Sunteți pe pagina 1din 45

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR Şl LOCUINŢEI 

ORDINUL Nr. 1571 
din 15.10.2002 

pentru aprobarea reglementării tehnice 
„Metodologie pentru evaluarea performanţelor termotehnice 
ale materialelor şi produselor pentru construcţii" 
indicativ MP­022­02 

În conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr.10/ I 1995 privind calitatea în 
construcţii, cu modificările ulterioare, 
În  temeiul  prevederilor  art.  2  pct.  45  şi  ale  art.  4  alin.(3)  din  Hotărârea  Guvernului  nr. 
3/2001  privind  organizarea  şi  funcţionarea  Ministerului  Lucrărilor  Publice,  Transporturilor  şi 
Locuinţei,
Având  în vedere avizul Comitetului Tehnic de Coordonare Generală nr. 30/10.04.2002, 
Ministrul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei emite următorul 

ORDIN : 

Art.  1.  ­Se  aprobă  reglementarea  tehnica  „Metodologie  pentru  evaluarea 


performanţelor  termotehnice  ale  materialelor  şi  produselor  pentru  construcţii",  indicativ 
MP­022­02, elaborată de S.C. PROCEMA S.A. şi  prevăzută în anexa care face parte integrantă 
din prezentul ordin. 
Art. 2. ­ Prezentul ordin se publică în Buletinul Construcţiilor. 
Art.  3.  ­Direcţia  Generală  Tehnică  în  Construcţii  va  aduce  la  îndeplinire  prevederile 
prezentului ordin. 

MINISTRU 
MIRON TUDOR MITREA
MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR Şl LOCUINŢEI 

METODOLOGIE PENTRU EVALUAREA 
PERFORMANTELOR TERMOTEHNICE ALE 
MATERIALELOR ŞI PRODUSELOR 
PENTRU CONSTRUCŢII 
INDICATIV MP 022­02 

Elaborat de: 

INSTITUTUTUL DE CERCETARE, PROIECTARE Şl PRODUCŢIE 
EXPERIMENTALĂ PENTRU CONSTRUCŢII 
ŞI MATERIALE DE CONSTRUCŢII – PROCEMA ­ 

Laborator Cercetări şi Servicii Tehnice Pentru Procese Termice 

Director general:  dr. ing. Traian Ispas 
Director ştiinţific:  ing. Ion Berea 
Director sucursală:  dr. ing. Gabriela Toma 
Elaborator:  ing. Florian Cojocaru 

Avizat de: 
DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII 

Director general:  ing. Ion Stănescu 


Responsabil lucrare M.L.P.T.L.:  ing. Paulina Dragomirescu
CUPRINS 

1. OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE 

2. REFERINŢE NORMATIVE 

3. DEFINIŢII, SIMBOLURI Şl UNITĂŢI DE MĂSURĂ 
3.1. Definiţii 
3.2. Simboluri şi unităţi de musură 

4. CONDUCTIVITATEA TERMICĂ DE BAZĂ (λb) 

5. CONDUCTIVITATE A TERMICĂ DECLARATĂ (λd) 

6. CONDUCTIVITATEA TERMICĂ DE CALCUL (λu) 

7. CONVERSIA VALORILOR TERMICE 

Anexa A. Valori tabulate pentru conductivitatea termică λ10, 
uscat (λ10, DRY; λ10, SEC ) a unor materiale produse pentru construcţii 

Anexa B. Coeficienţii de conversie pentru temperatură 

Anexa C. Coeficienţii de conversie pentru umiditate 

Anexa D. Proprietăţi ale unor materiale şi produse pentru 
construcţii (umiditatea la echilibru higrotermic cu aer atmosferic) 

Anexa E. Exemple de calcul 

Anexa F. Note explicative
METODOLOGIE PENTRU EVALUAREA  Indicativ: 
PERFORMANTELOR TERMOTEHNICE ALE  MP 022­02 
MATERIALELOR ŞI PRODUSELOR PENTRU CONSTRUCŢII 

I. OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE 

1.1.  Prezenta metodologie cuprinde: 
•definirea valorii termice ­ conductivitatea termică ­ pentru materiale şi produse utilizate 
în construcţii; 
•regulile de obţinere; 
•regulile  de  conversie  pentru  diverse  valori  de  temperatură  şi  umiditate  ale 
materialului/produsului. 
1.2.  Metodologia  permite  evaluarea  în  mod  unitar  a  valorilor  termice  ale 
materialelor/produselor astfel încât devine posibilă compararea performanţelor termice obţinute 
cu materiale/produse similare realizate de diverşi producători. 
1.3.  Pe baza valorilor termice de bază, declarate  şi de calcul ale diverselor materiale şi 
produse, se pot lua deciziile tehnice şi se pot configura soluţii pentru elemente de construcţii care 
să permită în exploatare atât asigurarea gradului de confort termic, cât şi reducerea consumului 
de energie. 
1.4.  Metodologia se referă la conductivitatea termică pentru materiale şi produse pentru 
construcţii,  pline  sau  cu  goluri,  şi  pentru  materiale  izolatoare,  nemontale  în  elemente  de 
construcţie. Metodologia nu se referă la elemente de construcţie. 
1.5. În conformitate cu metodologii prezentă se pot obţine, prin regulile de conversie date 
termice  de calcul  (conductivitatea  şi/sau  rezistenţa  de  calcul)  pornind  de  la  valorile termice  de 
bază  sau  declarate,  obţinute  prin  măsuri  sau  tabulate,  ţinând  seama  de  influenţa  parametrilor 
temperatura şi/sau umiditate ale materialului/produsului în exploatare. 
1.6.  Valoarea  de  calcul  a  unei  caracteristici    termice  a  unui  material/produs    este    acea 
valoare  determinată,  stabilită  pentru  o  aplicaţie  specifică,  pe  care  materialul  o  asigură  in 
exploatare,  înglobat  în  construcţie,  ţinând  seama  de  condiţiile  climatice,  respectând 
reglementările naţionale în domeniu, fiind  utilizată  în  calculele termice pentru construcţii. Un 
material/produs poate avea mai multe valori termice de calcul, în funcţie de aplicaţia prevăzută. 
1.7.  Metodologia se adresează: 
­  producătorilor, fabricanţilor, distribuitorilor de produse/materiale de construcţii; 
­  specialiştilor,  oferind  reguli  unitare,  aplicabile  pentru  toate  produsele,  de  obţinere  a 
valorilor  termice  de  calcul  pentru  diverse  condiţii  de  temperatură  şi  umiditate  ale 
materialului/produsului, în exploatare. 
1.8.  Producătorul, fabricantul,  distribuitorul  de  materiale/produse  utilizate  în  construcţii 
au  obligaţia  ca  la  punerea  pe  piaţă  a  acestora  să  furnizeze  utilizatorului  una  dintre  valorile 
termice:  de  bază,  declarată  sau  de  calcul,  specificând  metoda  de  stabilire  şi  valorile  de 
temperatură şi umiditate pentru care valoarea indicată este valabilă. 
1.9. Metodologia nu stabileşte valori pentru conductivităţile de calcul ale materialelor şi 
produselor.  Pentru  această  mărime,  valorile  utilizate  în  calculele  termice  se  vor  prelua  din 
normele şi normativele în vigoare, dacă materialul/produsul se va află, în exploatare, în condiţii 
de  temperatură  şi  umiditate  pentru  care  aceste  valori  corespund.  Dacă  condiţiile  de  exploatare 
diferă, se vor obţine valorile de calcul utilizând relaţiile de conversie din prezenta metodologie.
2. REFERINŢE NORMATIVE 

1. STAS 5912­89 ­ Determinarea conductivităţii termice 
2. STAS 12057­82 ­ Măsurarea rezistenţei la transfer termic 
a elementelor de închidere ale clădirilor 
3. SR EN ISO 6946:1998 ­ Părţi şi elemente de construcţie. 
Rezistenţa termică şi transmitanţa termică. 
Metodă de calcul 
4. CI07/3­97 ­ Normativ privind calculul termotehnic 
al elementelor de construcţie ale clădirilor. 
5. C 107/0­02 ­ Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor 
de izolaţii termice la clădiri 
6.  SR ISO 3534­1:1996 ­ Statistică ­ Vocabular şi simboluri. 
Partea 1: Termeni de teoria probabilităţilor şi statistică generală 
7.  STAS 7122/1­86 ­ Interpretarea statistică a datelor. Reguli generale 

3. DEFINIŢII, SIMBOLURI ŞI UNITĂŢI DE MĂSURĂ 

3.1. Definiţii 

Principalii termeni utilizaţi în prezenta metodologie au următoarele semnificaţii: 

3.1.1.  Material  ­  parte  dintr­un  produs,  care  nu  ţine  seama  de  formă,  dimensiuni  sau 
finisaj. 
3.1.2. Produs ­ forma finală a unui material, finisat, gata pentru utilizare, având formă şi 
dimensiuni date. 
3.1.3. Starea uscat ­ (sinonim: dry, sec) ­ starea atinsă de material/produs după uscare în 
condiţii convenţionale, indicate în normele de material sau produs. 
3.1.4.  Valoare  termică  ­  termen  desemnând  în  mod  obişnuit  conductivitatea  termică 
şi/sau rezistenţa termică. 
3.1.5.  Condiţii  de  referinţă  ­  ansamblul  de  condiţii  identificând  o  stare  de  echilibru 
aleasă ca referinţă pentru valorile termice ale materialului produsului. 
3.1.6.  Conductivitatea  termică  de  bază  ­  valoarea  conductivităţii  termice  a  unui 
material/produs  la  starea  uscat,  determinata  conform  unor  norme  anume,  şi  utilizată  pentru  a 
determina conductivitatea termică de calcul. 
3.1.7.  Conductivitatea  termică  declarată  ­  valoarea  conductiviăţii  termice  a  unui 
material/produs stabilită în anumite condiţii de referinţă privind umiditatea, temperatura şi gradul 
de maturizare a materialului/produsului. 
3.1.8.  Conductivitate  termică  de  calcul  ­  valoarea  conductivităţii  termice  a  unui 
material/produs,  în  condiţii  interne  şi  externe  specifice,  care  poate  fi  considerată  ca  fiind 
reprezentativă pentru performanţele materialului/produsului incorporat în construcţie, în condiţii 
de exploatare. 
3.1.9.  Umiditate  relativă  masică  ­  cantitatea  de  apă  evaporabilă  din  material/produs 
(diferenţa dintre masa materialului umed, m1  , şi masa materialului uscat, m2) raportată la masa 
materialului umed m2. 
3.1.10.  Umiditate  absolută  masică  ­  cantitatea  de  apă  evaporabilă  din  material/produs 
(diferenţa  dintre  masa  materialului  umed,  m1  şi  masa  materialului  uscat,  m2)  raportată  la  masa 
materialului uscat m 1 .
3.1.11. Umiditate volumică ­ volumul apei evaporabile raporat la volumul materialului. 
(Volumul materialului poate fi cel în stare umedă, sau cel în stare uscată; trebuie specificat atunci 
când este menţionată umiditatea volumică.) 

3.2. Simboluri şi unităţi
4. CONDUCTIVITATEA TERMICĂ DE BAZĂ (λb) 

Conductivitatea termica de bază 

4.1.  Se  numesc  valori  termice  de  bază  acele  valori  pe  baza  cărora  se  stabilesc  valorile 
termice  de  calcul.  Valorile  termice  de  bază  nu  se  utilizează  pentru  calculele  termice  ale 
elementelor de construcţie fiind valori pentru starea uscat, diferiţii de starea reală, în exploatare, 
a produsului sau materialului. 
4.2. Valorile termice sunt valorile pentru: 
­ conductivitatea termică de bază 
şi/şau 
­ rezistenţa termică de bază. 
Pe  baza  comparării  valorilor  termice  de  bază  se  pot  aprecia  performantele  termice  ale 
unui anume tip de produs realizat de diverşi producători; 
4.3.  Din  punctul  de  vedere  al  umidităţii,  pentru  a  fi  considerate  valori  termice  de  bază, 
conductivitatea termică şi/sau rezistenţa termică trebuie să fie exprimate obligatoriu pentru starea 
uscat a materialului sau produsului. 
Valoarea termică la starea uscat, fie a fost determinată la aceasta stare, fie a fost obţinută 
prin conversia la starea uscat a valorii determinate la o anumită umiditate. 
4.4. Din punctul de vedere al temperaturii, pentru a fi considerate valori termice de bază, 
conductivitatea  termică  şi/sau  rezistenţa  termică  trebuie  să  fie  exprimate  obligatoriu  pentru 
temperatura de 10°C, în care caz valorile termice de bază se simbolizează astfel: 
λb  = λ10  uscat 
Rb  = R10  uscat 

Valoarea  termică  la  temperatura de 10°C,  fie  a  fost determinată  la această  temperatură, 


fie  a  fost  obţinută  prin conversia  la  această  temperatură  a  valorii  termice  determinate  la  o  altă 
temperatură. 
4.5.  Valoarea  termică  de  bază,  fiind  exprimată  la  10°C  şi  starea  uscat,  este  identică  cu 
valoarea termică declarată, atunci când aceasta se exprimă la setul de condiţii 10°C, uscat (a se 
vedea Capitolul Conductivitatea termică declarată). 
4.6.  Cunoaşterea  valorilor  termice  declarate,  la  setul  de  condiţii  23°C,  uscat,  permite 
conversia    la    setul    de    condiţii  10°C,  uscat,  valoarea obţinută  putându­se  considera  valoarea 
termică de bază. 
4.7.  Pornind  de  la  conductivitatea  termică  de  bază  (rezistenţa  termică  de  bază)  se 
calculează  conductivitatea  termică  de  calcul  (rezistenţa  termică  de  calcul),  respectând  schema 
logică: 

conductivitatea termica de baza λb  (=λ10  uscat) 


↓ 
corecţia de temperatură 
corecţia de umiditate 
(concrete, de exploatare) 
↓ 
conductivitatea termică de calcul a materialului/produsului, 
(pentru condiţiile de temperatură şi umiditate concrete, de exploatare)
4.8. Producătorul, fabricantul, distribuitorul au obligaţia să furnizeze pentru produsul pus 
pe  piaţă  conductivitatea  termică  de  bază/declarată  sau  de  calcul,  determinate  dupa  unul  din 
procedeele arătate în continuare. 

Conductivitatea termică de bază pentru produse pline şi mortare 

4.9. În cazul produselor pline şi omogene (fără goluri, fără perforaţii) şi  a mortarelor de 
zidărie  şi  tencuială, conductivitatea termică de bază, λb, a materialului (ciobului) din care  este 
realizat  produsul  va  desemna  şi  valoarea  conductivităţii  termice  de  bază,  echivalentă,  a 
produsului plin. 
4.10.  Conductivitatea  termică  de  bază,  pentru  produse  pline  şi  mortare,  poate  fi 
determinată sau stabilită: 
­ cu ajutorul valorilor din tabelele date în standardele sau normativele în vigoare, în care 
se indică valoarea conductivităţii termice pentru diferite mase volumice ale produsului plin sau 
materialului; 
­  pe baza de  încercări,  măsurări,  efectuate  după metode standardizate, pe  eşantioane  de 
material prelevate în conformitate cu prevederile din standardele de produs; 
­ pe baza utilizării unei relaţii grafice între conductivitatea termică λ şi masa volumică a 
materialului/produsului  uscat,  pentru  anumită  temperatură,  similară  cu  relaţia  grafică  rezultată 
din valori tabulate pentru acelaşi tip de produs. 
4.11. Pentru oricare din situaţiile anterioare trebuie să fie precizate valorile umidităţii şi 
temperaturii produsului pentru care acea valoare a conductivităţii termice îl caracterizează (a se 
vedea şi Nota din Anexa F). 
4.12.  Pentru  valorile  conductivităţii  termice  calculate  pe  baza,  valorilor  calculate 
exprimând legătura A ­ masa volumică la stare uscat, trebuie avute în vedere următoarele: 
­  valorile  tabulate  se  utilizează  în  cazul  în  care,  pentru  produsul  considerat,  există  la 
fabricant,  producător,  implementat  în producţie,  un  sistem  certificat  de  determinări  curente  de 
control a masei volumice, dar nu există valori măsurate direct pentru conductivitatea termică; 
­  valorile  tabulate  λ10  uscat,  pentru  diferite  materiale/produse  pentru  construcţii  se 
prezintă în anexa A. Masa volumică din  tabele este pentru  starea  uscat. (În  tabele se prezintă, 
de asemenea, coeficientul de conversie a umidităţii). 
4.13. Valorile conductivităţii termice de bază, rezultate prin măsurări,  încercări efective, 
sau  rezultate  prin  conversia  valorilor  astfel  măsurate,  trebuie  să  fie  obţinute,  îndeplinind 
condiţiile:
­  să se efectueze încercări cel puţin  la începutul producţiei unui tip de produs sau când 
intervin schimbări importante în materia primă sau procedeul de fabricaţie; 
­  să  fie  respectată  procedura  de  obţinere  a  eşantioanelor  de  produs  pentru  măsurări, 
indicată  în standardul de produs;  Respectarea  acestor  cerinţe  permite a  considera că  eşantionul 
reprezintă produsul; 
­  eşantioanele pentru măsurători, încercări, să fie aduse la starea de condiţionare privind 
umiditatea şi temperatura indicate în norma de determinare; 
­  metoda  de  măsură  a  valorii  termice  trebuie  să  fie  o  normă  în  vigoare,  românească, 
europeană sau internaţională, indicată de regulă în norma de produs; 
­  valoarea termică trebuie să fie media aritmetică a cel puţin trei determinări. 

4.14.  Pentru  valorile  conductivităţii  termice  obţinute  pe  baza  utilizării  relaţiei  grafice 
dintre  λ  şi  masa  volumică  la  stare uscat,  în  care  valorile  λ  şi  masa  volumică  sunt  determinaţi 
efectiv, pentru început, trebuie să fie îndeplinite cerinţele de la pct. 4.13
Utilizarea metodei presupune că: 
­s­a stabilit din valorile tabulate, prevăzute în norme în vigoare, corelaţia dintre λ şi masa 
volumică, pentru produsul plin sau materialul prevăzut; 
­s­a stabilit plaja pentru valorile masei volumice la starea uscat care se obţin în producţie 
(sau plaja de valori prevăzută în norma de produs); 
­s­au efectuat cel puţin trei măsurări individuale, atât a masei volumice la starea uscat ρj, 
cât  şi  a  conductivităţii  termice  λj,  prin  valorile  măsurate  pe  eşantioane  diferite  se  asigură  că 
valoarea de bază ce se va determina este reprezentativă pentru produsul analizat; 
­cele trei încercări efectuate sunt pe eşantioane provenind din  loturi de producţie diferite 
şi  reprezintă plaja de masă volumică realizată de producător. 
Valoarea de bază pentru conductivitatea termică va fi determinată plecând de la valoarea 
medie  obţinută  pentru  λ  şi  de  la  variaţiile  limită  superioară  şi  inferioară  ale  valorii  λ,  faţă  de 
valoarea medie. 
4.15.  Obţinerea  valorii  λ şi  a  limitelor  sale de  variaţie,  conform pct. 4.14.  se  realizează 
parcurgând etapele (a se vedea fig. 1): 
a) se trasează curba Co, reprezentând corelaţia dintre λ şi masa volumică la stare uscat, pe 
baza  valorilor  tabelate  date  în  norme    sau   normative    în    vigoare,   româneşti,    europene   sau 
internaţionale; 
b)  se  calculează  media  aritmetică  a  celor  trei  valori  ρj  şi  media  aritmetică  a  celor  trei 
valori λj, convertite la starea 10°C şi uscat; 
c)  se  fixează  în  grafic  punctul A,  având  drept coordonate  valorile  medii  determinate  la 
pct. b; 
d) se trasează prin punctul A o curba C1  paralela cu Co; 
e)  se  determină  masa  volumică  medie  a  producţiei,  pentru  produsul  analizat,  pe  baza 
valorilor  determinate  curent  prin  măsurători  certificate  în  laboratorul  uzinal.  Pe  baza  acestei 
valori (pct. ρm) se determină în ordonată valoarea medie pentru conductivitatea termica (punctul 
λm). 
f)  se  stabileşte în  abscisă  intervalul  de  variaţie  a  masei  volumice  la  starea  uscat  pentru 
producţia realizată şi pentru produsul analizat; 
g)  se  calculează  şi  se  notează  în  abscisă  masele  volumice  ale  produsului  caracterizând 
10% şi 90% din producţia realizată, cu nivel de încredere de 90% ; 
h) se stabilesc în ordonată valorile limită superioară şi inferioară pentru λ (punctele λmax 
şi λmin). 
Valoarea conductivităţii termice de baza, la 10°C, uscat, care se consideră a caracteriza 
producţia  realizată,  pentru produsul  respectiv,  va  fi  valoarea λm  (obţinută  în  grafic)  ±  variaţiile 
reprezentând diferenţa între valorile limită superioară şi inferioară faţă de valoarea medie. 
Metoda  determinării  în  acest  fel  a  valorii  λ  se  aplică  cu  precădere  pentru  controlul 
indirect al caracteristicilor termice λ a producţiei  realizate, cunoscând prin determinări curente, 
certificate, în laboratorul uzinal, masa volumică medie la starea uscat, fără a mai fi determinate 
efectiv valorile λ, utilizând alura de variaţie conform curbei C1. 

NOTĂ: 
Pentru produsul  analizat  trebuie  să  se  verifice  cel  puţin  o  dată  pe  an  încadrarea  valorii 
conductivităţii termice în limitele stabilite prin grafic, pornind de la valorile parametrilor masei 
volumice la starea uscat, obţinută prin măsurători efective. 
•  Dacă  valoarea  pentru  λ  nu  depăşeşte  valoarea  limită  superioară,  conformitatea  este 
demonstrată. 
•    Dacă  valoarea  λ  depăşeşte  limita  superioara  vor  fi  prelevate  prin  hazard  trei  noi 
eşantioane suplimentare, fiind  supuse aceloraşi determinări pentru a verifica dacă valoarea λ se
află sub λ ax. Producătorul trebuie sa analizez cauzele şi să ia măsurile necesare corective pentru a 
evita depăşirea valori lor. 
Valorile sunt considerate ca fiind confirmate dacă cel mult o valoare măsurată depăşeşte 
valoarea λmax  cu  cel  mult  10%, dar media  pentru  λ a  celor  trei măsurări  este  inferioară  sau  cel 
mult egală cu limita superioară a valorii λ. 
Neîncadrarea  în  aceste  limite  conduce  la  obligativitatea  ca  producătorul  să  modifice 
valorile considerate pentru λ. 

Conductivitatea  termică  de  bază  pentru  produse  cu  goluri,  perforaţii  (obţinerea 
acestor valori prin calcul sau măsurători efective) 

4.16.  Conductivitatea  termică  de  bază  pentru  produse  cu  goluri,  perforaţii,  produse 
neomogene, nemontate în elemente de construcţie, poale fi determinată prin calcul pornind de la 
valoarea  λ  de  bază  a  materialului  (ciobului)  din  care  este  realizat  produsul,  ţinând  seama  de 
geometria golurilor de aer din produs. Valoarea obţinută caracterizează produsul în configurarea 
analizată. 
4.17.  Pentru  a  determina  conductivitatea  termică  a  produselor  cu  goluri,  nemontate  în 
elemente  de  construcţie,  se  utilizează  calculul  numeric  (metoda  diferenţelor  finite  sau  metoda 
elementelor finite). 
4.18. Pentru calculul valorilor termice ale produsului cu goluri nemontat în elemente de 
construcţie trebuie cunoscute ca date de intrare: 
­  geometria elementului cu goluri (dimensiunile şi dispunerea acestora); 
­  caracteristicile termice ale materialului (ciobului); 
­  condiţiile limită privind rezistentele termice superficiale, exterior şi interior, Rse  şi Rsi. 
4.19.  Calculul  simplificat  al  valorilor  termice  pentru  produsele  cu  goluri  se  face  în 
conformitate cu SR EN ISO 6946:1996. 
Se recomandă ca aceste calcule să fie efectuate de specialişti în domeniu. 
4.20.  Valorile  termice  (conductivitatea  termică  şi/sau  rezistenţa  termică)  de  baza  ale 
produsului cu goluri se pot, de asemenea, deduce prin calcul pornind de la valorile termice ale 
zidăriei,  valori  obţinute  prin  măsurători  efective  asupra  elementului  de  construcţie  realizat  cu 
aceste produse cu goluri. 

Co ­ curba λ ­ masa volumică pe baza valorilor tabelate preluate din norme in vigoare 


A ­ punctul având drep coordonate mediile aritmetice ale masei volumice la stare uscat ρj 
şi ale conductivităţii termice λ  la 10°C,uscat 
1, 2, 3 ­ puncte de coordinate (ρj, λj) 
C1  ­ curba paralela cu Co, dusă prin punctul A 
ρm  ­  punctul  reprezentând  masa  volumică  medie  pentru  producţia  realizată  şi  pentru 
produsul respectiv 
λm  ­ punctul reprezentând conductivitatea termică medie, la 10°C,uscat, pentru producţia 
realizată şi pentru produsul respectiv 
λmax, λmin  ­ punctele reprezentând conductivitatea termică  maxima, respectiv minimă, la 
10°C, uscat, pentru producţia realizată şi pentru produsul respectiv
4.21.  Pentru obţinerea valorilor termice de la pct. 4.20. trebuie adoptat următorul mod de 
lucru: 
­ se extrag la întâmplare produse eşantion, din trei loturi de producţie diferite; 
­ se execută câte un perete netencuit pentru fiecare din cele trei loturi de produse extrase; 
­ se măsoară rezistenţa termică  şi/sau  conductivitatea termică echivalentă pe fiecare din 
pereţii realizaţi, urmând normele în vigoare, interne, europene sau internaţionale; 
­  se  măsoară  conductivitatea  termică  a  mortarului    de  zidărie  utilizat,  precum  şi  toate 
elementele geometrice;
­  se  calculează  rezistenţa  termică  medie  şi/sau  conductivitatea  echivalentă  medie  a 
peretelui,  plecând  de  la cele  trei  valori determinate,  convertindu­se  apoi ca  valoare  termică  de 
bază pentru starea uscat şi temperatura de 10°C; 
­ se determină apoi, prin calcul, conductivitatea termică pentru produsul cu goluri. 

5. CONDUCTIVITATEA TERMICA DECLARATA (λa) 

5.1.  Conductivitatea  termică  declarată  este  acea  valoare  posibil  de  obţinut  (care  ne 
aşteptăm a se obţine) pentru produsele pe care le caracterizează, fiind: 
­stabilită  pe  baza  datelor  măsurate,  în  condiţii  de  referinţă  privind  temperatura, 
umiditatea şi  gradul  de  maturizare, îmbătrânire; 
­data pentru o anume fracţiune din producţie şi un anume grad de încredere; 
­corespunzând la un timp de viaţă în utilizare a produsului, presupus rezonabil, în condiţii 
normale. 
5.2.  Conductivitatea/rezistenţa  termică  declarată  se  determină  şi  se  exprimă  sub  un  set 
de    condiţii  privind  temperatura  medie,  umiditatea  şi  gradul  de  maturizare,  îmbătrânire  ale 
produsului/materialului. 
5.3.  Pentru  a  evita  conversia  valorilor  termice  măsurate  în  alte  condiţii,  la  condiţiile de 
referinţă  privind  umiditatea  şi  temperatura  se  recomandă  ca măsurările  valorilor  termice  să  fie 
făcute chiar la valorile de referinţă. 
5.4.  Măsurarea  valorilor  termice  declarate  se  face  în  concordanţă  cu  normele  în 
vigoare.Valoarea  declarată  trebuie  dată  sub  unul din  următoarele  seturi  de  condiţii  (tabelul  1.) 
privind temperatura medie, umiditatea şi gradul de maturizare ale produsului sau materialului (a 
se vedea şi Nota din Anexa F). 
5.5.  Când valoarea termică declarată este exprimată la setul de condiţii la (10°C şi Uuscat) 
ea este identifică cu valoarea termică de bază. 
5.6. Valorile termice declarate pot fi obţinute: 
­  direct, prin determinări, măsurători, efective, conform normelor menţionate; 
­  indirect, din tabele existente, prin corelare, interpolare, pornind de la o valoare a unei 
mărimi stabilită prin măsurare, cu care conductivitatea termică se află în corelaţie directa (ex.: se 
cunoaşte prin măsurări densitatea la starea uscat, rezultând valoarea lui λd). 
5.7.  Conversia  de  la  un  set  de  valori  de  temperatură, umiditate,  la  alt  set  este  permisă. 
Coeficientul  de  conversie  pentru  temperatură  se  poate  considera  dacă  temperatura  medie  a 
materialului/produsului  este  în  intervalul  0°C  +  30°C  (Anexa  B).  Limitele  de  umiditate  ale 
produsului pentru care se poate considera coeficientul de conversie pentru umiditate sunt date în 
tabele, în funcţie de produs (Anexa C). 
Valorile termice declarate sunt valorile rotunjite ale valorilor direct sau indirect stabilite, 
după cum urmează: 
a) pentru conductivitatea termica: 
• dacă λ < 0,08 W/(mK) se rotunjeşte în sus cu 0,001 W/(mK) 
• dacă 0,08 < λ ≤ 0,20 W/(mK) se rotunjeşte în sus cu 0,005 W/(mK) 
• dacă 0,20 < λ ≤ 2,00 W/(mK) se rotunjeşte în sus cu 0,01 W/(mK) 
• daca 2,00 < λ se rotunjeşte în sus cu 0,1 W/(mK) 
b) pentru rezistenţa termică ­ se rotunjeşte în jos, declarându­se valoarea cu două sau trei 
cifre semnificative după virgulă. 
5.9.  Conductivitatea  termică  declarată  şi/sau  rezistenta  termică  declarată  permit  a  se 
evalua,  pentru  aceleaşi  condiţii  privind  temperatura  şi  umiditatea,  performanţele  termice  ale 
diferitelor materiale sau produse de acelaşi fel, realizate de producători diferiţi.
5.10.  Producătorul,  fabricantul,  distribuitorul,  au  obligaţia  să  furnizeze  pentru  produsul 
pus pe piaţa conductivitatea termică declarată/de bază sau de calcul,  determinate după unul din 
procedeele arătate, specificând metoda de stabilire şi valorile de temperatură şi umiditate pentru 
care valoarea indicată este valabilă. 

6. CONDUCTIVITATEA TERMICĂ DE CALCUL λ c  (λ u) 

6.1. Conductivitatea termică de calcul şi/sau rezistenţa termică de calcul constituie valori 
termice de calcul. 
6.2.  Conductivitatea  termică  de  calcul  este  acea  valoare  a  conductivităţii  termice  a 
materialului  sau  produsului  în condiţii  interne  şi  externe  specifice,  care  poate  fi  considerată  ca 
fiind  reprezentativă  pentru  performanţa  termică  a  materialului  sau  produsului  în  exploatare, 
incorporat într­o parte de construcţie. 
6.3.  Conductivitatea  termică  de  calcul  pentru  material/produs  se  obţine  pornind  de  la 
conductivitatea  termică  de  bază  sau  de  la  conductivitatea    termică   declarată   ţinând    cont    de 
influenţa  umidităţii  şi  temperaturii  materialului/produsului  în  condiţiile  concrete,  normale,  de 
exploatare. 
6.4.  La  determinarea  conductivităţii  termice  de  calcul,  condiţiile  specifice  privind 
umiditatea şi temperatura se stabilesc, ţinând seama de condiţii de exploatare şi de reglementările 
naţionale  în  domeniu.  Valorile  temperaturilor  medii şi  ale  umidităţii  materialului/produsului  în 
condiţii  normale de exploatare, utilizate pentru obţinerea  valorilor termice de calcul, trebuie să 
fie  în  concordanţă  atât  cu  datele  la  nivel  naţional,  cât  şi  cu  tipul  de  aplicaţie  dată  şi 
materialul/produsul respectiv. 
În Anexa D se dau valori ale conţinutului de umiditate pentru unele materiale/produse de 
izolaţie  propriu­zise  şi  pentru  unele  materiale/produse  de  zidărie  în  echilibru  cu  aer  la  23°C şi 
umiditate relativă de 50 % şi 80 %. Se dau şi coeficienţii de conversie pentru umiditate. 
6.5. Pentru un material sau produs se pot stabili mai multe valori pentru conductivitatea 
termică de calcul, depinzând de condiţiile in care se va afla materialul sau produsul în exploatare. 
6.6. Conductivitatea termică de calcul pentru materiale/produse se obţine prin calcule: 
a)  pornind de la valori de bază sau declarate, obţinute direct, prin măsurători: 
­ pentru  materialele/produsele de  zidărie,  pornind de  la conductivitatea termică de bază 
sau  de  la  conductivitatea  termică  declarată,  setul  de  valori  corespunzând  stării  uscat,  ambele 
valori caracterizând  starea uscat  a   materialului/ produsului; 
­  pentru  materialele/produsele  de  termoizolaţie  uşoare,  pornind  de  la  conductivitatea 
termică  declarată,  materialul/  produsul  izolator  fiind  într­o  stare  diferită  de  starea  uscat  (a  se 
vedea setul de condiţii Ib si IIb din tabelul 1.); modul cum se obţine  valoarea declarată pentru 
asemenea produse termoizolatoare se specifică în standardul de produs. 
b) pornind de la valori ale conductivităţii termice de bază sau declarată, tabelate, date în 
norme sau normative în vigoare, ţinând seama de condiţiile privind umiditatea şi temperatura la 
care sunt exprimate. 
6.7.  Pentru  calculul  valorilor  λc  (λ.u)  si  Rc  (Ru)  se  vor  utiliza  factorii  şi  coeficienţii  de 
conversie  pentru  temperatura  şi  umiditate  daţi  în  anexele  A,  B  şi  C.  Valorile  temperaturii  şi 
umidităţii luate în considerare pentru a determina valorile de calcul sunt stabilite de specialistul 
care efectuează calculele termice. 
6.8.  Procedura de  conversie  a  vaiorilor  λ,  R  pentru  a  ajunge  de  la  valorile  de  bază sau 
declarate la valorile de calcul este indicată în cap. 7. 
Considerând valorile de bază sau declarate corespunzând unui set de valori 1, iar cele de 
calcul unui set de valori 2, relaţiile de obţinere a valorilor de calcul sunt cele prezentate la cap. 7.
6.9.  Valorile  termice  de  calcul  obţinute  se  rotunjesc  superior  sau  inferior,  aşa  cum  se 
arată în cap. 5, pentru valorile termice declarate. 
Valori ale conductivităţii termice de calcul sunt date în C. 107/3­ Anexa A. Preluarea lor 
se face numai daca materialul/produsul se află în  condiţii concrete de exploatare care concordă 
cu cele prezentate în documentele menţionate. 
6.10. Conductivităţile termice pentru unele materiale şi produse de zidărie în starea uscat, 
pe baza cărora se poate obţine conductivitatea termică de calcul sunt date în anexa A. 
6.11. În C107/0­02 dau valori ale conductivităţii termice de calcul pentru unele materiale 
de  termoizolaţie.  Pentru  alte  materiale  şi  produse,  valorile  conductivităţii  termice  de  calcul  se 
dau în C107/3­97 (a se vedea şi Nota din Anexa F). 

7. CONVERSIA VALORILOR TERMICE 

7.1.  Valorile  termice  (conductivitatea  termică,  rezistenţa  termică)  date  pentru  un  set  de 
condiţii 1, când temperatura şi umiditatea sunt T1, respectiv w1  (λ1, R1, T1, w1) pot fi convertite 
pentru alt set de condiţii, 2 (λ2, R2, T2, w2). 
7.2.  Relaţiile  de  calcul  pentru  conversia  valorilor  termice  (neglijând  factorul  Fa  de 
conversie ţinând seama de îmbătrânire) sunt: 
l2 = l1 .F . T  F w  (7.1.) 

şi 

R 2 =  1  (7.2.) 
F T . F w 

în care: 
λ2,  R2  ­  conductivitatea  termică/rezistenţa  termică  a  materialului/produsului  în  setul  de 
condiţii 2 în care trebuie convertit, în W/(mK), respectiv (m 2 K)/W 
λ1,  R1,  ­  conductivitatea  termică/rezistenţa  termică  a  materialului/produsului în  setul  de 
condiţii 1 în care sunt date valorile, în W/(mK), respectiv (m 2 K)/W 
FT ­ factorul de conversie pentru temperatură, adimensional 
F w  ­ factorul de conversie pentru umiditate, adimensional 

NOTĂ: 
Influenta îmbătrânirii asupra caracteristicilor termice este numai la materiale spongioase 
pe bază de polimeri organici. 

7.3. Factorul de conversie pentru temperatură, FT, se determină cu relaţia:


FT  = e f T  (T 2 -T 1 )  (7.3) 

în care: 
fT­  coeficientul de conversie pentru temperatură, în [l/K] 
T1  ­ temperatura materialului/produsului, corespunzătoare setului de condiţii 1, în K 
T2  ­ temperatura materialului/produsului, corespunzătoare setului de condiţii 2, în K 

NOTĂ: 
­ fT ­ poate fi obţinut şi prin interpolare liniară, conform pct. 7.4. 
­ factorul (T2  – T1) poate fi pozitiv sau negativ. 
Valorile coeficientului de conversie pentru temperatură fT  sunt date în tabelele din anexa 
B, în funcţie de clasa de conductivitate termică, pentru unele materiale şi/sau produse.
­  Valorile  date  în  tabele  pentru  conductivităţile  termice  ale  diferitelor  materiale  sunt 
parametri de identificare pentru stabilirea coeficienţilor de conversie de temperatură. Ele nu pot 
fi considerate conductivităţi de bază declarate sau de calcul. 
­  Valorile  coeficienţilor  de  conversie  date  în  tabele  sunt  valabile  pentru  domeniul  de 
temperaturi medie 0...+ 30°C. 
­  Pentru  alte  conductivităţi  termice  decât  cele  din  tabel,  corespunzând  unui 
material/produs, coeficienţii de conversie se determină prin interpolare liniară. 

7.4. Factorul de conversie pentru umiditate, Fu, se determină cu relaţiile: 
f  ( w  - w  ) 
a) Fw = e  w m  m 2  m 1  (7.4a) 
când umiditatea materialului/produsului este exprimată cu referire la masă, în kg apa/kg 
produs uscat. 
In formula 7.4a avem: 
fwm  ­ coeficientul de conversie masic, pentru umiditate, în kg/kg; 
wm1  ­ umiditatea absolută masică corespunzătore setului de condiţii 1, în kg/kg; 
wm2  ­ umiditatea absolută masică corespunzătore setului de condiţii 2, în kg/kg. 

NOTĂ: 
Factorul (wm2 ­ wm1) poale fi pozitiv sau negativ. 
f  ( w  - w  ) 
b) Fw = e  w v  v 2  v 1  (7.4b) 
când  umiditatea  materialului/produsului  este  exprimată  cu  referire  la  unităţi  de  volum, 
raportat la volumul materialului uscat, în m 3  apa/ m 3  produs uscat. 
In formula 7.4b avem: 
fwv ­ coeficientul de conversie volumic, pentru umiditate, în m 3 /m 3 ; 
wv1  ­ umiditatea absolută volumică a materialului/produsului, corespunzătoare setului de 
condiţii 1, în m 3 /m 3 ; 
wv2  ­ umiditatea absolută volumică a materialului/produsului, corespunzătoare setului de 
condiţii 2, în m 3 /m 3 . 

NOTĂ: 
Factorul (wv2 ­ wv1) poate fi pozitiv sau negativ. 
Trebuie avut în vedere că: 
­ umiditatea absolută masică este  w m  = m umed  - m uscat  / m uscat 
(mapa  / m uscat  = r apa V apa  / (ruscat . V uscat ) = w v . rapa  / ruscat ) 
­ umiditatea absolută volumică este  wv  =  w m r uscat  / r apa  , relaţie dedusă din cea anterioară; 
în care: 
mumed  = m1  ­ masa probei umede, înainte de uscare, în kg 
muscat  = m2  ­masa probei în stare uscat, în kg 
ρapa  ­ densitatea apei la 20°C, valoarea fiind cca. 1000 kg/m 
ρuscat  ­ densitatea probei în stare uscată, în kg/m 3 
7.5. Valorile coeficientului de conversie pentru umiditate (fwm  şi fwv) sunt date în tabelele 
din  Anexa  C,  pentru  plaja  de  umiditate  absolută  masică  sau  de  umiditate  absolută  volumică  a 
materialului/produsului înscrisă în anexă. 
7.6. Pentru aspectele de statistică matematică  intervenind în  stabilirea conductivităţii de 
bază sau declarata pornind de la valorile măsurate, se vor avea în vedere normele specifice.
ANEXA A 
Normativă 

VALORI TABULATE PENTRU 
CONDUCTIVITATEA TERMICĂ  l 10 , 
USCAT ( l10
  , DRY;  l 10 , SEC) A UNOR 
MATERIALE/ PRODUSE PENTRU CONSTRUCŢII
ANEXA B 
Normativă 

COEFICIENŢII DE CONVERSIE PENTRU TEMPERATURĂ 
­ materiale/produse pentru construcţii ­ 

Valorile  date pentru  conductivitatea  termică  sunt  doar  parametri de  identificare.  Ele  nu 
reprezintă nici una dintre conductivităţile termice de bază, declarate sau de calcul. 
Datele din tabel sunt valabile pentru conversia în domeniul de temperaturi 0°C ... + 30°C. 
Pentru conductivităţi termice altele decât cele date în tabel, se pot obţine coeficienţii de 
conversie prin interpolare liniară. 
Pentru produsele spumă din poliuretan şi spumă fenolică se consideră materiale spumate 
numai cu CFC (cloro­fluoro­carbonice).
ANEXA E 
Normativă 

EXEMPLE DE CALCUL 

E.l. Determinarea conductivităţii declarate pornind de la valori măsurate 

Se prezintă un exemplu ilustrând modalitatea de a stabili „valoarea declarată" plecându­ 
se de la datele disponibile. 
Se  presupune  că  au  fost  efectuate  10  măsurători  pe  10  probe  dintr­un  produs  de 
termoizolaţie  ­  plăci  din  vată  minerală.  Măsurătorile  s­au  efectuat  la  o  temperatură  medie  de 
11°C. Probele au fost anterior măsurătorii, condiţionate la o temperatură a aerului de 23°C, aerul 
având umiditatea relativă de 50 %. 
Obs.  Din  punct  de  vedere  al  umidităţii,  mostra  de  produs  are  umiditatea  aşa  cum  se 
impune  prin setul  de  condiţii  de  referinţa  Ib  (adică umiditatea  de  echilibru  cu  aer  la  23°C,  aer 
având umiditatea relativă de 50 %). In schimb, temperatura impusă de setul Ib pentru ca valoarea 
λ  să  reprezinte  „valoarea  declarată"  trebuie  să  fie  10°C.  Se  impune,  deci,  conversia  valorii  λ 
măsurate  la  11°C  şi  umiditatea  de  echilibru  cu  aer  la  23°C  şi  umiditatea  relativă  =  50  %,  cu 
factorul de temperatură FT. Valoarea nouă va fi prezentată ca „valoare declarată”. 

Valoarea declarată trebuie să fie cu 90 % grad de încredere. Relaţia pentru a găsi valoarea 
corespunzătoare acestor exigenţe este următoarea:
L S = x + k 2 (n , p , l - a ) × s 
în care: 

•  x  =
å x i  = 0 , 03385  W/(mK) reprezintă valoarea medie 
10
•  k2  = 2,07 (pentru n = 10,  p = 90 % şi (1 ­ α) = 0,90 obţinută din tabelul F1) 
Abaterea  standard,  s,  se  calculează  cu  relaţia de  mai jos, rezultând:

å (x  - x ) 
2

S  = = 0,000460 
n - 1 
şi, deci, valoarea limită LS  pentru intervalul de toleranţă devine: 
LS  = 0,003385 + 2,07 • 0,000460 = 0,034802 W/(mK).
Această valoare este considerată λ1, la 11°C. Conversia valorii λ1 obţinută la 11°C, pentru 
temperatura de 10°C, se face cu relaţia (a se vedea cap. 7): 
λ2 = λ1.FT 
în care:
FT  = e f T  (T 2 -T 1 ) 
T1  = 11°C, T2  = 10°C, factorul (T2  ­ T1) rezultând negativ. 
Din tabelul B.2. ­ anexa B se găseşte fT  = 0,0043 şi deci
F T  = e 0 , 0043 (10 - 11 )  = 0,99571 
Rezultă: λ2  = 0,0348022 • 0,99571 = 0,034652 [W/(mK)]. 
Valoarea  declarată    se  consideră    valoarea  λ2  după  rotunjire  superioară  cu  0,001,  adică 
0,035 [W/(mK)]. 

Valorile coeficienţilor k1  şi k2  în funcţie de: 


­  numărul de valori măsurate, n, (efectivul eşantionului de valori); 
­  nivelul de încredere, adică valoarea (1 ­ α) a probabilităţii ca intervalul de încredere să 
conţină cel puţin o proporţie p (%) din valori; 
­ proporţia ρ din populaţia de valori analizată. 

Tabelul E.l. 

E.2. Determinarea conductivităţii de calcul pornind de la valoarea declarată
Se  consideră  că  un  produs  de  termoizolaţie  ­  placă  de  polistiren  expandat  ­  va  avea  în 
exploatare  un  conţinut  de  umiditate  de  0,02  m 3 /m 3 .  Valoarea  declarată  pentru  conductivitatea 
termică este de 0,036 W/(mK), la starea uscat, (considerată k). Conversia valorii date la starea de 
umiditate la care se va atla în exploatare se face cu relaţia (vezi cap. 7): 
λ2 = λ1 .FT  .Fw (FT  = 1) 
în care:
f  (w  - w  ) 
Fw = e  w v  v 2  v 1 
Din  anexa  C,  pentru  produsul  polistiren  expandat,  se  găseşte  coeficientul  de  conversie 
pentru umiditate fwv  = 4,0. Rezultă factorul de conversie pentru umiditate:
Fw = e 4 , 0 . (0 , 02 - 0 , 00 )  = 1,0833 
Rezultă: 
λ2  = 0,036 • 1,0833 = 0,0389988 W/(mK). 
Valoarea  de  calcul  se  consideră  acea  valoare  care  se obţine  după  rotunjire,  superior,  cu 
0,001 W/(mK). 
Se obţine: 
λ2= λc, 0,039 W/(mK), 
valoare care se va utiliza în calculele termice. 

E.3. Aflarea umidităţii absolute volumice cunoscând umiditatea relativă masică 

Se consideră un produs ceramic cu densitatea în  stare uscat de 800 kg/m 3  şi umiditatea 


relativă masică de 2%. Se cere să se afle umiditatea absolută volumică. 

Cunoscând umiditatea relativă masică, se scrie: 
0,02 = mapa/mmat.umed 
sau 
0,022 / (1 ­ 0,02) = mapa/mmat.uscat  = wabs  = 0,0204 kgapa  / kgmat.uscat 
Umiditatea absolută cu referire la volum devine: 
wv  = wm  ρmat.uscat= 0,0204 • 800 / 1000 = 0,016326 m3 apa  / m 3 mat.uscat 
valoare pe bază căreia se calculează  factorul de conversie pentru umiditate, Fwv, conform 
cap. 7.
ANEXA F 
Informativă 

NOTE EXPLICATIVE 

Notă la pct. 4.11. 

•    Materialele  de  construcţie  sunt  în  mod  normal  supuse  încercărilor  de  determinare  a 
valorilor termice la starea uscat. 
•    Este  posibil  ca  încercările  de  determinare  a  valorilor  termice  să  fie  făcute  la  o  stare 
umedă  a  produsului  (de  exemplu,  după  ce  acesta  a  fost  supus  condiţionării  higrotermice  şi  a 
ajuns la masa constantă în echilibru cu o ambianţă având parametrii 23°C ± 1°C temperatură şi 
50 % ± 5 % umiditate relativă). 
Este obligatoriu ca după efectuarea determinărilor valoarea măsurată să fie convertită la 
starea uscat. Pentru a reprezenta valoarea termică de bază se va converti valoarea la temperatura 
de 10°C. 
Notă la pct. 5.4. 
I)  Conform  STAS  5912­89  ­  „Materiale  de  construcţii  omogene  ­  Determinarea 
conductivităţii termice", determinarea valori λ se face: 
•  pentru materiale de construcţie omogene, izotrope ­ în stare uscată; 
• pentru domeniul  de  temperatură de 25  ­ 35°C  (temperatura  medie  a probei), domeniu 
care poate  fi extins, prin  măsuri instructive, între 180 °C ... + 200 °C. 
Indiferent de metoda utilizată pentru determinarea conductivităţii termice (metoda plăcii 
încălzitoare  cu două corpuri de probă dispuse  simetric,  metoda plăcii  încălzitoare  cu un  singur 
corp  de  probă,  metoda  firului  cald),  dacă  nu  se  poate  determina  conductivitatea  termică  la 
temperatura  medie  de  0°C  a  piesei,  atunci  aceasta  se  calculează  (prin  reducere)  pentru 
temperatura de 0 °C cu formula:

lTm 
l 0  = 
oC
(1 + bT m ) 
în care: 
λTm  ­ conductivitatea termică la temperatura Tm, determinată prin măsurători; 
β ­ constantă a materialului (egală cu 0,00256°C ­1 ); 
Tm  ­ temperatura medie a probei pe timpul determinării, în °C. 
II) Conform STAS 12057­82 ­ „Măsurarea rezistenţei la transfer termic a elementelor de 
închidere  ale  clădirilor"  determinarea  rezistenţei  la  transfer  termic  prin  metodele  prevăzute  în 
STAS (metoda peretelui auxiliar, cu bandă termofluximetrică, metoda cofretului încălzit protejat, 
metoda cofretului încălzit etalonat) se poate face: 
a)   În  condiţii  de  laborator pe probe mici  cu  alcătuire omogenă şi dimensiuni minime 
de 1,2 x 1,2 m încercarea se face pentru un ecart de temperatură între zona caldă şi cea rece de 
20°C  şi  pentru  umiditatea  de  laborator.  Prin  umiditate  de  laborator  se înţelege  umiditatea  pe 
care  o  are  proba  menţinută  într­o  încăpere  închisă,  cu  temperatura  aerului  de  20  ±  1  °C 
umiditatea relativă de 60 ± 5 % cu aer în nemişcare până când variaţia densităţii aparente între 
două măsuri consecutive efectuate la 48 h nu depăşeşte 0,1 %. 
b)  În condiţii de exploatare, pe elemente de închidere în mărime naturală,  pentru aerului 
din  interiorul  clădirii  prevăzuta  de  STAS  6472/3­73  şi  C.107/1­97  corespunzătoare  felului 
clădirii şi destinaţiei încăperii şi pentru temperatura exterioară de calcul a aerului prevăzută de 
STAS  6472/3­73  şi    C.107/3­97,  pentru    timp  friguros  şi  zona  climatică  unde  urmează  a    fi 
utilizat elementul de construcţie. Umiditatea elementului va fi cea normală de exploatare.
Înaintea încercărilor se va determina pentru fiecare material component al probei: 
­ densitatea aparentă în stare uscat; 
­ umiditatea masică (în %) raportată la materialul în stare uscat; 
­ coeficientul de conductivitate termică (cf. STAS 5912­80). 
În cazul când umiditatea materialelor componente nu corespunde condiţiilor de încercare 
prevăzute în STAS 12057­82, aceasta va fi adusă la limitele nesare. 

Notă la pct. 6.11. 

•  Conductivitatea  termică  de  calcul  este  dată  în  diverse  publicaţii  pentru  temperatura 
medie de 0°C, care se consideră a corespunde condiţiilor concrete de exploatare a materialelor şi 
produselor înglobate în construcţie, în condiţiile climatice de iarnă din ţară. In ceea ce priveşte 
umiditatea,  conductivitatea  termică  de  calcul  este  considerată  de  cele  mai  multe  ori  pentru  o 
umiditate de exploatare considerată conform următoarelor convenţii: 
­ pentru materiale nehigroscopice, materiale/produse care nu conţin sau nu păstrează apa 
de fabricaţie, conductivitatea termică de calcul este aceea determinată pentru materialul/produsul 
în stare uscată, la temperatura medie de 0°C; 
­  pentru  materialele termoizolante uşoare, conductivitatea termică de calcul este aceea 
corespunzătoare  umidităţii  de  echilibru  a  materialului  când  este  plasat  într­o  atmosferă  cu 
temperatura de 20°C şi umiditatea relativă a aerului de 65 %; 
­  pentru  materialele  termoizolante  care  conţin  în  pori  alte  gaze  decât  aerul, 
conductivitatea  termică  de  calcul  este  aceea  determinată  în  stare  uscată,  după  un  interval  de 
îmbătrânire dat pentru fiecare produs. 
•  Valorile  conductivităţii  termice  de  calcul  pentru  materialele  termoizolante  uşoare, 
moderne, prezentate în C107/0­02, sunt definitorii pentru condiţiile de temperatură şi umiditate 
considerate  ca  reprezentative  pentru  construcţiile  din  ţara  noastră,  materialele/produsele  fiind 
montate în structura elementelor de construcţie în conformitate cu normativul (Normativ pentru 
proiectarea şi executarea lucrărilor de  izolaţii termice la clădiri). 
Materialele/produsele sunt ferite de acţiunea apei din precipitaţii şi a umidităţii rezultate 
din condensarea vaporilor de apă. Valorile reprezintă rezultatul prelucrării statistice a unui şir de 
date obţinute pe bază de măsurători pentru un număr reprezentativ de probe din cadrul aceleaşi 
grupe de materiale. 

Elaborat de:  Aprobat de: 
INSTITUTUTUL DE CERCETARE, PROIECTARE Şl  MLPTL cu ordinul 
PRODUCŢIE EXPERIMENTALĂ PENTRU CONSTRUCŢII  nr. 1571 din 
ŞI MATERIALE DE CONSTRUCŢII – PROCEMA ­  15.10.2002