Materiale Speciale Pentru Constructii

Daniela Lucia MANEA
MATERIALE SPECIALE
PENTRU CONSTRUCŢII
Ediţia a 2-a
U.T.PRESS
CLUJ-NAPOCA, 2015
ISBN 978-606-737-129-1
Editura U.T.PRESS
Str. Observatorului nr. 34
C.P. 42, O.P. 2, 400775 Cluj-Napoca
Tel.:0264-401999; Fax: 0264 - 430408
e-mail: utpress@biblio.utcluj.ro
http://www.utcluj.ro/editura
Director: Ing. Călin D. Câmpean
Coperta: ing. Vasile Beudean
Copyright © 2015 Editura U.T.PRESS

Reproducerea integrală sau parţială a textului sau ilustraţiilor din această carte este posibilă
numai cu acordul prealabil scris al editurii U.T.PRESS.
Multiplicarea executată la editura U.T.PRESS.
ISBN 978-606-737-129-1
Bun de tipar:14.12.2015
Tiraj: 100 exemplare
CUPRINS
1. Materiale compozite şi asociate - Generalităţi

1.1. Istoricul materialelor compozite
1.2. Definirea conceptului de material compozit
1.3. Structura materialului compozit
1.4. Clasificarea materialelor compozite
1.5. Avantajele materialelor compozite
1.6. Dezavantajele materialelor compozite
1.7. Domeniile de utilizare a materialelor compozite
2. Compozite armate cu fibre - Betoane cu armare dispersă

2.1. Noţiuni introductive
Istoric
Tipuri de fibre şi procedee de obţinere
Teoria betoanelor armate cu fibre
Intervalul dintre fibre
Modulul de elasticitate al betonului cu fibre
2.2. Betoane armate cu fibre de sticlă (BFS)
Particularităţi ale betoanelor armate cu fibră de sticlă
Materiale componente
Proprietăţi fizico – mecanice şi chimice
Istoric BFS
Aplicaţii
2.3. Betoane armate cu fibre de OŢEL (BFO)
Domeniile de aplicare a BFO
2.4. Betoane armate cu fibre de CARBON (grafit) BFC
2.5. Betoane armate cu fibre din POLIMERI (BFP)
2.6. Comportarea BFS, BFO la acţiuni statice şi dinamice
3. Betoane cu polimeri
Clasificare
Istoric
Tipuri de polimeri
Acoperiri cu polimeri (AP)
3.2. Betoane de ciment cu polimeri (BCP)
Introducere
Polimerii
Tehnologia de obţinere a betoanelor de ciment cu polimeri
Proprietăţile betoanelor de ciment cu polimeri
Domeniile de utilizare a betoanelor de ciment cu polimeri
3.3. Betoane cu polimeri fără ciment (BP)
Materialele componente
Domenii de utilizare
3.4. Betoane impregnate şi polimerizate (BIP)
Introducere
Fluxul tehnologic
Proprietăţile betoanelor impregnate şi polimerizate
Domeniile de utilizare a betoanelor impregnate şi polimerizate
4. Poliesteri armaţi cu fibre de sticlă (PAS)

Generalităţi, istoric
Materii prime utilizate la obţinerea compozitelor de tip PAS
Tipuri de răşini cu aplicabilitate în construcţii
Materiale folosite la armarea răşinilor poliesterice
Fibrele de sticlă
Produse industriale din sticlă
Imbinările dintre PAS, între ele sau cu alte materiale
Procedee de formare a elementelor de construcţii cu matrice
poliesterică şi armături din fibre de sticlă
5. Reabilitarea construcţiilor
5.1. Cauze
Imbătrânirea materialelor
Degradarea terenului de fundare
Greşeli de proiectare
Greşeli de execuţie
Factori externi
Acţiunea seismică
5.2. Metode
Schimbarea destinaţiei clădirilor
Inlocuirea sau modificarea parţială
Refacerea structurală locală (consolidarea)
Modificarea structurală
5.3. Reabilitarea structurală – ETAPE
5.4. Exemple
6. Reabilitarea infrastructurilor
6.1. Cauze
6.2. Tipuri de degradări ale fundaţiilor
Consolidarea fundaţiilor din piatră
Consolidarea terenului de fundare prin injectare
7. Reabilitarea structurilor
7.1. Structuri din zidărie de cărămidă şi piatră
Etape în consolidarea structurilor din zidărie
Pregatirea zidăriei pentru consolidare
Soluţii de consolidare a structurilor din zidărie
7.2. Structuri din beton armat
Cauza degradarilor
Agresivitatea chimică de carbonatare a betonului
Agresivitatea chimică a sărurilor folosite la dezgheţ
Principii generale de consolidare
Procedee
7.3. Fisurile din beton
Cauzele apariţiilor fisurilor
Tipuri de fisuri
Materiale utilizate în scopul injectării fisurilor
8. Materiale compozite utilizate la repararea si reabilitarea structurilor
Avantaje
Dezavantaje
Metode de reabilitare
Elementele prefabricate
Sisteme de formare manuală la faţa locului
Consolidări cu lamele
Consolidări cu ţesături
Consolidarea elementelor încovoiate din beton cu CPAF
Consolidarea pentru majorarea capacităţii portante la forfecare
Utilizarea CPAF la consolidarea stâlpilor din beton armat
Consolidarea zonei de rezemare a unei grinzi pe un stalp
Reabilitarea tencuielilor
9. Reabilitarea higrotermică
Reabilitare termică
Reabilitare higro
Reabilitarea ventilarii
Reabilitarea termofizică
Necesitatea reabilitării higrotermice
Principiul reabilitării higrotermice prin suplimentarea capacităţii de izolare
Reabilitarea zonei opace a pereţilor exteriori
Reabilitarea pe faţa interioară
Reabilitarea pe faţa exterioară
Reabilitarea pe ambele feţe
Reabilitarea zonelor vitrate ale pereţilor exteriori
Reabilitarea acoperişurilor terasă
Reabilitarea planşeului peste subsol
Reabilitarea pereţilor de subsol
Materiale termoizolante pentru reabilitarea higrotermică a cladirilor
Sisteme actuale de reabilitare higrotermică a pereţilor exteriori
10. Materiale utilizate la reabilitări termice şi fonice

Produse din Vata minerală bazaltică
Produse din Vata minerală de sticlă
Produse din polimeri sintetici
Polistiren expandat
Polistirenul extrudat
Spuma de poliuretan
Beton celular autoclavizat
11.Betoane de înaltă performanţă

Istoric
Clasificarea betoanelor
Avantajele betoanelor de ultima generatie
Materii prime şi materiale utilizate la prepararea betonului de înaltă
şi foarte înaltă performanţă
12. Sisteme si aparatura pentru diagnosticarea structurilor
Diagnosticarea structurilor
Metode nedistructive
Diagnosticarea cu ultrasunete
Metoda bazata pe amprenta
Metoda bazata pe recul
Determinarea rezistentei betonului prin incercari nedistructive pe CAROTE
Bibliografie
Materiale speciale pentru construcții
Materiale compozite şi asociate

Generalităţi
1 Istoricul materialelor compozite
1. Materiale compozite şi
2 Definirea conceptului de material compozit
asociate - Generalităţi
3 Structura materialului compozit
4 Clasificarea materialelor compozite
5 Avantajele materialelor compozite
6 Dezavantajele materialelor compozite
7 Domeniile de utilizare a materialelor
compozite
Istoricul materialelor compozite I generaţie

materiale din cele mai vechi timpuri :
• 3 generaţii, în funcţie de perioada de • cărămizile armate cu paie - faraonii;

apariţie. • papirusul - egipteni- mileniul 3 îHr, fibre de
trestie aşezate paralel, realizând straturi, cu fibre
• « compozit » = compositus (latină) = perpendiculare;
materiale puse impreună • săbii din straturi metalice - samuraii japonezi
• placajul de lemn - egipteni - rezistent la
temperaturi şi umiditate;
• zidăria de piatră şi mortar din var hidraulic;
• zidăria din cărămidă arsă şi mortar;
• hârtia - chinezi, 108, prin dispunerea dezordonată
şi plană a fibrelor de celuloză legate cu un liant.
A – II –a generaţie A - III – a generaţie

• armarea bachelitei cu fibre de lemn, • matricea şi/sau ranforsantul - din
azbest sau a unor fragmente de hârtie, în generaţia a - II – a.
1910;
• betoane armate dispers (1920);
• materiale plastice armate cu fibre de
sticlă (1940);
• matricele metalice armate,
1
Daniela Lucia MANEA
1.2a Definirea conceptului de

material compozit 1.2b Definirea conceptului de material
compozit
Material compozit = sistem creat prin Material compozit = sistem multifazic
asamblarea artificială a două sau trei obţinut pe cale artificială reprezentând o
componente, mai precis a unui asociere a cel puţin două materiale (chimic
component de armare şi a unei mase distincte), cu interfaţă de separare clară
de bază, compatibile, astfel încât, să între componente, iar materialul compus
se obţină caracteristicile şi rezultat este creat în scopul obţinerii unor
proprietăţi care nu pot fi realizate de
proprietăţile dorite.
oricare din componenţi, când lucrează
singur.
1.3 Structura materialului compozit termoplaste Polimerică

termorigide
R
A Mineral
M N
A F - sintetic
ciment T O Organic - natural
R R
• matrice (masa de bază); ipsos Minerală I
C
S
A
Ceramic
ceramică E N Metalic
• materialul de armare (ranforsantul); T
Metalică
• adaosuri tehnologice;  
MATERIAL
• interfaţa fibră-matrice – a –IV- a fază. COMPOZIT

Adaosuri
Tehnologice
catalizatori umpluturi
acceleratori protectori
ignifuganţi Anti U.V.
Matricea
componenţi care pot fi de natură: polimerică, minerală Matricea organică (polimerică)
(ciment, ipsos, ceramică), metalică
Rolul:
• stabileşte forma definitivă a produsului;
• înveleşte fibrele protejându-le atât în faza de formare cât • epoca materialelor sintetice;
şi pe durata de serviciu, previne coroziunea;
• împiedică flambajul fibrelor de armare;
• în ultimii 15-20 ani, producţia mondială se
• asigură rezistenţa şi rigiditatea transversală; dublează la fiecare 5 ani;
• permite redistribuirea concentrărilor de eforturi evitând
propagarea rapidă a fisurilor prin compozit; • termoplastice şi termorigide.
• constituie mediul de transmitere a eforturilor prin
compozit;
• asigură rezistenţa la factorii de mediu (temperatură, apă,
raze ultraviolete);
• determină durabilitatea materialului.
2
Materialele termoplastice Materialele termorigide

Structura liniară sau ramificată: • structură reticulară,
- răşinile poliesterice, polistirenul, polipropilena, policlorura
de vinil, polietilena, poliamidele; • răşinile epoxidice, răşinile fenolice şi
- t < 120°C, au bune proprietăţi mecanice şi electrice, bună răşinile poliesterice nesaturate.
stabilitate dimensională, dar au o slabă rezistenţă la
coroziune.
- Dezavantajele:
- rezistenţa mică la şoc mecanic,
- rezistenţă mecanică redusă la temperaturi înalte,
- conductivitate termică redusă,
- coeficient mare de dilatare termică.
Matricea minerală Matricea metalică

aliajele pe bază de Al, Cu, Mg, Ti, Fe.
• pe bază de ciment; - stabilitate dimensională, proprietăţi
• pe bază de ipsos; mecanice bune, rezistenţă la şoc şi la fluaj
• ceramică. mare, conductibilitate termică şi electrică
mare, porozitate scăzută, rezistenţă bună
la temperaturi înalte şi foarte ridicate.
Materialul de armare (ranforsantul) Materialul de armare (ranforsantul)
• de natură minerală, organică, metalică, • contribuie la creşterea rezistenţei şi rigidităţii

compozitului după direcţia lor;
ceramică sau combinaţii.
• aşezarea armăturii pe direcţii diferite conduce la
• fibre, particule, lamele, solzi, sistem dirijarea caracteristicilor compozitului;
nervurat. • rezistenţa la tracţiune, încovoiere şi la şoc mai
• sticlă, azbest, lemn, polimeri, metale, mare decât ale materialului pe care îl armează;
carbon, bor, materiale ceramice, whiskers. • rezistenţă chimică faţă de materialul pe care îl
armează;
• aderenţa cât mai bună a materialului compozit la
suprafaţa cu care vine în contact.
3
Daniela Lucia MANEA
Materialul de armare (ranforsantul)

Interfaţa fibră - matrice
Pentru a evita smulgerea fibrelor din
matrice:
- l/d – coeficient de formă regiune de tranziţie cu o evoluţie gradată a
proprietăţilor.
- o grosime de 10-8m.
l/d = 30-50
- o « a patra fază » a compozitului
ex.:  = 20m, l = 1 mm
Adaosurile tehnologice
Asociatele
pentru a modifica în sens favorabil unele
• structuri compozite, realizate prin caracteristici
asamblarea solidară (structurală) a două - catalizatorii, acceleratorii de întărire,
sau mai multor straturi de materiale diverse umpluturi de materiale inerte,
diverse şi cu funcţiuni diferite. inhibitori, antioxidanţi, agenţi antistatici,
• Straturile pot fi realizate din materiale diluanţi, substanţe protectoare contra
compozite. radiaţiilor UV, ignifuganţi, coloranţi,
pigmenţi anorganici, agenţi de decofrare.
1.4 Clasificarea materialelor compozite 1.5 Avantajele materialelor compozite
Compozite: • caracteristici mecanice ridicate la acţiuni statice şi

- armate cu fibre - lungi - unidirecţionale dinamice;
- bidirecţionale • piese uşoare  creşte indicele de calitate şi
- orientate aleator randamentul, exprimat prin raportul Rrupere /,
- scurte - whiskers • există posibilitatea de repartizarea a armăturii şi de
asociere a unor constituente individuale astfel încât să
- armate cu particule rezulte un material cu proprietăţi dirijate după direcţiile
- armate cu solzi (fulgi) cele mai solicitate;
- stratificate (asociate) - asociate de tip sandvici • rezistenţă la agenţi agresivi de orice tip;
- bimetale • siguranţă mai mare în exploatare;
- metale placate • capacitate ridicată de amortizare a vibraţiilor;
- sticlă stratificată • stabilitate chimică şi rezistenţă mare la temperaturi
- compozite spumate (umplute cu material secundar) ridicate;
4
1.5 Avantajele materialelor compozite Dezavantajele materialelor compozite
• flexibilitate mare în alcătuirea unor elemente raţionale cum sunt : • deformaţiile nu mai sunt liniare – teoria clasică de
– membranele cu dublă curbură;
– structurile prismatice; proiectare bazată pe rezistenţa materialelor este limitată
– pânzele cu grosime variabilă; de o serie de factori care conduc la complicaţii chiar în
– panourile sandviş; faza de comportare elastică;
• precizie mare, grad ridicat de finisare;
• calităţi estetice deosebite, care sporesc gradul de confort şi arhitectura prin • asamblarea cu materialele tradiţionale este mai dificilă
forme şi culori (mai ales compozitele cu matrice polimerice); datorită diferenţei dintre valorile rezistenţei şi rigidităţii;
• economie de materiale tradiţionale;
• atragerea în circuitul economic a unor noi surse de materii prime, dintre • coeficienţii de dilatare termică liniară au valori diferite
care unele neexploatate până în prezent; faţă de materialele tradiţionale, asamblarea
• număr redus de faze tehnologice, majoritatea având posibilitatea (etanşeizarea) fiind mai dificilă;
automatizării;
• se pot obţine elemente subţiri, translucide care permit pătrunderea luminii • unele compozite au valori diferite de rezistenţă şi
indirecte; rigiditate la solicitarea de întindere şi de compresiune.
• cheltuieli mici de întreţinere şi reparaţii.
Domeniile de utilizare a materialelor compozite

1.7 Domeniile de utilizare a materialelor
Construcţii civile, industriale şi agricole
compozite
• elemente de faţadă;
• plăci plane, ondulate şi cutate pentru pereţi şi
acoperişuri la hale industriale, sere, garaje, • profile pentru grinzi secundare şi
magazii şi copertine; principale;
• acoperişuri de tip cupolă cu simplă şi dublă • profile chesonate la stâlpii pentru
curbură cu peretele monostrat sau sandviş; construcţiile din medii cu agresivitate
• elemente de acoperiş cutate, cu dublă curbură, ridicată;
monostrat şi sandviş;
• tipare şi cofraje pentru realizarea
• luminatoare în planul acoperişului cu dublă elementelor din beton armat;
curbură şi cutate;
• jgheaburi şi piese accesorii; • construcţii pentru organizarea de şantier;
Construcţii pentru transporturi

Instalaţii sanitare
• poduri şi podeste pentru trafic pedestru şi
autovehicule uşoare; • căzi de baie, cuve pentru duşuri, lavoare;
• poduri mobile pentru acţiuni militare; • cabine spaţiale de baie;
• mobilier stradal (semnalizatoare, bănci, • conducte şi racorduri pentru instalaţii;
cabine telefonice). • obiecte sanitare.
5
Daniela Lucia MANEA
Transport naval Electronică şi electrotehnică

• ambarcaţiuni sportive; • materiale compozite pe bază de materiale
• nave uşoare; plastice speciale, răşini poliamidice,
policarbonaţi, sulfură de polietilenă, oxid
de polietilenă, siliconi.
Medicină
• transplanturi;
• proteze;
• implanturi cardiace;
• ortopedie.
6

• beton + fibre discontinue de
oţel, sticlă, polimeri,...
2.Compozite armate cu fibre • fibra - asigura rezistenţa la întindere,
încovoiere, compresiune, torsiune, foc şi
Betoane cu armare dispersă îmbunătaţeşte proprietăţilor termice şi
electrice
• ciment portland + agregate grele (sau
uşoare max = 7(10) mm) + apă + ( aditivi)
Noţiuni introductive Noţiuni introductive

Obs: Ideea armării materialelor de construcţii:
• Uneori nu se folosesc agregatele  - paiele tocate – armarea cărămizilor
 cimenturi armate cu fibre de azbest şi - părul de cal – armarea ipsosului
sticlă  armocimente - pânze impregnate în bitum
(mesopotamienii, acum 4000 ani)
In categoria betoanelor armate cu fibre nu - armarea dispersă la aripile primelor
sunt incluse betoanele armate cu fibre avioane
continue, plase şi ţesături de fibre
Istoric Istoric
• 1920, Kleinlogel - pastă de
• 1910 - Parter;
• 1911 – Graham;
ciment armată cu (40 -50)
• fibre de oţel la elemente de beton
fibre de oţel cu = 0,3mm şi
armat pentru a mări rezistenţa şi l = 2mm.
stabilitatea.
• SUA, tuburi beton armat +
fibre de oţel cu  = 2,5 mm şi
l = 25-100mm.
7
Daniela Lucia MANEA
Tipuri de fibre şi procedee de

Istoric obţinere
• Italia, Luigi Nervi - cupola Palatului - naturale - organice: soia, in, sisal, iută, fibre de nuci de cocos,
bumbac, păr de animale, celuloză, vegetale;
Sporturilor, Roma - beton armat + - minerale: azbest;
- artificiale - organice: - nitroceluloză sau vâscoză (1888);
fibre de oţel, în perioada dintre cele - acetat de celuloză (1920);
- nailon (1934);
două războaie; - poliesteri sau acrilice (1941);
- polipropilenă modificată (1960);
• 1941, URSS, înlocuirea fibrelor de - polietilenă;
azbest şi oţel cu fibre de sticlă – la - minerale: - pe bază de subproduse industriale (zgură
de furnal înalt);
- pe bază de roci naturale (bazalt, loes);
cimenturi aluminoase; - ceramică (silico-aluminoase);
- carbon (grafit);
• 1954, Gogu Constantinescu – beton - oţel;
- sticlă specială (fibre de sticlă zirconică).
+ fibre din oţel.
Condiţii:
• rezistenţa la întindere mai mare decât a
matricii;
• o bună aderenţă la matrice;
• lfibră  max agregat;
• fibrele să fie compatibile cu matricea;
• modulul de elasticitate mai mare decât
al matricei;
• să nu fie toxice.
Fibrele de azbest
• silicaţi de magneziu hidrataţi;
azbest, • aparţin rocilor serpentinice şi amfibolice;
oţel, • la fabricarea ţesăturilor rezistente la foc;
• din anul 1900 - la fabricarea azbocimentului;
 sticlă, • sub formă de buchete de fibre foarte fine;
polipropilenă, • defibrarea buchetelor de fibre - pe cale chimică
sau mecanică;
carbon • 6-15 fibre;
• Interzicerea acestora inclusiv la noi dupa 2007.
8
Fibrele de carbon (grafit) Fibrele de carbon (grafit)

• fascicole răsucite conţinând • bune proprietăţi mecanice,
10.000 sau 20.000 de filamente; • stabilitate la temperaturi înalte,
• lungimea – nelimitată;
• compatibilitate chimică bună în raport
•  = (7,9 – 9,2) mm; cu matricele organice,
• se obţin printr-o piroliză controlată
şi o orientare dirijată prin • Conţin max 80% C sub formă de
tratamente termice şi mecanice. carbon amorf şi grafit,
•  = (1,5-1,96)g/cm3.
Materie primă: Tehnologia de fabricație

- solidă: cărbune amorf, asfalt de Gudroane  purificare adaos de
răşini fenolice încălzire la 470°C
petrol, fibre organice (celuloză,
 filare  răcire lentă în cuptor
mătase); 20°C încălzire în aer ( 250°C,
- lichidă: petrol, uleiuri aromatice, 7,5 h cu o viteză de 0,5°C/min) 
gudroane;  încălzire în atmosferă inertă
- gazoasă: hidrocarburi, acetilenă. (750°C, 15 h sau 1000°C, 2,5h)
 răcire.
Fibrele de oţel Fibrele de oţel

• secţiune - circulară, pătrată,
• f.rotunde  tăierea sârmelor de
rectangulară;
oţelș
• forma - rectilinie, ondulată, cu
• fibrele plate  tăierea unor benzi
ciocuri la extremităţi;
subţiri sau turtirea sârmelor
• sârmă trasă la rece cu conţinut redus rotundeș
de carbon sau din oţel inoxidabil.
• ciocuri - mărirea aderenţei dintre
fibrele de oţel şi matrice.
9
Daniela Lucia MANEA
Fibrele de oţel
Tip fibre Diametrul, mm Lungime,mm
Lise/drepte 0,175 - 0,420 6; 12,5;16; 25
Cu ciocuri 0,40 - 1,05 25; 30; 50; 60
Ondulate 0,50 - 1,05 30; 40; 50; 60
Fibrele de oţel Fibrele de oţel

Aplicații:
• Pardoseli industriale, pardoseli fără rosturi;
Obs.:
• Drumuri, pavaje,autostrăzi;
Preţul de cost - cu atât mai mare, • Piste de aeroport;
cu cât diametrul firului este mai • Tuneluri;
mic!!! • Parcări;
• Clădiri anti-seismice.
Fibrele de sticlă
Fibrele de sticlă
• din topitură - prin: centrifugare, suflare sau
tragere prin plăci cu orificii;
• fibre clasice (silice, sodiu,
• tragerea în fire a fost descoperită î.e.n. de
calciu); către egipteni, fiind utilizate doar din prima
jumătate a secolului al- XVIII – lea, iar
• fibre de sticlă cu bazosilicaţi; adevărata producţie industrială a început
• fibre de sticlă cu zirconiu. în anul 1930;
• suflare  fibre de l  150 mm,
 vata de sticlă;
10
Fibrele de sticlă Observații

• centrifugare  fibre lungi şi discontinue;
- fibrele de sticlă obişnuite NU- la
• fibrele continue (filamentele) de sticlă - un
bazin de platină prevăzut la faţa inferioară cu armarea betonului cu ciment portland;
orificii aranjate în şah; - crează prin hidratare un mediu
• Filamentele sunt îmbrăcate încă de la bazic (pH = 12…13), în care fibrele
fabricare în materiale izolatoare pentru a fi de sticlă sunt atacate chimic 
protejate împotriva coroziunii de suprafaţă; pierderea rezistenţei;
• fibrele de sticlă se mai produc şi sub formă
de ţesături; - DA - dacă - lianţi nealcalini: ipsos,
• l = (12-50)mm. ciment magnezian, ciment aluminos.
Fibrele de polipropilenă Fibrele de polipropilenă

Avantaje:
• din 1954; Creşte - rezistenţa la întindere şi încovoiere cu 25%
• 1960 - la armarea betonului; - durabilitatea
• 1 kg/m3 de beton (1,5-3 kg/m3 la torcretări); - rezistenţa la îngheţ şi la săruri
• Rezistente la sulfaţi; - rezistenţa la şoc
• Inerte din punct de vedere chimic; - rezistenţa la uzură
• Se amestecă foarte bine şi uniform fără a forma - rezistenţa la foc
smocuri – o dispersie uniformă; - comparativ cu alte fibre
• Se adaugă în staţiile de betonare sau pe şantier; - nu se reduce rezistenţa la compresiune
• Aderenţă şi ancorare foarte bună în masa Reduc considerabil posibilitatea apariţiei fisurilor de
betonului; contracţie datorită distribuţiei tridimensionale în masa
• Nu se ridică la suprafaţă. betonului.
Reducerea absorbţiei de apă.
Fibrele de polipropilenă Fibrele de polipropilenă

Utilizare – pardoseli industriale, şape Adăugarea fibrelor:
- tencuieli - În staţiile de betoane
- elemente prefabricate - Pe şantier, în mixere
- drumuri, parcări, borduri - În betoniere mici.
- piste de decolare
Dupa 5-10 min fibrele se distribuie uniform
- tuneluri în beton.
- poduri
- construcţii hidro
pentru prevenirea fisurilor de contracţie
11
Daniela Lucia MANEA
MULTI FORTATECH-FIBRE HIGH GRADE FORTATECH-FIBRE

pardoseli, prefabricate, tencuieli. pentru lucrări de mare volum
Multi 127 High Grade 190, fibre cu lungime
19,0 mm, pentru pardoseli
fibre cu lungime 12,7 mm, industriale, construcţii drumuri.
prefabricate cu grosime de High Grade 380, fibre cu lungime
max. 6 cm . 38,0 mm, pentru pereţi din beton,
pereţi de susţinere, beton
Multi 190, torcretat de mare volum, pereţi,
fibre de lungime 19,0 mm, tuneluri.
prefabricate cu grosime de High Grade 570, fibre cu lungime
max. 12 cm, 57,0 mm, pentru recondiţionări,
poduri.
High Grade 640, fibre cu lungime
pardoseli industriale 64,0 mm, pentru pereţi de
susţinere, hidrocentrale, baraje,
grinzi, drumuri.
acoperiri drumuri..
Tipuri de fibre folosite şi la alte materiale

compozite în afară de beton
Lungimea minimă a fibrelor
• Fibre de carbură de siliciu Considerăm că transmiterea eforturilor unitare de la
matrice  la fibre - pe porţiunea unei singure
fibre, orientată în direcţia eforturilor de întindere.
• Fibre de alumină şi alumină – Lungimea minimă a fibrelor pentru ca acestea să
nu se smulgă la apariţia primelor fisuri se
silice calculează cu relaţia:
• Fibrele de bor
Teoria betoanelor armate cu fibre Intervalul dintre fibre

Ef = distanţa dintre centrele de greutate ale fibrelor
• l=d t Romnaldi şi Baston - fibrele = pârghii
m transversale care tind să închidă fisurile ce apar
• d – diametrul fibrei = opritori ai fisurii
• Ef – modulul de
elasticitate al fibrei
• m – efortul unitar mediu Probabilistic, doar 41 din numărul total de
de aderenţă
fibre se află în direcţia efortului de întindere.
• t - deformaţia specifică
din beton. După Parmi şi Sridhar aceasta este de 63,7.
12
Intervalul mediu dintre centrele de Romnaldi şi Mandel – 1964

greutate al fibrelor are valoarea 1
S = 13,8 d
Vb p
S= 3
intervalul dintre fibrele orientate în direcţia
n efortului de întindere
unde: d – diametrul fibrei

Vb – volumul de beton armat considerat p – procentul volumic de armare
n – numărul de fibre
Ex: S = 3,71 mm.
Modulul de elasticitate al
betonului cu fibre
Ebf = Ef  + Em (1 - ) Betoane armate

Ebf – modulul de elasticitate al betonului cu cu fibre de sticlă
fibre (BFS)
Ef – modulul de elasticitate al fibrelor
Em – modulul de elasticitate al matricei
 - coeficientul volumetric de armare
Particularităţi ale betoanelor armate

cu fibră de sticlă
- fibrele de sticlă se află sub formă de
fascicule de circa 200 filamente individuale,
uniform dispersate la aproximativ 40.
- granulele de ciment au mărimea de

aproximativ 20, ele nu pătrund imediat în
interiorul unui mănunchi, ci înglobează
fibrele de sticlă în masa lor.
13
Daniela Lucia MANEA
• până la 28 de zile,
mănunchiurile de fibre nu Materiale componente
au în interiorul lor ciment
hidratat,
• în timp, reacţiile chimice de
hidratare a cimentului
continuă  penetrări de
produse de hidratare, în
interiorul mănunchiului, Fibre + Lianţi + Agregate + Apa
rezultând filamente
acoperite,
• după (6-12) luni de
păstrare în apă, întreg
mănunchiul de filamente
este umplut.
Lianţii
Fibre
- hidraulici
- ciment portland - cu adaosuri,
• fibrele de sticlă – l = 12-50mm - cu întărire rapidă,
- albe şi colorate
•  optim de fibre de sticlă - cimentul aluminos
- nehidraulici
înglobate în beton - (5-6) în
- ipsosul,
masă
- cimentul magnezian
- argila
Agregate Inglobarea fibrelor de sticlă

în beton
- nisipul ( < 7mm)
- reduce contracţia din uscare a - Pulverizare manuală
pietrei de ciment - Pulverizare mecanică
- reduce pericolul de fisurare - Preamestec
14
Proprietăţi Proprietăţi
fizico – mecanice şi chimice fizico – mecanice şi chimice
Modul de orientare a fibrelor este foarte important • ruperea  smulgerea fibrelor din matrice
(28 zile)
- orientarea - o direcţie - eficienţă de 100 ;  ruperea fibrelor şi/sau
- ortogonală (40-50) ; smulgerea (6-12) luni
- haotică în plan (30-37) ;
- haotică în spaţiu (0-20). • ex. (1-3) luni, ruperea l = 13mm,
 = 0,021 mm
ISTORIC Aplicații
BFS
- panouri de faţadă (monostrat (10mm),
1920 - ideea utilizării fibrelor de sticlă sandvici (2 straturi ext. BFS cu grosimi de
la armarea betonului (6-10)mm şi cu un miez izolator - polistiren,
1948 -1950, primele realizări în Rusia - spume poliuretanice sau b.c.a. Ex. 6mm
la pasta de ciment aluminos BFS + 50mm polistiren expandat))
1967 - Anglia - dr. Majumbar - sticlă • elemente edilitare (conducte de apă, tuburi
specială cu zirconiu - (alcaliile din de canal şi drenaj, jgheaburi) - pt.
ciment atacă fibrele de sticlă clasică)  = 1000 mm, grosimea - 100 mm b. a. şi
doar 55 mm BFS.
Aplicatii Aplicatii
• mortare pentru tencuieli, • elemente arhitecturale (uşi, tâmplărie pentru
• cofraje refolosibile şi pierdute, uşi şi ferestre, tavane, plăci pentru acoperiş,
• elemente de protecţie antifoc (uşi, pereţi buiandrugi, grilaje decorative),
interiori, cămăşuieli), • aplicaţii marine (pontoane, balize, pasarele),
• tuburi pentru cabluri, • elemente diverse (garaje, cabine telefonice).
• elemente pentru străzi şi drumuri
(semnalizare, bănci, scaune, acoperişuri
de staţii, bariere de zgomot, drenaje,
panouri pentru taluzuri),
15
Daniela Lucia MANEA
Avantajele BFS
• reducerea substanţială a greutăţii,
• dimensiuni geometrice exacte,
Betoane armate
• posibilităţi de proiectare în diverse forme cu cu fibre de OŢEL
suprafeţe în texturi şi desene variate,
• rezistenţe mecanice ridicate (întindere, şoc), (BFO)
• rezistenţe apreciabile la: coroziune, foc şi
atacul insectelor şi microorganismelor,
• economie de oţel.
Materiale componente Domeniile de aplicare a BFO

Fibre:  = (0,20 – 0,50) mm, • NU poate înlocui betonul armat obisnuit.
l = (5 – 50) mm. • BFO poate fi folosit alternativ sau în
completare (în anumite aplicaţii).
- cimenturi pe bază de ciment portland
• Fibrele de oţel îmbunătaţesc proprietăţile
- agregate de râu cu  < 10 mm betonului simplu.
- aditivi plastifianţi - atenuează efectul • Oportunitatea utilizării armării cu fibre de
defavorabil al fibrelor asupra oțel - % mic de armare
lucrabilităţii - armare constructivă
Domeniile de aplicare a BFO Domeniile de aplicare a BFO

Elemente monolite:
- lucrări în mine şi tuneluri, Elemente prefabricate:
- acoperişuri industriale, - tuburi de beton,
- elemente refractare, - dale pentru parking,
- stabilizarea taluzurilor, - pontoane plutitoare,
- construirea şi repararea - tetrapozi pentru diguri,
- îmbrăcăminţilor rutiere rigide, - carcase de bărci,
- pistelor de aerodromuri, tablieruri de poduri - subansamble de structuri,
- consolidarea tunelurilor cu beton torcretat.
16
BFO - istoric
Domeniile de aplicare a BFO
• 1874 - primul patent, în California (SUA),
Elemente prefabricate:
A. Berard, a încercat să armeze betonul
- capace pentru cămine de vizitare, prin adăugarea unor resturi de oţel inegale;
- căptuşeli la conducte de gaze şi petrol,
• 1918, în Franta, H. Alfsen, îmbunătăţirea
elemente refractare prefabricate, rezistenţei betonului la întindere, cu fibre mai
- bolţi subterane utilitare, lungi din oţel, lemn şi alte materiale;
- elemente de protecţie împotriva radiaţiilor, • 1927 în California, G. C. Martin brevetează
- cadre şi fundaţii de beton pentru susţinerea realizarea de conducte din beton armat cu
diferitelor maşini. fibre de oţel;
BFO - istoric
BFO - istoric
• Gogu Constantinescu, din 1943 în Anglia si
1945 în SUA, • 1989 s-a utilizat cu succes acest material
• noi patente în SUA, Franta şi Germania, la construcţia unui tunel de metrou (de 100
metri) în Bielefeld - Germania.
• 1972 consolidarea tunelului din Idaho, SUA,
• 1974-1976 Germania, Institutul pentru
Construcţii Inginereşti de la Universitatea
Ruhr din Bochum, utilizarea betonului armat
cu fibre de oţel, la pereţii interiori ai
metroului; la betonul torcretat, la
construcţiile miniere din munţii Alpi.
BFC
• densitate mică (ca la bumbac),
Betoane armate • rezistenţă mare la întindere (ca la oţel şi
sticlă),
cu fibre de CARBON (grafit)
• modul de elasticitate mare (mai mare decât
BFC la oţel),
• alungire la rupere foarte mică,
• Max: 10 pentru elemente întinse
8 pentru elemente încovoiate cu o
concentrare de fibre în zona întinsă
17
Daniela Lucia MANEA
Aplicaţii
• profile subţiri, pentru planşee, Betoane armate
plăci subţiri cu simplă şi dublă cu fibre din POLIMERI
curbură,
(BFP)
• conducte,
• elemente cu rezistenţă mare la
foc.
BFP Comportarea
• măresc rezistenţa la acţiuni BFS, BFO
dinamice,
la acţiuni
• polipropilena şi poliesterii.
statice şi dinamice
Comportarea BFS, BFO la acţiuni

statice şi dinamice
• Rti - creşte de aprox. 2 ori - BFO şi

• acţiuni statice - efortul unitar de apariţie a
primei fisuri este de aproximativ 2 ori mai de 3 ori BFS – pentru 1,5 
mare la BFO şi de 2,6 la BFS, - creşterea de 2,2 ori BFO şi de 3,4 la
• rezistenţa la şoc este majorată de (3…10)ori, BFS – pentru 2.5 
• ductilitatea creşte de (10…30)ori, - creşterea de 1,6 ori la fibrele de
• o creştere a rezistenţei la îngheţ – dezgheţ azbest,(2…16)
(în funcţie de ).
18
3.1. Noțiuni introductive
3. Betoane cu polimeri - 30% / an din polimeri 

construcţii
- beton (proaspăt sau întărit) +
polimeri  majorează
performanţele f - m – c
Clasificare AP - acoperiri
- acoperiri (AP) – superficiale (vopsiri sau - îmbunătăţesc caract. f-c ale supraf.
învelitori superficiale); betoanelor;
- în grosime;
- lipirea, repararea şi protejarea
- propriu-zise (BPP) – betoane de ciment cu
diverselor elemente de construcţie;
polimeri BCP;
- betoane cu polimeri, - NU pătrund în elementele de beton
fără ciment BP;  NU modifică propr. f-m–c ale
- impregnate şi polimerizate (BIP). betonului la interior.
BIP – beton impregnat şi

BPP - propriu-zise
polimerizat
- prin adăugarea polimerilor la - beton obişnuit, întărit în
prepararea betoanelor de condiţii normale, impregnat cu
ciment obişnuite, un monomer 
- prin folosirea polimerului ca - supus căldurii sau radiaţiilor în
liant unic la prepararea scopul polimerizării
betonului (BP). monomerului.
19
Daniela Lucia MANEA
ISTORIC ISTORIC
• la prepararea mortarelor de var
• 1909 - SUA, amestec de răşină
se adăuga albuş de ou, sânge de fenolformaldehidică cu ciment sau
bou şi brânză de vaci proaspătă, ipsos;
(polimeri naturali proteici)  • 1930 - Anglia, amestecarea cimentului
rezistenţă la acţiunea apei; cu latexul butadienic sau cloroprenic;
• romanii – aditivi la betoane - • URSS, amestecuri de latex sintetic cu
sânge, grăsime de porc şi lapte - cimentul portland şi nisip, reducând
betoanele pe bază de puzzolană; permeabilitatea la apă şi la petrol;
ISTORIC Polimerii
• 1939 – a apărut betonul hidrotehnic • subst. chimice de natură organică;

pe bază de latex sintetic şi cimentul
• formaţi din molecule foarte mari în
portland cu adaos de puzzolană;
comparaţie cu moleculele subst.
• 1944 - (latex sistetic + cimentul
organice sau anorganice obişnuite;
portland) = liant - rez. mare la şoc +
abs. scăzută la apă; • se numesc şi răşini sau mase
• 1965 - SUA, betonul impregnat şi plastice;
polimerizat. •  = 800 - 1500kg/m3;
Polimerii Polimerii
t - joase - polimerul – rigid; • t - creşte - polimerul - solid - Rt

- se reduce
- la acţiuni statice are deformaţii
mici, de natură elastică, cu valori - deformaţii foarte mari sub
ridicate ale rezistenţei la întindere; încărcare;
- polimerul - stare supraelastică
20
Acoperiri cu polimeri (AP)

Polimerii
• măresc durabilitatea - prin micşorarea
permeabilităţii;
- t - creşte - Rt – f.mică - polimerul • măresc rezistenţa la îngheţ – dezgheţ;
se deformează în continuare (def. • sporesc rezistenţa la uzură mecanică;
vâsco-elastică); • îmbunătăţesc comportarea la acţiunea
agenţilor chimici distructivi;
- Polimerul se află în stare plastică. • repararea elementelor din beton;
• protecţii pentru armături.
Acoperiri, injectări, reparări şi Observații - Cei mai buni –

protecţii – polimeri: polimerii pe bază de epoxizi
• epoxidici EP; • aderenţă f. bună,
• poliesteri PES; • contracţie mică,
• poliuretani PU; • stabilitate dimensională,
• policlorura de vinil PVC;
• inerţie chimică,
• poliacetatul de vinil PAV;
• polietilena PE; • caracteristici mecanice ridicate,
• poliacrilaţi AC; • îşi păstrează aceste caracteristici – în
• siliconi SO. timp.
Avantaje:
Betonul Amprentat
- în îmbinare - strat de aderenţă între
suprafeţele elementelor, • matrițe texturate aplicate pe betonul
proaspăt turnat,
- liant într-un mortar obişnuit,
• impregnat cu un strat de colorant special
- rapiditate în execuţie, care are și rolul de a mări duritatea și
- rezistenţă foarte bună deja la 10 ore, rezistența betonului,
- nu prezintă zone de întrerupere a • Reproduce aspectul de granit, lemn, piatră
continuităţii elementului - " îmbinări de râu, cărămidă sau alte texturi naturale
sau imaginare.
structurale".
21
Daniela Lucia MANEA
Betonul Amprentat
Betonul Amprentat
• Textura colorată rezultată a pavajului este

protejată și pusă în valoare prin acoperirea
cu o peliculă de lac rezistentă la trafic.
Introducere
• la preparare - un compus macromolecular;

• denumiri: betoane cu răşini sintetice, betoane cu
3.2. Betoane de ciment latexuri, latex - ciment, plastobeton;
• monomeri: săpunuri, leşii bisulfitice, produse de
cu polimeri (BCP) hidroliză şi de distrugere a polimerilor superiori
(în special ai celulozei şi derivatelor acesteia),
zahărul, fenolii complecşi, acizii humici;
• vechea Rusie - mortare de var rezistente la apă -
sânge de bou, albuş de ou şi brânză de vaci
proaspătă (polimeri superiori naturali, proteici);
Introducere Materiale componente

• vechea Gruzie - liant = var + albuş  podul • liantul mineral: - cimentul portland
Besleţki din Suhumi şi multe mănăstiri; unitar sau cu adaosuri, cimentul
• sec XX - început - polimerii naturali, în aluminos, cimentul magnezian,
special latexul natural; ipsosul - lipesc agregatele;
• pardoseli calde  ciment + latex + plută
• liantul organic - polimerul - natural,
mărunţită;
artificial şi sintetic;
• îmbrăcăminţi impermeabile rezistente la
uzură - ciment + latex; • apa de amestecare;
• 1936 - URSS, ciment P. + latex sintetic + • agregatele;
nisip. • adaosurile (uneori).
22
Betonul Polimer
• amestec de polimer lichid cu ciment, nisip,

fibre elastice și culoare.
• suprafețe orizontale și verticale.
• socluri de case, garduri, aleile pietonale,
scări cu trepte și contratrepte etc.
23
Daniela Lucia MANEA
24
Tipuri de polimeri
- Sintetici
- Naturali
- Artificiali
Polimerii sintetici
Polimerii naturali
sintetici – cei mai frecvenţi:
- cauciucul butadienic şi butadien- - cauciucul natural (latexul),
stirenic, - bitumurile,
- policloroprenic, - asfalturile şi gudroanele,
- poliacetatul de vinil, - proteinele (cazeina, serul sangvin).
- policlorura de vinil.
Polimerii artificiali
Polimerii
- sunt derivaţii celulozei:
- metil-celuloza, - Termoplastici
- etil-celuloza,
- carboxi-metil-celuloza. - Termoreactivi
25
Daniela Lucia MANEA
Polimerii
Polimerii
termoplastici
– vinilici; termoreactivi:
- pe bază de acetat de vinil; - cauciucuri naturale;
- poliacrilaţi; - cauciucuri sintetice;
- emulsii de beton; - epoxizi;
- poliesteri.
Observații Proprietăţile structurale, f – m –c

ale BCP depind de:
• liantul mineral - partea • proprietăţile liantului mineral,
preponderentă • propr. liantului organic,
• liantul organic - în cantităţi mai mici • raportul acestora,
- măreşte aderenţa - • raportul A/C,
* dintre piatra de ciment şi agregate • cantitatea de agregat,
* dintre particulele de ciment • metoda de preparare a amestecului,
• modul de întărire.
Tehnologia de obţinere a betoanelor

Tehnologia de obţinere a de ciment cu polimeri
betoanelor de ciment cu polimeri
• dispersia apoasă de polimer + liantul
+ apă. (apa în dispersie sau în liant
Dozajele uzuale:
+ agregatele,
• Ag/C = 3; • amestec uscat: liant mineral +
• A/C = 0,2…0,5; agregate + adaosuri; la aplicare +
dispersia apoasă de polimer,
• P/C = 0,05…0,2.
• Se amestecă simultan toate
componentele.
26
Proprietăţile betoanelor de Proprietăţile betoanelor de

ciment cu polimeri ciment cu polimeri
• comportare superioară la solicitări
• rezistenţe mecanice ridicate: dinamice (faţă de betoanele obişnuite),
rezistenţă la întindere, la compresiune • aderenţa BCP - mai bună decât a
şi la şoc betonului obişnuit (faţă de armătură şi
• deformaţii mai mari decât betoanele faţă de alte materiale),
obişnuite, datorită valorii scăzute a • contracţia şi umflarea la 28 de zile - mai
modulului de elasticitate al polimerilor. mare la BCP decât la betonul obişnuit,
Proprietăţile betoanelor de Domeniile de utilizare a

ciment cu polimeri betoanelor de ciment cu polimeri
• absorbţia de apă este mult mai mică
decât la betonul obişnuit, • pardoseli în construcţii civile şi
industriale (inclusiv repararea celor
• creşte impermeabilitatea la apă degradate);
datorită umflării polimerilor din pori şi • elemente monolite şi prefabricate pentru
capilare, la contactul cu apa (polimerul finisaj şi decoraţiuni;
umflat opturează toţi porii • mortare, paste şi adezivi pentru fixarea şi
preîntâmpinând pătrunderea apei în lipirea unor materiale şi produse
anorganice ca ceramica, sticla, pietrele…
profunzime).
Domeniile de utilizare a
betoanelor de ciment cu polimeri
• repararea elementelor din beton;

• materiale pentru izolări hidrofuge;
• executarea straturilor de protecţie
anticorozivă.
27
Daniela Lucia MANEA
Materialele componente
3.3. Betoane cu polimeri - polimerul (compuşi

fără ciment (BP) macromoleculari),
- agenţii de întărire (accelereaza
reacţiile de polimerizare),
- agregatele (materiale granulare
de natură minerală).
Poliesterii (PES)
Polimerii epoxidici (EP) • bună aderenţă faţă de alte
materiale,
• rezistenţă mecanică bună,
• caracteristici fizico-mecanice şi
• aderenţă la diferite materiale, rezistenţe chimice superioare
• contracţii mari !!! cimentului,
• foarte rezistenţi în medii acide • întărire la temperaturi normale,
şi alcaline. • deformaţii foarte mari şi mai ales
contracţii !!!
Polimerii fenolici (PHE) Agregatele
• bună rezistenţă la diverse • de natură anorganică:

materiale, • cuarţos de carieră,
• rezistenţe superioare la agenţi • agregatul de concasaj,
chimici agresivi,
• agregatul de balastieră,
• caracteristici mecanice bune.
28
Agregate
• filerul (nisip cuarţos spălat, făină de Inlocuirea materialelor clasice cu

cuarţ obţinută prin măcinarea nisipului betoane şi mortare cu răşini
şi pietrişului, andezit bazaltic măcinat) (betoane cu polimeri fără ciment)
- foarte important  material omogen
(umple golurile dintre granulele mari de
agregat, înlocuind parţial polimerul,
evită segregarea componentelor
amestecului proaspăt).
Dezavantajele b. obişnuit Avantaje BP:
• rezistenţe mecanice de câteva ori mai

• este greu - o mare parte din mari decât cele obişnuite
capacitate şi-o epuizează pentru (Rc de 3-4ori, Rt de 5-7ori),
a face faţă greutăţii proprii,
• densitate aparentă mult mai mică,
• cimentul are un timp de priză lung • dilatare liniară de câteva ori mai mare,
şi este puţin rezistent la întindere. • stabilitate redusă la temperaturi
ridicate,
Avantaje BP Avantaje BP
• foarte plastic şi posedă o bună
• proprietăţi mecanice excelente
(capabile de a transmite sarcini de aderenţă faţă de betonul de ciment
întindere şi forfecare), şi faţă de el însuşi,
• timp de priză foarte scurt, • inerţie chimică bună (rezistenţă la
• decofrarea se poate face după câteva agenţi chimici şi atmosferici),
minute sau ore, • foarte buni izolatori termici şi
electrici.
29
Daniela Lucia MANEA
Domeniile de utilizare sunt foarte

variate: Domenii de utilizare
- consolidarea şi restaurarea structurilor • pardoseli antiacide în laboratoarele şi secţiile
din beton armat şi beton precomprimat, întreprinderilor industriale cu medii corozive;
injectări; • straturi de protecţie şi uzură la drumuri peste
- protecţii superficiale la elementele din îmbrăcăminţile de beton, repararea acestora;
beton, metal, zidărie, împotriva acţiunii • monolitizarea prefabricatelor, închiderea
corozive şi mărirea impermeabilităţii; rosturilor, repararea fisurilor;
- placări împotriva agenţilor chimici, • tencuieli pentru a proteja suprafeţele
placări rezistente la trafic, impregnări, construcţiilor,
Domenii de utilizare Forme

- extinderea unei structuri existente - • recipiente pentru fluide corozive,
fundaţiile, elemente prefabricate
• elemente autoportante: invelitori,
(structuri, poduri);
şeminee, camere pentru condensarea
- amortizori de vibraţii; vaporilor de coroziune,
- elemente de transport şi de stocare • suprafeţele supuse traficului şi
a fluidelor; agenţilor chimici,
- structuri industriale. • elemente de amortizare a vibraţiilor.
Lianţii şi agregatele Lianţii şi agregatele
GL - cantitatea de liant pentru un mastic alcătuit • Optim L/F = (1/1,5 ... ½) deci  = 0,0015 cm.
din liant şi filer:
• Filerul joacă un rol important fiind:
GL = SF  GF  L    /1000 kg
- moderator de reactivitate;
 - grosimea stratului de acoperire, în cm;
L – greutatea specifică a liantului, în Kg/dm3; - regulator de vâscozitate;
GF – greutatea filerului, în Kg; - distribuitor de contracţii.
SF – suprafaţa specifică a filerului, în cm2/g;
 - raportul dintre coeficientul de vâscozitate a
liantului şi vâscozitatea masticului măsurat.
30
Introducere
3.4. Betoane impregnate şi • beton obişnuit (întărit în condiţii

polimerizate (BIP) normale)  impregnat cu un
monomer (vâscozitate redusă) 
polimerizat « în situ »,
• monomeri: metacrilatul de metil şi
metacrilatul de izobutil.
Fluxul tehnologic Fluxul tehnologic

• extragerea aerului şi răcirea -
• prepararea betonului din ciment, introducerea aerului uscat şi întărit 
agregate şi apă; betonul uscat;
• întărire în atmosferă umedă; • impregnarea cu monomerul sub
• tratare în etuvă la presiune de 20 atm şi presiunea de 5,3 atm şi la 20°C;
215°C; • tratarea termică sub apă la 90°C;
• realizarea betonului impregnat şi
polimerizat BIP.
Proprietăţile betoanelor Proprietăţile betoanelor

impregnate şi polimerizate impregnate şi polimerizate
• pori capilari:  = (0,1-50); - pori de aer:  = (0,1-5) mm;

- pori închişi sau în legătură cu porii
• pori deschişi  evaporarea capilari;
surplusului apei de amestecare; - rezultă prin antrenarea aerului în
beton în procesul de amestecare;
31
Daniela Lucia MANEA
Proprietăţile betoanelor BIP

impregnate şi polimerizate
• rezistenţe mecanice de trei ori mai mari
• microfisuri şi fisuri  modificărilor decât betonul obişnuit (chiar de 6-7 ori la
de volum ale betonului în urma compresiune),
variaţiilor de temperatură şi • modul de elasticitate mult sporit,
umiditate sau a acţiunilor • rezistenţă la uzură de trei ori mai mare,
mecanice; • absorbţia de apă de şase ori mai mică,
• coeficientul de dilatare liniară,
• pori de gel (1-100) m; conductivitatea termică şi densitatea nu
• caverne (1-50) cm. diferă prea mult.
Domeniile de utilizare a betoanelor

impregnate şi polimerizate
• elementele prefabricate pentru

sprijinirea tunelurilor de mine,
• la conducte şi tuburi pentru
alimentări cu apă şi canalizare.
32
Generalităţi, istoric
• 1929 - Carothers tehnologia de
4. Poliesteri armaţi cu fibre sinteză a răşinilor poliesterice;
de sticlă (PAS) • 1930 - fabricarea fibrelor de sticlă în
Anglia (Glasgow), SUA, Germania;
• 1940 - poliesteri armaţi cu fibre de
sticlă PAS;
• 1941-1942 - stratificate (la presiune
scăzută), fibre de sticlă + răşină.
Istoric PAS - în România,

• 1939…1949 - primele aplicaţii PAS -
cupole de protecţie pentru echipamentele • începutul 1954,
radar,
• frecvent din 1961
• 1950…1972 - PAS: arhitectură,
aeronautică, transporturi, construcţii • 1967 - răşini - POLICOLOR
navale, Bucureşti,
• după 1985 - stabilizarea producţiei din • 1975 - fibre din sticlă - FIROS
compozite pe bază de polimeri,
Bucureşti.
Tipuri de răşini cu aplicabilitate în

Materii prime utilizate la obţinerea construcţii
compozitelor de tip PAS
• Răşini poliesterice
• Răşini vinilesterice
• Răşini epoxidice
• răşini • Răşinile siliconice
• fibre de armare • Pregrenurile (materialele de armare
preimpregnate) răşini siliconice + fibre de sticlă
• Răşinile fenolice
• Poliamidele
33
Daniela Lucia MANEA
Materiale folosite la armarea răşinilor Fibrele de sticlă

poliesterice
In funcţie de natura lor: - filamente continue

- fibre discontinue, cu diametru (5-15)m
• vegetale (lemn, bumbac, iută, in, sisal); - două procedee de tragere:
• minerale (aluminiu, mică…); - Tragere mecanică
• sintetice (polyesteri, poliamide,…); - Tragere (întindere) pneumatică
• artificiale (bor, carbon, oţel, tungsten).
• La ieşirea din 1. cuptor;

filieră, fibrele sunt
2. filiera încălzită prin
întinse printr-un efectul Joule;
procedeu mecanic. 3. sticla topită;
Monofilamentele
4. piesă de realizare a
sunt asamblate enzimajului;
paralel, fără 5. piesă de asamblare;
torsiune, sub formă
6. elice;
de fire de bază,
7. bobină;
numite “silionne”,
apoi rulate pe o 8. filament unitar;
bobină. 9. fir de bază.
1. alimentarea cu aer
sub presiune;
Tragere pneumatică 2. cuptor filieră încălzit
fibrele de sticlă sunt prin efect Joule;
3. ghidaj;
trase printr-un sistem 4. dispozitov de
de aspirare traversând proiectare a
enzimajului;
un tambur perforat 5. tambur de recepţie
Fibrele - discontinue, perforat;
cu l = 5-80 mm 6. aspirator ce
traversează tamburul;
sunt asamblate 7. fibre verranne;
paralel într-o bandă 8. inel de asamblare a
fibrelor;
numită “verranne”. 9. şnur verranne;
- aspect de pluş. 10. bobină;
11. rulou de antrenare.
34
« ensimage » ancolantul
In funcţie de natura materialului,
depunerea pe suprafaţa filamentelor de ensimajul:
sticlă a unui produs de compoziţie
• textil (T) - fibrele - impregnate în produse
complexă care să asigure coeziunea
cleioase (lipicioase), lubrefiante,
dintre filamente, protecţia fibrelor emulgatoare, în vederea ţeserii;
împotriva frecării din timpul • plastic (P) - produs pe bază de crom;
manevrelor, ameliorarea aderenţei cu • textil - plastic (L) - produs hidrofug, care
răşinile, realizând o « punte » între ameliorează comportarea stratificatului în
sticlă şi răşină. atmosferă umedă.
Produse industriale din sticlă

1. Firele de bază
2. Fibre măcinate
3. Fire de bază tăiate
4. Rovingul
5. Roving-ul buclat
6. Matul din fibre de sticlă
7. Ţesăturile (tafta, satin, serge, ţesături
de module mari, ţesătura cu armătura
unidirecţională).
Procedee de formare a elementelor de construcţii cu

Imbinările dintre PAS, între ele sau matrice poliesterică şi armături din fibre de sticlă
cu alte materiale
1. Procedeu de formare prin contact
- la piesele de mari
• Imbinările prin încleiere - răşinile dimensiuni, serie mică,
prototipuri şi matriţe.
epoxidice, răşinile poliesterice nesaturate, - prin întărirea matricei
răşinile acrilice şi fenolice, chituri polimerice termorigide în
combinaţie cu diverse
poliesterice. materiale de armare.
a. matriţă
• Imbinările mecanice - la construcţiile b. strat compozit
demontabile cu buloane, şuruburi, nituri, c. armătura
d. rulou canelat
e. matricea
35
Daniela Lucia MANEA
2. Procedeul de formare prin pulverizare 3. Procedeul de formare prin pulverizare

prevede ca răşina, materialul de
armare, catalizatorul şi
acceleratorul să fie depuse
simultan pe matriţă,
a) răşină în amestec cu în tipar sunt proiectate

catalizator; simultan răşina şi
b) răşină în amestec cu
accelerator; statifilul tăiat
c) roving;
d) tocător de roving;
e) duză de pistol;
f) matriţă;
g) produsul compozit.
4. Formare prin pultrudere

4. Formare prin pultrudere
- impregnarea continuă a
materialului de armare
într-o baie de răşină a) bobine de roving;
catalizată,
- tragerea lui printr-o b) bobine cu material;
filieră incălzită in care c) ghidaj;
au loc simultan d) impregnator sau baie de
fasonarea şi răşină;
polimerizarea (prin e) material de suprafaţă;
diverse procedee) f) preformator;
- debitarea (tăierea) la g) matriţă de formare şi
dimensiunea dorită. maturare;
Materialul întărit ajunge
la punctul de tăiere cu h) dispozitiv de tragere;
un dispozitiv de tragere, i) blocuri de tragere;
care poate fi orizontal j) fierăstrău de tăiere.
sau vertical.
5. Procedeu prin laminare continuă
• plăci plane
• plăci ondulate, cutate
36
6. Formare prin injectarea de răşini 7. Formare prin vacuumare
Turnarea prin injectarea sub Asemănătoare cu metoda de

presiune, formare manuală,
- impregnarea unei
- utilizarea unei folii subţiri de
armături plasată la interior celofan sau de acetat de
intre un tipar şi un polivinil
contratipar foarte rigid şi - se dispune
închis. deasupra suprafeţei
elementului compozit
Răşina este
alimentată automat.
8. Procedeu de formare prin înfăşurare

elicoidală 9. Formare prin centrifugare
- rovingul din fibre de sticlă + răşini poliesterice şi epoxidice, In tipar
- înfăşurarea rovingului pe o mandrină cilindrică sau de • armătura: fire tăiate sau stratifil;
revoluţie în rotaţie, • răşina catalizată (epoxidică, poliester);
- tuburi, ţevi de diametre diferite şi lungime mare. • Impregnarea armăturii în răşină - sub efectul centrifugării;
• straturi succesive de răşină şi armătură.
37
Daniela Lucia MANEA
Reabilitarea construcţiilor
- Readucerea în stare activă,

5. REABILITAREA prin refacerea funcţiunilor ce au fost
CONSTRUCȚIILOR deteriorate,
- O preocupare permanentă a
inginerilor constructori.
Reabilitarea construcţiilor Reabilitarea construcţiilor

Cauze Imbatrânirea materialelor
- Efectul acţiunilor extraordinare: seism, vânt,
alunecări de teren, inundaţii, variaţii mari de • Depăşirea duratei de viaţă;
temperatură, incendii, explozii;
- Imbătrânirea materialelor; • Apariţia fenomenului de - oboseală,
- Efectul proceselor tehnologice şi a agentilor - curgere lentă,
chimici; - fluaj
- Degradarea terenului de fundare şi/sau a
infrastructurii; • Incărcări alternante;
- Dinamica modificărilor funcţionale în actualul • Acţiunea unor agenţi chimici;
context;
- Greşeli de proiectare şi de execuţie;

degradarea terenului de fundare - prin: greşeli de proiectare
- Creşterea nivelului pânzelor freatice, - Inginerul acceptă sisteme structurale
- Lipsa măsurilor de protecţie în cazul improprii de la arhitecţi,
pământurilor sensibile la umezeală şi a - Beneficiarul schimbă destinaţia
pământurilor cu umflări şi contracţii mari, construcţiei rezultând o subevaluare a
- Infiltraţia apelor pluviale şi tehnologice, încărcărilor,
- Infiltrarea apelor ca urmare a întreţinerii - Erori la alcătuirea structurală,
defectuoase a instalaţiei de alimentare cu - Erori de modelare,
apa de canalizare; - Erori de calcul,
38

greşeli de execuţie Factori externi
- Utilizarea materialelor de calitate
necorespunzătoare, • Creşterea traficului în zonă,
- Nerespectarea proiectului sau tehnologiilor • Realizarea unor construcţii noi,
de punere în operă, • Degradarea sistemelor de infrastructură
- Solicitarea elementelor structurale înainte - canalizările
de a ajunge la rezistenţa finală, - aducţiunile de apă,
- Efectuarea lucrărilor pe timp friguros fără
măsuri adecvate,
• Cea mai importantă cauză generatoare • Pentru a avea siguranţă în exploatare se

de degradări ale construcţiilor impune o reabilitare structurală chiar fără
existenţa avariilor când se fac:
- modificări funcţionale
- schimbări de destinaţii,
Acţiunea seismică
Reabilitarea construcţiilor Schimbarea destinaţiei

se poate realiza prin clădirilor
• Numai când sistemul structural nu este

• Inlocuirea sau modificarea parţială a
puternic afectat,
construcţiei,
• Când prin trecerea într-o clasă inferioară
• Refacerea structurală locală,
de importanţă sunt satisfacute cerinţele de
• Modificarea structurală, siguranţă.
• Schimbarea destinaţiei clădirii.
39
Daniela Lucia MANEA
Inlocuirea sau modificarea Refacerea structurală locală

parţială (consolidarea)
• Eliminarea definitivă a unei părţi de • Când numai anumite elemente ale structurii
construcţie (reducerea numărului de sunt avariate,
niveluri, păstrarea numai a faţadelor) • Se pot aplica măsuri obişnuite de intervenţie,
sau • Să nu se modifice schema statică a structurii,
• Refacerea integrală a unor părţi din • Se reface capacitatea portantă a elementelor
construcţia avariată, dacă sistemul avariate prin reabilitare.
structural permite.
Modificarea structurală Reabilitarea structurală

ETAPE
• Introducerea unor elemente constructive
adiacente care împreună cu structura • Expertizarea clădirii,
existentă formează un alt sistem structural,
• Stabilirea măsurilor de intervenţie,
• Schimbarea conceptului structural care
• Execuţia reabilitărilor
poate majora siguranţa în exploatare,
• Diagnosticarea experimentală a sistemului
• Izolarea bazei - la structurile din zone
reabilitat.
seismice.
Exemple: Imbătrânirea betonului datorită

temperaturilor ridicate ce acţionează o perioadă
Expertizarea clădirilor prin: îndelungată
- Betonul devine friabil

- Stâlpii cedează la apariţia unui seism
- Relevarea stării sistemului structural
Diagnosticarea - starea materialelor utilizate
- experimentală
- analitică a structurii
40
Exemple: Imbătranirea ca urmare a supunerii

Exemple: Efectele
agresivităţii apei din pânza freatică
la vibraţii o perioadă îndelungată
pe platforma unui combinat de celuloza şi hârtie
Combinat Chimic de producere a maselor plastice
- după 15 ani de funcţionare îmbinările dintre elementele - Deversările de
prefabricate au cedat,
substanţe chimice în
- s-a introsus un eşafodaj de susţinere a recipientului, fundat
independent de structura. sistemele de
canalizare
- Ulterior intră în
panzele freatice
- Atacă structurile
dinspre fundaţii
Exemple: Prabuşirea prin acţiunea seismică a

Cedarea contravântuirilor la un
Exemple: chesoanelor acoperişului unei hale ca urmare a
cazan de la o centrală termoelectrică diferentei de rigiditate a structurilor adiacente
- hala - fabrica de hartie
- Centrale executate în 50-60 - a cedat la acţiunea seismică
- Structura cazanelor susţine şi - datorită diferenţei exagerate de rigiditate a
acoperişul halelor
elementelor adiacente care susţineau acoperişul
- La cutremurul din 1977 o
contravântuire şi-a pierdut
stabilitatea
- Grinda cu zăbrele a fost
antrenată de cazan
- Cedarea legăturilor cu corpul
intermediar al clădirii

chesoanelor acoperişului unei hale ca urmare a
chesoanelor acoperişului unei hale ca urmare a
diferentei de rigiditate a structurilor adiacente
diferentei de rigiditate a structurilor adiacente
- legăturile chesoanelor au cedat si s-au produs
deplasări care au condus la prăbuşirea lor - altele s-au rupt şi s-au prăbuşit pe maşina de
fabricat hârtie
- o parte din chesoane s-au prăbusit pe grinda de
rulare - Reabilitarea – înlocuirea acoperişului din b.a. cu
o structură metalică şi tiranţi
41
Daniela Lucia MANEA
Exemple: Cedarea terenului de fundare ca urmare a Exemple: Cedarea terenului de fundare ca

infiltrării apelor dintr-o canalizare urmare a infiltrării apelor dintr-o canalizare
- Pierderile de apă din reţelele de alimentare cu apă şi Reabilitarea - eliminarea pierderilor de apă
canalizare reduc capacitatea portantă a terenului de fundare - blocarea posibilităţii de refulare a terenului şi
- Un bloc de locuinţe din Iaşi cu structura în cadre şi fundaţii săparea în zona opusă
de tip reţele de grinzi - executarea unui radier general care a inclus
- s-a înclinat datorită pierderilor de apă dintr-o canalizare reţelele de grinzi existente
- terenul a refulat în subsol
Exemple: Fundaţii realizate numai prin

Exemple: Fundaţii realizate deasupra cotei de
săpătura mecanizată
îngheţ
- Cele mai grave greşeli de execuţie, greu de evaluat – la

nivelul infrastructurii; - Ridicarea fundaţiilor
- O structură în cadre din b.a. şi fundaţii izolate la care s-a
- Cedări locale
adăugat un nivel suplimentar;
- La consolidarea fundaţiilor s-a identificat că săpătura a - Un îngheţ repetat la t < -20C în mai multe zile consecutive
fost executată doar mecanizat, fără corectură manuală a a provocat distrugeri la vitrinele unor magazine şi la
suprafeţei de contact cu terenul a blocului de fundație. fundaţiile scărilor de acces în unele blocuri de locuinţe.
Cedarea unui zid de sprijin ca

Exemple:
Exemple: Decuplarea şpaleţilor la structurile
urmare a împingerilor provocate de
vechi din zidărie portantă la acţiunea
rădăcinile unui copac
seismică
- In zonele colinare
- Ziduri de sprijin
- Rădăcinile copacilor  Decuplarea şpaleţilor
determină împingeri
suplimentare
 Cedări locale ale
• Clădiri vechi, înalte şi masive;
zidurilor la structurile
• Lipsa elementelor de cuplare care să asigure
rigide din piatră, conlucrarea dintre elementele verticale.
cărămidă.
42
Exemple:Cedarea stâlpilor de la parterul unui Reabilitarea structurală – zone seismice

bloc de locuinţe la acţiunea seismică Diminuarea cantităţii de energie indusă
Creşterea capacitaţii de disipare a energiei prin:

- Bloc de locuinţe-
- Incursiuni inelastice
cadre din beton armat
- Dispozitive speciale
(Valea Călugărească)
- Parter flexibil – spaţiu
comercial
- E1-E4 locuinţe
- Lipsa etrierilor 
cedarea stâlpilor
Reabilitarea structurală – zone seismice Reabilitarea structurală – zone seismice

Diminuarea cantității de energie indusă Diminuarea cantităţii de energie indusă
Adaptabilitatea rigidităţii Disiparea energiei introdusă de seism - sisteme inerţiale
Decuplarea unor legături  modificarea rigidităţii
• Masa suplimentară limitează deplasările;

• Masa e amplasată pe un sistem de role pentru a permite
deplasarea liberă;
• Cuplarea cu structura prin resorturi;
Introducerea în lucru a unor elemente  modificarea • La deplasarea structurii, masa rămâne în repaus
rigidităţii generând forţe de revenire ale structurii prin intermediul
resoartelor.
Principiul izolării seismice
• Se realizează o suprafaţă de lunecare (lagăr) între

infrastructură şi suprastructură care permite deplasarea
liberă a infrastructurii fără ca suprastructura să fie
antrenată,
• Reazeme din elastomeri, role, elipsoizi, penduli, arcuri.
43
Daniela Lucia MANEA
Consolidarea Infrastructurilor
6. REABILITAREA Se ţine seama de următorii factori:

INFRASTRUCTURILOR - Natura terenului de fundare,
- Nivelul apelor freatice,
- Structura şi importanţa clădirii,
- Natura şi starea fundaţiilor,
- Necesitatea menţinerii clădirii în stare de
funcţionare,
Consolidarea Infrastructurilor Consolidarea Infrastructurilor

Cauze: Cauze:
- Agresivitatea apelor subterane sau a terenului de - Reducerea capacităţii portante a terenului
fundare; de fundare prin:
- Creşterea încărcărilor asupra fundaţiilor prin: - Lipsa măsurilor de protecţie pentru construcţiile
- Schimbarea desţinaţiei clădirii, fundate pe pământuri sensibile la umezire,
- Supraetajare,
- Infiltraţii de apă pluvială,
- Consolidare;
- Alegerea unui sistem de fundare neadecvat; - Intreţinerea defectuoasă a instalaţiilor de apă,
canalizare,
- Deficienţe de execuţie
- Executarea unor lucrări în imediata apropiere
- Nerespectarea cotei de fundare,
fără măsuri corespunzătoare de protecţie,
- Săpături încorecte,
- Armături lipsă sau dispuse necorespunzător; - Amenajări necorespunzatoare la subsoluri,
Procedee de consolidare
Cauze:
- Tasări ca urmare a efectelor vibraţiilor
produse de:
- Baterea piloţilor,
- Circulaţia rutieră,
- Funcţionarea unor utilaje care măresc gradul de
îndesare,
- Nerespectarea adâncimii de îngheţ.
44
Consolidarea Infrastructurilor Consolidarea Infrastructurilor

Consolidarea fundaţiilor din piatră
Tipuri de degradări ale fundaţiilor:
- Eroziunea fundaţiilor din piatră,
- Măcinarea fundaţiilor şi pereţilor de subsol,
- Putrezirea infrastructurilor din lemn,
- Degradări prin umezire a infrastructurilor - Subzidiri (a)
din piatră şi cărămidă ce au ca liant varul - Cămăşuieli armate pe o faţă (b)
sau argila, - Introducerea unor fundaţii adiacente (c)
- Degradări prin tasari suplimentare, - Consolidarea prin injectare
- Consolidarea terenului de fundare
Consolidarea terenului de fundare prin injectare
Prin - silicatizare
- cimentare
- argilizare
- impermeabilizare cu bitum
45
Daniela Lucia MANEA
7.1. Structuri din zidărie de cărămidă şi

piatră
7. CONSOLIDAREA De ştiut:
STRUCTURILOR - Vechimea construcţiei,
- Tipul zidăriei (piatră, cărămidă),
- Tipul materialului de legătura dintre
pietrele de zidărie
- Zidarie uscată,
- Mortar cu liant de tip argilă sau var,
- Mortar cu liant pe bază de ciment.
Consolidarea Structurilor din zidărie de

Consolidarea Structurilor din zidărie de cărămidă şi piatră
cărămidă şi piatră
Cauzele degradărilor:
- Imbătrânirea materialelor în timp (piatra de
- Sistemul structural: zidărie şi liantul de legătură)
- Zidarie- simplă - Fenomenul de condens degradarea sistemului
structural
- Conlucrând cu elemente metalice
- Degradarea terenului de fundare (ape pluviale,
- Conlucrând cu elemente din beton armat pierderilor din canalizare, reţeaua de apă)
- Cu stâlpişori şi centuri din beton armat - Depăşirea capacităţii portante a terenului de
- Tipul fundaţiilor fundare (construcţii noi adiacente celor
existente)
- Acţiunea seismică, explozii, incendii
Consolidarea Structurilor din zidărie de Consolidarea Structurilor din zidărie de

cărămidă şi piatră cărămidă şi piatră
Avarii la structura de zidărie: Avarii ale structurilor de zidărie

- Crăpături şi fisuri în pereţi datorită degradării - Dislocarea şi cedarea parţială a zidăriei în zonele
terenului de fundare cu concentrări de tensiuni
46
Consolidarea Structurilor din zidărie de Etape în consolidarea structurilor din

cărămidă şi piatră zidărie
Avarii ale structurii din zidărie
- Eliminarea cauzelor care produc
- Fisurarea pereţilor din acţiuni orizontale după
direcţia diagonalelor, a depăşirii capacităţii portante degradarea materialelor;
la întindere (a) - Evitarea schimbării sistemului structural;
- Fisurarea la bază a şpaleţilor la acţiuni orizontale (b) - Imbunătăţirea transmiterii încărcărilor la
fundaţii;
- Legarea elementelor verticale adiacente;
- Realizarea conlucrării dintre elementele
structurale verticale.
Soluţii de consolidare a structurilor din

Pregatirea zidăriei pentru consolidare zidărie
- Refacerea zidăriei dislocate;

• Inlăturarea tencuielilor existente; - Betonarea parţială în strepi cu beton;
• Adâncirea rosturilor pe o adâncime de 15 - - Injectarea şi matarea fisurilor şi crăpăturilor;
- Coaserea fisurilor cu scoabe din oţel;
20 cm;
- Cămăşuirea pereţilor;
• Indepărtarea materialului neaderent prin - Bordarea golurilor;
frecare cu peria de sârmă până la - Legarea zonelor de colţ;
- Introducerea de tiranţi;
deschiderea porilor pietrei de zidărie; - Introducerea de eclise din profile metalice;
• Suflarea cu aer comprimat a zonelor - Dispunerea de elemente orizontale şi verticale din beton
armat;
curăţate pentru indepărtarea prafului. - Cămăşuieli din materiale compozite.
Refacerea zidariei dislocate Betonarea partială în ştrepi cu beton
Se face cu acelaşi material ca şi structura • Inlocuirea pietrei de zidărie cu beton

iniţială: - Indepărtarea cărămizii degradate
- dacă materialul are rezistenţa mai mare - Curăţarea zonei de mortar
apar zone neomogene care produc - Suflarea cu aer comprimat
concentrări de tensiune,
- Udarea cărămizilor în zonă pentru a nu
- alte materiale pot afecta din punct de absorbi apa din beton
vedere arhitectural.
- Turnarea betonului
47
Daniela Lucia MANEA
Injectarea şi matarea Injectarea cu pastă de ciment

fisurilor şi crăpăturilor
• Se curăţă fisurile cu jet de aer şi apă
• Se etanşează prin tencuire cu mortar de ciment
1:3 pe ambele feţe ale zidăriei (matarea fisurilor)
• Fisurile şi crăpăturile mari – mortar de
• Se lasă ştuţuri de injectare =13 mm la distanţe
ciment (30-60) cm
• Fisurile fine - lapte de ciment • Se umezeşte zidăria
• Se verifică continuitatea traseului de injectare
- mortar fluid pe bază de ciment prin introducerea apei
- răşini epoxidice • Se injectează de jos în sus astupându-se
succesiv ştuţurile şi orificiile de control
Cămăşuirea pereţilor
Coaserea fisurilor cu scoabe din oţel
- La structurile vechi puternic deteriorate
- La fisurile izolate - Pe una sau ambele feţe
- Scoabele se fixează perpendicular pe - Mortar pe bază de ciment sau beton
fisură - Armarea cu plase sudate fixate cu scoabe
- Scoabe din oţel rotund sau oţel lat
- Se începe de la nivelul fundaţiilor printr-o
(platbandă)
centura de beton armat
- Fixate în găuri cu mortar pe bază de
ciment - Cămăşuirea - mortar - grosimea max. 4 cm
- Dacă e posibil - pe ambele feţe ale zidăriei - beton - grosime max. 10 cm
Legarea zonelor de colţ

Bordarea golurilor
- Legături suplimentare cu plase montate continuu,
suprapuse, cu cel putin 20 cm de o parte şi alta a colţurilor;
- Se montează 3 bare cu  12 mm dispuse la 10 cm peste
- Dispunerea armăturii suplimentare în jurul plase, fixate prin scoabe;
golului (min 2 12 mm la 10 cm pe contur - Soluţia ideală – scoabe pătrunse;
la 3-5 cm de margine)
- Scoaterea unui rând de cărămidă în care
se pune rama din beton armat.
48
Introducerea de tiranţi
Tiranţii – asigură conlucrarea spaţială a structurii din zidărie Stâlpişori şi centuri din beton armat
- La construcţiile fără centuri
- Din oţel rotund
- La capete – plăcuţe metalice - Lucrări de mare amploare;
 Centură tirant
- Stâlpişorii se introduc în intersecţiile
zidurilor;
- Se fixează cu centuri simple cu conectori
sau de tip eclisă.
Consolidarea structurilor din zidărie cu Consolidarea structurilor din zidărie cu

materiale compozite armate cu fibre materiale compozite armate cu fibre
(CPAF) (CPAF)
Dezavantajele cămăşuielilor cu beton armat: Alte soluţii - cu materiale compozite armate

- Sunt grele  încărcări permanente mari cu fibre;
 modifică răspunsul dinamic al structurii;
- Reduc spaţiul util al clădirii; - Tesătura din fibre (sticlă, carbon, aramidice)
- Consum mare de manoperă; este impregnată cu o răşină polimerică şi
- Pe durata realizării lucrărilor nu se poate lipită pe suprafaţa zidariei cu un adeziv
utiliza clădirea la capacitatea maximă. special.
Consolidarea structurilor din zidărie cu

materiale compozite armate cu fibre 7.2. Structurile din beton armat
(CPAF)
O eficienţă mare – utilizarea fâşiilor compozite înguste
orizontale după direcţia tensiunilor normale,
• Construcţiile din beton sunt încă cele mai
răspândite
a,b - fâşii lipite pentru creşterea capacității portante la
încovoiere şi forfecare,
• BETON - B.F. de Belidor (1697-1761)
« Architecture hydraulique »
c – fâşii (tendoane) nelipite dispuse pe contur pentru
confinarea zidăriei.
- mortarul hidraulic cu agregate grosiere,
folosit de romani.
- Statistic, anual, se realizeaza 9 miliarde de
tone de beton. Pentru acestea sunt
necesare:
49
Daniela Lucia MANEA
Betonul - utilizat de peste 2000 ani

• In trecut betonul era considerat
indestructibil,
1,3 miliarde de tone de ciment;
• Mulţi constructori şi proiectanţi au ignorat
- 800 miliarde de litri de apa (de 23 de normele privind durabilitatea structurilor
ori debitul zilnic al Senei); din beton,
- 4,7 miliarde de tone de pietris (670 de  după 20 ani cea mai mare parte a
piramide a lui Cheops); construcţiilor prezintă semne de
degradare.
- 2,2 miliarde de tone de nisip (22
milioane de vagoane – 264.000km).
Agresivitatea chimică
Consolidarea structurilor din beton armat de carbonatare a betonului
CAUZA DEGRADARILOR
• calitatea betonului
• exploatarea necorespunzătoare a structurii • grosimea stratului de acoperire
(suprasarcini, impact, oboseală, uzură);
• procesele fizice care se produc în exploatare
• gradul de compactare a betonului
datorită unor cauze interne sau externe • dozarea redusă
(fisurarea betonului, îngheţul, focul, radiaţiile,
eroziunea, deformaţiile de durată); • A/C prea mare
• procesele chimice declanşate în urma atacului • impermeabilitate ridicată
acizilor, sărurilor şi a bazelor (alcaliilor) asupra • anhidrida carbonică (din aer) + apa de
betonului;
• procese biologice; coroziunea armăturii (proces ploaie+alcalii din betonulcarbonaţii
electrochimic).
de carbonatare a betonului
• Carbonaţii + fierul (din armătură)  a sărurilor folosite la dezgheţ
reducerea pH-ului de la 13 la 8,5-9
 Fierul se oxidează
 Rugina expandează Ionii de clor (din sărurile folosite iarna la
 Apar tensiuni superioare rezistenţei la dezgheţul carosabilului) penetrează
rupere a betonului betonul la interior determinând coroziunea
fierului din armătură.
50
Consolidarea structurilor din beton armat

CAUZA DEGRADARILOR
CAUZA DEGRADARILOR
Execuția defectuoasă
- Lucrări efectuate pe timp friguros sau la In faza de proiectare
temperatură ridicată fără a lua măsuri
corespunzătoare, - Subevaluarea încărcărilor,
- Dispunerea incorectă a armăturilor în beton, - Modelări analitice incorecte şi erori de
- Decofrarea timpurie a elementelorr din beton, calcul,
- Utilizarea unor materiale de calitate inferioară, - Lipsa capacităţii de deformare plastică
- Nerespectarea tehnologiei de punere în operă a pentru construcţii în zone seismice,
betonului,
- Execuţia defectuoasă a izolaţiilor, finisajelor, - Greşeli conceptuale la izolaţiile termice şi
instalaţiilor, sistemele de încălzire,
- O arhitectură necorespunzătoare,
Consolidarea structurilor din beton armat Consolidarea structurilor din beton armat
CAUZA DEGRADARILOR PRINCIPII GENERALE DE CONSOLIDARE
Acţiuni tehnologice, întreţinere necorespunzătoare

Trebuie respectate:
- Acţiunea agenţilor chimici, - Compatibilitatea dintre deformabilitatea
sistemului structural vechi şi a celui cu
- Instalaţii care produc vibraţii, care se face consolidarea,
- Umiditate excesivă, - O legătură cât mai bună între elementul
- Lipsa sistemelor de ventilare, vechi şi cel nou astfel încât să se asigure
- Nerespectarea condiţiilor climatice (fenomenul un transfer cât mai bun al încârcărilor,
de condens), - Modelarea corectă a noului sistem creat,
Procedee
- Panouri de rigidizare din beton armat sau zidărie
PRINCIPII GENERALE DE CONSOLIDARE
pentru a creşte capacitatea portantă,
- Introducerea unor structuri adiacente,
La construcţiile amplasate în zonele - Consolidarea stâlpilor, a grinzilor, a nodurilor.
seismice se aplică măsuri pentru:
- Creşterea capacităţii portante
- Creşterea rigidităţii orizontale
- Creşterea ductilităţii orizontale.
51
Daniela Lucia MANEA
Consolidarea cu panouri din beton armat

sau zidărie
NU
• Exista o reţetă optimă
- Pentru rigidizare,
• In funcţie de posibilitățile – tehnologice
- Pentru creşterea capacităţii portante la
- economice
acţiuni laterale,
Fiecare lucrare este aparte.
- Se amplasează în zonele fără uşi şi
ferestre,
- Se păstrează continuitatea pe verticală.
Consolidarea cu sisteme de Consolidarea cu sisteme de

contravântuire din oţel contravântuire din oţel
- rame metalice în
interiorul cărora sunt Rama se prinde în
contravântuirile ochiul cadrului prin:
- Conectori şi mortar
- Piese metalice ce fac
legătura între sistemul
de contravântuiri şi
cadru
- Prin lipire cu răşini
epoxidice
Contravântuiri cu structuri metalice sub

formă de fagure Consolidarea prin refacerea/creşterea
capacităţii portante a elementelor
O placă metalică cu rigidizări din profile metalice
structuale
- Cămăşuieli din beton armat – la stâlpi,

grinzi, diafragme,
- Consolidare cu materiale compozite -
reduc greutatea construcţiei şi sunt rapid
de executat.
52
Consolidarea stâlpilor din beton armat Consolidarea grinzilor din beton armat
prin cămăşuieli din beton armat
- a, b – dispunerea elementelor prin străpungerea plăcii

- c – străpungerea inimii grinzii
a) Cămășuieli din beton armat d) Fretari cu platbande - min = 8 mm la (10-15) cm distanţă
b) Carcase din tablă (între stâlp și carcasă se injectează mortar pe bază de ciment)
- Legătura dintre etrierii noi şi armătura din grindă se face cu
e) Fretări cu cabluri
conexiuni cu eclise sudate amplasate la (50-100) cm
c) Carcase din profile metalice f)Tole din tabla lipite cu rășină sintetică
Consolidare grinzilor cu profile metalice Consolidarea grinzilor din beton armat cu

şi carcase plăci de tablă lipite cu răşini epoxidice
- Fixate de structura de rezistenţă prin elementele

de asamblare cu filet,
- Injectări cu mortare pe bază de ciment.
a – tabla lipită de grindă cu răşina epoxidică pentru a creea

capacitatea portantă la moment încovoietor
b – pentru a creşte capacitatea portantă la forfecare
c - combinaţii
Refacerea capacităţii portante a 7.3. Fisurile în beton - cauze

elementelor structurale prin: • epuizarea capacităţii de alungire a betonului;
• expansiunea armăturii în beton când e supusă
- Injectări cu mortar sau răşini epoxidice a coroziunii;
fisurilor, • încărcări exterioare şi deformaţii impuse;
- Cămăşuieli din beton armat pe o parte sau • fisuri ce apar datorită legăturilor dintre elemente;
• impiedicarea deformaţiilor ce apar în interiorul
pe ambele feţe ale peretelui existent betonului - contracţia la uscare;
(torcretări), - umflarea,
- Pereţi structurali cuplaţi de cei existenţi, - variaţiile de temperatură,
- tasarea;
- Bordări pe contur, - ancorarea şi înnădirea
- Introducerea unor structuri adiacente. necorespunzătoare a armăturilor.
53
Daniela Lucia MANEA
Tipuri de fisuri Fisurile apărute înainte de

întărire
In funcţie de momentul în care se produc, - datorate proceselor ce au loc în beton

(contracţie şi tasare plastică),
fisurile - înainte - deplasărilor în procesul de construcţie
- după (a cofrajelor şi a susţinerilor),
întărirea betonului - fisuri datorate îngheţului timpuriu.
Fisurile ce apar după întărire

In practică
- fenomene fizice (contracţie la uscare,
agregate contractile),
- fenomene chimice (coroziunea armăturii, • cel mai frecvent se produc fisuri datorate
reacţii alcalii-agregate, carbonatarea acţiunilor directe (mecanice, fizice, chimice),
pietrei de ciment), rezultate din deformaţiile impuse, din
- efecte termice (gelivitate, variaţii termice contracţia plastică, din tasarea betonului
sezoniere), proaspăt, fisuri din coroziune.
- cauze structurale (sarcini de proiectare,
suprasarcini accidentale, curgerea lentă).
Fisurile din deformaţii impuse

• Fisurile datorate acţiunilor directe sunt
cele care rezultă din momente • diferenţelor de temperatură (în procesul de
încovoietoare, forţe tăietoare, forţe axiale, hidratare a cimentului apar eforturi de
autoechilibrare - întindere la exterior şi
compresiune în centrul elementului),
• Deschiderea fisurilor sub sarcini de • contracţia betonului la uscare (o micşorare de
exploatare nu este mai mare de 0,5 mm, volum în elementele legate rigid la extremităţi şi în
secţiunile puternic armate, dar puţin solicitate),
decât în cazul unor erori de proiectare,
• tasările inegale ale fundaţiilor (afectează
execuţie sau exploatare. elementele nestructurale dar pot să apară şi în
cele de rezistenţă).
54
Fisurile produse de contracţia

plastică şi de tasarea betonului
Fisurile din coroziune
• la câteva ore după turnarea betonului
când încă este plastic şi se poate evita
• formarea ruginii în lungul barelor poate
printr-o compoziţie corespunzătoare şi o
determina o dezvoltare progresivă a
uscare lentă şi nu rapidă în primele ore,
fisurilor astfel încât să se ajungă la
• în plăci apar fisuri din contracţia plastică, dislocarea betonului din jurul armăturii.
iar în elementele de înălţime mare, apar
fisuri din tasarea plastică.
Materiale utilizate în scopul

Din punct de vedere estetic injectării fisurilor
ETAPE:
• foarte important ca fisurile să nu fie vizibile,
• Identificarea problemei
• cele cu o deschidere mai mare de 0,30 mm pot
influenţa negativ aspectul betonului, • Alegerea materialului de injectare
• limitarea dimensiunilor este foarte importantă şi - analize chimice – carte de identitate
la structurile pentru care pierderile de lichide sau
gaze (etanşeitatea la apă şi gaze) reprezintă o - analize fizico-mecanice – tracţiune
condiţie esenţială, - forţa de rupere
• există diferite domenii de activitate pentru care
controlul fisurilor este strict necesar: în spitale, - alungirea la rupere
fabrici de medicamente (fisurile pot adăposti - modulul de elasticitate
agenţi patogeni), în silozurile de cereale (în fisuri
se pot instala dăunătorii). • Injectarea propriu-zisă
Condiţii pentru materialul ales

- vâscozitate scăzută, a. î. la punerea în operă să
poată pătrunde şi în fisurile cele mai înguste 
capacitatea de penetrare în fisurile betonului
• să nu fie sensibil la apă (fisurile apar de
• să nu conţină solvenţi volatili;
• structura nou formată să aibă caracteristici foarte
obicei la exterior).
apropiate de cele ale betonului; • Coeficient foarte mic de contracţie.
• aderenţă foarte bună între materialul de injectare • Modul de elasticitate asemănător cu cel al
şi structură d.p.d.v. f - m - c;
betonului degradat.
• pe durata de viaţă a construcţiei, materialul
injectat şi betonul să coexiste în cele mai bune • Uşurinţă în aplicare.
condiţii;
55
Daniela Lucia MANEA

 NU este uşor de găsit un astfel de material
 liant bicompus:  LIANŢII EPOXIDICI
- fluid la punere în operă
-  0,1Pas – fisuri (0,1 – 0,2) mm,
-  0,5Pas – fisuri  0,2 mm
- îşi formează reţeaua reticulară imediat după
amestecare,
- DPU - durata practică de utilizare = intervalul de
timp - limitat - în care materialul îşi păstrează
fluiditatea - poate pătrunde în toate fisurile.
acrilamidele
NU
- pentru eliminarea pungilor de apă
- au un efect de burete - lianţi gonflabili - în
- poliuretanii – au o vâscozitate ridicată prezenţa apei pătrund în goluri, împiedicând
- reactivitate nedorită la apă circulaţia apei şi apariţia unei posibile coroziuni
- poliesterii - nu aderă la beton – sensibili la - obligatoriu mediul înconjurător să posede o
saponificare datorită alcalinităţii betonului umiditate permanentă, dacă nu, « buretele » se
- doar la opturarea fisurilor foarte fine usucă, pierzându-şi eficienţa.
Alegerea materialului pentru

injectare
- analiza chimică  natura produsului  « carte de identitate » Observații
- posibilitatea prevederii comportamentului fizico- mecanic:
tracţiunea unei epruvete în formă de halteră, măsurarea
vâscozităţii, …
- încercarea la întindere - pe probe având forma de halteră  • t  10°C - fenomenele se complică
- forţa de rupere la întindere directă; • t  5°C - practic nu se pot face injectări
- alungirea la rupere;
- modulul de elasticitate la întindere;
- duritatea - metode empirice - adâncimea de pătrundere a
unui penetrometru de formă stabilită, în materialul testat;
- adâncimea de penetrare variază invers proporţional cu
duritatea, se exprimă în grade Shore D.
56
Injectarea răşinii Trebuiesc cunoscute
Nu se acceptă răşinile cu: • umiditatea suportului: uscat sau umed;

• vâscozitate mai mare • natura suportului;
• DPU prea mică • natura liantului.
• rezistenţe mecanice insuficiente
Capilar uscat
• Mortarele tradiţionale pe bază de ciment
s-au dovedit necorespunzătoare
deoarece contracţia amestecului proaspăt modelul simplu descris de Washburn, aplicat în
 desprinderea materialului de reparaţie cazul unui capilar orizontal
de suport Pcapilar  Pde injectare doar dacă Rcapilar  1
 apariţia fisurilor pe suprafeţele reparate Ex.
l =1 mm, R =1 m, Pde injectare = 50 KPa (0,5 bar);
 t 4s
l = 1 cm, R = 1m  t  400 secunde.
Fisuri superficiale
adâncime mică Fisuri adânci
- Curăţarea locului
- Practicarea unui şanţ în “V” sau rectangular
– Adâncime de 10-20 mm • Deschiderea de (0,3-5) mm
– Lăţime de ½ din adâncime • Injectare cu răşini epoxidice
- Opturarea
• Restabileşte continuitatea betonului
– Mortar 1:2,5...1:3
– Mortar de ciment cu adaosuri expansive • NU se aplică dacă armătura este afectată
– Mortar de ciment cu răşini sintetice (epoxidice), fibre
de azbest, nisip silicios
– Amestecuri fluide de ciment
57
Daniela Lucia MANEA
Prevederile normativelor în f0 cu deschideri mai mici de 0,5mm

domeniul injectării fisurilor - închidere cu pastă de ciment ( o parte ciment,
0,3 părţi poliacetat de vinil D50 şi 0,3-0,4 părţi
C149/1987 apă)
f0 (cu deschideri mai mici de 0,5 mm ), - închiderea cu chit epoxidic (200 cm3 răşină
f1 (cu deschideri de (0,5-2mm), Dinox 011L, 28 cm3 întăritor TETA sau DETA,
f2 (cu deschideri mai mari de 2mm). 150-200cm3 ciment sau filer de cuarţ)
f0 Fisurile de adâncime f1,

cu o deschidere de (0,5-2) mm
Etapele de lucru:
- perierea suprafeţei de beton fisurat cu o • injectare cu răşină epoxidică
perie de sârmă;
- îndepărtarea prafului rezultat cu un jet de Etape:
aer comprimat; - îndepărtarea tencuielii de pe suprafaţa de beton
fisurată pe o lăţime de 5-7 cm;
- pe traseul fisurii, pe o lăţime de 2-3 cm se - perierea zonei descoperite cu o perie de sârmă şi
aplică 2 straturi de acoperire din chit eliminarea prafului cu un jet de aer comprimat;
epoxidic în grosime de maxim 1,5 mm. - stabilirea punctelor de aplicare a ştuţurilor
metalice pe traseul fisurii.
Fisurile de adâncime f1, Fisurile de adâncime f1,

cu o deschidere de (0,5-2) mm cu o deschidere de (0,5-2) mm
- la elem. cu grosimi de max. 20 cm, ştuţurile se aplică - La elem. cu grosimi de peste 20 cm, ştuţurile se
pe o singură faţă a elementului, iar distanţa dintre ele amplasează pe ambele feţe ale elem. la distanţa de
este de (1,2-1,5)·b; (grosimea elem.) (pe o fisură cel (0,5-0,7)·b, dar decalate între ele
puţin 2 ştuţuri).
58
Obs:
La fiecare fisură se lasă un orificiu de 1 cm • După 6 ore de la aplicare se verifică
pentru refularea aerului (la fisura verticală, continuitatea dintre ştuţurile metalice prin
în partea de sus). introducerea aerului comprimat pe rând în
Se fixează ştuţul simetric faţă de fisură. Pe o fiecare ştuţ metalic, urmărindu-se
lăţime de 3 cm se închide fisura la exterior refularea aerului prin cele 2 ştuţuri
prin aplicarea unui chit epoxidic de (1-2) mm învecinate.
grosime de-a lungul fisurii.
• Injectarea începe la minim 6 ore de la

operaţiile pregătitoare (dacă temperatura e
• Materialul de injectare se prepară într-o mai mare de 20°C) şi de minim 12 ore
cantitate de maxim 0,5 kg sau 0,5 dm3 (dacă temperatura este mai mică de
(preparat din 100 cm3 răşină Dinox C sau 20°C).
Dinox F şi 14 cm3 întăritor TETA sau • Injectarea se începe la una din extremităţi.
DETA). La cele verticale sau înclinate, injectarea
se începe de la capătul inferior.
• In timpul injectării se ţin deschise 2 ştuţuri
de metal învecinate, celălalte fiind
acoperite cu dopuri.
• Injectarea fisurilor cu răşină epoxidică se

face cu pistonul manual sau cu pistolul cu aer
comprimat.
• In cazul plăcilor, injectarea se face de jos • Se fixează pistolul în primul ştuţ şi se
în sus practicându-se câte un orificiu injectează răşina până aceasta apare în
suplimentar între două orificii de injectare, ştuţul învecinat.
în care se introduce câte un tub PVC. • Se închide robinetul de aer comprimat şi se
Refularea răşinii prin acest tub indică mută pistolul în ştuţul învecinat, se acoperă
pătrunderea răşinii până la 2/3 din primul ştuţ cu dop de cauciuc sau plastelină
înălţimea plăcii. şi se destupă al treilea ştuţ de injectare.
• Procedeul se continuă până la injectarea
completă a fisurii. După două ore se scot
ştuţurile.
59
Daniela Lucia MANEA
Fisurile f2
cu deschideri mai mari de 2 mm
• Remedierea fisurilor se face cu chit • In cazul fisurilor provocate de acţiunea
epoxidic (100 cm3 răşină Dinox F, 14 cm3 forţelor tăietoare când se impune sporirea
întăritor TETA sau DETA, 50 cm3 ciment). capacităţii de preluare a acestora, pentru
• Amestecurile epoxidice se utilizează în remedierea şi consolidarea elementului se
următoarele condiţii: vor executa lucrări de injectare şi placarea
- temperatura mediului şi a elementului – min zonei cu chit epoxidic armat cu ţesătură
+15°C; din fibră de sticlă.
- umiditatea relativă a aerului – max 60%;
- suprafaţa de beton să nu fie umedă;
- temperatura max. +50°C.
• Placarea cu chit epoxidic armat cu ţesătură

din fibră de sticlă (CEATS) se utilizează la
• Betonul degradat se curăţă prin
fisuri cu deschideri de
(0,5-5) mm, provenite din forţe tăietoare şi la - Sablare
fisuri fine cu deschideri mai mici de 0,5 mm. - Hidrosablare
Placarea constă din aplicarea unor straturi Sunt îndepărtate părțile neaderente, urmele
alternative de chit epoxidic (2-5) straturi şi de ulei, grăsimi, vopsea, rugină
ţesătură din fibre de sticlă (1-4) straturi pe
- Se curăţă armăturile
suprafeţele elementelor din beton.
- Numărul straturilor rezultă în urma calculelor - Se protejează pentru a preveni coroziunea
de rezistenţă.
Mortare speciale (epoxidice)

pentru repararea straturilor de acoperire a
Mapefer armăturii la structurile din beton
mortar bicomponent pentru protecţia armăturilor
Mapegrout Tissotropico
- Mortar predozat
• Pe bază de ciment şi inhibitori de - Armat dispers cu microfibre
coroziune + latex pe bază de de polimeri - Pe bază de lianţi hidraulici, microsilicaţi, aditivi
sintetici în suspensie apoasă speciali şi agregate
- Rezistenţă mecanică ridicată
• Aderenţă mare la la metal şi suport
- Modul de elasticitate de 27.000 N/mm2
• Se poate aplica cu pensula - Şi la suprafeţe verticale în grosime max. 3 cm/strat
fara folosirea cofrajelor
- Aplicare manuală sau mecanizată
60
Mortare speciale (epoxidice) Mortare speciale (epoxidice)

pentru repararea straturilor de acoperire a pentru repararea straturilor de acoperire a
armăturii la structurile din beton armăturii la structurile din beton
Mapegrout T40 Mapegrout T60

- Mortar predozat - Mortar predozat
- Armat dispers cu microfibre - Armat dispers cu microfibre
- Pe bază de lianţi hidraulici, microsilicaţi, aditivi speciali şi - Pe bază de lianţi hidraulici, microsilicaţi, aditivi speciali şi
agregate agregate
- Rezistenţă mecanică medie - Rezistenţă la agresiunea sulfatică
- Modul de elasticitate de 25.000 N/mm2 - Modul de elasticitate de 27.000-31.000 N/mm2
- Pentru repararea corticală a betonului - Pentru repararea corticală a betonului
- Şi la suprafeţe verticale în grosime max. 3 cm/strat fara - Şi la suprafeţe verticale în grosime max. 2 cm/strat fara
folosirea cofrajelor folosirea cofrajelor
- Aplicare manuală sau mecanizată - Aplicare manuală sau mecanizată
Mapegrout BM Mapegrout Colabile

- Mortar predozat
- Armat dispers cu microfibre - Mortar predozat, fluid
- Pe bază de lianţi hidraulici, microsilicaţi, aditivi speciali şi - Armat dispers cu microfibre
agregate + polimer în dispersie apoasă
- Rezistenţă la agresiunea chimică (clorura de calciu) - Pe bază de lianţi hidraulici, microsilicaţi, aditivi
- Rezistenţă la gelivitate speciali şi agregate
- Modul de elasticitate de 20.000-24.000 N/mm2
- Pentru repararea corticală a betonului - Consolidarea elementelor prin turnare in cofraj
- Aplicarea pe intradosul elementelor structurilor din beton cu grosime max. de 3 cm
- Şi la suprafeţe verticale în grosime max. 3,5 cm/strat - Rezistenţă mecanică iniţială mare
fără folosirea cofrajelor
- Aplicare manuală sau mecanizată - Modul de elasticitate de 27.000 N/mm2
Produse speciale – Vandex Vandex

- impermeabilizare de durată a elementelor din 2 tipuri de produse de impermeabilizare
beton împotriva acţiunii apei sub presiune,
- protecţie a armăturilor împotriva coroziunii, • I - produse cu compuşi activi la nivel
- fenomenului de îngheţ – dezgheţ , capilar care acţionează prin penetrarea
- protecţie împotriva apei marine; produsului în masa betonului pentru a
- produse anorganice compatibile fizic şi asigura impermeabilizarea betonului în
chimic cu betonul, profunzime;
- cimenturi speciale + nisipuri cuarţoase cu • II - produse formate din mortare şi şlamuri
granulometrie optimă + aditivi. care formează o barieră impermeabilă.
61
Daniela Lucia MANEA
Impermeabilizarea la nivel capilar Impermeabilizarea

 protecţie împotriva
prin activarea substanţelor chimice 
 pătrund în capilarele betonului datorită presiunii
osmotice a apei  • bioxidului de carbon
 întră în reacţii cu compuşii activi din beton
• clorurilor
 formează legături chimice 
 închid capilarele şi fisurile capilare • sulfaţilor
Obs. • nitraţilor
Prin stratul de produs Vandex - apa NU
- vaporii de apă - DA
Recomandări Construcţii noi şi vechi
Impermeabilizarea:
• impermeabilizarea betoanelor;
- pereţilor subsolurilor,
• protecţia betoanelor; - a plăcilor de pardoseală,
• repararea şi recondiţionarea betoanelor; - a planşeelor îngropate în pământ,
- a puţurilor de ascensoare,
• restaurarea clădirilor vechi; - a garajelor subterane,
• monolitizări şi subturnări - a bazinelor de înot,
• etanşarea rosturilor. - a diafragmelor
- a rosturilor împotriva apei sub presiune.
Impermeabilizarea
Construcţii hidrotehnice
• rezervoarelor de apă potabilă, • Impermeabilizări şi protecţii rezistente la

• staţiilor de filtrare a apei. acţiunea apei de mare.
62
MAXPLUG
Repararea şi recondiţionarea betoanelor Ciment hidraulic cu întărire rapidă
Procedee de aplicare
• ciment hidraulic,
• opreşte instantaneu apa care curge prin
• mecanizată prin stropire ; crăpături, găuri din beton şi zidărie,
• manuală cu mistria ; • se întăreşte în 3 – 5 minute,
• manuală cu peria ; • nu se contractă,
• mecanizată. • odată întărit  parte a suprafeţei pe care
este aplicat.
MAXSEAL
MAXSEAL
Avantaje:
• stratul permite suportului să transpire  elimină
• înveliş impermeabil, vaporii de apă;
• pe bază de ciment rezistent la presiunea şi • înveliş impermeabil autentic pentru suprafeţele
contrapresiunea hidrostatică, exterioare supuse la intemperii;
• impermeabilizarea subsolurilor, galeriilor, • după întărire se poate vopsi, acoperi cu plăci
rezervoarelor de apă potabilă, piscinelor, ceramice;
canalelor de irigaţie, tunelelor, • rezistă la presiunea hidrostatică a apei freatice;
• ideal pentru înlăturarea igrasiei. • rezistă la efectele corozive ale apei sărate şi
poluării atmosferice;
MAXSEAL – FLEX
MAXSEAL – Foundation
- produs din 2 componente
- mixtură de ciment cu fileri
• produs pe bază de ciment,
• + aditivi speciali + agregate selectate  - răşină sintetică specială
caracteristici izolatoare la fundaţii de beton sau - înveliş flexibil hidroizolant ce aderă la: beton, piatră
zidărie, naturală şi artificială, tencuieli de mortar, cărămizi ,
• o bună protecţie datorită rezistenţei sale înalte la blocuri de beton,
apele agresive,
• se aplică în general la subsolurile cu nivelul freatic - acoperă fisurile de contracţie şi crăpăturile capilare,
înalt, - rezistent la abraziune, la poluarea atmosferică, la
• izolator al soclului, efectele corozive ale apei sărate, la ciclurile de
• strat hidroizolant sau barieră împotriva umidităţii îngheţ – dezgheţ.
prin capilare.
63
Daniela Lucia MANEA
MAXREST – mortar cu întărire rapidă,

MAXSEAL – FLEX necontractabil, pentru repararea
- la hidroizolarea - rezervoarelor de apă potabilă

• suprafeţelor de beton şi zidărie
- a bazinelor de înot,
• ciment + aditivi speciali
- a subsolurilor, supuse la
• aderă la suprafaţa pe care este aplicat
presiunea apei,
• redă betonului forma sa iniţială
- hidroizolarea interioară şi • întărire 15 – 20 minute
exterioară a clădirilor vechi şi noi, a fundaţiilor,
• culoarea gri
a tunelelor, barajelor, zidurilor de sprijin. • fără miros, nu este toxic
MAXSHEEN – strat acrilic impermeabil

MAXREST – mortar cu întărire rapidă,
pentru interior şi exterior.
necontractabil, pentru repararea
- pe beton, zidărie, tencuială, piatră, ceramică, ipsos sau
lemn,
Se utilizeză pentru:
- emulsie de copolimeri în dispersie apoasă,
• reparaţii generale şi remedieri direct pe beton; - strat durabil pentru hidroizolarea şi decorarea faţadelor şi a
pereţilor interiori,
• acoperirea barelor de armătură din beton; - permite pereţilor să respire,
- impermeabil la ploaie,
• repararea buiandrugilor, rezervoarelor de apă;
- uscare rapidă,
• întărirea betonului arhitectural expus - flexibil,
permanent intemperiilor; - nu crapă la variaţii normale de temperatură,
- rezistă la spălare cu apă şi săpun,
- nu este toxic.
MAXCLEAR – protecţie impermeabilă, CONCRESEAL – Plastering

transparentă pe bază de silicon
- înveliş cu structură decorativă pentru betoane,
construcţii prefabricate şi zidărie din piatră brută,
- înveliş de protecţie pentru toate tipurile de
- hidroizolaţie rezistentă la agresivitatea apei,
suprafeţe - fără calcar, - cimenturi + silică + agregate minerale
- protecţie transparentă pentru betonul de - proprietăţi de impermeabilizare, acoperire,
cărămidă, piatra artificială, finisaje de protecţie şi decorare
- umple şi etanşeizeză golurile şi porii din beton şi
mortar. zidărie  parte a suprafeţei,
Obs.: - protejează suprafeţele cu un finisaj decorativ,
Suprafeţele - complet uscate şi în primele 4 - protejează armătura împotriva coroziunii,
- acoperă betoanele cu grosime minimă, le
ore să nu plouă. protejează împotriva gheţii şi agresivităţii apei.
64
MAXELASTIC
CONCRESEAL – Plastering
• înveliş acrilic elastic,
• pentru toate tipurile de acoperişuri,
Se aplică:
• prin polimerizare  elastomer nedegradabil
• pe faţadele exterioare ca strat decorativ,  un înveliş izolator 100,
• pe pereţii despărţitori îndeplinind trei • izolarea tuturor tipurilor de acoperişuri,
funcţii: de înveliş, de hidroizolaţie şi de • izolarea şi tratarea rosturilor în faţade şi
finisaj decorativ. acoperişuri,
• protejarea faţadelor, pereţilor despărţitori ,
rosturilor dintre coşuri şi dale.
Mortar de impermeabilizare BB75

• etanşeizează şi asigură protecţia betonului, a zidăriei, şi a
VANDEX SUPER SI SUPER WHITE
tencuielilor,
• rezistă la presiunea şi contrapresiunea hidrostatică,
• mortar uscat = ciment Portland + agregate (nisip cuarţos - - impermeabilizare - prin cristalizare în
granulometrie optimă) + aditivi activi, adâncime a betonului,
• impermeabilizarea betonului, a zidăriei, a tencuielilor,
pe faţa expusă apelor sub presiune, • cimentul portland gri sau alb + agregate
• pe faţa opusă, expusă la contrapresiune, (nisip cuarţos granulaţie optimă)+ aditivi
• presiune hidrostatică max. 7 atmosfere, minerali activi,
• contracţia mică,
• adeziune foarte mică la suport,
• se aplică - pe betonul întărit (indifereant
• aplicarea pe suprafeţele orizontale şi verticale, de vârsta)
• permite respiraţia stratului suport, - pe faţa expusă apelor sub presiune,
• bună rezistenţă la gelivitate,
• nu este toxic. - pe faţa opusă la contrapresiune,
VANDEX SUPER SI SUPER WHITE VANDEX - UNI MORTAR 1

• Domeniile tipice de utilizare sunt: • mortar uscat bază de ciment portland gri +
• fundaţii şi pereţi de subsol, agregate (nisip cuarţos - granulometrie optimă) +
• plăci de pardoseală, aditivi minerali activi,
• planşee din beton, • reparaţii şi impermeabilizări - supraf. orizontale şi
• rosturi constructive, verticale de beton sau zidărie,
• diafragme, • rezistenţe mecanice deosebite,
• rezervoare de apă potabilă şi industrială, • rezistent la - abraziune
• piscine,
• staţii de epurare a apelor uzate,
- coroziunea prin levigare,
• construcţii hidrotehnice, - gelivitate,
• poduri, - permite respiraţia suportului,
• canalizări, tunele, galerii. - presiune hidrostatică max. 7 atmosfere -
grosimea stratului aplicat de 10 mm.
65
Daniela Lucia MANEA
SIKA
Tencuieli antiigrasie HYDROMENT • pentru recondiţionări de betoane şi straturi de
protecţie - înlocuitori pentru betoane;
• mortare pentru injectare gata preparate;
• mortare expandate pentru lucrări de rambleere şi
• efect de vaporizare permenentă, turnare;
• nu permite migrarea sărurilor în structura tencuielii • mortare pe bază de răşini sintetice pentru reprofilări
şi cristalizarea acestora în corpul tencuielii, sau special pentru anumite domenii de utilizare;
• face priză pe toate tipurile de zidărie, inclusiv pe • emulsii adezive pentru lucrări simple de reparaţii pe
zidăria mixtă, şantier;
• la interior şi exterior pentru tencuirea pereţilor din • vopsele şi straturi de protecţie pentru betonul şi
zidărie afectaţi de acţiunea sărurilor. oţelul folosit (suprafeţe expuse intemperiilor, bazine
de captare pentru substanţe agresive);
SIKA ZL 10/ZS 10- PAGEL

- la injectarea fisurilor la presiune scăzută şi la
• aditivi pentru betoane - întârzietori sau presiune ridicată,
acceleratori de priză, plastifianţi sau materiale - la fisurile verticale injectarea se va face întotdeauna
de etanşare utilizaţi în scopul obţinerii unui de jos în sus,
beton durabil şi de înaltă calitate; - In mod curent umplerea fisurilor se realizează cu o
presiune iniţială de 2-3 bar, în cazul unor flancuri
• sisteme de etanşare şi hidroizolaţii – mortare umede ale fisurilor şi cu o presiune de 3-6 bar în
subţiri de etanşare; cazul unor flancuri uscate,
• pardoseli industriale; - imediat ce materialul de injectare a ieşit prin duza
următoare se va continua injectarea de la aceasta,
• folii pentru acoperişuri- folii de hidroizolaţie de - se recomandă o injectare suplimentară după 60
înaltă elasticitate. până la 90 minute.
PU 245 – PAGEL
ZL 10/ZS 10- PAGEL răşină de injectare
- răşină utilizată pentru injectarea fisurilor,
Fisurile cu o deschidere sub 1 mm se vor
închide cu duze aplicate prin lipire. - alcătuită din două componente: A (răşina) şi B
(întăritorul),
Găurile cu un diametru de 13 sau 18 mm
- stratul suport şi fisurile ce urmează a fi injectate
se vor executa cu o maşină de găurit sub
trebuie să fie curăţate prin suflare cu aer sub
un unghi de 45° până la 60° astfel încât
presiune, uscat şi fără ulei,
axa găurii să întretaie fisura la jumătate
din grosimea elementului de construcţie. - pentru a realiza o bună ancorare, la fisurile umede
se va utiliza o presiune de min 2-3 bar,
In acest caz se folosesc duze aplicate prin
găurire. - pereţii prea umezi ai fisurilor duc la formarea de
spumă reducând aderenţa.
66
EPOJET
EPOJET
- are proprietăţi optime dielectrice şi rezistenţe
mecanice ridicate, cu o aderenţă foarte bună la
oţel şi beton,
- răşină epoxidică superfluidă utilizată pentru injectarea - înainte de aplicare suprafeţele trebuie să fie
structurilor din beton, perfect curate,
- un adeziv epoxidic lichid, galben transpoarent, fără - pe lungimea fisurii se execută o serie de găuri cu
solvenţi, alcătuit din doi componenţi (A – răşina şi B – diametrul de 8-9 mm, care se curăţă cu un jet de
întăritorul), predozaţi, aer comprimat,
- după amestecarea acestora rezultă un lichid puţin - în aceste orificii se introduc tuburile de injectare şi
vâscos, foarte fluid, utilizat la injectarea fisurilor, se fixează cu adeziv. Injectarea începe de jos în
- EPOJET polimerizează fără contracţii, iar la întărire sus până răşina iese pe tubul superior,
este impermeabil la apă, - se închide tubul inferior şi se continuă injectarea
până la sigilarea completă a fisurii,
EPOJET
STABILCEM
- la o temperatură de 20°C, presiunea de lucru
este de 2 atmosfere, iar dim. min. a fisurii - un liant pe bază de ciment expansiv pentru
poate fi de 100-200 microni, prepararea pastei de injectare a fisurilor din
- DPU este de 40 min de la preparare, la o beton,
temperatură de +23°C, - suportul trebuie să fie perfect curat,
- tmin = +5°C atât pentru material cât şi pentru - înainte de injectare, suprafaţa se va uda cu apă
mediu exterior, până la saturaţie,
- tmax = +30°C, - în cazul injectărilor de consolidare, după
- pt. t = 23°C priza se realizează la 50 minute, realizarea găurilor de injectare se spală cu apă
începând de la partea superioară, astfel încât să
- pt. t = 30°C la 30 minute, se elimine toate particulele din interior.
- Intărirea completă se obţine după 7 zile.
Sikadur – 52 Elastic
- un material sintetic pentru injectare, Sikagard 62
- elastic,
- nu conţine solvenţi, fluid, - un material de etanşare bicompus,
- bicomponent, pe bază de răşini epoxidice,
- nu conţine solvenţi,
utilizat la injectarea fisurilor din beton,
- vâscozitate deosebit de scăzută, - pe bază de răşini epoxidice,
- rezistenţă capilară mare, - caracterizat de o rezistenţă chimică bună,
- rezistenţă mecanică ridicată, - la întărire nu elimină vapori de apă.
- nu conţine particule diluate,
- se întăreşte fără a elimina apa.
67
Daniela Lucia MANEA
Adesilex PG1/PG2
ISOMAT DUROFLOOR – PSF
• Adeziv epoxidic bicomponent,
• răşină epoxidică transparentă, • De consistenţă tixotropică,
• alcătuită din doi componenţi, • Pentru consolidări structurale,
• fără solvenţi, • Lipirea tolelor de oțel pe elementele de
• rezistă la apă, acizi, alcalii, produse beton (beton placat),
petroliere şi soluţii de săruri, • Închiderea fisurilor de mari dimensiuni,
• fiind utilizată la chituirea fisurilor. • Prinderea şi ancorarea tiranţilor metalici
în/pe suprafaţa betonului.
Eporip Mapefinish
• Adeziv epoxidic bicomponent, • Mortar predozat,

• De consistenţă fluidă, • Bicomponent,
• Amorsă de aderenţă pentru betonul • Pe bază de ciment, agregate fine şi
proaspăt turnat pe betonul întărit, microsilicaţi + latex pe bază de polimeri
• Ancorarea elementelor metalice în beton, sintetici în dispersie apoasă.
• Finisarea zonelor reparate.
Mapelastic
• Mortar predozat,
• Bicomponent,
• Elastic,
• Pe bază de ciment + latex pe bază de
polimeri sintetici în soluţie apoasă,
• Hidroizolant,
• Rezistent la anhidrida carbonică, la cloruri
şi sulfaţi.
68
Pe plan mondial
8. MATERIALE COMPOZITE
UTILIZATE LA REPARAREA • reabilitarea şi consolidarea structurilor cu
materiale compozite polimerice armate cu
ȘI REABILITAREA fibre (CPAF) - la începutul anilor ’80.
STRUCTURILOR • refacerea capacităţii portante a
CPAF elementelor structurale a început în
Japonia (fâşiile de CPAF).
compozite cu matrice polimerice armate cu fibre • apoi a apărut şi în Europa (placări cu
platbande din CPAF).
CPAF
CPAF pentru beton armat
Matricea - pentru impregnarea fibrelor
- menţine armătura în poziţia impusă
Matricea - răşini - epoxidice - asigură mediul de transmisie a tensiunilor
- polimerice Fibrele - pentru armare
- filamente continue sau ţesături
- vinilesterice
Armătura - fibre - carbon
- sticlă
- aramidice
Probleme speciale
• Soluţiile de consolidare cu materiale
compozite cu matrice polimerică, armate
• Fibrele de sticlă E – pot fi atacate de cu fibre (CPAF) suplimentează soluţiile
mediul alcalin din beton. tradiţionale care folosesc betonul şi oţelul,
având următoarele avantaje:
• Sticla de zirconiu este rezistentă la

acţiunea agresivă a alcaliilor.
69
Daniela Lucia MANEA
Consolidarea cu produse din CPAF

Avantaje: Consolidarea cu produse din CPAF
Avantaje:
• reducerea încărcării permanente din structură
prin creşterea rezistenţei şi ductilităţii elementelor • platbandele compozite se pot proiecta şi realiza
structurii; cu proprietăţi iniţial stabilite pe baza alegerii
• modul de elasticitate mare; raportul dintre elementelor sistemului multifazic, fracţiunilor
greutate şi rezistenţa materialului este mult mai volumetrice de fibră şi matrice, orientării fibrelor
mare decât în cazul materialelor clasice; şi procedeului de fabricaţie;
• rezistenţa ultimă la rupere ridicată (de cel puţin • posibilităţi de alcătuire şi optimizare în funcţie de
trei ori mai mare decât cea a oţelului); fiecare caz particular;
• deformabilitate acceptabilă; • varietate mare de soluţii, dimensiuni foarte
• caracteristici mecanice, dirijate în raport cu diferite, aplicarea în straturi;
cerintele de rezistență și rigiditate; • elementele se pot realiza în lungimi mari, fiind
• posibilitate de precomprimare; posibilă livrarea şi în rulouri;

Avantaje:
Avantaje:
• densitate redusă;
• rezistenţă la foc; • durabilitate (posibilitatea utilizării în medii
• greutate mică (20 din cea a oţelului), agresive);
reducând cheltuielile de transport, • bună comportare la acţiunea agenţilor
instalare; corozivi şi a sărurilor;
• materialele compozite polimerice sunt
bune izolatoare electrice, nemagnetice,
neconductive termic;
Consolidarea cu produse din CPAF Dezavantaje

Avantaje:
• Incă nu se pot formula concluzii definitive
• reducerea costurilor legate de întreţinere;
• întreţinere simplă;
referitoare la durabilitate, fiind de puțin
• Eliminarea structurilor provizorii pentru sprijiniri
timp aplicate;
temporare; • preţul încă relativ ridicat;
• Reducerea manoperei;
• fibrele (mai ales cele din carbon) sunt de
• reducerea timpului de instalare, manipulare şi transport;
• consolidarea nu presune întreruperea funcţionării
4-5 ori mai scumpe decât oţelul, dar
structurii, motiv pentru care, în ansamblu se realizează o manopera este mult mai ieftină; diferenţa
economie de (18-20); dintre costuri se reduce pe măsură ce
creşte volumul de activitate;
70
Dezavantaje
Dezavantaje
• schimbările bruşte de secţiune pot
determina cedări datorită tensiunilor
• măsuri suplimentare de protecţie împotriva locale de întindere normală pe platbandă;
şocului; • deşi materialele se comportă liniar elastic,
• sensibilitate la radiaţii ultraviolete; există pericolul cedării fragile;
• la temperaturi care depăşesc temperatura • platbandele compozite sunt mai sensibile
de tranziţie sticloasă a răşinii sunt la acţiuni determinate de corpuri dure,
doar că deteriorările sunt localizate şi se
necesare măsuri de protecţie; pot remedia simplu şi uşor;
METODE DE REABILITARE Produse

două metode:
- armare exterioară - la consolidarea grinzilor din • forme structurale cu aplicaţii la grinzi, stâlpi şi
beton armat şi din lemn prin lipirea cu platbande tablierele unor poduri;
compozite sau cămăşuirea inimii, consolidarea • bare şi toroane din materiale compozite cu
stâlpilor sau confinarea acestora cu fâşii, matrice polimerice armate cu fibre de înaltă
membrane sau ţesături compozite şi rezistenţă pentru armarea betonului;
consolidarea zidăriilor şi a planşeelor folosind • sisteme compozite compuse, benzi, ţesături,
platbande cu grosime şi lăţime variabilă; membrane subţiri folosite la repararea şi
- armături înglobate în beton, armături simple, pre şi consolidarea elementelor de tip grinzi, stâlpi,
post întinse. planşee şi pereţi.
Elementele prefabricate
• Produsele din materiale compozite
utilizate la consolidarea structurală a • fâşii sau benzi, lipite cu adezivi de elementele
care urmează a fi consolidate;
elementelor de construcţie:
• profile prefabricate tip L cu aripi egale, cu
« prefabricate » secţiune U, membrane sau cămăşueli
« prin formare manuală la faţa locului ». prefabricate, având forma curbă sau spaţială
(în funcţie de dimensiunile şi forma elementului
care urmează a fi consolidat), montate cu
ajutorul adezivilor.
71
Daniela Lucia MANEA
Sisteme de formare manuală la faţa locului Consolidări cu lamele

• fascicule de fibre preimpregnate amplasate manual - lamele cu un conţinut de fibre de 60-70%, orientate după o
sau mecanic pe suprafaţa elementelor care urmează a direcţie, lamele ce se fixează cu un adeziv pe suprafaţa
fi consolidate; elementelor deteriorate, obţinând o majorare a capacităţii
• fascicule din fibre uscate care se aplică manual sau portante a elementului, la încovoiere şi tăiere.
mecanic pe suprafaţa care urmează a fi consolidată; • Lamelele au diferite lăţimi şi grosimi, fiind disponibile în
• fâşii din fibre aranjate unidirecţional; orice lungime, dar datorită flexibilităţii mai reduse, lamelele
• ţesături multidirecţionale, cu fibrele dispuse pe mai se folosesc la suprafeţe plane: planşee, pereţi, grinzi.
multe direcţii, iar răşina se aplică în abundenţă; • La elementele solicitate la încovoiere, lamelele se pot lipi
simplu sau se aplică varianta prin precomprimare.
• fâşii sau ţesături unidirecţionale preimpregnate cu
răşină, în care fibrele au o singură direcţie; sistemele • Grinzile din beton armat consolidate la tăiere pot fi rigidizate
se pot aplica cu sau fără răşină adiţională. prin lamele în formă de L, care ulterior vor funcţiona ca şi
etrieri.
Consolidări cu ţesături CPAF – aplicate la:

- în scopul majorării rezistenţei elementelor la încovoiere,
tăiere, impact şi explozii, la elemente circulare, rectangulare
sau cuburi (datorită flexibilităţii ridicate). - Consolidarea grinzilor şi plăcilor degradate
- Ţesăturile se aplică manual, folosind fibre lipite pe suprafaţa din încovoiere,
pregătită a elementului de consolidat cu ajutorul unor răşini.
- Ţesăturile se realizează din fibre de carbon, de sticlă, de - Consolidarea grinzilor şi stâlpilor degradaţi
aramidă sau din fibre hibride, orientate după o direcţie, după
două, sau după mai multe direcţii. din forfecare,
• Dacă ţesăturile sunt impregnate cu răşină (într-o - Confinarea stâlpilor,
maşină de saturare) şi apoi aplicate umed pe elementul
pregătit, procedeul se numeşte cu « ţesături umede ». - Consolidarea coşurilor industriale.
Procedeul cu « ţesături uscate » presupune ca instalarea
să se facă direct în răşina care a fost uniform aplicată pe
suprafaţa de consolidat.
Scheme de înfăşurare Consolidarea elementelor încovoiate din

beton cu CPAF
• Cea mai eficientă este înfăşurarea completă, care se
foloseşte de obicei la stâlpi.
• La grinzi (când înfăşurarea completă este imposibilă datorită Eficienţa depinde de:
planşeului) se practică înfăşurarea în U, adică pe trei feţe
sau prin lipirea pe două feţe a elementului.
- Adezivul utilizat pentru lipirea platbandei
de CPAF,
- Eficienţa maximă- pentru un adeziv
puternic cu caracteristici fizico-mecanice
compatibile cu stratul de beton şi cu
materialul compozit.
72
Etape în consolidarea elementelor din Consolidarea elementelor

beton armat cu CPAF solicitate la încovoiate din beton armat
încovoiere
• să respecte conceptul general al armării
• Alegerea unui compozit cu modul de exterioare;
elasticitate suficient de mare • se realizează prin lipirea unor platbande
(fibre carbon+ matrice epoxidice) din CPAF pe suprafaţa de beton în zonele
pentru a folosi platbande subţiri în care se doreşte o creştere a capacităţii
portante astfel încât să se obţină un
mecanism de cedare convenabil.
Măsuri specifice de cedare
• Curgerea armăturii din oţel şi strivirea betonului din zona

comprimată;
• Curgerea armăturii şi ruperea la întindere a platbandei şi
strivirea betonului din zona comprimată;
• Despicarea platbandei din zona fisurilor marginale;
• Cedarea la forfecare a betonului în zonele de capăt ale
platbandelor;
• Despicarea platbandei în regiunea fisurată cu momente
încovoietoare mari;
• Despicarea platbandei datorită denivelărilor betonului;
• Cedarea aderenţei platbandă-adeziv;
• Cedarea legăturii platbandă-adeziv sau adeziv-beton;
• Fofecarea intelamelară a platbandei compozite stratificate.
Consolidarea pentru majorarea

capacităţii portante la forfecare
Consolidarea prin marirea capacităţii
portante la forfecare
a) Membrana continuă cu fibrele normale pe axa

grinzii,
b) Armare cu fâşii verticale,
c) Armare cu fâşii înclinate,
d),e), f) armare cu membrane având fibrele cu
diverse orientări,
73
Daniela Lucia MANEA
Mecanisme de cedare a elementelor

încovoiate consolidate în vederea sporirii
capacităţii portante la forfecare Obs.:
Infăşurarea completă a grinzii cu o membrană
compozită este mai eficientă decât
• Ruperea la întindere a elementului cămăşuirea parţială în U sau numai pe feţele
compozit, laterale.
• Desprinderea compozitului de pe
suprafaţa betonului.
Utilizarea CPAF la consolidarea stâlpilor

Utilizarea CPAF la consolidarea stâlpilor din beton armat
din beton armat
• Eficienţa depinde de:
Efect: • Rezistenţa betonului,
• Zveltetea stâlpilor,
• Imbunătăţirea ductilitaţii stâlpilor (de până
la 7 ori), • Tipul fibrei şi a matricei compozite,
• Orientarea fibrelor din membrana
• Sporirea efortului axial capabil cu 50%
compozită,
pentru compozite armate cu fibre de sticlă
• Conlucrarea la interfaţa beton-compozit,
şi 70% pentru compozitele armate cu fibre
de carbon. • Forma secţiunii transversale a stălpilor.
Consolidarea stalpilor de secţiune

Utilizarea CPAF la consolidarea stâlpilor circulară
din beton armat
a – înfaşurarea ţesăturii
preimpregnate
b – fâşii preimpregnate sau
Avantaje: lipite cu adezivi
c - cămăşuieli prefabricate
- Montaj simplu, aplicate prin lipire
- Muncitori cu calificare medie, d- înfășurarea cablurilor
compozite preimpregnate
- Nu sunt necesare dispozitive complicate, e – sistem automat de
înfăşurare
- Răşinile polimerice se pot întări la
f- injectarea răşinilor sub
temperatură obişnuită. presiune
74
Consolidarea stâlpilor cu sectiune Consolidarea zonei de rezemare a unei

pătrată grinzi pe un stâlp
- o eficienţă mai redusă - Stâlpul se înfăşoară la

decât în cazul stâlpilor cu partea superioară
secţiune circulară
- Grinda este înfăşurată cu
- Presiunea de confinare membrane compozite cu
variază de la o valoare fibrele orientate normal
maximă la colţuri la o pe axa grinzii către zona
valoare minimă în mijlocul de rezemare şi orientate
laturilor la ± 45 în regiunea de
- Se poate îmbunătăţi intersecţie a stâlpului cu
eficienţa prin rotunjirea grinda
colţurilor
Confinarea stâlpilor din beton armat Consolidarea stâlpilor din beton armat
folosind ţesături din fibre de carbon folosind benzi din CPAF de carbon
(lipite cu adezivi, la distanţe calculate în
prealabil)
Confinarea stâlpilor din beton armat

Confinarea stâlpilor din beton armat
folosind fascicule din CPAF
folosind membrane din CPAF (toroane sau fascicule de carbon
pretensionate)
75
Daniela Lucia MANEA
Consolidarea elementelor din lemn

Consolidarea structurilor din zidărie folosind CPAF o idee de ultimă oră
Răşinile polimerice
pot avea următoarele componente: Reabilitarea tencuielilor
• GRUND - amorsarea suprafeţei betonului pentru Degradarea unei construcţii începe deseori
îmbunătăţirea aderenţei cu răşinile utilizate la cu degradarea tecuielilor
impregnarea armăturii sau a stratului adeziv,
CAUZE:
• CHIT - umplerea eventualelor goluri la suprafaţa
betonului şi netezirea suprafeţei la care se - Lipsa protecţiei tencuielilor,
ataşează platbanda compozită, - Materiale de calitate redusă,
• ADEZIVI - pentru asigurarea conlucrării dintre - Execuţia deficitară a tencuielilor,
platbanda compozită şi beton,
• ACOPERIRI PROTECTOARE - asigură protecţia - Execuţia deficitară a stratului suport,
exterioară a armăturii produsului compozit faţă de - Cedarea structurii de rezistenţă,
agenţii agresivi din mediul înconjurător. - Pătrunderea apei din exterior,
Reabilitarea tencuielilor Reabilitarea tencuielilor -

etape
CAUZE:
- Umiditatea stratului suport, • se îndepărtează tencuiala veche şi zonele
- Expunerea la agenţii atmosferici, instabile,
- Pereţii nu sunt plani, • Se curăţă stratul suport cu apă sub
- Bolţi din materiale casante sau fără presiune,
consistenţă, • Se fac reparaţii locale (dacă este cazul),
- Utilizarea unor materiale cu proprietăţi • Se aplică o plasă de polipropilenă care
diferite (BCA, cărămizi). distribuie tensiunile în mod uniform.
76
Reabilitarea higrotermică
Ansamblu de măsuri tehnice aplicate:

9. REABILITAREA - Anvelopei;
HIGROTERMICĂ A - Microclimatului interior,
CLĂDIRILOR
pentru a mări performanţele cu privire la
transferul de căldură, confort, economie
de energie.
Reabilitarea higrotermică Reabilitarea higrotermică

Reabilitare termică
- Asigurarea unor calităţi de izolare Reabilitare termică:
îmbunătăţite la transfer de căldură pentru măsuri tehnice aplicate componentelor
elementele de închidere;
anvelopei cu scopul:
- Majorarea rezistenţelor la transfer termic
prin aplicarea unor straturi termoizolante - de a mări performanţele din punct de
suplimentare; vedere a transferului de căldură;
- O interventie termică radicală ce ţine cont - diminuării pierderilor;
de toate căile prin care au loc pierderile de
căldură ale clădirii atât spre exterior cât şi - conservării căldurii.
spre spaţiile interioare neîncălzite.
Reabilitarea higrotermică Reabilitarea higrotermică

Reabilitare higro: Reabilitarea ventilării:
măsuri de combatere a unor efecte raţionalizarea schimburilor de aer dintre

negative ce se manifestă datorită difuziei interior şi exterior pentru a asigura
vaporilor de apă prin elementele de condiţiile de confort şi sanitare normale,
construcţie în principal fenomenului de iar in perioadele reci pierderi cât mai mici
condens. de căldură din încăperi.
77
Daniela Lucia MANEA
Reabilitarea higrotermică Reparaţiile timpurii

Reabilitarea termofizică • mai economice ;
măsuri specifice pentru asigurarea • mai uşor de executat ;
condiţiilor globale de confort şi igienă în
clădirile existente (diminuarea schimbului • decât cele care intervin după o
excesiv de aer, îmbunătăţirea iluminării alterare severă  stoparea rapidă a
naturale) acţiunii dăunătoare + repararea
elementului degradat.
Reabilitarea higrotermică a clădirilor Reabilitarea higrotermică a clădirilor

Pierderile de căldură din elementele de închidere
trebuie să fie compensate de energia termică astfel Clădirile vechi:
încât temperatura clădirii să fie optimă. - Capacitate de izolare sub cerinţele actuale;
- Instalaţiile de încălzire sunt uzate fizic şi moral;
Pierderile de căldură într-o clădire obişnuită sunt:
- Degradarea termofizică a instalaţiilor de
- (40-50)% prin sch. de aer între încăperi şi exterior;
transport a agentului termic pierderi mari de
- (20-25)% prin porţiunile opace ale p. exteriori; căldură pe traseu;
- (10-15)% prin ferestre, luminatoare, vitrine, uşi
exterioare;  suplimentarea capacităţii de izolare termică a
anvelopei sau cel puţin a elementului
- (5-10)% prin acoperiş;
necorespunzător.
- (5-10)% prin planşeul peste subsol.

Necesitatea reabilitării higrotermice 1. Scăderea calităţii de izolare termică a materialelor
1. Scăderea calităţii de izolare termică a Factorii de climă:

materialelor; - Variaţiile de temperatură
2. Creşterea nivelului de exigenţe privind - Ingheţ-dezgheţ repetat infiltraţiile de apa
confortul higrotermic; din precipitaţii
3. Creşterea nivelului de exigenţe privind - Radiaţiile solare
gradul de izolare termică; Acţiuni chimice distructive:
4. Modernizarea unor clădiri existente. - Acidul - sulfuric
- carbonic
- azotic
78
Necesitatea reabilitării higrotermice Necesitatea reabilitării higrotermice

1. Scăderea calitaţii de izolare termică a materialelor 1. Scăderea calităţii de izolare termică a materialelor
Factori de microclimat interior: Alte cauze:

- Condensul vaporilor de apă extrafiltrati din • Incărcările dinamice din exploatare care
încăperi prin elementele de construcţie
pot provoca tasarea materialelor;
exterioare în perioadele reci;
- Apa acumulată în materiale le majorează • Acţiunea rozătoarelor şi a
conductivitatea termică şi asociată cu microorganismelor care degradează unele
temperaturile scăzute datorită fenomenului de materiale de izolare organice;
îngheţ-dezgheţ repetat duce la deprecierea • Vibraţiile din timpul cutremurelor şi datorită
materialului cu structura capilaro-poroasă. acţiunii vântului.
Necesitatea reabilitarii higrotermice Necesitatea reabilitării higrotermice

2. Creşterea nivelului de exigenţe privind confortul 3. Creşterea nivelului de exigente privind gradul de
higrotermic izolare termică
• Aport suplimentar de energie necesar • A devenit necesară datorită crizei
pentru încălzirea încăperilor (nu se aplică energetice mondiale şi a preocupărilor de
pe scară largă); reducere a poluării atmosferei prin arderea
combustibililor fosili;
• Sporirea calităţilor de izolare termică a
• Ideea este ca în clădirile noi consumul
elementelor de închidere (soluţia viabilă). energetic să fie scăzut în exploatare;
• Pentru clădirile vechi să se aplice măsuri
de reabilitare higrotermică care să
diminueze pierderile de căldură.

4. Modernizarea unor clădiri existente
Justificări:
La clădirile mai vechi la care : • Nu sunt necesare lucrări de organizare
suplimentare;
- au suferit efectele unor cutremure; • Se pot majora şi performanţele fizico-mecanice
- sunt afectate negativ de factorii de mediu pentru unele elemente structurale şi de
şi de microclimatul interior; închidere odată cu reabilitarea acestora;
• Activitatea nu se întrerupe decât o singură dată
- vor fi reparate, recompartimentate, (perioadă) în care se fac toate lucrările;
supraetajate, extinse; • Asperctul estetic poate fi îmbunătăţit prin aceste
- necesită lucrări de reabilitare estetică se lucrări de reabilitare higrotermică;
recomandă a li se face şi o reabilitare • Cheltuieli mai reduse (numai cu costul
materialelor de izolaţie).
higrotermică.
79
Daniela Lucia MANEA
Principiul reabilitării higrotermice prin

Reabilitarea zonei opace a pereţilor exteriori
suplimentarea capacităţii de izolare
- Ataşarea unui strat termoizolant suplimentar
Principiul general: fixat prin lipire cu adeziv şi/sau prin prindere
mecanică şi protejat sau finisat;
majorarea rezistenţei la transfer termic - Stratul de izolare termică se poate face pe
ambele feţe, fiind preferată cea pe faţa
prin aplicarea unor straturi termoizolante
exterioară datorită avantajelor;
suplimentare din materiale cu mare
efcienţă şi cu durabilitate ridicată.

Soluţii
- In cazul clădirilor cu dimensiuni reduse; - Plăci de polistiren expandat lipite cu pasta de ipsos –
aracet, direct pe faţa interioară, finisate cu tapet etanş la
- La cămine, holuri, şcoli, unde utilizătorii sunt vapori;
absenţi perioade îndelungate de timp; - Plăci din polistiren expandat lipite cu bitum topit peste
- Pentru reabilitări zonale; care s-a aplicat o barieră contra vaporilor din carton
- In (1970-1980) s-au aplicat frecvent la clădirile asfaltat şi apoi tencuiala pe rabiţ;
de locuit din panouri mari în Baia Mare, Cluj; - Tencuială de mortar cu granule de polistiren sau perlit;
- Fixarea pe un schelet din sipci de lemn prinse de perete
- La pereţi de beton armat monolit la Iaşi; cu sisteme mecanice (cleme,bolţuri, şuruburi) care permit
- La pereţi din zidărie de cărămidă la Botoşani, eliminarea riscurilor de acumulare a apei din condens
Suceava. (spaţiul de aer dintre termoizolaţie şi perete, migrarea
vaporilor de apă şi permite migraţia vaporilor de apă şi
eliminarea lor din încăpere, favorizand uscarea.

Efecte secundare
- Petele de umezeală şi mucegai datorită Avantaje: higrotermice;
condensului la marginile sistemului de tehnologice;
izolare termică suplimentară; sociale.
- Sensibilitatea polistirenului la şocuri. - Indicată la - blocuri de locuinţe;
- clădiri de birouri;
 Reducerea interesului asupra acestei idei - spitale;
- cămine.
- La faţadele monotone cu suprafeţe mari.
80

Reabilitarea pe ambele feţe
Soluţii
- Lipirea stratului izolant cu o pastă pe bază - Când din calcul rezultă grosimi prea mari
de ciment cu adaos adeziv sau altă pastă de izolaţie făcând neraţională dispunerea
rezistentă la factorii de mediu şi ancorarea acestora pe o singura faţă;
cu legături metalice; - Din considerente tehnico-economice,
- Fixarea mecanică cu elemente metalice arhitecturale, de protecţie.
care susţin şi sistemul de protecţie şi
finisaj.
Reabilitarea zonelor vitrate ale Reabilitarea termică a zonelor

pereţilor exteriori transparente
Diminuarea transferului termic se poate face - 25% din pierderile de caldură;
- Sporirea numărului de straturi de aer cu grosimi (1-5) cm
prin: închise între geamuri;
- Micşorarea transmisiei directe a căldurii - Un strat de aer suplimentar  +40% la rezistenţă
termică .
aferente zonelor transparente şi prin
elemente opace; Dezavantaje:
- Diminuarea intensităţii schimbului de aer - Creşte greutatea ferestrei;
- Sunt greu de întreţinut (accesul dificil între geamuri).
prin rosturile neetanşe ale tâmplăriei.
Pe cercevele – vechi
- suplimentare  o fereastră suplimentară.
Reabilitarea acoperişurilor terasă Reabilitarea acoperişurilor terasă

a) prin înlocuire totală b) cu straturi suplimentare
- Inlocuirea întregii structuri existente de pe - Se păstrează întreaga structură existentă;
ultimul planşeu cu o structură nouă care - Se prevede un strat suplimentar de izolare
va cuprinde şi un strat de izolare termică;
termică;
- O soluţie costisitoare;
- Aplicat peste vechea izolaţie hidrofugă,
- Când structura veche este degradată în
cea mai mare măsură sau permite care devine o barieră de vapori
acumularea apei din condens şi infiltraţii suplimentară.
cu efecte nefavorabile intense şi frecvente
la ultimul nivel al clădiri.i
81
Daniela Lucia MANEA
Reabilitarea acoperişurilor terasă

Reabilitarea planşeului peste subsol
c) prevederea unei şarpante
- Se realizează un acoperiş clasic cu - Clădirile executate în 60-80 la blocurile de
şarpantă uşoară; locuinţe – planşeul peste subsol nu avea izolaţie
termică;
- Cu pod de înălţime redusă;
- Soluţie – un strat de termoizolaţie sub subsol (a);
- Peste structura existentă, îmbunătăţită cu - un strat de termoizolaţie sub pardoseală.
o izolaţie suplimentară. - Materiale: bca, betoane uşoare, vată minerală
semirigidă, materiale granulare (sub pardoseală)
Reabilitarea planşeului peste subsol Reabilitarea planşeului peste subsol

• Aplicarea termoizolaţiei la partea inferioară a
planşeului fixarea se face prin lipire cu pastă
adezivă şi/sau prin susţinere cu o reţea de bare
din oţel beton (5-6)mm suspendată de planşeu
cu mustăţi prinse de bolţurile metalice împuşcate
în planşeu.
Reabilitarea pereţilor de subsol Reabilitarea pereţilor de subsol

- Placarea cu termoizolaţie pe toată suprafaţa interioară (a):
 Consum mare de material
 Cost ridicat
 Riscul de condens sub stratul de termoizolaţie
- Placarea peretelui de subsol la exterior numai pe
porţiunea supraterană (b) cu termoizolaţie rigidă, protejată
corespunzător:
 Mai economic
 Mai raţional
- Plăcile lipite cu bitum sau mortar sau alta pastă şi se
asigură cu legături metalice 1buc/m2
82
Materiale termoizolante pentru Materiale termoizolante pentru

reabilitarea higrotermică a clădirilor reabilitarea higrotermică a clădirilor
In alegerea materialelor pentru reabilitarea Condiţii speciale pentru materialele de reabilitare:
higrotermică se ţine cont de o analiza pe criterii:
- Calitative;
- Tehnice; - Calitaţi termofizice şi conservarea lor în timp;
- Economice – nu se face economie le - Grosime optimă necesară a straturilor de izolaţie;
termoizolaţie ci prin termoizolaţie. - Posibilitatea fixării sigure pe structura existentă;
Ţinând cont că sunt lucrări care se execută: - Să se identifice sisteme de protecţie şi finisaj ale
- La intervale mari de timp de la terminarea izolaţiei suplimentare.
construcţiei;
- In condiţii diferite decât a lucrărilor similare
executate iniţial.
Materiale termoizolante pentru Materiale termoizolante pentru

reabilitarea higrotermică a cladirilor reabilitarea higrotermică a clădirilor
Exigente:
Exigenţe:
a) Coeficient de conductivitate termică  cu valori cat mai
mici (pentru a rezultă o grosime cât mai mică;) g) Rezistenţa la gelivitate (pentru o mai bună
durabilitate) – se preferă materialele cu pori
b) Greutate tehnică cât mai redusă (pentru ca încărcarea din închişi sau cu permeabilitate cat mai redusă la
izolaţia suplimentară să fie cat mai mică); apă
c) Sensibilitate redusă la acţiunea apei;
 Polistirenul expandat;
d) Rezistenţă şi rigiditate ridicate (pentru a prelua fără
deformaţii mari greutatea acelor straturi, sisteme de  Sticla spongioasă;
protecţie şi finisaj, acţiune a vântului);  Spuma PVC;
e) Rezistenţă bună la foc (fără degajări de substanţe sau structuri compuse, etanşe la apă şi la vapori:
nocive); - plăci cu feţe din foi sau folii metalie;
f) Sensibilitate redusă la variaţii de temperatură; - plăci din mase plastice.
Protecţia stratului termoizolant suplimentar Protecţia stratului termoizolant suplimentar

Pereţi exteriori:
Pereţi exteriori: I – izolaţie suplimentară pe faţa interioară
- Plăci din ipsos-armat cu faţa văzută tratată contra
I – izolaţie suplimentară pe faţa interioară vaporilor (prin vopsire, lăcuire, tapetare) © fixate de
- Tencuială pe plasă de rabiţ şi reţea din bare de termoizolaţie prin lipire şi asigurate prin mijloace
mecanice.
oţel-beton fixată de perete cu mustaţi de sârmă
galvanizată prinsă în bolţuri (obligatoriu o barieră
contra vaporilor)- carton asfaltat, pânză asfaltată,
folie de polietilenă (a);
- Tapet lavabil etanş la vapori de apă aplicat prin
lipire direct pe suprafaţa plăcilor (din polistiren)
(b).
83
Daniela Lucia MANEA
Protecţia stratului termoizolant suplimentar Protecţia stratului termoizolant suplimentar
II – Izolaţie suplimentară pe faţa exterioară a II – Izolaţie suplimentară pe faţa exterioară a

peretelui exterior peretelui exterior
- Tencuială groasă (3-5) cm din mortar cu - Plăci subţiri de greutate redusă (aluminiu,
permeabilitatea redusă la apă (mortar de ciment azbociment, mase plastice, lemn tratat
cu adaosuri hidrofuge) aplicată pe suport din
plasă de rabiţ fixată pe o reţea din bare de oţel- industrial) fixate pe o reţea de susţinere din şipci
beton ancorată de perete cu mustăţi din sârmă de lemn, bare din material plasic rigid, profile
(a); metalice;
- Tencuială foarte subtire (4-6)mm dintr-o pastă - Intre placaj şi termoizolaţie există un strat de aer
fără ciment rezistentă la acţiuni fizico-chimice pentru a elimina vaporii de apă în aerul exterior’
armate cu o plasă fină din fibre de sticlă, fibre de
carbon (b);
Sisteme actuale de reabilitare higrotermică a

Protecţia stratului termoizolant suplimentar
pereţilor exteriori
II – Izolaţie suplimentară pe faţa exterioară a Sistemul LOBA
peretelui exterior - Izolaţii termice la faţadele clădirilor mai vechi;
- Fără grad deosebit de finisaj;
- In Germania, Franţa;
- Plăci din polistiren expandat;
- Se fixează pe suprafaţa exterioară a peretelui de beton
sau zidărie de cărămidă cu o pastă adezivă pe bază de
ciment cu adaos de răşini polimerice;
- Protecţia izolaţiei – strat subtire de pastă fără ciment pe
bază de componenţi minerali şi lianţi sintetici sau cu
ciment şi adaosuri de copolimeri vinilici;
- Armată cu o ţesătură din fibre de sticlă cu ochiuri de
(3-4) mm tratată contra acţiunii alcaliilor.
Sisteme actuale de reabilitare higrotermică a Sisteme actuale de reabilitare higrotermică a

pereţilor exteriori pereţilor exteriori
Sistemul ALUCOBOND (metoda elveţiană) Sistem POLYAPLAN (metoda germană)
- O izolare termică din materiale eficiente; - Protecţia stratului termoizolant cu panouri
- Lipite direct pe faţa exterioară a peretelui; de poliuretan rigid;
- Protejate prin placare cu panouri plane sau de tip - Placate pe ambele fate cu folie de Al;
cheson dintr-un material compozit numit ALUCOBOND;
- 2 folii de aluminiu de 0,5 mm grosime; - Panourile sunt profilate în lamba şi uluc;
- Lipite pe un miez de polietilenă extrudată de (2-7)mm - Se fixează pe o reţea de şipci din lemn cu
- Faţa văzută este tratată prin vopsire, acoperiri cu folie ajutorul cuielor asigurând şi un spaţiu
PVC gofrată, cu aluminiu natur. necesar pentru colectarea şi eliminarea
vaporilor de apă.
84
Reabilitări termo – fonice
10. Materiale utilizate la o mare parte din fondul de clădiri

existent necesită reabilitării termice în
reabilitări scopul asigurării unui confort termic
termice şi fonice necesar şi a respectării normelor în
vigoare
Rolul termoizolaţiei
« Nu economisiţi la termoizolaţie,
• protejarea structurii şi a spaţiului economiile le realizaţi prin
interior;
termoizolaţie »
• astfel încât să nu se deterioreze
structura,
• astfel încât funcţionalitatea clădirii să
fie optimă.
Vata minerala - Materia primă

Produse din vată minerală vata minerală din bazalt - un produs
anorganic
Şi • obţinut prin fibrilizatea (prin centrifugare)
vată de sticlă topiturii de bazalt în amestec cu dolomita;
• produs sub forma unei aglomerări de fibre
fine, elastice, cu structură deschisă;
• + liant fenolformaldehidic termorigid 
diverse sortimente.
85
Daniela Lucia MANEA
Vata minerală bazaltică Vata minerală bazaltică

• 1 tonă materie primă  32 m3 material • difuzia liantului în materialul termoizolator,
termoizolator din vată bazaltică; •  cuptor - întărirea liantului;
• materia primă = bazalt+ zgură+ cocs • liantul uscat are culoarea verzuie;
• topirea în cuptoare electrice, t= (1500 – • dispozitivul de tăiere longitudinal şi
1600)°C; transversal  produce deşeuri - pot fi
• Fibrilizarea topiturii  fibre de (6-10)m reciclate;
prin centrifugare-suflare; •  vata bazaltică cu un conţinut de fibre
• pe banda transportatoare + liantul (rasina 80 activ ca material izolator.
sintetica).
Vata minerală bazaltică Vata minerală bazaltică

• incombustibile şi neinflamabile,
• termoizolante (-50°C  +1000°C), • nu corodează şi nu sunt corodate,
• fonoizolante şi fonoabsorbante, • rezistente la intemperii,
• rezistente la îmbătrânire, • elastice,
• stabile dimensional, • destul de rezistente la compresiune,
• imputrescibile, • uşor şi rapid de prelucrat şi montat,
• neatacate de microorganisme,
• uşor de combinat cu alte materiale de
• necomestibile pentru rozătoare şi insecte,
construcţii şi de hidroizolaţii,
• hidrofobe,
• nedăunătoare sănătăţii,
• permeabile la vapori,
• reciclabile.
• chimic neutre,
Utilizarea produselor din

vata minerala bazaltica Vata minerală de sticlă
Izolarea termica, fonica si impotriva vibratiilor la:
• 1 tonă de materie primă  70m3 material
termoizolator din vată de sticlă;
Constructii civile, industriale; • materia primă = calcar + rasorit + cuarţ +
- Pe suprafeţe orizontale şi verticale; feldspat + dolomită+ deşeuri de sticlă
- Pereţi exteriori; (max50);
- Planşee peste subsol, pe sol, curente; • topirea în cuptoare electrice - t = 1350°C;
- Pardoseli pe dală flotantă; • pe banda transportatoare + liantul.
- Tavane suspendate;
- Mansarde;
- Acoperşuri metalice;
- Conducte, cazane, rezervoare.
86
Vata minerală de sticlă

• difuzia liantului în materialul termoizolator;
• cuptor - pentru întărirea liantului;
• liantul uscat are culoarea galbenă;
• dispozitivul de tăiere longitudinal şi
transversal  deşeuri - pot fi reciclate;
•  vata de sticlă - cu un conţinut de fibre
100 activ ca material izolator.
Vata minerală de sticlă

• sulurile pot fi comprimate, economisindu-
se, volum la transport şi depozitare;
•  = 14 kg/m3.
87
Daniela Lucia MANEA
Poduri si mansarde Pardoseli si plansee
pereti interiori pereti exteriori Sortimente de vată minerală
• Plăci;
• Pâsle;
• Saltele;
• Cochilii;
• Vata minerală în vrac.
Plăci din vată minerală Plăci din vată minerală

rol de izolator termic, fonic - produse rigide
şi împotriva vibraţiilor • obţinute din vată minerală;
• construcţii civile,
• liată cu ancolant pe bază de răşini
industriale;
fenolformaldehidice;
• la tavane;
• pereţi; • L =1200 mm, l = 600mm, g = (20-120)mm,
• pardoseli pe dală flotantă, •  = (100-160)kg/m3,
• terase; • = 0,036W/mK, 0°C;
• planşee; • tmax = 250°C.
• tavane suspendate.
88
Tipuri de plăci din vată minerală Tipuri de plăci din vata minerală
• plăci semirigide, rigide şi superrigide, din vată minerală din bazalt,
- caşplăci - semirigide erate pe alufolie,
• caşerate sau necaşerate,
- caşerate pe alufolie cu hârtie,
• caşerate pe o parte sau pe ambele părţi - rigide din vată minerală,
cu hârtie Kraft (închiderea porilor şi - rigide din vată minerală din bazalt pe alufolie,
frânează difuzia vaporilor), - rigide caşerate pe alufolie cu hârtie,
• cu folie de aluminiu pe hârtie (barieră de - superrigide din vată minerală din bazalt,
vapori) sau împâslitură de sticlă (decorare - superrigide caşerate pe alufolie cu ţesătură
şi rigidizare). din fibră de sticlă,
- superrigide caşerate pe alufolie cu hârtie,
Tipuri de plăci din vata minerală Tipuri de plăci din vata minerală
• plăci semirigide caşerate pe folie de aluminiu • plăci rigide - izolarea acustică a planşeelor;
PSA, sau hârtie PSH; - termoizolarea vaselor şi recipienţilor sub
• plăci rigide din vată minerală liată cu răşină, presiune;
- cu sau fără material suport aplicat prin caşerare, - caşerate cu împâslitură din fibre de sticlă
- în pachete ambalate cu folie de polietilenă pentru izolarea tavanelor pivniţelor şi subsolurilor;
termocontractibilă
• plăci rigide PG; • plăci semirigide pentru termoizolarea faţadelor
• plăci superrigide PSG; ventilate;
• plăci caşerate cu folie de aluminiu PGA; • plăci rigide pentru izolarea faţadelor ventilate;
• plăci superrigide caşerate cu folie de aluminiu • plăci rigide pentru izolarea acustică a planşeelor.
PSGA.
Pâslele din vată minerală Pâslele din vată minerală

termoizolaţii, fonoizolaţii: produse uşoare,
- la construcţii civile şi industriale; • semirigide din vată minerală;
- planşee; • liată cu ancolant pe bază de răşini
fenolformaldehidice;
- pereţi;
• L= 1200 mm, l= 600 mm, g= (30-100)mm;
- pardoseli pe dală flotantă;
• = (40-110)kg/m3;
- camere fonice; • = 0,036 W/mK;
- instalaţii industriale; • tmax = 250°C.
- construcţii navale.
89
Daniela Lucia MANEA
Pâslele din vată minerală Saltelele din vată minerală

- pâsle din vată minerală din bazalt, - prin
coaserea vatei minerale
- pâsle caşerate pe hârtie Kraft; • pe o singură faţă sau pe ambele feţe;
• pâsle elastice din vată minerală liată cu răşină • de diferite materiale suport (carton impregnat,
sub formă de plăci; ţesături din fire de sticlă, împâslituri din sârmă);
• cu sau fără material suport aplicat prin caşerare;
• saltele cusute pe plasă de rabiţ pe o faţă :SP1, sau
• în pachete ambalate în folie termocontractilă pe două feţe :SP2,
• pâslă în plăci necaşerate P;
• saltele cusute pe ţesătură de fibră de sticlă pe o faţă
• plăci semirigide necaşerate PS; STS;
• pâslă în plăci caşerate cu folie de aluminiu PIA,
sau hârtie PIH. • saltele fără suport SR;
• saltele caşerate pe folie de aluminiu SRA;
• saltele caşerate pe hârtie SRH.
Saltelele din vată minerală Saltelele din vată minerală

• L=(3000-5000)mm, l=1000mm, g=(40- • la construcţii civile şi industriale pentru
100)mm,; izolaţii termice;
• = (100-130)kg/m3; • la instalaţii de încălzire;
• = 0,036W/mK; • rezervoare;
• conducte de abur şi apă caldă;
• tmax = 700°C - plasă de sîrmă;
• centrale electrice;
100°C - carton impregnat;
• rafinării ;
250°C - ţesătură din fire de sticlă. • uşi antifoc;
• instalaţii frigorifice.
Saltelele din vată minerală

Pardoseli, pereţi interiori şi
exteriori, terase,
mansarde, conducte,
rezervoare.
• saltele rulate pentru toate
tipurile de termoizolaţii
(între căpriori, grinzi de • Saltele în rulouri pentru • Plăci de înalăa densitate
lemn, planşeele podurilor izolarea termică şi fonică (150 kg/m3), pentru
necirculabile, izolarea a pereţilor de lucrari de izolaţii la
zidurilor de cărămidă în compartimentare, terase.
două straturi), planşeelor, şarpantelor
din lemn.
90
Cochiliile din vată minerală Cochiliile din vată minerală

• la izolarea termică a conductelor aeriene şi L= (500-100)mm,
subterane amplasate în zone cu condiţii severe
de temperatură şi în zone în care schimbul de  =(17–325)mm,
căldură între fluidul transportat şi mediul exterior grosimea peretelui (20-60)mm,
trebuie să fie minim;
• prin rularea pe un miez rigid a vatei minerale; • = (60-130)kg/m3,
• liată cu răşini fenolformaldehidice; • = 0,033W/mK ( 0°C),
• aspectul - cilindrii secţionaţi longitudinal ; 0,035W/mK (20°C);
• pe suprafaţa exterioară se poate aplica o folie de 0,041; 0,052W/mK (100°C)
aluminiu; • tmax= 250°C.
• cochilii din vată minerală din bazalt necaşerate
sau caşerate pe alufolie la exterior.
Produse
• vată minerală în vrac
• vata minerala aplicată pe diferite suporturi prin lipire,
coasere sau caşerare : Produse din
• saltele din vată minerală din bazalt cusute pe:
- plasă de rabiţ, polimeri sintetici
- ţesătură din fibre de sticlă,
- alufolie cu ţesătură din fibre de sticlă,
• saltele fără suport,
• saltele caşerate pe - alufolie,
- hârtie,
- alufolie cu hârtie,
- alufolie cu ţesătură din fibră de sticlă ;
-,
Plăcile din polistiren expandat Plăcile din polistiren expandat

• rezistă la apă, săruri, calcar, gips, bitum, soluţii
• 1954 - prima oară în Germania şi Franţa; alcaline, săpunuri, acid clorhidric 35, acid azotic
• prelucrarea materialelor din polimeri - a 50, acid sulfuric 95, acizi diluaţi şi slabi (acizi
expandării; lactici, acid carbonic sau acizi organici);
• în amestecul brut de polimeri + cantitate mică de • nu rezistă însă la solventi organici, vapori,
carbonat de amoniu (NH4)2CO3 sau alte săruri dizolvanţi, benzină, gudroane şi uleiuri;
care la încălzire - se descompun  substanţe - tmax = 80°C ;
gazoase care rămân prinse sub formă de bule în - contine 98 aer;
masa materialului  structura poroasă. - 1000 x 500 mm în grosime de 10, 15, 20, 25, 30,
• expandarea – 2 faze : prima într-o atmosferă 40, 50, 60, 80, 100, 120, 150, 200, 250, 300, 500
mm;
caldă, se introduc noile granule în tipare, se
introduc vapori şi apoi se produce a doua - construcţii noi şi la renovarea celor vechi, ca
termoizolatii la acoperişuri, pereţi interiori şi
expandare care produce umplerea formelor. exteriori, pardoseli, planşee.
91
Daniela Lucia MANEA
Polistiren expandat Polistiren expandat

EPS – Austrotherm EPS – Austrotherm
- plăci de 1000x500 mm cu grosimi de 10-300 mm; • densitatea: 10 kg/m3 - 35 kg/m3 ;
• plăci speciale pentru colţ, placă radială pentru
structurile rotunjite cu orice rază de cerc, plăci de •  = 0,029 – 0,037 W/mk ;
unghi pentru pereţi exteriori, placă în unghi drept; • Rc = 5 – 26 t/m2 (la o tasare de 10) ;
• în cazul peretilor exteriori se fixează cu un adeziv • Rc = 0,5 – 6,2 t/m2 (tasare 2) :;
special iar pe placa se pune o plasă din fibra de
sticlă şi un strat de tencuială; • absorbţia de apă : după 7 zile : 0,5 – 3 ;
• acoperişurile terasă, la acoperişurile cu şarpantă • după 1 an : 1,5 – 5;
(între căpriori), la izolarea termică şi fonică a
planşeelor, la pereţii exteriori ai subsolului, cofraje • greu combustibil.
de izolare a căldurii transmise de ţevi;
Austrotherm EPS® - A50

Polistirenul expandat EPS
• porozitate deschisă;
• destinat termoizolaţiilor de planşee, pereţi, • forma cantururilor laterale: muchii drepte;
acoperişuri, atât pentru locuinţele private
• dimensiuni utile: 1000x500 mm;
cât şi pentru construcţiile industriale, şcoli,
spitale, incinte frigorifice,etc. • suprafaţa utilă: 0,5 m²
• conductivitate termică: = 0,045 W/mK;
• rezistenţa la compresiune
la tasare 2%,
R = 1,2 t/m².
Polistirenul extrudat Polistiren extrudat

STYROFOAM, AUSTROTHERM şi POLIFOAM
- Austrotherm- XPS
• identic d.p.d.v. chimic cu polistirenul expandat,
singura diferenţă fiind prelucrarea; • plăci de culoare roz;
• o extrudare - o prelucrarea a maselor prin • în 1940 - plutele de salvare ale marinei americane
deformare plastică - trecerea forţată a în timpul războiului din Pacific;
materialului supus unei forţe de compresiune • celule închise  XPS nu absoarbe apa prin
printr-o matriţă de formă adecvată; capilaritate, fiind insensibil la apă;
• rezistenţe mecanice superioare; • rezistente la compresiune şi au stabilitate
dimensională, au o bună rezistenţă la îngheţ-
• impregnat cu o substanţă bleu sau roz cu rol de dezgheţ;
ignifugare şi de diferenţiere de polistirenul • îmbinarea prin muchii drepte, falţ în trepte sau
expandat. lambă şi uluc;
• la acoperişuri circulabile, la acoperişurile grădină.
92
Plăci rigide din polistiren extrudat Plăci rigide din polistiren extrudat
URSA XPS N-III-PZ-I URSA XPS N-III-I
• etanşeizare cu suprafeţe
dure pe ambele părţi, • expandat cu CO2,
• expandat cu CO2 • cu pori închişi;
• cu pori închişi; • margini drepte.
• margini drepte;
• suprafaţa rugoasă Domeniul de utilizare
completata cu striuri în • izolări perimetrale la
vederea aplicării adezivului pardoseli ;
sau tencuielii.
• acoperiş plat tradiţional
• Domenii de utilizare
• pardoseli izolatoare
• Izolări şi punti termice la interioare în zone de locuit.
socluri ;
• Izolări interioare la pereţi
exteriori.
Plăci rigide din polistiren extrudat Plăci rigide din polistiren extrudat
URSA XPS N-III-L URSA XPS N-FT
• expandat cu CO2
• cu pori închişi • expandat cu CO2
• Margini în falţ • cu pori închişi;
• strat de suprafaţa compact • margini în nut şi
feder;
• strat de suprafaţa
Domeniul de utilizare compact
• izolări perimetrale la pardoseli
şi pereţi exteriori, inclusiv în
zona apelor freatice; Domeniu de utilizare
• la acoperiş invers, în cazul • acoperiri la grajduri şi
acoperişului plat tradiţional hale de depozitare.
• pardoseli izolatoare interioare
în zone de locuit.
Placi rigide din polistiren extrudat

URSA XPS N-DRAIN
• Cu nut vertical pentru

scurgerea apei, cu caserare
pe o faţa cu împâslitura de
vată minerală,
• cu imprimare pe ambele parti
cu nut vertical de scurgere
• caşerare pe o parte cu
impaslitura de vată minerala
• cu margini în falţ
• izolări perimetrale la pereti
exteriori şi drenarea
perimetrală a umidităţii.
93
Daniela Lucia MANEA
Styrodur 2800
STYROFOAM - albastră
C (S)
• spuma rigidă de polistiren extrudat (XPS),
• obţinută în urma procesului tehnologic bazat pe extrudere
• conductibilitate termică redusă, •
• înlăturarea capilarităţii,
• rezistenţă ridicată la umezeala, polistiren extrudat de culoare vernil, avand o
• rezistenţă la ciclurile de îngheţ-dezgheţ, structura de tip celule inchise si o supra-fata
• rezistenţe mecanice, rugoasa. Livrabil in placi de 1250 x 600 mm
• durabilitate, rezistenţă la difuziunea vaporilor, greutate
specifică mică cu muchii drepte sau in falt. Indicat pentru
• uşor de tăiat, imputrescibil, curat, fără miros izolarea soclurilor, a puntilor termice, a
• pereţi exteriori, ai subsolului, izolarea pardoselilor (la
acoperişuri plate inversate), la terase, la izolarea pereţilor peretilor camerelor frigorifice, etc. Datorita
interiori, pentru înlăturarea, corectarea punţilor termice suprafetei rugoase poate fi utilizat ca suport
pentru aplicarea faiantei si gresiei.
Spuma de poliuretan
Styrodur 3035 CS
• prin acţiunea unui poliizorcinat asupra unui polistiren
• saturat
polistiren extrudat de culoare vernil, avand • expandarea se realizează prin degajarea unui gaz -
a freonului,
o structura de tip celule inchise si o • sub acţiunea căldurii de reacţie sau a bioxidului de
suprafata rugoasa. Livrabil in placi de Ca la descompunerea izorcinatului cu apa
1250 x 600 mm cu muchii in falt. Indicat • a = (30-50) kg/m3
pentru toate tipurile de izolatie la nivelul • stabilitate dimensională,
pardoselilor, izolarea perimetrala a • neutră d.p.d.v. chimic (trebuie protejată de
expunerea permanentă la radiaţiile ultraviolete)
peretilor exteriori, a teraselor, a parcarilor • rezistă la calcar, ciment, gips, bitum, solvenţii alcalini
supraetajate si a acoperisurilor "verzi". şi la majoritatea acizilor diluaţi
Spuma de poliuretan Beton celular autoclavizat

• plăci care se caşerează pe ambele feţe
cu hârtie Kraft sau pânză din fibră de
sticlă sau cu folie din aluminiu (5m); MACON S.A. DEVA
• izolarea termică a acoperişurilor terasă şi • blocuri din BCA pentru pereţi,
şarpantă, la confecţii metalice, la izolarea • blocuri din BCA cu profile verticale pentru
camerelor frigorifice.
pereţi,
• plăci din BCA pentru termoizolaţii.
94
Blocuri din BCA pentru pereţi Blocurile din BCA cu profile

GBN 35 verticale pentru pereţi GBN 35
• Se livrează în paleţi de 1,5x1,0x1,2 m, având - sortimentul nou apărut,
volumul (1,34-1,92) m3, cu o greutate de • profilului vertical de tip lambă şi uluc  consum
(1,1-1,44) tone redus de mortar
Lăţime b (cm) Inălţime h (cm) Lungime l (cm) Lăţime b (cm) Inălţime h (cm) Lungime l (cm)
20 25 ;35 60 ;64 20 25 ;35 60 ;62,5
25 25 ;35 60 ;64 25 25 ;35 60 ;62,5
30 20 ;25 60 ;64
30 20 ;25 60 ;62,5
35 20 ;25 60 ;64
35 20 ;25 60 ;62,5
37,5 20 ;25 60 ;64
37,5 20 ;25 60 ;62,5
Plăcile din BCA pentru termoizolaţii

GBNT
SIMCOR S.A. ORADEA
Lăţime b (cm) Inălţime h (cm) Lungime l (cm)
7,5 50 60 ;64
• b.c.a după tehnologia HEBEL;
• (20x25x60 cm ; 25x30x60 cm ; 20x35x60cm) ;
10 50 60 ;64 • b.c.a pentri izolaţii (7,5x30x60 cm ;
12,5 50 60 ;64 10x30x60cm ; 12,5x30x60cm ; 15x30x60cm) ;
• b.c.a. armat (fâşii verticale şi panouri orizontale)
15 50 60 ;64 • Rc = 3,5 N/mm2,
• a = (501-600)kg/m3,
•  = 0,14W/mK.
Tehnologia de obtinere a betoanelor

WABE – MACON celulare autoclavizate (b.c.a.)
Wabe este un material de Tehnologia YTONG

zidărie performant,
indispensabil in • se bazează pe activarea cenuşii de
realizarea de construcţii termocentrală prin intermediul varului
perfect izolate şi trainice. stins.
• materia primă - cenuşa de termocentrală
Structura din blocuri Wabe + 15 zgura metalurgică şi pulbere de
este la fel de bine
izolată, echilibrată şi aluminiu.
durabilă precum
structura
unui stup de albine.
95
Daniela Lucia MANEA
Tehnologia YTONG Tehnologia YTONG

-1924 dr. Axel Erikdson (suedez) - beton uşor
cu proprietăţi asemanătoare celui de azi;
• amestecul omogen (cu adaos de pulbere
metalică)  structura poroasaă se
solidifică (tratare cu abur) ;
• Cenuşă şi varul bulgări se macină uscat
într-o moară cu bile;
• se malaxează (20-40) minute la temperatura
de 60°C cu reactivul de expandare care este
pulberea de aluminiu;
• se toarnă în tipare,
Tehnologia YTONG Tehnologia YTONG

• se expandează la 70°C, •  = 500 kg/m3, = 0,11 W/mK.
• se fasonează şi debitează; • Având în vedere că 81 din scoarţa
• tratament de autoclavizare la abur de Pamântului este formată din apă, nisip
250°C si presiune de 12 atm; cuarţos şi calcar, se poate aprecia faptul
• răcire 6 ore (umiditatea scade de la 40 la că tehnologia Ytong de realizarea a
15), betoanelor celulare utilizează materii
• ambalare, depozitare, livrare. prime naturale, usor de găsit.
• Pentru peretţi exteriori există varianta de
b.c.a. cu un strat de vată minerală.
Tehnologia SIPOREX Tehnologia SIPOREX

provine tot din Suedia • reactivul de expandare este o soluţie de
lapte de var cu pulbere de aluminiu;
• îşi propune obţinerea de blocuri de zidărie cu
rezistenţe ridicate şi reducerea contracţiilor • timpul de expandare este de (45-60) min;
elementelor după întărire. • la 2 ore după turnare, materialul se poate
• agregatul - nisip cuarţos cu minim 75 , fasona;
bioxid de siliciu fin măcinat în flux umed; • autoclavizarea - abur saturat la 170°C şi
• apa are o temperatură de 40°C; presiune de (12-16) atm, timp de 12 ore;
• + ghips 5, fin măcinat. • la 4 ore de răcire umiditatea scade de la
40 la 15 .
96
Tehnologia SIPOREX Tehnologia DANSK GASBETON

• o îmbunătăţire a tehnologiei SIPOREX
• agregatul silicios este înlocuit cu agregate
obtinute din cenuşă şi nisip;
• sunt valorificate deşeurile industriale;
• în faza de malaxare + adaosurile – var
nestins 5 din cantitatea de agregat şi ghips
3;
• apa are o temperatură de 40°C;
• Malaxarea , timp de 10 min;
• turnarea, expandarea, nivelarea, debitarea şi
autoclavizarea la 250°C, 8 atm timp de 3h.
Tehnologia DANSK GASBETON Tehnologia HEBELL
• ciment + var + nisip - 30 sec în mediu

uscat + apa la 40°C
• se malaxează 10-12 minute,
• se introduce agentul de expandare -
soluţie de pulbere de aluminiu în apa rece;
• autoclavizarea se realizează la 270°C şi
12 atm timp de 3 ore sau la 16 atm timp
de 5 ore.
Tehnologia HEBELL Tehnologia SILCATEX

• 1997 în Austria se aplică şi la noi;
• agregatul - nisipul cuarţos măcinat uscat
amestecat cu 30 var nestins;
• liantul = varul si cimentul;
• agentul de expandare este soluţia de pulbere
de aluminiu;
• nisipul fin măcinat + varul nestins + apa la
40°C + ciment.
97
Daniela Lucia MANEA
Tehnologia SILCATEX Tehnologia SILCATEX

• malaxor 6 minute;
• + soluţia de pulbere de aluminiu şi iar se
malaxează 3 minute;
• autoclavizarea - 250°C, 12 atm timp de 3
ore, sau la 475°C, 16 atm timp de 4 ore;
• răcirea se realizează printr-un tunel;
• după 5 ore, elementele sunt paletizate şi
ambalate în folie de polietilenă prin
vacuumare.
Betoanele celulare fără tratamente Betoanele celulare fara tratamente

termice (BCR) termice (BCR)
materii prime: Principiul metodei
• agregatul – cenuşa de termocentrală de la • obţinerea unei mase de microbeton compus
haldele de depozitare amenajate în zona dintr-un sistem complex tip cenuşă - ciment
termocentralelor electrice; – var – apa în care se înglobează un adaos
• liantul: ciment – var; cu rol de gazeificator, care în urma reactţilor
chimice de hidratare-hidrolizaă ale
• agentul de expandare – emulsii de aluminiu; sistemului, generează un gaz (H2) care
• apa; produce expandarea (înfoierea) masei de
• aditivi superplastifianţi – reducători de apă material.
(facultativ).
Betoanele celulare fara tratamente

Betoanele celulare fara tratamente
termice (BCR)
termice (BCR)
• Datorita formării de hidrocompusi specifici,
structura materialului are o viteză de
consolidare (creştere a rezistenţei
mecanice iniţiale) suficient de mare, astfel
încât să poată fi eliminată faza de
autoclavizare.
98
Betoanele celulare fără tratamente Betoanele celulare fara tratamente

termice (BCR) termice (BCR)
• Se aplică la Braila, Brasov, Oneşti, Făgăraş • o structura omogenă;
având avantajul valorificării cenuşii de haldă,
reducerea consumurilor, eliminarea măcinării • cu porii aproximativ sferici;
agregatului şi autoclavizarea, obtinând o
reducere a preţului de cost de 15. Dupa 15 zile • repartizaţi uniform în masă;
poate fi pus în operă.
• cu dimensiunea de 3 mm.
• In funcţie de compoziţie, b.c.a.-ul fabricat în
România se împarte în două tipuri :
• tip GBN – gazbeton pe bază de nisip, cu liant
ciment, var si ghips ;
• tip GBC – gazbeton pe bază de cenuşă de
termocentrală cu liant var şi ghips.
99
Daniela Lucia MANEA
ISTORIC
• 20-30 – introducerea tehnicii precomprimării;
11. BETOANE DE ÎNALTĂ • 50-60 – folosirea industrială a betonului;
PERFORMANŢĂ - diferiţi lianţi;
- diferite tipuri de agregate;
- reziduuri industriale;
- (B5-B20)  (B30-B40);
- poduri, şosele, deschideri mari;
- clădiri înalte;
- elemente prefabricate din beton precomprimat.
ISTORIC ISTORIC
• 60-70 – BIR – betoane de înaltă rezistenţă; • 1980- SUF – silicea ultrafină;
- (B50-B70) B80; - cimenturi (52,5-62,5);
- betoane vascoase, şi foarte fâscoase; - superplastifianţi;
- cimenturi (52,5-62,5);
- agregate concasate din roci dure;
 BIP (B50- B120)
60-70 – superplastifianti;
- cimenturi (52,5-62,5)  BIP
betoane de înaltă performanţă
B50-B80
ISTORIC ISTORIC
• 80-90 – armarea dispersă a betoanelor cu • BIP- betoane de înaltă performanţă;
fibre metalice; • BIPFM - betoane de înaltă performanţă cu
 Betoane de înaltă şi foarte înaltă armatură dispersă;
performanţă (B50-B180); • BFIPFM – betoane de foarte înaltă
- Betoane cu pulberi reactive armate cu performanţă armate dispers;
microfibre metalice BPR – (B140-B200;) • BPR – betoane cu pulberi reactive.
 Betoane de foarte înaltă performanţă.
100
Betoane de înaltă rezistenţă BIR

ISTORIC
betoane de înaltă performanţă BIP
• BIP La sfârşitul anilor 60, începutul anilor 70
• BIPFM confinate în tuburi metalice - Betoane de consistenţă vârtoasă;
• BFIPFM  eliminarea armăturii tradiţionale - Agregate de concasaj din roci dure;
• BPR din bare - A/C redus;
- Compactare foarte energică;
 structurile construcţiilor înalte  Dificil de pus în operă  o limitare a BIR
 poduri la elementele prefabricate.
Betoane de înaltă rezistenţă BIR Betoane de înaltă rezistenţă BIR

betoane de înaltă performanţă BIP betoane de înaltă performanţă BIP
• Clasele de rezistenţă pentru BIR – conform • Clasele de rezistenţă propuse de AIT CIN PC
RILEM 1973
Clasa I II III IV
Clasa I II III IV V
Rezistenta Rezistenta 75±12,5 100±12,5 125±12,5 > 150

cubica
N/mm2
(min) 60 80 100 120 140
N/mm2
Betoane de înaltă rezistenţă BIR Betoane de înaltă rezistenţă BIR

betoane de înaltă performanţă BIP betoane de înaltă performanţă BIP
In România
– printre primele ţări care le-au aplicat la • Utilizarea superplastifianţilor pe bază de
elemente prefabricate; naftalina formaldehidică sulfonată NFS;
- B600-B700,B800; • (1964-1970) – în Japonia, SUA;
- Elemente prefabricate armat şi • Superplastifianti pe baza de melamina
precomprimat; formaldehidă sulfonata MFS – în Europa,
- Grinzi de (12-24)m deschidere. SUA, Canada;
 (120-131) N/mm2
101
Daniela Lucia MANEA
Avantajele betoanelor de
Clasificarea betoanelor
ultimă generaţie
• beton de uz curent – Rc = (5-55)N/mm2
• beton de înaltă performanţă – BIP – • Rc – o creştere de (2-4) ori;
Rc = (60-120)N/mm2 • O permeabilitate mai redusă de (5-50) ori;
• beton de foarte înaltă performanţă BFIP – • Reducerea capilarităţii.
Rc = (130-200) N/mm2
• betoane de ultra - înaltă performanţă –
BUIP – Rc > 210 N/mm2
Materii prime şi materiale utilizate la

Cauza prepararea betonului de înaltă şi foarte
înaltă performanţă
- Utilizarea superplastifianţilor;
- Utilizarea SUF – silicea ultrafină şi a altor • aceleaşi materiale ca şi la betonul
pulberi reactive; obişnuit;
- Reducerea raportului A/C cu menţinerea • diferă exigenţele şi criteriile de selecţie.
lucrabilităţii;
- Progresele din domeniul cimentului;
- Progresele tehnologice din ingineria
betonului.
Materii prime şi materiale utilizate la

prepararea betonului de înaltă şi foarte Cimentul Portland
înaltă performanţă
Un amestec de silicaţi şi aluminaţi de Ca
• Ciment Portland fără adaosuri Rc= 50-70N/mm2 rezultaţi prin măcinarea fină a clincherului
• Agregate minerale grele; de ciment cu un adaos de ghips pentru
reglarea timpului de priză.
• Aditivi: superplastifianţi, întârzietori de priză şi
întărire;
• Fibre de oţel;
• Apa de amestecare;
• Material granular ultrafin .
102
Cimentul Portland
Cimentul Portland
4 componenţi mineralogici
• Silicat bicalcic – alit – 2CaO·SiO2 – C2S • Un ciment cu un% redus de C3A ;
• Silicat tricalcic – belit - 3CaO·SiO2 – C3S • Creşterea conţinutului de C3A determină:
• Aluminat tricalcic – celit I - 3CaO·Al2O3 – - creşterea A/C pentru aceeaşi lucrabilitate;
C 3A - scăderea rapidă a lucrabilităţii după
• Ferit-aluminat-tetracalcic – celit II - prepararea betonului.
4CaO·Al2O3 ·Fe2O3 – C4AF
Cimentul Portland Cimentul Portland-fineţea de măcinare

fineţea de măcinare dacă FM creste - Avantaje
Cimenturi uzuale Cu cât FM creşte,
creşte şi rezistenţa
• S = 2600-5200 cm2/g
mecanică, mai ales
• S = 2700-3500 cm2/g în primele 3 zile.
Cimenturi de bună calitate şi cu întărire

rapidă
- S = 3700-3800 cm2/g
Cimentul Portland-fineţea de măcinare Cimentul Portland-fineţea de măcinare

dacă FM creste - Avantaje dacă FM creste - Avantaje
Caldura de hidratare Creşterea FM
creşte cu FM şi
 Creşte lucrabilitatea betonului proaspăt;
favorizează scurtarea
ciclului de producţie la  Impermeabilitatea;
unităţile de  Gelivitatea.
prefabricate.
103
Daniela Lucia MANEA
Cimentul Portland-fineţea de măcinare

dacă FM creste - Dezavantaje
Hidratarea Cimentului Portland
Componenţii mineralogici + apa 
• Accentuarea contracţiilor şi tendinţei de
 hidratare (combinare cu apa);
fisurare;
 hidroliză (de descompunere.)
• Accentuarea deformaţiilor de curgere lentă;
• Creşte necesarul de apă de preparare 
 Compuşi noi de natură gelică şi cristalină
înmulţirea defectelor de stuctură 
- Hidrosilicaţi;
reducerea rezistenţelor şi durabilităţii
- Hidroaluminosilicaţi;
• Creşte cantitatea de ghips pentru reglarea
- Hidroferiţi;
timpului de priză.
- Hidroxid de calciu.
Hidratarea Cimentului Portland Beton de Inaltă Performanţă

• Hidratarea granulelor de ciment cu • Cimenturile portland alitice cu rezistenţă iniţială
şi finală mare
 > 30m nu se face niciodată complet; • C3S≥ 48%
- după 28 de zile – hidratarea pe o adâncime de • C3A ≤ 8-10%
4 m ; • Sc≥ 3800 cm2/g
- după 1 an - hidratarea pe o adâncime de 8 m • Rc = 50-70 N/mm2
 Prefabricate;
 Pasta de ciment întărită =
 C-ţii civile, industriale;
= geluri +cristale+gran. de ciment nehidratat =  C-ţii cu ritm rapid de execuţie.
microbeton.
Beton de Inaltă Performanţă

la lucrări masive ADITIVII SUPERPLASTIFIANTI
(fundaţii, pile de poduri, platforme petroliere)
• C.P. cu căldură de hidratare redusă; Obtinuţi prin policondensare
• C.P. rezistente la agresivitatea sulfaţilor; Reducerea apei până la cantitatea strict
• C3S ≤ 55%; necesară pentru hidratare
• C3A ≤ 3-5%;  creşterea compactităţii;
• C3S + C3A ≤ 58%;  creşterea rezistenţei la compresiune.
• Sc= 3500-4000 cm2/g;
• Rc ≥ 40 N/mm2;
• Căldura de hidratare degajată la 7 zile
≤ 50-70 cal/g.
104
MATERIALE GRANULARE
Silicea ultrafină (SUF)
ULTRAFINE
• Filere calcaroase; • Subprodus (deşeu) rezultat la obţinerea
• Filere silicioase; siliciului şi a aliajelor sale;
• Silicea ultrafină (SUF); • Pulbere cu granule sferice creşte
•  = (0,01-10)µm; lucrabilitatea;
pot completa granulometria cimentului •  =(0,01-10)µm;
 = (5- 80)µm; •  = 2200kg/m3
Creşterea compactităţii betonului. • S = 20.000cm2/g;
• FEROM S.A. Tulcea.
Silicea ultrafină (SUF) Agregatele

• 70% din masa betonului;
• (8-12)% din dozajul de ciment pentru BIP; • de râu sau concasaj;
• este importantă forma granulelor;
• (10-20)% din dozajul de ciment pentru • de calitate superioară, fiind mai solicitate;
BFIP. • b/a ≥ 0,75;
• c/a ≥ 0,50.
Cantitatea de apă Rezistenţa la compresiune

• 160±10 l/m3 – B50/60...B70/80 • betonul obişnuit fc3z /fc28z = 51%;
• 145±10 l/m3 – B80/90...B100/115 • betonul de înaltă performanţă
fc3z/fc28z = 64%;
• A/C = 0,22-0,35 • betonul de foarte înaltă performanţă
fc3z/fc28z = 71%.
105
Daniela Lucia MANEA
Rezistenţa la compresiune Rezistenţa la compresiune

• SUF modifică cinetica hidratăriiviteza de
creştere a rezistenţei la compresiune este
mai ridicată la betoanele de înaltă
performanţă;
• Efectul puzzolanic al SUF.
Variaţia în timp a rezistenţei la compresiune pentru:

seria 1-BO, seria 2- BIP, seria 3-BFIP
Rezistenţa la întindere Deformaţiile în timp

• Contracţia endogenă datorită compuşilor
Caracteristica Betoane de inalta Betoane de
performanţă foarte inalta hidrataţi;
performanţă • Contracţia la uscare, în urma scăderii
Rez. la 60-80 N/mm2 80-120N/mm2
compresiune
conţinutului de apă din beton;
Modulul de 45-48 kN/mm2 48-53 kN/mm2 • Curgerea lentă, produsă sub acţiunea de
elasticitate durată a încărcărilor.
Rez. la întindere 5-5,3 N/mm2 5,5-6,5 N/mm2
Deformaţiile în timp Deformaţiile în timp

Beton de foarte
Deformaţiile în timp ale unui beton de foarte
Caracteristica Beton obisnuit înaltă BFIP/BO înalte performanţe comparativ cu
(BO) performanţă
(BFIP) deformaţiile unui beton obişnuit.
Modulul de 36800 N/mm2 53400 N/mm2 1,45
elasticitate
Contracţia 120x10-6 220x10-6 1,83  contracţia endogenă este aproape dublă
endogenă
la BFIP;
Contracţia la 530x10-6 120x10-6 0,22
uscare contracţia la uscare este de cca 5 ori mai
Curgerea lentă 330x10-6 229x10-6 0,69
mică;
Deformaţiile în timp ale unui beton de foarte înalte curgerea lentă se reduce la 70%.
performanţe comparativ cu deformaţiile unui beton obişnuit
106
Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ Durabilitatea

• BIP – este mai rezistent la îngheţ-dezgheţ • Rezistenţă mai bună în mediu agresiv
decât BO; sulfatic (pt. 15% SUF nu mai este nevoie
• BFIP – este complet insensibil la îngheţ- de ciment rezistent la sulfaţi);
dezgheţ, datorită permeabilităţii foarte mici • Rezistenţă la atacul ionilor de amoniu
(de 10 ori mai mică decât la BO). • Reducerea procesului de carbonatare (pt.
10-20% SUF o reducere de 50% a
adâncimii de carbonatare faţă de BO);
• Reducerea penetrării ionilor de clor.
Domeniile de utilizare ale

Aplicaţii ale BIP şi BFIP
BIP şi PFIP
Aplicaţia Proprietăţile valorificate
Stâlpii construcţiilor Rezistenţa la compresiune
• Structuri monolite şi prefabricate; înalte
Poduri, lucrări de artă Rezistenţa şi durabilitatea
• Stâlpi pentru construcţii înalte; Structuri marine Rezistenţa mecanică şi la agresiuni
• Poduri; chimice
Prefabricate Rezistenţa la compresiune şi viteza de
• Structuri marine. creştere a acesteia
Tuneluri Etanşeitate la apă, rezistenţa la ape
agresive
Construcţii nucleare Etanşeitate la gaze cu condiţia evitării
fisurării datorate uscării la suprafaţă
Construcţii executate cu betoane Poduri la care s-au executat

BIP şi BFIP betoane de înaltă performanţă
Construcţia Locul Anul Nr. etaje fc, N/mm2 Anul Deschiderea Rezistenţa la
Royal Bank Plaza Toronto 1975 43 61 Podul Locul executiei max, m compresiune
a betonului,
Richmond-Adelaide Toronto 1978 33 61 N/mm2
Midcontinental Plaza Chicago 1972 50 62 Tower Road SUA 1981 49 62
Water Tower Place Chicago 1975 79 62 Bridge
Columbia Center Seatle 1983 76 66 Akkagawa Japonia 1976 46 79
South Wacker Tower Chicago 1989 79 83 Railwaz Bridge
Grande Arche de la Defense Paris 1988 - 65 Deutzer Brige Germania 1978 185 69
Bibliotheque Nationale de Paris 1993- 79 m 69-86,5 Pont de Franţa 1988 110 65
France 1997 Pertuiset
Two Union Square Seatle 1989 58 115 Boknasundet Norvegia 1990 190 60
Pacific First Center Seatle 1989 44 115
Hergelandsbrua Norvegia 1990 425 65
Moschea Hasan II Maroc 1989 - 92
107
Daniela Lucia MANEA
BETOANE DIN PUDRE BPR – 4 principii de bază

REACTIVE (BPR)
• îmbunătăţirea omogenităţii materialului
- Ultra înaltă rezistenţă la compresiune; prin eliminarea agregatelor mari;
- Etanşeitate la apă şi gaze; • creşterea compatibilităţii prin optimizarea
- Punere în operă fără armături pasive. amestecului granular şi dacaă este posibil,
prin presarea înainte şi în timpul prizei;
• îmbunătăţirea microstructurii prin
tratament termic, aplicat după priză;
• mărirea ductilităţii prin adăugarea de fibre
de oţel.
Caracteristicile betoanelor
Tipuri de betoane din pudre
din pudre reactive BPR
reactive BPR
• porozitate foarte redusă;
• BPR 200, cu tratament termic la 90C, • grad foarte ridicat de impermeabilitate la
Rc  200 N⁄mm2 apă, aer, agenţi agresivi, ioni de clor;
• BPR 800, prin presare şi tratament termic • rezistenţă foarte mare la îngheţ-dezgheţ
la 250C, Rc  800 N⁄mm2 • durabilitate foarte bună.
Materiale componente BPR Cimentul si Superplastifiantul

• ciment de clasă superioară; • de clasă superioară, 52,5;
• nisip silicios fin; • cu un conţinut redus de C3A;
• cuarţ măcinat – numai pentru BPR 800; • pentru A⁄C = 0,15, dozajul aditivului 1,6%
• silice ultrafină 600µm- 0,6 mm; din masa cimentului.
• aditiv superplastifiant;
• silice ultrafină;
• A⁄C = 0,15;
• fibre de oţel.
108
Nisipul Silicea ultrafină
• (0,15 – 0,6) mm; • optim SUF⁄C = 0,25;

• Nisip de concasaj sau natural; • tratamentul termic la 90C accelereaza
• Este preferat nisipul natural cu granulele reacția puzzolanică;
sferice, necesitand mai puţină apă. • umplerea golurilor dintre granulele de
ciment;
• îmbunătățirea lucrabilității betonului
datorită sfericității granulelor.
Cuarțul măcinat Compozitia BPR

Materialul BPR 200 BPR 800
Ciment CPA 55 HTS, Kg/m3 950 980
• dimensiunea granulelor (5-2,5) µm; Silice ultrafina (SUF),Kg/m3 237 225
• o reactivitate maximă în condițiile unui Cuart macinat, Kg/m3 - 382
tratament termic . Nisip silicios, Kg/m3 997 490
Fibre de otel, l= 13 mm, Kg/m3 146 -
Microfibre inox cu l= 3 mm, - 617

Kg/m3
Superplastifiant (uscat), Kg/m3 17 18
Apa, l/m3 180 186

A/(C+SUF) 0,15 0,14
BPR 200
BPR 200
• rezistența la compresiune de 200 N/mm2 • compactare prin vibrare în straturi
• Ciment; succesive;
• silice ultrafină; • după decofrare betonul se păstrează 7 zile
• nisip (med = 250 µm); în apă la 20C;
• fibre de oțel (2% în volum); • tratament termic de 4 zile în apă la 90C și
2 zile în aer uscat la 90C;
• Superplastifiant;
 hidratarea cimentului este accelarată și
• Apa. reacția puzzolanică a silicei ultrafine
activată.
109
Daniela Lucia MANEA
BPR 800 BPR 800
• rezistența la compresiune de 800 N/mm2 • înainte și în timpul prizei se păstrează la o

• compoziția apropiată cu cea a BPR 200; presiune de 60 N/mm2  eliminarea
• cuarțul măcinat (dmed = 10 µm bulelor de aer și a apei excedentare 
crește compactitatea betonului;
completează granulometria);
• tratament termic la 90C și apoi la 250C
• fibrele de oțel cu lungimea de 13mm sunt  se îndepărtează apa liberă și o parte
înlocuite cu microfibre din oțel inoxidabil din apa legată chimic.
cu lungimea de 3mm, în cantitate mult mai
mare.
Caracteristicile mecanice ale BPR Domeniile de utilizare ale

comparativ cu cele ale betoanelor obișnuite și ale
betoanelor de înaltă performanță betoanelor din pudre reactive
Beton obisnuit Beton de inalta Beton de ultra
BPR 200
Caracteristica (BO) performanta inalta
(BIP) performanta • elemente încovoiate din beton armat sau
(BPR) precomprimat fără armături pasive (grinzi
Rezistenta la 20-50 60-80 200-800 și dale);
compresiune
N/mm2
• elemente încovoiate solicitate axial
(grinzile cu zabrele);
Rezistenta la 4-8 6-10 15-140  structuri de cca 3 ori mai ușoare decât
intindere,
N/mm2
cele din beton obișnuit.
Domeniile de utilizare ale Domeniile de utilizare ale

betoanelor din pudre reactive betoanelor din pudre reactive
BPR 800 BPR 800
• necesită o presare înainte de priză și un
tratament termic la 250C; • proprietăți mecanice excepționale;
• numai la elemente prefabricate uzinal; • microstructură densă;
• poate să înlocuiască oțelul; •  etanșeitate și durabilitate  stocarea
• structuri și echipamante militare. deșeurilor industriale și containere pentru
stocarea deșeurilor radioactive.
110
BETONUL SPECIAL INDUSTRIAL BETONUL SPECIAL INDUSTRIAL

(BSI) (BSI)
• elemente monolite şi prefabricate; • ciment portland de clasa superioară (52,5);
• un concurent pentru betonul din pudre • agregat de dimensiuni (0…8) mm;
reactive; • silice ultrafină;
• nu necesită presarea inainte sau în timpul • aditiv superplastifiant;
prizei; • Apa;
• nu necesită tratamente termice. • fibre de oţel.
Compoziţia betonului special industrial

comparativ cu compoziţia unui beton din BSI faţă de BPR200
pudre reactive
Materialul Beton special industrial Beton din pudre
• utilizarea unor dozaje mai mari de ciment,
(BSI 150) reactive (BPR 200) agregat şi apă;
Ciment , kg/m3 1074 950
Silice ultrafina, kg/m3 163 (15% din ciment) 237 (25% din ciment) • utilizarea unor dozaje de fibre de oţel mai
ridicate;
Agregat (nisip), kg/m3 1032 (0…8) mm 997 (0…0,6) mm
• utilizarea unui dozaj mai mare de
Fibre de otel, kg/m3 234 146
(l = 20(30)mm, 3% in (l = 13 mm, 1,86% in superplastifiant;
volum) volum)
Superplastifiant 39 17
• reducerea dozajului de silice ultrafină;
(uscat), kg/m3 (3,15 din ciment + SUF) (1,43 din ciment +
SUF) • creşterea dimensiunilor agregatelor de la
Apa , l/m3 197 180 0,6 la 8mm.
A/(C+SUF) 0.16 0,15
Caracteristici mecanice ale

Observaţii BSI 150 faţă de BPR 200
• utilizarea unui dozaj mai mare de Tipul betonului Rezistenta la Rezistenta la

compresiune , intindere din
superplastifiant asigură o fluiditate mare; N/mm2 incovoiere,
• o compactare prin vibrare; N/mm2
Beton special 150 17
• nu implică o întărire prin tratament termic industrial BSI 150
• o întărire normală. Beton din pudre 170-230 30-60
reactive BPR 200
Beton de inalte 60-80 6-10
performante BIP
111
Daniela Lucia MANEA
Caracteristici mecanice ale

BSI 150 faţă de BPR 200 BSI are sensibil îmbunătăţite
• BSI 150 are rezistenţe mai mici decât • rezistenţa la gelivitate;
BPR 200, dar totuşi mai mari decât ale • rezistenţa la acţiuni chimice agresive;
betonului de înalte performanţe; • rezistenţa la uzură;
• rezistenţa la întindere din încovoiere • rezistenţa la şoc.
semnificativă este asigurată de fibrele de
oţel;
• ductilitatea este asigurată de fibrele de oţe.l
Utilizarea betonului special BETONUL COMPACT CU FIBRE DE

industrial (BSI) OŢEL (BCFO)
• Franţa – renovarea structurilor interne ale
refrigeratoarelor centralei nucleare de la • un beton din pudre reactive;
Cattenom; • Danemarca 1986, Compact Reinforced
• Grinzi şi grinzişoare din BSI precomprimat; Composite.
• Lucrări de artă;
• Clădiri înalte;
• Coşuri de fum;
• Turnuri de răcire.
BETONUL COMPACT CU FIBRE DE

Observaţii
OŢEL (BCFO)
Materiale componente • amestecarea BCFO – ca şi la betonul
• ciment de calitate superioară (52,5); obişnuit;
• silice ultrafină; • compactarea prin vibrare;
• agregat cu rigiditate mare, din bauxită • elemente puternic armate cu o distanţă
calcinată sau granit; mică între armături.
• dozaj ridicat de superplastifiant;
• A⁄C  0,15-0,16 pentru o consistenţă fluidă;
• Fibre de oţel scurte, rigide cu rezistenţă la
întindere ridicată, dozaj volumic 3%.
112
Caracteristicile betonului
compact cu fibre de oţel (BCFO) BCFO faţă de BPR şi BSI
Caracteristica Beton compact cu fibre de • rezistenţa la compresiune şi durabilitatea –
otel (BCFO)
comparabile;
Rezistenta la compresiune, 150-400
N/mm2 • rezistenţa la întindere din încovoiere- mai
Rezistenta la intindere prin 100-300 mare;
incovoiere, N/mm2
• modulul de elasticitate – mai ridicat;
Modulul de elasticitate, 50-100
kN/mm2 • densitatea aparentă – mai ridicată.
Densitatea aparenta, 3000-4000
kgN/m3
Durabilitatea Fara coroziune de la prima

utilizare a BCFO (1986)
Domeniile de utilizare Domeniile de utilizare
• Danemarca şi Anglia – 42000 de plăci din • Stâlpi, grinzi;

BCFO la calea ferata a unui tunel; • Dale de planşeu;
• Danemarca, Franţa şi Spania – stâlpi, • Imbinări de elemente prefabricate;
grinzi, îmbinări. • Structuri în zone seismice;
• Platforme marine;
• Structuri supuse la impact;
• Pardoseli;
• Protecţii anticorozive.
BETONUL AUTOCOMPACTANT
BETONUL AUTOCOMPACTANT (BAC)
(BAC)
• Abilitate de a umple complet tiparele;
• Japonia, 1988, cu scopul de a realiza un • Abilitate de a trece printre armături chiar şi
beton uşor de pus în operă şi de vibrat; în zonele puternic armate;
• CP012-1-2007 – BAC – beton cu • Abilitatea de a reţine agregatele grosiere
consistenţa modificată prin utilizarea unor în suspensie, pentru a evita segregarea
aditivi speciali, cu fluiditate ridicată, fără componenetelor.
segregare, pus în operă fără a fi vibrat.
113
Daniela Lucia MANEA
BAC - avantaje BAC - Materiale componente

• Durata redusă de execuţie; • recomandări, ghiduri, rapoarte din Europa,
• Evitarea poluării fonice; Japonia, SUA;
• Calitatea superioară a suprafeţelor; • Ciment;
• Diversificarea formelor structurilor de • Agregate;
beton proiectate; • Apa;
• Număr redus de muncitori calificaţi • Aditivi;
necesari pentru turnare, vibrare, finisare. • Adaosuri;
• eventual fibre.
BAC - Materiale componente BAC - Materiale componente

Cimentul Adaosurile
• toate tipurile de cimenturi • pentru a îmbunătăţii şi a menţine
coeziunea, rezistenţa la segregare şi
creşterea durabilităţii;
• inerte sau semi-inerte: filere minerale (de
calcar, dolomitice), pigmenti;
• puzzolanice (cenuşă zburătoare, silice
ultrafină), hidraulice (zgură granulată de
furnal măcinată).

Filerele minerale Zgura granulată de furnal măcinată
• bazate pe carbonat de calciu; • îmbunătăţirea proprietăţilor în stare
• determină un grad de finisare ridicat proaspătă;
• sub 0,125 mm; • îmbunătăţirea rezistenţei la atacul chimic
• trecerile pe sita de 0,063 mmm să fie mai • reducerea căldurii de hidratare la
mare de 70%. structurile masive.
114

Agregatele Aditivii:
• diametrul mai mic de 20 mm; • superplastifianţii;
• verificarea umidităţii, absorbţiei de apă • aditivi mari reducători de apă;
granulometriei, părţii fine. • modificatori de viscozitate;
• antrenori de aer;
• întârzietori de priză.
Exemplu de reţetă BAC

BAC - Materiale componente
Fibre • ciment CEM I 42,5R: 477,2 kg⁄m3
• de oţel şi polimerice; • silice ultrafină: 53,5 kg⁄m3
• atenţie la dozaj şi lungime pentru a nu • cenuşă de termocentrală: 53,5 kg⁄m3
reduce capacitatea de curgere a betonului. • agregat de râu 0-4 mm: 978,3 kg⁄m3
• agregat de concasaj 4-8 mm: 526,5 kg⁄m3
• superplastifiant 7,2 kg⁄m3
• apa 198,8 l⁄m3
• A⁄C = 0,416.
Aplicaţii ale betonului

autocompactant
• BAC, 20% din producţia de beton

realizată;
• La prefabricate: 30% în Danemarca, 50%
în Suedia, 60% în Olanda.
115
Daniela Lucia MANEA
Determinări experimentale la 3 niveluri:

- Materialul de construcţie;
12. SISTEME ŞI APARATURĂ - Elementul structural;
PENTRU DIAGNOSTICAREA - Ansamblul construit.
STRUCTURILOR
Metode nedistructive
Diagnosticarea cu ultrasunete
• Pentru determinarea caracteristicilor • Viteza de propagare a ultrasunetelor;
materialelor;
• Metode – nedistructive; - într-un mediu solid perfect compact
- distructive. V = 5000 m/s;
- In aer – V = 340m/s.
Propagarea ultrasunetelor Element de beton
Cu cât compactitatea este mai mare, viteza de • VL = d/t

propagare se apropie de 5000m/s, iar cu cât
volumul de goluri este mai mare viteza scade.
• VL – viteza longitudinală de propagare a
ultrasunetelor;
• d – distanţa parcursă de ultrasunete;
• t – timpul în care ultrasunetele parcurg
proba (distanţa d).
116
Metoda cu ultasunete Aparatul – betonoscop

Avantaje - blocul aparatului – produce
- măsurătorile se execută în timp scurt; impulsurile ultrasonice;
- rezultatele sunt valabile pentru
întreaga distanţă parcursă de
ultrasunete; - palpatori = emiţător + receptor;
- se pot folosi pe structuri de orice
formă, cu orice grosime, la elemente
cu o singură faţă liberă; - cabluri de legătură.
Principiu Betonoscop
blocul aparatului (generatorul) - 1 – blocul aparatului
produce impulsuri electrice - excită 2 – scara gradata
cristalul piezoelectric al emiţătorului - 3,4 - receptor,
va emite vibraţii ultrasonice  proba emitator
 receptor (le transformă în semnale 5- proba
electrice)  blocul aparatului.
(înregistarea timpului de propagare în
s)
Observatii
- palpatorii se
pot amplasa
pe aceeaşi
faţă,
- sau pe feţe
opuse .
117
Daniela Lucia MANEA
Metode acustice Aplicaţii

- se obţin informaţii despre întreaga - rezistenţa la compresiune a betonului;
grosime a materialului;
- pentru asigurarea unei transmisii cât - modulul de elasticitate dinamic;
mai bune, palpatorii se aplică pe
material prin intermediul unui material
cuplant (vaselina, plastelina). - defectele din beton.
Etape
- alegerea locului de amplasare a - se citeşte valoarea indicată pe

emiţătorului (E), ecranul aparatului (după
- aplicarea materialului cuplant pe stabilizare), ti;
emiţător şi receptor (R),
- poziţionarea E+R pe epruvetă - se repetă încercarea de (10 - 11)
- pornirea aparatului; ori, schimbând punctul de
măsurare;
• se calculează - se determină viteza medie:

n
t
i 1
i
d
tmed = vmed =
n t med
d - este distanţa parcursă de ultrasunete ;
118
tabele  rezistenţa standard Ro Cm

 Cd, Cc, Ca, Cg, C , Cu, Cm şi Cp,
- a maturităţii betonului în funcţie de
coeficienţii de influenţă
factorul de maturitare f:
Cd - a dozajului de ciment,
Cc- a tipului de ciment, f = Nz ( + 10)
Ca- a agregatelor,  - temperatura de întărire a betonului
Cg - a fracţiunii fine a agregatului,
în grade Celsius;
C - a dimensiunii maxime a agregatului,
Cu- a umidităţii betonului, Nz - vârsta betonului, în zile.
Cp - ţine cont de existenţa adaosurilor
Măsurarea constantelor elastice
CT = Cd Cc Ca Cg C Cu Cm Cp - modulul de elasticitate
- longitudinal E,
Ref = CT Ro - transversal G,
- coeficientul lui Poisson ,
E
G
2(1   )
Modulul de elasticitate dinamic Ed Defectoscopia materialelor eterogene

(1   )(1  2  )
Ed2 = v2 a - goluri ;
1 
• v - viteza de propagare a ultrasunetelor; - fisuri sau rosturi de turnare ;

• a - densitatea aparentă a epruvetei; - straturi degradate superficial ;
•  - coeficientul lui Poisson (0,2...0,4), pentru
beton  = 0,25 - cuiburi de segregare.
Ed2 = 0,833 v2a
119
Daniela Lucia MANEA
1. d   2. d  
- dimensiunea defectului este mult mai mare dimensiunea defectului este mai mică sau
decât lungimea de undă a impulsurilor de acelaşi ordin de mărime cu lungimea
ultrasonice folosite : de undă a impulsurilor ultrasonice folosite
d   d  
- t1  to
- goluri de dimensiuni mari, - impulsul recepţionat este mult mai slab
- o tăcere  a receptorului în zona golului
d   Fisurile sau rosturile de turnare
- cazul hf  ,
t 
2
(adâncimea fisurii este mult mai mare
d  l  t  1
1
 0 decât lungimea de undă)
- adâncimea fisurii - zona de tăcere + o

l - este distanţa între emiţător şi receptor lungime de undă.
hf  t + 
cazul hf  ,
cazul hf  ,
- (adâncimea fisurii este • soseşte după un timp
mult mai mică sau de t1  to utilizat pentru
acelaşi ordin de mărime
propagarea pe
cu lungimea de undă) ;
aceeaşi distanţă “l” în
porţiuni de material
- cazul cel mai frecvent ;
de aceeaşi lungime,
nefinisate.
- impulsul ocoleşte fisura pe
drumul fizic minim . 2
• hf = l  t1 
  1
2  t0 
120
Metoda cu ultasunete Metoda cu ultasunete
• VL – depinde de; • VL = d/t

• Dimensiunile elementului de construcţie; • Este valabilă dacă d >1,6;
• Armarea elementului de construcţie; • d – dimensiunea minimă a elementului de
• Temperatura mediului înconjurător; încercat;
•  - lungimea de undă a vibraţiilor;
•  = VL/f;
• f – frecvenţa oscilaţiilor (f=4KHz, în mod
obişnuit).
Metoda cu ultasunete
Dimensiunile elementelor de constructie
Metoda cu ultasunete
• Daca impulsul întâlneşte armături, viteza
• Daca d>1,6  nu se fac corectii de propagare va fi mai mare decât a
• Daca <d<1,6  o corectie pentru Rc cu +(30-40)%
betonului.
•  = VL/f  = 10 cm • 5,6Km/s (3,5-4,5)Km/s

• VL = 4000m/s 1,6  = 16 cm d>16 cm Oţel beton
• f = 4KHz
Metoda cu ultasunete Metoda bazată pe amprentă

Temperatura se bazează pe măsurarea
• t = +(40-60)C microfisuri ale betonului
 scade viteza de propagare a
urmei lăsate pe suprafaţa
ultrasunetelor; elementului de o masă mobilă
• t< 0C apa din pori îngheaţă
 creşterea vitezei de propagare.
proiectată pe suprafată
cu o anumită energie.
121
Daniela Lucia MANEA
Aparatul Aparatul
sclerometru cu amprentă sclerometru cu amprentă
• se citesc 2 diametre
perpendiculare ale amprentei;
• se foloseşte lupa gradată;
• se determină rezistenţa la
compresiune.
Etape: 1. Etalonarea aparatului

- pe discul aparatului - proba etalon
- Cet – citirea etalon - la data fabricaţiei
1. etalonarea aparatului; - în timp aparatele se decalibrează
2. pregătirea probei;  coeficient de etalonare care va afecta mărimile
citite
3. alegerea locului de determinare;
C ef
4. determinarea propriu-zisă; K=
C et
5. calculul şi interpretarea Cef – citirea efectiva - realizată pe disc
rezultatelor.
2. Pregătirea probei (suprafeţei) 3. Alegerea locului de

de încercare determinare
- se curăţă bine: - pe suprafaţa elementului se trasează un
caroiaj:
- cu peria de sârmă; - 2 cm de la margine;
- cu şmirghelul; - distanţa dintre drepte  3 cm
- cu o cârpă moale pentru - în intersecţii – punctele de testare
îndepărtarea impurităţilor. - se exclud punctele
- din dreptul unei - granule de agregat,
- fisuri sau adâncituri.
122
4. Determinarea propriu-zisă 5. Calculul şi interpretarea rezultatelor
- fixarea sclerometrului perpendicular pe - se face media aritmetică pentru 9...11

suprafaţa de încercare ; determinări:
- apăsarea lentă şi continuă a sclerometrului d1  d 2
(până se aude o pocnitură) în punctul ales djmed =
pentru determinare;
2 n
dmed = d
j 1
jmed
- ridicarea sclerometrului ;
n
- citirea celor două diametre perpendiculare
n – numărul determinărilor
ale amprentei (d1 si d2);
5. Calculul şi interpretarea rezultatelor 5. Calcularea şi interpretarea rezultatelor
- tabele  Rst în funcţie de biografia betonului se calculează

coeficientul total
(rezistenţa la
compresiune a d med
corectat
d med  CT = CP Cm Cu
betonului) – K
în funcţie de CP - coeficientul de influienţă a poziţiei
sclerometrului;
Cm - coeficientul de influienţă a maturităţii;
Cu - coeficientul de influienţă a umidităţii.
5. Calcularea şi interpretarea rezultatelor Biografia betonului

Cm - coeficientul de influienţă a maturităţii; Informaţii despre
- compoziţia betonului (ciment, dozaj C,
- In functie de - f – factor de maturitate agregate, aditivi);
- condiţii de păstrare (temperatură,
f = Nz   umiditate);
- data turnării;
Nz – nr. zile de la turnare - poziţia sclerometrului.
 - temperatura de intarire
123
Daniela Lucia MANEA
Metoda bazata pe recul
o masă mobilă este proiectată cu o anumită

Rezistenţa la compresiune energie pe suprafaţa elementului :
- o parte din energie  deformarea plastică a
materialului ;
- restul imprimă masei mobile un recul;
- reculul este cu atât mai mare cu cât suprafaţa
Ro = CT Rst este mai dură;
- se măsoară reculul.
Betonul sa nu fie umed
Aparatul
sclerometrul Schmidt bazat pe recul liniar
- un ciocan (2) culisează în lungul unei tije de ghidaj (1) sub acţiunea
resortului (3), o tijă de percuţie (4) pusă în contact cu suprafaţa
betonului (5), un indicator de recul (6) glisează în lungul unei tije
indicatoare (7) şi marchează lungimea reculului în unităţi
convenţionale pe scara gradată (8). Armarea aparatului se face prin
prinderea ciocanului (2) cu ajutorul agăţătorului (10) fixat prin
intermediul unui şliţ (11) în discul (9) ; discul (9) este împins de arcul
de presiune (12).
1. Etalonarea aparatului – pe discul Etape

aparatului
C ef 2- pregătirea probei;
K=
C et
Cet – citirea etalon obţinută la livrarea 3 - alegerea locului de determinare.
aparatului ;
Cef – citirea efectiva obţinută la data
încercării.
124
4. Determinarea propriu-zisă 4. Determinarea propriu-zisă

- se corectează “r” cu coeficientul de
- se aşează sclerometrul în contact etalonare, K
cu betonul, în punctul ales; rcorectat = r/K
- din graficele de pe suprafaţa laterală 
- se apasă uşor; Rmed în funcţie de rcorectat
- se citeşte valoarea reculului “r” - Rmed - rezistenţa medie la compresiune a
înregistrat pe scara (8). betonului
-  = -90°; -45° ; 0° ; + 45°; +90° unghiuri pe
care sclerometrul le face cu orizontala
- se fac cât de multe determinări
Rmed, ca media lor aritmetică
R j 1
jmed
Rmed =
n
In funcţie de biografia betonului  Determinarea rezistentei betonului prin

coeficientul total de influenţă încercări nedistructive pe CAROTE
Extragerea carotelor
R = CT Rmed CT = Ca Cc Cd Cu Cm
In functie de:
Ca - coeficientul de influenţă a naturii agregatului;
- Gradul de avariere al constructiei
Ca = 1,00 agregat de râu;
Ca = 1,05 agregat de concasaj; - Importanta ei
Cc - coeficient de influenţă a tipului de ciment;
Cd –…..............................a dozajului de ciment;
Cu - ……………………….a umidităţii betonului;
Cm - coeficient de maturitate.
125
Daniela Lucia MANEA
Extragerea carotelor Extragerea carotelor
• Sa nu intersecteze armăturile (pe baza Diametrul “d” al carotei depinde de:

proiectului);
- dcarota ≥ (3-4) max armatura
• Zonele de extracţie să fie reprezentative
pentru elementul examinat;
-  max armatura – diametrul max al agregatului
• Carotele din zonele afectate dau indicaţii
doar asupra acelui loc nu despre tot - dcarota ≤ a - armatura - 2 dcarota – 3
elementul.
- a – distanta dintre armaturi(cm)
Extragerea carotelor Extragerea carotelor
Inălţimea carotei • Dacă suprafeţele de capăt ale carotei sunt

plane şi perpendiculare pe generatoare se
fac remedieri prin:
dcarota ≤ h carota ≤ 2 dcarota - polizarea suprafeţelor de capăt sub un jet
de apă;
- tăierea suprafeţelor cu cuţite diamantate
sub jet de apă;
- completarea zonelor de capăt cu un liant
de adaos.
Extragerea carotelor Condiţii de păstrare a carotelor

• Completarea zonelor de capat cu un liant de
adaos: • Se păstrează în apă la 20-25C până la
încercare;
- mortar de ciment sau mortar epoxidic;
- cu grosime max de 1 cm; • Cu cel putin 24 h înainte de testare se scot
din apă;
- aderenţa bună la beton;
• Se păstrează în aer.
- viteza mare de întărire;
- modul de elasticitate apropiat sau mai mare
decat a betonului din carotă E liant ≥ E beton
- Rc liant > Rc beton carota
126
Rezistenţa la compresiune pe carote
Se corectează ţinând cont de;

- Diametrul carotei;
- hcarota/dcarota
- Stratuile degradate de la extremităţi;
- Procedeul utilizat la realizarea planeităţii
suprafeţelor.
127
BIBLIOGRAFIE
1. E. Alamoreanu, R. Chiriţă - Bare şi plăci din materiale compozite - Editura Tehnică,1997.

2. C. Avram, C. Bob - Noi tipuri de betoane speciale - Editura Tehnică, 1980.
3. J.M. Berthelot - Materiaux composites - Comportement mecanique et analyse des
structures - Editions TECDOC, Paris, 1999.
4. C. Bob - Folosirea economică a unor tipuri noi de betoane - Conferinţa a VIII a de
betoane, Cluj-Napoca, 1976.
5. I. Buchman, C. Bob, Ctin. Avram - Tehnologia de obţinere şi unele proprietăţi ale
betonului armat cu fibre de oţel - Conferinţa a VIII a de betoane, Cluj-Napoca, 1976.
6. M. Budescu, I.P. Ciongradi, N. Ţăranu - Reabilitarea construcţiilor - Editura Vesper,
2001.
7. I. Cadar, A. Tudor, A. Florea, P. Velica, Ctin. Avram - Betoane armate cu fibre de sticlă -
Conferinţa a VIII a de betoane, Cluj-Napoca, 1976.
8. C.I. Cozmanciuc – Consolidarea stâlpilor din beton armat cu secţiune necirculară prin
confinare cu materiale compozite, Teza de doctorat, Iaşi, 2011.
9. Alex. Ciornei, I. Vidrascu - Ipsos armat - Proprietăți. Utilizări - Editura TEHNICA-INFO
Chișinău, 2002.
10. R. Constantinescu - Utilizarea maselor plastice în construcţii - Editura Tehnică, 1985.
11. I. Costea - Materiale termo şi fonoizolatoare în construcţii - Editura Tehnică, 1971.
12. L. Crăciunescu - Materiale de construcţii - UTC Bucuresti, 1995.
13. V. Dascălu - Reţetar - Procedee şi materiale, Editura Tehnică, 2002.
14. E. Decher - Elemente şi structuri din materiale compozite pentru acoperişurile
construcţiilor inginereşti - Teza de doctorat , Iaşi, 1998.
15. Livia I. Groll - Contribuţii la studiul îmbinărilor din materiale compozite şi asociate - Teza
de doctorat, Iaşi, 2002.
16. I. Hirhui, L. Groll, D. Babor - Materiale de construcţii, Editura Vesper, Iaşi, 1997.
17. V. Iancău - Elemente de construcţii eficiente din ferociment - Teza de doctorat, Cluj –
Napoca, 1998.
18. M. Iliescu - Geosintetice - Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994.
19. I. Ionescu, T. Ispas - Proprietăţile şi tehnologia betonulu, Editura Tehnică, 1997.
20. S. Ispas - Materiale compozite - Editura Tehnică, 1987.
21. D. Isopescu şi colectiv - Materiale compozite cu matrice polimerică, soluţii moderne de
reabilitare structurală - Sesiunea ştiinţifică aniversară Construcţii - Instalaţii Braşov,
2003.
129
22. Daniela Manea - Materiale speciale de construcții - Editura UTPRES, Cluj-Napoca, 2001.
23. Daniela Manea - Materiale compozite - Editura UTPRES, Cluj-Napoca, 2003.
24. Daniela Manea, Alex. Netea - Materiale de construcţii şi chimie aplicată, vol. III, Editura
Mediamira, 2006.
25. Cornelia Măgureanu – Betoane de înaltă rezistență și performanță, Editura UTPRESS,
Cluj-Napoca, 2010.
26. M. Mihăilescu, D. Sasu, D. Mugioiu - Influența caracteristicilor fibrelor de oțel asupra
proprietăților betoanelor armate dispers - Sesiunea științifică a Institutului Politehnic Cluj-
Napoca, 1978.
27. Nagy-Gyorgy Tamas, V. Stoian - Compozite - materiale cu mare eficienţă în industria
construcţiilor - Sesiunea ştiinţifică aniversară Construcţii - Instalaţii Braşov, 2003.
28. L. Nicoară - Îmbrăcăminţi rutiere moderne, Editura Tehnică, Bucureşti, 1983.
29. R. Oltean - Studiul fenomenelor de conlucrare dintre materiale compozite și materiale
tradiţionale la structuri hibride, Teza de doctorat, Iaşi, 2011.
30. G. Oprişan - Soluţii moderne de consolidare a structurilor pentru construcţii industriale –
Teza de doctorat, Iaşi 2002.
31. T. Oneț, N. Socaciu - Betoane cu armare dispersă: deformaţii de durată - Sesiunea
ştiinţifică a Institutului Politehnic Cluj-Napoca, 1978.
24. E. Popa - Materiale de construcţii, Multiplicare UTC, Bucuresti, 1995.
25. M. Popescu - Materiale de construcţii, Multiplicare UTC, Bucureşti, 1991.
32. J.M. Rigo - Science des materiaux de construction non metalliques - Universite de Liege
- Faculte des Sciences Appliquees - Tome III.
33. V. Stoian, T. Nagy-Gyorgz, D. Dan, J. Gergelz, C. Daescu - Materiale compozite pentru
construcţii - Editura Politehnica, 2004.
34. L. Şerban - Materiale de construcţi, MatrixRom Bucureşti, 1998.
35. L.Tutu - Bare alcătuite din fibre de sticlă şi răşină poliesterică, pentru armarea
betoanelor – Sesiunea ştiinţifică a Institutului Politehnic Cluj-Napoca, 1978.
36. N. Ţăranu şi colectiv - Structuri din materiale compozite şi asociate – Iaşi, 1992.
130

Materiale Speciale Pentru Constructii

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Materiale Speciale Pentru Constructii

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Daniela Lucia MANEA

Director: Ing. Călin D. Câmpean

Coperta: ing. Vasile Beudean

Copyright © 2015 Editura U.T.PRESS

1. Materiale compozite şi asociate - Generalităţi

2. Compozite armate cu fibre - Betoane cu armare dispersă

4. Poliesteri armaţi cu fibre de sticlă (PAS)

10. Materiale utilizate la reabilitări termice şi fonice

11.Betoane de înaltă performanţă

Materiale compozite şi asociate

Istoricul materialelor compozite I generaţie

• 3 generaţii, în funcţie de perioada de • cărămizile armate cu paie - faraonii;

A – II –a generaţie A - III – a generaţie

1.2a Definirea conceptului de

1.3 Structura materialului compozit termoplaste Polimerică

Materialele termoplastice Materialele termorigide

Matricea minerală Matricea metalică

Materialul de armare (ranforsantul) Materialul de armare (ranforsantul)

• de natură minerală, organică, metalică, • contribuie la creşterea rezistenţei şi rigidităţii

Materialul de armare (ranforsantul)

1.4 Clasificarea materialelor compozite 1.5 Avantajele materialelor compozite

Compozite: • caracteristici mecanice ridicate la acţiuni statice şi

1.5 Avantajele materialelor compozite Dezavantajele materialelor compozite

Domeniile de utilizare a materialelor compozite

Construcţii pentru transporturi

Transport naval Electronică şi electrotehnică

2.1. Noţiuni introductive

Noţiuni introductive Noţiuni introductive

Tipuri de fibre şi procedee de

Fibrele de carbon (grafit) Fibrele de carbon (grafit)

Materie primă: Tehnologia de fabricație

Fibrele de oţel Fibrele de oţel

Lise/drepte 0,175 - 0,420 6; 12,5;16; 25

Cu ciocuri 0,40 - 1,05 25; 30; 50; 60

Ondulate 0,50 - 1,05 30; 40; 50; 60

Fibrele de oţel Fibrele de oţel

Fibrele de sticlă Observații

Fibrele de polipropilenă Fibrele de polipropilenă

Fibrele de polipropilenă Fibrele de polipropilenă

MULTI FORTATECH-FIBRE HIGH GRADE FORTATECH-FIBRE

Tipuri de fibre folosite şi la alte materiale

Teoria betoanelor armate cu fibre Intervalul dintre fibre

Intervalul mediu dintre centrele de Romnaldi şi Mandel – 1964

unde: d – diametrul fibrei

Ebf = Ef  + Em (1 - ) Betoane armate

Particularităţi ale betoanelor armate

- granulele de ciment au mărimea de

Agregate Inglobarea fibrelor de sticlă

Materiale componente Domeniile de aplicare a BFO

Domeniile de aplicare a BFO Domeniile de aplicare a BFO

Comportarea BFS, BFO la acţiuni

• Rti - creşte de aprox. 2 ori - BFO şi

3.1. Noțiuni introductive

3. Betoane cu polimeri - 30% / an din polimeri 

BIP – beton impregnat şi

• 1939 – a apărut betonul hidrotehnic • subst. chimice de natură organică;

t - joase - polimerul – rigid; • t - creşte - polimerul - solid - Rt

Acoperiri cu polimeri (AP)

Acoperiri, injectări, reparări şi Observații - Cei mai buni –

• Textura colorată rezultată a pavajului este

• la preparare - un compus macromolecular;

Introducere Materiale componente