Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Broşura nr. 3
Coordonator:
Bucureşti, 2012
Coordonator de proiect din partea Institutului European din România
Mihai Sebe
Colectiv de stagiari
Mihaela-Claudia Cercel, Bogdan Laviniu Fieraru, Alexandru Sporea,ș
În ultimii ani a devenit din ce în ce mai evidentă necesitatea sporirii cooperării dintre mediul academic
şi administraţia publică printr-o mai bună cunoaştere reciprocă şi transfer de expertiză şi competenţe. În
acest sens, stimularea participării studenţilor la diferite programe de practică în cadrul instituţiilor publice
joacă un rol cheie în asigurarea unei tranziţii eficiente de la şcoală la viaţa activă, asigurând îmbunătăţirea
gradului de cunoştinţe al studenţilor, dar şi o mai atentă calibrare a conţinutului programei academice în
raport cu nevoile pieţei muncii.
La finele anului 2010, Institutul European din România, în calitatea sa de instituţie publică responsabilă
printre altele cu creşterea nivelului de cunoştinţe şi abilităţi în domeniul afacerilor europene, a lansat un
proiect pilot de cercetare dedicat politicilor europene „Ghidul politicilor Uniunii Europene”, proiect menit să
permită realizarea unor materiale de informare în domeniul afacerilor europene, care să ofere informaţii
fundamentale şi corecte, într-un limbaj accesibil tuturor celor interesaţi. Scopul principal al acestui proiect
pilot de cercetare a fost de a-i sprijini pe studenţii din cadrul ciclului licenţă şi master în dezvoltarea
cunoştinţelor şi în sporirea capacităţii analitice privind politicile europene. Am intenţionat astfel să îi
pregătim în vederea participării active la spaţiul public european, fie în calitate de cetăţeni informaţi, fie de
specialişti implicaţi în procesul de elaborare şi implementare a politicilor europene.
În anul 2011, în cadrul proiectului pilot de cercetare au fost realizate patru broşuri, care au abordat arii
tematice relevante în domeniul afacerilor europene. Broşurile s-au oprit asupra unor politici centrale la nivel
european, cu un impact direct asupra evoluţiilor României în calitate de stat membru: Politica de cooperare
pentru dezvoltare şi Politica de ajutor umanitar, Politica monetară, Politica comercială comună şi Politica de
mediu. Sunt atinse astfel domenii cheie ale politicilor europene, cu un impact direct asupra evoluţiilor la
nivel naţional şi comunitar.
Ca urmare a succesului acestei prime experienţe şi a interesului manifestat, avem în vedere continuarea
proiectului de cercetare în perioada următoare prin realizarea unor noi broşuri care să acopere alte politici
comunitare.
În încheiere, aş dori să mulţumesc atât studenţilor stagiari implicaţi în acest proiect, cât şi persoanelor
care au avut în grijă buna derulare a proiectului, doamnei Clara Volintiru, în calitatea sa de coordonator,
domnului Cosmin-Dragoş Laza, asistent de cercetare şi domnului Mihai Sebe, coordonator de proiect din
partea Institutului European din România.
Gabriela Drăgan
Bibliografie ........................................................................................................................................................ 26
Ghidul politicilor Uniunii Europene – GPUE 2012
Listă de acronime
1. ASEAN - Asociația Națiunilor din Sud-Estul Asiei (The Association of Southeast Asian Nations)
2. AUE – Actul Unic European
3. BRICS - Grupul ţărilor Brazilia, Rusia, India şi China
4. CECO - Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului
5. CE - Comisia Europeană
6. CEE - Comunitatea Economică Europeană
7. CIVB - Consiliul Interprofesional al Vinului de Bordeaux
8. CJCE - Curtes de Justiţie a Comunităţilor Europene
9. EEA – Spaţiul Economic European (European Economic Area)
10. GATS – Acordul general privind comerţul în servicii (General Agreement on Trade in Services)
11. GATT – Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (General Agreement on Tariffs and Trade)
12. GPA - Acordul privind achiziţiile publice
13. MERCOSUR- Piața comună a Sudului (Mercado Común del Sur)
14. OMC – Organizația Mondială a Comerțului
15. OPEC –Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (Organization of the Petroleum Exporting Countries)
16. PCC – Politica Comercială Comună
17. S.G.P - Sistemul Generalizat de Preferinţe
18. TARIC – Tariful vamal integrat al Comunităţilor Europene
19. TBR - Regulamentul privind obstacolele în calea comerţului
20. TCEE – Tratatul instituind Comunitatea Economică Europeană
21. TFUE – Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene
22. TIC - Consiliul Economic Transatlantic
23. TRIPS – Aspecte comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (Trade-Related Aspects of
Intellectual Property Rights)
24. UE – Uniunea Europeană
6
Politica comercială comună
7
Ghidul politicilor Uniunii Europene – GPUE 2012
Principiile de politică comercială comună au constat I.3. Runda Uruguay şi Runda Doha
într-o serie de reguli fundamentale adoptate în
domenii precum12: Runda Uruguay, se referă la o rundă de negocieri
comerciale multilaterale, începută în 1986, între
- modificările tarifare; statele membre GATT. Discuţiile au avut ca obiect
- încheierea de acorduri tarifare şi comerciale; comerţul cu servicii, aspectele comerciale legate de
- politica de export; drepturile de proprietate intelectuală şi măsurile
- uniformizarea măsurilor de liberalizare; legate de investiţiile în comerţ. Toate aceste
- măsurile de protecţie comercială (aplicabile în probleme împreună cu fostul GATT au fost unite
caz de dumping şi subvenţii). într-un singur acord, cel prin care s-a înfiinţat
Organizaţia Mondială a Comerţului, semnat în 1994
Începând chiar din 1958, au fost permise măsuri de la Marrakesh14.
protecţie. Totuși, Comisia le poate stabili condiţiile
şi normale de aplicare, în cazul în care metodele Chiar şi după finalizarea Rundei Uruguay, s-a
recomandate de către aceasta, privind colaborarea considerat că anumite probleme, în special
statelor membre în evitarea dereglărilor în traficul negocierile referitoare la agricultură şi servicii, nu au
comercial sau a dificultăţilor economice nu dau fost soluţionate în totalitate. Astfel, a urmat Runda
rezultatele dorite13. Prin TCEE se prevede de Doha (denumită Agenda de Dezvoltare de la Doha).
asemenea o procedură de urgență, ce permitea Agenda negocierilor de la Doha s-a concentrat pe
în perioada de tranziție, reglementarea de către reformarea sistemului de acordare a subvențiilor din
Comisie a măsurilor de protecție adoptate de statele agricultură, facilitarea accesului pe piața mondială
membre. și asigurarea că noile politici de liberalizare a pieței
mondiale nu afectează nevoile și premisele de
creștere economică a statelor în curs de dezvoltare.
I.2. Actul Unic European- AUE (1986) Prioritățile UE au vizat liberalizarea pieței globale
pentru sectorul bunurilor industriale, în acest sens
În 1985, Comisarul britanic, Lordul Cockfield a propunând adoptarea unui cadru legislativ de către
redactat în numele Comisiei un program foarte OMC care să fie favorabil comerțului între statele
precis de finalizare a pieţei interne, stabilind totodată dezvoltate și cele în curs de dezvoltare. Pentru
o lungă listă de bariere care urmau să fie îndepărtate sectorul agricol, UE a propus o reformă a acordării
până la un termen limită stabilit în 1992. Actul Unic subvențiilor care să corespundă PAC a UE, iar pentru
European (numit şi Planul Delors) a reprezentat un țările cele mai puțin dezvoltate extinderea accesului
angajament politic de respectare a acestui termen. bunurilor naționale ale acestora pe piața statelor
Actul Unic European (AUE) a revizuit Tratatele de la dezvoltate. De asemena, UE a propus și adoptarea
Roma, în scopul de a face trecerea la o nouă etapă în de către OMC a unor instrumente legale menite să
procesul de integrare europeană şi pentru a se finaliza standardizeze practica comercială internațională
piaţa internă. Articolul 8A defineşte în mod clar în domeniul vamal. Datorită neînţelegerilor şi
obiectivul Actului Unic European, acela de a stabili împotrivirii unora dintre state, în special dintre
progresiv piaţa internă într-o perioadă care expiră la SUA, India și China din cauza mecanismului
31 decembrie 1992. Piaţa unică este definită ca fiind special de salvgardare din domeniul agricol, măsură
o zonă fără frontiere interne în care libera circulaţie a destinată protejării fermierilor săraci prin care
mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului este aceste state își rezervau dreptul de a impune o
asigurată în conformitate cu dispoziţiile prezentului tarifare specială anumitor produse agricole în cazul
tratat. Actul Unic European a avut în vedere mai scăderii bruște a prețurilor sau a unui volum de
multe domenii care completau liberalizarea pieţei, import prea mare a acestor produse. Deschiderea
precum politica concurenţei, micşorarea diferenţei acestei runde de negocieri a întârziat, începând abia
dintre bogaţi şi săraci, creşterea eficienţei producţiei după 9 septembrie 2001 când SUA a devenit un
(prin investirea în cercetări), orientarea către o mare susţinător al Rundei Doha. Cu toate acestea,
uniune monetară, armonizarea legilor privitoare la runda nu a avut succesul dorit, rămânând încă multe
mediu etc. probleme nesoluţionate.
În concluzie, adoptarea AUE a condus la Deşi au avut loc mai multe runde de negocieri,
transformarea pieţei comune într-o piaţă unică la Runda Uruguay este considerată ca fiind cea mai
1 ianuarie 1993. Prin crearea de noi competenţe importantă având în vedere câştigurile economice
comunitare şi reformarea instituţiilor, AUE a deschis obţinute în urma negocierilor, care sunt considerate
calea unor noi reglementări în domeniul politicii a fi echivalente cu aproape jumătate din cele derivate
comerciale comune consacrate în Tratatul de la din urma înfăptuirii pieţei unice.
Maastricht privind Uniunea Europeană.
12
TCEE, art. 113, alin. (1).
13
TCEE, art. 115.
14
Paul Craig, Grainne de Burca, EU Law. Text, Case and, Materials, fourth edition, Oxford University Press, Oxford, 2008
8
Politica comercială comună
15
Jean-Louis Clergerie, Annie Gruber, Patrick Rambaud, op. cit., p. 766.
16
Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C 83/49, art. 3 lit. (e), (http://eur-lex.europa.eu/
LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0047:0200:RO:PDF, accesat la 12.04.2011).
17
Ibidem, art. 32 lit. (a).
18
Ibidem, art. 36, teza finală.
19
Ibidem, art. 206.
20
Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, , art. 207, alin. (2) şi (3), (http://eur-lex.europa.
eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0047:0200:RO:PDF, accesat la 12.04.2011).
21
Ibidem, art. 207 alin. (4), lit. (a) şi (b).
9
Ghidul politicilor Uniunii Europene – GPUE 2012
22
Ibidem, art. 207 alin. (6).
23
Cf. Raymond Vernon, Deborah L. Spar, Glenn Tobin, Iron Triangles and Revolving Doors: Cases, în U.S. Foreign Policymaking, 2007, p. 61-99.
10
Politica comercială comună
În cazul în care trebuie negociate şi încheiate - când trebuie să decidă dacă să iniţieze anumite
acorduri cu una sau mai multe ţări terţe ori proceduri;
organizaţii internaţionale, se recurge la o procedură
specială, completată cu cea obişnuită în materia - când trebuie să decidă dacă să impună măsuri
negocierii şi încheierii oricărui acord extern24 (nu provizorii sau definitive;
doar acorduri comerciale, ci şi acorduri de asociere - când decide luarea amendamentelor asupra unor
sau acorduri care au implicaţii bugetare importante măsuri existente.
pentru Uniune etc).
Deşi recomandările comitetelor nu au forţă
Astfel, Comisia va prezenta recomandări Consiliului, obligatorie pentru Comisie, aceste consultaţii sunt
care o va autoriza să iniţieze procedurile de negociere. un element foarte important în procesul de luare a
Comisia, alături de Consiliu, este răspunzătoare de deciziilor. Comitetele consultative sunt formate din
asigurarea concordanţei între acordurile negociate reprezentanţi ai fiecărui stat membru. Acestea pot
şi politicile şi normele interne ale Uniunii. fi convocate la cererea oricărui stat membru sau a
Procesul de negociere este derulat de către Comisie, Comisiei.
fiind asistată de un comitet special desemnat
de Consiliu, cu rol de consultare, şi respectând
directivele Consiliului. De asemenea, Comisia este III. 5. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
obligată să transmită periodic un raport comitetului Cu privire la politica comercială comună, rolul
special şi Parlamentului European în legătură cu Curţii de Justiţie s-a dovedit deosebit de important,
evoluţia negocierilor. în special în stabilirea domeniului său de aplicare
În cazurile legate de dumping şi subvenţii, Comisia (neexistând în tratat o definiţie în acest sens),
poate adopta măsuri provizorii în termen de 9 luni în interpretarea principiilor sale uniforme, în
de la începerea investigaţiilor. Ulterior, Consiliul precizarea regimului de protecţie contra practicilor
decide dacă să impună definitiv aceste măsuri, pe comerciale neloiale sau în materie de acorduri.
baza propunerilor formulate de către Comisie. Curtea de Justiţie poate fi sesizată de către un stat
Referitor la măsurile de salvgardare, toate acestea membru, Parlamentul European, Consiliu sau de
sunt luate de către Comisie. Totuşi, dacă măsura către Comisie cu privire la respectarea de către un
luată este prezentată Consiliului de către un guvern acord ce ar putea fi sau este negociat cu una sau
naţional, aceasta trebuie să obţină votul majorităţii mai multe ţări terţe sau organizaţii internaţionale, a
calificate a membrilor acestuia25. dispoziţiilor tratatelor28.
De altfel, Comisia este instituţia care execută aproape În exercitarea acestei competenţe, Curtea de
integral măsurile legislative adoptate în materie Justiţie se exprimă prin avize care au forţă juridică
de politica comercială, se implică în planificarea obligatorie. Astfel, în situaţia unui aviz negativ,
politicilor viitoare, supraveghează şi controlează acordul respectiv va putea intra în vigoare numai
buna implementare a acestora, negociază cu după modificarea acestuia sau revizuirea tratatelor.
grupurile de interese implicate în mediul comercial
printr-o multitudine de consultări şi, nu în ultimul
rând, poartă discuţii importante cu ţările terţe26. III. 6. Procedura de negociere în cadrul politicii
comerciale comune29:
Trebuie menţionat că rareori preşedinţii Comisiei
Europene se implică direct în problemele tehnice ale În ceea ce privește procedura de negociere pentru
politicii comerciale deoarece necesită meticulozitate. dezvoltarea și implementarea politicii comerciale
Cu excepţia problemelor majore, Comisia se bazează la nivelul UE, diferiți actori instituționali sunt
în special pe comisarul responsabil de chestiunile implicați (vezi Fig. 1). Procesul demarează cu etapa
legate de comerţ. Acesta negociază cu guvernele consultațiilor publice cu diferiți reprezentanți ai
Statelor Membre şi asigură buna implementare şi societății civile. Urmează negocierile în cadrul
desfăşurare a politicii în zonele şi sectoarele care Comisiei. În urma acestora se produc raportări
întâmpină dificultăţi. regulate ce sunt supuse evaluării Consiliului și
Parlamentului.
24
TFUE, art. 207, alin. (3), completat cu prevederile art. 218.
25
www.ec.europa.eu – site oficial al Comisiei Europene.
26
Nugent, Neill, The Goverment and Politics, 2004, p.237 - 239 şi Kohler-Koch, Interessen und Integration, 2005, p. 97 - 100.
27
www.ec.europa.eu, site oficial al Comisiei Europene.
28
TFUE, art 218, alin (11).
29
Ce este Politica Comercială a Europei ?, Document disponibil online la: http://ec.europa.eu/trade/about/introduction-to-trade
11
Ghidul politicilor Uniunii Europene – GPUE 2012
Negocierile Comisiei:
Reprezentând cele 27 de state membre
Raportare regulată către Consiliu şi Parlamentul European
Fig. 1 Procedura de negociere pentru politica cantităţi din produsul respectiv). De asemenea,
comercială exista reguli distincte cu privire la acordurile tarifare
şi comerciale.
Sursa: adaptată de autori
30
Pentru o comparaţie a celor două tipuri de acorduri, a se vedea Louis Dubouis, Claude Blumann, Droit matériel de l`Union européenne, 5e édition,
Montchrestien, Paris, 2009, p. 663.
12
Politica comercială comună
Consiliu31. Prin urmare, statele membre trebuie 200 de zile şi trebuie să constea în majorarea
să aibă o politică comună în cadrul organizaţiilor taxelor vamale pentru produsele respective în
economice internaţionale, definită de către Consiliu cazul în care aceste măsuri pot preveni sau repara
cu majoritate calificată la propunerea Comisiei32. un prejudiciu grav.
măsurile de supraveghere atunci când un
anumit produs provenind din state terţe
ii. Măsuri de liberalizare ameninţă să provoace prejudicii producătorilor
În sfera de cuprindere a domeniului politicii statelor membre şi dacă interesele UE impun
comerciale comune intră şi măsurile de liberalizare, supravegherea acestora;
acestea referindu-se la eliminarea barierelor măsurile de salvgardare, în cazul în care un
netarifare, în special a restricţiilor cantitative. produs este importat în cantităţi prea mari şi/
Înainte de a adera la regulile impuse de Organizaţia sau în alte condiţii decât cele stabilite astfel
Mondială a Comerţului importurile au fost în cea încât ameninţă sau cauzează prejudicii grave
mai mare parte liberalizate (produsele importate producătorilor statelor membre.
din state terţe nu au mai fost supuse restricţiilor), Prin urmare, liberalizarea produselor la import
iar în anumite cazuri s-a stabilit respectarea unor poate cunoaşte excepţii, prin punerea în aplicare a
contingente la import (cote fixe)33. Aceste restricţii unor măsuri de salvgardare. Acestea sunt de două
erau interzise de principiile GATT şi au fost progresiv tipuri:
eliminate şi la nivelul Comunităţii Europene, inclusiv
pentru produsele agricole34. - poate fi limitată perioada de valabilitate a
documentelor de import emise pentru produsul
După 1 ianuarie 1995, crearea Organizaţiei respectiv când a facut obiectul procedurii de
Mondiale a Comerţului a determinat la nivelul supraveghere;
Comunităţii Europene adoptarea unor norme
corespunzătoare35 pentru importul din state - libera circulaţie a produsului respectiv poate fi
terţe al produselor liberalizate. Pentru a preveni condiţionată de obţinerea unei autorizaţii de
dezechilibrele provocate de liberalizarea produselor import.
au fost prevăzute şi anumite măsuri de precauţie36 ce
pot fi luate în următoarea ordine: De asemenea, în temeiul tratatului37 importul
anumitor produse poate fi limitat prin introducerea
procedura de informare a Comisiei de către de interdicţii sau restricţii cantitative, justificate
statele membre în cazul în care anumite pe motive de moralitate publică, ordine publică,
importuri necesită măsuri de supraveghere sau securitate publică, protecţia sănătăţii şi vieţii
de salvgardare; persoanelor etc.
procedura de consultare realizată în cadrul unui
comitet consultativ, la cererea Comisiei sau a unui
stat membru, asupra condiţiilor, modalităţilor şi IV. 2. Politica de export
evoluţiei importurilor, a situaţiei economice şi
comerciale a produselor la import, a posibilelor
măsuri ce pot fi adoptate; În tratat38, printre componentele politicii comerciale
comune, este menţionată şi politica de export,
procedura de anchetă urmăreşte să stabilească fondată pe principii unitare. În principiu, exportul
dacă importurile produsului respectiv ameninţă produselor din Uniune către alte state este liber, dar
să producă sau produc un prejudiciu grav sunt prevăzute şi excepţii39.
producătorilor din cadrul UE. Dacă aceste fapte
sunt confirmate, se poate încheia cu luarea unor Pentru produsele destinate exportului se pot institui
măsuri de supraveghere sau de salvgardare; proceduri de informare şi consultare la nivelul
Comisiei în ipoteza apariţiei unor disfuncţionalităţi
măsurile de salvgardare provizorii pot fi luate ale pieţei comune. De altfel, în ipoteza prevenirii
oricând dacă se constată că orice întârziere ar sau a remedierii unui deficit de produse esenţiale,
antrena un prejudiciu dificil de reparat sau dacă vor fi luate măsuri de salvgardare (derogare de
s-a stabilit în prealabil că o creştere a importurilor la principiul liberalizării exporturilor), care sunt
a produs sau ameninţă să producă un prejudiciu provizorii şi vor consta în impunerea de către
grav. Aceste măsuri pot fi dispuse pentru cel mult Comisie a unor autorizaţii de export, care se acordă
31
TFUE, art. 113, alin. (2)-(4) şi art. 114.
32
Jean-Louis Clergerie, Annie Gruber, Patrick Rambaud, op. cit., p. 766.
33
Jean-Louis Clergerie, Annie Gruber, Patrick Rambaud, op. cit., p. 767.
34
Louis Dubouis, Claude Blumann, op. cit., p. 663.
35
A se vedea ca principal izvor juridic al politicii de import, Regulamentul (CE) nr. 3285/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 privind regimul
comun aplicabil importurilor şi de abrogare a Regulamentlui (CE) nr. 518/94, publicat In „Jurnalul Oficial”, L 349, 31 decembrie 1994, p. 53, modificat
ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2200/2004 al Consiliului din 13 decembrie 2004, L 374, 22 decembrie 2004, p. 1 .
36
Ibidem, art. 2-22.
37
TFUE, art. 36.
38
TFUE, art. 207, alin. (1).
39
A se vedea ca bază legală a politicii de export, Regulamentul (CE) nr. 1061/2009 al Consiliului din 19 octombrie 2009 privind instituirea unui regim
comun aplicabil exporturilor, publicat în „Jurnalul Oficial”, L 291, 7 noiembrie 2009, p. 1-7.
13
Ghidul politicilor Uniunii Europene – GPUE 2012
până la adoptarea unei decizii de către Consiliu. Există trei metode de administrare a contingentelor
Măsurile decise de către Comisie pot fi limitate la care pot fi aplicate singure sau împreună,
exportul produselor din anumite zone ale Uniunii prevăzându-se totodată posibilitatea aplicării altor
sau doar către anumite ţări nemembre, însă acestea metode dacă niciuna din cele trei nu corespunde
nu vor afecta produsele aflate deja în liberă circulaţie cerinţelor contingentului respectiv:
spre a trece frontierele Uniunii.
- prima metodă se bazează pe luarea în considerare
Totodată, limitarea exportului anumitor produse a schimburilor comerciale tradiţionale, ceea
poate fi justificată în baza prevederilor tratatului40, şi ce presupune că o parte din contingente revine
anume pentru raţiuni de: moralitate publică, ordine importatorilor şi exportatorilor tradiţionali, iar
publică, securitate publică, protecţia sănătăţii şi restul de cote este atribuit celorlalţi importatori
vieţii persoanelor şi a animalelor sau de conservare a şi exportatori;
plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu
naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică - a doua metodă are în vedere ordinea cronologică
sau de protecţie a proprietăţii industriale şi de prezentare a cererilor potrivit principiului
comerciale. „primul venit, primul servit”. Statele membre
emit licenţele imediat, după verificarea soldului
În privinţa anumitor categorii de bunuri a fost comunitar disponibil, solicitanţii admişi
stabilit un regim specific. Astfel, în cazul bunurilor beneficiind de cantităţi egale.
culturale, exportul acestora este condiţionat de
obţinerea unei licenţe de export41. - a treia metodă constă în repartizarea
proporţională în raport cu cantităţile solicitate
Domeniul politicii de export cuprinde regimurile la momentul depunerii cererilor (metoda
de ajutoare la export şi, în special, măsurile privind examinării simultane a cererilor).
creditele pentru finanţarea cheltuielilor locale legate
de operaţiunile de export42. Pe baza informaţiilor comunicate de către statele
membre, Comisia determină cantităţile care trebuie
redistribuite. Când sunt aplicate prima şi a treia
metodă de administrare a contingentelor, Comisia
IV. 3. Produse neliberalizate comunică autorităţilor competente din statele
În vederea realizării pieţei interne, este necesară membre, într-un termen determinat, cantităţile
instituirea unui sistem de administrare a pentru care acestea emit licenţele diferiţilor
contingentelor cantitative (cote, cantităţi de produse solicitanţi. Autorităţile din statele membre emit
admise la import şi export) pentru produsele care nu licenţele de import sau de export în termen de zece
au fost liberalizate la import şi export43. Regulile care zile lucrătoare de la notificarea deciziei Comisiei sau
reglementează contingentele cantitative pot fi fixate în termenele stabilite de aceasta.
prin acorduri comerciale cu alte state nemembre sau Importul sau exportul produselor contingentate se
prin acte normative ale UE. poate realiza doar în baza licenţelor de import sau de
Administrarea contingentelor la import sau la export export, care sunt valabile pe întreg teritoriul Uniunii.
presupune emiterea de licenţe în statele membre Dacă un contingent este limitat la una sau mai multe
potrivit criteriilor cantitative stabilite la nivelul UE, regiuni din cadrul Uniunii, licenţele de import sau
de către Comisie. Procedura de administrare trebuie de export nu sunt valabile decât în statul sau statele
să garanteze oricărui solicitant condiţii echitabile de membre din regiunea sau regiunile respective. De
acces la contingente, iar documentele emise trebuie regulă, licenţele de import sau de export sunt valabile
să poată fi utilizate pe întreg teritoriul UE. timp de patru luni, durată de la care se poate deroga
în anumite condiţii.
Procedura începe cu anunţul de deschidere a
contingentelor publicat de către Comisie în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene. Anunţul trebuie să IV. 4. Măsuri de protecţie comercială
conţină precizări privind: metoda de distribuire,
condiţiile de admisibilitate şi termenele de prezentare Politica de liberalizare a importurilor trebuie
ale cererilor de licenţă, precum şi lista autorităţilor însoţită de măsuri de protecţie împotriva practicilor
naţionale unde acestea vor fi depuse. Orice neloiale44. În tratat45 sunt menţionate expres două
importator sau exportator dintr-un stat membru categorii de măsuri de protecţie comercială: în caz
al UE poate înregistra pentru fiecare contingent o de dumping şi subvenţii.
sigură cerere de licenţă la autorităţile competente
dintr-un stat membru la alegere, redactată în limba
sau limbile oficiale ale respectivului stat.
40
TFUE, art 36.
41
Pentru mai multe precizări privind regimul specific al exportului de bunuri culturale, a se vedea Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului din 18
decembrie 2008 privind exportul bunurilor culturale (versiune codificată), publicat în Jurnalul Oficial, L 39, 10 februarie 2009, p. 1-7.
42
CJCE, Avizul nr. 1/1975 din 11 noiembrie 1975, publicat în „Culegerea de jurisprudenţă a Curţii Europene de Justiţie”, p. I - 01355.
43
A se vedea, pentru mai multe detalii privind procedura de administrare a contingentelor cantitative la import şi la export, Regulamentul (CE) nr. 717/2008 al
Consiliului din 17 iulie 2008 privind instituirea unei proceduri comunitare de administarre a contingentelor cantitative (versiune codificată), publicat în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, L 198/1, 26 iulie 2008, p. 1-7.
44
Louis Cartou, L`Union européenne, 2e édition, Dalloz, Paris, p. 597.
45
TFUE, art. 207 alin. (1).
14
Politica comercială comună
46
Pentru mai multe detalii privind regulile aplicabile în caz de dumping, a se vedea Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie
2009 privind protecţia împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea ţărilor care nu sunt membre ale Comunităţii Europene, publicat
în Jurnalul Oficial, L 343, 22 decembrie 2009, p. 51-73.
47
Ibidem, art. 2.
48
Ibidem, art. 3.
49
Ibidem, art. 5-13.
15
Ghidul politicilor Uniunii Europene – GPUE 2012
sau constrângeri prin preţ. Taxele sunt plătite de concurând împotriva bunurilor nesubvenţionate,
importator în UE şi colectate de autorităţile vamale afectând astfel negativ concurenţii. Spre exemplu,
naţionale ale ţărilor membre UE în cauză. dacă o ţară, care nu este membră UE, subvenţionează
producătorii interni pentru un anumit produs aceşti
Producătorii-exportatori îşi pot asuma un producători îşi vor reduce preţurile de export pe piaţa
angajament prin care să fie de acord să vândă la preţ UE crescând artificial capacitatea de producţie sau
minim, de exemplu. În cazul în care oferta lor este calitatea produselor lor prin investiţii în cercetare.
acceptată, taxele anti-dumping nu vor fi colectate la Efectele de mai sus nu pot fi atribuite ca merit firmei
aceste importuri. Comisia nu este obligată să accepte ci doar subvenţiei acordate ceea ce poate provoca
această promisiune. un prejudiciu grav industriei UE pe ansamblu. În
aceste circumstanţe producătorii din UE pot solicita
Comisiei să intervină prin aplicarea de măsuri
ii. Măsuri antisubvenţii compensatorii pentru a restabili o concurenţă loială
Definiţie în UE.
Normele UE antisubvenţie50 definesc termenul de Mecanism de desfăşurare
subvenţie ca „o contribuţie financiară făcută de Când o industrie din UE consideră că importurile
un guvern sau un organism public care conferă unui produs dintr-o ţară nemembră UE sunt
un avantaj beneficiarului”. UE poate impune taxe subvenţionate şi aduc un prejudiciu industriei
compensatorii pentru a înlătura beneficiile unei în cauză poate depune o plângere la Comisie. În
astfel de subvenţii numai în cazul în care este limitată cazul în care plângerea conţine dovezi în legătura
la o anumită firmă, industrie sau un grup de firme cu existenţa subvenţiei şi prejudiciului, Comisia va
sau industrii. Subvenţiile la export şi subvenţiile trebui să deschidă o anchetă anti-subvenţie. Dacă
cu privire la utilizarea produselor naţionale în ancheta constată că:
detrimentul produselor importate sunt considerate
a fi specifice. - Importurile beneficiază de o subvenţie
compensatorie
Tipuri de subvenţii
- Există prejudiciu suferit de industria UE
O subvenţie poate lua mai multe forme:
- Există o legătură de cauzalitate între prejudiciu şi
- Un transfer direct sau indirect de fonduri importurile subvenţionate
(grant-uri, împrumuturi, oferirea de garanţii la
împrumuturi etc.); - Instituirea de măsuri nu contravine interesului
Comunităţii
- Venituri guvernamentale (care sunt datorate în
mod normal) la care se renunţă sau care nu sunt Atunci Comisia va putea impune măsuri
percepute (de exemplu credite fiscale); compensatorii provizorii şi anume lansarea de
obligaţiuni pe importurile în cauză în termen
- Furnizarea de către guvern de bunuri şi servicii de 9 luni de la lansarea anchetei. În cazul în care
(altele decât o infrastructură generală); măsurile definitive sunt justificate, acestea trebuie să
- Achiziţionarea de bunuri de către stat; fie impuse de către Consiliul Uniunii Europene în
termen de 13 luni. Măsurile definitive se aplică în
- Oricare dintre funcţiile de mai sus efectuate mod normal timp de cinci ani.
de un organism privat (de exemplu o bancă) la
instruirea guvernului. O măsură compensatorie, de obicei sub forma
unei taxe, se aplică pentru a contracara efectele de
Prin aceste măsuri menţionate este conferit un prejudiciu realizate de importurile subvenţionate
beneficiu în termeni mai favorabili decât cei valabili pe piaţa UE şi pentru a restabili o concurenţă loială.
pe piaţă. Un bun exemplu este atunci când guvernul Aceasta poate fi un procent din preţul bunurilor, o
asigură electricitate la un nivel de preţ situat sub sumă fixă pe unitate sau un preţ de import minim la
nivelul pieţei sau dacă cumpără un produs la un preţ intrarea mărfurilor în Uniune.
mai mare decât preţul pieţei.
Exportatorii pot solicita, de asemenea, un
Scopul utilizării angajament de preţ, oferindu-se să se angajeze să
Subvenţiile pot fi utilizate pentru mai multe scopuri. vândă produsul care face obiectul anchetei de mai
de exemplu, pentru urmărirea politicilor interne sus la un preţ minim. În schimb, nicio taxă nu este
şi sociale, promovarea producţiei sau exportului, impusă. Ţara exportatoare poate conveni, să elimine
crearea de locuri de muncă, facilitarea creării şi sau să limiteze subvenţia.
extinderii de industrii noi, sprijinirea activităţii Normele UE antisubvenţie se bazează pe acordul
economice care ar putea eşua în caz contrar etc. OMC din 1994 care permite adoptarea de măsuri de
Cu toate acestea ele denaturează comerţul liber şi remediere care trebuie luate împotriva subvenţiilor
corect, dau naştere la concurenţă neloială prin bunuri care sunt considerate o practică comercială neloială.
care devin competitive doar artificial prin subvenţii Aceste norme conţin:
50
A se vedea Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului din 11 iunie 2009 privind protecţia împotriva importurilor care fac obiectul unor
subvenţii din partea ţărilor care nu sunt membre ale Comunităţii Europene (versiune codificată), publicat în Jurnalul Oficial, L 188, 18 iulie 2009, p.
93-126.
16
Politica comercială comună
51
Octavia Cerchez, Politica Comercială a Uniunii Europene, Editura Logos 2008, pg 56.
17
Ghidul politicilor Uniunii Europene – GPUE 2012
Centro-Americană. În cadrul acestui acord Uniunea chimice, echipamente și instalații. Deoarece India
acordă produselor de origine din aceste ţări acces este considerată ca fiind o țară în curs de dezvoltare,
preferenţial pe piaţa comunitară în cadrul Sistemului aceasta beneficiază de preferințe comerciale în
Generalizat de Preferinţe. Ideea cooperării dintre cadrul S.G.P.
U.E şi MERCOSUR a apărut deoarece Uniunea
dorea să contracareze influenţele SUA în acea zonă, UE se axează pe simplificarea procedurilor de import
dată fiind poziţia geografică avantajoasă a acesteia. ce sunt aplicate în India, precum și pe eliminarea
Relaţiile dintre UE şi MERCOSUR sunt de cooperare unor bariere netarifare în cadrul standardizării, a
bilaterală şi multilaterală în cadrul OMC, obiectivul certificatelor sanitar-veterinare și fitosanitare.
fiind crearea unei zone de liber schimb.
Relaţiile UE cu statele din ASIA V. Aspecte problematice, tendinţe, provocări
Cele mai importante de menţionat aici sunt relaţiile
cu China, Japonia şi acordul semnat cu gruparea
economică ASEAN. V.1. Aspecte legate de piața liberă și libera circulație
În ceea ce priveşte relaţiile cu Japonia, aceasta O problemă sesizată la nivelul Uniunii este
reprezintă a cincea piaţă de desfacere pentru reprezentată de restricţiile permise la libera
produsele europene după SUA, China, Elveţia şi circulaţie a mărfurilor. În unele cazuri, un stat
Rusia. Exporturile sunt concentrate în sectoare membru are dreptul de a restricţiona libera circulaţie
precum cel agricol, textile şi industria chimică.UE a bunurilor şi serviciilor pe teritoriul său. În cauza
are încheiate două acorduri specifice cu Japonia şi Cassis de Dijon’, Curtea Europeană de Justiţie a decis
anume un Acord ce face referire la recunoaşterea că ”obstacolele în calea circulaţiei intracomunitare
reciprocă a conformităţii standardelor de producţie care rezultă din disparităţile legislaţiilor naţionale
pentru anumite produse industriale (echipamente privitoare la comercializarea produselor respective
de telecomunicaţii, echipamente electrice, produse trebuie să fie acceptate în măsura în care aceste
farmaceutice şi produse ale industriei chimice) prevederi pot fi recunoscute ca necesare pentru
precum şi un Acord privind cooperarea în sectorul respectarea cerinţelor imperative legate în special de
practicilor anticoncurenţiale. eficienţa controalelor fiscale, de protecţia sănătăţii
publice, de corectitudinea tranzacţiilor comerciale şi
Acordul cu ASEAN presupune aplicarea clauzei de protecţia consumatorilor”52.
naţiunii celei mai favorizate, iar în ceea ce priveşte
cooperarea pentru dezvoltare au fost încheiate Politica Uniunii Europene este adesea criticată
acorduri bilaterale cu ţările membre ale Uniunii pentru faptul că nu a realizat un progres pe măsura
Europene. Relaţiile cu ASEAN se caracterizează aşteptărilor în ceea ce priveşte liberalizarea pieţelor
printr-un excedent comercial în favoarea ASEAN, agricole, sectorul agricol având în continuare nevoie
raporturile exporturilor ASEAN faţă de cele de foarte multe subvenţii, chiar dacă acestea pot
comunitare fiind de 1:3. denatura, într-o oarecare măsură, comerţul liber.
Dacă vom analiza volumul schimburilor economice O altă critică este aceea că Uniunea Europeană nu
desfăşurate de UE, vom observa că locul doi este a facilitat accesul produselor procesate şi prelucrate
deţinut de China după SUA.UE reprezintă pentru din ţările în curs de dezvoltare, urmând ca acest
China cea mai mare piaţă de desfacere, asiaticii aspect să fie soluţionat prin intermediul Sistemul
fiind cei mai importanţi beneficiari ai preferinţelor Generalizat de Preferinţe (S.G.P) care impunea
tarifare acordate în cadrul Sistemului Generalizat de o reducere tarifară globală rapidă şi accesul
Preferinţe (S.G.P.). UE întreprinde măsuri pentru preferenţial pentru aceste ţări.
liberalizarea pieţelor chineze, în special în ceea Trebuie menţionat că politica comercială comună
ce priveşte ponderea capitalului străin în sectoare presupune două aspecte distincte. Primul se referă
precum construcţii, financiar-bancar, asigurări, la negocieri multilaterale şi presupune liberalizarea
telecomunicaţii sau construcţii de automobile etc. globală a schimburilor comerciale, iar cel de-
UE exportă către China echipamente industriale, al doilea aspect se referă la comerţul din spaţiul
mașini electrice, produse siderurgice, chimice și comunitar şi problemele acestuia.
echipamente de transport, balanța exporturilor
fiind excedentară însă pentru China. Principalele Deosebirea dintre aceste două sarcini ale politicii
produse exportate de China sunt textilele, produsele comerciale este gradul de transparenţă sub care se
alimentare, chimice, minereuri. desfăşoară negocierile. Cele de natură internaţională
sunt mult mai deschise publicului şi aduc în vedere
Relația UE cu India poate fi descrisă prin schimburi probleme de natură protecţionistă, dar negocierile
comerciale bilaterale, India punând accentul pe care presupun probleme comunitare au loc în
exportul de textile, produse agricole și produse ale spatele uşilor închise şi ţin de neconcordanţele
industriei chimice, în timp ce exporturile UE se guvernamentale ale statelor implicate53.
concentrează pe livrări de produse ale industriei
52
http://curia.europa.eu - HOTĂRÂREA CURŢII EUROPENE DE JUSTIŢIE DIN 20.2.1979 – CAUZA C-120/78.
53
J. Michael Finger, Trade Policies in the United States, 2008, p. 79-108.
18
Politica comercială comună
i. Depunerea unei plângeri împotriva unei restrângeri - Producţia, vânzările, importurile şi exporturile
nejustificate a liberei circulații produsului sau serviciului de către societate.
În cazul în care o persoană este afectată de un Plângerea va trebui să includă suficiente elemente
obstacol în calea comerţului, aceasta va trebui să pentru a se constata existenţa obstacolului în calea
înainteze o plângere Comisiei pentru a nu suferi de comerţului. În cazul încălcărilor de jure, dovada
pe urma prejudiciilor aduse de aceasta şi pentru a textului va fi suficientă. În cazul încălcărilor de facto,
contracara efectele negative ale acesteia. atunci când legislaţia este pusă în practică şi creează
obstacole, societatea în cauză va fi nevoită să prezinte
Imediat ce plângerea a fost primită de Comisie, toate elementele disponibile cum ar fi scrisori sau
aceasta va fi trimisă la statele membre UE, care faxuri de la agenţi de vânzări, importatori, clienţi
vor furniza apoi Comisiei comentariile lor. De la care confirmă existenţa unei practici comerciale şi
primirea plângerii Comisia are la dispoziţie 45 de care dovedesc participarea unei autorităţi publice la
zile pentru a decide dacă aceasta este admisibilă. o asemenea practică.
Dacă se consideră că plângerea conţine destule
informaţii pentru a justifica deschiderea unei Plângerea trebuie să conţină suficiente elemente
proceduri de examinare şi aceasta se dovedeşte pentru a demonstra :
a fi în interesul Comunităţii, ea va confirma că
plângerea a fost considerată admisibilă şi va urma în - - existenţa unui prejudiciu;
această direcţie deschiderea unei anchete. În acelaşi - - prejudiciul este cauzat de obstacole în calea
timp va fi publicată în Jurnalul Oficial al UE decizia comerţului invocat.
Comisiei cu scopul de a informa părţile potenţiale
interesate de obstacolele în calea comerţului şi ţara Pentru a demonstra existenţa unui prejudiciu se vor
responsabilă pentru producerea acestora. utiliza următoarele elemente:
Pentru a fi considerată admisibilă o plângere trebuie - Datele statistice la fluxurile comerciale afectate
să conţină probe suficiente pentru demonstrea privind factori precum volumul importurilor,
existenţei obstacolului în calea comerţului şi trebuie exporturilor şi producţiei, consumul pe piaţa
să cuprindă următoarele elemente : statului terţ sau pe piaţa comunitară;
- existenţa mărfii; - Pierderea unor cote din piaţă;
- dovada că măsura este contrară obligaţiilor - Rata de creştere a exporturilor înspre piaţa unde
internaţionale; are loc concurenţa cu produse comunitare;
- Capacitatea de export a ţării de origine sau de
- dovada prejudiciului. export, care există deja sau care va exista într-
Pe perioada anchetei Comisia verifică toate un viitor previzibil, precum şi probabilitatea
informaţiile furnizate de părţile în cauză. Comisia ca exporturile rezultând din acea capacitate să
ascultă părerile tuturor părţilor implicate, va încerca fie destinate pieţei unde are loc concurenţa cu
ridicarea obstacolului identificat sau va evalua produsele comunitare.
posibilităţile de a remedia situaţia. Ancheta ar trebui De asemenea, plângerea trebuie să demonstreze
să dureze maxim cinci luni, această perioadă putând existenţa unei legături de cauzalitatea între efectele
fi extinsă la 7 luni. În ceea ce priveşte răspunsul comerciale negative şi practica incompatibilă cu
Comisiei, un raport confidenţial va fi prezentat regulile OMC care face obiectul anchetei. Dacă la
Statelor Membre şi va fi elaborată de asemenea o finalul anchetei sau pe parcursul acesteia statul terţ
versiune publică a raportului. doreşte să negocieze o soluţie cu Comisia, procedura
se suspendă temporar pentru a permite desfăşurarea
negocierilor. Dacă se ajunge la un acord, procedura
ii. Cum se redactează o plângere? poate fi formal suspendată sau închisă. Dacă nu
s-a putut ajunge la nicio soluţie satisfăcătoare,
O plângere trebuie să conţină următoarele elemente: cazul poate fi adus în faţa organului OMC de
- Numele, adresa şi statutul juridic al societăţii ce rezolvare a diferendelor sau supus altor mecanisme
emite plângerea; internaţionale potrivite, cum ar fi mecanismele
stabilite prin acorduri bilaterale. În Anexa 2 se
- Activităţile desfăşurate de societate. O scurtă găsesc două studii de caz asupra desfășurării unor
prezentare generală a activităţilor comerciale astfel de anchete.
cuprinzând mai ales cifra de afaceri, nivelurile de
producţie, numărul de angajaţi, cota de piaţă atât Conform unei declarații a ministrului pentru politica
pe piaţa UE cât şi pe pieţele de export; comercială, Karel De Gucht, în acest moment, dintre
investigațiile în desfășurate, cele mai numeroase sunt
- Legătura cu produsul care face obiectul în legătură cu măsuri anti-dumping (aproximativ
obstacolului în calea comerţului; 87%) și 12% fiind legate de antisubvenții54.
- Descrierea produsului (sau serviciului) şi
precizarea codului tarifar format din opt cifre;
54
www.ec.europa.eu/trade/
19
Ghidul politicilor Uniunii Europene – GPUE 2012
O altă critică adusă PCC a fost aceea că este Prin intermediul acestor instrumente se influenţează
deficitară din punct de vedere democratic. Tratatul volumul fizic al importurilor, preţul bunurilor
de la Lisabona îi conferă Parlamentului dreptul importate sau se manifestă un anumit grad de
de a participa la rezolvarea tuturor situaţiilor sau protecţionism în sensul că :
problemelor ce ţin de PCC. Prin urmare, au apărut
neînţelegeri. În 2006, de exemplu, Parlamentul şi-a - Taxele cresc pe măsură ce gradul de prelucrare
dat acordul pentru semnarea doar a acordurilor care al produselor importate creşte faţă de materiile
conţineau clauza cu drepturile omului, iar în aprilie prime sau produsele semifabricate;
2008 Parlamentul declara că îşi va da aprobarea pentru - Acestea nu permit furnizorilor să îşi diversifice
semnarea acordului cu Consiliul de Cooperare din exporturile în ceea ce priveşte produsele
Golf doar dacă se va ţine seama suficient de mult de prelucrate, beneficiind de un protecţionism
obiectivele prevăzute în articolul 21 al Tratatului UE. superior faţă de situaţia în care ar exporta
Se produce așadar o politizare a deciziilor, acestea materiile prime respective;
fiind mai greu de implementat, putând duce şi la
neîndeplinirea obiectivelor generale ale UE. - Se pot impune anumite interdicţii pe o perioadă
de timp determinată sau nedeterminată la
anumite tipuri de produse pentru diverse motive:
V. 2. Aspecte legate de politica vamală comună pentru prevenirea unor dezechilibre ale balanţei
de plăţi, pentru protejarea sănătăţii şi asigurarea
Politica comercială comună este una foarte securităţii publice, prezervarea unui mod de viaţă
complexă, fiind dependentă de multe alte domenii. tradiţional, aplicarea de sancţiuni etc.;
Astfel, nu putem vorbi despre politica comercială
și piața liberă fără a menționa câteva aspecte legate - Licenţele de import se pot acorda mai greu, pot fi
de politica vamală. Unele instrumente de politică costisitoare, perioada de valabilitate poate fi mai
vamală au implicații asupra politicii comerciale. scurtă decât cea în care trebuie să se desfăşoare
tranzacţia, acordarea se face cu prioritate unor
anumiţi importatori etc.;
i. Tipuri - Pot apărea limitări voluntare la export;
Instrumentele prin care este exercitată politica - Există acorduri pentru limitarea controlată a
vamală comună a UE sunt, în primul rând, taxele şi comerţului cu anumite produse ca de exemplu
tarifele vamale percepute la importul sau exportul aranjamentele OPEC, acordurile internaţionale
de produse, iar, în al doilea rând, avem codurile, pe produse etc.;
directivele şi regulamentele comerciale, acestea fiind
aplicate diferit de la un produs la altul. - Există obstacole tehnice astfel încât anumite
produse nu pot fi comercializate pe teritoriul altei
Cea mai importantă clasificare regăsită în literatura ţări deoarece nu corespund standardelor tehnice
de specialitate împarte instrumentele în 3 mari impuse de aceasta.
categorii:
Tarifarea barierelor netarifare are ca scop estimarea
- Instrumente de politică vamală de natură impactului asupra preţului, echivalentă cu estimarea
netarifară; diferenţei dintre preţul mondial al unui produs şi
preţul intern protejat de aceste bariere. Pentru a putea
- Instrumente de politică vamală de natură tarifară; măsura beneficiile de pe urma eliminării unei bariere
- Instrumente de stimulare şi promovare a netarifare de pe o anumită piaţă de export, trebuie
schimburilor comerciale externe. să se ia în considerare diferenţele de preţ dintre cele
două pieţe, dar şi gradul de substituibilitate între
Instrumentele de natură tarifară sunt denumite produsele domestice şi exporturile concurenţilor pe
astfel deoarece principala funcţie a acestora este de piaţa importatoare. În acest sens trebuie să ţinem
a încadra un produs într-o anumită poziţie tarifară cont şi de faptul că preţurile interne sunt relativ
din nomenclatorul vamal şi a aplica taxa vamală, rigide faţă de preţurile internaţionale, ceea ce va
contribuind astfel la bugetul statului. Totodată, conduce la variaţii ale echivalentului tarifar.
acestea mai au funcţia de negociere (statele îşi pot
negocia concesii vamale prin intermediul lor) Instrumentele de stimulare şi promovare a
sau protecţionistă (rolul de a proteja economia schimburilor comerciale externe, după cum le spune şi
domestică de practici neloiale precum dumping sau numele, reflectă intervenţia statului pentru a genera
subvenţii de stat practicate de concurenţa străină). efecte pozitive pentru anumiţi agenţi economici
privaţi, oferindu-le acestora facilitaţi cu scopul de a-i
Instrumentele de natură netarifară au, în principiu, motiva pe aceştia să îşi internaţionalizeze produsele.
dimensiune politică, se constituie sub forma unor Măsurile promoţionale presupun încurajarea
bariere în fapt şi sunt utilizate pentru a limita şi firmelor spre participarea la târguri şi expoziţii,
restricţiona importul sau exportul de mărfuri, reprezentarea comercială oficială în străinătate,
deformând astfel fluxul internaţional de produse. prestarea de servicii de informare şi orientare a
Sunt mai puţin transparente, sunt de mai multe clienţilor externi, diverse forme de publicitate
tipuri şi de obicei sunt aplicate ca măsuri de externă etc.
retorsiune la practicile concurenţilor care, aplicând
preţuri de dumping, pot exercita concurenţă Aceste instrumente pot lua forma subvenţiilor
neloială prejudiciind economia statului în cauză. acordate de stat, primelor directe pentru export,
oferirea de facilităţi fiscale, credite de export,
20
Politica comercială comună
asigurarea şi garantarea acestor credite precum şi multor ţări, acesta se va considera originar din ţara
prime valutare, dar şi deprecierea monedei. în care a suferit ultima transformare substanţială.
Aceste acţiuni însă de multe ori deformează fluxurile Regimurile comerciale preferenţiale sunt descrise
comerciale ducând chiar la practici neloiale şi de Sistemul Generalizat de Preferinţe (SGP) care
efectuarea de dumping astfel că acestea nu sunt cuprinde produse împărţite în două categorii: cele
recomandate să fie aplicate, mai ales că duc la normale, care beneficiază de scutiri de taxe şi în
necesitatea luării măsurii de salvgardare şi practicii acelaşi timp nu afectează în niciun fel economia
de retorsiune. UE şi sensibile, cărora trebuie să li se impună un
anumit nivel tarifar deoarece pot aduce prejudicii
ii. Scopul instrumentelor de politică vamală economiilor statelor membre.
Din perspectivă politică, aceste instrumente pot Acest sistem este folosit de Uniunea Europeană
fi folosite pentru a limita comerţul de anumite pentru a-şi consolida poziţia pe plan global oferind
bunuri şi servicii care pot avea efecte negative preferinţe tarifare produselor provenite din ţări în
asupra economiei statului în cauză. Din perspectivă curs de dezvoltare, cu scopul de promova comerţul
financiară, acestea au o contribuţie însemnată, liber, corect şi transparent, dar şi pentru a susţine
aducând venituri importante pentru bugetul de astfel economiile statelor emergente (state precum
stat. Pe de altă parte instrumentele politicii vamale China, India şi alte ţări din fosta Uniune Sovietică).
pot fi folosite pentru a realiza statistici cu privire
la desfăşurarea fluxurilor de mărfuri şi analizarea
circuitului comercial internaţional, pentru
redefinirea activităţilor de export sau pentru punerea V. 3. Tendințe, provocări
în aplicare a politicii fiscale a statului respectiv. În ceea ce priveşte tendinţele şi provocările cu care
iii. Mecanismul de funcţionare se confruntă politica comercială comună, acestea se
desprind din aspectele privitoare la piaţa comună,
Odată ce un produs a ajuns la vama statului pe menţinerea echilibrului dintre regiuni, economia de
teritoriul căruia urmează a fi comercializat, acesta scală sau competitivitatea.
este încadrat pe o anumită poziţie tarifară în funcţie
de prevederile din nomenclatorul vamal din cadrul În primul rând, piaţa europeană trebuie să fie
Tarifului Vamal Comunitar sau după caz din cadrul dinamică şi deschisă, deşi Uniunea Europeană
Tarifului vamal integrat al Comunităţilor Europene impune încă anumite restricţii importurilor sensibile
prescurtat TARIC. Principalele nomenclatoare de care pot afecta economia statelor membre. Uniunea
mărfuri utilizate pe plan internaţional sunt: Standard trebuie să continue să promoveze comerţul cu ţările
International Trade Clasification, Nomenclatorul terţe pentru că aceasta duce la o creştere economică
Vamal de la Bruxelles, Sistemul Armonizat de stabilă.
Descriere şi Codificare a Mărfurilor etc. În al doilea rând, menţinerea echilibrului dintre
Tariful vamal comunitar (sau tariful vamal regiuni este importantă pentru asigurarea coeziunii
comun) este format din toate taxele aplicate şi reducerea decalajelor economice în statele
mărfurilor importate de către statele membre ale membre. Crearea pieţei unice a îngreunat accesul
Uniunii Europene ţinând cont de regimul clauzei pentru exportatorii din ţările în curs de dezvoltare,
naţiunii celei mai favorizate şi cuprinde două mari ceea ce contravine liberalizării comerţului, făcând
componente: taxele vamale şi nomenclatorul vamal. Uniunea mai sensibilă la şocurile economice externe.
Există mărfuri care pot fi clasificate pe mai multe Totodată, va trebui pus accentul pe economia de
poziţii tarifare. În această situaţie bunurile compuse scală, varietatea producţiei şi concurenţă, acestea
din materii diferite se încadrează după natura putând fi înfăptuite numai prin intermediul unei
articolului care le conferă caracterul esenţial. Dacă vaste pieţe libere. De asemenea, un rol important îl
nu pot fi clasificate după aceste reguli amintite, se vor joacă şi comerţul electronic care oferă oportunităţi
încadra în poziţia cu numărul cel mai mare dintre nelimitate care vor putea fi exploatate la scară
poziţiile susceptibile ce s-au luat în considerare. internaţională. Comerţul electronic facilitează
promovarea şi vânzarea produselor, dar şi accesul
Tariful vamal integrat al Comunităţilor Europene la informaţie, aspect esenţial urmărit de orice
(TARIC) este o bază de date ce cuprinde măsuri de consumator în ziua de azi. De asemenea, a fost
natură tarifară şi netarifară şi se aplică unui produs semnalat faptul că dacă UE vrea să ţină pasul cu
atunci când este exportat în afara teritoriului Uniunii economiile dezvoltate din China, Japonia sau SUA
Europene sau este importat. Prin intermediul aceasta va trebui să ia în considerare provocările
acestuia, fiecărui produs îi este atribuit un cod impuse de fenomenul globalizării şi să fie capabilă
prin care se stabilește poziţia tarifară în care se să le preîntâmpine pentru a le contracara efectele
încadrează. negative.
La încadrarea pe o anumită poziţie tarifară trebuie Va fi nevoie de asemenea de o atentă supraveghere
ţinut cont de originea mărfii respective, în funcţie a comerţului deoarece în contextul liberalizării
de care se pot obţine şi regimuri comerciale circulaţiei de bunuri, capitaluri şi forţă de muncă
preferenţiale. În funcţie de originea produselor, acestea pot da naştere la dezechilibre şi ţările
se determină cuantumul taxelor vamale şi natura dezvoltate pot profita mai mult în acest sens în
acestora. Dacă un produs este rezultatul unor detrimentul celor mai puţin dezvoltate. De aceea
procese de producţie desfăşurate pe teritoriul mai pe viitor un rol important îl vor avea acordurile pe
21
Ghidul politicilor Uniunii Europene – GPUE 2012
55
www.ec.europa.eu/trade
56
Public consultation on a future trade policy document disponibil la www.ec.europa.eu/trade
57
Public consultation on a future trade policy document disponibil la www.ec.europa.eu/trade
22
Politica comercială comună
UE ar trebui să interzică (elimine) complet practicile dacă Uniunea îşi doreşte să treacă mai uşor peste
care denaturează comerţul liber cum ar fi folosirea problemele globale şi pentru a facilita atingerea
preţurilor duble în practicile dintre UE şi Arabia obiectivelor pe termen lung.
Saudită.
Acorduri cu China
Acorduri bilaterale sunt esenţiale pentru a
spori accesul firmelor europene pe pieţele ce au Dialogul Economic la nivel înalt dintre UE şi
înregistrat creşteri spectaculoase cum sunt cele din China ar fi înregistrat un succes semnificativ şi ar
India şi Asia de Sud-Est. De asemenea, vor trebui fi contribuit într-o măsură mai mare la dezvoltarea
consolidate relaţiile UE-SUA. Consiliul Economic firmelor europene prezente în China dacă ar fi fost
Transatlantic (TIC) ar trebui să aibă un rol important stabilite cu exactitate mai mare priorităţile. Aceasta
în coordonarea măsurilor ce trebuiesc luate pentru a ar duce la conceperea unui plan clar de atingere a
crea o piaţă transatlantică liberă58. În ceea ce priveşte obiectivelor şi impunerea unor termene limită exacte
acordurile bilaterale, se va ţine cont de următoarele pentru ca acestea să fie respectate. Comisia va trebui
direcţii: să evalueze cu regularitate relaţia UE-China şi să îi
impună Chinei să îşi respecte obligaţiile asumate.
- UE ar trebui să încheie acorduri cu acei parteneri Toate măsurile de politică comercială trebuie plănuite
strategici şi de importanţă economică şi care vor şi îndeplinite în aşa mod încât administraţia chineză
ajuta la dezvoltarea mediului de afaceri european. să nu exercite presiuni asupra companiilor europene
Aceştia sunt consideraţi a fi: India, Brazilia, China; care îşi desfăşoară activitatea în China.
- Acordurile vor trebui să asigure acces liber la Acorduri cu Rusia
produsele, serviciile şi investiţiile comunitare;
UE este dependentă de materiile prime ruseşti şi de
- Regulile care stabilesc originea produselor ar energie, de aceea se încearcă a se utiliza un dialog
trebui simplificate, coerente cu cele ale altor cât mai eficient şi strategic pentru a consolida
acorduri bilaterale şi cu sistemul SGP reformat şi relaţiile existente şi a dezvolta mediul de afaceri
să se bazeze pe consultarea deplină a sectoarelor pentru companiile europene care operează în
afectate; Rusia încercând de asemenea rezumarea normală a
acordurilor existente.
- Rezultatele vor trebui să fie corecte pentru toţi
partenerii şi să asigure echilibru general; Acorduri cu India
- Negocierile, în special cele aflate în fazele Comerţul cu India reprezintă o fracţiune mică
finale, vor trebui să fie purtate în cooperare cu din totalul comerţului european internaţional şi
BUSINESSEUROPE şi cu asociaţiile membrilor din volumul de investiţii dar creşterea economică
naţionali. dinamică şi populaţia enormă fac din aceasta un
partener strategic şi de mare importanţă pentru UE.
Negocieri se află în curs cu parteneri importanţi Se doreşte a se realiza un acord de liber schimb care
precum membrii asociaţiei ASEAN şi MERCOSUR, să liberalizeze piaţa indiană pe toate sectoarele, India
Canada şi Ucraina. Alte negocieri importante sunt fiind nevoită în acest sens să dezvolte o strategie de
cele din America Latină (Columbia şi Peru). Acordul alocare eficientă a resurselor.
de liber schimb dintre UE şi Coreea de Sud va aduce
beneficii semnificative pentru multe firme europene Acorduri cu Japonia
şi va consolida şi dezvolta strategia comercială
a Uniunii. Acest acord presupune eliminarea Negocieri pentru semnarea unui plan de actiune
barierelor netarifare şi reglementărilor de cooperare UE-Japonia 2011-2020 sunt în desfăşurare. Se
iar procedurile de salvgardare vor fi aplicate atunci încearcă demararea unor proiecte pilot pe termen
când se justifică. UE mai are de asemenea acorduri scurt ce vor fi verificate anual. Va trebui continuat un
importante semnate cu Turcia, Elveţia şi ţările EEA, dialog constructiv privind facilitarea schimburilor
iar barierele pentru exporturi şi investiţii din cadrul economice reciproce, accentul fiind pus pe barierele
acestor acorduri ar trebui treptat eliminate. Cei mai non-tarifare mai ales pe recunoaşterea standardelor şi
importanţi parteneri comerciali ai UE rămân însă certificatelor, de exemplu în domeniul tehnologiilor
Japonia, SUA şi ţările BRICS59. de sănătate, dar şi în domeniul investiţiilor.
Acorduri cu SUA Acorduri cu Brazilia
Relaţia cu SUA rămâne cea mai importantă şi trebuie Brazilia este o piaţă cheie pentru Europa nu doar
continuu consolidată și revitalizată prin adaptări datorită creşterii economice stabile din ultimii ani, ci
la evoluția situației economice la nivel mondial. pentru că este gazda unor investiţii mari realizate de
Uniunea Europeană este reprezentată în aceste firme europene. Pentru a liberaliza piaţa în această
tratative de comisarul de Gucht. Pe termen mediu zonă cea mai bună soluţie ar fi încheierea unui acord
UE şi SUA ar trebui să se preocupe de crearea unei cu MERCOSUR astfel fiind înlăturate barierele
pieţe transatlantice libere. Un exemplu în acest sens tehnice, taxe vamale şi taxe pe repatrierea profiturilor
îl constituie consiliul de energie USA-UE pentru etc. Trebuie încurajată adoptarea de către Brazilia
cooperarea şi consolidarea relaţiilor în domeniul a tratatelor importante cum este Acordul asupra
energetic. Cooperarea strategică va fi necesară Tehnologiei şi Informaţiei.
58
Overview of regional trade agreement, document disponibil la www.ec.europa.eu/trade
59
Ibidem.
23
Ghidul politicilor Uniunii Europene – GPUE 2012
Anexa 1.
Principalele etape de desfăşurare a soluționării unei plângeri antidumping şi antisubvenţie
45 zile
Plângerea este aprobată de
către Comisie2
1 Comisia
Plângerea va trebui să conţină dovezi cu privire publică
la produsul ce număsurile
este originarfinale
din UE şi beneficiind de o subvenţie sau de preţ de dumping este
4
exportat în spaţiul comunitar. Importurile subvenţionatece sauvor fi luate
cu preţuri de dumping aduc un prejudiciu industriei europene
2
Notificarea cuprinde detalii cu privire la produsul investigat, ţara investigată, drepturile şi obligaţiile părţilor implicate şi termenele limită ce se
aplică
Sursă:3 Înadaptat de autori
acest moment pe baza
Comisia poate lua treiinformațiilor
decizii: preluate de pe adresa
http://ec.europa.eu/trade/tackling-unfair-trade/trade-defence/
- Acordă amenzi şi contravenţii;
- Continuă investigaţia;
- Termină investigaţia fără a impune măsuri.
4
Comisia poate lua două decizii:
- măsurile sunt impuse definitiv;
- cazul se încheie fără impunere de măsuri.
24
Politica comercială comună
Anexa 2- Studii de caz asupra unor anchete legate de restricționarea comerțului liber
25
Ghidul politicilor Uniunii Europene – GPUE 2012
Bibliografie
2. Studii de specialitate
• J. Michael Finger, Trade Policies in the United States, 2008.
• Cf. Raymond Vernon, Deborah L. Spar, Glenn Tobin, Iron Triangles and Revolving Doors: Cases, în U.S.
Foreign Policymaking, 2007.
• Ce este Politica Comercială a Europei?, Document disponibil online la: http://ec.europa.eu/trade/about/
introduction-to-trade.
3. Tatate
• Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (2009).
• Tratatul de la Nisa (2002).
• Tratatul de la Amsterdam (1997).
• Trataul de la Maastricht (1992).
• Actul Unic European (1986).
• Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene (1957).
4. Legislaţie derivată
• Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecţia împotriva
importurilor care fac obiectul unui dumping din partea ţărilor care nu sunt membre ale Comunităţii
Europene, publicat în Jurnalul Oficial, L 343, 22 decembrie 2009, p. 51-73.
• Regulamentul (CE) nr. 1061/2009 al Consiliului din 19 octombrie 2009 privind instituirea unui regim
comun aplicabil exporturilor, publicat în Jurnalul Oficial, L 291, 7 noiembrie 2009, p. 1-7.
26
Politica comercială comună
• Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind exportul bunurilor culturale
(versiune codificată), publicat în Jurnalul Oficial, L 39, 10 februarie 2009, p. 1-7.
• Regulamentul (CE) nr. 717/2008 al Consiliului din 17 iulie 2008 privind instituirea unei proceduri
comunitare de administrare a contingentelor cantitative (versiune codificată), publicat în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene, L 198/1, 26 iulie 2008, p. 1-7.
• Regulamentul (CE) nr. 3285/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 privind regimul comun aplicabil
importurilor şi de abrogare a Regulamentlui (CE) nr. 518/94, publicat în Jurnalul Oficial, L 349, 31
decembrie 1994, p. 53.
5. Culegeri de jurisprudenţă
• Culegerea de jurisprudenţă a Curţii Europene de Justiţie.
6. Surse internet
• http://curia.europa.eu
• www.eur-lex.europa.eu
• www.ec.europa.eu – site oficial al Comisiei Europene
27
Politica comercială comună Cuprins
Lista de acronime
Prezenta broşură îşi propune să prezinte principalele Introducere
coordonate ale politicii comerciale comune. Pornind I. Momente Cheie
I.1. Tratatul de la Roma – Tratatul instituind
de la momentele cheie și baza legală, lucrarea continuă
Comunitatea Economică
prin a schiţa arhitectura instituţională din spatele
Europeană (1957)
acestei politici, maniera în care ea este implementată
I.2. Actul Unic European- AUE (1986)
pe teritoriul UE și principalele instrumente utilizate. I.3. Runda Uruguay şi Runda Doha
Utilitatea acestui material se regăsește atât în I.4. Tratatul de la Maastricht (1992)
calitatea sa informativă generală, cât și în ansamblul I.5. Tratatul de la Amsterdam (1997)
de date actualizate pe care le oferă cititorilor pentru I.6. Tratatul de la Nisa (2001)
buna înţelegere a aplicabilităţii concrete a politicii I.7. Tratatul de la Lisabona (2009)
comerciale comune în 2012. II. Baza legală
III. Actori instituţionali
III.1. Consiliul Uniunii Europene
Florin Bonciu este profesor universitar la III.2. Parlamentul European
Universitatea Româno-Americană din Bucureşti III.3. Comisia Europeană
şi cercetător ştiinţific principal I la Institutul de III.4. Comitetele consultative antidumping si
Economie Mondială. De asemenea, este membru antisubvenţii
al Consiliului Ştiinţific Consultativ al Institutului III.5. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
European din România. III.6. Procedura de negociere în cadrul politicii
comerciale comune
IV. Instrumente
IV.1. Politica de import
i. Acordurile tarifare şi comerciale
ii. Măsurile de liberalizare
IV.2. Politica de export
IV.3. Produse neliberalizate
IV.4. Măsurile de protecţie comercială
i. Măsuri antidumping
ii.Măsuri antisubvenţii
IV.5. Acordurile bilaterale și interregionale
V. Aspecte problematice, tendinţe, provocări
V.1. Aspecte legate de piața liberă și libera circulație
i. Depunerea unei plângeri împotriva unei restrângeri
nejustificate a liberei circulații
ii. Cum se redactează o plângere?
V.2. Aspecte legate de politica vamală comună
i. Tipuri
ii. Scopul instrumentelor de politică vamală
iii. Mecanismul de funcţionare
V. 3. Tendințe, provocări
Anexa 1. Principalele etape de desfăşurare a soluționării
unei plângeri antidumping şi antisubvenţie
Anexa 2. Studii de caz asupra unor anchete legate de
restricționarea comerțului liber
Bibliografie