață vreau să te conformezi în întregime Mie.
Vreau să gândești cu propria mea minte, să privești
cu proprii mei ochi, să asculți cu propriile mele
urechi, să vorbești cu propria mea limbă, să lucrezi
cu propriile mele mâini, să mergi cu propriile mele
picioare și să Mă iubești cu propria mea Inimă”
(Volumul 2. – 12. 08.1899)
Este pentru prima dată când Isus îi spune: este
acea „contopire în Isus”, în Preasfânta sa Umanitate,
despre care Luisa vorbește mai târziu. Este ceea ce
exprimă acea rugăciune față de Voința Divină în toate
acțiunile noastre”(„Isuse, Te iubesc: vino Voință
Divină, să gândești în mintea mea...”etc.). Astfel Luisa
a devenit rugăciune, propria sa natură omenească a
devenit rugăciune. Vom vedea cum rugăciunea, fiind
o datorie de făcut, a trecut să fie o viață de trăit.
Care viață? Însăși Viața interioară a lui Isus!
La început a fost să se roage împreună cu Isus,
făcând cu El de exemplu diferite acte de reparări și
laude și contemplând cum se ruga El.(Vol., - 5. 01.
190)

217
 Găsim multe exemple, în care Luisa urmează
un model obișniut: parcurge prin diferite însușiri, ale
simțurilor și ale membrelor omului. Pe acest model
se leagă un altul: acea intenție pentru al adora, lăuda,
mulțumi, repara, iubi, etc. pe Domnul... Mai târziu se
adaugă un al treilea model: acela pentru a parcurge
orice tip de ofensă adusă Domnului și de datorie din
partea făpturilor, pentru a-i oferi actul opus și astfel
să satisfacă Dreptatea (Divină).
Este semnificativ ceea ce spune pe 2 August
1902 (Volumul 4)
„Divinitatea îndruma în toate Umanitatea lui
Isus și, din moment ce Divinitatea în aceeași clipă
poate face atâtea acte pe cât dorește să le facă în
toată perioada vieții, acum, întrucât în Umanitatea lui
Isus Cristos lucra Divinitatea, am înțeles foarte clar că
binecuvântatul Isus pe tot cursul vieții sale a refăcut,
pentru toți în general și pentru fiecare în mod
distinct, tot ceea ce fiecare este obligat să facă față
de Dumnezeu, astfel încât l-a adorat pe Dumnezeu
pentru fiecare în particular, a mulțumit, a reparat, a
glorificat pentru fiecare, a lăudat, a suferit și s-a rugat
pentru fiecare. Prin urmare am înțeles că tot ceea ce

218
fiecare trebuie să facă a fost făcut deja mai înainte de
Inima lui Isus”.
Se vede mai bine în „ORELE PĂTIMIRII”.
Această rugăciune contemplativă continuă a Luisei, în
ceea ce privea Pătimirea Domnului, ea a făcut-o în
mod obișnuit și în mod continuu, de parcă de mulți
ani ar fi fost viața ei, poate de când avea 17 ani (după
Novena Sfântului Crăciun”, conform unui caiet –
nefiind originalul Luisei – care se referă la Primul
Volum). După 33 de ani, Sfântul Părinte De Francia i-a
cerut Luisei să le scrie.
Nu este vorba atât de mult despre o povestire
scrupuloasă a Pătimirii lui Isus, cât despre o
contemplare iubitoare, prin ochii Miresei, Luisa,
pentru a ne uni și a lua parte ca ea, la ceea ce vede că
Isus făcea în interiorul ei. Iată, este vorba despre o
sală unde să ne antrenăm și să facem ceea ce a făcut
Isus. Este să recopiem, ba chiar, să reproducem în
noi, să reînoim în noi Viața interioară a lui Isus,
începând cu participarea la diferite acte interioare
făcute de El în imensitatea Voinței Tatălui (care este
și a sa prin natură).

219
 Ne aflăm aici la o desfășurare fundamentală.
Isus vorbește despre o noutate chiar și în modul de a
ne ruga. Dacă există o noutate vrea să spună că există
chiar și o diferență.
Care este diferența dintre a vorbi fără microfon
și a vorbi cu microfon? Isus a vorbit cu o mulțime de
oameni, la 5000 de oameni, în afară de femei și copii,
fără microfon, și toți Îl auzeau foarte bine de fiecare
dată. Atunci ar fi să-ți pui întrebarea asupra acestui
fapt. De ce în realitate Isus vorbea mereu cu
„microfonul” atotprezenței și imensei sale Voințe
Divine... Diferența este între a vorbi, a ne ruga, a face
orice lucru cu mica noastră voință umană și să facem
totul prin Voința Divină, unde orice lucru devine
infinit, etern și divin.
Domnul acum ne oferă „microfonul” Voinței
sale Adorabile, astfel încât – făcându-l să funcționeze
cu intenția noastră ori decâte ori avem nevoie –
vocea noastră să dobândească caracteristici divine, să
devină infinită, eternă, atotputernică să răsune în Cer
și pe pământ, în tot Unuversul, în toate vremurile, în
toate ființele umane în fiecare gând și bătaie a inimii,
în fiecare suflare a vieții, în fiecare act a existenței, în
fiecare cuvânt și pas. „Difuzoarele” sunt peste tot, pe
220
pământ, în Purgatoriu, și în Cer. Chiar și în propria
Inimă a Preasfintei Treimi! „Instalația” este făcută,
ceea ce înseamnă că este întregul lucrărilor lui
Dumnezeu: unde se află lucrarea imensă și minunată
a Tatălui, în Creație; lucrarea incalculabilă a lui Isus
Cristos, în Răscumpărare; lucrarea foarte misterioasă
a Sfințeniei pe care Duhul Sfânt o realizează în suflete
pentru a forma în ei Viața proprie a lui Isus și astfel să
pregătească Împărăția lui Dumnezeu. Puterea infinită
a Vrerii Divine mai mult decât lumina și electricitatea,
care sunt imaginea ei, aduce actul nostru foarte mic
de iubire , a adorației noastre, a mulțumirii noastre
etc..., oriunde, amplificat la infinit cu propria voce a
lui Dumnezeu.
Vrem să le auzim cu cuvintele Lui?
„Fiica mea, rugăciunea înseamnă muzică
pentru auzul meu, mai ales când un suflet se
conformează în întregime Voinței mele, în modul că
în interiorul lui nu se vede altceva decât un act
continuu de viață a Voinței Divine. Acest suflet apare
ca și cum ar ieși un alt Dumnezeu și Mi-ar face
această muzică. Oh, cât este de încântător! Să găsesc
pe cineva care să Mă egaleze și să-mi poată oferi
onoruri divine. Numai cei care trăiesc în Vrerea mea
221
pot realiza acest lucru, deoarece toate celelalte
suflete, cu toate că fac și se roagă mult, vor fi mereu
lucruri și rugăciuni umane care vor face, nefiind
divine, deci, nu vor avea acea putere și încântare
pentru auzul meu” (Volumul 6, - 6. 01. 1906).
Isus ajunge până să se roage cu voce tare în
interiorul Luisei, spunând tot ceea ce ea trebuia să
spună (Volumul (9. 24. 07. 1909). Pe scurt, Domnul
vrea ca să se roage cu El, ca El, în Vrerea sa, cu
propriile sale intenții, reparări și iubire (Volumul 11. -
6. 09. 1913):
Fiica mea, vrei să mă iubești cu adevărat?
Spune: « Isuse, Te iubesc cu Voința ta » ; și din
moment ce Voința mea umple Cerul și pământul,
iubirea ta mă va înconjura peste tot, iar al tău « TE
IUBESC» va avea repercursiuni în Cer și în adâncurile
abisului. Tot astfel, dacă vei spune « TE ADOR», TE
BINECUVÂNTEZ, TE LAUD, ÎȚI MULȚUMESC » o vei
spune unită cu Voința mea și vei umple Cerul și
pământul de adorații, de binecuvântări, de laude, de
mulțumiri, în Voința mea. Aceste sunt lucruri
simple,ușoare și imense”.(Volumul 11, - 2. 10. 1913)

222
 Rugăciunea făcută cu Isus și cu Voința sa se
amplifică la toți (25. 9. 1914) așadar ne invită să ne
rugăm cum se roagă El cu rugăciunea universală, în
Voința sa, ca o altă Umanitate a sa.
„Ce înseamnă rugăciunea universală”?
„Fiica mea, roagă-te, dar roagă-te cum mă rog
Eu, adică, revarsă-te în întregime în Voința mea și Aici
îl vei găsi pe Dumnezeu și toate făpturile; le vei oferi
lui Dunezeu ca și cum ar fi o singură făptură, pentru
că Vrerea Divină este Stătpâna tuturor și vei pune la
picioarele Divinității actele bune, pentru a-i da
onoare, și pe cele rele pentru a le repara cu sfințenia,
puterea și imensitatea Voinței Divine, de la care nimic
nu-i scapă.
Aceasta a fost viața Umanității mele pe
pământ. Totuși, cât de sfântă era Ea, aveam nevoie
de această Voință Divină pentru a oferi satisfacție
deplină Tatălui și pentru a răscumpăra generațiile
umane, deoarece numai în această Vrere Divină Eu
găseam toate generațiile, trecute, prezente și
viitoare, cu toate gândurile lor, cuvinte, acte, etc...,
precum în act. Și în această Vrere Sfântă, fără ca
nimic să-Mi scape, Eu am luat toate gândurile în

223
Mintea mea și pentru fiecare în particular Mă
duceam înaintea Maiestății Supreme și le reparam, și
în aceeași Voință am coborât în mintea fiecărei
făpturi, dându-le lor binele pe care l-am obținut
pentru inteligența lor. În privirile mele am luat ochii
tuturor făpturilor, în vocea mea cuvintele lor(...)
Aceasta a fost viața Umanității mele pe pământ, din
primul moment al Zămislirii mele până la ultima
suflare, pentru a o continua în Cer și în Preasfântul
Sacrament.
Acum, de ce nu ai putea să o faci și tu? Pentru
cine Mă iubește totul este posibil, unit cu Mine.
Roagă-te în Voința mea, și să aduci înaintea
Maiestății Divine gândurile tuturor în gândurile tale;
în ochii tăi privirile tuturor, în cuvintele tale, în
mișcări, în afecțiuni, în dorințe, pe cele ale fraților tăi,
pentru a le repara, ca să obții pentru ei lumină, haruri
și iubire. În Vrerea mea te vei afla în Mine și în toți,
vei avea Viața mea, te vei ruga cu Mine; iar Tatăl
Divin va fi mulțumit și tot Cerul va spune:
« Cine ne cheamă pe pământ? Cine este că
vrea să strângă în sine această Sfântă Vrere Divină,
închizându-ne pe noi toți împreună?» Și cât bine

224
poate obține pământul, făcând să coboare Cerul pe
pământ!” (3. 05. 1916).

Doar intrând în Vrerea Divină, înveșmântați în

Isus, putem să oferim pentru toți și în fiecare lucru
reparări complete, mulțumire și iubire:
„Fiica mea, revarsă-te în Vrerea mea ca să-mi
faci reparări complete. Iubirea mea simte o nevoie
irezistibilă; deoarece pentru atât de multe ofense ale
făpturilor vrea cel puțin una care, intervenind între
Mine și ei, să-Mi dea reparări complete, iubire pentru
toți, și să ia de la Mine haruri pentru toți. Și aceasta o
poți face numai în Vrerea mea, unde mă vei găsi pe
Mine și toate făpturile. Oh, cu care neliniști aștept să
intri în Vrerea mea, ca să pot găsi în tine complăcerile
și reparările tuturor! Numai în Vrerea mea vei găsi
toate lucrurile în act, pentru că Eu sunt motor, actor
și spectator a toate”.
Deci, în timp ce spunea aceasta, m-am revărsat
în Vrerea sa, dar cine poate spune ceea ce am văzut?
M-am aflat în contact cu fiecare gând al făpturii, a
cărei viață era de la Dumnezeu; iar eu în Vrerea sa,
m-am multiplicat în fiecare și cu Sfințenia Vrerii sale
225
am reparat totul, am avut un «mulțumesc» și o iubire
pentru toți; și astfel m-am multiplicat în priviri, în
cuvinte, și în tot restul... Dar cine poate spune cum s-
a întâmplat? Îmi lipsesc cuvintele și poate chiar și
însăși limbile îngerilor ar fi bâlbâietoare; de aceea mă
opresc”. (Volumul 11, - 15. 06 1916)
„Dar cine poate spune cum se întâmpla...?”
Este clar că în acest miracol nu se ajunge cu gândirea
ci cu credința. Se poate ajunge când se îndepărtează
obstacolele care sunt produse de propria voință, deci,
cu simplitate, numai din iubire și prin intenție. Mai
mult de atât este clar că, la aceste lucruri fie se dă
consensul credinței, cu toate consecințele, sau se
refuză, cu toate consecințele... De aceea , dacă prin
harul lui Dumnezeu recunoaștem că este Isus care
vorbește, nu există nimic de discutat, dar El așteaptă
răspunsul nostru personal.
„Vino în Voința mea pentru a face ceea ce fac
Eu în Vrerea mea, în acest fel vei putea înainta într-
un ritm rapid pentru binele tuturor făpturilor”.
Luisa, așadar, este invitată să facă ceea ce a
făcut Isus în Vrerea sa (Vol. 12. – 25. 07. 1917). Și ce a
făcut? Umanitatea sa nu a avut odihnă și chiar în

226
același somn lucra neîncetat și intens, trebuind să
dea viață la tot și la toate și să refacă totul în Sine.
„Acum, voindu-te împreună cu Mine în Vrerea Mea,
vreau actul tău continu. (28. 12. 1917)
„Fiica mea,cât Îmi este de plăcut să văd și să
simt sufletul în Vrerea mea! Fără ca el să-și facă griji
se află la înălțimea actelor mele, a rugăciunilor
mele, a modului cum am făcut Eu stând pe acest
pământ; este aproape la nivelul meu. În toate actele
mele mici Eu am cuprins toate făpturile trecute,
prezente și viitoare, pentru a oferi Tatălui acte
complete în numele tuturor făpturilor. (...) De aceea
în imensitatea Vrerii mele, a Iubirii mele și a Puterii
am făcut totul pentru toți. Prin urmare, cum ar putea
să-mi placă celelalte lucruri cât ar fi ele de frumoase,
în afara Vrerii mele? Sunt mereu acte joase, umane și
hotărâte. În schimb actele în Vrerea mea sunt nobile,
divine, fără sfârșit, infinite, care sunt în Vrerea mea;
sunt asemănătoare cu ale mele, iar Eu le dau lor
aceeași valoare, iubire și putere a propriilor mele
acte, le multiplic în toți, le extind peste toate
generațiile, a tuturor vremurilor. Ce mă interesează
că sunt mici? Sunt întotdeauna actele mele repetate
și atât”.(Vol. 12.- 6. 12. 1917)
227
 „Fără ca el să-și facă griji”:
Cu siguranță eu nu înțeleg, de exemplu, cum
funcționează electricitatea nici instalația electrică; nu
am nici măcar o idee cum funcționează rețeaua de
„Internet”, pentru că nu l-am creat eu, știu doar că
având un „calculator” pur și simplu îl pornesc cu un
deget, mă pot conecta la cel central și, prin urmare,
la toate „calculatoarele” din Univers... Aceasta este o
altă imagine modernă a ceea ce Domnul nostru a
descoperit Luisei:
„Calculatorul” central, cu o putere infinită,
este Voința Divină;
„calculatorul” meu personal este voința mea;
energia care le poate conecta, ca o
electricitate, astfel încât toate „calculatoarele” mici
să funcționeze în unanimitate și să aibă acces la toate
bogățiile nemărginite a celui Central, este echivalent
cu Vrerea Divină..., în timp ce voința mea umană este
atât de slabă încât nu-mi permite să mă conectez, dar
asta se poate face numai cu degetul meu cu care pot
apăsa butonul și pot începe conexiunea: și aceasta
este intenția mea.

228
 Luisa îi spune lui Isus: „Isuse Te iubesc, dar
iubirea mea este mică; de aceea Te iubesc cu Iubirea
ta, pentru a o face mare. Vreau să Te ador cu
adorările tale, să mă rog cu rugăciunea ta, să-ți
mulțumesc cu mulțumirile tale”.
Iar El răspunde: „Fiica mea, cum tu ai pus
iubirea ta în a Mea pentru a mă iubi, iubirea ta a
rămas fixată în a Mea, s-a lungit și s-a lărgit în a Mea,
și M-am simțit iubit așa cum aș vrea ca făptura să Mă
iubească. Și cum adorai cu adorările mele, te rugai,
mulțumeai, tot așa au rămas fixate în Mine și M-am
simțit adorat, rugat, mulțumit cu adorările mele, cu
rugăciunile și cu mulțumirile mele. Ah, fiica mea, este
nevoie de un mare abandon în Mine, și cum sufletul
se abandonează în Mine, tot așa Eu Mă abandonez în
el și, umplându-l de Mine, fac Eu însumi ceea ce el
trebuie să facă pentru Mine”. (Vol. 12.- 4-07. 1918).
„Este nevoie de un total abandon”.
Deci să ne încredem în Domnul cu simplitatea
și nădejdea unui copil și să nu punem propriul „știu să
fac”: în acest moment, sufletul (la fel ca restul
Bisericii) nu trebuie să mai fie ca o barcă care
avansează cu efortul vâslelor, ci ca o navă cu pânze,

229
care ridică pânza astfel încât vântul Spiritului să-l
umple și să-l ducă oriunde vrea...
„Fiică preaiubită, tu cea născută din Viața mea,
vino în Voința mea, vino să vezi cât de multe acte ale
mele sunt de înlocuit, care sunt suspendate și
neînlocuite de făpturi. Voința mea trebuie să existe în
tine așa cum este prima rotiță a ceasului: dacă el
merge, toate celelalte rotițe merg și astfel ceasul
indică orele, minutele, astfel încât totul este în baza
mișcării primei rotițe. Iar dacă prima rotiță nu se
mișcă, se oprește. În acest fel, prima roată în tine
trebuie să fie Voința mea, care trebuie să dea
mișcare gândurilor tale, inimii tale, dorințelor tale și
la toate. Și din moment ce Voința mea este roata
centrală a Ființei mele, a Creației și a toate, mișcarea
ta, ieșind din acest centru, va veni să înlocuiască
toate actele făpturilor și, multiplicându-se în
mișcările tuturor ca mișcare a centrului va veni să
depună la Tronul meu din partea făpturilor actele lor,
înlociundu-i pe toți. De aceea fii atentă; misiunea ta
este mare și este o roată divină”.(Vol. 12. -4. 02.
1919)
Pentru prima dată Isus termină zicând Luisei:
„De aceea fii atentă”, pentru că în desfășurarea
230
acestei Vieți Divine a ajuns timpul să înceapă să se
facă în Vrerea Divină acte în numele tuturor, așa cum
le face El însuși. Acest lucru înseamnă că, dacă pentru
a se CONTOPI în Isus sau în Voința sa, este necesară
intenția (și intenția nu este leneșă nici pasivă), pentru
a LUCRA cu El și ca El în Voința Divină este nevoie și
de atenție. „Ridică-te și mergi”: mai întâi este
necesară intenția, apoi atenția.
Însuși Isus îi sugerează cuvintele cu care să se
roage și actele pe care trebuie să le facă în numele
tuturor în Voința Divină. Dacă rugăciunea este
autentică, cu siguranță repetă aceleași idei, dar în
același timp va fi mereu nou, va parcurge trasee noi
cu acte noi și cu impulsuri noi ca un izvor care
țâșnește. Deci, la ce să fim atenți? La tot ceea ce
Domnul sugerează duhului nostru ca să-l urmăm.
„Așadar pregătesc Era trăirii în Vrerea mea, și
tot ceea ce nu au făcut generațiile trecute și care nu
vor face, în această Eră a Voinței mele, cei buni vor
completa iubirea, gloria, onoarea întregii Creații,
dându-le lor haruri surprinzătoare și nemaiauzite.
Iată de ce te chem pe tine în Vrerea mea, și îți
șoptesc la ureche ceea ce tu să-mi șoptești: «Isuse,
depun la picioarele tale adorare, supunerea întregii
231
familii omenești; depun în Inima ta sărutul tuturor;
pe buzele tale imprim sărutul meu pentru a sigila
sărutul tuturor generațiilor; Te strâng cu brațele
mele, pentru a te strânge cu brațele tuturor și să-ți
aduc gloria tuturor și lucrările tuturor făpturilor»... Și
cum aș putea să nu-ți dau ție iubirea, sărutările și
harurile pe care ar fi trebuit să le dau celorlalți?”(Vol.
12 – 22. 05. 1919)
Eu nu știu cum m-am găsit în imensitatea Vrerii
Divine, în brațele lui Isus, iar El vorbea în șoaptă și eu
repetam după El (...) Îmi amintesc că în Vrerea lui Isus
am văzut toate gândurile sale, tot binele pe care ni l-a
făcut cu inteligența sa și cum din mintea sa primeau
viață toate inteligențele umane. Dar, oh,
Dumnezeule, ce abuzuri făceau, câte ofense! Iar eu
am zis: „Isuse, multiplic gândurile mele în Vrerea ta,
pentru a da fiecărui gând sărutul unui gând divin, o
adorație, o recunoștință a Ta, o reparare. o iubire
pentru un gând divin, ca și cum un alt Isus l-a făcut; și
aceasta în numele tuturor și pentru toate gândurile
umane trecute, prezente și viitoare și intenționez să
înlocuiesc chiar și inteligențele sufletelor pierdute.
Vreau ca gloria să fie completă din partea tuturor
făpturilor și nimeni să nu lipsească la apel, și ceea ce
232
ei nu fac îl fac eu în Vrerea ta, pentru a-Ți da o glorie
divină și completă”...(Vol.12 – 7. 04. 1919)
În scrierile Luisei sunt rugăciuni nenumărate și
mereu noi: pentru ea însăși natura sa umană a
devenit o rugăciune. Astfel trebuie să devenim și noi.
„Fiica mea, cum sufletul face actele sale în
Voința mea, astfel actul său rămâne confirmat. Adică,
dacă se roagă în Voința mea, fiind confirmat în Voința
mea, primește viața de rugăciune, astfel încât nu va
mai avea nevoie de a se sforța pentru a se ruga, ci va
simți în sine impulsul spontan pentru a se ruga,
pentru că fiind confirmată în Voința mea va simți în
sine sursa vieții de rugăciune, la fel cum ochiul
sănătos nu face niciun efort să privească, ci privește
în mod natural obiectele, este mulțumit și se bucură
deoarece conține viața luminii în ochi; dar un ochi
bolnav, câte eforturi (face) cât suferă când trebuie să
privească!” (Vol. 12. -, 21. 09 1920).
O greșeală uriașă ar fi să te comporți ca un
țăran sărac, din India, care nu văzuse niciodată o
mașină și căruia într-o zi i-a fost dată cadou. El, foarte
mulțumit, o îngrijea bine, o menținea curată, și
văzând că avea roți îi vine idea de a face o plimbare

233
prin sat, împingând-o satisfăcut... Da, este adevărat
că îl făcea să se plimbe și că făcea plimbările sale, dar
la ce îi folosea, decât să se obosească și până la urmă
să abandoneze mașina sa fiindu-i inutilă,
neînțelegând nimic?
Ar fi la fel pentru cine, trebuind să piloteze un
avion minunat, s-ar sforța pentru a face ca și cum se
pedalează în bicicletă. Nu din întâmplare Isus a zis că
„Vinul nou se pune în burdufuri noi, altfel, dacă sunt
vechi se sparg și Vinul se pierde”. Dar, ar putea să
funcționeze motorul acelei mașini sau acelui avion
pentru a face plimbările sale sau călătoriile sale mai
întâi să fie pregătite, de a fi construite și să
funcționeze, și pentru a pune tot ceea ce este nevoie
(apă, ulei, benzină...)?
Iată de ce, urmând în ordine scrierile Luisei, pe
tot parcursul ei spiritual există mai multe etape. Nu
există nici măcar un singur capitol inutil sau să fie
prea mult. Totul este într-o armonie, integrat îmtr-un
Plan unic. Prima dată Domnul a construit „motorul”,
deci a completat toate pregătirile care erau necesare
pentru a funcționa și apoi la pus în mișcare, „făcându-
l să se „plimbe”.

234
 Am dat deja prima privire la pedagogia divină
în Luisa și la desfășurarea darului Vrerii Divine. Să ne
amintim cum Isus vorbește la început Luisei despre
cum trebuie să se „uniformeze” pentru a se asemăna
cu El, așadar trece de la a ști să se „dețină” reciproc
la a se „ oglindi” reciproc. Apoi specifică și mai mult
de atât că vrea să facă din ea un exemplar perfect de
o „uniformizare cu Vrerea Sa” (Vol. 4. – 21 05 1900).
Apoi Isus îi explică că ceea ce a făcut cu ea – a
pus inima Luisei în a Inima Sa – este să o facă să
treacă de la starea de „uniune” la o stare care
presupune o „uniune desăvârșită”. Această
consumare a voinței umane în cea Divină înseamnă a
trăi în Ea, de aceea primul pas pe care trebuie să-l
facem este să ne resemnăm. Cu toate acestea Isus
tinde să facă din ființa umană „o altă Umanitate a
sa”. De aceea, începe să-i vorbească despre cum se
poate „contopi” în Isus și apoi cu Isus să se
„contopească în Voința Divină”...
În acest fel ajungem la Volumul 12, când, de
exemplu, pe 25, 07, 1917 Isus îi spune: „Vino în
Voința mea pentru a face ceea ce fac Eu”.

235
 Așadar în acest fel Luisa este invitată să
„lucreze” precum Isus în Vrerea sa. Apoi „repetând”
actele în Vrerea Divină, Isus vrea ca actul sufletului să
fie continuu, în felul de a nu mai fi „acte”, ci „viață”.
Domnul știe că-i propune sufletului să acționeze în
mod supraomenesc, chiar, divin, și-i spune: „Știu și Eu
destul de bine că nu poți să faci perfect ceea ce îți
spun, și unde tu nu reușești o să fac Eu în locul tău;
dar este necesar ca tu să te străduiești și să înțelegi
ceea ce trebuie să faci, astfel încât, dacă nu faci totul,
să faci ceea ce poți”(Vol. 12. – 22. 02. 1921”.
Scopul și planul lui Dumnezeu atunci când a
creat omul – ca în toate să facă Voința sa – se
desfășoară prin diferite etape pentru al face să
crească. Am văzut deja cum, atunci când sufletul
repetă actele sale în Voința Divină, Domnul ar fi
completat Viața sa în om și în acest fel găsindu-l în
toate asemănător cu El, Soarele Voinței Divine l-ar fi
absorbit în Dumnezeu. În acest fel ar fi devenit doi
Sori care se transformă în unul singur, și l-ar fi dus în
Cer. (3. 04. 1920)
Isus îi indică Luisei aceste etape. Spre sfârșitul
Volumului al 12-lea (17. 03. 1921) îi spune căci până
aici a avut aceeași misiune a Umanității sale pe
236
pământ, și că de aici încolo o va avea pe cea a Voinței
Divine în Preasfânta sa Umanitate.
Pe -5. 12. 1921 (vol.13) Isus îi spune: „Munca
este deja făcută; nu rămâne altceva de făcut decât să
o facem cunoscută, pentru a face ca nu doar tu, dar și
alții să poată avea parte de aceste mari binfaceri”.
Asta înseamnă că darul Vrerii Divine s-a
desfășurat în Luisa și că în acest moment ea poate
acționa ca Umanitatea lui Isus: „Eu de aici înainte voi
da tuturor actelor tale, făcute în Vrerea mea, virtutea
de a fi circulația vieții pentru întregul Corp Mistic al
Bisericii. Actele tale, răspândite în imensitatea Vrerii
mele, vor fi precum circulația sângelui în corpul
uman tot astfel se vor extinde asupra tuturor, și vor
acoperi aceste membre cu piele, dându-le o creștere
cuvenită”.(11. 01. 1922)
Pe 20. 01. 1922 Isus începe să-i spună Luisei
cum trebuie să facă toate actele sale, gândurile,
cuvintele, etc..., și să cutreiere în Vrerea sa.„ Calea ta
este foarte lungă, este toată Eternitatea prin care
trebuie să treci”.
Și din nou pe 2. 02. 1922: de când a trecut
perioada de instruire, este pe cale să înceapă unul
237
nou; acum este timpul să punem în aplicare:
„Deocamdată am făcut incizia(deschiderea), am pus
sigiliul; apoi mă voi gândi să duc la îndeplinire ceea ce
am făcut”.
Dar care va fi scopul acestui lung itinerar(drum)
spiritual și a aceastei întregi activități divine în suflet?
„Este unica noastră voință care ne rămâne în ceea ce
privește Creația, astfel ca Voința noastră să
acționeze în ființa umană așa cum acționează în Noi.
Iubirea noastră vrea să elibereze din sânul nostru
Voința noastră, pentru a o pune în ființa umană, dar
merge căutând pe cineva care să accepte, care să O
cunoască și să o aprecieze și să nască în sinea sa
ceea ce naște în Noi. Iată pentru ce atât de multe
haruri, atât de multe manifestări despre Voința mea;
este sfințenia Vrerii mele care o solicită, căci mai
înainte de a fi pusă în suflet, (trebuie)să fie
cunoscută, iubită și venerată, ca să poată desfășura
în el toate virtuțile și puterea sa și să fie înconjurată
de propriile noastre haruri”. (Vol. 14.- 14. 07. 1922)
În acest moment Isus vorbește despre această
„plimbare” a actelor făcute în Vrerea sa în
interminabila roată a Eternității, pentru a deveni
viață, lumină și căldură pentru toți și El îi spune:
238
 „Nu ai spus tot ceea ce rotița voinței tale
umane a parcurs în marea roată a Eternității”.
Și eu: „Cum puteam să le spun dacă nu le știu?”
Și El: „Cum sufletul intră în Voința mea, și chiar
cu o simplă adeziune, un abandon, Eu îi ofer coarda
pentru al face să cutreiere. Și știi de câte ori
cutreieră? Cutreieră pentru toate inteligențele care
gândesc, câte priviri dau ființele umane, câte cuvinte
spun, câte fapte și câți pași fac. Cutreieră în fiecare
act divin, în fiecare mișcare, în fiecare har care
coboară din Cer... Pe scurt, în tot ceea ce se face în
Cer și pe pământ, ei formează plimbarea lor.
Cutreieratul acestor rotițe sunt făcute cu viteză, cu
rapiditate, astfel că sunt imenși chiar și pentru ei, dar
Eu le număr pe toate; mai întâi să-mi iau gloria,
iubirea veșnică pe care Mi-o oferă, și apoi să-i
contopesc în tot binele veșnic, pentru a le oferi
capacitatea să depășească totul, să-i poată îmbrățișa
pe toți și să devină coroana tuturor.(Vol.13 – 4.02.
1922)

Rezumând: În raportul dintre suflet și

Dumnezeu, mai întâi s-a vorbit despre „chemarea
239
Voinței Divine în toate acțiunile noastre”, a
„contopirii în Isus”, așadar a „face”, a „lucra, în
Vrerea Divină” de a „intra”, de a „trăi în Ea”; în
sfârșit va fi „plimbarea” în marea roată a Eternității,
pentru a lua parte la toate Lucrările Divine și în
aceeași Viață a lui Dumnezeu, pentru a-l însoți și să-i
dăm toate omagiile și iubirea care Îi sunt datorate din
partea tuturor ființelor umane.
Începând cu Vol. 14. (în 1922, când Luisa avea
deja 57 de ani!) rugăciunea ei se îndreapta tot mai
mult pe această cale, plimbările ei sunt tot mai
extinse și mai rapide. Aceasta se vede mai presus de
toate în Vol. 16, și 17, unde chiar scrie două capitole
lungi (pe 10 și respectiv 17 Mai 1925), explicând din
porunca Confesorului câte ceva din ceea ce i se
întâmplă atunci când ea se „contopește” în Vrerea
Divină, ce face pentru a reconcilia și reuni Voința
Divină și voința umană: ea adoră pentru toți,
binecuvântează, îi mulțumește lui Dumnezeu și-i
oferă reparări și slavă; precum le face în toate
lucrurile și în toate îi oferă lui Dumnezeu iubire. Tot
așa cum pentru toate păcatele și în toată Creația se
îndurerează și strigă: „Iertare”, și modul cum
însoțește Voința Divină pentru a duce tuturor Viața și
240
Iubirea... Pe scurt, să ne dăm seama cum îi oferă acea
coerență de Iubire și Slavă celor Trei Persoane Divine
pentru acea Iubire și Slavă pe care o manifestează în
lucrările lor (Creație, Răscumpărare și Sfințenie).
În Voința Divină, sufletul trebuie să parcurgă
calea cea lungă a secolelor și să cutreiere toate
generațiile pentru a le duce la începutul lor, (adică) la
Dumnezeu, în acel moment al Eternității atunci când
l-a creat pe om; în acest fel trebuie să-i ofere lui
Dumnezeu tot ceea ce îi datorează alții, și să
primească de la Dumnezeu tot ceea ce voia să dea
tuturor. (cfr. Vol. 15. -. 8. 05. 1923). Iar în Vol. 17.
Găsim această referință. Deci este vorba despre
„MODUL PRACTIC ȘI FOARTE UTIL PENTRU A FACE
CĂLĂTORIA PREASFINTEI VOINȚE A LUI DUMNEZEU,
PENTRU A OBȚINE ÎMPĂRĂȚIA FIATULUI DIVIN PE
PĂMÂNT”. Este cunoscut sub numele de „Călătoria
sufletului în Voința Divină”. A fost publicată pentru
prima dată de Confesorul Luisei, D. Benedict Calvi,
precum și a celei de-a treia ediție a „Reginei Cerului”,
în 1937, cu titlul „Piosul Pelerinaj al sufletului în
lucrarea Voinței Divine”.
Putem acum să răspundem pe scurt la
întrebările noatre inițiale:
241
 Ce fel de rugăciune este aceasta? Este aceeași
rugăciune a lui Isus, continuată și trăită de suflet.
Care este acest mod de rugăciune? Este modul
divin, infinit, veșnic și universal, propriu Vrerii lui
Dumnezeu.
În ce mod poate fi o realitate și nu o iluzie, sau
să fie redusă într-o practică evlavioasă?
Pe ce se bazează această realitate spirituală?
În ce condiție este autentică? Va fi autentică,
eficientă, în măsura în care sufletul se dezbracă de
propria voință și, prin intenție și atenție Voința Divină
devine viața lui și el în acest fel„trăiește în Voința
Divină”, după învățătura Domnului Nostru dat Luisei.
Se posedă un lucru în măsura în care se cunoaște.
Care precednte putem să găsim pentru acest
mod de rugăciune în istoria sacră, adică, în Revelația
Divină în experiența Bisericii?
Sigur, un precedent profetic îl putem vedea în
„Cântarea celor Trei Tineri” camarazii lui David
aruncați în cuptorul încins, în care cheamă toate
creaturile să-l binecuvânteze pe Domnul. Le găsim și

242
în mulți Psalmi de laudă adusă lui Dumnezeu, precum
și în „Cântarea creaturilor” al Sf. Francisc.
În această perspectivă apare plin de
semnificație modul cum se întâmplă când Iosue
cucerește Gerico: pentru șase zile poporul lui
Dumnezeu a „înconjurat” în jurul orașului, urmând în
liniște „Arca Alianței”, iar în cea de-a șaptea zi mai
înainte de a lansa urletul de război și să triumfe au
făcut „înconjurul” de șapte ori.
În sfârșit, care este origine sa și care este
finalitatea sa?
Originea este în minunatul veșnicul Plan al lui
Dumnezeu, după cum omul a fost creat pentru a fi
fiul lui Dunezeu, rege și preot a întregii Creații.
Finalitatea este atunci când omul, în Cristos, prin
adorație, slavă, mulțumire și iubire, să-i aducă lui
Dumnezeu tot ceea ce Dumnezeu a făcut să iasă de la
Sine din iubire față de om. Numai atunci se poate
declara completă și terminată Lucrarea lui
Dumnezeu. Numai atunci va putea fi încheiată Istoria,
și în acest fel Lumea își va îndeplini scopul și timpul
său.

243
 ROZARIUL CORĂSCUMPĂRĂRII

În primul mister al Co – Răscumpărării, se

meditează Fiatul Divin al Mariei,păstrat în Inima sa
încă de la creația sa dumnezeiască în cer.
1 – Tatăl nostru
10 Bucură-te Maria
1 Slavă Tatălui

În al doilea mister al CO-Răscumpărării, se

meditează miracolul Divin de iubire dintre Duhul
Sfânt și slujitoarea și iubita sa mireasă pe pământ
Maria. Extaz mai mare pe pământ între pământ și
Cer și Cer și pământ nu a mai existat și niciodată nu
va mai fi până la sfârșitul lumii.
1 Tatăl nostru
10 Bucură-te Maria
1 Slavă Tatălui

244
 În al treilea mister al CO-Răscumpărării, se
meditează acceptarea Mariei la planul dumnezeiesc
de răscumpărare împreună cu Fiul său Isus, pentru a
trăi alături de El toți cei treizeci și trei de ani de viață
și mai mult de atât ca Mamă a Bisericii a Regelui
Cristos.
1 Tatăl nostru
10 Bucură-te Marie
1 Slavă Tatălui

În al patrulea mister al CO-Răscumpărării, se

meditează toate chinurile, durerile, suferințele și
Patima Răscumpărătorului Isus trăite și oferite de
Maria pe altarul martiriului Preasfintei Treimi. Ea a
suferit cu, pentru, și în planul pregătit de Iubirea
Tatălui, vrut de Fiul și împlinit de Duhul Sfânt.
1 Tatăl nostru
10 Bucură-te Maria
1 Slavă Tatălui

245
 În al cincilea mister al CO-Răscumpărării, se
meditează întreaga Mistică și Dumnezeiasca făptură
Maria, Regina Îngerilor, Regina Universului, Regina
lumii, ca Stradă și Poartă Cerească pentru a ajunge și
a contempla Preasfânta Treime, și pentru a o venera
precum CO-Răscumpărătoarea întregii omeniri. Ea a
trăit întreaga iubire, oferta, martiriul Inimii,
păcatele întregii omeniri, martiriul, pătimirea,
moartea și Învierea Fiului ei Isus și a fost ridicată la
Cer fără să treacă prin degradarea trupului,
deoarece a fost și este Tabernacolul mistic
Dumnezeiesc al Răscumpărătorului Divin, CO-
Răscumpărătoarea neamului omenesc a bărbatului
și a femeii de la primul până la ultimul.

1 Tatăl nostru
10 bucură-te Maria
1 Slavă Tatălui

Litanie:

246
 Maria CO-Răscumpărătoare
Maria Mama Durerii
Maria Mama Chinului
Maria Mama Martiriului
Maria Mama Pătimirii
Maria Mama Abandonată in Dumnezeu și a
Aridității
Maria Mama Răscumpărării
Pentru aceasta Maria este Perla Prețioasă a
Preasfintei Treimi

247