Pr.

Pablo Martin

Școala de rugăciuni
în Voința Divină

Ianuarie 2021
Responsabil pentru această copie din limba italiană, notele,
titlurile și fiecare corecție: Don Pablo Martin
Traducerea în limba română: Cristina Enășcuț
Corectare: Colaboratori anonimi

© Aceste scrieri sunt protejate de drepturile de autor

Ianuarie 2021

Traducerea în limba română:

Cristina Enășcuț

Alte cărți despre Voința Divină traduse în limba română:

1. Fecioara Maria în Împărăția Voinței Divine
2. Orele Pătimirii Domnului nostru Isus Cristos
3. Micul Catehism al Voinței Divine
4. Vă vestesc o Mare Bucurie
5. Cartea Cerului - Volumul 1
6. Cartea Cerului - Volumul 11
7. Carte de rugăciuni în Voința Divină
8. Școala de rugăciune în Voința Divină

-Se lucrează la traducerea celorlalte 34 de volume din scrierile

Servitoarei lui Dumnezeu, Luisa Piccarreta.
-În limba italiană aceste scrieri au aprobarea ecleziastică.
-Citatele biblice au fost preluate de pe web-siteul
www.bibliacatolica.ro, Biblia Catolică tradusă de Pr. Eduard
Patrașcu și Pr. Alois Bulai.

Pentru comenzi de cărți sau pentru a vă înscrie sau a forma un grup

de rugăciune Voința Divină, ne puteți contacta la această adresă de
email: cristina.enascut@gmail.com

Pagina Facebook: https://www.facebook.com/VointaDivina

Blog: https://vointadivina.blogspot.com
Canal de Youtube: Vointa Divina
2
 Școala de rugăciune în Voința Divină
Colecție de rugăciuni
ale Slujitoarei lui Dumnezeu Luisa Piccarreta
„Fiica cea mică a Voinței Divine”.
Pentru un ajutor practic de rugăciune
și o mică „școală de rugăciune”
preluate din scrierile sale

3
4
 Editat de Pr. Pablo Martin
(pro-manuscris privat 1995)

„Fiica mea..., Dacă am făcut împreună calea, vrei

să ies singur pe teren? Și apoi, pe cine ar trebui să arăt și
să dau ca exemplu de imitat? Dacă cea pe care am învățat-
o și cunoaște practica și felul cum se trăiește în Vrerea
Mea nu vrea să fie cunoscută? Fiica mea, asta este
absurd”.
„Ah, Isuse, în ce labirint mă arunci! Simt că mor!
Sper că FIATUL tău îmi va da putere!
De aceea îndepărtează vrerea ta, Iar FIATUL meu
va face totul”.

Slujitoarea lui Dumnezeu LUISA PICCARRETA,

numită de Isus „fiica cea mică” a Voinței Divine”, s-a
născut pe 23 aprilie 1865 la Corato (Bari) și a murit acolo
pe 4 martie 1947. S-a oferit lui Isus ca victimă la vârsta de
16 ani, a trăit în jur de 65 de ani pe patul durerii. În ciuda
săracei sale culturi umane, din supunere față de diferiții săi
confesori (printre aceștia Sf. Hanibal Maria de Francia), a
scris 36 de caiete mari sau volume din jurnalul ei
autobiografic și alte scrieri, care sunt revelații și
promulgări extraordinare ale Împărăției Voinței Divine în
mijlocul creaturilor (Cartea Cerului); chemarea creaturii în
ordine, la locul ei și în scopul pentru care a fost creată de
Dumnezeu. Aceasta este Împărăția vestită de Domnul
nostru în Evanghelie, acea Împărăție pe care Sfânta
Biserică o invocă continuu în „Tatăl nostru”: că Voința
Divină va fi viața creaturii și creatura să lucreze în mod

5
divin în Ea. Cauza beatificării Luisei a fost deschisă de
S.E.R. Arhiepiscopul de Trani pe 20 noiembrie 1994,
sărbătoarea lui Cristos Rege, iar procesul acestor lucrări a
fost finalizat prin postularea eparhială, la sfârșitul lunii
octombrie din 2005. Procesul se încheie oficial, trecând
totul sub competența Sacrei Congregații pentru Cauzele
Sfinților.

„Doamne învață-ne să ne rugăm!”

(Școală de rugăciune în Voința Divină)

„Răsfoiește câte vieți de Sfinți vrei sau cărți de

doctrină: în niciuna nu vei găsi minunile Vrerii mele care
lucrează în creatură și creatura care să lucreze în a Mea.
Cel mult, vei găsi resemnare, uniune de vreri, dar Vrerea
Divină care să lucreze în ea și ea în Mine, nu o vei găsi la
nimeni. Asta înseamnă că nu venise momentul în care
Bunătatea mea trebuia să cheme creatura să trăiască în
această stare sublimă. De asemenea, și modul cum te fac
să te rogi nu se regăsește la nimeni altcineva”. (Isus către
Luisa Piccarreta, volumul 14, 6.10.1922)
Această carte vrea să fie nu doar o colecție de
rugăciuni ale Luisei Piccarreta (cu siguranță incomplet),
dar în același timp un ajutor practic pentru rugăciune și o
mică școală de rugăciune „în Voința Divină”.
Nu este vorba de a spune sau de a citi anumite
rugăciuni sau expresii ale Luisei, poate că le cunoaștem pe
de rost, chiar dacă sunt un model pentru noi în conținutul
lor, nici măcar nu este o chestiune de metode.

6
 Este în schimb un spirit nou, care determină o
atitudine nouă a sufletului, care se îmbracă cu aceleași
sentimente, acțiuni și moduri divine ale lui Isus Cristos.
Această carte grupează patru tipuri de rugăciuni:
Rugăciuni scrise de Luisa pentru a ajuta alte
persoane;
Rugăciunile sale găsite în volumele sale;
Rugăciunile lui Isus în scrierile Luisei;
Și, în cele din urmă, câteva rugăciuni clasice ale
Bisericii.
De asemenea, prezintă câteva pasaje din scrierile
Luisei, în care Isus o instruiește în special în privința
rugăciunii, având în vedere că, mai mult decât
„rugăciune”, Domnul vrea ca noi să „devenim rugăciune”
în El. Rugăciunea este iubirea care adoră, iubirea care
repară, iubire care împarte totul cu Preaiubitul, iubire care
îl cinstește pe El și îi oferă slavă, iubire care mijlocește,
iubire care mulțumește, iubire care Îl iubește pentru toți și
în toate lucrările lui Dumnezeu...
Foarte semnificativ în această privință, este acest
pasaj din vol. 12, (4.06. 1919).
Este de spus că întreaga viață a Luisei, distribuită în
scrierile sale, este o continuă rugăciune, pentru că este o
neîncetată dorință de iubire față de Isus. Se pare că în
timpul nostru unii l-au descoperit pe Duhul Sfânt, așa-
numita rugăciune „spontană”, laudă dată Domnului.
Așadar, toți Sfinții au avut experiența tuturor acestor
lucruri în viața lor; dar, dintre toți, într-un mod foarte
singular și original, [este] Luisa. Este suficient să vezi
bătăile inimii sufletului ei în acea meditație continuă a
„Orelor Patimirii”, pe care a făcut-o continuu, începând cu

7
„Novena de Crăciun” încă de la vârsta de șaptesprezece
ani. Acele „ore” sunt tocmai școala sa de rugăciune:
reprezinta școala ei de viață.
Rugăciunea este întâlnirea de iubire cu Dumnezeu,
este întâlnirea dintre Voința Divină și cea umană. Și Isus
spune:
„Sacramentele în sine produc roade în funcție de
faptul in care sufletele sunt supuse Voinței mele; în
funcție de legătura pe care o au cu Vrerea mea, așa produc
efectele. Și dacă nu este acea legătură cu Vrerea mea, ei
mă vor primi în Împărtășanie, dar vor rămâne flămânde; se
vor spovedi, dar vor rămâne întotdeauna murdare; vor
veni în prezența mea sacramentală, dar dacă vrerile
noastre nu se confruntă, voi fi pentru ei precum mort,
pentru că numai Voința mea din sufletul care se lasă
dominat de Ea produce toate bunurile și dă viață
Sacramentelor înseși. Și (acelea) care nu înțeleg, înseamnă
că sunt copii în religie”. (Vol. 11, 25.09.1913).
Această întâlnire, care este rugăciunea, exprimă
atitudinile și sentimentele creaturii către Dumnezeu. Lipsa
rugăciunii este ateism practic; respingere sau aversiune
față de rugăciune este sacrilegiu; inconstanța în rugăciune
este un semn al unei iubiri foarte slabe sau superficiale;
neatenția ușoară indică faptul că sufletul este dominat de
alte gusturi sau interese sau, în orice caz, că gândul său
încă se învârte prea mult, în jurul lui. Creatura care știe să
recite numai rugăciuni învățate nu atinge inima sau viața
proprie, nici Inima și Viața lui Dumnezeu. Să ne rugăm
pentru singurul scop de a obține unele „Haruri”; asta arată
clar că sufletul nu este un credincios, ci un „client” al lui
Dumnezeu. Dacă ne rugăm pentru a putea spune

8
conștiinței: „Mi-am spus rugăciunile” este ca și cum te-ai
preface că vorbești la telefon cu o persoană fără să fi
format numărul; este o oportunitate ratată...
Rugăciunea poate arăta o atitudine de distanță față
de Dumnezeu, de teamă, de formalitate deșartă (care nu
este adevăratul sentiment al respectului), sau indică
interes, dorința de ajutor, pocăință ... sau, mulțumirea,
recunoștința, jubilarea, admirația, compasiunea, dorința de
a oferi reparare, mijlocire pentru ceilalți, este IUBIRE! Și
aici se găsește adevărata uniune a voințelor, cu grade
infinite, și prin urmare ADORARE.
Pe scurt, rugăciunea spune cât de mult, omul este
străin sau familiar lui Dumnezeu, cât este de departe sau
de aproape ca slujitor sau fiu. Este o întâlnire care se
traduce în viață, care hrănește viața și care, la rândul ei, se
hrănește din cunoașterea Domnului, deoarece rugăciunea
are nevoie de conținut.
Pentru rugăciunea în Voința Divină este necesar să
ne hrănim cu citirea scrierilor despre Voința divină.

9
 „FIAT”
(Apelul Luisei, scris ca prefață la scrierile sale)

Dulcele meu Isus, sunt aici în brațele Tale ca să-Ți

cer ajutorul. Ah, Tu cunoști chinul sufletului meu și cum
îmi sângerează inima, Tu vezi împotrivirea mea în a
scoate la iveală tot ce mi-ai spus despre Preasfânta Ta
Voință! Ascultarea se impune! Tu vrei, iar eu, chiar dacă
am fost strivită de ea, sunt constrânsă de o putere supremă
să împlinesc sacrificiul. Dar amintește-Ți, Isuse al meu, că
Tu Însuți m-ai numit nou-născuta Preasfintei Tale Voințe.
Nou-născuta știe doar să gângurească, așadar ce voi face
eu? Abia voi gânguri despre Voința Ta, iar Tu vei face
restul, nu e așa, Isuse al meu?
Fă, Isuse, ca eu să dispar complet și Vrerea Ta să
fie aceea care, cu caractere divine și de neșters, să
scufunde stiloul în Soarele Veșnic și cu note de aur să
scrie conceptele, efectele, valoarea și puterea Voinței
Supreme. Scrie ca sufletul care trăiește în Ea se
înnobilează, se îndumnezeiește, își înlătură rămășițele
pământești, se întoarce la începutul lui (creației) și,
triumfător peste toate mizeriile sale, își redobândește
starea originară devenind frumos și curat, totul în ordinea
Creatorului său, așa cum a ieșit din mâinile Sale creatoare.
Scrie Tu pe această hârtie povestea lungă a Voinței
Tale, durerea Ta când Te-ai văzut respins de făpturi, în
ceea ce privește, cele cerești. Tu, care stând sus ca soarele,
cu toate că ești respins, săgetezi cu razele Tale toate
generațiile umane și vrei să cobori pentru a veni să
domnești în mijlocul lor. Văzându-Te exilat și că Voința
10
Ta e ruptă de voința oamenilor, trimiți razele suspinelor și
gemetelor Tale, ale lacrimilor și durerilor Tale intense și
veșnice. De aceea Tu aștepți să Te cheme în mijlocul lor,
să Te primească ca Rege triumfător și să Te facă să
domnești precum în Cer așa și pe pământ.
Coboară, o, Vrere Supremă! Sunt eu prima cea care
Te chem. Vino să domnești pe pământ! Tu care ai creat
omul pentru a face numai Vrerea Ta, iar el nerecunoscător
s-a revoltat împotriva Ta, vino pentru a lega din nou
această voință umană de Tine, pentru ca Cerul și pământul
să rămână ordonate toate în Tine!
Ah, cât aș vrea să-mi dau viața pentru ca Voința Ta
să fie cunoscută! Aș dori să îmi iau zborul între granițele
Ei nesfârșite pentru a duce fiecărei făpturi sărutul Ei etern,
cunoștința Ei, harurile Ei, valoarea Ei și suspinele Tale
provocate de dorința de a veni să domnești pe pământ,
astfel încât cunoscându-Te, să Te primească cu iubire și,
sărbătorindu-Te, să Te facă să domnești.
O, Vrere Sfântă, cu razele Tale luminoase
slobozește săgețile cunoașterii Tale! Fă ca toți să știe că
Tu vii la noi să ne faci fericiți, dar nu cu o fericire umană,
ci divină. Să știe că ne oferi stăpânirea de noi înșine pe
care am pierdut-o și acea lumină care face să cunoaștem
adevăratul bine ca să-l posedăm și adevăratul rău pentru a
fugi de el, ceea ce ne face statornici și puternici, dar de o
tărie și statornicie divină!
Deschide calea între Voința Divină și voința umană
și pictează cu pensula mâinii Tale creative toate acele
trăsături divine asupra sufletelor noastre pe care noi le-am
pierdut evadând din Ea. Vrerea Ta va picta acea naturalețe
care niciodată nu îmbătrânește, acea frumusețe care

11
niciodată nu se decolorează, acea lumină care niciodată nu
se va întuneca, acel har care va crește mereu, acea iubire
care arde mereu și niciodată nu se va stinge.
O, Vrere Sfântă, fă-Ți drum, deschide Tu calea
pentru a Te face cunoscută! Arată tuturor cine ești și arată
marele bine pe care vrei să-l faci tuturor, pentru ca atrași și
răpiți de un atât de mare bine, să se poată lăsa toți pradă
Voinței Tale. În acest fel vei putea domni în mod liber
precum în Cer așa și pe pământ. De aceea Te rog să scrii
Tu Însuți toate cunoștințele pe care mi le-ai comunicat
despre Ea, iar fiecare cuvânt și cugetare, fiecare efect și
cunoștință despre Ea să fie pentru cei care vor citi săgeți,
fulgere și raze înfocate care să-i rănească, să-i facă să cadă
la picioarele Tale și să Te primească cu brațele deschise
pentru a Te lăsa să domnești în inimile lor. La
numeroasele minuni ale Vrerii Tale adaugă și minunea ca
după ce Te-au cunoscut, să nu Te lase să treci pe lângă ei,
ci să-Ți deschidă ușa pentru a Te face să domnești.
Aceasta îți cere mica nou-născută a Voinței Tale. Dacă de
la mine ai dorit cu insistență sacrificiul de a dezvălui
secretele pe care mi le-ai comunicat despre Vrerea Ta, eu
mai vreau unul de la Tine: fă să fie cunoscută această
minune, fă să-și ia locul său de învingător și să domnească
în inimile care o cunosc. Doar asta Îți cer, o, Isuse al meu.
Nu-ți cer altceva. Nu vreau altceva decât ca în schimbul
sacrificiului meu, Vrerea Ta să fie cunoscută și să
domnească cu deplina Ei stăpânire.
Tu știi, Iubirea mea, cât de mare a fost sacrificiul
meu, luptele mele interne, încât am simțit că mor, dar din
iubire pentru Tine și pentru a asculta de reprezentantul
Tău pe pământ, m-am supus întru totul. Doresc să se

12
manifeste miracolul ca după ce vor cunoaște cuvintele
Tale despre Vrerea Ta, sufletele să fie răpite, înlănțuite și
atrase mai mult decât de un magnet puternic, și să facă să
domnească acel Fiat Divin pe care Tu cu multă iubire vrei
să domnească pe pământ. Și dacă Ție Îți place viața mea,
fă ca înainte să iasă la lumina zilei aceste scrieri și înainte
ca ele să treacă prin mâinile fraților Tăi și ai mei și a
surorilor Tale și ale mele, să o duci pe micuța nou-născută
a Voinței tale în Patria Cerească! Ah, nu-mi da această
durere, ca eu să fiu doar spectatoare atunci când secretele
noastre vor fi cunoscute de alte făpturi! Dacă mi-ai dat
primul, evită-l pe al doilea, dar mereu non mea voluntas
sed tua fiat (nu voința mea dar a ta să se facă).
Acum voi spune un cuvânt pentru toți care citiți
aceste scrieri: Vă rog, vă implor să primiți cu iubire ceea
ce vrea să vă dea Isus, adică Voința Sa, însă înainte de vă
da Voința Sa, Isus dorește să-I dați voința voastră, pentru
că altfel nu va putea domni. Dacă ați ști, cu câtă Iubire,
vrea să vă dea Isus al meu Voința Sa, care este cel mai
mare Dar care există în Cer și pe pământ! Ah, câte lacrimi
amare varsă El văzând cum trăiți în voința voastră și cum
vă târâți pe pământ bolnavi și săraci! Știți de ce nu puteți
fi statornici? Pentru că Voința Lui nu domnește în voi.
Ah, cum deplânge Isus soarta voastră, cum vă roagă
în suspine să faceți să domnească Voința Sa în voi! Isus
vrea să vă schimbe destinul, vrea să facă din oameni
bolnavi, oameni sănătoși, din oameni săraci, oameni
bogați, din oameni slabi, oameni puternici, din făpturi
nestatornice, oameni statornici, iar din sclavi vrea să facă
regi. Isus nu vrea penitențe mari, nu cere rugăciuni lungi
sau altceva, ci dorește să domnească Vrerea Sa, și voința

13
voastră să nu mai aibă viață. Vă rog, ascultați-L! Eu sunt
pregătită să-mi dau viața pentru fiecare dintre voi, să sufăr
orice durere, cu condiția să deschideți ușa sufletului vostru
pentru a face ca Voința lui Isus al meu să domnească și să
triumfe asupra generațiilor umane.
Eu vă invit pe toți să veniți cu mine în Eden, unde-
și are originea viața voastră, unde Dumnezeu a creat omul,
și făcându-l rege i-a dat o împărăție de stăpânit. Această
Împărăție era tot Universul, dar sceptrul său, coroana sa,
porunca lui veneau din adâncul sufletului său, în care
locuia Fiatul Divin ca Rege stăpânitor, care a stabilit
adevărata regalitate în om. Hainele sale erau regești, mai
strălucitoare decât soarele, actele sale erau nobile, iar
frumusețea sa era fermecătoare. Dumnezeu îl iubea atât de
mult, se juca cu el, îl chema micul rege și fiu. Totul era
fericire, ordine și armonie. Acest om, primul nostru tată s-
a trădat pe sine, a trădat împărăția sa, și făcând voința sa,
L-a mâhnit pe Creatorul său, care l-a umplut de bucuria sa,
l-a iubit, iar omul a pierdut împărăția sa, împărăția Voinței
Divine, în care i-a fost dat totul. Porțile Împărăției i-au
fost închise, iar Dumnezeu Și-a retras în Sine împărăția
dată omului.
Acum trebuie să vă spun un secret. Retrăgând în
Sine Împărăția Voinței Divine, Dumnezeu nu a spus: Nu o
voi mai da omului, ci a ținut-o în repaus, așteptând
generațiile viitoare pentru a le dărui haruri surprinzătoare
și a-i invada cu lumină orbitoare, care să întunece vrerea
umană, care ne-a determinat să pierdem un regat atât de
sfânt. Aceste daruri ne ajută să cunoaștem Voința Divină,
ne determină să renunțăm la voința noastră umană, care ne

14
face nefericiți, și ne aruncă în Voința Divină, pe care o
considerăm Împărăția noastră eternă.
Așadar Împărăția este a noastră, curaj! Fiatul
Suprem ne așteaptă, ne cheamă, ne presează să o luăm în
stăpânire. Cine, va avea inima, sau cine, va fi atât de
indiferent, încât să nu asculte chemarea Sa și să nu accepte
fericirea? Nu trebuie să facem altceva decât să lepădăm
bietele zdrențe ale voinței noastre, haina de jale a sclaviei
noastre în care ea ne-a aruncat, pentru a ne înveșmânta ca
niște regine, și a ne înfrumuseța cu ornamente divine.
De aceea fac apel la toți și nu cred că nu vreți să mă
ascultați. Să știți că eu sunt o creatură mică, cea mai mică
dintre toate făpturile, dar bilocându-mă în Vrerea Divină
împreună cu Isus, voi veni ca o micuță în sânul vostru și
cu gemete și suspine voi bate la inimile voastre pentru a
vă cere, ca o mică cerșetoare ce sunt, să-mi dați zdrențele
voastre, hainele voastre de jale, nefericita voastră voință,
pentru a le da lui Isus, ca El să ardă totul și, oferindu-vă în
schimb Voința Sa, să facă din voi Împărăția Sa, fericirea
Sa și curăția hainelor Sale regale.
Dacă ați ști ce înseamnă Voința Divină! Ea conține
Cerul și pământul. Dacă suntem cu Ea, totul este al nostru,
totul depinde de noi. În schimb, dacă nu suntem cu Ea,
totul este împotriva noastră. Și dacă totuși avem câte ceva,
suntem adevărații hoți ai Creatorului nostru și ne
menținem prin fraudă și tâlhărie.
De aceea, dacă vreți să o cunoașteți, citiți aceste
pagini. În ele veți găsi balsamul pentru rănile pe care
voința umană ni le-a făcut cu atâta cruzime, veți găsi un
aer nou, absolut divin, o viață nouă, absolut cerească, veți
simți Cerul în sufletul vostru, veți vedea noi orizonturi,

15
noi sori, și deseori Îl veți găsi pe Isus cu fața udă de plâns,
care vrea să vă dea Vrerea sa. El plânge pentru că vrea să
vă vadă fericiți, și văzându-vă nefericiți suspină, oftează,
se roagă pentru fericirea fiilor Săi și vă cere voința pentru
a alunga nefericirea voastră și vă dă Voința Sa drept
confirmare a darului Împărăției Sale.
Isus dorește să vă dea Fiatul Său. Împreună cu El,
cu lacrimile și suspinele Sale arzătoare, fac apel la toți să
acceptați acest Fiat, pentru că din acest Fiat am ieșit noi.
El ne-a dat viața și este corect, este obligatoriu, ba chiar
avem datoria să ne întoarcem la El, la moștenirea noastră
dragă și eternă. Mai întâi de toate, fac apel la Preaînaltul
Ierarh Pontif Roman, la Preasfinția sa, care e
reprezentantul Sfintei Biserici și deci reprezentantul
Împărăției Voinței Divine. La picioarele sale sfinte această
micuță depune această Împărăție, astfel ca să o
stăpânească, să o facă cunoscută și cu vocea sa paternă și
influentă să-i cheme pe fiii săi să trăiască în această
împărăție atât de sfântă. Soarele Fiatului Suprem să-l
investească și să formeze primul soare al Voinței Divine
în reprezentantul său pe pământ. Formând începutul vieții
sale în cel care este capul tuturor, să răspândească razele
sale nesfârșite în toată lumea, și acoperindu-i pe toți cu
lumina sa, să formeze o singură turmă și un singur păstor.
Al doilea apel îl adresez tuturor preoților.
Prosternată la picioarele fiecăruia, mă rog și-i implor să
caute să cunoască Voința Divină. Prima mișcare, primul
act, luați-l de la această Voință, ba chiar închideți-vă în
Fiat și veți simți cât de dulce și frumoasă este viața Sa.
Apoi veți lua de la Ea misiunea voastră, veți simți în voi o
putere divină, o voce care vorbește mereu, care o să vă

16
spună lucruri minunate pe care nu le-ați mai auzit
niciodată. Veți simți o lumină care o să acopere toate
relele și acoperind popoarele, o să vă dea stăpânire asupra
lor. Vă osteniți mult și nu aveți roade pentru că lipsește
viața Voinței Divine din misiunea voastră. Ați dat
popoarelor o pâine fără plămădeala Fiatului și de aceea
mâncând-o, au găsit-o tare, aproape nedigerabilă, și
nesimțind viața în ei, nu se lasă conduși de învățăturile
voastre. Așadar, mâncați voi această pâine a Fiatului
Divin! În felul acesta veți avea pâine suficientă pentru a da
popoarelor, așa veți forma cu toții o singură viață și o
singură voință.
Al treilea apel îl adresez tuturor, întregii lumi,
pentru că sunteți toți frații, surorile, și fiii mei. Știți de ce
vă chem pe toți? Pentru că vreau să dau tuturor viața
Voinței Divine. Ea este mai mult decât aerul pe care toți
putem să-l respirăm, este ca soarele de la care toți putem
să primim binele luminii, este ca bătaia inimii care vrea să
palpite în toți, iar Eu, ca o fetiță mică, doresc și suspin ca
toți să luați viața Fiatului. Ah, dacă ați ști cât bine puteți
primi, v-ați da viața pentru a o face să domnească în voi
toți!
Această micuță creatură vrea să vă spună un alt
secret pe care I l-a încredințat Isus, și vi-l spun: să-mi dați
voința voastră, iar în schimb o veți primi pe Cea a lui
Dumnezeu, care o să vă facă fericiți în suflet și în trup.
Vreți să știți de ce pământul nu produce? De ce în diferite
puncte din lume deseori pământul provoacă cutremure, se
deschide și îngroapă în sânul său orașe și persoane? De ce
vântul și apa formează furtuni și devastează totul, și multe
alte rele pe care le știți cu toții?

17
 Pentru că lucrurile create, deținând o Voință Divină
care le stăpânește, sunt puternice și dominatoare, și sunt
mai nobile decât noi. Noi în schimb suntem stăpâniți de o
voință umană, degradați, și de aceea suntem slabi și
neputincioși. Dacă pentru soarta noastră vom îndepărta
voința umană și vom lua viața Vrerii Divine, chiar și noi
vom fi puternici, stăpânitori, o să fim frați cu toate
lucrurile create, care nu doar că nu ne vor mai necăji, dar
ne vor da stăpânirea asupra lor, și vom fi fericiți în timp și
în veșnicie.
Nu sunteți mulțumiți? Grăbiți-vă, ascultați această
sărmană micuță care vă vrea binele. Eu atunci voi fi
mulțumită, când voi putea spune că toți frații și surorile
Mele sunt regi și regine, pentru că toți dețin viața Voinței
Divine.
Așadar curaj, răspundeți toți la apelul meu! Suspin
și mai mult ca să-mi răspundeți cu toții în cor la apel,
pentru că nu sunt singura care vă chem, care vă rog. Unit
cu mine, vă cheamă al meu dulce Isus, cu vocea duioasă și
mișcătoare și de multe ori chiar plângând vă spune: Luați
ca viață pentru voi Voința Mea. Veniți în Împărăția Ei.
Trebuie să știți că primul care s-a rugat Tatălui Ceresc ca
să vină Împărăția Sa și să se facă Voința Sa precum în Cer
așa și pe pământ, a fost Domnul Nostru în rugăciunea
Pater Noster (Tatăl Nostru). Transmițându-ne nouă
rugăciunea Sa, a făcut apel către toți să ceară acel Fiat
Voluntas Tua (Facă-se voia ta). Și ori de câte ori recitați
rugăciunea Pater Noster, este atât de mare Iubirea lui Isus,
încât vrea să vă dea Împărăția Sa, Fiatul său, care aleargă
pentru a spune împreună cu voi: Tatăl meu, sunt Eu care
îți cer pentru fiii mei, grăbește-te! Astfel că primul care se

18
roagă este însuși Isus, și apoi chiar și voi îl cereți în
rugăciunea Pater Noster - (Tatăl Nostru). Așadar, nu vreți,
un atât de mare bine?
Vă spun un ultim cuvânt. Trebuie să știți că această
sărmană fetiță a văzut dorul, nerăbdarea, iubirea
înflăcărată și lacrimile lui Isus, care vrea să vă dea
Împărăția Sa și al Său Fiat. Prin urmare această fetiță a
devenit neliniștită și nerăbdătoare să vă vadă pe toți în
Împărăția Voinței Divine ca să fiți fericiți, pentru a-L face
pe Isus să zâmbească, și cu lacrimi și rugăciuni, fetița
dorește să vă facă pe plac atât vouă, cât și lui Isus.
Deci ascultați cu toții această sărmană fetiță, nu o
mai faceți să suspine! Spuneți-mi, vă rog: Așa să fie, așa
să fie; vrem cu toții Împărăția Voinței Divine!

Corato, anul 1924

Luisa, fiica cea mică a Voinței Divine

19
 Apelul Regelui Divin
în Împărăția Voinței Sale

Dragii și iubiții Mei fii, vin în mijlocul vostru cu

Inima copleșită de flăcările Iubirii Mele. Vin ca tată în
mijlocul fiilor pe care îi iubesc foarte mult, și este atât de
mare Iubirea Mea încât vin să rămân cu voi pentru a trăi o
viață împreună și pentru a trăi cu o singură voință, cu o
singură iubire. Vin cu alaiul durerilor Mele, a Sângelui
Meu, a operelor Mele și a morții Mele.
Priviți-Mă! Fiecare picătură din Sângele Meu,
fiecare durere, toate lucrările Mele, toți pașii Mei
conlucrează pentru că vor să vă dea Voința Mea Divină,
ba chiar și moartea Mea vrea să vă dea învierea vieții în
Ea. În Umanitatea Mea am pregătit și am obținut pentru
voi haruri, ajutor, lumină și putere ca să puteți primi un
dar atât de mare. Din partea Mea am făcut totul, acum
aștept partea voastră.
Cine ar putea fi atât de nerecunoscător încât să nu
vrea să mă primească pe Mine și darul pe care i-l aduc? Să
știți că Iubirea Mea este atât de mare încât voi pune
deoparte trecutul vostru, greșelile voastre și toate rele
voastre. Le voi îngropa în marea Iubirii Mele, astfel ca
toate să fie arse, și vom începe împreună o viață nouă,
toată cu Voința Mea. Care inimă va putea să Mă refuze
ținându-Mă la ușă ca să nu accepte vizita Mea paternă?
Dacă Mă veți accepta, Eu voi rămâne cu voi ca un Tată în
mijlocul fiilor Mei; dar trebuie să stăm într-o armonie
perfectă și să trăim cu o singură Voință.

20
 Ah, cât suspin, gem și delirez și aproape plâng
pentru că vreau ca fiii Mei dragi să stea împreună cu Mine
și să trăiască din aceeași Voință a Mea! Sunt în jur de șase
mii de ani de lungi suspine și de lacrimi amare ale Sfintei
Mele Umanități, pentru că Îmi doresc și vreau ca fiii Mei
să stea în jurul Meu, să-i fac fericiți și sfinți. Ajung să-i
chem plângând; poate se înduioșează de lacrimile Mele,
de Iubirea Mea, care Mă sufocă și Mă face să tremur. Între
gemete și dureri intense repet: Fiii mei, fiii mei, unde
sunteți? De ce nu veniți la Tatăl vostru? De ce plecați
departe de Mine, vagabonzi, săraci, plini de toate
mizeriile? Răutățile voastre sunt răni provocate Inimii
Mele. Am obosit să vă aștept și pentru că nu veniți,
nemaiputând controla Iubirea care Mă arde, vin Eu să vă
caut și să vă aduc marele Dar al Voinței Mele. Ah, vă rog,
vă implor, vă conjur, ascultați-Mă, înduioșați-vă din
compasiune pentru lacrimile Mele, pentru suspinele Mele
arzătoare!
Eu nu vin doar ca Tată, ci vin ca Învățător în
mijlocul discipolilor, și vreau să fiu ascultat. Vă voi învăța
lucruri surprinzătoare, învățături despre Cer, care vă vor
aduce lumina care nu se stinge niciodată, vă vor aduce
iubirea care vă va arde mereu. Învățăturile Mele vă vor da
putere divină, curaj neînfricat, sfințenie care crește mereu,
vă vor indica calea la fiecare pas, vor fi conducători spre
Patria Cerească.
Vin ca Rege în mijlocul popoarelor, dar nu pentru a
cere taxe și impozite, aceasta nicidecum, ci vin pentru că
vreau voința voastră, mizeriile voastre, slăbiciunile
voastre, toate răutățile voastre. În aceasta constă
Suveranitatea Mea. Vreau tot ceea ce vă face nefericiți,

21
amărâți și chinuiți să dispară cu ajutorul Iubirii Mele. Ca
Rege darnic, pașnic și mărinimos ce sunt, doresc să vă
răsplătesc cu Voința Mea, cu Iubirea Mea cea mai tandră,
cu harurile și fericirea Mea, cu pacea și bucuria cea mai
pură.
Dacă Îmi veți da voința voastră, Mă veți face fericit
și veți fi fericiți. Nu aspir la altceva decât ca Voința Mea
să domnească în mijlocul vostru. Cerul și pământul vă vor
surâde, Mama Mea Cerească va fi pentru voi Mamă și
Regină.
Ea cunoaște marele bine pe care vi-l va aduce
Împărăția Vrerii Mele și vă iubește ca pe niște fii
adevărați. De aceea, pentru a-Mi împlini cele mai
arzătoare dorințe și pentru a-Mi curma plânsul, Ea
călătorește printre popoare și națiuni pentru a le pregăti să
primească stăpânirea Împărăției Voinței Mele. Pentru ca
Eu să pot coborî din Cer pe Pământ, Mama Mea a pregătit
popoarele, pe care Eu le încredințez iubirii ei materne.
Fiii Mei, ascultați-Mă! Vă rog să citiți cu atenție
aceste pagini pe care vi le pun înainte și veți simți nevoia
să trăiți în Voința Mea. Eu vă voi fi aproape când veți citi,
vă voi atinge mintea și inima, astfel încât să înțelegeți și să
vă hotărâți să doriți acest Dar al Fiat-ului Meu Divin.

22
 Apelul matern al Reginei Cerului

Dragă fiică, simt nevoia irezistibilă să cobor din

Cer, să-ți fac vizitele Mele materne, iar dacă mă vei
asigura de iubirea ta filială și de fidelitatea ta, Eu voi
rămâne mereu cu tine în sufletul tău, să-ți fiu educatoare,
model, exemplu și Mamă afectuoasă. Eu vin pentru a te
invita să intri în Împărăția Mamei tale, adică în Împărăția
Voinței Divine, și bat la ușa inimii tale pentru ca tu să-mi
deschizi...
Să știi că îți ofer în dar această carte cu propriile
Mele mâini și ți-o dau cu grijă maternă, pentru ca tu
citind-o, să înveți să trăiești ca în Cer, nu cum se trăiește
pe pământ.
Fiica mea, această carte este de aur. Ea va forma
averea ta spirituală care va fi și fericirea ta pământească.
În ea vei găsi izvorul tuturor harurilor; dacă ești slabă, vei
dobândi putere, dacă ești ispitită, vei dobândi victoria,
dacă ai căzut în păcat, vei întâlni mâna milostivă și
puternică care te va ridica din nou, dacă te simți mâhnită,
vei găsi alinare, dacă ești rece, vei găsi remediul sigur
pentru a te încălzi, dacă-ți va fi foame, vei gusta hrana
delicioasă a Voinței Divine. Cu ea nu îți va lipsi nimic, nu
vei mai fi singură, deoarece Mama ta îți va ține o dulce
companie și cu grijă maternă își va lua responsabilitatea
pentru a te face fericită. Eu, Împărăteasa Cerului, mă voi
gândi la toate nevoile tale, atâta timp cât tu vei fi de acord
să trăiești unită cu mine.
Dacă ai cunoaște preocupările mele, suspinele mele
arzătoare, chiar și lacrimile pe care le vărs pentru fiii mei!
Dacă ai ști cum ard de dorința ca tu să asculți lecțiile mele
23
toate despre Cer și să înveți să trăiești din Voința Divină!
În această carte tu vei vedea minuni: vei găsi o Mamă care
te iubește atât de mult, încât își sacrifică Fiul iubit pentru
tine, pentru a te face să trăiești din aceeași Viață pe care
Ea însăși a trăit-o pe pământ. Nu-mi da durerea de a mă
respinge. Acceptă acest Dar al Cerului pe care ți-l fac.
Primește vizita mea și ascultă lecțiile mele.
Să știi că Eu voi vizita lumea întreagă, voi merge la
fiecare persoană, în toate familiile, în comunitățile
religioase, în fiecare națiune, printre toate popoarele, și
dacă va fi necesar, le voi vizita de-a lungul secolelor, până
când, în calitate de Regină voi forma poporul meu, iar în
calitate de Mamă îi voi forma pe fiii mei, care să cunoască
și să facă să domnească peste tot Voința Divină.
Iată-ți explicat scopul acestei cărți. Cei care o vor
primi cu iubire, vor fi primii fii fericiți care vor aparține
Împărăției FIATULUI Divin, iar Eu voi scrie cu caractere
de aur numele lor în Inima mea maternă.
Fiica mea, să știi că Iubirea infinită a lui Dumnezeu
a vrut să se folosească de mine în momentul
Răscumpărării, pentru a face să coboare Cuvântul Veșnic
pe pământ. Acum mă cheamă din nou pe pământ și Îmi
încredințează această sarcină dificilă, mandatul sublim de
a forma pe pământ fiii Împărăției Voinței Sale Divine. Cu
multă grijă maternă încep să-ți pregătesc calea care va
trebui să te conducă în această Împărăție fericită.
În acest scop îți voi da sublime lecții cerești și în
cele din urmă te voi învăța rugăciuni noi și speciale, prin
care vei constrânge Cerul, Soarele, Creația, însăși viața
Mea și cea a Fiului meu, toate faptele sfinților, astfel ca în
numele tău ei să obțină iubita Împărăție a Vrerii Divine.

24
Aceste rugăciuni sunt cele mai puternice, pentru că
determină munca divină în sine. Prin mijlocirea lor
Dumnezeu se va simți dezarmat și învins de ființa umană.
Fiind puternic acest ajutor, tu vei grăbi venirea Împărăției
Divine și împreună cu Mine vei obține ca Voința Divină
să se facă precum în Cer așa și pe pământ, după cum este
dorința Învățătorului Divin.
Curaj, fiica mea, fă-mă bucuroasă, iar Eu te voi
binecuvânta.

25
 Prima parte
ÎNVĂȚĂTURILE LUI ISUS
DESPRE RUGĂCIUNE

I. Învățături specifice în scrierile Luisei Piccarreta

Pentru a vorbi, în ceea ce privește rugăciunea

Luisei, ar fi necesar în realitate, să cităm din scrierile sale
în totalitatea lor. Prin urmare, trebuie să ne limităm să
facem o scurtă privire de ansamblu asupra volumelor sale,
știind foarte bine că ar exista multe alte lucruri prețioase
de subliniat. Două cărți ale sale, în particular, unde se
găsesc rugăciunile sale, ar trebui să fie răsfoite, și acestea
ar fi: „ORELE PĂTIMIRII” ȘI „FECIOARA MARIA ÎN
ÎMPĂRĂȚIA VOINȚEI DIVINE”. Dar noi, aici, ne
limităm să aducem unele pasaje, în care se vorbește în
mod direct de rugăciune, lăsând nenumăratele raporturi
care sunt între acestea și virtuți, și care constituie țesutul
vieții creștine.

1. Condiție pentru a ne ruga: tăcerea interioară

„Acest murmur continuu în mintea ta este un

impediment pentru a te face să auzi mai clar vocea
mea, pentru a te face să simți harurile mele în tine,
pentru a te face să te îndrăgostești în totalitate de
Mine” care sunt un Mire gelos. Promite-mi să fii
mereu în totalitate a mea și Eu voi pune mâna să
lucrez, să fac din tine ceea ce vreau. Tu ai dreptate să-
mi spui că nu poți face nimic de una singură, dar nu te

26
teme, voi face Eu totul în locul tău; dă-mi voința ta și
aceasta îmi este suficient”. (Volumul 1).

2. A doua este pacea, chiar și când este dificil

să ne concentrăm:

„Ai făcut rău să fii atât de neliniștită. Nu știi tu

că Eu sunt Duh de pace și că primul lucru pe care ți l-
am recomandat a fost să nu-l rănești niciodată în inima
ta? În ce privește rugăciunea, atunci când nu te simți
atentă, nu trebuie să te gândești la nimic altceva, decât
să te păstrezi liniștită în ea, și nu la motivul pentru
care nu ai reușit. Făcând cum spui tu, ești tu însăți cea
care îți procuri neatenția. In schimb, umilește-te,
mărturisind că meriți acele (suferințe) și fii calmă; și
ca un miel în mâinile călăului, care în timp ce este ucis
îi linge (mâinile), tot așa, tu, în timp ce te vei vedea
lovită, doborâtă și singură, va trebui să te resemnezi
dispozițiilor mele; mulțumește-mi din toată inima,
recunoscându-te chiar vrednică de acele dureri, și îmi
vei oferi toate amărăciunile, plictiseala și suferința, ca
sacrificiu de laudă, de satisfacție și pentru repararea
ofenselor care mi se fac. Procedând astfel, rugăciunea
ta (se va ridica) ca o tămâie mirositoare până la Tronul
meu, îmi va înduioșa Inima și vei atrage asupra ta noi
haruri și noi carisme ... ” (Vol. 1)

27
 3. Constanța în rugăciune

„Îți recomand, prin urmare, înainte de orice

altceva, rugăciune constantă, chiar dacă ai avea de
suferit dureri de moarte, fără a neglija acele rugăciuni
pe care le faci de obicei; într-adevăr, cu cât mai mult te
vei vedea aproape de prăpastie, cu atât mai mult în
rugăciune credincioasă mă vei invoca, în deplina
certitudine că vei fi ajutată de Mine”. (Vol. 1)

4. Spiritul rugăciunii continue:

„Ceea ce îți recomand este spiritul rugăciunii

continue. Această căutare a sufletului să converseze
mereu cu Mine, fie cu inima, fie cu mintea, fie cu gura,
chiar și cu simpla intenție, îl face atât de frumos în
ochii mei, încât notele inimii sale concordă cu notele
Inimii mele (…) Nu este doar atât, căci este atât de
mare frumusețea pe care o dobândește [sufletul] prin
spiritul rugăciunii continue, încât diavolul rămâne
lovit ca de fulger și rămâne frustrat în capcanele prin
care el încearcă să-i facă rău acestui suflet”
(28.07.1902).

5. Curaj, fidelitate și atenție în a face sau a urma

lucrarea Voinței Divine:

[Isus] „se făcea văzut din interiorul meu, mai întâi

El singur, și apoi toate cele trei Persoane Divine, dar toate
în profundă tăcere, iar eu continuam în prezența Lor
28
obișnuita mea muncă interioară; și se părea că Fiul se unea
cu mine, iar eu nu făceam altceva, decât să-l urmez. Dar
totul era tăcere și nimic altceva nu se făcea în acea tăcere,
decât mă identificam cu Dumnezeu; iar tot interiorul,
afecțiunile, bătăile inimii, dorințele, respirațiile, deveneau
o profundă adorație către Maiestatea Supremă. Prin
urmare, după ce am petrecut ceva timp în această situație,
se părea că toți Trei vorbeau, dar formau o singură voce și
mi-au spus: „Fiica noastră iubită, curaj, fidelitate și
mare atenție în a urmări ceea ce lucrează Divinitatea
în tine, pentru că tot ceea ce faci, nu tu faci; [tu] nu
faci altceva decât să dai sufletul tău ca locuință
Divinității. Ți se întâmplă la fel ca unei sărace căreia,
având un bordei, Regele i-l cere pentru a locui, iar
aceasta i-l dă, și în toate face ceea ce dorește Regele.
Astfel, locuind Regele în acel mic bordei, [acesta]
conține bogății, noblețe, glorie și toate bunurile; dar
ale cui sunt? Ale Regelui. Și dacă Regele vrea să
părăsească acel bordei, ce-i rămâne acelei biete femei?
Îi rămâne mereu sărăcia sa”. (6.06.1904).

6. Rugăciunea vocală, meditația interioară

(Isus) a venit și mi-a spus: „Ai putea să-mi spui

cine menține corespondența dintre suflet și
Dumnezeu?” Și eu, mereu cu o lumină care mi-a venit de
la El, am spus: „Rugăciunea”.
Iar Isus, aprobând ceea ce am spus, a adăugat:
„Dar cine îl atrage pe Dumnezeu la o conversație
familiară cu sufletul?”

29
 Și neștiind cum să răspund, lumina s-a mișcat
imediat în intelectul meu și am spus: „Rugăciunea vocală
servește la menținerea corespondenței; desigur,
meditația internă trebuie să servească ca aliment (să)
mențină conversația dintre Dumnezeu și suflet”. El,
mulțumit de acest lucru, a răspuns: „Acum, ai putea
să-mi spui cine rupe lanțurile dulci, cine îndepărtează
mânia iubitoare care poate apărea între Dumnezeu și
suflet?” Și fără să răspund, El Însuși a spus: „Fiica
mea, numai ascultarea ocupă această misiune, pentru
că ea singură decide lucrurile cuvenite dintre Mine și
suflet. Și disputele care au loc, sau au o oarecare furie
pentru a mortifica (sufletul), apăra ascultarea, rupe
disputele, îndepărtează furiile și aduce pace între
Dumnezeu și suflet”. (Vol. 3, 01.09.1900).

7. Rugăciunea cu Isus

În această dimineață, aflându-mă în afara mea, m-

am trezit cu Pruncul Isus în brațe (...) Fericitul Isus mi-a
spus: „Fiica mea iubită, oh, cât de mult îmi simt
înșelată slavă pe care mi-o datorează creatura și cu
atâta obrăznicie mă refuză, și chiar de la oamenii care
spun că sunt evlavioși”. Când am auzit acest lucru, am
spus: „Drăguțul inimii mele, să recităm trei Gloria
Patri (Slavă Tatălui), punând intenția de a da toată
acea glorie pe care creatura o datorează Divinității
voastre; așa veți primi cel puțin o reparație”. Și El:
„Da, da, să le recităm”. Și le-am recitat împreună.
Apoi am recitat un Bucură-te Maria, punând și
intenția de a oferi Reginei Mame toată acea glorie pe care
30
i-o datorează creaturile. O, ce frumos a fost să ne rugăm
cu Isus! M-am simțit atât de bine, încât am adăugat:
„Iubitul meu, cât aș vrea să fac profesia de credință în
mâinile tale recitând Crezul cu Dumneavoastră”. Și El:
„Vei recita Crezul singură, pentru că tu trebuie să il
spui, nu Eu, și il vei spune în numele tuturor
creaturilor pentru a-Mi oferi mai multă glorie și
cinste”.
Prin urmare eu, așezându-mi mâinile în ale Lui, am
recitat Crezul... (Vol. 6, 26.04.1904).

8. Să ne rugăm „conformându-ne” cu Isus

„Fiica mea în această dimineață vreau să te

conformezi complet Mie: vreau să gândești cu propria
mea minte, să privești cu proprii mei ochi, să asculți cu
propriile mele urechi, să vorbești cu propria mea
limbă, să lucrezi cu propriile mele mâini, să mergi cu
propriile mele picioare și să Mă iubești cu propria mea
Inimă”. După aceasta, Isus unea simțurile sale, numite
mai sus, cu ale mele, și am văzut că îmi dădea propria
sa formă; nu doar atât, ci mi-a dat harul de a face ceea
ce El însuși a făcut. (Vol. 2, 12.08.1899).

9. La ce folosește rugăciunea „identificându-ne” cu

Isus

În timp ce mă rugam îmi uneam mintea cu a lui

Isus, ochii mei cu cei ai lui Isus și așa tot restul,
intenționând să fac ceea ce făcea Isus cu mintea sa, cu
ochii săi, cu gura sa, cu Inima sa și așa, în toate. Și din
31
moment ce părea că mintea lui Isus, ochii etc..., se
răspândeau pentru binele tuturor, așa se părea că și eu
unindu-mă și identificându-mă cu Isus, mă răspândeam
pentru binele tuturor. Dar, m-am gândit în sinea mea: Ce
meditație este aceasta? Ce rugăciune? Ah, nu mai sunt
bună de nimic! Nici nu mai știu să gândesc nimic!
Dar în timp ce gândeam așa, amabilul meu Isus,
mi-a spus: „Fiica mea, cum, te amărăști pentru asta? În
loc să te amărăști ar trebui să te bucuri, pentru că
atunci, când tu, alte dăți, meditai și atât de multe
reflecții frumoase izvorau în mintea ta, tu nu făceai
altceva decât să iei parte din Mine, din calitățile mele și
virtuțile mele. Acum, rămânându-ți doar să te poți uni
și identifica [cu] Mine, îmi iei totul și, de vreme ce [tu]
nu ești bună la nimic, cu Mine ești bună la orice,
pentru că dorind, voind binele, produci în suflet o tărie
care o face să crească și o stabilește în Viața Divină.
Apoi, unindu-se cu Mine și identificându-se cu Mine,
se unește cu mintea mea [și] așa se produc în mintea
ființelor umane, multe vieți de gânduri sfinte. Așa cum
se unește cu ochii mei, așa se produc în ochii ființelor
umane multe vieți de priviri sfinte; așa, dacă se unește
cu gura mea, va da viață cuvintelor; dacă se unește cu
Inima mea, cu dorințele mele, cu mâinile mele, cu pașii
mei, așa pentru fiecare bătaie a inimii, va da viață
dorințelor, acțiunilor, pașilor... dar vieți sfinte,
deoarece, conținând în Mine Puterea Creatoare,
împreună cu Mine sufletul creează și face ceea ce fac
Eu”. (Vol. 11, 12.06.1913).

32
 10. Să ne rugăm cu aceleași intenții, reparări ale
lui Isus

Mă gândeam că Orele Patimirii scrise, sunt fără

indulgență și, prin urmare, cine le face, nu câștigă, în timp
ce există multe rugăciuni îmbogățite cu multe indulgențe.
În timp ce mă gândeam la asta, mereu iubitorul meu
Isus, în totalitate bunătate, mi-a spus: „Fiica mea, cu
rugăciuni prin care se pot obține indulgențe se câștigă
câte ceva. În schimb, aceste Ore ale Pătimirii, care sunt
chiar rugăciunile mele, reparațiile mele și în întregime
iubire, au venit chiar din adâncul Inimii mele. Ai uitat
de câte ori m-am alăturat pentru a le face împreună și
am schimbat flageluri în haruri pe tot pământul? Deci,
satisfacția mea este atât de mare, încât în schimb de
indulgență dau (sufletului) o mână de iubire, care
conține prețuri incalculabile și de o infinită valoare. Și
atunci, când lucrurile se fac din iubire pură, Iubirea
mea își găsește izbucnirea acolo, și nu este indiferent că
făptura dă alinare și liberă manifestare Iubirii
Creatorului”. (Vol. 11, 06.09.1913).

11. Să ne rugăm cum se ruga Isus, cu rugăciunea

universală, în Voința Sa

În timp ce mă rugam, dulcele meu Isus s-a apropiat

de mine și am simțit că și El se ruga și am început să-l
ascult. Iar Isus mi-a spus: „Fiica mea, roagă-te, dar
roagă-te cum Mă rog Eu, adică, revarsă-te complet în
Voința mea și în Aceasta Îi vei găsi pe Dumnezeu și pe
toate creaturile; le vei da lui Dumnezeu ca și cum ar fi
33
o singură creatură, pentru că Vrerea Divină este
stăpâna tuturor, și vei pune la picioarele Divinității
faptele bune, pentru a-i oferi onoare, (și) cele rele
pentru a le repara cu Sfințenia, Puterea și Imensitatea
Voinței Divine, de la care nu scapă nimic. Aceasta a
fost viața Umanității mele pe pământ. Oricât de sfântă
a fost, aveam nevoie de această Vrere Divină, pentru a
dărui o deplină satisfacție Tatălui și să răscumpăr
generațiile umane, pentru că numai în această Vrere
Divină am găsit toate generațiile trecute, prezente și
viitoare și toate gândurile lor, cuvinte, fapte etc. ca
fiind în acțiune. Și în această Sfântă Vrere, fără să-mi
scape nimic, luam toate gândurile în Mintea mea și
pentru fiecare in parte, m-am dus în fața Maiestății
Supreme și le-am reparat, și în aceeași Voință am
coborât (în) mintea fiecărei creaturi, oferindu-i binele
pe care îl implorasem pentru inteligențele lor. În
privirile mele am luat ochii tuturor creaturilor, în
vocea mea cuvintele lor, în mișcările mele (mișcările)
lor, în mâinile mele lucrările lor, în picioarele mele
pașii lor, în Inima mea afecțiunile și dorințele lor și,
făcându-le ale mele, în această Vrere Divină,
Umanitatea mea l-a satisfăcut pe Tatăl și am salvat
sărmanele creaturi, iar Tatăl Divin a fost mulțumit.
(El) nu m-a putut respinge, fiind chiar El Vrerea
Sfântă; S-ar fi respins pe Sine? Nu, desigur, mult mai
mult de atât, în aceste acte, El a găsit o Sfințenie
perfectă, o Frumusețe de neînchipuit și captivantă,
Iubire supremă, acte imense și veșnice, Putere
invincibilă ... Aceasta a fost întreaga viață a Umanității
mele pe pământ, din prima clipă a concepției mele

34
până la ultima suflare, pentru a o continua- în Cer și în
Preasfântul Sacrament.
Acum, de ce nu o poți face și tu? Pentru cei care
mă iubesc, totul este posibil, uniti cu Mine. În Voința
mea roagă-te, și să aduci în fața Maiestății Divine
gândurile tuturor în gândurile tale; în ochii tăi
privirile tuturor; în cuvintele, mișcările, afecțiunile,
dorințele tale, pe cele ale fraților tăi, să le repari, să
implori pentru ei lumină, har, iubire. În Vrerea mea te
vei regăsi în Mine și în toți, vei avea Viața mea, te vei
ruga cu Mine; iar Tatăl Divin va fi mulțumit și tot
Cerul va spune: «Cine ne cheamă pe pământ? Cine
vrea să îmbrățișeze această Sfântă Vrere în sine,
închizându-ne pe toți împreună?” Și cât de bine poate
obține pământul, făcând să coboare Cerul pe
pământ!" (Vol. 11, 3.05.1916).

12. Isus a făcut tot ce trebuie să facă creaturile față

de Dumnezeu

... Și nu știu cum, m-am regăsit în interiorul lui

Isus. Cine poate spune câte lucruri am înțeles în acea
Preasfântă Umanitate? Pot spune doar că Divinitatea a
dirijat întreaga Umanitate (a lui Isus); și întrucât
Divinitatea în aceeași clipă poate face cât de multe acte
vrem în toată perioada vieții, acum, fiindcă în Umanitatea
lui Isus Cristos lucra Divinitatea, am înțeles cu claritate că
binecuvântatul Isus, de-a lungul vieții sale, a refăcut
pentru toată lumea în general și pentru fiecare în mod
distinct tot ceea ce fiecare este obligat să facă față de
Dumnezeu; astfel că l-a adorat pe Dumnezeu pentru
35
fiecare în special: îi mulțumea, repara, slăvea pentru
fiecare, lăuda, suferea, s-a rugat pentru fiecare ... Prin
urmare, am înțeles că tot ceea ce trebuie să facă fiecare, a
fost deja făcut mai înainte, de Inima lui Isus (Vol. 4,
02.08.1902).

13. Rugăciunea divină a celui care trăiește în

Vrerea Divină

„Fiica mea, rugăciunea este muzică pentru auzul

meu, mai ales când un suflet este în întregime conform
Voinței mele, în așa fel încât în tot interiorul lui să se
vadă doar o continuă atitudine [= act] de viață a
Voinței Divine. Acest suflet este ca și cum un alt
Dumnezeu ar ieși din el să-mi cânte această muzică. O,
ce încântător este! Găsind pe cineva care îmi face
pereche, poate să-mi ofere onoruri divine. Numai cine
trăiește în Vrerea mea, poate ajunge la atât de mult,
pentru că tot restul sufletelor, chiar dacă ar face și s-ar
ruga mult, ar face întotdeauna lucruri și rugăciuni
umane, nu divine; prin urmare, nu vor avea acea
putere și acea încântare pentru auzul meu.” (Vol. 6,
06.01.1906).

14. Rugăciunea în Voința Divină

După ce am primit Împărtășania, îi spuneam lui

Isus: „Te iubesc” și El mi-a spus: „Fiica mea, chiar vrei
să mă iubești? Spune: Isuse, te iubesc cu Voința ta; si
din moment ce Voința mea umple Cerul și pământul,
iubirea ta mă va înconjura peste tot, și al tău „Te
36
iubesc” va avea repercusiuni acolo sus în Ceruri și
până în adâncurile abisului. Deci, dacă vrei să spui „Te
ador, Te binecuvântez, Te laud, Îți mulțumesc», o vei
spune unită cu Voința mea și vei umple Cerurile și
pământul cu adorări, cu binecuvântări, cu laude, cu
mulțumiri în Voința mea. Acestea sunt lucruri simple,
ușoare și imense” (Vol. 11, 2.10.1913).

15. Eficacitatea rugăciunii

Fiind în starea mea obișnuită, l-am văzut pe

binecuvântatul Isus și L-am rugat pentru mine și pentru
alți oameni, dar cu oarecare dificultate, care era ceva
neobișnuit, ca și cum nu aș fi putut obține atât de multe
lucruri dacă m-aș fi rugat numai pentru mine. Iar bunul
Isus mi-a spus: „Fiica mea, rugăciunea este un singur
punct și, deși este un punct, poate cuprinde celelalte
puncte împreună; astfel încât poate să obțină atât de
mult dacă se roagă pentru sine, (cât) dacă se roagă
pentru alții: una este eficacitatea sa”. (Vol. 7,
30.05.1907).

16. Cei care se roagă în Voința Divină nu trebuie

să-și pună propriile intenții

Mă gândeam încă o dată la modul cum ar fi cel mai

bine să oferim acțiunile noastre, rugăciunile etc., pentru
reparații, pentru adorare etc. Iar bunul meu Isus mi-a spus:
„Fiica mea, cine stă în Voința mea și face lucrurile sale
pentru că le vreau Eu, nu este necesar să aibă intențiile
sale. Stând în Voința mea, cum lucrează, se roagă,
37
suferă, le pun cum și [unde] îmi place mai mult... Îmi
place repararea? Mi le pun pentru reparări. Îmi place
iubirea? Le iau ca iubire. Fiind Eu stăpânul, fac ceea
ce vreau. Nu se întâmplă la fel pentru cine nu stă în
Voința mea: acela dispune și Eu stau la dispoziția lui”
(29.09.1912).
17. Efectele rugăciunii în Voința divină

Prin urmare, am petrecut o dimineață rugându-mă

împreună cu Isus, în Vrerea sa; dar, oh, surpriză! Cum ne
rugam, unul era cuvântul, iar Vrerea Divină îl răspândea
peste toate lucrurile create și rămânea amprenta. Îl purta în
Empireu [lăcașul lui Dumnezeu], iar toți, Fericiții, nu doar
că primeau amprenta, ci pentru ei era motivul unei noi
fericiri; cobora până în adâncul pământului și până în
Purgator și toți primeau efectele. Dar cine poate spune
cum este sa te rogi cu Isus și toate efectele pe care le
producea? După ce ne-am rugat împreună, mi-a spus:
„Fiica mea, ai văzut ce înseamnă să te rogi în
Vrerea mea? Cum nu există nici un loc în care Vrerea
mea să nu fie? Ea circulă în toate și în toți, este viață,
actor și spectator a toate, astfel, actele făcute în Vrerea
mea devin viață, actori și spectatori a toate, din aceeași
bucurie, beatitudine și fericire a Sfinților; [Vrerea
mea] poartă lumină peste tot, e aerul balsamic și ceresc
care aduce bucurie și fericire. De aceea să nu iesi
niciodată din Vrerea mea. Cerul și pământul te
așteaptă pentru a primi o nouă bucurie și o nouă
splendoare”» (Vol. 4, 21.04.1922).

38
18. Reparări complete, mulțumiri și iubire pentru
toți și în toate, când se intră în Vrerea Divină

Continuând starea mea obișnuită, al meu iubit Isus

a venit și m-a transformat total în El, iar apoi El mi-a spus:
«„Fiica mea, revarsă-te în Vrerea mea pentru a-mi da
reparări complete. Iubirea mea simte o nevoie
irezistibilă; la atât de multe ofense ale ființelor umane,
vrea cel puțin o ființă umană care să fie intermediar
între Mine și ele, să-mi dea reparări complete [și]
iubire pentru toți și care să preia de la Mine haruri
pentru toți. Și aceasta o poți face doar în Vrerea mea,
unde mă vei găsi pe Mine și toate ființele umane. Oh,
cu câtă nerăbdare aștept să intri în Vrerea mea, să pot
găsi în tine satisfacțiile și reparările tuturor! Doar în
Vrerea mea vei găsi toate lucrurile în act, pentru că Eu
sunt motor, actor și spectator a toate”.
Dar, în timp ce spunea asta, m-am revărsat în
Vrerea sa, dar cine poate spune ceea ce am văzut? Mă
aflam în contact cu fiecare gând al ființei umane, a cărei
viață a venit de la Dumnezeu; [în contact] cu fiecare gând,
iar eu, în Vrerea sa, mă multiplicam în [fiecare și reparam,
ispășeam și adoram în locul ființelor umane] și cu
Sfințenia Vrerii sale reparam totul, aveam o „mulțumire”
pentru toți și o iubire pentru toți; și așa m-am multiplicat
în priviri, în cuvinte și în tot restul... Dar cine poate spune
cum s-a întâmplat? Îmi lipsesc cuvintele și, poate, chiar
însele limbile îngerilor s-ar bâlbâi, de aceea pun punct.
Astfel am petrecut toată noaptea cu Isus în Vrerea sa.»
(Vol. 11, 15.06.1916).

39
19. În Voința Divină sufletul face ceea ce ar trebui
să facă toată lumea față de Isus

„Fiica mea, dacă cineva, în Voința mea, se

roagă, iubește, repară, mă sărută, mă adoră, Eu simt
că toți cei care se roagă Mie, mă iubesc, repară, etc.,
pentru că Voința mea, copleșește totul și pe toți.
In Vrerea mea, sufletul îmi dă sărutul, iubirea,
adorația tuturor, iar Eu, uitându-mă la toți în el, [îi]
dau atât de multe sărutări, atât de multă iubire, cât ar
trebui să le dau si tuturor. În Voința mea, sufletul nu
este mulțumit dacă nu mă vede completat în iubire de
către toți, dacă nu mă vede sărutat, adorat, rugat de
toți. În Voința mea, nu se pot face lucruri pe jumătate,
ci doar complete, iar Eu nu pot să dau sufletului care
acționează în Vrerea mea lucruri mici, ci doar imense,
care pot fi suficiente pentru toți”. Eu Fac cu sufletul
care acționează în Vrerea mea, cum ar face o persoană
care ar dori (ca) o muncă să fie făcută de zece oameni.
Acum, dintre acești zece, doar unul singur se oferă să
lucreze; toti ceilalți refuză. Nu este corect ca tot ceea ce
ar vrea să dea celor zece să-i dea unuia singur? Altfel,
unde ar fi diferența dintre cel care acționează în
Vrerea mea și cel care acționează în voința sa?” (Vol.
12, 02.04.1921)

20. Rugăciunea cu Isus în Voința Divină

„Fiica mea, să ne rugăm împreună. Există

anumite momente triste în care Dreptatea mea
nesuportând relele creaturilor, ar dori să inunde
40
pământul cu noi pedepse și, prin urmare, este necesară
rugăciunea în Voința mea, care, extinzându-se asupra
tuturor, se pune în apărarea creaturilor, și cu puterea
ei împiedică Dreptatea mea să se apropie de creatură
pentru a o lovi”. Ce frumos și emoționant a fost să-L
auzi pe Isus rugându-se! Și din moment ce Îl însoțeam
în misterul dureros al Biciuirii, s-a văzut cum era
inundat de sânge, și L-am auzit spunând ... (Vol. 17,
01.07.1924).

21. La ce folosește rugăciunea în acest mod în

Voința Divină?

«Mă contopeam în Sfânta Vrere Divină, pentru a

vizita fiecare minte a ființei umane și pentru a-i da lui Isus
al meu schimbul de iubire pentru fiecare gând al ființei
umane. Dar în timp ce făceam aceasta, un gând mi-a venit:
care este beneficiul rugăciunii în acest mod? Ba chiar, mi
se pare că sunt erori mai degrabă, decât rugăciuni!
Iar mereu, amabilul meu Isus, mișcându-se în
interiorul meu, mi-a spus: „Fiica mea vrei să cunoști
care este beneficiul și care este efectul? Ființa umană
vine să arunce în marea imensă a Divinități mele
pietricica voinței sale si din momentul în care o aruncă,
dacă voința sa vrea să iubească, apele mării infinite ale
Iubirii mele se umflă, se agită, iar Eu simt valurile
Iubirii mele, care emană parfumul lor ceresc și simt
plăcere, [și] simt bucuriile Iubirii mele agitate de
pietricica voinței ființei umane. Dacă adoră Sfințenia
mea, pietricica voinței umane agită marea Sfințeniei
mele, iar Eu simt că recreez cele mai pure aurore ale
41
Sfințeniei mele. Pe scurt, orice ar vrea să facă voința
umană în a Mea, [ este acceptat de Mine ], asa cum
pietricica se aruncă în fiecare mare a atributelor mele
și o agită și o unduiește, Eu simt că mi se dau lucrurile
mele proprii și onorurile, gloria și iubirea, pe care în
mod divin, poate să mi le dea ființa umană. (…) Iată ce
înseamnă să se intre în Voința mea: să se agite, să se
miște Ființa mea și să mi se spună: Vezi cât ești de bun,
amabil, iubitor, sfânt, imens, puternic? Ești totul, iar
eu vreau să mișc totul, pentru a te iubi și a te
mulțumi... Și ție ți se pare puțin?”» (Vol. 15,
1.07.1923).

22. Rugăciunea care caută doar Voința Divină

„Fiica mea, rugăciunea celui care caută numai

Vrerea mea, îmi înduioșează Inima! Aud ecoul
rugăciunilor mele, pe care le-am făcut cât am fost pe
pământ. Toate rugăciunile mele s-au rezumat într-un
singur punct: ca Voința Tatălui meu, atât asupra Mea,
cât și asupra tuturor creaturilor, să se împlinească
perfect. A fost cea mai mare onoare pentru Mine și
pentru Tatăl Ceresc: căci în toate am făcut Preasfânta
sa Voință ... ” (Vol. 17, 22.02.1925).

23. Acest mod de rugăciune este un drept al lui

Dumnezeu și prima datorie a creaturii.

«În timp ce mă contopeam în Sfânta Vrere Divină,

pentru a transforma în iubire tot ceea ce a făcut
Dumnezeu în Creație din iubire pentru ființa umană,
42
gândul îmi spunea că nu era necesar să fac asta și nici nu
era plăcut lui Isus al meu acest mod de rugăciune; că sunt
invențiile capului meu. Iar mereu amabilul meu Isus,
mișcându-se în interiorul meu, mi-a spus:
„Fiica mea, tu trebuie să știi că acest mod de
rugăciune, adică transformându-l pe Dumnezeu în
Iubire pentru toate lucrurile create de El, este un drept
divin și intră în prima datorie a ființei umane. Creația
a fost făcută din dragoste pentru om. Ba chiar a fost
atât de mare Iubirea noastră încât, dacă ar fi fost
necesar, am fi creat atât de multe ceruri, atât de mulți
sori, atât de multe stele, atât de multe mări,
pământuri, planete și tot restul, pentru câte ființe
umane trebuiau să iasă la lumina acestei lumi, astfel ca
fiecare să aibă o Creație pentru sine, un Univers cu
totul al său, cum era, de fapt, când totul a fost creat și
doar Adam era spectatorul întregii Creații; el se putea
bucura de tot binele pe care și-l dorea. Și, dacă nu am
procedat așa, a fost pentru că omul se putea bucura la
fel de mult de toate, de parcă ar fi fost ale lui, în ciuda
faptului că și alții se bucură de toate acestea.
(…) Prin urmare, în toate lucrările create,
Dumnezeu a legat Iubirea sa față de fiecare ființă
umană și în ea intră recunoștința ei [a ființei umane
față de Dumnezeu], al ei «mulțumesc» față de cine a
făcut atât de mult pentru ea.
Prima înșelăciune, ființa umană o face față de
Dumnezeu atunci când nu-l transformă pe Dumnezeu
în iubire pentru tot ce a făcut în creația omului; este o
neglijare a darurilor sale, fără ca nici măcar să
recunoască de unde vin [acestea] și cine a iubit-o [ pe

43
fiinta umana ] atât de mult. De aceea este prima
datorie a ființei umane, indispensabilă și importantă,
să o cunoască pe Cea care a luat în piept toată Gloria
noastră, apărarea noastră, interesul nostru, care nu
făcea altceva decât să călătorească în toate sferele, de
la cea mai mică la cea mai mare dintre toate lucrurile
create de Dumnezeu, pentru a transmite schimbul ei de
iubire, de glorie, de mulțumire pentru toți și în numele
tuturor generațiilor omenești. Ah, da, a fost cu
adevărat Mama mea Cerească, care a umplut Cerul și
pământul cu schimbul de iubire pentru tot ce a fost
făcut în creație. După Ea, Umanitatea mea a fost cea
care a împlinit această datorie sacrosanctă, față de
care a greșit atât de mult ființa umană, iar Tatăl meu
Ceresc m-a făcut disponibil față de omul vinovat.
Astfel că rugăciunile mele și cele ale Mamei mele au
fost inseparabile. Așadar, nu vrei să repeți propriile
mele rugăciuni? Într-adevăr, te-am chemat pentru asta
în Vrerea mea, ca să te asociezi cu Noi, să urmezi și să
repeți actele noastre”.
Prin urmare, atât cât am putut, eu am încercat
să vizitez toate lucrurile create, pentru a-i da
Dumnezeului meu iubirea, gloria și mulțumirea mea,
în schimb, pentru tot ceea ce a făcut în creație...» (Vol.
18, 9.08.1925)

Diferite moduri de contopire în Voința Divină

«De multe ori în scrierile mele spun: „Mă

contopesc în Sfânta Vrere Divină” și nu îmi mai explic...

44
Dar, constrânsă de virtutea ascultării, spun ceea ce mi se
întâmplă în această contopire a Vrerii Divine.
În timp ce mă contopesc în aceasta, înaintea minții
mele se prezintă un gol imens, total luminat, în care nu
găsești nici până unde ajunge înălțimea, nici unde ajunge
adâncimea, nici pe cele din dreapta, nici din stânga, nici
pe cele din față, nici pe cele din partea opusă... În mijlocul
acestei imensități, într-un punct foarte înalt, mi se pare că
văd Divinitatea sau cele Trei Persoane Divine care mă
așteaptă; dar asta întotdeauna mintal. Dar nu știu cum, o
mică fetiță iese din mine, dar sunt chiar eu; poate este
sufletul meu mic...; dar este emoționant să vezi această
mică fetiță care a pornit spre acest imens gol, singură, care
umblă timid pe vârfuri, cu ochii mereu îndreptați spre
locul unde vede cele Trei Persoane Divine, deoarece se
teme că, dacă își apleacă privirea în acel imens gol, nu mai
știe în care punct ar trebui să ajungă. Toată puterea sa este
în acea privire fixată în sus, care, fiind schimbată cu
privirea Înălțimii Supreme, îi dă putere să meargă...
Dar, în timp ce micuța ajunge înaintea Lor, se
apleacă cu fața în gol pentru a adora Maiestatea Divină;
însă o mână a Persoanelor Divine o ridică pe micuța fetiță
și îi spune: „Fiica noastră, Fiica cea mică a Voinței
noastre: vino în brațele noastre”. Iar ea, auzind aceasta,
sărbătorește și face să sărbătorească și cele Trei Persoane
Divine, care mulțumite de ea, așteaptă să-și încheie
misiunea încredințată de Ei. Iar ea, cu grație de copil,
spune: „Vin să vă ador, să vă binecuvântez, să vă
mulțumesc pentru toți; vin să leg la Tronul vostru toate
voințele omenești ale tuturor generațiilor, de la primul
până la ultimul om, astfel încât toți să recunoască Voința

45
voastră Supremă, să o adore, să o iubească și să dea viață
în sufletele lor”.
După aceea a adăugat: „Oh, Maiestate Supremă, în
acest imens gol sunt toate aceste ființe umane, iar eu vreau
să le iau pe toate și să le pun în Vrerea voastră Sfântă,
astfel ca toate să se reîntoarcă la început de unde au ieșit,
adică din Voința voastră. De aceea am venit în brațele
voastre părintești, pentru a-i aduce la Voi pe toți fiii voștri
și frații mei, și a-i lega pe toți cu Voința voastră; iar eu, în
numele tuturor și pentru toți, vreau să vă dau reparări,
omagii, glorie, ca și cum toți ar fi făcut Voința voastră
Preasfântă. Dar, oh, Vă rog, să nu mai fie separare între
Voința Divină și cea umană! Este o mică fetiță care Vă
cere aceasta și, celor mici, știu că Voi nu le refuzați
nimic”.
Dar cine poate spune tot ceea ce am făcut și am zis?
M-aș lungi prea mult.
In afară de asta, îmi lipsesc cuvintele din ceea ce spun
înaintea Înălțimii Supreme. Mi se pare că aici, în lumea de
jos, nu se folosește acel limbaj al acelui gol imens.
Alte dăți, în timp ce mă contopesc în Vrerea Divină
și acel imens gol se prezintă înaintea minții mele, vizitez
toate lucrurile create și imprim un „Te iubesc”, pentru
acea Maiestate Supremă, ca și cum eu aș vrea să umplu
întreaga atmosferă cu atât de mulți „Te iubesc”, pentru a
transforma Iubirea Supremă în atât de multă dragoste față
de ființele umane; ba chiar, vizitez fiecare gând al ființei
umane și imprim al meu „Te iubesc”, pentru fiecare
privire și las al meu „Te iubesc”, pentru fiecare gură și
pentru fiecare cuvânt;, sigilez cu al meu „Te iubesc”
fiecare bătaie a inimii, acopăr cu al meu „Te iubesc”

46
fiecare faptă și pas, pe care le conduc spre Dumnezeul
meu...; cobor până în mare, în adâncimile oceanului și
fiecare sunet al peștelui, fiecare picătură de apă, vreau să
le umplu cu al meu „Te iubesc”. Astfel, după ce a lucrat
peste tot, de parcă ar fi semănat al său „Te iubesc”, micuța
fetiță se duce înaintea Maiestății Divine și, de parcă ar fi
vrut să-i facă o plăcută surpriză, îi spune:
„Creatorul meu și Tatăl meu, Isuse al meu și Eterna
mea Iubire: uitați-vă la toate lucrurile și ascultați din
partea tuturor ființelor umane cum ele Vă spun că Vă
iubesc. Peste tot există un „Te iubesc” pentru Voi;
Cerurile și pământul sunt pline: și, prin urmare, Voi nu
acordați, acum, acestei mici micuțe, harul ca Voința
voastră să coboare în mijlocul ființelor umane, să se facă
cunoscută, să facă pace cu voința umană și, luând
domeniul ei just, postul ei de onoare, nicio ființă umană să
nu mai facă voința sa, ci întotdeauna pe a Voastră?”
Alte dăți, în timp ce mă contopesc în Vrerea
Divină, vreau să-mi pară rău pentru toate ofensele făcute
Dumnezeului meu și, reluând vizita mea în acel imens gol,
pentru a găsi toată durerea pe care Isus al meu a avut-o
pentru toate păcatele, mi-o însușesc și vizitez peste tot, în
locurile cele mai ascunse și secrete, în locurile publice, în
faptele umane rele, ca să-mi pară rău pentru toate
ofensele...; și pentru fiecare păcat simt că aș vrea să strig
„iertare, iertare”. în fiecare mișcare a întregii Creații,
adunând în mine toată durerea tuturor vinovățiilor. Nu
există ofensă adusă lui Dumnezeu, fie chiar și cea mai
ușoară, pentru care să nu-mi pară rău și să cer iertare. Și
pentru a face ca toți să audă această implorare a mea, cer
iertare pentru toate păcatele și o imprim în zgomotul

47
tunetului, astfel încât să tune în toate inimile durerea de a-l
fi ofensat pe Dumnezeul meu; „Iertare!”, în trăsnetul
fulgerului; dureroasă căință, și în șuierul ascuțit al
vântului, care să urle tuturor „pocăință și invocarea
iertării!”, și în sunetul clopotelor, „durere și iertare!”, pe
scurt, la fel, în toate. După aceea, îi aduc Dumnezeului
meu durerea tuturor și implor iertare pentru toți, spunând:
„Dumnezeule mare, faceți să coboare Voința
voastră pe pământ, astfel ca păcatul să nu mai aibă loc!
Doar voința umană este cea care provoacă atât de multe
ofense, care pare că inundă pământul de păcate; Voința
voastră va fi stârpirea tuturor relelor. De aceea, Vă rog,
satisfaceți-o pe fiica cea mică a Voinței voastre, care nu
vrea altceva decât ca Voința voastră să fie cunoscută și
iubită și să domnească în toate inimile”» (Vol. 17,
10.05.1925).
«...Acum adaug că, în timp ce îmi apare în minte
acel imens gol, contopindu-mă în Vrerea Supremă, mica
fetiță reia vizita sa și ridicându-se, vrea să-L răsplătească
pe Dumnezeul său, pentru toată dragostea pe care a avut-o
pentru toate ființele umane în Creație; vrea să-l onoreze
precum Creatorul tuturor lucrurilor și de aceea vizitează
stelele; iar în fiecare scânteie de lumină imprim al meu
„Te iubesc” și „Glorie Creatorului meu”; în fiecare atom
de lumină a soarelui ce coboară, [imprim] al meu „Te
iubesc” și „Glorie”; în toată întinderea cerurilor, între
distanța de la un pas la altul, al meu „Te iubesc” și
„Glorie”...; în ciripitul păsării, în bătaia aripilor sale,
„Iubire” și „Glorie Creatorului meu”; în firul ierbii care
iese din pământ, în floarea care îmbobocește, în parfumul
care se înalță, „Iubire” și „Glorie”; pe înălțimea munților

48
și în profunzimea văilor, „Iubire” și „Glorie”. Vizitez
fiecare inimă a ființei umane și aș vrea să mă închid
înăuntru și să strig înăuntrul fiecărei inimi, al meu „Te
iubesc”, precum și „Glorie Creatorului meu”.
Și apoi, ca și cum aș fi adunat totul împreună, astfel
ca totul să dea schimbul de iubire și atestatul de glorie
pentru tot ce a făcut Dumnezeu în Creație, mă duc înaintea
Tronului său și Îi spun: „Maiestate Supremă și Creatorul
tuturor lucrurilor, această mică fetiță vine în brațele
voastre, pentru a vă spune că toată Creația, în numele
tuturor ființelor umane, Vă dă, nu doar schimbul de iubire,
ci chiar și gloria corespunzătoare pentru atât de multe
lucruri create de Voi din iubire pentru noi.
În Voința voastră, în acest imens gol, am vizitat peste tot,
astfel ca toate lucrurile să Vă glorifice, să Vă iubească și
să Vă binecuvânteze; și din moment ce V-am legat
dragostea între Creator și ființa umană, pe care voința
umană a rupt-o, și gloria pe care toți trebuiau să Vi-o dea,
faceți să coboare Voința voastră pe pământ, astfel ca să
leg și să fortific toate relațiile dintre Creator și ființa
umană, și în acest fel, toate lucrurile se vor întoarce la
prima ordine stabilită de Voi. De aceea, grăbiți-vă, nu mai
întârziați: nu vedeți cât de plin este pământul de răutăți?
Doar Voința voastră poate opri acest flux, îl poate salva,
adică Voința voastră cunoscută și dominatoare...”
După aceasta, simt că misiunea mea nu este
completă. De aceea, cobor în adâncul acelui gol pentru a-l
înlocui pe Isus al meu pentru Opera Răscumpărării, ca și
cum aș fi găsit în act tot ceea ce El a făcut și vreau să-L
înlocuiesc pentru toate faptele pe care ar fi trebuit să le
facă toate ființele umane în așteptarea și primirea Lui pe

49
pământ; și apoi, ca și cum aș fi vrut să fiu în întregime
plină de dragoste pentru Isus, mă întorc la refrenul meu și
îi spun:
„Te iubesc în actul coborârii din Cer pentru a te
întrupa și imprim al meu „Te iubesc” în actul în care ai
fost conceput în sânul foarte pur al Fecioarei Maria, „Te
iubesc” în prima picătură de sânge care s-a format în
Umanitatea ta; Te iubesc în prima bătaie a Inimii tale,
pentru a semna toate bătăile inimii tale cu al meu Te
iubesc; Te iubesc în prima respirație a ta, Te iubesc în
primele tale suferințe, Te iubesc în primele tale lacrimi pe
care le-ai vărsat în sânul matern. Vreau să înlocuiesc
rugăciunile tale, reparările tale, ofertele tale, cu al meu
„Te iubesc”... Fiecare moment din viața ta vreau să fie
sigilat cu al meu „Te iubesc”: Te iubesc în nașterea ta; Te
iubesc în frigul pe care l-ai suferit; Te iubesc în fiecare
picătură de lapte pe care ai supt-o de la Mama ta
Preasfântă. Intenționez să umplu cu ai mei „Te iubesc”
fașele cu care Mama ta te-a înfășat; extind al meu „Te
iubesc” deasupra acelui pământ pe care Mama ta dragă
Te-a așezat cu multă grijă în iesle, iar delicatele tale
membre au simțit duritatea fânului, (dar mai mult decât
fânul), duritatea inimilor...
Pun al meu „Te iubesc” în fiecare gângurit al tău, în
toate lacrimile tale și suferințele copilăriei tale. Fac să
treacă al meu „Te iubesc” în toate relațiile, comunicările și
iubirea pe care ai avut-o cu Imaculata ta Mamă; Te iubesc
în sărutările ei dragi, în toate cuvintele pe care le-ai spus,
în mâncarea pe care ai luat-o, în pașii pe care i-ai făcut, în
apa pe care ai băut-o. Te iubesc în munca pe care ai făcut-
o cu mâinile tale; Te iubesc în toate actele pe care le-ai

50
făcut în toată viața ta ascunsă; sigilez al meu „Te iubesc”
în fiecare act intern al tău și în durerile pe care le-ai
suferit... Extind al meu „Te iubesc” pe acele cărări pe care
le-ai străbătut, în aerul pe care l-ai respirat, în toate
predicile pe care le-ai rostit în Viața ta publică; al meu „Te
iubesc” trece în puterea miracolelor pe care le-ai făcut, a
sacramentelor pe care le-ai instituit... În toate, o, Isuse al
meu, chiar și în fibrele cele mai intime ale Inimii tale,
imprim al meu „Te iubesc” pentru mine și pentru toți.
Vrerea ta îmi face totul prezent, iar eu nu vreau să
las nimic (în care) să nu fie imprimat al meu „Te iubesc”...
Fiica ta cea mică a Vrerii tale simte obligația, dacă altceva
nu știe să-ți dea, ca (Tu) să ai cel puțin un mic „Te iubesc”
pentru tot ceea ce ai împlinit pentru mine și pentru toți...
Și, de aceea, al meu „Te iubesc” Te urmează în toate
durerile Pătimirii tale, în toate scuipăturile, disprețuirile,
insultele care ți s-au adus. Al meu „Te iubesc” sigilează
fiecare picătură a Sângele tău pe care l-ai vărsat, fiecare
lovitură pe care ai primit-o, fiecare rană care s-a format în
Trupul [tău], fiecare spin care ți-a rănit capul, durerile
necruțătoare ale răstignirii, cuvintele pe care le-ai
pronunțat pe Cruce...
Până și în ultima ta respirație vreau să imprim al
meu „Te iubesc”; vreau să închid toată Viața ta, toate
actele tale, în al meu „Te iubesc”. Peste tot vreau ca Tu să
atingi, să vezi, să auzi al meu continuu „Te iubesc”. Al
meu „Te iubesc” nu Te va lăsa niciodată: însăti Vrerea ta
este viața (acestui) „Te iubesc” al meu. Dar știi ce vrea
această mică fetiță? Ca acea Vrere Divină a Tatălui tău, pe
care atât de mult ai iubit-o și făcut-o în toată viața ta pe
pământ, să se facă cunoscută tuturor ființelor umane, astfel

51
încât toți să o iubească și să împlinească Voința ta, precum
în Cer așa și pe pământ. Mica fetiță ar vrea să te
cucerească în iubire, ca să dăruiești Voința ta tuturor
ființelor umane... Oh, fă-o fericită pe această sărmană
micuță care nu vrea altceva decât ceea ce vrei Tu: ca
Voința ta să fie cunoscută și să domnească pe tot
pământul”
Acum cred că ascultarea va fi în oarecare măsură
mulțumită… „Fiica mea, legat de ceea ce ai spus în ce
privește contopirea în Vrerea mea, este nevoie de o altă
chemare, aceea de a se contopi în ordinea Harului, în tot
ceea ce a făcut și va face Sfințitorul, Duhul Sfânt, către
sfinți. Mai mult decât atât, Creația îi revine Tatălui, în
timp ce suntem mereu uniți în lucrări cu cele Trei
Persoane Divine, Răscumpărarea îi revine Fiului, iar «Fiat
Voluntas Tua» îi revine Duhului Sfânt. Și tocmai în «Fiat
Voluntas Tua», Duhul Divin va face dovada lucrării sale.
Tu o faci, când vii înaintea Maiestății Supreme și zici:
«Vin să înlocuiesc în iubire tot ceea ce a făcut Sfințitorul
către sfinți; vin să intru în ordinea Harului, pentru a putea
să vă dau gloria și schimbul de iubire, ca și cum toți s-ar fi
făcut sfinți, și să vă dau reparări pentru toate opozițiile și
necorespunderile față de Har». În măsura în care ține de
tine, să cauți în Voința noastră actele Harului Duhului
Sfințitor, să-ți însușești durerea sa, gemetele sale secrete,
suspinele sale triste din adâncul inimilor văzându-se atât
de rău primit; și din moment ce primul act pe care îl face
este să aducă Voința noastră ca act complet al sfințirii lor,
văzându-se respins, geme cu gemete inexplicabile...
Iar tu, în simplitatea ta copilăroasă, Îi spui: «Duhule
Sfințitor, grăbiți-vă, Vă implor, Vă rog din nou; faceți ca

52
toți să cunoască Voința voastră, astfel încât cunoscând-o,
să o iubească, să primească primul act al vostru, cel al
sfințirii lor complete, care este sfânta voastră Voință!».
Fiica mea, cele Trei Persoane Divine suntem inseparabile
și [în același timp] distincte: așa vrem să arătăm
generațiilor omenești Lucrările noastre față de ele, căci, în
timp ce suntem uniți între Noi, fiecare din Noi vrea să
arate distinct Iubirea sa și Lucrarea sa către ființele
umane.” (17.05.1925)

53
 II. RUGĂCIUNILE LUISEI CARE SUNT
GĂSITE ÎN SCRIERILE SALE

Au fost cunoscute o serie de rugăciuni pe care

Luisa le-a scris, ca ajutor și ghid, pentru alte persoane;
probabil că a făcut-o ascultând de recomandarea
Confesorului, care, de fapt, a publicat unele dintre ele în
cărțile Luisei pe care le tipărise („Orele Pătimirii” și
„Regina Cerului”). Altele pot fi găsite, scrise de Luisa sau
copiate de alții, pe partea din spate a imaginilor. Aici, în
schimb, adunăm un alt tip de rugăciuni, care se găsesc în
paginile din volumele sale și care sunt modul ei spontan
de a se ruga. Nouă ne folosesc ca lecție și model de
rugăciune în Voința Divină și de legătură cu Isus. „Iubirea
mea preadulce, Vă ofer aceste mișcări ale trupului meu pe
care chiar Dumneavoastră mi le-ați dat și toate celelalte pe
care le pot face cu singurul scop de a-ți face plăcere și de a
te glorifica. Oh, da! Aș dori ca și mișcările pleoapelor
ochilor mei, ale buzelor mele și întregii mele ființe să fie
făcute numai cu scopul de a va face pe plac numai
Dumneavoastră. Faceți, o, bune Isuse, ca toate oasele,
nervii să răsune între ele și cu voci clare să ateste iubirea
mea”. (Vol. 3, 6.11.1899).
„Vreți niște reparări? Să le facem împreună; deci
repararile mele unite cu ale tale vor avea efectele lor,
deoarece cred că făcute numai de mine te-ar dezgusta mai
mult”.
Așa că i-am luat mâna, picurând de sânge și
sărutându-o, am recitat „Laudate Dominum” cu „Gloria
Patri”, Isus a recitat o parte și eu am recitat-o pe cealaltă,
pentru a repara numeroasele faptele rele care se comit,
54
punând intenția de a-l lăuda de atât de multe ori pentru
câte ofense primește din cauza faptelor rele. Cât de
emoționant a fost să-L vezi pe Isus rugându-se! Și apoi am
continuat să fac la fel cu cealaltă mână, punând intenția de
a-l lăuda de atât de multe ori pentru câte ofense primește
din cauza păcatelor iscate. Apoi picioarele lui, cu intenția
de a-l lăuda de atât de multe ori pentru câți pași răi și
pentru atât de multe cărări strâmb bătătorite, chiar și sub
aspectul evlaviei și sfințeniei. Nu în ultimul rând, inima
mea, intenția mea este de a-l lăuda la fel de multe ori, ori
de câte ori inima umană nu bate, nu iubește, nu Îl dorește
pe Dumnezeu. Preaiubitul meu Isus părea să fie complet
alinat cu aceste reparări făcute împreună cu El. (Vol. 4,
5.01.1901).
„Ah, Doamne, (pentru) câte picături de sânge și
lacrimi ai vărsat, pentru câți spini ai suferit, pentru câte
răni ai suportat, tot atât de multă glorie intenționez să-ți
ofer, câtă glorie ar trebui să-ți dea toate creaturile, dacă
nu ar exista păcatul mândriei, și intenționez să vă cer tot
atât de multe haruri pentru toate creaturile, ca acest păcat
să fie distrus”... „Doamne, toată gloria pe care ar trebui să
vi-o ofere creaturile cu gura și nu vi-o dau, intenționez să
vi-o dau cu a mea și îi implor (să) folosească bine și cu
sfințenie gura lor, unindu-mă mereu cu aceeași gură a lui
Isus ”. (Vol. 4, 9 și 10.09.1901).
După ce am luat sfânta împărtășanie, mă gândeam
cum să ofer ceva mai special lui Isus, cum să-mi exprim
iubirea mea și să-i dau o plăcere mai mare; de aceea i-am
spus: „Preaiubitul meu Isus, Îți ofer inima mea spre
satisfacția ta și pentru a te lăuda în veșnicie și îți ofer toată
ființa mea, chiar și cele mai mici particule ale trupului

55
meu, ca si cum ar fi multe ziduri puse înaintea Ta, pentru a
împiedica orice ofensă care Ți se va face, acceptându-le pe
toate asupra mea, dacă ar fi posibil și după cum îți place,
până în ziua Judecății.
Si pentru că vreau ca oferta mea să fie completă și să Te
satisfacă în numele tuturor, vreau ca toate acele dureri pe
care le voi suporta, primind ofensele tale asupra mea, să
Vă răsplătească pentru toată acea glorie pe care trebuia să
vi-o dea Sfinții care sunt în Cer când erau pe pământ, și
acea glorie pe care sufletele din Purgatoriu trebuiau să vi-
o dea și acea slavă pe care Tu trebuie să o primești din
partea tuturor creaturilor trecute, prezente și viitoare; Vi le
ofer pentru toată lumea în general și pentru fiecare în
particular”. (Vol. 4, 3.10.1901).
... Așadar, pentru a-l potoli, [ pe Isus ] am făcut
diverse acte de pocăință, dar mi s-a părut că lui Isus nu i-a
plăcut niciunul. Mă îndureram văzând aceasta și am
început să schimb actele de pocăință, cine știe (dacă) ar
putea să-i placă vreunul. La final I-am spus: „Doamne,
regret ofensele făcute de mine și de toate creaturile
pământului și mă căiesc și îmi pare rău numai pentru
singurul (motiv) că V-am ofensat pe Dumneavoastră
Supremul Bine, că în timp ce ați meritat iubire, noi am
îndrăznit să vă ofensăm”. (Vol. 4, 4.04.1902).
„În orice moment, în orice oră, vreau mereu să Te
iubesc din toată inima.
În toate respirațiile vieții mele, respirând, Te voi
iubi; în toate bătăile inimii mele, (eu) voi striga : iubire,
iubire ; în toate mișcările trupului meu, numai Iubirea o
voi îmbrățișa.

56
 Numai despre iubire vreau să vorbesc, numai
iubirea vreau s-o privesc, numai iubire vreau să ascult,
întotdeauna numai la iubire vreau să mă gândesc.
Numai din iubire vreau să ard, numai din iubire
vreau să mă mistui, numai iubire vreau să gust, numai
iubirea vreau s-o mulțumesc.
Numai din iubire vreau să trăiesc și în iubire vreau
să mor; în orice moment, în toate orele, pe toți vreau să-i
chem la iubire.
Singură și mereu cu Isus și în Isus voi trăi mereu, în
Inima lui mă voi cufunda și împreună cu Isus, cu Inima
lui, Iubire, Iubire, te voi iubi ”. (Vol. 10, 28.11.1910).
... Nu știu cum, m-am regăsit în imensitatea Voinței
Divine, în brațele lui Isus și El șoptind, vorbea, și am
repetat după El... Voi spune o idee despre ceea ce a spus
El, deci să spun tot mi se pare imposibil. Îmi amintesc că
în Vrerea lui Isus i-am văzut toate gândurile sale, tot
binele pe care ni l-a făcut cu inteligența sa și cum toate
gândurile umane au primit Viața din Mintea lui. Dar,
Doamne, ce abuz au făcut, câte ofense!
Și am spus: „Isuse, multiplic gândurile mele în
Vrerea ta, pentru a da fiecărui gând al tău sărutarea unui
gând Divin, o adorație, o recunoaștere a Ta, o reparare, o
iubire de Gând Divin, de parcă un alt Isus ar fi făcut-o; și
asta în numele tuturor și pentru toate gândurile omenești,
trecute, prezente și viitoare, și intenționez să înlocuiesc
însele inteligențele sufletelor pierdute. Vreau ca gloria
(din partea tuturor creaturilor) să fie completă și ca nici
una să nu lipsească la apel, iar ceea ce nu fac ele o fac eu
în Vrerea ta, pentru a-Ți da gloria divină și completă”.

57
 Apoi Isus, privindu-mă, aștepta ca și cum ar fi vrut
o reparare pentru ochii săi; și eu am zis: Isuse mă
multiplic în privirile tale ori de câte ori ai privit creatura
cu iubire; mă multiplic în lacrimile tale, pentru a plânge
chiar și eu pentru toate greșelile creaturilor, pentru a putea
să-ți dau, în numele tuturor, priviri de iubire divină și
lacrimi divine, pentru a-Ți da glorie și reparare completă
pentru toate privirile tuturor creaturilor”.
Apoi Isus a vrut ca pentru toate, pentru gură, Inimă,
dorințe, etc..., să continui să fac reparări, multiplicând
totul în Vrerea sa. (Vol. 12, 7.04.1919).
Îmi amintesc că într-o noapte am făcut adorație
Răstignitului meu Isus și I-am spus: „Iubirea mea, în
Vrerea ta găsesc toate generațiile, iar eu în numele întregii
familii omenești, Te ador, Te sărut, Îți dau reparări pentru
toți. Rănile tale, Sângele tău îl dau tuturor, astfel încât toți
să găsească mântuirea lor. Iar dacă sufletele pierdute nu se
mai pot bucura de Preaprețiosul tău Sânge, nici să Te
iubească, îl iau eu pentru ele, pentru a face ceea ce ar fi
trebuit să facă ele. Vreau ca Iubirea ta să nu rămână
înșelată cu nimic din partea creaturilor; vreau să
compensez pentru toți, să-ți dau reparări, să Te iubesc, de
la primul până la ultimul om...” (Vol. 12, 6.12.1919).
Mă rugam, și cu gândul mă cufundam în Vrerea
Veșnică, și mergând înaintea Maiestății Supreme, i-am
zis: „Veșnică Maiestate, vin la picioarele tale în numele
întregii familii omenești, de la primul până la ultimul om
al generațiilor trecute, prezente și viitoare, să te ador
profund. La picioarele tale Preasfinte vreau să sigilez
adorațiile tuturor, vin să te recunosc în numele tuturor
(precum) Creator și stăpânitor peste toate; vin să te iubesc

58
în numele tuturor și pentru fiecare; vin să-ți răspund la
iubirea Ta in numele tuturor, pentru orice lucru creat, în
care ai pus atât de multă iubire, deoarece creatura nu va
găsi niciodată suficientă iubire pentru a Te mulțumi; iar
eu, în Vrerea ta, găsesc această iubire, dar voind ca iubirea
mea, ca și celelalte acte, să fie completă, plină, și pentru
toți, am venit așadar în Vrerea ta, unde totul este imens și
etern, și aici, găsesc iubire pentru a te putea iubi pentru
toți. Deci Te iubesc pentru fiecare stea pe care ai creat-o,
Te iubesc pentru câte raze de lumină și pentru câtă
intensitate de căldură ai pus în soare...” (Vol. 12,
9.01.1920)
Isuse al meu vreau să Te iubesc și vreau atât de
multă iubire încât să înlocuiesc iubirea tuturor generațiilor
care au fost și care vor fi. Dar cine poate să-mi dea atât de
multă iubire încât să Te pot iubi pentru toți?
Iubirea mea, în Vrerea ta există puterea creatoare;
de aceea, în Vrerea ta vreau chiar eu să creez atât de multă
iubire, încât să înlocuiesc și să întrec iubirea tuturor și
pentru tot ceea ce toate creaturile sunt obligate să-i dea lui
Dumnezeu ca Creator al nostru...” (Vol. 12, 2.02.1921)
M-am contopit în Sfânta Vrere a dulcelui meu Isus
și i-am zis: „Iubirea mea, intru în Vrerea ta și aici găsesc
toate gândurile minții tale și ale tuturor creaturilor, iar eu
fac coroană cu gândurile mele și cu cele ale tuturor fraților
mei în jurul gândurilor tale și apoi le unesc împreună,
făcând una singură, pentru a-Ți da omagiul, adorația,
gloria, iubirea, repararea propriei tale inteligențe.
Și în timp ce spuneam acestea, Isus al meu s-a
mișcat în interiorul meu și ridicându-se mi-a zis: „Fiică
inseparabilă a Voinței mele, cât sunt de mulțumit

59
auzind că se repetă ceea ce a făcut Umanitatea mea în
Voința mea; iar Eu sărut gândurile tale în ale mele,
cuvintele tale în ale mele, bătaia inimii tale în a mea”.
(Vol. 13, 6.09.1921).
Viața mea, intru în Vrerea ta pentru a mă putea
dispersa în toți și în toate, de la primul la ultimul gând, de
la primul la ultimul cuvânt, de la prima la ultima acțiune și
pasii care s-au făcut și se vor face. Vreau să sigilez totul
cu Vrerea ta, astfel încât să primești din partea tuturor
gloria Sfințeniei tale, a Iubiri tale, a Puterii tale, și tot ceea
ce este uman să rămână acoperit, ascuns, pecetluit cu
Vrerea ta, astfel încât nimic, nimic să nu rămână uman în
care să nu primești slava divină”. (Vol. 13, 8.11.1921)
Prin urmare, m-am rugat în totalitate abandonată în
Vrerea lui Isus și, aproape fără să mă gândesc, i-am zis:
„Iubirea mea, totul vreau să fie în Vrerea ta: durerile mele
mici, rugăciunile mele, bătaia inimii mele, respirația mea,
tot ceea ce sunt și pot, unită cu tot ceea ce ești Tu, pentru a
da o creștere cuvenită membrelor Trupului tău mistic”.
(Vol. 13, 11.01.1922)
Mă simțeam cufundată în întregime în Vrerea
Divină și i-am zis lui Isus: „Ah, Te rog să nu mă faci să
ies niciodată din Preasfânta ta Voință; fă să gândesc, să
vorbesc, să lucrez, să iubesc mereu această iubitoare
Voință a ta!” (Vol. 15, 9.04.1923)
Iubirea mea, Isuse al meu, totul ai creat pentru mine
și totul mi-ai dăruit, astfel că totul este al meu, iar eu ți le
dăruiesc Ție pentru a Te iubi. De aceea îți spun: în fiecare
atom de lumină a soarelui Te iubesc; în sclipirea stelelor
Te iubesc; în fiecare picătură de apă Te iubesc. Vrerea ta
mă face să văd până în adâncul oceanului, al tău Te iubesc

60
pentru mine, iar eu imprim al meu Te iubesc pentru Tine
în fiecare pește care se misca în mare; vreau să imprim al
meu Te iubesc în zborul fiecărei păsări; Iubirea mea, [al
meu] Te iubesc, [vreau să fie] peste tot. Vreau să imprim
al meu Te iubesc, pentru mine și pentru toți, pe aripile
vântului, în mișcările frunzelor, în fiecare scânteie de
foc,...”
Toată Creația, impreuna cu mine, iti spunea: „Te
iubesc”. Dar când am vrut {VOIAM} să îmbrățișez toate
generațiile umane în Vrerea Eternă, acestea îmi scăpau, iar
eu mă pierdeam și nu știam ce să fac pentru a-i face pe toți
să se prosterne înaintea lui Isus, astfel încât toți să-și facă
datoria lor de a spune în fiecare act al lor, cuvânt și gând,
„Te iubesc”, lui Isus, Si asta i-am zis lui Isus.
Și El: „Fiica mea, și totuși asta este trăirea în
Vrerea mea, să-mi aduci întreaga Creație înaintea mea
și în numele tuturor să-mi dai preschimbul
{preschimbarea} misiunilor (și datoriilor) lor. Nu
trebuie să lași niciunul,{ NICIUNA} altfel Voința mea
ar găsi goluri în Creație și nu ar fi mulțumită. Dar știi
de ce nu-i găsești pe toți și mulți îți scapă? Este puterea
liberului arbitru; dar vreau să te învăț secretul, unde
să-i găsești pe toți. Intră în Umanitatea mea și vei găsi
toate actele lor în păstrare. Deci Eu mi-am luat
obligația să satisfac pentru ei înaintea Tatălui meu
Ceresc, și, în acest fel, mergi [și tu] să urmezi toate
actele mele, care erau actele tuturor; astfel vei găsi
toate [actele] și îmi vei da schimbul de iubire în numele
tuturor și pentru toate [și toți]. { toti si toate }Totul
există în Mine; făcând Eu pentru toți, conțin în Mine
depozitul a toate și-i ofer Tatălui Divin datoria iubirii

61
din partea tuturor, și cine vrea, se folosește {el insusi }
ca mijloc și cale pentru a se urca la Cer”.
Eu am intrat în Isus și am găsit cu ușurință pe toți și
toate, și urmând lucrarea lui Isus am zis: „În fiecare gând
al creaturii, Te iubesc; în zborul fiecărei priviri, Te iubesc;
în fiecare sunet al cuvântului, Te iubesc; în fiecare bătaie a
inimii, respirație, afecțiune, Te iubesc; în fiecare picătură
de sânge , în fiecare muncă și pas, Te iubesc...” Dar cine
poate spune tot ceea ce eu am făcut și am spus? Multe
lucruri nu știu să le spun; însă, ceea ce se spune, se spune
foarte rău, față de cum se spune când suntem împreună cu
Isus... (Vol. 16, 29.12.1923)
Eu mi-am luat zborul și Isus urmărea cu privirea sa
zborul meu; dar cine poate spune ceea ce făceam? În
Vrerea sa am găsit toată iubirea pe care Voința sa trebuia
să o dea creaturilor și, ele refuzând-o, era suspendată
deoarece aștepta să fie luată; iar eu am făcut-o a mea [acea
iubire] și, învăluind toate inteligențele create, am format
pentru fiecare gând un act de iubire, de adorație, și de tot
ceea ce fiecare minte trebuia să-i dea lui Dumnezeu; și
îmbrățișând totul în mine, ca și cum i-aș fi pus pe toți în
sânul meu, am luat-o spre bolta Cerului pentru a-i duce în
sânul Tatălui Ceresc și i-am zis: „Tată Sfânt, vin înaintea
tronului tău ca să-ți aduc în sânul meu pe toți fiii tăi,
imaginile tale dragi create de Tine, pentru a-i pune din nou
în Sânul tău Divin, astfel încât acea Voință ruptă de ele
dintre Tine și ele, Tu să o legi și să o înnozi din nou. Este
Fiica cea mică a Vrerii tale care îți cere aceasta; sunt mică,
este adevărat, dar îmi iau obligația să te mulțumesc în
numele tuturor. Nu voi pleca dinaintea tronului tău dacă
nu îmi legi voința umană cu {DE}cea Divină și ducând-o

62
pe pământ, să vină Împărăția Vrerii tale pe pământ. Celor
mici nu li se refuză nimic, pentru că ceea ce cer nu este
altceva decât ecoul propriei tale Vreri și tot ceea ce Tu
vrei”. (Vol. 16, 6.12.1923)

63
 III. RUGĂCIUNILE LUI ISUS ÎN SCRIERILE
LUISEI

... După aceea, Isus m-a făcut să simt că se roagă

Tatălui său pentru mine, spunând: „Tată Sfânt, Vă rog
pentru acest suflet; faceți-o[ L] să îndeplinească
perfect Preasfânta noastră Voință. Fă o iubitorule
Tată, acțiunile tale să se conformeze (cu) ale mele atât
de mult încât să nu se poată distinge una de cealaltă și
astfel să pot realiza asupra ei { cine este ei ? } ceea ce
am plănuit”. (Vol. 2, 18.08.1899).
... Apoi, (Isus) retrăgându-se în interiorul meu, am
simțit că se roagă spunând: „Trinitate Sfântă și mereu
nedespărțită, Vă ador profund, Vă iubesc intens, Vă
mulțumesc continuu pentru toți și în ? inimile
tuturor”. (Vol. 4, 14.01.1902).
Continuând starea mea obișnuită, am simțit că
binecuvântatul Isus se ruga în interiorul meu spunând:
„Tată Sfânt, glorifică numele tău, pune în confuzie ? și
ascunde-te de cei mândri și manifestă-te celor umili,
pentru că numai cel umil Te recunoaște precum
Creator al său și se recunoaște pe sine însuși ca fiind
creatura ta”. (Vol. 4, 9.03.1903).
Continuând starea mea obișnuită, am simțit că
iubitul meu Isus se ruga în interiorul meu spunând: „Tată
Sfânt, te rog ca Voința noastră să fie una cu voința
acestei mici Fiice a noastră(e), a Vrerii noastre. Ea este
nașterea legitimă a Vrerii noastre; oh, fă ca pentru
onoarea și strălucirea Voinței noastre Veșnice, nimic să
nu iasă din ea care să nu fie o naștere a Vrerii noastre
și nimic să nu știe altceva decât numai Voința noastră;
64
și pentru a obține acest lucru Îți ofer toate actele
Umanității mele, făcută(e) în iubitoarea noastră
Voință”. (Vol. 15, 5.06.1923).
... Ce frumos și emoționant a fost să-L auzi pe Isus
rugându-se! Și din moment ce Îl însoțeam în misterul
dureros al Biciuirii, ( fara virgula aici ) și s-a văzut cum
era inundat de sânge, L-am auzit spunând:
„Tatăl meu, Îți ofer acest Sânge al meu; oh, fă ca
acesta să acopere toate gândurile creaturilor și să
devină inutile toate gândurile rele, să înăbușe focul
viciilor și să se nască (doar) gânduri sfinte. Fie [ fă Tu ]
ca acest Sânge să le acopere ochii și să le fie ca un văl
înaintea vederi ( inca un i : vederii } lor, astfel încât
dorința plăcerilor rele să nu intre în ochii lor și să nu
se murdărească cu noroi. Să le acopere și să le umple
gura acest Sânge-al meu, [ se pune inaintea
propozitiei : inainte de Să ] iar buzele lor să fie ca
moarte pentru a spune blasfemii, înjurături și pentru
toate cuvintele lor rele. Tatăl meu, acest Sânge al meu
să le acopere mâinile ca să înfricoșeze omul să mai
comită atâtea fapte urâte. Fie ca acest Sânge { al Meu }
să circule în Voința noastră Eternă pentru a-i acoperi
pe toți, pentru a-i apăra pe toți și pentru a fi o armă de
apărare în favoarea creaturilor [ ca aceste drepturi ale
Dreptății noastre... ”[ se pune dupa pentru ] (Vol. 17,
1.07.1924).

65
 A doua parte
RUGĂCIUNI CA RĂSPUNS
LA VOINȚA DIVINĂ

1. Consacrarea în Voința Divină

În Voluntate Dei! Deo gratias!
(Voința lui Dumnezeu! Mulțumim lui Dumnezeu)

O, iubitoare Voință Divină, iată-mă înaintea

imensității luminii Tale, pentru ca bunătatea Ta eternă să-
mi deschidă ușa ca să intru, fiindcă doresc să-mi formez
viața în Tine. Eu, cea mai măruntă făptură umană
( trebuie virgula dupa umana ) mă închin în fața luminii
Tale și vin și eu în mica ceată a fiilor Fiatului Tău
Suprem.
Prosternată în [ cu ] nimicnicia mea, mă rog și
implor ca lumina Ta să mă inunde și să acopere tot ceea ce
nu-Ți aparține, pentru că eu nu doresc să fac altceva decât
să Te privesc, să Te înțeleg și să trăiesc în Tine, Voință
Divină. Ea va fi viața mea, centrul inteligenței mele,
cuceritoarea inimii mele și a ființei mele întregi. În această
inimă nu vreau să mai aibă viață voința umană. O voi
alunga din ea și voi forma noul Eden al păcii, fericirii și
iubirii. Cu ea ( cine este ea ? ) voi fi mereu fericită, voi
avea o forță unică și o sfințenie care sfințește totul și
conduce la Dumnezeu.
Prosternată aici, ( ce inseamna aici? ) invoc
ajutorul Trinității Sacrosancte să mă primească să trăiesc
în curtea Voinței Divine, astfel încât să se întoarcă în mine
ordinea originară a creației, și anume așa cum a fost creată
ființa umană.
66
 Mamă Cerească, Suverană Regină a Fiatului Divin,
ia-mă de mână și închide-mă în lumina Voinței Divine. Tu
vei fi călăuza mea, blânda mea Mamă și mă vei învăța să
trăiesc și să mă păstrez în ordinea și în sfera Voinței
Divine. Suverană Cerească, Inimii tale încredințez
întreaga mea ființă. Tu mă vei iniția cum să mă comport în
Voința Divină iar eu voi fi atentă să te ascult. Vei întinde
mantia Ta asupra mea, pentru ca șarpele infernal să nu
îndrăznească să pătrundă în acest Eden sfânt, pentru a mă
atrage și a mă face să cad în confuziile voinței umane.
Inimă a lui Isus, Supremul meu Bine, Tu îmi vei da
flăcările Tale ca să mă ardă, să mă consume și să mă
alimenteze, pentru a forma în mine viața Voinței Supreme.
Sfinte Iosif, tu vei fi protectorul meu, apărătorul
inimii mele, și vei ține cheile voinței mele în mâinile tale.
Vei apăra inima mea cu gelozie și te rog, să nu mi-o ? mai
dai niciodată, astfel ca eu să fiu sigură că n-am să mai ies
niciodată din Voința lui Dumnezeu.
Îngerul meu păzitor, păzește-mă, apără-mă, ajută-
mă în toate, astfel ca Edenul meu să înflorească și să
cheme întreaga lume la Voința lui Dumnezeu.
Curte Cerească, vino în ajutorul meu, iar eu voi trăi
mereu în Voința Divină.

2. Consacrarea voinței umane { in Imparatia

Vointei Divine a } Reginei Cerurilor
(Din cartea „Fecioara Maria în Împărăția Voinței Divine”)

Preadulce mamă, iată-mă la picioare tale

prosternată ( fără ă) înaintea tronului tău. Sunt micuțul
tău fiu, vreau să-ți dau toată iubirea mea filială și, ca fiu al
67
tău, vreau să împletesc toate propunerile, iaculatoriile,
promisiunile mele ( se pune virgula dupa mele ) pe care
le-am făcut de nenumărate ori ( incat ) să nu mai fac
niciodată voința mea și, formând o coroană, vreau să o
așez în sânul tău ca un atestat de iubire și de mulțumire
Mamei mele ( pentru mama mea )
Dar acest lucru nu este suficient; vreau să-l iei în
mâinile tale ca semn că îmi accepți darul și cu atingerea
degetelor tale materne să-l transformi în atât de mulți Sori,
cel puțin de câte ori am căutat să fac Voința Divină în
micile mele acte.
Ah, da, Mamă Regină, acest fiu al tău vrea să-ți
ofere omagiile luminii și ale celor mai strălucitori Sori.
Știu că Tu ai mulți dintre acești sori, dar nu sunt Sorii
acestui fiu al tău; [ aici este de explicat ce vrea sa spuna,
pentru ca nu se intelege bine ce vrea ] in schimb vreau
să-ți dau pe a-i mei, ca să-ți spun că te iubesc și să-ți iei
angajamentul să mă iubești. ( exprimare nefireasca –
trebuie modificat pentru ca e ca o porunca ) Maică
Sfântă, îmi zâmbești și cu toată bunătatea accepți darul
meu, și eu îți mulțumesc din inimă... Dar vreau să-ți spun
multe lucruri; vreau să închid în Inima ta de mamă
durerile mele, temerile mele, slăbiciunile mele și întreaga
mea ființă ca (într-un) loc de refugiu al meu; vreau să-ți
consacru voința mea. Oh, o, Mama mea, acceptă-o, fă din
ea un triumf al Harului și un teren în care Voința Divină
să-și extindă Împărăția sa! Această voință a mea
consacrată Ție ne va face inseparabili și ne va ține în
legături constante; porțile Cerului nu se vor închide pentru
mine, pentru că ( dupa că se pune virgula ) { atunci
cand iti consacru } consacrându-ți voința mea, Tu mi-o

68
vei da în schimb pe a Ta. Deci, fie Mama va veni să stea
cu acest fiu al ei pe pământ, fie fiul va merge cu Mama sa
în Cer. Oh, ce fericit voi fi! Ascultă, dragă mamă, pentru a
face mai solemnă consacrarea voinței mele Ție, chem
Treimea Sacrosanctă, toți Îngerii, toți Sfinții, și în fața
tuturor declar, și ( fără virgulă si fără și ) cu jurământ, să
fac o consacrare solemnă a voinței mele ( se pune virgula
dupa mele ) Mamei mele Cerești.
Și acum, Suverană Regină, pentru desăvârșire îți
cer binecuvântarea ta sfântă pentru mine și pentru toți. Fie
ca binecuvântarea ta să fie roua cerească care [ e
cacofonie } INTRUCAT sau DREPT ] coboară asupra
păcătoșilor și îi convertește, asupra celor necăjiți să-i
consoleze, să coboare asupra întregii lumi și s-o
transforme în bine; să coboare asupra sufletelor din
purgator să le stingă focul care le arde. Fie ca
binecuvântarea ta de Mamă să fie o garanție a mântuirii
pentru toate sufletele.

3. Rugăciune către Regina Cerească

(Din cartea „Fecioara Maria în Împărăția Voinței Divine”)

Regină Imaculată,
Mama mea Cerească, vin pe genunchii tăi materni
pentru a mă abandona ca fiica ta cea dragă în brațele tale,
să-ți cer cu cele mai arzătoare suspine, în această lună
consacrată ție, harul cel mai mare: pentru a mă primi să
trăiesc în împărăția Voinței Divine. Mamă sfântă, tu care
ești Regina acestei împărății, primește-mă să trăiesc în ea
ca o fiică a ta, astfel ca să nu mai fie nelocuită, ci locuită
de fiii tăi. De aceea, Suverană Regină, mă încredințez ție,

69
astfel ca să conduci pașii mei în Împărăția Vrerii Divine
și, strângând mâna ta maternă, vei călăuzi toată ființa mea
pentru a face viață perenă în Voința Divină. Tu îmi vei fi
Mamă, iar Mamei mele îi încredințez voința mea, astfel ca
să mi-o schimbi cu Voința Divină și așa voi putea fi sigură
că nu voi ieși din împărăția sa. De aceea, te rog să mă
luminezi pentru a mă face să înțeleg ce înseamnă Voința
lui Dumnezeu.

4. Rugăciune către Regina Mamă

Mama Regină, oh, lasă-mă să trăiesc și să mor în

FIATUL Voinței Divine! În mod irevocabil mă lepăd de
mine, mă consacru din nou Ție, mă arunc în Tine. Ma
scufund în mările tale de iubire, de dureri și virtuți, pe care
le-ai meritat pentru noi. Reînnoiește-mă, zămislește-mă și
hrănește-mă. Fă din mine al tău Isus. Mereu unit cu tine în
infinitul fir al FIATULUI Divin, eu învălui și investesc
întreaga creație și fac uniforme toate actele tuturor
creaturilor care sunt, care au fost și care vor fi. Cufundă-le
mai întâi în mările tale, în meritele și în Sângele lui Isus,
transformându-le în acte de iubire, de generație a Voinței
Divine, pentru câte vieți divine Trinitatea Preasfântă
dorește și merită. Și în firul Voinței Divine, care mă
unește cu Tine și cu al tău Isus, eu unesc toate aceste acte
într-un unic fir divin indisolubil. Ai țesut cu mâinile tale
de mamă, tunica lui Isus, închizând și pecetluind în ea
toate sufletele, niciuna exclusă. Tu însăți să închizi porțile
iadului, ca Dreptatea să fie mulțumită! Fie ca Milostivirea
să triumfe, să vină, să vină triumful tău, împreună cu
Împărăția Voinței Divine și a Iubirii Divine! Fie ca Duhul
70
Sfânt să purifice, să înflăcăreze și să sfințească fiecare
inimă! Isus, Maria, confirmați și faceți ca orice lucru al
meu să fie al vostru. Mamă Regină, închide-mă cu lumea
întreagă în FIATUL Voinței Divine!

5. Act complet de reparare în Voința Divină

Dulcele meu Isus, intru în Vrerea ta și mă prostern

la picioarele Maiestății Supreme, și în numele întregii
familii omenești, trecute, prezente și viitoare, vin în
imensitatea acestei Vreri Divine în care toate generațiile
sunt în act, ca și cum sunt într-un singur punct, și în
numele tuturor vin să te ador, să ofer toate omagiile pe
care le datorăm Creatorului nostru. Vin să te recunosc în
numele tuturor, Creatorul tuturor lucrurilor, vin să te
iubesc, să te laud, să te binecuvântez, să-ți mulțumesc,
pentru toți și pentru toate lucrurile create. În sfințenia
Vrerii tale, vin să înlocuiesc fiecare lucru creat și, de
asemenea, pentru sufletele pierdute. Pentru toți vreau să-ți
aduc reparări și pentru fiecare ofensă. Vreau să-i
înlocuiesc pe toți, să te iubesc în numele tuturor, și
multiplicându-mă în Sfânta ta Vrere în fiecare făptură,
vreau să le absorb pe toate în mine, ca să-ți dau în numele
tuturor, ca și cum ar fi una singură, nu numai iubire, ci
iubire Divină, glorie, reparare, mulțumire într-un mod
Divin. În Vrerea ta, Iubirea mea, vreau să zbor peste
fiecare gând al făpturii, în fiecare privire, în fiecare
cuvânt, faptă și pas; iar apoi vin să le pun la picioarele
Tronului tău, ca și cum toate ar fi fost făcute pentru Tine,
iar dacă cineva mi le va refuza, voi face eu totul în numele
lor. În mișcarea buzelor mele îți aduc sărutul tuturor
71
făpturilor, iar cu brațele mele îți voi aduce îmbrățișările
tuturor, în așa fel încât să nu fie act pe care eu să nu-l pot
înlocui. Se pare că Tu nu ești mulțumit dacă vezi că ceva
îmi scapă din ceea ce făptura este obligată să facă, dar Tu,
o, Isuse al meu, dulcea mea Viață, sigilează cu
binecuvântarea ta repararea mea și fă ca în fiecare act pe
care eu îl împlinesc, să se repete, să se multiplice și să fie
un act continuu de zbor de pe pământ către Cer, pentru a
aduce înaintea Tronului tău, în numele tuturor, iubire,
glorie și reparare divină.

6. Act de corespondență perfectă a iubirii

în Voința Divină

O, eternă Voință Supremă de neatins, a Iubirii mele

eterne, prosternată înaintea Ta, mă pierd in Vrerea ta, a
cărei imensitate mă învăluie, mă scufundă, mă anihilează:
dar în timp ce mă scufundă, mă ridică până la Tronul tău
Preasfânt; în timp ce mă anihilează, îmi redă, viața, dar o
viață nouă, viață neschimbătoare și sfântă, viața aceleiași
Vreri a lui Isus, în al cărui centru găsesc [această viață], ca
într-un singur punct trecut, prezent și viitor. Ah, găsesc
Vrerea Supremă Creatoare, care în toate lucrurile pe care
le creează îmi trimite iubire, oceane, imensități de iubire.
Dar așteaptă răsplata de iubire a fiecărei ființe; iar eu, în
numele întregii familii omenești, de la prima până la
ultima ființă, iau din interiorul acestei incontestabile
Voințe, iubirea fiecăreia dintre ele și intru în fiecare act
creat, în fiecare sclipire a stelelor , în fiecare atom de
lumină a soarelui, în fiecare suflare de vânt , în fiecare
72
picătură de apă, în fiecare ființă vegetală și animală, și
apoi intru în fiecare bătaie a inimii, în fiecare cuvânt, pas,
faptă, gând, privire și, umplând totul cu iubire, vin
înaintea Maiestății Supreme pentru a-i da răsplata de
iubire a fiecărui lucru creat și spun:
O, Voință iubitoare și foarte puternică, Voință de
necercetat, de la care toate provin și nimic nu-i scapă, vin
să aduc la picioarele tale Preasfinte, iubirea tuturor, vin să
armonizez împreună, iubirea veșnică cu iubirea creată. Ah,
da, pentru toți Te răsplătesc in iubirea ta: vocea mea
armonizează peste toți și în toate și, cu voce eternă care nu
se va mai sfârși, se va multiplica în fiecare moment la
infinit și îți va spune: Te iubesc, Te iubesc, Te iubesc. Va
fi sigiliul de iubire creat, in care nu va fi lucru și act pe
care să nu-l sigilez cu iubirea mea, care unindu-se cu
sigiliul Iubirii Tale Creatoare, va forma unul singur...
Dar văd că al meu veșnic Iubit Isus mă privește și
îmi zâmbește și vrea ca în aceeași Vrere a Sa să intru în al
doilea Fiat al Întrupării, și așteaptă răsplata actelor
Răscumpărării. Iar eu, pe aceeași cale a Vrerii Eterne,
intru în primul moment al Zămislirii tale, în fiecare bătaie
a Inimii tale, gând și respirație, în fiecare mișcare,
rugăciune, chin, pe care L-ai suferit în sânul matern, în
fiecare suspin al tău, lacrimă și dificultate din copilăria ta,
în fiecare pas, faptă și cuvânt din viața ta muritoare. În
Preasfânta ta Voință intru în marea imensă a Pătimirii tale,
în fiecare picătură de Sânge, în fiecare rană, ofensă și
dispreț, în fiecare spin, palmă și împingere. Mă unesc cu
chinurile pe care Le-ai suferit pe Cruce, în setea arzătoare,
în amărăciunea fierii, în reparațiile și satisfacțiile tale,
până la ultima suflare; și împreună cu toate generațiile, în

73
numele tuturor, în nesfârșita ta Voință în care sunt toți, vin
în mod divin să-ți dăruiesc tot ceea ce ai făcut: să-ți dau
răsplată de iubire pentru iubire, reparare pentru reparare.
Mă scufund în abisul Vrerii tale și ador fiecare
picătură a Sângelui tău, sărut fiecare rană, le binecuvântez
și îți mulțumesc pentru fiecare act al tău... În Vrerea ta mi-
ai dat totul, iar eu în Vrerea ta vreau să Te răsplătesc
pentru toți și pentru toate. Iubirea mea, să unim împreună
Fiatul Creator, Fiatul Răscumpărător și Fiatul meu în
Vrerea ta. Să le facem unul singur: unul să dispară în
celălalt, astfel ca Tu să ai iubire completă, glorie perpetuă,
adorații divine, binecuvântări și laude eterne din Creație,
din Răscumpărare și a Fiatului Voluntas Tua, precum în
cer așa și pe pământ. Regină Cerească, Mamă Divină, Tu,
care ai avut supremația în Vrerea Divină, întinde-ți mantia
ta albastră în imensitatea Vrerii eterne, învăluie toate
ființele, sigilează cu pecetea Vrerii Divine frunțile lor,
astfel încât toți să trăiască din viața Voinței Divine pe
pământ, pentru a putea să treacă în sânul tău matern si să
trăiască din Voința Divină în Cer.

O, Sfântă, milostivă, iubitoare Voință a lui Dumnezeu,

Te ador și vin alături de Tine, în Tine doresc să trăiesc.
Tu, ordinea inefabilă a Iubirii Divine, numai Tu trebuie să
fii legea inimii mele.
Cum se unesc două pârâiașe placide într-un râu, doi stropi
într-o singură picătură, două torțe într-o singură lumină,
tot așa, Isuse, acordă-mi o astfel de uitare de sine
constantă,
Fie ca toată voința mea să pătrundă în Vrerea ta.
Doamne fă ca singurul meu sprijin, să fie indicațiile tale,

74
să vreau ceea ce vrei Tu, să doresc doar ceea ce dorești
Tu.
(Din „Ultimul meu cântec [pentru] Voința Divină”,
de Don Benedetto Calvi, ultimul confesor al Luisei,
6.06.1965)

DIMINEAȚA

7. Rugăciunea biblică, ca primul gând la trezire

„Iată-mă, o Tată, că vin să fac Voința ta” (Evrei

10,7). Da, Tată, Îți cer harul să fac tot ceea ce vrei Tu;
numai pentru aceasta exist, și nimic altceva nu vreau:
decât ceea ce vrei Tu pentru mine și pentru toate făpturile,
numai pentru că Tu îl vrei. Dar eu nu sunt capabilă și am
nevoie de Tine; vino Tu să faci totul cu mine...
„Iată-mă, sunt fiica slujitoarei Domnului, fie mie
după cuvântul Tău, să se împlinească în mine Voința Ta”
(Luca 1,38) Da, Tată, Voința ta să se împlinească în mine,
căci sunt făptura ta, așa cum se împlinește în Tine Viața
ta. Fie ca Voința ta să poată realiza și centraliza în mine
tot ceea ce este Ea, așa cum a făcut-o în binecuvântata
mea Mamă.
„Tată, nu a mea, ci Voința ta să fie făcută!” (Luca
22,24) Da, Tată, voința mea să nu mai aibă viață niciodată,
ci numai a ta să trăiască și să domnească în mine. Voința
ta să fie viața duhului meu, a sufletului și a trupului meu;
să fie viața întregii mele ființe, a persoanei mele și a vieții
mele; să fie viața a tot ceea ce sunt, a tot ceea ce dețin, a
tot ceea ce fac. Voința ta să fie viața puterilor mele, a
simțurilor mele, a membrelor mele... Să formeze în mintea
75
mea gândurile lui Isus, revărsarea Gândului tău etern; să
formeze în gura mea, cuvintele lui Isus, revărsarea
FIATULUI Vostru etern; să formeze în acțiunile mele
lucrările lui Isus, Actul etern al Vrerii tale. În inima mea
sa fie bătaia Inimii tale eterne și infinita ta Iubire;
respirația mea să formeze Suflarea Duhului Sfânt; în
venele mele sa fie Sângele lui Isus, să circule în mine
Voința Divină și să formeze în mine Viața ta....

76
 8. INVOCAȚIE LA DUHUL SFÂNT
(Se adaugă două invocații dintre cele mai folosite de
Biserică, deoarece Duhul Sfânt este sufletul rugăciunii)

Vino Duhule Preasfânt

și trimite pe pământ
a ta luminoasă rază

Al săracilor părinte
Dătător de cele sfinte,
vino și ne luminează
Tu, în trudă, alinare,
în căldură ești răcoare
mângâiere în mâhnire.

Peste cei ce ți se-nchină

tu revars-a ta lumină,
harul tău îmbelșugat.

Pentru-a omenirii vină

firea-ntreagă acum suspină
greu rănită de păcat

Spală ce e întinat,
udă tot ce e uscat,
vindecă ce e rănit.

Moaie tot ce-i împietrit,

încălzește ce-i răcit
și îndreaptă ce-i greșit!

77
Celor ce cinstesc
și-n tine nădăjduiesc
dă-le harul înșeptit.

Dă virtuții răsplătire,
dă în moarte fericire,
dă-le raiul nesfârșit.
Amin.

Imnul Duhului Sfânt

Vino, Duhule Sfânt, Creator,

Din cer coboară peste noi,
Revarsă harul sfințitor,
Transformă-ne-n ființe noi.

Tu ești numit Mângâietor

Și Darul Domnului Preasfânt,
Iubire, Foc și viu Izvor
Și alinare pe pământ

Trimis de Tatăl, iubitor,

Tu șapte daruri împărțești,
cu grai ales și curgător
pe care vrei îl dăruiești.

Aprinde-n simțuri vii lumini,

ca dragostea să-și facă loc,
ai neputinței noastre spini
să-i arzi în al iubirii foc.

78
Alungă grabnic pe dușman,
să fie pace între noi
condu-ne sigur la liman
feriți de-al relelor puhoi.

Pe Tatăl fă-ni-l cunoscut,

la fel, pe Fiul său iubit;
Tu care fără început
din ei purcezi necontenit.

Să fie Tatăl preamărit

Precum în cer și pe pământ,
la fel și Fiul său iubit,
de asemenea și Duhul Sfânt.
Amin.

9. INVOCAȚIE LA MAICA SFÂNTĂ.

(După invocarea Duhului Sfânt, gândul și inima merg la

Mama noastră, deoarece numai prin ea îl putem avea pe
Isus. În acest moment este bine să o întâmpinăm cu
rugăciunea Angelus. Isus vorbește despre aceasta Luisei și
împreună cu noi o întâmpină pe Mama sa recitând cu totii,
Bucură-te Maria).
„Singura și unica mea comoară, Isus, nici măcar nu
mi-ai arătat sărbătoarea Reginei noastre Mame, nici să aud
primele cântece pe care Îngerii și Sfinții le-au cântat la
intrarea pe care a făcut-o în Paradis”.
Și Isus: „Primul cântec pe care i l-au cântat
Mamei mele a fost Bucură-te Maria, pentru că în
Bucură-te Maria sunt cuprinse cele mai frumoase
79
laude, cele mai mari onoruri și se reînnoiește bucuria pe
care a avut-o când a fost făcută Maica lui Dumnezeu;
așadar să recităm împreună pentru a o onora și, când
vei veni în Paradis, te voi face s-o găsești, de parcă l-ai fi
recitat împreună cu Îngerii pentru prima dată în Cer”.
Și așa am recitat prima parte a rugăciunii Bucură-te
Maria împreună cu Isus. Oh, cât a fost de tandru și
emoționant să o salutăm pe Mama noastră Preasfântă
împreună (cu) Fiul său iubit! Fiecare cuvânt pe care El l-a
rostit a purtat o lumină imensă în care s-au înțeles multe
lucruri despre Preasfânta Fecioară; dar cine le poate spune
pe toate, prea mult pentru incapacitatea mea? De aceea le
trec în tăcere. (Vol. 2, 15.5.1899).
„Preaiubita mea, cuvintele cele mai plăcute și
care o mângâie cel mai mult pe Mama mea (sunt)
„Dominus tecum”, deoarece de îndată ce au fost
pronunțate de Înger, ea a simțit întreaga Ființă Divină
comunicată în sine și, prin urmare, s-a simțit investită
cu Puterea Divină, astfel încât puterea ei, în fața
Puterii Divine, s-a dispersat, iar Mama mea a rămas cu
Puterea Divină în mâinile ei”. (Vol. 4, 10.01.1903).

10. Rugăciune de dimineață

către Preasfânta Fecioară

Dulce Mamă, sunt trează și alerg în brațele tale de

mamă. Știu bine, o, Mamă, că în sânul tău îl ai pe grațiosul
tău Copilaș Isus: de aceea vreau să vin la El; și ne vei ține
pe amândoi împreună. Nu ești tu și Mama mea? Dă-mi
mâna ta și iată-mă în brațele tale. Mamă Sfântă, permite-
mi să-i dau un sărut lui Isus și apoi ție. Ascultă, în această
80
zi nu voi coborî deloc de pe genunchii tăi. Tu vei fi Mama
mea: îndreaptă-mi toate gândurile către Isus; cu privirile
tale fixate în Isus condu-le pe ale mele pentru a-l privi pe
Isus; unește limba mea cu a ta, astfel încât vocea noastră
să răsune împreună pentru rugăciune, pentru a vorbi
mereu de iubire. Isus va fi mulțumit să audă în vocea mea
vocea Mamei sale... Mama mea iartă-mă dacă sunt prea
îndrăzneață, fă ca inima mea să bată într-a Ta și condu
afecțiunile mele, dorințele mele spre Isus. Voința mea,
înlănțuită cu a Ta, să formeze un dulce lanț de iubire și
reparare la Inima sa Divină, pentru a-i alina toate durerile
și ofensele. Mama mea, ajută-mă și călăuzește-mă în toate,
îndreaptă-mi mâinile către Isus și nu permite niciodată ca
eu să împlinesc acțiuni nedemne prin care să-l pot
ofensa... Ascultă, o, Mamă, în timp ce voi sta în sânul tău,
angajamentul tău să fie de a mă face asemănătoare în toate
cu Isus... Văd că Isus suferă și eu nu: cât aș vrea să
suferim împreună! Ah, Mamă Sfântă, pune-ți cuvântul tău,
spune-i lui Isus să mă facă să sufăr, să plâng, și să fac totul
împreună și în comun cu El. Aștept totul de la tine: cu
mâinile tale îmi vei da hrana, munca, poruncile pe care
trebuie să le împlinesc, și lasă-mă să rămân pe genunchii
tăi legată de Isus. Mamă dragă, binecuvântează-mă și
binecuvântarea ta să mă asigure că vei fi în toate Mama
mea. Amin.

11. Chemarea Voinței Divine în toate acțiunile

noastre

„Prin urmare, fiica mea, primul tău act este să

te întâlnești cu Vrerea mea; primul tău gând, bătaia
81
inimii tale, să fie pentru a te întâlni cu bătăile inimii
veșnice ale Vrerii mele, astfel încât să poți primi toată
Iubirea mea. În toate, încearcă să faci întâlniri
continue, astfel încât să rămâi transformată în Vrerea
mea și Eu în a ta, pentru a te putea pregăti să faci
ultima întâlnire cu Voința mea în ultima ta oră, așa
încât nu vei avea nicio întâlnire dureroasă după
moartea ta”. (Vol. 16, 23.07.1923).
Isuse, Te iubesc! Vino, Voință Divină, să gândești
în mintea mea.
Isuse, Te iubesc! Vino Voință Divină, să circuli în
sângele meu.
Isuse, Te iubesc! Vino Voință Divină să privești în
ochii mei.
Isuse ,Te iubesc! Vino Divină Voință, să asculți în
urechile mele.
Isuse, Te iubesc! Vino Voință Divină, să vorbești în
vocea mea.
Isuse, Te iubesc! Vino Voință Divină, să respiri în
respirația mea.
Isuse, Te iubesc! Vino Voință Divină, să ai bătaia
Inimii tale în a mea.
Isuse, Te iubesc! Vino Voință Divină, să Te miști
în mișcările mele.
Isue, Te iubesc! Vino Voință Divină, să Te rogi în
mine și apoi îți ofer această rugăciune ca fiind a mea,
pentru a duce la îndeplinire rugăciunile din partea tuturor
și pentru a da Tatălui slava pe care toate făpturile ar trebui
să i-o dea.

Când ne spălăm și ne îmbrăcăm:

82
 Isuse, Te iubesc! Vino, Voință Divină, în această
spălare a mea și spală sufletul meu de orice pată.
Isuse, Te iubesc! Vino, Voință Divină, în această
îmbrăcare a mea și îmbracă-mă cu lumina ta.
Când mergem:
Isuse, Te iubesc! Vino Voință Divină, să mergi în
pașii mei, pentru a merge în căutarea tuturor făpturilor și
să le chem la Tine.
Când muncim:
Isuse, Te iubesc! Vino Voință Divină, să lucrezi în
mâinile mele.
Isuse, Te iubesc! Vino Voință Divină, în acest scris
al meu și scrie Legea ta în sufletul meu.
Când mâncăm:
Isuse, Te iubesc! Vino Divină Voință, în mâncarea
mea și hrănește-mă cu mâncarea ta.
În suferință:
Isuse, Te iubesc! Vino Voință Divină, să suferi în
suferințele mele, și sufletul meu, unit cu Voința ta, să fie
răstignitul viu sacrificat pentru slava Tatălui.

Rugăciune când ne trezim

-II-

Isuse, gândul meu să gândească în Vrerea ta și pe

aripile gândului meu îți trimit toate gândurile făpturilor.
Pe aripile privirilor mele, oferite în Vrerea ta, îți
trimit toate privirile făpturilor.
Pe aripile vocii mele și a limbii mele, care se mișcă
în Vrerea ta, îți trimit toate vocile făpturilor.

83
 Pe aripile rugăciunilor mele, făcute în Voința ta, o,
Isuse, vreau să-ți trimit rugăciunile tuturor.
Pe aripile muncii mele și a actelor mele făcute în
Vrerea ta, intenționez să-ți trimit actele făpturilor și toate
lucrările lor.
Pe aripile pașilor mei făcuți în Vrerea ta,
intenționez să fac să zboare la Tine toți pașii tuturor
făpturilor.

Când ne îmbrăcăm și ne spălăm:

O, Isuse al meu, mă îmbrac în Voința ta și cu
această Voință intenționez să învălui toate făpturile, în așa
fel incat să le îmbrac pe toate cu Harul tău, și apoi cu
Vrerea ta și cu toate frumusețile pe care le conține Vrerea
ta și, făcându-le ale mele, intenționez să îmbrac cu ele
Preasfânta ta Umanitate, pentru a Te apăra de toate
răcelile și ofensele pe care făpturile Ți le provoacă. Isuse
al meu, Iubirea ta unită cu a mea vrea să-ți ofere iubirea
tuturor și mulțumirea tuturor.
Când mergem:
O, Isuse, mergi în mine și fă să-mi mișc pașii în
Voința ta, pentru a merge în căutarea tuturor făpturilor și
să le chem la Tine.
Când muncim:
O, Isuse, muncesc în Voința ta și Tu, fă ca degetele
tale să treacă prin ale mele, astfel ca muncind Tu în mine,
să ispășesc pentru cei care nu divinizează lucrările
materiale cu uniunea ta; și fiecare mișcare a mea să fie un
dulce lanț care să formeze nodul pentru a lega toate
sufletele de Tine.
Când mâncăm și bem (apă):

84
 O, Isuse, mănânc această mâncare în Voința ta, și
Tu, vino în mine să o iei, ca și cum Voința ta ar fi a mea și
să-ți dovedesc iubirea mea.
O, Isuse al meu, beau în Voința ta, și să bei și Tu,
în mine o, Supremul meu Bine, pentru a stinge marea sete
pe care Tu o ai pentru toate făpturile; astfel ca Tu să poți
găsi în mine o așa îndestulătoare băutură, încât să se
reverse apoi asupra tuturor, apa Harului tău salvator.
Când suferim:
Sufăr în Voința ta și pătimirea mea să o sărute pe a
Ta, și așa intenționez o, Isuse al meu, să-ți dau satisfacția
propriilor tale dureri. Umanitatea mea să fie crucea și
sufletul meu unit cu Voința ta să fie răstignitul viu, care să
stea continuu înaintea ta, ca să-ți ofere satisfacția pe care
Tu însuți ai dat-o Eternului Tată.

Rugăciune când ne trezim

-III-

Isuse, privește-mă, astfel încât și eu fixându-Te, să

Te pot privi în Voința ta și Tu să poți primi mulțumirea de
a fi privit cu o privire Divină. O, Isuse, ah, fă ca privirea ta
să mă inunde cu o atât de multă lumină încât să mă
contopesc în întregime în Tine; și în timp ce ochii mei se
deschid, fă, o, Isuse, ca să strălucească în ei lumina Vrerii
tale. Așa, cufundându-mă în Lumina imensă a Voinței tale
Divine, voi fi cu Tine lumină pentru toți ca să Te fac
cunoscut, lumină pentru a face ca să împiedic păcatul,
lumină pentru a Te face să fii iubit și pentru a face
cunoscuta tuturor Sfânta ta Vrere.

85
 Primul meu gând se înalță și fuge către Tine, o,
Isuse, și sărutând gândurile tale, se cufundă în inteligența
Ta și ia viață în Voința ta. Împreună cu Tine vreau să mă
dispersez în mințile tuturor pentru a aduna gândurile
tuturor făpturilor și să-ți dau omagiul, adorația și
supunerea tuturor. Intenționez, o, Isuse al meu, în primul
meu cuvânt, să iau toate armoniile Cerului și să le apropii
de auzul tău, pentru a le face să răsune în Tine; și Tu, o,
Isuse al meu, unește cuvântul meu cu al tău și ia-l de la
mine ca și cum ar fi cuvântul tău, pentru a Te face să simți
prin mine ecoul unui cuvânt divin și așa să fac ca auzul tău
să fie satisfăcut in urma atâtor molestări ale vocilor
nedrepte, pe care le primești din partea făpturilor. Și în
timp ce buzele mele se deschid, o, Isuse al meu, vocea
mea să alerge în Voința ta pentru a o face a mea, și astfel
să răsune în toate inimile și să le miște cu putere. Doresc
cu Voința ta, să aprind în toți Focul Iubirii Tale, și
adunând toate voințele făpturilor ca și cum ar fi una
singură, vreau să-ți ofer în numele tuturor, iubire divină,
glorie divină, reparare divină.
O, Isuse al meu, natura mea slabă se pune în
activitate, dar neputința mea este atât de mare încât nu pot
face nimic; de aceea încep viața și activitatea în Voința ta și
la fel cum Voința ta este viața și mișcarea tuturor făpturilor,
tot așa vreau să mă pun în activitate în Voința ta, pentru a fi
gândul tuturor, astfel încât toți să Te înțeleagă. Iau lumina
ochilor lor, pentru ca să privească doar Cerul, vocea gurii
lor pentru a-i face să urască păcatul și să fac să fii mereu
lăudat, iau acțiunea mâinilor lor pentru a-i îndrepta spre
Tine, iau pasul picioarelor lor pentru a-i înlănțui de Tine, în

86
așa fel ca nimeni să nu cadă în iad, iau bătaia inimii lor
pentru a-i face să Te iubească numai pe Tine.
O, Isuse al meu, Vrerea ta să-i umple pe toți și în
Vrerea ta doresc ca în Tine, făpturile să fie lăsate să se
bucure de toate bunurile posibile, ca și cum toți oamenii
și-ar fi făcut actele lor în Voința ta
12. Cum să-l salutăm pe Isus dimineața

O, Isuse al meu, dulce Prizonier al iubirii, iată-mă

din nou! Te-am lăsat spunându-ți la revedere; acum mă
întorc spunându-ți bună dimineața. Ardeam de nerăbdarea
de a te vedea în această temniță a iubirii, ca să-ți ofer
plecăciunile mele de doruri, bătăile inimii mele
afectuoase, respirațiile mele înflăcărate, dorințele mele
arzătoare și pe mine însămi în întregime, să mă contopesc
cu totul în Tine și să mă las în Tine, în amintire continuă și
garanție a iubirii mele permanente pentru Tine.
O, veșnica mea Iubire Sacramentală, știi? În timp
ce am venit să-ți ofer ființa mea, am venit de asemenea să
primesc de la Tine toată ființa ta. Eu nu pot sta fără viață
pentru a trăi și de aceea o vreau pe a ta... Cui se dăruiește
totul, totul i se va da; nu este adevărat, Isuse? Deci, astăzi
voi iubi cu bătaia înfocată a Inimii tale iubitoare, voi
respira cu respirația ta îngreunată în căutare de suflete, voi
dori Gloria ta și binele sufletelor, cu dorințele tale
nemăsurate,... Prin bătaia Inimii tale divine vor curge toate
bătăile Inimilor tuturor făpturilor; le vom prinde pe toate,
le vom salva, să nu ne scape niciuna, cu prețul oricărui
sacrificiu, chiar dacă ne-ar aduce toată durerea. Dacă tu
mă vei îndepărta, mă voi arunca mai înăuntru, voi striga

87
mai tare, pentru a pleda împreună cu Tine [pentru]
mântuirea fiilor tăi și a fraților mei.
O, Isuse al meu, Viața mea, și Totul meu, câte
lucruri îmi spune această închisoare voluntară a ta! Dar
emblema cu care te văd în întregime sigilat este emblema
sufletelor; apoi lanțurile care te leagă atât de puternic, sunt
iubirea. Cuvintele „suflete” și „iubire” se pare că te fac să
surâzi, te slăbesc și te obligă să cedezi la toate, iar eu,
examinând bine aceste copleșitoare iubiri, voi fi mereu în
preajma Ta, împreună cu Tine si cu obișnuitele mele
refrene: suflete și iubire. De aceea, în această zi Te vreau
în întregime; mereu împreună cu mine în rugăciune, în
muncă, în plăceri și neplăceri, când mănânc, când merg,
când dorm, în toate; și sunt sigură că, neputând să obțin
nimic de la mine, cu Tine voi obține totul, și tot ceea ce
vom face, va folosi pentru a-ți alina orice durere și să-ți
îndulcească orice amărăciune, să-ți repare orice ofensă, să
te mulțumească pentru toate și să obțină orice convertire,
chiar dacă ar fi dificilă și disperată.
Vom merge să cerșim puțină iubire de la toate
inimile, pentru a te face mai mulțumit și mai fericit; nu
este bine așa, o, Isuse?
O, dragule Prizonier al Iubirii, leagă-mă cu lanțurile
tale, sigilează-mă cu Iubirea ta! Ah, arată-mi Chipul tău
frumos! O, Isuse, cât ești de frumos! Părul tău blond
împletește și sfințește toate gândurile mele; fruntea ta
calmă și senină, chiar și în mijlocul atâtor provocări, mă
liniștește și îmi dă calmul perfect, chiar și în mijlocul celor
mai mari furtuni, a propriilor tale privări, a „capriciilor”
tale care mă costă viața... Ah, Tu știi, dar merg înainte.
Aceasta îți zice inima, că ea știe să-ți spună mai bine decât

88
mine... O, Iubire, ochii tăi albaștri frumoși, scântei de
lumină divină, mă răpesc la Cer și mă fac să uit pământul,
dar vai, spre mai marea mea durere, exilul meu încă se
lungește! Repede, repede, o, Isuse! Da, ești frumos, o,
Isuse...
Mi se pare că te văd în acel tabernacol de iubire...
Frumusețea și maiestatea Chipului tău frumos mă
determina sa ma îndrăgostesc și mă fac să trăiesc în Cer;
gura ta grațioasă mă atinge cu sărutările sale arzătoare în
fiecare clipă; vocea ta suavă mă cheamă și mă invită să te
iubesc în orice moment; genunchii tăi mă susțin, brațele
tale mă strâng cu legături inseparabile... Iar eu voi
imprima de mii și mii de ori sărutările mele arzătoare pe
Chipul tău adorabil.
Isuse, Isuse, una să fie vrerea noastră, una iubirea,
mulțumirea noastră să fie unică. Nu mă mai lăsa niciodată
singură, căci sunt un nimic și nimicul nu poate să stea fără
Totul... Îmi promiți, o, Isuse? Se pare că îmi spui da. Iar
acum, binecuvântează-mă, binecuvântează-i pe toți, și în
compania îngerilor și a sfinților, a Mamei dulci și a tuturor
făpturilor, îți voi spune: O zi bună, o, Isuse, o zi bună....

13. Rugăciune cu Isus către Sfânta Treime

(Această rugăciune se găsește în Vol. 4, 14 ianuarie 1902,
cu unele adaptări)

Preasfântă Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, din

abisul neantului meu Vă ador profund, Vă mulțumesc
etern, Vă iubesc infinit pentru toți și în inimile tuturor.

89
 14. Către Îngerul Păzitor

(Și aceasta este o rugăciune personală a Luisei, în care își

manifestă starea sa de victimă și tensiunea dorinței sale de a
ajunge la Isus pentru totdeauna)
Îngerul meu, suntem deja la începutul zilei; soarele
dă viață pământului cu lumina sa, iar tu, Sfinte Înger, adu-
mi-l pe soarele meu Isus, pentru ca sufletul meu să fie pe
deplin însuflețit în El. De la Isus aștept gândul, bătăile
inimii, iubirea, întreaga mișcare a vieții mele, pentru că
fără El totul este mort pentru mine. De aceea, Îngerul meu,
solicită-L să vină urgent și imediat; spune-i că aștept
lumina prezenței sale pentru a avea viața sa, altfel voi sta
fără să fac nimic. Acoperă-mă cu aripile protecției tale și
ia din zbor gândurile mele, afecțiunile, dorințele, privirile,
pașii, mișcările, vocea mea, pe scurt; toate sunt gata să
stea sub aripile tale să zboare la Isus.
Dacă El nu vine, du-mă cu tine să-L găsesc.
Curând, Mesager Ceresc, ziua este clara, nu există timp de
pierdut și, tu știi, că nu pot să stau fără Isus. Și când voi fi
împreună cu Isus, inconjoara-ma cu aripile tale; fă să fiu o
dulce companie pentru El, amintindu-mi oră după oră ce a
suferit, ca să sufăr în locul lui. Deci, ajutata de tine, astăzi
nu voi face altceva decât să zbor de pe pământ la Cer,
pentru a avea viața lui Isus în mine și să împiedic ca
Dreptatea să descarce fulgerele sale de dreptate asupra
sărmanelor creaturi. Apoi din Cer voi zbura pe pământ,
pentru a aduce tuturor dispozitii de haruri, de iertare, de
iubire. Și tu, Îngerul meu, pecetluiește cu binecuvântarea
ta Voința și întreaga viață a lui Isus în mine.
Toți sfinții, locuitori cerești, privirile voastre să mă
apere și constrângeți-L pe dulcele meu Isus, ca în curând
90
să mă facă să mă întorc cu voi în Cer. Exilul meu,
gemetele mele să vă facă să aveți compasiune, și toate
actele pe care le voi face în această zi să fie tot la fel de
multe scări care să mă facă să ajung în Cer și să pună
capăt acestei îndepărtări de Binele meu Suprem. Chiar și
de la voi toți, Implor binecuvântarea sfântă.

15. Îngerul lui Dumnezeu

Îngerul lui Dumnezeu, Păzitorul meu, lasă-mă să

trăiesc mereu în Voința lui Dumnezeu; luminează-mă,
păzește-mă, și întărește-mă, așa cum ți-am fost
încredințată de Milostivirea Cerească. Amin.

91
 CĂTRE ISUS ÎN EUHARISTIE

16. În rugăciune

Isuse, Te iubesc, vino Voință Divină, să te rogi în

mine și apoi oferă această rugăciune Ție, din partea mea,
pentru a satisface pentru rugăciunile tuturor și pentru a da
Tatălui gloria pe care ar fi trebuit să i-o dea toate
creaturile.

17. Depunerea propriilor dureri și mizerii

spirituale în Voința Divină

Isuse al meu, această sărmană făptură nu poate să

stea fără să vină continuu la Tine și, în timp ce vin, se pare
că simt în mine mizerii, răceli, întuneric și slăbiciuni, dar
ți le aduc Ție să ți le încredințez; și Tu, o, Isuse al meu,
uită-te la durerile și la ceea ce îți pot oferi prin aceste
nenorociri pe care mi le aduc. Eu îți prezint întunericul
sufletului, astfel încât să-mi dai în schimb lumină; iar
răcelile ți le ofer, astfel încât să le schimbi în iubire;
slăbiciunile, astfel încât să poți pune schimbul de forță în
ele. Nu ești Tu oare gelos pentru că vrei totul pentru Tine?
Dar știi, o, Isuse, nu este suficient să fac schimbul, ci
vreau să revărs toate durerile mele în Preasfânta ta Voință,
astfel încât să se înalțe către Cer și să te glorifice pe Tine
în mod divin, și apoi să se reverse asupra tuturor
făpturilor. Așadar, toate durerile mele mici să aducă
lumină, tărie, și iubire, și acestea, o Isuse, formând un lanț
dulce de iubire între Inima ta și a mea și între cea a tuturor
făpturilor; să poată să rămână legați și prinși în lanțul
92
dulce al Iubirii. Isuse al meu, deschide-mi inima și
închide-te în ea, astfel încât să simți mai mult Viața ta
decât pe a mea. Ție îți ofer bătaia inimii mele contopită în
a ta, care spune mereu Te iubesc, Te iubesc. Isuse al meu,
Ție îți ofer inima mea; vino, deschide-o și în ea să închizi
Inima ta, astfel încât să stăpânească, să domnească și să
poruncească.

18. Abandonarea în Voința lui Dumnezeu pentru a

putea repara pentru toți

Mă abandonez o, Isuse, în Voința ta, și tot ceea ce

faci Tu, intenționez să fac și eu; și cum tot ceea ce Tu ai
făcut pe pământ este un act continuu de reparare, tot așa și
eu, cu vrerea mea unită cu a ta, intenționez să repar toate
ofensele pe care ți le fac făpturile în acest moment, în așa
fel ca vocea mea, făcând ecou în a ta și în toate ofensele
făpturilor, vrea să treacă în toate într-un mod divin și,
atingând inimile făpturilor cu puterea Vrerii tale, vreau să
le aduc pe toate la Tine în brațele tale. Amin.

19. Adorație în cinstea Răstignitului Isus

Iubirea mea, în Vrerea ta găsesc toate generațiile,

iar eu, în numele întregii familii omenești, Te ador, Te
sărut, și repar pentru toți. Rănile tale, Sângele tău, le dau
tuturor, astfel încât toți să găsească în ele mântuirea lor;
iar dacă sufletele pierdute nu mai pot să beneficieze de
Preaprețiosul tău Sânge, nici să Te iubească, îl iau eu
pentru a face ceea ce ar fi trebuit să facă ele. Nu vreau ca
iubirea ta să rămână înșelată in niciun fel, din partea
93
făpturilor. Vreau să implor pentru toți, să-ți aduc ispășiri,
să Te iubesc, de la primul până la ultimul om. Amin.

20. Contopirea sufletului în Voința Divină

Isuse, să facem totul împreună, să ne contopim

reciproc în voință, în dorință și în iubire, pentru a mă
putea contopi în dorințele, în voințele și în iubirile tuturor
făpturilor, astfel ca toate să rămână reînnoite în Vrerea ta;
și apoi contopesc toate părticelele mele mici într-ale tale,
pentru a mă putea contopi în toate părticelele făpturilor, ca
să-ți dau pentru toți acea iubire, acea glorie și acea
satisfacție pe care toți Ți-o refuză; și ca sigiliu îți cer o,
Isuse, binecuvântarea pentru mine și pentru toți.

21. Uniune cu Voința lui Dumnezeu în Isus, în

Sacrament

Isuse al meu, din iubire pentru mine Tu te

micșorezi în Sfanta Ostie, aproape dispărând de tot, iar eu
în acest act, o Isuse, vreau să dispar în Voința Ta, astfel ca
să Te închid în întregime în mine, făcând din ființa mea o
altă ostie, în așa fel să mă pun la întrecere cu Iubirea Ta
Sacramentală. Iar Tu, o, Isuse, în ceea ce privește păcatul,
anihilează întreaga mea ființă sărmană, astfel încât, cu
Vrerea ta, să consacri în întregime în mine pe Tine, iar eu
voi putea spune: „iată o, Isuse, Ostia mea”, așa cum Tu o
spui pentru mine, în acest act. O, Isuse, mă ascund în
Voința ta, astfel încât să găsești Viața ta Sacramentală, și
eu să mă rog, să lucrez și să iau parte la tot ceea ce faci

94
Tu, iar vălurile sacramentale să fie umbra care să ne țină
ascunși pe amândoi, încât să fim nedespărțiți.

22. Pelerinaj spiritual către Isus în Sfânta

Euharistie

Isus îi spune Luisei:

„În sfârșit, în ceea ce privește vizitele pe care mi le
vei face și ale actelor de reparare, trebuie să-ți spun că Eu,
în Taina Iubirii mele, pe care am instituit-o pentru tine,
continui să sufăr și să fac tot ceea ce am făcut și am suferit
pe parcursul celor treizeci și trei de ani de viață muritoare.
Îmi place să mă nasc în inimile tuturor muritorilor și de
aceea Îi ascult pe cei care mă cheamă din Cer să mă
jertfesc pe altar; Mă smeresc în așteptare, în chemare, în
învățătură, în iluminare și oricine vrea, (poate) să fie
reîmprospătat de Mine în Sfânta Euharistie; acestora le
dau consolare, altora tărie și, prin urmare, mă rog Tatălui
să-i ierte; pe unii îi îmbogățesc, cu alții mă căsătoresc
[spiritual], îi veghez pe toți; apăr, pe oricine dorește să fie
apărat de Mine; îi veghez pe toți; divinizez pe cine vrea să
fie divinizat de Mine; îi însoțesc pe cei care vor să fie
însoțiți; plâng pentru cei neatenți și pentru cei nesăbuiți;
devin adorator în mod continuu pentru a restabili armonia
universală și pentru a împlini planul divin suprem, care
este proslăvirea absolută a Tatălui, în omagiul perfect
cerut de El, dar care nu I se oferă de către toate creaturile;
de aceea m-am lăsat în Preasfântul Sacrament...
Asadar, vreau ca tu, în schimbul Iubirii mele
infinite față de neamul omenesc, să-mi faci zilnic treizeci
și trei de vizite, cinstind cu ele anii Umanității mele
95
petrecuți printre voi și pentru voi toți, copiii mei,
regenerați în cel mai prețios Sânge al meu, iar tu să te
unești cu Mine în această Taină, urmând întotdeauna
intențiile Mele de ispășire, reparare, sacrificiu și adorare
perpetuă. Aceste treizeci și trei de vizite le vei face mereu,
în orice moment, în fiecare zi și în orice loc te-aș putea
găsi, deoarece Eu le voi accepta, ca și cum ar fi fost făcute
în Prezența mea sacramentală... Primul tău gând de
dimineață, trebuie să zboare către Mine, Prizonierul
iubirii, pentru a-mi oferi primul tău salut de iubire pentru
Mine și, prin urmare, prima vizită confidențială tu o vei
avea pentru Mine și Eu pentru tine, ne vom întreba cum
am petrecut noaptea și ne vom încuraja reciproc. Tot așa,
ultimul tău gând și ultima ta afecțiune a serii va fi ca tu să
vii din nou la Mine, astfel încât să-ți dau binecuvântarea și
să te facă să te odihnești în Mine, cu Mine și prin Mine; și
între timp, îmi vei da ultimul sărut al iubirii, cu
promisiunea unirii cu Mine în Sacrament. Celelalte vizite
Mi le vei face mai bine, când ți se va prezenta ocazia
favorabilă să te concentrezi total asupra Iubirii mele ”.
(Volumul 1).
(Nu știm dacă Luisa i-a scris treizeci și trei de vizite lui
Isus, așa cum o ceruse El, știm doar aceste treisprezece)

PRIMA VIZITA

O, Prizonierul iubirii, Te iubesc, îmi regret greșelile

și Te ador în toate bisericile lumii, unde ești singuratic și
disprețuit. Oh, fă ca inima mea să fie o lampă aprinsă, care
să ardă mereu înaintea prezenței tale în fiecare zi, în
fiecare oră, în fiecare moment și pentru toată eternitatea.

96
 Părinte veșnic, îți mulțumesc pentru harurile
acordate Preasfintei Maria. pentru că ai făcut-o prima ta
fiică. Fiule Etern, îți mulțumesc pentru harurile acordate
Preasfintei Maria pentru că ai făcut-o Mama ta
întotdeauna Fecioară. Duhule Sfânt Etern, îți mulțumesc
pentru mulțimile de haruri cu care ai umplut-o pe
Preasfânta Maria pentru că ai făcut-o Mireasa ta
Imaculată. Preasfânta Treime, aveți milă de mine
Îngerul meu păzitor, păstrează-mă. Sfinte Iosif,
ajută-mă. Sfinte Arhanghel Mihail, apără-mă, Sfinte,
Arhanghel Rafael, însoțește-mă.

A DOUA VIZITĂ
O, Prizonier al iubirii, ești obosit și asuprit de
numeroasele sacrilegii care sunt săvârșite în celebrarea
Sacrificiului Divin, mai ales când ești forțat să cobori în
atâtea inimi sacrilege... O, Isuse, doresc să-ți fac atât de
multe acte de reparare pentru numeroasele Liturghii
profane, pentru câți pași, pentru câte mișcări, cuvinte și
lucrări ai făcut Tu însuți în viața ta de muritor. Fecioară
dezolată, îți sărut picioarele; stăpânește-mi toate cuvintele
și toți pașii.

A TREIA VIZITĂ
O, Prizonier al iubirii, Tu rămâi aici și eu Te ador
pentru a-ți oferi foarte multe acte de adorație, pentru câte
stele sunt pe cer, pentru câți atomi (există) și pentru câte
păsări zboară în aer. Fecioară Imaculată, îți sărut
picioarele; eliberează-mă de cursele diavolului și îndreaptă
toți pașii creaturilor către Isus.

97
A PATRA VIZITĂ (Se găsește astfel în Vol. 6,
10.08.1904):
O, Prizonier al iubirii, ești abandonat și singur și
am venit să-ți fac companie, și în timp ce îți țin companie,
intenționez să Te iubesc pentru cei care Te ofensează, să
Te laud pentru cei care Te disprețuiesc, să-ți mulțumesc
pentru cei care, revărsând harurile [tale asupra lor], nu îți
oferă tributul de mulțumire, [vreau] să Te consolez pentru
cei care Te fac să suferi, să repar pentru orice ofensă; într-
un cuvânt, intenționez să fac tot ceea ce creaturile sunt
obligate să facă pentru că ai rămas în Preasfântul
Sacrament. Și doresc să le repet de atâtea ori (pentru) câte
picături de apă sunt, câți pești, câte (boabe de) nisip sunt
în mare. O, Fecioara Preasfântului Rozariu, îți sărut
mâinile; fă să lucreze mereu pentru o mai mare glorie a lui
Dumnezeu și cu mâinile tale materne adu toate creaturile
la Isus în Sfânta Euharistie.

A CINCIA VIZITĂ

O, Prizonier al iubirii, ești ca un sărac și mortificat,

iar lumea abundă în bogății și plăceri, iar Tu, care îi
favorizezi, [ei] au îndrăzneala de a refuza o picătură de
ulei, puțină ceară și, mai mult de atât, vin înaintea
prezenței tale cu vanitate și ținute, de parcă ei ar fi stăpânii
și Tu slujitorul. Pentru a-ți aduce reparare pentru atâta
sărăcie, îți ofer bogățiile Paradisului, iar pentru a te
adăposti din cauza atâtor mortificări îți ofer plăcerea pe
care o simți în inimile celor drepți, când aceștia corespund
Harului tău. Intenționez de atât de multe ori să repet aceste
acte, pentru cât de des se mișcă naturile îngerești, umane

98
și diabolice. Regina celor răscumpărați ofer feței tale,
toate sărutările lui Isus: [vreau] să mă îndrăgostesc de
frumusețea ta, iar Tu fă ca toate creaturile să se
îndrăgostească de frumusețea lui Isus.

A ȘASEA VIZITĂ

O, Prizonier al iubirii, ești ofensat și indignat iar eu

intenționez să fac atâtea acte de reparare pentru câte feluri
de păcate sunt comise în fața Prezenței tale sacramentale,
și [îți ofer] cât mai multe acte de căință pentru atât de
multe păcate pe care le comit toate creaturile, și a tuturor
bătăilor de inimă pe care le are inima mea. O, Fecioară a
Preasfântului Sacrament, îți sărut piciorul stâng: îndreaptă
pașii mei dezordonați. Îți sărut piciorul drept: îndrumă-mi
pașii spre bine. Îți sărut mâna stângă: eliberează-mă de
robia diavolului. Îți sărut mâna dreaptă: primește-mă în
numărul adevăraților tăi devotați. Sărut Inima ta cea mai
curată: îngropă-mă în Inima ta și în cea a Fiului tău [se
pune virgula inainte de tau] Isus.

A ȘAPTA VIZITĂ

O, Prizonier al iubirii, nu ești doar închis, ci

aproape înlănțuit și cu anxietate febrilă [ frământare,
tulburare, ingrijorare, neliniste intensa, ardenta,
emotionata] aștepți inimile creaturilor să cobori în ele și
să te eliberezi; și cu lanțurile care te leagă [vrei] să legi
sufletele lor de Iubirea ta. Dar, cu cea mai mare durere a
ta, vezi că făpturile vin înaintea Ta cu cea mai mare

99
[ maxima ] indiferență, fără grija de a Te primi, alții nu
vor să te primească deloc ( virgula dupa deloc ) iar alții
care, deși te primesc, totuși, au inimile legate de alte inimi
pline de vicii. Pentru aceste suflete se pare că Tu ești
refuzul lor. Și tu, Viața mea, ești forțat să ieși [ înlănțuit ]
din aceste inimi înlănțuit la fel ca atunci când ai intrat,
pentru că nu ți-au dat libertatea de a-i lega și astfel au
schimbat anxietățile tale în plâns. Isuse al meu, dă-mi
voie să-ți șterg lacrimile și te rog [dacă vrei să plângi] să
plângi din iubire. Iar pentru a te adăposti virgula dupa
adaposti îți ofer neliniștile, suspinele, dorințele înflăcărate
și mulțumirile pe care ți le-au dat toți Sfinții care au fost și
care vor fi, pe cele ale Mamei tale dragi și aceeași Iubire a
Tatălui și a Duhului Sfânt. Și eu, făcând a mea toată
această iubire, vreau să mă pun la ușa Tabernacolului
pentru a te adăposti și să îndepărtez acele suflete care ar
vrea să te primească pentru a Te face să plângi. Și
intenționez să repet aceste acte de atât de multe ori, pentru
cât de multe mulțumiri ai dat tuturor Sfinților din Paradis.
Regina ( trebuie ă ) Mamă încoronată cu toate
harurile Trinității Sacrosancte, de pe Tronul unde stai
( virgula dupa stai ) fă ca toate harurile să coboare
înaintea mizerabililor muritori, iar aceste haruri să fie
scara pentru toate sufletele care se vor ridica la Cer. O,
dragă Mamă, păstrează-mi afecțiunile, dorințele, bătăile
inimii, gândurile și pune-le ca niște lămpi la ușa
Tabernacolului pentru a-L sluji pe Isus.

A OPTA VIZITĂ

100
 O, Prizonier al iubirii, ești necăjit și neconsolat iar
eu am venit să te consolez; dar cum te pot consola, fiind
plină de mizerii și păcate?
Maică îndurerată, vin la tine, iar Tu dă-mi Inima ta
ca să-L consolez pe Fiul tău.
Iată, o, Doamne, îți aduc Inima Mamei tale pentru a
Te consola; sângele pe care l-au vărsat martirii, Iubirea
reciprocă pe care o aveți între cele Trei Persoane Divine.
Și Ție, Maică a Durerilor, întristată încă de
numeroasele noastre păcate, îți ofer Inima Fiului tău
pentru a te mângâia, respectul tuturor Sfinților, Iubirea pe
care ți-a adus-o Preasfânta Treime atunci când te-a
constituit Regina Cerului și a pământului. Și intenționez să
repet aceste acte, tot de atât de multe ori, pentru câte fire
de iarbă, pentru câte flori și pentru câte plante răsar din
pământ ( virgula dupa pamant ) pentru a vă conforta
( liniste, tihnă ) și a vă alina pe amândoi.

A IX-A VIZITĂ
O, Prizonier al iubirii, Tu ești flămând și însetat,
iar unele suflete nu fac altceva decât să-ți pregătească o
mâncare dezgustătoare, rece, călduță și inconstantă, deși
sunt suflete consacrate Ție. O, Isuse, intenționez să fac
atâtea acte de reparare, pentru câte scântei conține focul,
pentru câte raze de lumină conține soarele. Mama
frumoasă, uită-te mereu la mine și ține-mă continuu
umbrită sub mantia ta protectoare.

A ZECEA VIZITĂ

101
 O, Prizonier al iubirii, ești umil și resemnat, oferit
continuu Voinței Tatălui, iar eu intenționez să mă ofer de
tot atât de multe ori ca victimă Sfintei sale Voințe, ori de
câte ori Te-ai oferit stând pe acest pământ, și intenționez
să-ți ofer tot la fel de multe acte de reparare pentru
numeroasele neajunsuri ale resemnării, ale furiei, ale
nerăbdării, ale neascultării, pe care oamenii le comit, ori
de câte ori respiră. Mamă Co-răscumpărătoare, îți sărut
fruntea maiestuoasă, iar Tu stăpânește toate gândurile
mele, iar din sfințenia minții tale lasă ca razele de lumină
să coboare în mintea creaturilor, astfel încât să-L poată
cunoaște pe Isus.

A UNSPREZECEA A VIZITĂ
O, Prizonier al iubirii, cât de singur și abandonat
ești! Ah, ești flămând de iubirea creaturilor tale, iar noi
suntem atât de reci și risipiți. Iubirea mea, intenționez să-ți
prezint inimile tuturor creaturile și să le scufund în Iubirea
ta Divină și în Inima ta Divină, astfel încât să fie
înflăcărate și purificate în focul etern al Carității tale. Prin
urmare Tu să poți fi pe deplin adăpostit iar nerecunoștința
umană [să nu Te atingă]. O, Maica mea Imaculată, Maria,
prezintă Tu lui Isus, această ofertă și această reparare și
convertește-ne pe toți la Iubirea Lui.

A DOUĂSPREZECEA VIZITĂ

O, Prizonier al iubirii, ești saturat de

nerecunoștință, necorespondență și infidelitatea propriilor
tăi fii, iar eu intenționez să fac la fel de multe acte de
recunoștință, corespondență și fidelitate, pentru că ne-ai

102
creat după imaginea și asemănarea ta, să mulțumesc
pentru tot felul de beneficii pe care Tu ne-ai făcut.
Intenționez să mă alătur Ție și să mă îndurerez de toate
ofensele pe care le-ai primit în cursul Pătimirii și pe care
le primești acum în Preasfântul Sacrament. Intenționez să-
ți recomand pe toți fii Bisericii, pe toți Preoții, rudele
mele, păcătoșii, ereticii, necredincioșii, pe cei aflați în
agonie, astfel încât toți să corespundă planului Preasfintei
tale Inimi. În sfârșit, îți recomand toate sufletele din
Purgator, astfel încât toți să poată zbura în Cer și niciunul
să-ți scape, cu prețul oricărui sacrificiu. Intenționez să
repet tot la fel de multe ori aceste acte, ori de câte ori se
mișcă valurile mării și frunzele copacilor. Dulce Mamă,
Speranța noastră, refugiul păcătoșilor, ascunde-ne sub
mantia ta și mijlocește pentru noi.

A TREISPREZECEA VIZITĂ
O, Prizonier al iubirii, Tu Te simți înecat de
nerăbdarea de a dori ( cu care doresti ) să-ți faci
cunoscută Voința tuturor. Oh, din vălurile tale
sacramentale sclipesc razele tale strălucitoare și, investind
toate inimile, comunică Voința ta tuturor, astfel încât
virgula ] să domnească veselă și triumfătoare să
domnească și să domine lumea întreagă. Fecioară
Imaculată, Regina FIATULUI Divin, bate la toate inimile
și cu imperiul tău de Regină pune în ele Viața Voinței
Divine, iar binecuvântarea ta de Mamă să ne poată
mângâia și bucura.

103
 23. La intrarea în biserică
Vin să Te vizitez, o, Isuse, în Voința ta, ca să
găsești în mine ospitalitate, tabernacolul tău și a ta pixidă
[obiect de cult în care se păstrează ostiile].

24. Înainte de Spovadă

Isuse al meu, iată-mă prosternată la picioarele tale:
simt nevoia extremă să vin în brațele tale părintești, ca fiul
la Tatăl său. Uită-te la mine și ai milă! Mă simt acoperită
de multe greșeli; de răni profunde care desfigurează
sărmanul meu suflet.
Isuse, iartă-mă, eu am avut curajul să Te ofensez și
să mă împotrivesc Ție în același moment în care Tu mă
iubeai.
Isuse mă căiesc din toată inima că Te-am supărat
virgula dar văd că durerea mea nu este suficientă şi nici
proporțională cu gravitatea păcatelor mele. De aceea Te
rog, Te implor să-mi dai regretul tău, astfel încât eu să mă
căiesc cu aceeași durere cu care Tu te-ai îndurerat din
cauza păcatelor mele, durere care a fost atât de mare și
intensă încât te-a făcut să transpiri Sânge în Grădina
măslinilor.
Mamă Cerească, vino și Tu în ajutorul meu și vezi
de câte răni este acoperit sărmanul meu suflet. Tu care ești
Mama mea, acoperă-le cu mantia ta, Tu însăți condu-mă
căită și umilită la picioarele Preotului, ca să mărturisesc
toate păcatele, obține-mi de la al tău și al meu Isus,
suspinata și sănătoasa iertare.

25. După ce ne Spovedim

104
 Răstignitul meu Bine, îți mulțumesc, pentru
imensul beneficiu pe care mi l-ai adus prin această Sfântă
Spovadă. Eu simt că îmi repeți încă o dată: „Fiule, te iert,
dar nu mai păcătui; nu mai deschide rănile mele, nu mai
lăsa să intre dușmanul în sufletul tău. Ah, de câte ori M-ai
alungat cu păcatul din inima ta! Înapoiază-mi acum locul
meu, fii ferm și constant și nu mă mai ofensa”.
Isuse al meu virgula eu propun și promit în modul
cel mai energic și absolut să nu mai păcătuiesc. Te asigur
că aș prefera mai degrabă să mor decât să Te ofensez din
nou.
Mamă Cerească, vino și Tu să-i mulțumești lui Isus
al meu pentru mine. Tu știi cât de aridă și cât de
incapabilă este limba mea incat să vorbească în mod
demn cu Dumnezeul meu; înlocuiește-mi Tu nepriceperea
mea: Inima ta să bată pentru El în locul meu și să-mi
dăruiești imnul de mulțumire. Isus mi-a acordat iertarea sa
și Tu, Mama mea, confirm-o în sufletul meu cu
binecuvântarea ta de Mamă.

26. La participarea Liturghiei

Isuse, Te iubesc! Vino Voință Divină, să adori în

mine și, din moment ce Voința ta multiplică actele la
infinit, în acest fel intenționez să-Ți dau satisfacție ca și
cum toți ar fi ascultat Sfânta Liturghie și să dau tuturor
rodul Sacrificiului virgula astfel încât să obțin pentru toți
salvarea.

La Ofertoriu:

105
 Fecioară Imaculată, în uniune cu Sacrificiul
Euharistic, oferă Tu însăți lui Dumnezeu sacrificiul voinței
mele și a ( al ) tuturor voințelor umane și dăruiește-ne în
schimb Voința Divină.
Înainte de Consacrare:
O, Isuse, arde holocaustul voinței mele mizerabile
și al tuturor voințelor umane în focul infinit al căldurii
Voinței tale Divine.
La Consacrare:
O, Isuse, dulcele meu Răscumpărător, care în
această oră Te-ai transubstanțiat ( preschimbat ) pe
Tine însuți în pâine și vin, fă ca în orice moment al vieții
mele să se repete în mine aceeași consacrare a Ta, astfel
încât să devin mica Ta Ostie vie.

La înălțarea Ostiei:
O, Isuse al meu, ador în această Ostie Preasfântul
tău Trup, care a fost răstignit pe Calvar din cauza voinței
noastre umane pe Calvar.

La înălțarea Potirului:
O, Isuse al meu, ador în acest Potir Preaprețiosul
tău Sânge: fă să coboare și să purifice sufletele noastre, să
lumineze mințile noastre, să înflăcăreze inimile noastre și
să alunge vrerea noastră, astfel încât să putem renaște și să
trăim numai în Voința ta Divină.
Veșnice Părinte, în Voința ta Divină îți ofer, prin
Inima Imaculată a Mariei, Sângele Preaprețios al lui Isus
Cristos, pentru a ispăși toate actele voințelor umane făcute
de făpturi încă de la creația lumii și pe acelea care se
repetă până la consumarea secolelor.

106
La Împărtășanie:

Isuse, Te iubesc! Vino Voință Divină în această

Împărtășanie a mea cu Tine, vino, pentru că eu intenționez
să Te dăruiesc nu doar sufletului meu, ci tuturor sufletelor
care nu Te primesc, să ispășesc pentru păcatele noastre și
pentru a da glorie Tatălui.

27. Pregătire pentru Împărtășanie împreună cu

Regina Cerului

Maică Cerească, vin pe genunchii tăi de mamă să-ți

cer ajutor și milă. Ascultă, Mamă preadulce, în această
dimineață vreau să merg să-L primesc pe Isus în
Sacrament, dar mă văd atât de nedemnă, atât de plină de
mizerii și răceală, încât simt că tremur. Micul meu suflet
este rănit de atâtea greșeli; întunericul gros mă investește;
cum pot merge la Isus? Oh, El, coborând în mine va fi
îngrozit să vadă atâtea păcate ale mele! Și dacă totuși
Iubirea lui Îl va obliga să ia în stăpânire sărmana mea
inimă, El nu va fi fericit și nici nu va găsi în mine
bucuriile sale divine, pentru că nu se va simți răsplătit
pentru lunga așteptare a întregii nopți, timp în care El a
dorit această clipă în care să se poată alătura de mizerabila
sa făptură.
Preaiubită mamă, cine mă va putea pregăti
vreodată să fac o acțiune atât de sfântă, atât de mare, care
este acela de al primi pe Isus, Iubirea mea? Cui pot să mă
încredințez, dacă nu Ție care mă iubești atât de mult și
care Îți dorești atât de mult ca Suveranul meu Isus să nu
107
găsească amărăciune, ci să se bucure, coborând în inima
mea? De aceea mă încredințez iubirii tale materne. Uită-te
la mine, Mama mea, și ai milă de mine. Pregătește-mă să-
L primesc pe Isus; mai înainte ca El să se coboare în mine,
vizitează acest suflet al meu, ia-l în mâinile tale, iar cu
atingerea degetelor tale materne vindecă rănile provocate
de păcatele mele, întinde Cerul Voinței Divine în mine și,
cu privirea ta strălucitoare de lumină, pune pe fugă
întunericul. Nu-mi spune, Mamă, că cer prea mult; aici
este vorba de a-L primi pe Isus cât mai puțin nevrednic, de
a-i face plăcere și, mai presus de toate, de a nu adăuga alte
amărăciuni pe lângă cele care din păcate deja suferă.
De aceea, te rog să cobori mâinile tale de mamă
până în adâncul mizeriilor mele și a răceli mele foarte
mari, elimină aceste rele și în locul lor imprimă ordinea
sfintelor tale virtuți, ale iubirii tale înflăcărate. Tu, care
ești păstrătoarea Vieții PreaÎnaltului meu Bine Isus,
introdu în inima mea, meritele lui și ale tale, durerile lui și
durerile tale, pe scurt, tot ceea ce vă aparține; așa încât El,
coborând în mine și găsind alaiul lucrărilor sale și ale tale,
se va bucura de o bucurie mai intensă. Simțindu-se fericit,
El va rămâne pentru totdeauna în mine, iar eu nu voi mai
rămâne niciodată fără El.
Mamă sfântă, grăbește-te și pregătește-mă să mă
duci în brațele tale. Nu știu cum să merg fără Tine; de
aceea, însoțește-mă imediat, deoarece Isus mă așteaptă și
mă cheamă... Isuse, iată-mă la Tine, Sunt aici cu a ta și a
mea Mama; vino, vino!

28. Pregătirea Împărtășaniei împreună cu Isus

108
 Iată, Isus a venit în sărmana mea inimă. Fii
binevenit, o Iubirea mea dulce! Vezi, cu noi este Mama
noastră, care pentru a Te face fericit, îmi dă iubirea sa
pentru a Te iubi, sărutările sale gingașe pentru a Te săruta,
brațele sale de mamă pentru a Te îmbrățișa. Unindu-mă cu
Mama Noastră Cerească, făcând a mea vocea sa, eu îți
spun împreună cu Ea: „O, Isuse, cu a ei și cu a ta iubire;
vreau să Te iubesc atât de mult încât să formez mări
imense de iubire în jurul tău, care cu murmurul lor să-ți
repete continuu: Te iubesc, Te iubesc, Te iubesc!”
Vreau draga mea Viață, să Te sărut cu sărutările
Mamei tale și cu ale ei și ale mele brațe, vreau să formez
lanțuri dulci, pentru a Te lega atât de tare de sărmana mea
inimă, încât să Te împiedic pentru totdeauna, să mă mai
lași. Suveranul meu Isus, mă prostern la picioarele tale
Preasfinte și, scufundată în abisul nimicului meu, cu
Mama noastră Regină Te ador profund, Îți mulțumesc
neîncetat pentru că ai venit în mine și Te binecuvântez
perpetuu pentru marea ta bunătate... Dar ascultă, Isuse,
odată ce Tu ai venit în mine, Mama noastră dulce rămâne
intim unită cu noi, pentru a Te iubi și pentru a Te face
fericit în această inimă a mea, iar eu Te rog, să Te uiți cu
Ea, cu ochiul milostivirii, spre sărmanul meu suflet.
Privirile voastre să pună capăt defectelor mele, să
umileasca (să șteargă) viciile mele, să curețe mizeriile
mele, să facă din mine o cucerire a voastră și victorioși, să
mă legați pentru totdeauna de Iubirea voastră... Ah, de
câte ori, Iubirea mea, Te-am făcut să plângi din cauza
nestatorniciilor mele și a defectelor mele! Eu văd că aceste
lacrimi încă mai curg pe Fața ta și că acest Cap al tău este

109
încins cu spini din cauza multelor inspirații sufocate și
pentru necorespondența mea cu Harul.
Mamă sfântă, să ștergem împreună lacrimile lui
Isus, să-i îndepărtăm toți spinii! Ah, nu mă ține inima să
văd Fața sa udată de plâns!
Da, o, Isuse, Îți promit și jur, căci chiar și cu prețul
vieții mele, vreau mai degrabă să mor de mii și mii de ori
decât să-Ți dau neplăceri din nou. Învinge-mă cu gingășia
ta, astfel încât să nu mai existe în mine păcatul, ci totul să
se transforme în iubire!
Isus, privindu-mă, se pare că vrea să-mi răspundă:
„Fiica mea preaiubită, al tău Isus este pregătit să Te
ierte; dar dacă vrei ca relele tale să înceteze și să mă
faci pe Mine fericit, și pe tine, atunci consacră-mi
voința ta, astfel încât Eu să ți-o dăruiesc în schimb pe a
Mea. Ah, cum va deveni atunci completă uniunea
noastră și bucuria noastră! Cu Mama mea și a ta Eu
voi avea grijă să formez în tine Împărăția Voinței mele
Divine, te voi sprijini și voi veghea asupra tuturor
pașilor tăi... Spune-mi fiică, vrei ca acesta să fie rodul
venirii mele în tine...?”
Da, preadulcele meu Isus, eu îți dăruiesc pentru
totdeauna și din toată inima voința mea; și Tu promite-mi
că nu o să mă mai lași niciodată, niciodată. Și eu, Iubirea
mea, Te rog, pentru lumea întreagă: fă ca toți să se
mântuiască și ca nimeni să nu se piardă. Te rog, pentru toți
defuncții, pentru ca toți să-și ia zborul către Cer, pentru
toți Preoții, pentru ca Tu să le acorzi lor harul de a repeta
Viața ta pe pământ. În plus recomand Inimii tale și a
preadulcei Mame noastre dragi, Împărăția Voinței tale pe
pământ. Pregătește Tu făpturile să primească o astfel de

110
Împărăție. Prin puternicul tău ajutor, învinge totul cu
Iubirea ta și fă ca Voința Cerului să fie una cu cea a
pământului. În sfârșit, o, Isuse, Îți cer să-mi acorzi
cereasca ta binecuvântare, ca garanție sigură a
permanenței tale în mine: Tu vei rămâne mereu cu mine
iar eu nu mă voi mai detașa niciodată, niciodată, niciodată
de Tine!
Și binecuvântarea lui Dumnezeu, Atotputernicul,
Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, să coboare asupra mea și să
rămână mereu cu mine. Amin.

29. Mulțumire după Sfânta Împărtășanie

împreună cu Isus

Iată-te, o, Isuse, în mine: dă-mi sărutul tău și

întinde brațele tale divine pentru a mă strânge de Tine; și
deoarece Tu ai găsit totul în mine, spune-mi că mă iubești.
O, Isuse, iubirea ta și a mea să formeze valuri continue
care să Te mângâie, iar Tu încoronează mereu sufletul
meu cu o nouă iubire. O, Isuse al meu, Voința ta este a
mea, și eu, pentru a putea corespunde la tot ce ai făcut
pentru mine, în special că Te-ai îndurat să cobori în inima
mea, îți spun de multe ori mulțumesc în Voința ta, și astfel
să pot umple toată imensitatea Cerului și a pământului cu
ai mei „mulțumesc, o, Isuse”. Acești „mulțumesc” vor fi
lanțuri continue care formează între mine și Tine uniunea
inimilor noastre, a afecțiunilor noastre. O, Isuse al meu, de
asemenea, în Vrerea ta îți spun: „Te ador”, astfel încât să
atragi Cerul și pământul în jurul Tău și pe toți într-un act
de adorare.

111
 Și acum o, Isuse, fă ca Viața ta să se scurgă de tot
în a mea și Tu să găsești în mine toate complăcerile și
mulțumirile pe care Iubirea ta o cere... Ai venit, o, Isuse,
în mine și nu vei mai ieși, îți voi da viață în mintea mea, în
privirea mea, în cuvântul meu, în toată sinea mea; voi fi
haina care Te va acoperi. În această zi, o, Isuse, vom lucra
împreună și ne vom extinde pentru binele tuturor,
ocupându-ne să formăm lanțuri continue de iubire în jurul
inimilor, astfel încât toți să Te iubească și nimeni să nu te
mai ofenseze. O, Isuse, să fie acesta acordul nostru, să
lucrăm în jurul inimilor, astfel încât toți să se mântuiască.
În Vrerea ta, Isuse, nimic nu îți scapă, și eu, primindu-te în
propria ta Voință, voi fi atentă, astfel încât niciun suflet să
nu-Ți mai scape.

30. Mulțumire după Sfânta Împărtășanie

Isuse îți dau Iubirea ta, pentru a-ți alina

amărăciunile tale.
Îți dau Inima ta pentru a Te mângâia în răcelile
noastre, necorespunderile, nerecunoștințele și puțina iubire
din partea creaturilor.
Îți dau armoniile tale, pentru a-Ți înveseli auzul de
asurzirile pe care le primești cu blasfemii.
Îți dau frumusețea ta, pentru a Te înveseli din cauza
urâțeniei sufletelor noastre atunci când ne înnămolim în
greșeli.
Îți dau puritatea ta, pentru a Te înveseli din cauza
lipsurilor de intenții drepte, a noroiului și a putreziciunii
pe care le vezi în multe suflete.

112
 Îți dau imensitatea ta, pentru a Te înveseli din cauza
obstacolelor voluntare în care se pun sufletele.
Îți dau ardoarea ta, pentru a arde toate păcatele și
toate inimile, astfel încât toți să Te iubească și nimeni să
nu Te mai ofenseze.
Îți dau tot ceea ce Tu ești, pentru a-Ți da satisfacție
infinită, iubire veșnică, imensă și infinită.
În ceea ce privește pregătirea pentru SFÂNTA
ÎMPĂRTĂȘANIE și MULȚUMIREA, Iată câteva pasaje
deosebit de semnificative din scrierile Luisei:
„Continuă să vină; dar am stat în cea mai mare
parte a nopții fără Isus. Deci, când a venit, mi-a spus:
„Fiica mea, ce vrei, că ( de ) mă aștepți cu atâta
anxietate? (Ai nevoie poate (de) ceva?” Și eu, din
moment ce știam că trebuie să primesc Sfânta
Împărtășanie, am spus: „Doamne, toată noaptea te-am
așteptat, mult mai mult de atât că, ( si ) trebuind să Te
primesc în Sfânta Împărtășanie, mă tem că inima mea nu
este bine pregătită să Te primească; de aceea am nevoie ca
sufletul meu (să fie) văzut din nou de Tine, să mă pot
pregăti să mă unesc cu Tine în mod sacramental... ” (Vol.
4, 09.09.1900).
După ce am primit Împărtășania, spuneam:
„Doamne, ține-mă întotdeauna aproape de Tine, căci sunt
prea mică, pentru că dacă nu mă ții strânsă, fiind mică mă
pot pierde ”. Și El: „Vreau să te învăț cum trebuie să stai
în prezența Mea: mai Întâi, trebuie să intri în Mine,
transformă-te în Mine și ia ceea ce găsești în Mine. În al
Doilea rând, când te-ai umplut de Mine, ieși și lucrează
împreună cu Mine, ca și cum tu și cu Mine am fi unul, așa
că dacă Eu Mă mișc, te miști tu; dacă gândesc, te gândești

113
la același lucru gândit de Mine; pe scurt, orice fac îl vei
face tu. În al Treilea rând, cu această lucrare pe care am
făcut-o împreună, îndepărtează-te pentru o clipă de Mine
și mergi în mijlocul creaturilor, oferindu-le fiecăruia tot ce
am lucrat împreună, adică oferindu-le fiecăruia viața mea
divină, [apoi] întorcându-te imediat la Mine să-mi dai în
numele tuturor toată acea glorie pe care ar trebui să mi le
dea, rugându-te, scuzându-i, reparând și iubind. Ah, da,
iubește-mă în locul tuturor, îndestulează-mă de iubire! În
Mine nu există pasiunii, dar dacă ar putea fi o pasiune,
aceasta și singura, ar fi iubirea. Dar iubirea în Mine este
mai mult decât pasiune, într-adevăr este viața mea și, dacă
pasiunile pot fi distruse, viața nu. Vezi în ce nevoie Mă
aflu să fiu iubit? De aceea iubiți-mă, iubiți-mă ”. (Vol. 8,
9.02.1908).
„Scriu să mă supun, dar simt că inima mea se rupe
prin efortul depus; dar ascultarea să trăiască, Voința lui
Dumnezeu să trăiască. Scriu, dar tremur, și eu însămi nu
știu ce spun; ascultarea vrea să scriu ceva (despre) cum mă
pregătesc și cum îi mulțumesc binecuvântatului Isus în
Sfânta Împărtășanie. Nu știu să spun nimic, pentru că
dulcele meu Isus, văzându-mi incapacitatea și că nu sunt
capabilă de nimic, El face totul de la Sine: El îmi
pregătește sufletul și chiar El îmi acordă mulțumirea
virgula iar eu Îl urmez. Dar, calea lui Isus este
întotdeauna imensă și eu împreună cu Isus, mă simt
imensă de parcă aș ști să fac ceva; dar dacă Isus se retrage,
eu rămân cum am fost întotdeauna doua puncte naivă,
ignorantă, obraznică și tocmai din acest motiv Isus îmi
vrea binele, pentru că sunt ignorantă cum sunt și pentru

114
că eu nu sunt nimic și nu pot nimic, dar știe că eu cu orice
preț vreau să-L primesc.
Pentru a nu-și face o dezonoare în a veni la mine, ci
mai degrabă o onoare supremă, El însuși îmi pregătește
bietul meu suflet, îmi dă propriile sale lucruri, meritele
sale, hainele, lucrările sale, dorințele sale, pe scurt, pe Sine
în întregime; chiar și ceea ce au făcut Sfinții virgula
pentru că totul este a lui. Și dacă este necesar îmi oferă,
ceea ce a făcut Preasfânta Mamă și chiar și eu le spun
tuturor: „Isuse, [vreau] să găsești cinste venind în mine;
Regină, Mama mea, Sfinți, toți Îngerii, sunt săracă, săracă:
tot ceea ce este al vostru puneți în inima mea, nu pentru
mine, ci pentru onoarea lui Isus”, și simt că tot Cerul ajută
la pregătirea mea. Și după aceea Isus coboară în mine...
Parcă Îl văd complăcut în totalitate, văzându-se onorat de
propriile sale lucruri și uneori îmi spune: „Bravo, fiica
mea, bravo! Cât sunt de mulțumit, câtă complăcere
simt! Oriunde mă uit, găsesc lucruri demne de Mine;
tot ceea ce este al meu este al tău. Câte lucruri
frumoase m-ai făcut să găsesc!”
Eu, știind că sunt săracă, săracă, că nimic din ce am
făcut nu este al meu, râd de mulțumirea lui Isus și spun:
slavă Domnului că Isus gândește în acest fel; atâta timp
cât (a) venit, este suficient pentru mine că a venit, și asta
îmi ajunge. Nu contează că am folosit propriile tale
lucruri; săracii trebuie să primească de la bogați. Acum,
este adevărat că rămâne în mine o sclipire, fie aici, fie
dincolo, a felului în care Isus este în Împărtășanie, dar nu
știu cum să adun aceste sclipiri pentru a mă pregăti și
pentru a-i mulțumi... Îmi lipsește capacitatea; mi se pare

115
că mă pregătesc chiar în Isus și Îi mulțumesc lui Isus”.
(Vol. 9, 10.04.1910).
După ce m-am Împărtășit, îl țineam strâns pe
dulcele Isus la inima mea și spuneam: „Viața mea, cât aș
dori să fac ceea ce ai făcut Tu însuți primindu-Te în mod
Sacramental, astfel încât Tu să poți găsi în Mine aceleași
mulțumiri ale tale, aceleași rugăciuni ale tale și însele
reparările tale”.
Iar iubitul meu Isus mi-a spus: „Fiica mea, în acest
cerc mic al Ostiei, Eu cuprind totul și de aceea am vrut
să Mă primesc pe Mine, pentru a face acte complete
care să-l glorifice pe Tatăl în mod demn, pentru că
ființele primeau un Dumnezeu, și am dat ființelor
rodul complet al Vieții mele Sacramentale; altfel,
Euharistia ar fi fost incompletă, și pentru gloria
Tatălui și pentru binele ființelor. De aceea în fiecare
Ostie sunt rugăciunile mele, mulțumirile și tot restul
care era necesar pentru a-l glorifica pe Tatăl, ceea ce
ființa trebuia să-mi facă.
Astfel că, dacă ființa omite, Eu în fiecare Ostie
continui munca mea, ca și cum pentru fiecare suflet m-
aș primi încă o dată pe Mine însumi. Prin urmare
sufletul trebuie să se transforme în Mine și să facă un
singur lucru cu Mine, să-și însușească viața mea,
rugăciunile mele, gemetele mele de iubire, durerile
mele, bătăile inimii mele de foc, căci aș dori să ard dar
nu găsesc pe cineva care să se lase pradă flăcărilor
mele. Iar Eu în această Ostie renasc, trăiesc și mor, mă
mistui, dar nu găsesc cine să se consume pentru Mine;
și dacă sufletul repetă ceea ce fac Eu, mă simt repetând
ceea ce am făcut Eu, ca și cum m-aș fi primit pe Mine

116
din nou, astfel găsesc glorie completă, mulțumiri
divine, manifestări de iubire care mă egalează și-i dau
sufletului harul de a se consuma din propria mea
mistuire”. (Vol. 11, 24.02.1917)

31. Seara

O, Isuse, vino în mine; eu mă arunc în brațele tale!

Închide-mă în Inima ta, leagă gândurile mele, afecțiunile
mele, bătăile inimii mele, dorințele mele, voința mea,
astfel încât să fiu mereu unită cu Tine și într-o continuă
adorație în Tine și pentru Tine.

32. Cum să ne luăm rămas bun de la Isus

O Isuse al meu, Ceresc Prizonier, soarele deja

apune și întunericul invadează pământul, și Tu rămâi
singur în tabernacolul iubirii... Mi se pare că Te văd, că
ești trist în singurătatea nopții, neavând în jurul Tău
coroana fiilor tăi și a mireselor tale gingașe, care cel puțin
să-ți țină companie în temnița ta voluntară. O, Divinul
meu prizonier, chiar și eu simt că mi se strânge inima
trebuind să mă îndepărtez de Tine și sunt constrânsă să-ți
spun la revedere...
Dar ce spun, o, Isuse? Niciodată nu va fi așa! Nu
am curajul să te las singur. La revedere cu buzele, dar nu
cu inima; ba chiar, inima mea o voi lăsa cu Tine în
tabernacol. Voi număra bătăile inimii tale și voi
corespunde cu o bătaie a inimii mele; voi număra
suspinele tale ostenite și pentru a te însufleți te voi face să
117
te odihnești în brațele mele. Voi fi santinela ta de
supraveghere; voi fi foarte atentă să văd dacă ceva te
întristează sau te îndurerează, nu doar pentru a nu te mai
lăsa singur, ci pentru a lua parte la toate suferințele tale. O,
Inima inimii mele! O, Iubire a iubirii mele! Lasă acest aer
trist și consolează-te; nu mă lasă inima să te văd îndurerat.
În timp ce cu buzele îți spun la revedere, îți las
respirațiile mele, afecțiunile mele, gândurile mele,
dorințele mele și toate mișcările mele care împletind între
ele continue acte de iubire, unite cu ale tale, îți vor forma
coroană și te vor iubi pentru toți. Nu ești mulțumit, o,
Isuse? Mi se pare că îmi spui da, nu este adevărat?
Rămas bun, o, iubitorule Prizonier. Dar încă nu am
terminat. Înainte de a pleca vreau să las în fața ta chiar și
trupul meu. Intenționez să fac din carnea și din oasele
mele atât de multe bucăți minuscule, pentru a forma atât
de multe lămpi, pentru câte tabernacole există în lume, și
din sângele meu ( sa iasa ) atât de multe flăcări, pentru a
aprinde aceste lămpi; iar în fiecare tabernacol intenționez
să pun lampa mea, care, unindu-se cu lampa
tabernacolului care îți luminează noaptea, îți va spune: «te
iubesc, te ador, te binecuvântez, ispășesc și îți mulțumesc
pentru mine și pentru toți».
Rămas bun, o, Isuse... Dar ascultă un ultim cuvânt:
să facem legământ, și legământul să fie că ne vom iubi
mai mult. Îmi vei da mai multă iubire, mă vei închide în
iubirea ta, mă vei face să trăiesc din iubire și mă vei
îngropa în iubirea ta. Să strângem mai puternic legătura de
iubire. Voi fi mulțumită doar dacă îmi vei oferi iubirea ta,
pentru a te putea iubi cu adevărat... La revedere, o, Isuse!
Binecuvântează-mă, binecuvântează-i pe toți. Strânge-mă

118
la Inima ta, întemnițează-mă în Iubirea ta, iar eu îți voi
săruta Inima... La revedere, la revedere!

33. Rugăciune la sfârșitul zilei

Preasfântă Treime, în atotputernicia ta,

înțelepciunea și bunătatea Ta, grăbește Împărăția Voinței
tale Divine și a Iubirii tale pe pământ!
COBOARĂ, O, VRERE SUPREMĂ, ȘI VINO SĂ
DOMNEȘTI PE PĂMÂNT!!
O, Dumnezeule Atotputernic, care ai creat omul
numai pentru a face această Vrere și care nerecunoscător
s-a răzvrătit împotriva Ta, grăbește-Te să relegi legătura
acestei voințe umane, astfel încât Cerul și pământul să fie
ordonate din nou în Tine. Regina Vrerii Divine, închide
Voința Divină în sufletele noastre.

34. Pentru morți

(Cel mai probabil, această rugăciune nu vine de la Luisa,

deși a fost găsită împreună cu celelalte rugăciuni ale sale)
O, Dumnezeul meu, care ai milă de toate creaturile
universului, pentru că tu ești pentru toți Părinte, și un
Părinte tandru, vă rog să aruncați o privire de compasiune
asupra sufletelor care Vă iubesc, ale căror dureri
îngrozitoare este că trebuie să fie separate de
Dumneavoastră. Amintește-ți, o, Domnul meu, că ele sunt
lucrarea și prețul oboselii, al durerilor, al morții și al
meritelor infinite ale Fiului vostru Divin, Isus. Ah, cum ați
putea Dumneavoastră, pentru acest nume, să nu vă lăsați
rugat în favoarea lor și să le privezi de lunga fericire pe
119
care ele o așteaptă? Vă ofer pentru ele, în sufragiu,
( ca alinare ) Sângele divin care a fost vărsat pentru ele,
sacrificiul Victimei prin excelență, puternica mediere a
Mariei și a Sfinților, cererile umile ale Bisericii voastre,
rugăciunile și lucrările meritorii ale fiilor săi. O,
Dumnezeule, susținut de acest lucru, sper atât de mult de
la Milostivirea voastră, pentru acele suflete care v-au fost
dragi și pe care încă le iubiți și le ajutați. Oh, faceți ca
tandrețea voastră părintească să dezarmeze în cele din
urmă Dreptatea! Deschideți pentru ele sânul vostru și
comorile voastre; arătați-le Gloria voastră, arătați-le ceea
ce sunteți și vărsați în inimile lor acest torent de haruri
inefabile, din care Dumneavoastră veți fi pentru aleșii
voștri izvorul supraabundent și etern.

35. Când ne dezbrăcăm

Mă dezbrac în Voința ta, și Tu, o, Domnul meu,
pune în mine toate amărăciunile și toate ofensele, care îți
vin din partea creaturilor, pentru a le dezbrăca de
veșmântul greșelilor. O, Isuse, dă tuturor veșmântul
Harului, astfel încât să-ți înalțe un cântec continuu de
iubire.

36. Când mergem la dormit

Vreau să dorm, o Isuse, în Voința ta, și Tu vino să
dormi în mine și fă să găsești în mine patul tău și odihna
ta, pentru a Te liniști din cauza tuturor ofenselor pe care le
primești de la făpturi.
Fă o, Isuse, ca atunci când mintea mea îți oferă
mica luminiță a ultimului meu gând, să-l pot da în Voința
ta, astfel încât să închid în Tine toate gândurile creaturilor
120
și să sigilez în mințile lor lumina Harului si astfel încât
trezindu-se, toate să se ridice din păcat.
O, Isuse al meu, înainte să adorm, intenționez să
pun toate gândurile mele în Voința ta, ca să le sărute pe
ale tale și să rămână să gândească și să lucreze cu propria
ta Inteligență, pentru a face ca gândurile tale să curgă
pentru binele tuturor creaturilor. Gândurile mele să aibă
viață în Mintea ta, să rămână într-o continuă activitate cu
ale tale, dându-ți continuu sărutări și reparând cum repari
Tu. Dorințele mele, o, Isuse, să le sărute pe ale tale, și le
las în Voința ta ca să doresc cu propriile tale dorințe binele
tuturor și gloria ta. Voința mea să o sărute pe a Ta și să
rămân în Tine, astfel încât să vreau ceea ce vrei Tu; și cum
Vrerea ta curge spre binele tuturor, tot așa a mea să curgă
în Tine cu intenția de a-i îmbrățișa pe toți și să închid toate
creaturile în Vrerea ta, astfel încât niciuna să nu mai iasă
din Tine. Iubirea mea să o sărute pe a ta în Voința ta și să
rămân în Tine ca să iubesc cum iubești Tu; și așa, iubind
în Tine, voi fi iubire în numele tuturor pentru Inima ta.
Inima mea să o sărute pe a ta, și toate bătăile Inimii tale să
fie sărutări continue, care să-ți îndulcească amărăciunile
pe care le primești din partea creaturilor.
Isuse, Te iubesc! Vino, Voință Divină, să Te
odihnești în odihna mea.

37. Oferirea propriei vieți Voinței Divine în

momentul morții

Dulcele meu Isus, vreau să mor în Voința ta.

Agonia mea o unesc cu a ta, iar agonia ta să fie puterea
mea, apărarea mea, lumina mea și dulcele surâs al iertării
121
tale. Ultima respirație o pun în ultima respirație pe care ai
dat-o pentru mine pe Cruce, astfel încât să mă pot prezenta
înaintea Ta cu meritele propriei tale morți. Oh, o, Isuse al
meu, deschide-mi Cerul și vino înaintea mea să mă
primești cu acea Iubire cu care te-a primit Tatăl, când Tu
ți-ai dat ultima răsuflare pe Cruce. Apoi să mă introduci
cu brațele tale în Cer iar eu Te voi săruta și mă voi
complacea cu Tine în veșnicie.
Mama mea, Îngeri și Sfinți, veniți să mă ajutați așa
cum l-ați ajutat pe Isus la moartea sa.
Ajutați-mă, apărați-mă și duceți-mă în Cer. Așa să fie.

38. Binecuvântare în Voința Divină

(Din scrierile Luisei, Vol. 14, 6.07.1922, și Vol. 12,

28.11.1920, cu adaptări)
În numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt.
Amin.

(Numele) .... vreau să te binecuvântez cu aceeași

binecuvântare cu care Isus a binecuvântat-o pe Mama sa
Preasfântă înainte de a începe Patima sa. Așadar, prin
mijlocirea fericitei Fecioara Maria, Maica și Regina
Voinței Divine, te binecuvântez pentru a imprima în tine
triplul sigiliu al celor Trei Persoane Divine, astfel încât tu
să te ridici din putrezirea ta pentru a trăi în Vrerea Divină.
Această binecuvântare,
- În numele Tatălui să-ți comunice și să imprime în
voința ta sigiliul Puterii sale, restabilindu-l suveran peste
toate;
- În numele Fiului Isus să-ți comunice și să imprime
în înțelepciunea ta sigiliul Înțelepciunii sale;
122
- În numele Duhului Sfânt să-ți comunice și să
imprime în memoria ta sigiliul Iubirii sale.
Să-ți fie redate puterile sufletului și ale trupului. Fii
vindecat de orice infirmitate spirituală și trupească, iar
sufletul tău să fie îmbogățit și înfrumusețat cu orice bine și
virtute.
Și pentru a te înconjura de apărare împotriva
diavolului, a lumii și a cărnii, binecuvântez împreună cu
Isus toate lucrurile create de El, astfel încât tu să le
primești toate binecuvântate de la El.
Îți binecuvântez lumina, aerul, apa, focul,
mâncarea, totul, astfel încât să rămâi ca și cufundat și
acoperit de aceste binecuvântări.
Împreună cu Isus îți binecuvântez inima, mintea,
ochii, urechile nasul, gura, mâinile, picioarele, trupul,
viscerele (adică măruntaiele) respirația, mișcarea, totul.
Te binecuvântez pentru a te ajuta, te binecuvântez
pentru a te apăra, te binecuvântez pentru a te ierta, te
binecuvântez pentru a te elibera de orice rău, te
binecuvântez pentru a te mângâia, te binecuvântez pentru
a te face sfânt.

Te binecuvântez, așadar, în numele Tatălui și al

Fiului și al Duhului Sfânt. Amin.

123
 A treia parte
RUGĂCIUNEA LUISEI
Sau, rugăciunea în Voința Divină
(PLIMBAREA SUFLETULUI ÎN VOINȚA
DIVINĂ)

„Răsfoiește cât de multe cărți vrei si cărți de

doctrine, în niciuna nu vei găsi minunile Vrerii mele, care
să lucreze în făptură și făptura să lucreze în a Mea. Cel
mult vei găsi resemnări, uniuni de vreri, dar Vrerea Divină
care lucrează în ea și ea în a Mea, la nimeni nu vei găsi.
Aceasta înseamnă că nu a ajuns timpul în care bunătatea
mea trebuia să cheme făptura să trăiască în această stare
sublimă. Chiar și modul cum te fac să te rogi nu se găsește
la nimeni.” Așa vorbește Isus Luisei (Vol. 14, 6.10.1922).
Ce rugăciune este aceasta? Care este acest mod?
În ce mod poate fi o realitate și nu o iluzie, sau să fie redus
la o practică evlavioasă? Pe ce realitate spirituală se
bazează? În ce condiție este autentică?
Care este originea sa și care este finalitatea sa?
Poate are precedente în istoria sacră (adică,
revelația Divină și în experiența spirituală a Bisericii)?
Este necesar să spunem înainte de toate, că mărturia
Luisei și învățăturile pe care i le dă Domnul, nu o privesc
numai pe Luisa, ci pe toți: Sunt pentru toți. Vom simți
acest lucru parcurgând în ordine scrierile sale, că de la
modul obișnuit de a ne ruga, ca întotdeauna, trecem treptat
la un nou mod de a ne ruga.
Acest mod nou de rugăciune corespunde în realitate
unui nou spirit, unei noi spiritualități a lui Dumnezeu, la
un raport nou cu Dumnezeu: nu va mai fi cel al
124
servitorului cu Domnul, ci, cel al fiului, chiar, cel al
propriului Fiu, Isus Cristos, cu Tatăl.
Să spunem că primul lucru, este să ne rugăm, da,
dar nu neapărat să spunem rugăciuni, sau să facem
rugăciuni, cât să devenim noi rugăciuni, raportul viu cu
cele Trei Persoane Divine.
Primul raport de descoperit, de experimentat, este
cu Isus, cu adorabila sa Umanitate, care ne este cea mai
accesibilă. După aceasta, este raportul cu Tatăl Ceresc
care poate fi trăit numai dacă trăim în persoana lui Isus,
prin Isus...
Cineva se poate uimi că Duhul Sfânt este puțin
menționat în scrierile Luisei; cineva poate explica spunând
că în cuvântul „Vrerea Divină” există realitatea celei de-a
treia Persoane Divine, și e probabil, dar adevărata
explicație cred că poate fi, că Persoana Duhului Sfânt este
exact, raportul de Iubire și de Viață dintre Tatăl și Fiul, și
de aceea este (aceeași Iubire și Viață) între noi și Tatăl și
între noi și Fiul.
Să ne amintim din nou parcursul Luisei.
Chiar de la început, Isus îi spune că vrea să o facă
conform planurilor Sale. „Fiica mea, în această dimineață
vreau să te conformezi în întregime Mie. Vreau să
gândești cu propria mea minte, să privești cu proprii mei
ochi, să asculți cu propriile mele urechi, să vorbești cu
propria mea limbă, să lucrezi cu propriile mele mâini, să
mergi cu propriile mele picioare și să Mă iubești cu
propria mea Inimă”. (Vol. 2, 12.08.1899)
Este pentru prima dată, când Isus îi spune: este acea
„contopire în Isus”, în Preasfânta sa Umanitate, despre
care Luisa vorbește mai târziu. Este ceea ce exprimă acea

125
rugăciune față de Voința Divină în toate acțiunile noastre”
(„Isuse, Te iubesc: vino Voință Divină, să gândești în
mintea mea...”etc.). Astfel Luisa a devenit rugăciune,
propria sa natură omenească a devenit rugăciune. Vom
vedea cum rugăciunea, fiind o datorie de făcut, a inceput
să fie o viață de trăit. Care viață? Însăși Viața interioară a
lui Isus!
La început s-a rugat împreună cu Isus, făcând cu El
de exemplu diferite acte de reparări și laude și
contemplând cum se ruga El.
Găsim multe exemple, în care Luisa urmează un
model obișnuit: parcurge prin diferite însușiri ale
simțurilor și ale membrelor omului. Pe acest model se
leagă un altul: acea intenție pentru a-l adora, lăuda,
mulțumi, repara, iubi, etc. pe Domnul... Mai târziu se
adaugă un al treilea model: acela pentru a parcurge orice
tip de ofensă adusă Domnului și de datorie din partea
făpturilor, pentru a-i oferi acte de recunostinta și astfel să
satisfacă Dreptatea Divină.
Este semnificativ ceea ce spune pe 2 August 1902
in Volumul 4:
„Divinitatea îndruma în toate Umanitatea lui Isus
și, din moment ce Divinitatea în aceeași clipă poate face
atâtea acte pe cât dorește să le facă în toată perioada vieții,
acum, întrucât în Umanitatea lui Isus Cristos lucra
Divinitatea, am înțeles foarte clar că binecuvântatul Isus în
tot cursul vieții sale, a refăcut, pentru toți în general și
pentru fiecare în mod distinct, tot ceea ce fiecare este
obligat să facă față de Dumnezeu, astfel încât l-a adorat pe
Dumnezeu pentru fiecare în particular, a mulțumit, a
reparat, a glorificat pentru fiecare, a lăudat, a suferit și s-a

126
rugat pentru fiecare. Prin urmare, am înțeles că tot ceea ce
fiecare trebuie să facă, a fost făcut deja mai înainte, de
Inima lui Isus”.
Se vede mai bine în „ORELE PĂTIMIRII”.
Această rugăciune contemplativă, continuă, a Luisei, în
ceea ce privea Pătimirea Domnului, ea a făcut-o în mod
obișnuit și în mod continuu, de parcă de mulți ani ar fi fost
viața ei, poate de când avea 17 ani (după Novena Sfântului
Crăciun”, conform unui caiet – nefiind originalul Luisei –
care se referă la Primul Volum). După 33 de ani, Sfântul
Părinte De Francia i-a cerut Luisei să le scrie.
Nu este vorba atât de mult despre o povestire
scrupuloasă a Pătimirii lui Isus, cât despre o contemplare
iubitoare, prin ochii Miresei, Luisa, pentru a ne uni și a lua
parte ca si ea, la ceea ce vedea că Isus făcea în interiorul
ei. Iată, este vorba despre o sală unde să ne antrenăm să
facem ceea ce a făcut Isus. Este să recopiem, ba chiar, să
reproducem în noi, să reînnoim în noi, Viața interioară a
lui Isus, începe cu participarea la diferite acte interioare
făcute de El în imensitatea Voinței Tatălui (care este și a
Sa, prin natură).
Ne aflăm aici la o desfășurare fundamentală. Isus
vorbește despre o noutate chiar și în modul de a ne ruga.
Dacă există o noutate, vrea să spună că există chiar și o
diferență.
Care este diferența dintre a vorbi fără microfon și a
vorbi cu microfon? Isus a vorbit cu o mulțime de oameni,
la 5.000 de barbati, în afară de femei și copii, fără
microfon, și toți Îl auzeau foarte bine de fiecare dată.
Atunci ar fi să-ți pui întrebarea asupra acestui fapt. De ce
în realitate Isus vorbea mereu cu „microfonul”

127
atotprezenței și imensei sale Voințe Divine... Diferența
este între a vorbi, a ne ruga, a face orice lucru cu mica
noastră voință umană și a face totul prin Voința Divină,
unde orice lucru devine infinit, etern și divin.
Domnul acum ne oferă „microfonul” Voinței sale
Adorabile, astfel încât – făcându-l să funcționeze cu
intenția noastră ori de câte ori avem nevoie – vocea
noastră să dobândească caracteristici divine, să devină
infinită, eternă, atotputernică să răsune în Cer și pe
pământ, în tot Universul, în toate vremurile, în toate
ființele umane în fiecare gând și bătaie a inimii, în fiecare
suflare a vieții, în fiecare act al existenței, în fiecare
cuvânt și pas. „Difuzoarele” sunt peste tot, pe pământ, în
Purgatoriu, și în Cer. Chiar și în propria Inimă a
Preasfintei Treimi! „Instalația” este făcută, ceea ce
înseamnă că este întregul lucrărilor lui Dumnezeu: unde se
află lucrarea imensă și minunată a Tatălui, în Creație;
lucrarea incalculabilă a lui Isus Cristos, în Răscumpărare;
lucrarea foarte misterioasă a Sfințeniei virgula pe care
Duhul Sfânt o realizează în suflete pentru a forma în ele
Viața proprie a lui Isus și astfel să pregătească Împărăția
lui Dumnezeu. Puterea infinită a Vrerii Divine virgula
mai mult decât lumina și electricitatea, care sunt imaginea
ei, aduce actul nostru foarte mic de iubire stergi virgula si
scrii al adorației noastre, al mulțumirii noastre etc...,
oriunde, amplificat la infinit cu propria voce a lui
Dumnezeu.
Vrem să le auzim cu cuvintele Lui?
„Fiica mea, rugăciunea înseamnă muzică pentru
auzul meu, mai ales când un suflet se conformează în
întregime Voinței mele, în modul că în interiorul lui nu se

128
vede altceva decât un act continuu de viață al Voinței
Divine. Acest suflet apare ca și cum din el ar ieși un alt
Dumnezeu și Mi-ar face această muzică. Oh, cât este de
încântător! Să găsesc pe cineva care să Mă egaleze și să-
mi poată oferi onoruri divine. Numai cei care trăiesc în
Vrerea mea pot realiza acest lucru, deoarece toate celelalte
suflete, cu toate că fac și se roagă mult, vor fi mereu
lucruri și rugăciuni umane pe care le vor face si nefiind
divine, nu vor avea acea putere și încântare pentru auzul
meu” (Vol. 6, 6.01.1906).
Isus ajunge chiar să se roage cu voce tare în
interiorul Luisei, spunând tot ceea ce ea trebuia să spună
(Vol. 9, 24.07.1909). Pe scurt, Domnul vrea să se roage cu
El, ca El, în Vrerea sa, cu propriile sale intenții, reparări și
iubire (Vol. 11, 6.09.1913):
Fiica mea, vrei să mă iubești cu adevărat? Spune:
«Isuse, Te iubesc cu Voința ta»; și din moment ce Voința
mea umple Cerul și pământul, iubirea ta mă va înconjura
peste tot, iar al tău «TE IUBESC» va avea repercusiuni în
Cer și în adâncurile abisului. Tot astfel, dacă vei spune
«TE ADOR», TE BINECUVÂNTEZ, TE LAUD, ÎȚI
MULȚUMESC » o vei spune unită cu Voința mea și vei
umple Cerul și pământul de adorații, de binecuvântări, de
laude, de mulțumiri, în Voința mea. Acestea sunt lucruri
simple, ușoare și imense”. (Vol. 11, 2.10.1913)
Rugăciunea făcută cu Isus și cu Voința sa se
amplifică la toți, (25.9.1914) așadar ne invită să ne rugăm
cum se roagă El cu rugăciunea universală, în Voința sa, ca
o altă Umanitate a sa.
„Ce înseamnă rugăciunea universală”?

129
 „Fiica mea, roagă-te, dar roagă-te cum mă rog
Eu, adică, revarsă-te în întregime în Voința mea și Aici
îl vei găsi pe Dumnezeu și toate făpturile; le vei oferi
lui Dumnezeu ca și cum ar fi o singură făptură, pentru
că Vrerea Divină este Stăpâna tuturor și vei pune la
picioarele Divinității actele bune, pentru a-i da onoare,
și pe cele rele pentru a le repara cu sfințenia, puterea și
imensitatea Voinței Divine, de la care nimic nu-i scapă.
Aceasta a fost viața Umanității mele pe pământ.
Totuși, oricât de sfântă era Ea, aveam nevoie de
această Voință Divină pentru a oferi satisfacție deplină
Tatălui și pentru a răscumpăra generațiile umane,
deoarece numai în această Vrere Divină Eu găseam
toate generațiile trecute, prezente și viitoare, cu toate
gândurile lor, cuvinte, acte, etc..., precum într-un
singur act. Și în această Vrere Sfântă, fără ca nimic să-
Mi scape, Eu am luat toate gândurile în Mintea mea și
pentru fiecare în particular Mă duceam înaintea
Maiestății Supreme și le reparam, și în aceeași Voință,
am coborât în mintea fiecărei făpturi, dându-le lor
binele pe care l-am obținut pentru inteligența lor. În
privirile mele am luat ochii tuturor făpturilor, în vocea
mea am luat cuvintele lor(...) Aceasta a fost viața
Umanității mele pe pământ, din primul moment al
Zămislirii mele până la ultima suflare, pentru a o
continua în Cer și în Preasfântul Sacrament.
Acum, de ce nu ai putea să o faci și tu? Pentru
cine Mă iubește, totul este posibil, unit cu Mine.
Roagă-te în Voința mea, și să aduci înaintea Maiestății
Divine gândurile tuturor în gândurile tale, în ochii tăi
sa aduci privirile tuturor, în cuvintele tale, în mișcări,

130
în afecțiuni, în dorințe, sa aduci pe cele ale fraților tăi,
pentru a le repara, ca să obții pentru ei lumină, haruri
și iubire. În Vrerea mea te vei afla în Mine și în toți, vei
avea Viața mea, te vei ruga cu Mine; iar Tatăl Divin va
fi mulțumit și tot Cerul va spune:
«Cine ne cheamă pe pământ? Cine este că vrea
să strângă în sine această Sfântă Vrere Divină,
închizându-ne pe noi toți împreună?» Și cât bine poate
obține pământul, făcând să coboare Cerul pe pământ!”
(3.05.1916).
Doar intrând în Vrerea Divină, înveșmântați în Isus,
putem să oferim pentru toți și în fiecare lucru reparări
complete, mulțumire și iubire:
„Fiica mea, revarsă-te în Vrerea mea ca să-mi
faci reparări complete. Iubirea mea simte o nevoie
irezistibilă, deoarece pentru atât de multe ofense ale
făpturilor, vrea cel puțin una, care, intervenind între
Mine și ei, să-Mi dea reparări complete, iubire pentru
toți, și să ia de la Mine haruri pentru toți. Și aceasta o
poți face numai în Vrerea mea, unde mă vei găsi pe
Mine și toate făpturile. Oh, cu câtă nerăbdare aștept să
intri în Vrerea mea, ca să pot găsi în tine plăcerile și
reparările tuturor! Numai în Vrerea mea vei găsi toate
lucrurile în act, pentru că Eu sunt motor, actor și
spectator a toate”.
Deci, în timp ce spunea aceasta, m-am revărsat în
Vrerea sa, dar cine poate spune ceea ce am văzut? M-am
aflat în contact cu fiecare gând al făpturii, a cărei viață era
de la Dumnezeu; iar eu în Vrerea sa, m-am multiplicat în
fiecare și cu Sfințenia Vrerii sale am reparat totul, am avut
un «mulțumesc» și o iubire pentru toți; și astfel m-am

131
multiplicat în priviri, în cuvinte, și în tot restul... Dar cine
poate spune cum s-a întâmplat? Îmi lipsesc cuvintele și
poate chiar și însăși limbile îngerilor ar fi bâlbâitoare; de
aceea mă opresc”. (Vol. 11, 15.06.1916)
„Dar cine poate spune cum se întâmpla...?” Este
clar că în acest miracol nu se ajunge cu gândirea ci cu
credința. Se poate ajunge când se îndepărtează obstacolele
care sunt produse de propria voință, deci, cu simplitate,
numai din iubire și prin intenție. Mai mult de atât este clar
că, la aceste lucruri fie se dă consensul credinței, cu toate
consecințele, sau se refuză, cu toate consecințele... De
aceea , dacă prin harul lui Dumnezeu recunoaștem că este
Isus care vorbește, nu există nimic de discutat, dar El
așteaptă răspunsul nostru personal.
„Vino în Voința mea pentru a face ceea ce fac Eu în
Vrerea mea, în acest fel vei putea înainta într-un ritm rapid
pentru binele tuturor făpturilor”.
Luisa, așadar, este invitată să facă ceea ce a făcut
Isus în Vrerea sa (Vol. 12, 25.07.1917). Și ce a făcut?
Umanitatea sa nu a avut odihnă și chiar în același somn
lucra neîncetat și intens, trebuind să dea viață la tot și la
toate și să refacă totul în Sine. „Acum, voindu-te
împreună cu Mine în Vrerea Mea, vreau actul tău
continuu”. (28.12.1917)
„Fiica mea, cât Îmi este de plăcut să văd și să
simt sufletul în Vrerea mea! Fără ca el să-și facă griji
se află la înălțimea actelor mele, a rugăciunilor mele, a
modului cum am făcut Eu stând pe acest pământ; este
aproape la nivelul meu. În toate actele mele mici Eu
am cuprins toate făpturile trecute, prezente și viitoare,
pentru a oferi Tatălui acte complete în numele tuturor

132
făpturilor. (...) De aceea virgula în imensitatea Vrerii
mele, a Iubirii mele și a Puterii mele am făcut totul
pentru toți. Prin urmare, cum ar putea să-mi placă
celelalte lucruri cât ar fi ele de frumoase, în afara
Vrerii mele? Sunt mereu acte joase, umane și hotărâte.
În schimb actele în Vrerea mea sunt nobile, divine,
fără sfârșit, infinite; sunt asemănătoare cu ale mele, iar
Eu le dau lor aceeași valoare, iubire și puterea
propriilor mele acte, le multiplic în toți, le extind peste
toate generațiile, a tuturor vremurilor. Ce mă
interesează că sunt mici? Sunt întotdeauna actele mele
repetate și atât”. (Vol. 12, 6.12.1917)
„Fără ca el să-și facă griji”:
Cu siguranță eu nu înțeleg, de exemplu, cum
funcționează electricitatea sau nici instalația electrică; nu
am nici măcar o idee cum funcționează rețeaua de
„Internet”, pentru că nu l-am creat eu, știu doar că având
un „calculator” virgula pur și simplu îl pornesc cu un
deget, mă pot conecta la cel central și, prin urmare, la
toate „calculatoarele” din Univers... Aceasta este o altă
imagine modernă a ceea ce Domnul nostru a descoperit
Luisei:
„Calculatorul” central, cu o putere infinită, este
Voința Divină;
„Calculatorul” meu personal este voința mea;
Energia care le poate conecta, ca o electricitate,
astfel încât toate „calculatoarele” mici să funcționeze în
unanimitate și să aibă acces la toate bogățiile nemărginite
a celui Central, este echivalentă cu Vrerea Divină..., în
timp ce voința mea umană este atât de slabă încât nu-mi
permite să mă conectez, dar asta se poate face numai cu

133
degetul meu cu care pot apăsa butonul și pot începe
conexiunea: și aceasta este intenția mea.
Luisa îi spune lui Isus: „Isuse Te iubesc, dar iubirea
mea este mică; de aceea Te iubesc cu Iubirea ta, pentru a o
face mare. Vreau să Te ador cu adorările tale, să mă rog cu
rugăciunea ta, să-ți mulțumesc cu mulțumirile tale”.
Iar El răspunde: „Fiica mea, cum tu ai pus iubirea
ta în a Mea pentru a mă iubi, iubirea ta a rămas fixată
în a Mea, s-a lungit și s-a lărgit în a Mea, și M-am
simțit iubit așa cum aș vrea ca făptura să Mă iubească.
Și cum adorai cu adorările mele, te rugai, mulțumeai,
tot așa au rămas fixate în Mine și M-am simțit adorat,
rugat, mulțumit cu adorările mele, cu rugăciunile și cu
mulțumirile mele. Ah, fiica mea, este nevoie de un
mare abandon în Mine, și cum sufletul se abandonează
în Mine, tot așa Eu Mă abandonez în el și, umplându-l
de Mine, fac Eu însumi ceea ce el trebuie să facă
pentru Mine”. (Vol. 12, 4.07.1918).
„Este nevoie de un total abandon”.
Deci să ne încredem în Domnul cu simplitatea și
nădejdea unui copil și să nu punem propriul „știu să fac”:
în acest moment, sufletul (la fel ca restul Bisericii) nu
trebuie să mai fie ca o barcă care avansează cu efortul
vâslelor, ci ca o navă cu pânze, care ridică pânza astfel
încât vântul Spiritului să-l o umple și să-l o ducă oriunde
vrea...
„Fiică preaiubită, tu cea născută din Viața mea,
vino în Voința mea, vino să vezi cât de multe acte ale
mele sunt de înlocuit, care sunt suspendate și
neînlocuite de făpturi. Voința mea trebuie să existe în
tine așa cum este prima rotiță a ceasului: dacă el

134
merge, toate celelalte rotițe merg și astfel ceasul indică
orele, minutele, astfel încât totul este în baza mișcării
primei rotițe. Iar dacă prima rotiță nu se mișcă, se
oprește. În acest fel, prima roată în tine trebuie să fie
Voința mea, care trebuie să dea mișcare gândurilor
tale, inimii tale, dorințelor tale și ( tuturor ) la toate. Și
virgula din moment ce Voința mea este roata centrală
a Ființei mele, a Creației și a toate, mișcarea ta, ieșind
din acest centru, va veni să înlocuiască toate actele
făpturilor și, multiplicându-se în mișcările tuturor ca
mișcare a centrului virgula va veni să pună la Tronul
meu virgula din partea făpturilor virgula actele lor,
înlocuindu-i pe toți. De aceea fii atentă; misiunea ta
este mare și este o roată divină”. (Vol. 12, 4.02.1919)
Pentru prima dată Isus termină zicând Luisei: „De
aceea fii atentă”, pentru că în desfășurarea acestei Vieți
Divine a ajuns timpul să înceapă să se facă în Vrerea
Divină acte în numele tuturor, așa cum le face El însuși.
Acest lucru înseamnă că, dacă pentru a se CONTOPI în
Isus sau în Voința sa, este necesară intenția (și intenția nu
este leneșă nici pasivă), pentru a LUCRA cu El și ca El în
Voința Divină este nevoie și de atenție. „Ridică-te și
mergi”: mai întâi este necesară intenția, apoi atenția.
Însuși Isus îi sugerează cuvintele cu care să se
roage și actele pe care trebuie să le facă în numele tuturor
în Voința Divină. Dacă rugăciunea este autentică, cu
siguranță repetă aceleași idei, dar în același timp va fi
mereu nouă, va parcurge trasee noi cu acte noi și cu
impulsuri noi ca un izvor care țâșnește. Deci, la ce să fim
atenți? La tot ceea ce Domnul sugerează duhului nostru ca
să-l urmăm.

135
 „Așadar pregătesc Era trăirii în Vrerea mea, și
tot ceea ce nu au făcut generațiile trecute și care nu vor
face, în această Eră a Voinței mele, cei buni vor
completa iubirea, gloria, onoarea întregii Creații,
dându-le lor haruri surprinzătoare și nemaiauzite. Iată
de ce te chem pe tine în Vrerea mea, și îți șoptesc la
ureche ceea ce tu să-mi șoptești: «Isuse, pun la
picioarele tale adorare, supunerea întregii familii
omenești; pun în Inima ta sărutul tuturor; pe buzele
tale imprim sărutul meu pentru a sigila sărutul tuturor
generațiilor; Te strâng cu brațele mele, pentru a Te
strânge cu brațele tuturor și să a-ți aduce gloria
tuturor și lucrările tuturor făpturilor»... Și cum aș
putea să nu-ți dau ție iubirea, sărutările și harurile pe
care ar fi trebuit să le dau celorlalți?” (Vol. 12,
22.05.1919)
Eu nu știu cum m-am găsit în imensitatea Vrerii
Divine, în brațele lui Isus, iar El vorbea în șoaptă și eu
repetam după El (...) Îmi amintesc că în Vrerea lui Isus am
văzut toate gândurile sale, tot binele pe care ni l-a făcut cu
inteligența sa și cum din mintea sa primeau viață toate
inteligențele umane. Dar, oh, Dumnezeule, ce abuzuri
făceau, câte ofense! Iar eu am zis: „Isuse, multiplic
gândurile mele în Vrerea ta, pentru a da fiecărui gând
sărutul unui gând divin, o adorație, o recunoștință a Ta, o
reparare. o iubire pentru un gând divin, ca și cum un alt
Isus le-a făcut; și aceasta în numele tuturor și pentru toate
gândurile umane trecute, prezente și viitoare și intenționez
să înlocuiesc chiar și gândurile sufletelor pierdute. Vreau
ca gloria să fie completă din partea tuturor făpturilor și
nimeni să nu lipsească la apel, și ceea ce ei nu fac virgula

136
îl fac eu în Vrerea ta, pentru a-Ți da o glorie divină și
completă”... (Vol. 12, 7.04.1919)
În scrierile Luisei sunt rugăciuni nenumărate și
mereu noi: pentru ea, însăși natura sa umană a devenit o
rugăciune. Astfel trebuie să devenim și noi.
„Fiica mea, cum sufletul face actele sale în
Voința Mea, astfel actul său rămâne confirmat. Adică,
dacă se roagă în Voința Mea, fiind confirmat în Voința
Mea, primește viața de rugăciune, astfel încât nu va
mai avea nevoie de a se sforța pentru a se ruga, ci va
simți în sine impulsul spontan pentru a se ruga, pentru
că fiind confirmată în Voința mea va simți în sine
sursa vieții de rugăciune, la fel cum ochiul sănătos nu
face niciun efort să privească, ci privește în mod
natural obiectele, este mulțumit și se bucură deoarece
conține viața luminii în ochi; dar un ochi bolnav, câte
eforturi (face) cât suferă când trebuie să privească!”
(Vol. 12, 21.09.1920).
O greșeală uriașă ar fi să te comporți ca un țăran
sărac, din India, care nu văzuse niciodată o mașină și
căruia într-o zi i-a fost dată cadou. El, foarte mulțumit, o
îngrijea bine, o menținea curată, și văzând că avea roți îi
vine idea de a face o plimbare prin sat, împingând-o
satisfăcut... Da, este adevărat că îl făcea să se plimbe și că
făcea plimbările sale, dar la ce îi folosea, decât să se
obosească și până la urmă să abandoneze mașina sa
fiindu-i inutilă, neînțelegând nimic?
Ar fi la fel pentru cine, trebuind să piloteze un
avion minunat, s-ar sforța pentru a face ca și cum se
pedalează pe bicicletă. Nu din întâmplare Isus a zis că
„Vinul nou se pune în burdufuri noi, altfel, dacă sunt vechi

137
se sparg și Vinul se pierde”. Dar, ar putea să funcționeze
motorul acelei mașini sau acelui avion pentru a face
plimbările sale sau călătoriile sale mai întâi să fie
pregătite, de a fi construite și să funcționeze, și pentru a
pune tot ceea ce este nevoie (apă, ulei, benzină...)?
Iată de ce, urmând în ordine scrierile Luisei, pe tot
parcursul ei spiritual există mai multe etape. Nu există nici
măcar un singur capitol inutil sau să fie prea mult. Totul
este într-o armonie, integrat într-un Plan unic. Prima dată
Domnul a construit „motorul”, deci a completat toate
pregătirile care erau necesare pentru a funcționa și apoi l-a
pus în mișcare, „făcându-l să se „plimbe”.
Am dat deja prima privire la pedagogia divină în
Luisa și la desfășurarea darului Vrerii Divine. Să ne
amintim cum Isus vorbește la început Luisei despre cum
trebuie să se „uniformizeze” pentru a se asemăna cu El,
așadar trece de la a ști să se „dețină” reciproc la a se
„oglindi” reciproc. Apoi specifică și mai mult de atât că
vrea să facă din ea un exemplar perfect de o „uniformizare
cu Vrerea Sa” (Vol. 4, 21.05.1900).
Apoi Isus îi explică că ceea ce a făcut cu ea – a pus
inima Luisei în Inima Sa – este să o facă să treacă de la
starea de „uniune” la o stare care presupune o „uniune
desăvârșită”. Această consumare a voinței umane în cea
Divină înseamnă a trăi în Ea, de aceea primul pas pe care
trebuie să-l facem este să ne resemnăm. Cu toate acestea,
Isus tinde să facă din ființa umană „o altă Umanitate a sa”.
De aceea, începe să-i vorbească despre cum se poate
„contopi” în Isus și apoi cu Isus să se „contopească în
Voința Divină”...

138
 În acest fel ajungem la Volumul 12, când, de
exemplu, pe 25.07.1917 Isus îi spune: „Vino în Voința
mea pentru a face ceea ce fac Eu”.
Așadar în acest fel Luisa este invitată să „lucreze”
precum Isus în Vrerea sa. Apoi „repetând” actele în
Vrerea Divină, Isus vrea ca actul sufletului să fie continuu,
în felul de a nu mai fi „acte”, ci „viață”. Domnul știe că-i
propune sufletului să acționeze în mod supraomenesc,
chiar, divin, și-i spune: „Știu și Eu destul de bine că nu
poți să faci perfect ceea ce îți spun, și unde tu nu reușești o
să fac Eu în locul tău; dar este necesar ca tu să te
străduiești și să înțelegi ceea ce trebuie să faci, astfel încât,
dacă nu faci totul, să faci ceea ce poți” (Vol. 12,
22.02.1921).
Scopul și planul lui Dumnezeu, atunci când a creat
omul – ca în toate să facă Voința sa – se desfășoară prin
diferite etape, pentru a-l face să crească. Am văzut deja
cum, atunci când sufletul repetă actele sale în Voința
Divină, Domnul ar fi completat Viața sa în om și în acest
fel găsindu-l în toate asemănător cu El, Soarele Voinței
Divine l-ar fi absorbit în Dumnezeu. În acest fel ar fi
devenit doi Sori care se transformă în unul singur, și l-ar fi
dus în Cer. (3.04.1920)
Isus îi indică Luisei aceste etape. Spre sfârșitul
Volumului al 12-lea (17.03.1921) îi spune că până aici a
avut aceeași misiune a Umanității sale pe pământ, și că de
aici încolo o va avea pe cea a Voinței Divine în Preasfânta
sa Umanitate.
Pe 5.12.1921 (vol. 13) Isus îi spune: „Munca este
deja făcută; nu rămâne altceva de făcut decât să o facem

139
cunoscută, pentru a face ca nu doar tu, dar și alții să poată
avea parte de aceste mari binefaceri”.
Asta înseamnă că darul Vrerii Divine s-a desfășurat
în Luisa și că în acest moment ea poate acționa ca
Umanitatea lui Isus: „Eu de aici înainte voi da tuturor
actelor tale, făcute în Vrerea mea, virtutea de a fi circulația
vieții pentru întregul Corp Mistic al Bisericii. Actele tale,
răspândite în imensitatea Vrerii mele, vor fi precum
circulația sângelui în corpul uman, tot astfel se vor extinde
asupra tuturor și vor acoperi aceste membre cu piele,
dându-le o creștere cuvenită”. (11.01.1922)
Pe 20.01.1922 Isus începe să-i spună Luisei cum
trebuie să facă toate actele sale, gândurile, cuvintele, etc...,
și să cutreiere în Vrerea sa. „Calea ta este foarte lungă,
este toată Eternitatea prin care trebuie să treci”.
Și din nou pe 2.02.1922: de când a trecut perioada
de instruire, este pe cale să înceapă una noua; acum este
timpul să punem în aplicare: „Deocamdată am făcut
incizia [deschiderea], am pus sigiliul; apoi mă voi gândi să
duc la îndeplinire ceea ce am făcut”.
Dar care va fi scopul acestui lung itinerar [drum]
spiritual și al acestei întregi activități divine în suflet?
„Este unica noastră voință care ne rămâne în ceea ce
privește Creația, astfel ca Voința noastră să acționeze în
ființa umană așa cum acționează în Noi. Iubirea noastră
vrea să elibereze din sânul nostru Voința noastră, pentru a
o pune în ființa umană, dar merge căutând pe cineva care
să accepte, care să O cunoască, să o aprecieze și să nască
în sinea sa ceea ce naște în Noi. Iată pentru ce exista atât
de multe haruri, atât de multe manifestări despre Voința
mea; este sfințenia Vrerii mele, care o solicită, căci mai

140
înainte de a fi pusă în suflet, [trebuie] să fie cunoscută,
iubită și venerată, ca să poată desfășura în el toate virtuțile
și puterea sa și să fie înconjurată de propriile noastre
haruri”. (Vol. 14, 14.07.1922)
În acest moment, Isus vorbește despre această
„plimbare” a actelor făcute în Vrerea sa în interminabila
roată a Eternității, pentru a deveni viață, lumină și căldură
pentru toți și El îi spune:
„Nu ai spus tot ceea ce rotița voinței tale umane a
parcurs în marea roată a Eternității”.
Și eu: „Cum puteam să le spun dacă nu le știu?”
Și El: „Cum sufletul intră în Voința mea, și chiar cu
o simplă adeziune, un abandon, Eu îi ofer coarda pentru a-
l face să cutreiere. Și știi de câte ori cutreieră? Cutreieră
pentru toate inteligențele care gândesc, câte priviri dau
ființele umane, câte cuvinte spun, câte fapte și câți pași
fac. Cutreieră în fiecare act divin, în fiecare mișcare, în
fiecare har care coboară din Cer... Pe scurt, în tot ceea ce
se face în Cer și pe pământ, ele formează plimbarea lor.
Înconjurul acestor rotițe sunt făcute cu viteză, cu
rapiditate, astfel că sunt imense chiar și pentru ele, dar Eu
le număr pe toate; mai întâi să-mi iau gloria, iubirea
veșnică pe care Mi-o oferă, și apoi să le contopesc în tot
binele veșnic, pentru a le oferi capacitatea să depășească
totul, să-i poată îmbrățișa pe toți și să devină coroana
tuturor. (Vol. 13, 4.02.1922)
Rezumând: În raportul dintre suflet și Dumnezeu,
mai întâi s-a vorbit despre „chemarea Voinței Divine în
toate acțiunile noastre”, a „contopirii în Isus”, așadar, a
„face”, a „lucra în Vrerea Divină”, a „intra”, a „trăi în
Ea”; va fi „plimbarea” în marea roată a Eternității, pentru

141
a lua parte la toate Lucrările Divine și în aceeași Viață a
lui Dumnezeu, pentru a-l însoți și a-i da toate omagiile și
iubirea care Îi sunt datorate din partea tuturor ființelor
umane.
Începând cu Vol. 14. (în 1922, când Luisa avea deja
57 de ani!) rugăciunea ei se îndrepta tot mai mult pe
această cale, plimbările ei erau tot mai extinse și mai
rapide. Aceasta se vede mai presus de toate în Vol. 16, și
17, unde chiar scrie două capitole lungi (pe 10 și respectiv
17.05.1925), explicând din porunca Confesorului câte
ceva, din ceea ce i se întâmplă, atunci când ea se
„contopește” în Vrerea Divină, ce face pentru a reconcilia
și reuni Voința Divină cu voința umană: ea adoră pentru
toți, binecuvântează, îi mulțumește lui Dumnezeu și-i
oferă reparări și slavă; precum le face în toate lucrurile și
în toate îi oferă lui Dumnezeu iubire; tot așa cum pentru
toate păcatele și în toată Creația se îndurerează și strigă:
„Iertare”, insotind Voința Divină pentru a duce tuturor
Viața și Iubirea... Pe scurt, să ne dăm seama cum îi oferă
acea coerență de Iubire și Slavă celor Trei Persoane
Divine pentru acea Iubire și Slavă pe care o exprimă în
lucrările lor (Creație, Răscumpărare și Sfințenie).
În Voința Divină, sufletul trebuie să parcurgă calea
cea lungă a secolelor și să cutreiere toate generațiile
pentru a le duce la începutul lor, (adică) la Dumnezeu in
momentul Eternității, când l-a creat pe om; în acest fel
trebuie să-i ofere lui Dumnezeu tot ceea ce îi datorează
alții, și să primească de la Dumnezeu tot ceea ce voia să
dea tuturor. (cf. Vol. 15, 8.05.1923).
Iar în Vol. 17 găsim această referință. Deci este
vorba despre „MODUL PRACTIC ȘI FOARTE UTIL

142
PENTRU A FACE CĂLĂTORIA PREASFINTEI
VOINȚE A LUI DUMNEZEU, ca sa obtina
ÎMPĂRĂȚIA FIATULUI DIVIN PE PĂMÂNT”. Este
cunoscut sub numele de „Călătoria sufletului în Voința
Divină”. A fost publicată pentru prima dată de Confesorul
Luisei, Don Benedict Calvi, precum și a celei de-a treia
ediție a „Reginei Cerului”, în 1937, cu titlul „Piosul
Pelerinaj al sufletului în lucrarea Voinței Divine”.
Putem acum să răspundem pe scurt la întrebările
noastre inițiale:
Ce fel de rugăciune este aceasta? Este aceeași
rugăciune a lui Isus, continuată și trăită de suflet.
Care este acest mod de rugăciune? Este modul
divin, infinit, veșnic și universal, propriu Vrerii lui
Dumnezeu.
În ce mod poate fi o realitate și nu o iluzie, sau să
fie redusă într-o practică evlavioasă?
Pe ce se bazează această realitate spirituală?
În ce condiție este autentică? Va fi autentică,
eficientă, în măsura în care sufletul se dezbracă de propria
voință și, prin intenție și atenție, Voința Divină devine
viața lui și el, în acest fel, „trăiește în Voința Divină”,
după învățătura Domnului nostru data Luisei. Se posedă
un lucru în măsura în care se cunoaște.
Ce precedente putem să găsim pentru acest mod de
rugăciune în istoria sacră, adică în Revelația Divină din
experiența Bisericii?
Sigur, un precedent profetic îl putem vedea
în„Cântarea celor Trei Tineri” camarazii lui David
aruncați în cuptorul încins, în care cheamă toate creaturile
să-l binecuvânteze pe Domnul. Le găsim și în mulți

143
Psalmi de laudă adusă lui Dumnezeu, precum și în
„Cântarea creaturilor” a Sfântului Francisc.
În această perspectivă apare plin de semnificație
modul în care Iosue cucerește Gerico: pentru șase zile
poporul lui Dumnezeu a „înconjurat” orașul, urmând în
liniște „Arca Alianței”, iar în cea de-a șaptea zi, mai
înainte de a lansa strigatul de război și triumful, au făcut
„înconjurul” de șapte ori.
În sfârșit, care este originea sa și care este
finalitatea sa?
Originea este în minunatul, veșnicul Plan al lui
Dumnezeu, după cum omul a fost creat pentru a fi fiul lui
Dumnezeu, rege și preot al întregii Creații. Finalitatea este
atunci când omul, în Cristos, prin adorație, slavă,
mulțumire și iubire, ii aduce lui Dumnezeu tot ceea ce
Dumnezeu a făcut să iasă de la Sine din iubire față de om.
Numai atunci se poate declara completă și terminată
Lucrarea lui Dumnezeu. Numai atunci va putea fi
încheiată Istoria, și în acest fel Lumea își va îndeplini
scopul și timpul său.

144
 Cuprins

„Doamne învață-ne să ne rugăm!”.....................................................6

(Școală de rugăciune în Voința Divină).............................................6
„FIAT”.............................................................................................10
(Apelul Luisei, scris ca prefață la scrierile sale)...............................10
Apelul Regelui Divin.......................................................................20
în Împărăția Voinței Sale.................................................................20
Apelul matern al Reginei Cerului....................................................23

Prima parte
ÎNVĂȚĂTURILE LUI ISUS
DESPRE RUGĂCIUNE..................................................................26
I. Învățături specifice în scrierile Luisei Piccarreta..........................26
1. Condiție pentru a ne ruga: tăcerea interioară............................26
2. A doua este pacea, chiar și când este dificil să ne concentrăm:....27
3. Constanța în rugăciune.................................................................28
4. Spiritul rugăciunii continue:.........................................................28
5. Curaj, fidelitate și atenție în a face sau a urma lucrarea Voinței
Divine:.............................................................................................28
6. Rugăciunea vocală, meditația interioară......................................29
7. Rugăciunea cu Isus......................................................................30
8. Să ne rugăm „conformându-ne” cu Isus.......................................31
9. La ce folosește rugăciunea „identificându-ne” cu Isus.................31
10. Să ne rugăm cu aceleași intenții, reparări ale lui Isus.................32
11. Să ne rugăm cum se ruga Isus, cu rugăciunea universală, în
Voința Sa.........................................................................................33
12. Isus a făcut tot ce trebuie să facă creaturile față de Dumnezeu. .35
13. Rugăciunea divină a celui care trăiește în Vrerea Divină...........36
14. Rugăciunea în Voința Divină.....................................................36
15. Eficacitatea rugăciunii...............................................................37
16. Cei care se roagă în Voința Divină nu trebuie să-și pună propriile
intenții..............................................................................................37
17. Efectele rugăciunii în Voința divină...........................................38

145
18. Reparări complete, mulțumiri și iubire pentru toți și în toate, când
se intră în Vrerea Divină..................................................................38
19. În Voința Divină sufletul face față de Isus ceea ce ar trebui să
facă toată lumea...............................................................................39
20. Rugăciunea cu Isus în Voința Divină.........................................40
21. La ce folosește rugăciunea în acest mod în Voința Divină?.......41
22. Rugăciunea care caută doar Voința Divină................................42
23. Acest mod de rugăciune este un drept al lui Dumnezeu și prima
datorie a creaturii.............................................................................42
Diferite moduri de contopire în Voința Divină................................44
II. RUGĂCIUNILE LUISEI CARE SUNT GĂSITE ÎN SCRIERILE
SALE...............................................................................................53
III. RUGĂCIUNILE LUI ISUS ÎN SCRIERILE LUISEI................62

A doua parte
RUGĂCIUNI CA RĂSPUNS
LA VOINȚA DIVINĂ.....................................................................64
1. Consacrarea în Voința Divină......................................................64
2. Consacrarea voinței umane Reginei Cerurilor.............................65
3. Rugăciune către Regina Cerească................................................67
4. Rugăciune către Regina Mamă....................................................67
5. Act complet de reparare în Voința Divină....................................68
6. Act de corespondență perfectă a iubirii........................................70
în Voința Divină..............................................................................70
DIMINEAȚA...................................................................................72
7. Rugăciunea biblică, ca primul gând la trezire..............................72
8. INVOCAȚIE LA DUHUL SFÂNT.............................................74
9. INVOCAȚIE LA MAICA SFÂNTĂ...........................................76
10. Rugăciune de dimineață.............................................................77
către Preasfânta Fecioară.................................................................77
11. Chemarea Voinței Divine în toate acțiunile noastre...................78
Rugăciune când ne trezim................................................................80
12. Cum să-l salutăm pe Isus dimineața...........................................84
13. Rugăciune cu Isus către Sfânta Treime......................................86
14. Către Îngerul Păzitor..................................................................86
15. Îngerul lui Dumnezeu................................................................88
146
CĂTRE ISUS ÎN EUHARISTIE.....................................................89
16. În rugăciune...............................................................................89
17. Depunerea propriilor dureri și mizerii spirituale în Voința Divină
.........................................................................................................89
18. Abandonarea în Voința lui Dumnezeu pentru a putea repara
pentru toți........................................................................................90
19. Adorație în cinstea Răstignitului Isus.........................................90
20. Contopirea sufletului în Voința Divină......................................91
21. Uniune cu Voința lui Dumnezeu în Isus în Sacrament...............91
22. Pelerinaj spiritual către Isus în Sfânta Euharistie.......................92
23. La intrarea în biserică...............................................................100
24. Înainte de Spovadă...................................................................100
25. După ce ne Spovedim..............................................................101
26. La participarea Liturghiei.........................................................101
27. Pregătire pentru Împărtășanie împreună cu Regina Cerului.....103
28. Pregătirea Împărtășaniei împreună cu Isus...............................105
29. Mulțumire după Sfânta Împărtășanie împreună cu Isus...........107
30. Mulțumire după Sfânta Împărtășanie.......................................108
31. Seara........................................................................................113
32. Cum să ne luăm rămas bun de la Isus......................................113
33. Rugăciune la sfârșitul zilei.......................................................114
34. Pentru morți.............................................................................115
35. Când ne dezbrăcăm..................................................................116
36. Când mergem la dormit...........................................................116
37. Oferirea propriei vieți Voinței Divine în momentul morții......117
38. Binecuvântare în Voința Divină...............................................118

A treia parte
RUGĂCIUNEA LUISEI...............................................................120
Sau, rugăciunea în Voința Divină..................................................120
(PLIMBAREA SUFLETULUI ÎN VOINȚA DIVINĂ).................120

147