Gerald R. Adams Michael D. Berzonsky (coordonatori) PSIHOLOGIA ADOLESCENTEI MANUALUL BLACKWELL Traducere de Gina Oancea, Andreea Hrab, Dorin Nistor, Miruna Andriescu POLIROMCapitolul 15 intalnirile si experientele romantice in adolescenta Heather A. Bouchey, Wyndol Furman’ Introducere Dac& am intra pe un teren de joact obisnuit de la 0 scoala primara din Statele Unite, am avea toate sansele si fim martorii unui proces curios, in care baiefii si fetele se necdjesc din cénd in cAnd cu primejdioasa infestare cu ,paduchi”, cu jocuri care presupun sarutul sau alte tachinerii nevinovate. Peste cativa ani, fi putem vedea pe aceiasi elevi interactionand mai des cu cei de sex opus. Chiar daci mai inainte adolescentii vor fi declarat sus si tare c& cei din sexul opus sunt ,grejosi” sau prosti, acum devin mult mai interesati de ei. Dack privim si mai departe in viitor, multi dintre acesti tineri vor fi prinsi intr-o relatie romantic intens& in adolescent sau la inceputul vietii de adult, Unii vor fi recunoscut c& sunt homosexuali, lesbiene sau bisexuali si c& si-au indreptat interesul cZtre congenerii de acelasi sex. Evident, au avut loc schimbari majore in cadrul acestor interactiuni dintre congeneri. Cea ce a fost odati un schimb scurt de replici pe terenul de joack a devenit acum o relafie intim& care se situeaz pe primul loc in viaja unui adolescent sau tanir adult. in capitolul de fay’, vom discuta despre aparitia si natura intalnirilor si experientelor romantice 1a adolescenti. Cercetirile existente s-au concentrat indeosebi pe relatiile heterosexuale, dar am inclus si experientele tinerilor homosexuali, lesbienelor si bisexualilor, acolo unde a fost cazul (vezi si capitolul 19 al acestui volum). Yorn scoate in evident schimbiri care au loc in experientele si relatiile romantice de 1a inceputul pana la sfarsitul adolescenjei. De asemenea, vom descrie diferenjele individuale din cadrul experienjelor respective si vom discuta influenfele contextuale asupra relatiilor romantice Tema relatiilor romantice adolescentine este relativ noua in literatura de specialitate ; in consecingé, nu numai cA trecem in revista cercetirile deja existente, ci si descriem 1. Lucrarea de fata a fost finantat& prin Grantul 50106 al National Institutes of Health pentru dr, Wyndol Furman, V4 rugim, nu folositi citate firs permisiunea autorilor.382 PSIHOLOGIA ADOLESCENTEL lacunele majore ale cunoasterii noastre si identificim directii importante de cercetare si teoretizare, Vom incepe cu o analizi a semnificatiei activitétilor romantice din ado- lescent’. Semnificatia experientelor romantice in adolescenta Relagiile romantice constituie un aspect de maxima importanga al lumii sociale a adolescen- tului. Mai bine de jumatate dintre adolescentii cu varste cuprinse intre 12 si 18 ani au declarat cX au trecut printr-o relatie romantica in ultimele 18 luni (Carver, Joyner si Uary, 1999). in clasa a X-a (15-16 ani), adolescentii interactioneaz mai des cu partenerii lor romantici decat cu paringii, frayii, surorile sau prietenii (Laursen i Williams, 1997) Mai mult, congenerii de sex opus ocupi o mare parte din gandurile adolescentilor chiar si atunci cénd nu existi vreo interactiune cu ei. Elevii de liceu petrec intre cinci i opt ore gandindu-se la actuali sau potentiali parteneri romantici (Richards et al., 1998). Partenerii romantici sunt, totodat, o surs majora de sprijin pentru multi adolescengi. Pana in clasa a X-a, mamele figureaz pe pozitia a doua in ierarhia persoanelor care i ajuts pe adolescent (Furman si Buhrmester, 1992). La facultate (la 19 ani), relagiile romantice vin cel mai mult in ajutorul tinerilor si sunt foarte bine-venite in cazul tinerelor. De asemenea, sexul opus este o sursi des intélnité de emoyii puternice ~ de fapt, una mai frecventi decat congenerii de acelasi sex, parintii sau problemele de la scoala (Wilson- -Shockley, 1995). Majoritatea acestor emofii sunt pozitive, ins 0 parte considerabil’i o constituie cele negative, ceea ce inseamni ci relajiile cu persoanele de sex opus pot fi si surse de stres. Despre relaiile romantice se crede c& influenjeaz’ atat dezvoltarea intimitaqii, cat si a identitaqii - dou’ procese psihosociale radicale care au loc in adolescent (Dyk $i Adams, 1987, 1990 ; Erikson, 1968; Fitch si Adams, 1983; Furman si Shaffer, in curs de aparitie). Diferigi teoreticieni au sugerat chiar c& experientele din relatiile romantice adolescentine ar putea influenta natura relatiilor apropiate ulterioare, inclusiv cAsatoriile (Erikson, 1968; Furman si Flanagan, 1997 ; Sullivan, 1953). Pe Langa stimularea nevoii de a avea legituri cu altii, experientele romantice ar putea si-i ajute pe adolescenti sd isi stabileasc autonomia atunci cénd exploreazd relatiile extrafamiliale si se bazeazi mai putin pe parinti (Dowdy si Kliewer, 1998 ; Furman si Shaffer, in curs de aparitie ; Gray si Steinberg, 1999). Desi intalnirile romantice pot aduce o serie de beneficii adolescentilor, ele pot implica si anumite riscuri Numirul tot mai mare de sarcini in adolescenga si de boli transmise pe cale sexual din Statele Unite este 0 consecinf’ evident’ a implicarilor romantice. De fapt, cel mai puternic factor de rise in cazul contactului sexual in intervalul dintre clasa a VIl-a sia XIl-a este angajarea intr-o relajie romantic in cele 18 luni anterioare (Blum, Beuhring si Rinehart, 2000). Partenerii romantici sunt vinovayi de jumatate sau chiar de dou% treimi dintre incidemtele de victimizare sexual’ la sférsitul adolescengei (Flanagan si Furman, 2000). Mai mult de 25% dintre adolescengi sum victimele violentelor sau agresiunilor din timpul intalnirilor (vezi Wolfe si Feiring, 2000), iar acestea sunt premergatoare violenjei grave din cisnicie in 25-50% dintreiNTALNIRILE $I EXPERIENTELE ROMANTICE IN ADOLESCENTA 353 cazuri (Gayford, 1975 ; Roscoe si Benaske, 1985). in ceea ce priveste sinatatea mentala, despartirile romantice din adolescent sunt printre cei mai puternici factori predictivi ai depresiei, crimelor cu mai multe victime si tentativelor, respectiv actelor de suicid (Brendt et al., 1993; Fessenden, 2000; Joyner si Udry, 2000; Monroe et al., 1999) Astfel, implicarea romantic aduce beneficii, dar si riscuri. Totusi, efectele specifice ale experienjelor romantice variaz de la un individ la altul, tema pe care o vom relua in discutie intr-o sectiune viitoare. Schimbarile de dezvoltare in experientele romantice in sectiunea de fafi vom descrie natura experientelor romantice heterosexuale ale adolescentilor si schimbitrile care au loc, de obicei incepand cu primii ani ai adolescentei si termindnd cu debutul viefii de adult. De la bun inceput trebuie si subliniem c% nu exist un singur model normativ de dezvoltare referitor la viaja amoroas’. Indivizii variaza in ceea ce priveste momentul in care dezvoltd interese romantice, momentul in care incep si-si dea intalniri si frecventa acestora. De asemenea, ordinea experienjelor nu este fixa. De exemplu, aventurile romantice timpurii tind s& fie de scurt& durat, dar o mica parte dintre ele pot ajunge s& fie relatii de lunga durat. fn ciuda unei astfel de inconstanfe in implicarea romantic’ a adolescentilor, exist unele elemente comune in natura gi succesiunea experientelor respective ; 0 descriere a schimbirilor evolutive care au loc deseori poate fi de folos in plan euristic. Schimbirile de interese si activitati cu persoanele de sex opus Una dintre cele mai evidente schimbari din primii ani ai adolescentei este o accentuare a activititilor intreprinse impreund cu congenerii de sex opus. in scoala primar, atat biiefii, cat si fetele interactioneaz mai ales cu congenerii de acelasi sex, deseori evitand sf intre in contact cu parteneri de joaci de sex opus (Maccoby, 1988, 1990; Thorne, 1986). Totusi, in preadolesceng, bitiefii i fetele incep si se gandeascd mai mult la activititi comune si si se angajeze in ele. Dunphy (1963) a descris primul un astfel de tipar al schimbirilor in modelul siu in cinci etape al interactiunii adolescentilor de tip individ-grup. in prima etapa, apar giisti de indivizi de acelasi sex. Ele sunt formate din patru pand la gase pricteni apropiati, de origin apropiate, grupuri ce reprezint& principala unitate social non-familial’ de la inceputul adolescentei. in a doua etapa a modelului lui Dunphy (1963), gastile de baieti sicele de fete incep s socializeze intr-un context de grup. in timpul celei de-a treia etape apare un grup heterosexual mai mare, iar liderii gastilor initiale incep sisi dea intalniri. in a patra etap%, mulfimea de congeneri este complet dezvoltati, iar unele giisti hete- rosexuale formeazi legituri stranse intre ele. in final, tinerii si tinerele dezvolt3 relatii de cuplu; multimea incepe si se destrame, lsand loc grupurilor de cupluri cu legituri lejere intre ele,384 PSIHOLOGIA ADOLESCENTEL Investigayii recente au identificat schimbari concordante cu modelul Iui Dunphy. De exemplu, preadolescentii isi petrec o mare parte din timp gindindu-se la persoane de sex opus, iar mai tarziu, timpul respectiv este petrecut in compania acestora (Blyth, Hill si Thiel, 1982; Richards er al., 1998). in mod normal, adolescengii incep si interactioneze cu sexul opus intr-un context de grup mixt, dup& care incep si-si dea intalniri in acelasi context, inainte si formeze in cele din urma cupluri romantice (Connoly, Goldberg si Pepler, rev.). Cei care se fac plicuti de multi dintre congenerii lor isi dau mai des intalniri (Franzoi, Davis si Vasquez-Suson, 1994). Mai mult, faptul cd au un numar mare de prieteni apropiati de sex opus este un indicator ci au multe sanse de a avea 0 relatie romantic’ cu cineva (Connolly, Furman si Konarski, 2001). in cele din urma, procentul adolescentilor care declara ci au avut un prieten sau o prieteni creste de la inceputul citre sfarsitul adolescengei (Carver ef al., 1999; Furman si Buhrmester, 1992). Un sondaj national recent arat c& 36% dintre adolescentii de 13 ani si 73% dintre cei de 18 ani au avut o relatie romantica in ultimele 18 luni (Carver ef al., 1999), Relatiile respective devin, de asemenea, mai intense si mai importante in timp, deoarece interdependenta si apropierea dintre partenerii romantici creste odat cu varsta (Laursen si Williams, 1997 ; Zimmer-Gembeck, 1999). Pana in prezent, majoritatea lucrarilor teoretice si empirice s-au concentrat pe experientele tinerilor heterosexuali. Puini tineri care apartin minoritajilor sexuale stabilese legaturi romantice cu congeneri de acelasi sex din cauza rarelor ocazii care li se oferi in acest sens (Sears, 1991). Totusi, multi au parte de experienfe sexuale cu congeneri de acelasi sex (Herdt si Boxer, 1993 ; Savin-Williams, 1990, 1998). in plus, multi tineri din randurile homosexualilor si lesbienelor declar’ c& si-au dat intalniri si au avut experiente sexuale cu congeneri de sex opus in adolescent (Savin-Williams, 1996). Experientele cu congenerii de sex opus pot clarifica orientarea homosexualilor, lesbienelor si bisexualilor si pot oferi o imagine a identitatii lor sexuale (Diamond, Savin-Williams si Dubé, 1999), Schimbirile caracteristicilor relatiilor romantice in adolescenta in primii ani de adolescent&, tinerii incep s& fack diferenta intre relatiile de prietenie cu congenerii de sex opus si relatiile romantice heterosexuale, atribuind caracteristici precum pasiune si angajament doar celor romantice (Connolly et a/., 1999). in acelasi timp, conceptualizarile adolescentilor despre intdlniri si relatiile de dragoste nu corespund cu conceptiile adultilor. Notiunite timpurii despre dragoste sunt cat se poate de idealizate si se potrivesc imaginilor stereotipe legate de dragostea heterosexual din media (Connolly et al., 1999; Montgomery si Sorell, 1998). Mai mult, adolescensii declari c& s-au indrgostit la o varst% mai mare si, de asemenea, ci au avut mai putine relatii in trecut decit preadolescengii, sugerdnd c& cea ce se stie despre relagiile romantice suferi schimbéri odati cu maturizarea (Montgomery si Sorell, 1998; Shulman si Scharf, 2000) La inceput, adolescentii privesc noile relatii ca pe niste oportunitati de recreere, experimentare sexual sau atingerea unui anumit statut, Relajiile platonice nu au cum si indeplineascd multe dintre funcjiile ulterioarelor relatii romantice adulte, cum ar fi asigurarea sprijinului sau grijii (Connolly si Goldberg, 1999; Feiring, 1996 ; Roscoe,INTALNIRILE $I EXPERIENTELE ROMANTICE IN ADOLESCENTA 355 Diana si Brooks, 1987). De fapt, doar a avea prietenul potrivit sau prietena potrivitd in preadolescengi si adolescenti ar putea fi mai important decét natura interactiunilor romantice in sine. Desigur, s& ai prietenul potrivit sau prietena potrivitd conteaza mult, Un partener popular sau atractiv poate fi calea cdtre obtinerea prestigiului si a respectului din partea congenerilor (Brown, 1999; Furman si Wehner, 1997); unul indezirabil poate duce la ridiculizare sau ostracizare. in timp, adolescentii dobandesc experienf& interactiondnd cu celdlalt sex si incep si se orienteze c&tre partenerii lor romantici pentru a-si satisface nevoile socioemotionale. Furman si Wehner (1994) au avansat idea cd partenerii romantici devin figuri importante pentru funcjionarea celor patru sisteme comportamentale — afilierea, reproducerea sexual, atasamentul si grija pentru celilalt. Conform acestui model, sistemele de afiliere si teproducere sexual sunt primele care dobindesc importan(a in relatiile romantice (Furman si Wehner, 1994, 1997). in primele lor relatii romantice, adolescentii au tendinta de a-si petrece timpul cu partenerii lor si intreprind cu acestia multe activit3ti de recreere. Ele ofera stimulare si deseori declangeazA emotii pozitive (Wilson-Shockley, 1995). in plus, relatiile romantice adolescentine aduc cu sine oportunititi ideale de explorare a sentimentelor sexuale, de cSutare a satisfacerii sexuale si de a ajunge la genul de activitate sexual’ cu care indivizii s& se simti in largul lor. Furman si Wehner (1994, 1997) au afirmat c& sistemele de atasament si de grija fal de celalalt devin mai importante in relatiile romantice la sfarsitul adolescentei si la inceputul vietii de adult. in perioada respectiva, nevoia de a gisi o noua figura principala de care s& se atageze se intensifica deoarece relatiile cu parinjii s-au transformat si multi adolescenti au plecat de acasi. Totusi, aparitia sistemelor de atasament si grija fard de celzlalt iau mult timp si, astfel, ele pot fi activate doar in relatii romantice de lunga durati (Furman si Wehner, 1994, 1997). Desi dovezile sunt limitate, datele existente sunt compatibile cu ceea ce s-a expus mai sus. De exemplu, atat adolescentii, cat si cei aflati in stadiul adolescentei prelungite mengioneazi mai des caracteristici de afiliere decat caracteristici de atasament si grija fat de cefalalt in descrierile lor privitoare la avantajele relatiilor romantice (Feiring, 1996, 1999; Schulman si Scharf, 2000). Mai mult decat atét, importanta acordati caracteristicilor de afiliere ale partenerilor romantici tinde si descreascd sau si rimand neschimbati de la mijlocul adolescenjei pani la sfirsitul ei, in vreme ce importana caracteristicilor de atasament tinde si creasci. Mai intai, adolescentii se indreapta citre congenerii lor pentru a-si gsi un refugiu si, in consecini, fi consider’ o sursi de sigurangé (Hazan si Zeifman, 1994), Totusi, numai partenerii din relatiile romantice de Jung’ durat’ au sanse si devind surse de siguransi (Fraley si Davis, 1997; Hazan si Zeifman, 1994). Chiar si in preadolescengi, un mare numar de indivizi inc’ fi mai privesc pe pirinji ca fiind principalele lor surse de siguranyi (Trinke si Bartholomew, 1997; Fraley si Davis, 1997). Diferentele individuale in relatiile romantice Pan acum am scos in evident modelele normative ale dezvoltirii relatiilor romantice din adolescent’. Totusi, 1a fel de importanti este si diversitatea experientelor romantice pe care le au adolescentii. Unii incep si-si dea intdlniri de timpuriu, in timp ce alfii356 PSIHOLOGIA ADOLESCENTEI asteapti pana spre sfarsitul adolescenjei sau chiar pand la inceputul vietii de adult. in adolescent, unii isi dau intalniri foarte des, in timp ce alii se concentreaz& pe alte tipuri de activitati, cum ar fi temele sau sporturile. Nu variazi doar sincronizarea temporal si frecventa experientelor romantice ale adolescentilor, ci si natura lor. De exemplu, uni adolescenti isi gasesc parteneri romantici buni si sAritori, pe cdnd alfii au relatii efemere, line de conflicte. Cercetatorii au inceput s& analizeze astfel de diferente, dar in literatura de specialitate nu s-a constituit inci un cadru sistematic pentru descrierea diferentelor legate de experienfele romantice. Desi capitolul de far nu are ca obiect propunerea unui astfel de cadru, considerdm c&, pentru a surprinde variatiile individuale ale experientelor respective, sunt necesare cel putin patru dimensiuni. Ele sunt urmitoarele : a) Sincronizarea intalniilor. b) Intensitatea sau numérul experientelor. ©) Calitatea relatiilor care se dezvolta in urma experientelor. 4) Reprezentirile indivizilor in ceea ce priveste relatiile respective. Literatura empiric& privitoare la fiecare dimensiune este prezentat mai jos. O mare parte dintre lucririle axate pe diferenjele individuale in sincronizarea temporal a experiengelor romantice s-a concentrat asupra implicarii timpurii in relagiile romantice. Elevii agresivi au mai multe sanse sd inceapa s-si dea intalniri de timpuriu, iar relatiile lor vor fi de multe ori caracterizate prin lips de sprijin si agresiune fizic’ si social’ (Connolly ef al., 2000). Adolescentii care au un partener romantic de la o varsti timpurie sunt predispusi ctre consumut de alcool si droguri si au rezultate mai slabe la scoala (Aro si Taipale, 1987 ; Grinder, 1966). Totusi, directia cauzala a legaturilor dintre relatiile romantice timpurii si astfel de probleme nu este bine definitd, intrucat relagiile respective pot atrage anumite riscuri sau adolescentii expusi riscurilor ar putea ciuta relatii romantice mai devreme (Aro si Taipale, 1987; Pawlby, Mills si Quinton, 1997). Pind in prezent, pufine cercet4ri au analizat antecedentele de dezvoltare si sechelele adolescentilor care au relatii romantice la varste mai inaintate decat congenerii lor. Intr-un studiu care a avut ca subiecti elevi de clasa a XIl-a (cu varste cuprinse intre 16 si 19 ani), cei cu o experient’ redusi in ceea ce priveste relatiile s-au dovedit a avea 0 simptomatologie mai mare decat cei cu ceva mai multi experienti (Furman, 2000). impreuna cu rezultatele legate de subiectii care au relatii de timpuriu, descoperirile mentionate sugereazi ci abaterile de Ja programul normativ duc la dificultai psihologice. Odatd ce se ia in considerare faptul c& exist adolescengi care isi dau intalniri foarte des si alfii care nu o fac deloc, corelatiile dintre frecventa sau intensitatea intélnirilor nu par a fi puternice ori au o natur mixti. De exemplu, atunci cand din studiile mengionate au fost exclusi adolescenii cu o experient minim’ in relatii romantice, simptomatologia psihologica si stima de sine nu aveau legaturd cu indicii cantitativi, cum ar fi numarul total de parteneri, numérul partenerilor din ultimul an si dacd adolescentul in cauza are in prezent un partener (Furman, 2000). in mod similar, adolescentii implicati intr-o relatie si cei care nu isi didusera intalniri in ultimele sase luni nu prezentau diferente in ceea ce priveste frecvenya problemelor de comportament (Kuttler, La Greca si Prinstein, 1999). Totusi, cei care se desparjisera in ultimele gase luni au manifestat simptome de externalizare mai mare, evidentiindu-se astfel importana distincyiei dintre potengialul impact al implicdrii romantice si al despartirilor.iNTALNIRILE §1 EXPERIENTELE ROMANTICE IN ADOLESCENTA 387 Calitatea relatiilor adolescentilor ar putea, de asemenea, si joace un rol important in impactul pe care il au asupra lor, De exemplu, interactiunile negative si comportamentul autoritar al unuia dintre parteneri sunt asociate cu 0 simptomatologie mai intens% si o stim de sine mai sc&zuti (Furman, 2000). Este important de observat c& gradul de implicare romantica a adolescentilor si calitatea relayiilor lor nu par s4 aib’ nici o eiturd, De exemplu, faptul c& cineva are o relafie romantic in decurs de un an nu determind calitatea relatiilor ulterioare, asa cum, pe de alt parte, calitatea unei relaii romantice din ani anteriori nu anunj& aparitia unei relayii romantice in anii ce vor urma (Connolly et al., 2001). Asa cum indivizii au modele functionale sau reprezentari ale relatiilor lor cu parintii, asa isi formeazi si reprezent&ri sau perspective ale relatiilor lor romantice. Noi am avansat ideea c& acelasi cadru folosit de cercetitorii modelului de atasament pentru evaluarea reprezentirilor relatiilor cu p&rintii poate s4 surprinda diferente individuale in ceea ce priveste perspectivele romantice (Furman si Simon, 1999; Furman si Wehner, 1994). Ceea ce inseamni c& reprezentirile relajiilor romantice, la fel ca si cele dintre parinte si copil pot fi clasificate in trei categorii ~ sigure, anxioase-de eschivare (de indepartare a celuilalt) si anxioase-ambivalente (preocupate). Majoritatea lucrarilor recente au examinat legiturile dintre perspectivele asupra diferitelor relatii (vezi sectiunea urmatoare), ins’ unele au analizat relafiile dintre reprezentirile romantice si adaptare. Mai precis, stilurile si modelele functionale romantice preocupate sau anxioase-ambivalente au fost asociate cu o simptomatologie mai mare si cu o stima de sine sc&zuti (Cooper, Shaver si Collins, 1998 ; Furman, 2000). Stilurile sigure sunt asociate cu o stima de sine mai mare. in acelasi sens, Downey si colaboratorii ei au studiat sensibilitatea la respingere — dispozitia de a ,.se astepta cu neliniste sau iritare la respingere, de a o percepe imediat side a reactiona la ea cu intensitate” (Downey, Bonica si Rincén, 1999, p. 149). Feiele cu o sensibilitate ridicati fay de respingere se tem c& partenerii lor le vor ingela sau le vor trida, se supiira atunci cand ei nu le includ in activititile pe care le intreprind si doresc s& stie exact ce fac acestia in orice moment (Purdie si Downey, 2000). Sunt predispuse la conflicte sau la ignorarea partenerului pentru a-1 face si se simti prost. Desi s-au realizat putine lucrari empirice in acest sens, se pare c& exist anumite variafii bine conturate in experienjele romantice ale adolescengilor. Mai mult, astfel de diferente individuale au leg&tura cu adaptarea psihosociala. Factorii sociocontextuali si experientele romantice Relatiile romantice au loc in cadrul unui context social. In consecint&, experientele si concepfiile romantice ale adolescentilor sunt mai curand legate de relatiile lor apropiate cu alte persoane, cum ar fi parintii sau prietenii. in plus, experientele adolescentilor cu anumifi parteneri romantici le pot influenja conceptiile si relatiile ulterioare. in final, mesajele, practicile si moravurile care tin de cultura unei fri pot, de asemenea sé influengeze opiniile adolescenilor privitoare la relaiile romantice. In urmatoarele sectiuni vom diseuta fiecare factor in parte358 PSIHOLOGIA ADOLESCENTEL Relatiile parinte-copil Premisa ca relatiile p&rinte-copil influenteaza relagiile romantice nu este nicidecum noua. De exemplu, Freud (1940/1964) a afirmat c& relatia dintre mami si copil serveste drept sablon pentru relatiile de dragoste ulterioare. Savanfii au inregistrat legaturi intre amintirile si reprezentarile adultilor in ceea ce priveste relatiile lor cu pArintii si partenerii romantici (vezi Furman si Flanagan, 1997), dar, pan& acum, datele empirice despre astfel de legSturi sunt foarte pusine. Cu toate acestea, teoreticienii au formulat ipoteza c& piringii pot influenta relatiile romantice din adolescent printr-o gam& larga de mecanisme. Un proces prin care se crede ci pirintii influenjeaz% conceptiile si experientele romantice ale adolescentilor il constituie practicile sociale. De exemplu, grija atentd gi afectuoasi a piringilor ar trebui s4 mAreasci stima de sine, sentimentul propriului merit al adolescentului, ficAndu-l si fie increzitor in domeniul nou al experientelor si relagiilor romantice (Collins si Sroufe, 1999). in acelasi sens, se crede cf un stil cu tent autoritara al p&ringilor ar trebui si il ajute pe adolescent s& participe 1a ceea ce inseamna relayii romantice si s& le infeleag’ (Gray si Steinberg, 1999). Se spune ci acei copii ai c&ror patringi le monitorizeazi eficient activitayile se simt ajutati si isi dezvolt’ competentele sociale necesare pentru negocierile relatiilor romantice. Mai mult, practicile de social zare ale parintilor ar putea influenta alegerile adolescengilor in ceea ce priveste partenerul. Parintii pot de asemenea influenja formarea conceptiilor in ceea ce priveste relatiile apropiate (Furman si Simon, 1999; Simon et al., 2000). Conform celor afirmate de Bowlby (1973), atat modelul sinelui, cat si cel al celuilal, formate in contextul relatiei inifiale tutore-copil, sunt pastrate mai departe in celelalte relatii de pe parcursul vietii. Astfel, daca un copil are parte de o grija permanenti de timpuriu, are toate sansele si formeze reprezentiri sigure ale relatiilor apropiate si, 1a randul lui, va aborda noile relatii cu speranja realizArii intimitaqii si apropierii de celalalt. Pe de alt parte, individul care a trecut prin experienfa respingerii sav a grijii inconsistente sau sicditoare ar putea si-si formeze reprezentiri nesigure ale relatiilor apropiate. Dovezile empirice indica faptul c& intre opiniile legate de relatiile cu parintii si cu partenerii romantici exist legaturi, ins& descoperirile in acest sens sunt oarecum lipsite de substangé (Furman, 1999; Furman er al., in curs de aparitie). Legaturile respective pot deveni mai strénse in adolescent si in viata de adult deoarece atasamentul si grija fai de celalalt - trasaturi ale relajiilor romantice - ajung s& fie mai importante decdt la inceputul adolescentei (Furman si Wehner, 1997). in cele din urma, chiar si cAs&toria parintilor sau relajia lor romantica pot influenta experientele romantice ale adolescentilor (Gray si Steinberg, 1999). Paringii pot crea modele de comunicare, de rezolvare a conflictelor si de ciutare a sprijinului in relatiile lor romantice sau de cAsdtorie - modele pe care adolescentii le pot imita ulterior cu partenerii lor romantici. Deoarece cAsnicia paringilor este un model foarte important al telatiilor de egalitate apropiate pentru adolescenti, acestia se pot baza pe perceptiile legate de mariajul pirintilor lor pentru a interpreta si infelege experientele romantice noi. Mai mult, casnicia parinjilor ar putea avea un efect indirect asupra relatiilor romantice ale adolescentilor datorita efectului ei asupra relatiei parinte-adolescent (vezi Fincham, 1998). in mod similar, cisnicia poate afecta capacitatea de adaptare a ado- lescentului, care, la randul ei, fi poate afecta experienjele romantice.INTALNIRILE $I EXPERIENTELE ROMANTICE IN ADOLESCENTA, 359 Studiile ransmiterii agresiunii intre generasii au descoperit leg&turi intre cisniciile plirinsilor si agresiunea adolescengilor fat de partenerii lor romantici (Capaldi si Clark, 1998; Capaldi er al., 2001; Simons, Lin si Gordon, 1998). Tomusi, mecanismele vinovate de astfel de transmiteri nu par a fi conflictele maritale in sine, ci stilurile de crestere neinspirate sau punitive. Astfel de practici par si duc la un comportament antisocial care, la réndul sau, are legatura cu violenta intr-o relatie romantic’. Relatiile cu prietenii ‘Teoreticienii sistemului de atasament au evidentiat rolul pe care relafiile p&rinte-copil Jar putea juca in aparigia relajiilor romantice (de exemplu, Bowlby, 1973, Shaver si Hazan, 1988), dar nu au discutat rolul pe care il pot juca relafiile dintre congeneri. Furman (1999) a avansat ideea c& relafiile dintre congeneri ar putea influenga dezvoltarea relagiilor romantice prin cel putin trei mecanisme. in primul rand, dupa cum s-a discutat intr-o sectiune anterioar4, grupul de congeneri asigura un context pentru stabilirea relagiilor heterosexuale. Congenerii le fac cunostings indivizilor cu reprezentangi ai sexului opus si contribuie 1a schimbérile de parteneri dintre ei. Prietenii si cunostingele adolescentilor pot servi drept pefitori, mesageri si analisti ai experientelor romantice (Brown, 1999), astfel protejéndu-i intr-o oarecare misur’ de respingeri fatige sau de experiente romantice nefavorabile. Interactiunea dintr-un context de grup ar putea de asemenea sé fie mai usoara decat interactiunea individual mai intens’ cu membri ai sexului opus. in al doilea rand, identitatea congenerilor si prietenilor unui adolescent poate afecta natura relatiilor romantice ale acestuia. Congenerii adolescentului au tendinta de a le afecta optiunile in ceea ce priveste potentialii parteneri si comportamentul lor fata de acesti parteneri, De exemplu, fetele euto-americane sunt influenjate de activitatea sexual aprietenelor lor (Billy si Udry, 1985). in mod similar, asocierea cu congeneri nepotriviti indic& ostilitate fag de femei, respectiv agresiune fata de partenerii romantici (Capaldi et al., 2001). in cele din urm&, interactiunile din cadrul prieteniilor, precum si reprezentarile relatiilor de prietenie pot influenta procesele concomitente din relatiile romantice. Prieteniile impartasesc o serie de trisituri clare cu relafiile romantice. Ambele atrag dupa sine caracteristici de afiliere, precum construirea reciproci a relatiei, tovarasie si intimitate (Furman, 1999; Furman si Wehner, 1994), Atat prieteniile, cat si relatiile romantice au o natura egalitara, iar cuvantul pe care participantii il au de spus prezint& aceeasi greutate. Astfel, deprinderile sociale dobandite in timpul prieteniilor ar trebui, in principiu, sé fie duse mai departe in relatiile romantice. fn acest sens, scorurile referitoare Ja sprijinul social sila interactiunile negative din cadrul prieteniilor si relatiilor romantice se dovedesc de obicei a fi corelate (Connolly si Johnson, 1996 ; Furman, 1999; Furman et al., in curs de aparitie). in mod similar, conceptiile despre sine intr-o relatie romantica au legaturi cu cele de prieten apropiat si de membru al unui grup (Connolly si Konarski, 1994), Date find similaritagile dintre trasdturile si calitatile prieteniilor apropiate si relatiilor romantice, reprezentirile cognitive ale adolescentilor in ceea ce priveste astfel de relatii360 PSIHOLOGIA ADOLESCENTEI au toate sansele si aib& legdtura intre ele. Atit in liceu, cat si in facultate, stilurile declarate de relafionare ale adolescentilor cu prietenii lor apropiagi sunt inrudite cu cele de relajionare cu partenerii romantici (Furman et al., in curs de aparitie; Furman si Wehner, 1994, 1997). Mai mult, modelele functionale interne ale adolescentilor in ceea ce priveste prieteniile si relajiile romantice au legaturd intre ele (Furman, 1999; Furman etal., in curs de aparitie). De fapt, legiturile dintre reprezentirile prieteniilor gi relayiilor romantice sunt mai consistente decat cele dintre reprezentarile relaiilor parinte-copil si relatiilor romantice. Recent, cercetdtorii au explorat rolul prieteniilor cu persoane de sex opus in dezvoltarea relatiilor romantice. Prieteniile cu membri ai sexului opus sunt des intdlnite in adolescent’, mai ales in liceu (Kuttler et al., 1999). Literatura de specialitate sugereaz’ c& astfel de relajii influenjeaz experientele romantice ale adolescentilor. Adolescenjii de 13 ani care au mai mulfi prieteni de sex opus si-au descris mai des relatiile romantice in termeni de deschidere personala si sprijin la 15 ani decat cei care au avut mai putini prieteni de sex opus (Feiring, 1999). Pe de alt parte, adolescentii cu mai putini prieteni de sex opus aveau tendinja de a se concentra asupra statutului social in descrierile relatiilor lor romantice ulterioare. Mai mult, adolescenjii cu mai multi prieteni de sex opus la varsta de 13 ani au avut relatii romantice mai lungi la 18 ani. Interactiunile cu congenerii de sex opus mai sunt asociate si cu competenta sociala si romantica, precum si cu o stim’ de sine ridicata (Bukowski, Sippola si Hoza, 1999; Darling et al., 1999). Relafiile dintre congeneri, in cazul tinerilor aparyindnd minoritatilor sexuale, sunt, de obicei, destul de diferite. Pujini au ocazia si faci parte dintr-un grup de adolescenti cu aceeasi orientare sexual; mai curand exist posibilitatea ca ei si fie tachinaji sau ostracizafi de congenerii lor heterosexuali. Prieteniile pasionale cu persoane de acelasi sex — relatii intense, dar hotirét non-sexuale - ar putea satisface unele nevoi pe care tinerii heterosexuali le au in timpul relafiilor romantice (Diamond, Savin-Williams si Dubé, 1999). Astfel de relatii pot s& ajute la clarificarea si afirmarea identitatii sexuale. Experientele cu anumiti parteneri romantici Desi modelele adolescentilor de interactiune cu pAringii si cu prietenii pot s4 le influenteze conceptiile despre relatiile apropiate cu altii, experientele din anumite relafii romantice le pot influenta pe cele care le urmeaza. La urma urmei, multe aspecte ale relatiilor romantice sunt specifice acelui domeniu. De exemplu, comportamentul sexual, infidelitatea si despirtirile sunt deseori intdlnite in relatiile romantice, dar foarte rar in altfel de relatii. in misura in care astfel de evenimente sau alte experiene sunt des intilnite in relatiile romantice, adolescentii le pot folosi pentru a gestiona situafiile care apar in relaiile cu partenerii lor romantici. Pe lang dobandirea anumitor deprinderi de relationare invafate cu partenerii romantici, opiniile adolescengilor in legatur& cu aceste relatii pot fi influenyate si de relatiile anterioare (Furman si Wehner, 1994). Indivizii care au teeut printr- relatie romantica pozitiv’ se pot astepta ca viitorii parteneri si se poarte asemntor. Cei cu experiente mai putin pozitive ar putea aborda viitoarele relajii cu 0 oarecare neliniste sau ar putea repeta modelele de interactiune din trecut.INTALNIRILE $1 EXPERIENTELE ROMANTICE iN ADOLESCENTA, 361 Desi pare plauzibil ca experientele romantice anterioare s& Je influenteze pe cele ulterioare, sunt putine sanse ca ele sd semene intru totul. La urma urmei, fiecare partener e diferit si fiecare va influenta cursul relatiei in felul lui/ei. Mai mult, adolescentii nu stiu prea multe despre relaiile romantice. Dati fiind nevoia psihosociala a adolescengilor de a-si stabili un simy al identititii si de a experimenta (Erikson, 1968; Markus si Nurius, 1986), ne putem astepta ca ei si se comporte diferit in functie de fiecare relagie romantica prin care trec. Din pacate, pe plan empiric se stie prea putin despre gradul de consistent de la o relatie la alta. Intr-un studiu (Connolly et al., 2000), perceptiile legate de sprijin si interactiunile negative s-au dovedit a fi foarte stabile in decurs de un an, chiar daci majoritatea relafiilor au fost diferite in ambele cazuri. Influentele culturale asupra experientelor romantice Discugia anterioara despre influentele sociocontextuale asupra experiengelor si conceptiilor legate de relaiile romantice a vizat relajiile cu persoanele importante, precum paringii, prietenii si partenerii romantici. Totusi, fiecare dintre relatiile respective are loc intr-un context de mesaje sociale si culturale care jin de domeniul relatiilor romantice. Influentele sociale sau culturale asupra relatiilor romantice cuprind numerosi factori, cum ar fi ilustrarile media in ceea ce priveste relafiile de dragoste si normele aferente, sexualitatea, rolurile de gen si cAsitoria. Multe societiti occidentale ridicat in skivi valoarea intainirilor amoroase, dar totusi, in societatile mai traditionaliste, intalnirile si chiar contactele cu partenerul inaintea cAsitoriei sunt descurajate sau interzise cu desivarsire (Hatfield i Rapson, 1996; Mulatti, 1995; Vaidyanathan si Naidoo, 1990). De la o cultura la alta se remarca diferente mari in ceea ce priveste felul in care ia nastere o relatie romantici. Independenta select&rii partenerilor romantici - un reper important al intalnirilor romantice in cultura occidentala ~ nu este cu siguranga o practic’ cultural’ universal, De fapt, libera alegere in cazul selectarii partenerilor romantici este destul de rar intilnité in lume (Stephens, 1963). Majoritatea adolescentilor nu ajunge si isi selecteze independent potengialii tovarasi de viagi. in multe zone ale lumii sunt inci actuale acceptul p&rinfilor sau al batranilor si cisitoriile aranjate (Buruma, 1994; Rosenblatt si Anderson, 1981; Sprecher si Chandak, 1992). Diferenjele culturale in cea ce priveste selectarea partenerilor romantici ar putea avea impact si asupra dezvoltirii relafiilor romantice si reprezentirilor cognitive aferente relatiilor respective. De exemplu, deoarece intalnirile intre grupurile hetero sau homosexuale si experimentele cu mai mulsi parteneri nu sunt practici universale, interacjiunile din cadrul retelei de congeneri si sistemul comportamental de afiliere ar putea si nu reprezinte aspecte centrale ale dezvoltérii romantice a tuturor tinerilor, Dupa cum s-a discutat mai devreme, savangii contemporani din Occident afirma c8 astfel de factori sunt cruciali in stabilirea relagiilor romantice in adolescenga, insi rolul lor nu e clar in celelalte societai. in culturile unde partenerii sunt alesi de catre comunitate sau membri ai familiei, rolurile prescrise din punct de vedere cultural si modelarea comportamentului marital de catre irinfi ar putea avea un impact mai puternic asupra relatiilor romantice decat interactiunile ndividului cu prietenii lui de aceeasi varsta (Simon et al., 2000).362 PSIHOLOGIA ADOLESCENTEL In concluzie in capitolul de fay, am recapitulat semnificatia, caracteristicile si dezvoltarea experientelor si relatiilor romantice in adolesceng’. Am vorbit despre schimbarile normative in imteractiunile si trisirurile relatiilor romantice cu congeneri de acelasi sex sau de sex opus in adolescent’, precum gi despre diferentele individuale in cea ce priveste sincronizarea temporal, cantitatea si calitatea experienfelor si reprezentarilor romantice. {in final, am descris o serie de influenje sociocontextuale despre care se crede c& igi pun amprenta asupra aparifiei si naturii relafiilor romantice. Prezentarea de fat% scoate in evidenya progresele considerable care s-au inregistrat in ultimii zece ani in domeniul cercetirilor legate de relatiile romantice, Totusi, in ciuda acestor progrese, rman inca multe de facut. Dupa cum se prezinté acum, domeniul respectiv are un potential urias pentru viitoarele explorari teoretice si empirice. ‘Am subliniat diversitatea experientelor romantice in adolesceng. Totusi, aceasti diversitate este mai mare decét am crezut noi. Majoritatea cercetirilor efectuate pana in prezent s-au axat pe experienfele romantice ale tinerilor heterosexuali apartinand clasei de mijloc din America de Nord. inci nu cunoastem foarte multe despre intdlnirile si relatiile romantice ale homosexualilor, lesbienelor sau bisexualilor, desi se inregistreaz si aici progrese (vezi capitolul 19 al volumului de fagx; Diamond, Savin-Williams si Dubé, 1999; Savin Williams, 1996). Mai mult, in afara lucr&rilor demografice despre sincronizarea numérului mediu de contacte sexuale si sarcini in adolescenfi, foarte pujine studii s-au ocupat de natura relajiilor romantice ale tinerilor care aparfin mino- rititilor etnice. Sunt necesare studii longitudinale ale dezvoltirii romantice normative in randurile tinerilor afro-americani, hispanici, asiatici si amerindienilor pentru a ne Lirgi baza de date pe care o detinem in prezent. Este de asemenea posibil ca normele geografice legate de intalniri si relajii romantice si influenteze natura experientelor romantice. De exemplu, natura si sincronizarea experienjelor romantice ar putea diferi in cazul celor care cresc intr-o comunitate mica si strnsi, respectiv al celor dintr-un mediu urban sau suburban din marile orase. De asemenea, nu cunoastem prea multe despre relatiile romantice ale anumitor subgrupuri de adolescenti, cum ar fi tinerii care asteapti un copil (Moore si Florsheim, 2001) sau cei cu probleme de sindtate (Seiffge-Krenke, 1997) Cu purine exceptii, cercetitorii (de exemplu, Shulman ef al., 1997) nu au examinat diferenjele de gen in ceea ce priveste natura si experienja relatiilor romantice ale adolescentilor. Date fiind numeroasele teorii care sustin c& fetele au o tending’ social’ mai pregnanti de a pune pret pe relajii si leg&turi cu ceilalti (de exemplu, Gilligan, 1986; Maccoby, 1998), absenja cercetirilor in ceea ce priveste rolul de gen in domeniul relajiilor romantice din adolescenga este surprinzitoare. Cele mai multe Iucrari de pnd acum s-au concentrat asupra indivizilor si experienjelor lor romantice, nu pe relay in sine. Aceste cercetiri s-au bazat pe perceptiile declarate de partenerii romantici, dar injelegerea deplind a relajiilor romantice presupune evaluarea comportamentului si perceptiilor celor dou’ persoane implicate. Cativa cercetitori au adunat date de Ja parteneri aflati in modele diadice sau codificate de interactiune (deINTALNIRILE $1 EXPERIENTELE ROMANTICE IN ADOLESCENTA 363 exemplu, Welsh ef al., 1999), dar ceva mai multe lucrari in legatur’ cu componenta diadic& a relagiilor romantice ar aduce multe beneficii. in sfarsit, cercetatorii abia au inceput si examineze legatura dintre experienele copilariei $i relatiile romantice din adolescenga (de exemplu, Collins er al., 1997) si nu se stie aproape nimic despre faptul c& experienjele din adolescenyi ar anunya relatii romantice ulterioare sau nu (vezi Furman si Flanagan, 1997). in mod similar, dovezile incep si arate c& experientele romantice din adolescent sunt legate de functionarea psihosocial’, dar cercetiri sistematice care si examineze astfel de relatii, precum si mecanismele prin care au loc astfel de asocieri raman inc& in numér foarte mic. De exemplu, cum influenteaz% experienjele romantice conceptele despre sine si dezvoltarea identititii? Interactiunea cu partenerii romantici poate s& aib4 un efect diundtor sau benefic asupra realizrilor adolescengilor si asupra conceptelor lor de motivare ? Efectele experientelor romantice se situeaz% deasupra si dincolo de influenga persoanelor importante din viata adolescentului ? Experienjele romantice ofer ceva unic procesului de socializare? Desi, in mare parte, intrebarile de mai sus rman fri rispuns, nid’jduim c& prezentarea de fai va stimula viitoare dezbateri teoretice si aparitia unor lucrari empirice in fascinantul domeniu al experientelor romantice din adolesceng’. Lecturi-cheie Furman, W., Brown, B.B., Feiring, C. (eds.) (1999), The Development of Romantic Relationships in Adolescence, Cambridge University Press, Cambridge. Acest volum adun’ laolaltd 0 gam’ largi de cadre teoretice in legatur’ cu natura, functia si experienga relatiilor romantice din adolescenj3. Temele includ mecanisme si procese importante care stau la baza dezvolt&rii relatiilor romantice, a diferentelor individuale in ceea ce priveste relatiile romantice si contextul lor social. Furman, W., Wehner, E. (1994), ,.Romantic views: Toward a theory of adolescent romantic relationships”, in R. Montemayor, G.R. Adams, G.P. Gullotta (eds.), Relationships during Adolescence : Advances in Adolescent Development (vol. 6, pp. 168-175), Sage, Thousand Oaks, CA, Capitolul de fafa introduce un cadru teoretic pentru conceptualizarea naturit si functiei relatiilor romantice din adolescent. Integrind conceptul de atasament romantic si noua teorie a lui Sullivan, autorii argumenteaz4 c& abordarea sistemelor comportamentale surprinde cel mai bine fenomenul complex al dezvoltirii relajiilor romantice. Shulman, S., Collins, W.A. (eds.) (1997), Romantic Relationships in Adolescence : Developmental Perspectives, Jossey-Bass, San Francisco. Acest volum din seria New Directions in Child Development integreaza descoperiile si cadrele teoretice dintr-o perspectiva internationala. Chestiunile explorate variaza de la legaturi intre membrii familiei, congeneri si parteneri romantici pand la gen si starea s&nAtiii fizice ca factori modificatori ai experienjelor romantice.