MINIST_ERYL EDUCA TIEl !

}I iNV A TAMINTUlUI

Prof. dr. doc. ing. ALEXANDRU NEGOITA Prof. dr. ing. VIRGIL FOC~A Prof. dr. ing. ADRIAN RADU Conf. dr. ing. lOAN POP ~ef lucr. ing. lIVIU TUTU Sef lucr. ing. MACEDON DUMITRAS Ing. lOAN NEGOIT A

Constructii civile •

EDITURA DIDACTIC'!' BUCURE~TI

~I PEDAGOGIC'!'

PREFArA
Luera rea a fost elaborata astfe1: Cap. 1, 2, 3, 7 s i 8-prof. dr. doc. ing, A. Negcita ~i ing. 1. Negoitii; Cap. 5,6, 22, 23 ~i 24 - prof. dr. ing. Virgil Focsa ; Cap. 9, 10, 14 ~i 21 - prof. dr. ing, Adrian Radu; Cap. 4,1 11. 13 si 20 - prof. dr. doc. ing. A. Negoitil ~i sef lucr. ing. Macedon Dum itras ; Cap. 12 - prof. dr. doc. ing . A. Negoita si sef Iucr, ing. Liviu Tutu; Cap. 15, 16, 17 - prof. dr, doc. ing, A. Negoita ~i conf. dr. ing. Ioan Pop; Cap. 18 ~i 19 - prof. dr. doc. ing. A. Negoitil, cont. dr. ing, loan Pop ~i ing. 1. Negoitii. Coordonatorul Iucrar ll : prof. dr. doc. ing. A. Negoit a.

1'll
'.
"

, I,
t,
\,

'1

i.j

Referent

stiintitic : conr. ing. FLORIN DABIJA

Oursul de constructii civile urmare~te sa dea studentilor cuno~tintele de baza necesare pentru conceptia ~tiintifica, proiectarea, alcatuirea constructiva ~i [olosirea rationala, optima a elementelor de constructii ~i a gruparilor acestora ( denumite complexe sau. subansambluri) in cadrul concepiiei de ansamblu a cladirii, determinata de un complex de date fizice ~i economice. Volumul de fata urmare~te in primul rind analiza cauzala ~i prezentarea logica a fenomenelor care intervin in viata cladirilor, a principiilor ~i legilor de baza, ilustrate prin solutii reprezentative ~i numai in al doilea rind partile de detalit: constructive, care intregesc exemplificarea practica. Cureu; cu.primde astfel elemente necesare pentru conceptia ~tiintifica a noilor solutii de structuri ~i elemenie de (Jonstructii eficiente, folosite 'in conditii variate de etcploaiare ~i etoeoutate cu materiale ~i tehnologii diferite, evidentiind posibilitatile pe care le ofera materialele ~i tehnologl:ile noi, moderne de eeecutie. Lucrarea cuprinde 'in acela~i timp 0 traiare sintetica ~i unUara a conceptiei clad'irilor civile cu pereti portanti din zidarie, beton monolit ~i elemente prefabricate sub aspectui : functiune, material, structura, ea ~i elemente de mecanica ~i alcatt~irea construct iva a zidariilor ~i pereiilor portanti. In aceaeui lucrare exist a ~i unele preocupari pr'ivind interdependent a ,-,dintre cladire ~i conditiile ei de realizare : tehnologie, orqanieare, economie. Ou toate ca obiectul principa; al cursului U prezinta constructiile civile, unele parti contin ~i cltno~tinte necesare tuturor construciiilor (industriale, aqrozootehnice etc.) ca de exemplu: mecanica ziddriilor, principiile §i regulile de alcatuire constructiva a elementelor de construciie, modularea, toleranieie etc. 3

"

, I

Redactor: sef lucr. ing. 2VIARIADARIE Tehnoredactor: T. BALAITA Coperta: arh. O. MAGHERAN

Astfel c'lt'Ysulprezinta pentru prima oara intr-Q forma originaZa, proprie, disciplina de constructii civile, privita pina ntl de mult ca 0 disciplina eu caracter descripti», ca una dintre principalele ~tiinte tebnice ale constructiilor, cu propriile sale principii ~i legi cu caraeter specific ~i foZosind cuno~tinte fundamentale din multe alte ~tiinte, mai ales din mecomiea ~i fizica constructiiZor. CUTsul se adreseaza studentilor din seciia de constr1wtii civile, industriale ~i aqricoleale facultatii de constructii, da« poate fi folosit de toti studentii din sectiile de construciii, ca ~i de studentii - arhiteei», Cartea este in acela~i timp utila iuturor arhitectilor ~i inginerilor coneiructori din proiectare ~i eeecuiie, avind de asemenea caracter de manual de recielare.
Autorii

OUPRINS
Pretata . . . . Cuprins Introducere Par tea in
t ii _

3 5 13 ELE}lENTE GENERALE DE TEORIA. SIGURANTA ~I TEHNICA CONSTRUC'fIILOR 15 15 16 17 17 19 21 23 25 25 28 29 30 31 35 37 37 39 44 44 50 50 51 52 53 53

54

Cap. 1. Generalitiili. Alciitulrea generalii a eonstruetlller 1.1. Clasificarca constructiilor. Cerinte nmcttonalc. 1.1.1. Clasificarea constructiilor. ...... 1.1.2. Cerinte nmctionale. Ecologie umana , . 1.2. Alciituirea generalii a eonstructlllor civile. . . 1.2.1. Principalii factori determinanti in conceptia ~i alciituirea constructiilor. 1.2.2. Procese tunctionale pentru constructii civile. ; . . . 1.2.3. Tipuri principale de constructll civile . . . . . . 1.2.4. Elemente ~i lucrari de constructii. Capitole de lucriiri. 1.3. Conditli tehnice pentru constructii . Calitatea eonstructiilor . 1.3.1. Condltii tehnice pentru constructil ~i elemente de eonstructii , 1.3.2. Siguranta constructiilor ................ 1.3.3. Aprecierea ealitattl elementelor de constructli ~i a constructulor 1.4. Prescrlptii tehnice in eonstructii . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cnp. 2. Elemente de siguranla construclil1or 2.1. Notiunea de siguranta, Factorii principali ai sigurantei , . . . . . . 2.2. Distributll empirice si teoretice pentru factorii principali ai sigurantei. 2.3. Conceptii privind siguranta constructiilor. Metode de calcul. 2.3.1. Metode deterministe . . . ... . . . . . . 2.3.2. Metoda semiprobabilisticii a stiirilor limitii 2.3.3. Metode probabiliste . . . . . . . . . . . 2.4. Exprimarea probabilisticii a slgurantet constructiilor ~i a coeflcientllor de siguranta Cap. 3. AcliUBiin eonstruetll 3.1. Definltii. Clasificarea si gruparea actiunilor , 3.1.1. Definirea aetiunilor . . . . . . . . . 3.1.2. Clasificarea acttunilor . . . . . . . 3.1.3. Gruparea actlunllor . . . . . . . . 3.2. lncarcari permanente sl tncarcarl datorite procesului de exploatare , 3.2.1. Incarcari permanente ~i greutati tehnice. . . 3.2.2. [ncarcar! datorite procesului de exploatare . 3.3. Incarcan date de vtnt ; . . . . . . . . . 3.3.1. Vintul, element climatic . . . . . . . . . 3.3.2. Definirea statisticii a vitezei vintului. . . . 3.3.3. Presiunea vintului. . . . . . . . . . . . 3.3.4. Forte din vint. Raspunsul eolian al structurilor 3.3.5. Riispunsul eolian al eonstructiilor zvelte. . . . 3.3.6. Indlcatii privind calculul constructiilor la actiunea vintului 3.4. Incarcar; date de zapada , ....... 3.4.1. Ziipada, element climatic in tara noastra , 3.4.2. Actiunea zapezii asupra eonstructiilor , 3.5. incarciiri date de temperatura exterioarii. 3.6. Actiuni seismice. . . . . . . . . . . . . .

56 56 58 58 61 65 67 68 68 69
70

71

3.6.1. Metode de calculul constructiilor la incarcari seismice 3.6.2. Gradul de seismicitate de calcul al constructiilor 3.6.3. Determinarea mcarcarilor seismice . 3.7. Alte actiuni in constructii. ............. 3.7.1. Variatii dimensionale si mi~cari direrenttate ale elementelor de constructie , 3.7.2. Actiunt din explozii. Actiunt accidentale . . . . . . . . . . . . . . . . Cap. 4. Coordonarea modulara ~i tolerantele in eonstruetll 4.1. Introducere. Scurt istoric 4.2. Coordonarea modulara. Definitii si terminologie. ........ 4.3. Dimensiuni in sistemul modular unic. ............ pentru 4.4. Stabilirea dimensiunilor cladirilor sl elementelor modulate. Reguli sarea axelor de trasare ale cladirilor , . . . 4.4.1. Reguli generale ............ 4.4.2. Stabilirea dimensiunilor elementelor de constructfi . 4.4.3. Reguli de amplasare ale axelor modulare de trasare , 4.5. Tolerante in constructli. ........ 4.5.1. Definitii ............. 4.5.2. Aplicarea tolerantelor in constructli . Par tea ado ua FIZICA CONSTRl.:CTIILOR

71 72 72 75 75 76

5.J2.

78 79 ampla80 80 81 81 82 82 83 J Cap.

Schimbul de aer in eonstructli 5.]2.1. Baza fizica a schimbului de aer din mcaperi 5.12.2. Caracteristicile de permeabilitate la aer a elementelor 5.12.3. Calculul permeabilitatil la aer al constructiilor. . 5.13. Proiectarea higrotermica a elementelor de constructii . 5.13.1. Considera tii generale ...... 5.13.2. Dimensionarea termica a peretilor .... 5.13.3. Rezistenta termica a peretilor . . . . . . 5.13.4. Amortizarea si defazajul oscilatiilor termice 5.13.5. Caracteristicile peretilor cu punti termice .. 5.13.6. Etan~eitatea la apa a peretilor . . . . . . 5.13.7. Calculul la umiditate al acoperi~ului terasa .

. . de constructle.

123 123 125 126 126 126 130 130 132 133 134 137 138 139 139 142 144 146 153 155 158 161 164 164 165 167 167 172 173

6.

1
I
:I

Cap. 5. Higrotermiea eladiriIor 5.1. Consideratli generale. .................... 5.1.1. Cerintele fiziologice ale omului si confortul termic al cladlrilor 5.1.2. Conceptul de contort termic. ......... 5.2. Transferul de ciildura ~i masa, Ecuatia generala de transfer .... 5.3. Transferul caldurii in ermstructii , . . . . . . . . . . . . . . . 5.3.1. Transmisia caldurii prin conductie. Coeficientul de conductivltate termica a1 materialelor de constructie ...................... 5.3.2. Ecuatia transterului de caldura in regim stationar la structuri omogene .... 5.3.3. Permeabilitatea terrnica ~i rezistenta la permeabilitatea terrnica a elementelor de constructte ....... 5.4. Transmisia calduril prin convectie , . . . . . .......... 5.5. Transmisia caldurii prin radiatie . . . . . . . . . 5.6. Transmisia caldurfl prin radiatie ~i convectie. Coeficientii de transfer terrnic prin suprafata elementelor de constructle . . . . . . . . . . . . . . . . . . .'. 5.7. Transmisia caldurii prin elemente de constructii in straturi. . 5.7.1. Transmisia caldurii prin conductie la structuri in mai multe straturi paralele , 5.7.2. Rezlstenta terrnica a straturilor de aer la pereti ~i terase . . . . . . . . . . 5.7.3. Transmisia termica globala a caldurii, prin conductie si transfer la supratata. 5.7.4. Coeficientul de transmisie termlca si rezistenta totala a elementelor de constructle in stra turi .., ...................... 5.8. Transmisia caldurit prin conductie Ia structuri in straturi cu punti termice in regim stationar. Integrarea ecuatiei cimpului termic. Conditti la Iimita . . . . . . . . . 5.9. Metode practice pentru determinarea caracteristicilor termice ale elementelor de constructii. Metoda cimpurilor ... 5.9.1. Consideratil generale . 5.9.2. Metode aproximative de calcul. ........... 5.9.3. Stabilirea cimpului termic plan cu ajutorul ditcrentelor finite. 5.9.4. Metoda analogiilor electrice pentru deterrnlnarea cimpului termic. 5.9.5. Incercari ~i masurator! higrotermice in statii la scara naturala .. 5.10. Transmisia calduril prin eonductie in regim nestationar . 5.10.1. Criterii aproximative privind caracteristicile termice ale elementelor de constructle in regim nestationar ................. 5.10.2. Calculul transmisiei termice prin conductie, in regim nestationar, utilizlnd diferen te finite ....................... 5.11. Umlditatea constructiilor ......................... 5.11. 1. Surse de umiditate in constructii. Actlunea apei asupra materialelor ~i elementelor de constructie , . . . . . . . . . . 5.11.2. Formele de actiune a apei asupra constructiilor . 5.11.3. Umiditatea aerului . 5.11.4. Umiditatea materialelor de eonstructti . . 5.11.5. Caracteristicile materialelor privind difuzia vaporilor de apu . 5.11.6. Condensarea vaporilor de apa in constructil . ,5.11.7. Calcululla umiditate al constructiilor .

85 85 86 86 81:1 88 91 92 93 94 95 95 95 97 98 99 100 102 102 103 104 106 108 108

Aeustiea eladirilor ....... 6.1. Generalitiiti 6.2. Notiuni de acustica 6.2.'1. Sunetul ca fenomen fizic 6.2.2. Ecuatia ctmpului sonor . . 6.2.3. Viteza de propagare a undei longitudinale son ore mtr-un mediu elastic. 6.2.4. Caracteristicile de presiune, intensitate si absorb tie a sunetelor . 6.2.5. Sunetul ca fenomen fiziologic. .... 6.3. Zgomotul exterior. Criteriul de zgornot . . . . . . . . . . . . . . . 6.4. Izolarea acustica la zgomote aeriene interioare zgomotului ~i plansee ecranelor . e.s. A tenuarea acustica la aerian prin pereti elementelor pe baza teoriei Iulnd in conAtenuarea zgomot aerian a de constructie 6.6. siderare legaturile pe contur. ......................•. 6.6.1. Ipoteza membrana fara rigiditate la mcovoiere . . . . . . . . . 6.6.2. Ipoteza membrana rigida la incovoiere. Frecventa de rezonanta .. 6.7. Metode practice pri vind evaluarea izolarii acustlce a peretllor ~i planseelor 0.7.1. Izolarea peret.ilor la zgomot aerian ... {i.7.2. Izolarea planseelor la zgomot aerian . 6.7.3. lzolarea planseelor la zgomot din impact. ..... a
t rei

Par

tea

ALCATUIREA

~I M,ECANICA ZIDARIILOR 178 178 182 187 194 195 2C1 204 208 210 212 212 212 213 213 222 228 228 231 235 235 237

Cap. 7.

Zidarii. Aleatuire generala ~i proprietali 7.1. Alcatuirea zidartilor ....•.......... 7.1.1. Dertnttii. Clasificare. Elemente de constructie din zidarie 7.1.2. Materiale pentru zidiirii 7.1.3. Tipuri de zidarie ..•........... 7.2. Proprietatile ztdariei . . . . . . . . . . . . . . . 7.2.1. Pr oprtet.at ile mecanice ale zidariei solicltata la compresiune centrica , 7.2.2. Rezisterrta de rupere a ztdarlei la intindere axiala, forfecare si compresiune locals . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7.2.3. Proprtetat.ile de deformare ale ztdariei , . 7.2.4. Flambajul elementelor de zidarie supuse la compresiune centrica , 7.2.5. Alte proprletat] ale elementelor de zidarie . . . . . . . . . . .

'",

Cap.

109 111
112 112 113 113 115 116 117

8. Caleulul seepunilor elementelor de zidlirie 8.1. Principii fundamentale ~i caracteristici de calcul ....... 8.1.1. Generalitati .................... 8.1.2. Principii fundamentale de calcul ..Caracteristici de calcul. 8.2. Calculul sect iuni lnr de zidarie simpla (rlearmata). .".... 8.2.1. Calculul la starealimita ultima de rezistenta ...... . 8.2.2. Calcululla stiirile limita de .fisurare si deformatie ale exploatarli normale. 8.3. Calculul sectiunilor de zidarie mixta, armata si complexa . 8.3.1. Calculul sectmnilor din zidaric mixta . . . . . . . . . . 8.3.2. CaJculul secttunilor din zidarie armata. ........ 8.4. Proiectarea zidariilcr la actiuni accidentale si variatii dimensionale. 8.4.1. Proiectarea zidariil~r la actiunea exploziel de gaz ... 8.4.2. Proiectarea zidariilor la varlatii dimensionale ~i mlscari diterentiate. tea a pat ra ELEMENTELE COMPONENTE . ALE CONSTRUCTIILOR . • CIVILE

Par

Cap. 9. Fundapi

§i subsoluri

118

9.1. Plirt! componente ale infrastructurii 9.1.1. Fundatii ..........

239 239

? 6

9.1.2. Subsolul eonstruit . . . . . . . . .' 9.1.3. Lucrari de protectie a intrastructuru. 9.1.4. Canale tehnice ....... 9.2. Factorii determinant! pentru alegerca tlpulut de infrastnueftuna .. 9.2.1. Conditll genera Ie .. ............... 9.2.2. Relieful terenului. . . . . . . . . . . . . . . ,. . . . . . .. 9.2.3. Caracteristici fizico-mecanice ale pamtretulul . . . . . 9.2.4. Caracteristici hidrologice ale pamtntului de tundatie . 9.2.5. Caracteristici terrnofizice ale terenului de fundatie , . . 9.3. Recomandari privind alciituirea constructiva a tundatlllou. 9.3.1. Conditit generate . . . . . . . . . . . . . . . . ". . 9.3.2. Fundatii continue . . . . . . . . . . . . . 9.3.3. Fundatii izolate . . . . . . . . . . . . . , 9.3.4. Fundatli pe retele de grinzi si radiere . . . . 9.3.5. Tasarlle inegale ~i erectul Ior asupra struclurii . Cap. 10. Hldrolzolatl! la fundatii §i subsoluri

-- . ..

24'0' 24'3, 243 244 244 244 245 246 251 255 255 255 259 260 26t 263 263 264 264. 265· 265, 26'), 2(6, 266 266. 267
:1.69,

11.8.2. 11.8.3. 11.8.4. 11. 9. Detalii 11.9.1. 11.9.2. 11.9.3. 11.9.4.

Rosturi de tasare . . . _ . . . . . . . . . . . . Rosturi antiseismice . Recomandari generale pentru rosturile de separatie . de pereti , Socluri Solbancuri .. Ancadramente Briie

344 344 345 346 346 347 348 348 349 349 350 351 351 354 355 355 357 357 359 360 361 362 363 365 368 369 371 374 376 378 381 382 382 383 384 384 387 387 388 392 397 398 398 399 400 400 401 402 402 403 403 404 411 413 413 413 413

10.1. Functlunile hidroizolatlllor . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . 10.2. Clasificarea hldrolzolatiilor ......................... 10.2.1. Clasiticarea hldroizolatillor 1.n raport cu sursa de urnezire- si modul. de' actiune al apei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10.2.2. Clasificarea hldroizolatlllor iIJ. raport cu materlalele-utilizate \,i ell capacitatea de a se adapta deformatiilor infrastructurii 10.3. Materiale pentru hldrolzolatll Ia Iundatli ~i subsolurl 10.3.1. Biturnurile . . . . 10.3.2. Masele biturninoase 10.3.3. Foile biturnate . . 10.4. Alcatuirea hidrotzolatlllor , 10.4.1. Indicatli generale 10.4.2. Hidroizolatli care Impiediea absorhtia apei din parninl. . .. . . . . . . . 10.4.3. Hidrolzolatli impotriva apelor fara presume hldrostatica, . . . . . , . . 10.4.4. Hidroizolatli impotriva infiltrarii apelor cu presiune hldrostatlca, . . . . . 10.4.5. Detalii constructive pentru hidroizolarea rosturilor strapungenlor de.conducte.. pentru racordari ~i protectii , . . . 10.5. Combaterea igrasiei la cladirile in exploatare. Cap. 11. Pereli 11.1. Definire. Scurt istoric. Clasificare. 11.2. Condltii tehnice pentru pereti , 11.2.1. Condttli capitale . . . . .. 11.2.2. Condltii mecanice. . . . . 11.2.3. Conditii fizico-igienice. . . 11.2.4. Condltli arhitectural-estetice . . . . . . . . .. . . - .. . . .. .. .. . .. 11.2.5. Conditii economico-organizatorice. ... 11.3. Alcatuirea peretilor portanti \,i de contravtntuire. 11.3.1. Pereti din zidarie . . . . . . 11.3.2. Pereti din beton monolit. . . . 11.3.3. Pereti din elemente prefabricate. 11.4. Pereti purtatt , . . . . . . . 11.4.1. Peretl purtati interiori. . . . . 11.4.2. Pereti purtati exteriori . . . . 11.5. Pereti de sub sol ~i demisol. . . . . . . 11.6. Elemente de calculul peretilor la actiunt mecaulce , 11.6.1. Conslderatii generate, . . . . . . 11.6.2. Calculul peretilor portantl. . . . 11.6.3. Deformatille sl fisurarea peretilor. 11.7. Elemente constructive la peretl , . 11.7.1. Goluri in pereti ' . 11.7.2. Buiandrugi . 11.7.3. Cornise, Aticuri . 11.7.4. Ancorarea peretilor, Centurl . . . . 11.7.5. Cosuri de fum ~i'eanale de ventllatie .. 11.8. Rosturi de separatie , . . . . . . . 11.8.1. Rosturi de dilatatie-contractie . . ..

II

272 275, 278·· 280, 282 283; 284+ 284 284l 285 286; 288 298 299, 303, 314 3,16· 316 317 326 326 326 328 330 338,
34\2: 3.32: 283 283:

Cap. 12. Plansee 12.1. Generalitati . . . . . . . . . . . 12.1.1. Definitle. Scurt istoric . . 12.1.2. Conditll tehnice la plansee , 12.1.3. Clasificarea planseelor . . 12.2. Plansee din lemn . . . . . . . 12.3. Plansee din zidarie de caramida. 12.4. Plansee metalice . . . . .. . 12.4.1. Plansee din grinzi metalice ~i elemente de. umplutura 12.4.2. Plansee din grinzi metalice ~i placl din beton armat . 12.4.3. Plansee din profiluri de tabla. . . . . . . . . 12.5. Plansee din beton armat monolit . . . . . . . . . . 12.5.1. Plansee din placi de beton armat rnonolit . 12.5.2. Plansee din plact ~i nervuri dese, . . . . . . . 12.5.3. Plansee din placl ~i retele de grinzi, plansee casetate . 12.5.4. Plansee din placl, grinzi secundaresi grinzi principale de beton armat monolit . . . . : . . . . . . . . . . . . . 12.5.5. Plansee din placi rezemate pe stllpi . . . . . . . . . . . . . 12.6. Plansee din elemente prefabricate din beton armat. . . . . . . . . . 12.6.1. Plansee din grinzi ~i corpuri de umplutura .. ' . 12.6.2. Plansee din fi~ii prefabricate cu golurl, realizatc din teton arrnat , 12.6.3. Plansee din panouri mari prefabricate. . .. .... 12.6.4. Plansee cu grinzi prefabricate din beton armat. ....... 12.7. Plansee ceramiee . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12.8. Alte tipuri de plansee . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12.8.1. Plansee din placl ~i retele de grinzi prefabricate de beton armat. 12.8.2. Plansee-dala prefabricate din beton armat. .............. 12.8.3. Plansee prefabricate din beton armat la cladlri cu multe niveluri, executate cu tehnologii speciale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12.8.4. Plansee la cladiri din diafragme de beton armat executate prin glisare . 12.8.5. Plansee-dala prefabricate partial . . . . .. . . .. ... 12.8.6. Plansee din grinzi prefabricate partial si corpuri de umpluturii. 12.9. Comportarea mecanlca a planseelor . 12.9.1. Comportarea mecanica a planseelor la Incarcari verticale .. 12.9.2. Comportarea mecanica a planseelor la Incarcarl orizontale. Cap. 13. Searl 13.1. Elemente de constructil pentru clrculatia pe verticala. Rol ~limportanta. Scurt istoric 13.2. Alcatuirea ~i conditltle tehnice impuse scarilor 13.2.1. Alcatuirea scarilor . . . . . 13.2.2. Conditll tehnice pentru scan 13.3. Proieetarea runctionala a scarilor , . . 13.3.1. Latirnea rarnpelor !ji podestelor. 13.3.2. Dimensiunile treptelor ~i contratreptek.r 13.3.3. Amplasarea scarnor . 13.4. Clastncarea-scartlor 13.5. Elemente de statica scarllor , 13.5.1. Incarcarl . . . . . . 13.5.2. Forme structurale de scar! 13.6. Casa scarti . . . . . . . . . 13.7. Detalii eostructive ~i conslderatll economice privind proiectarea scarilor 13.7.1. Searl cu trepte independente din beton ~i piatra naturals 13.7.2. Searl din lemn .... 13.7.3. Searl meta lice 13.7.4. Scari din beton armat

34.3;

414 9

Cap. 14. Acoperi~uri. 14.1. Functiunile ~i piirtile componente ale acoperi~urilor 14.2. Clasificarea acoperi~urilor. Tipuri de acoperi~uri . 14.3. Structuri de rezistentii la acoperi~uri. . . . . . . . 14.3.1. Structuri masive din zidiirie. ....... 14.3.2. :;iarpante din lemn ~i metal. . . . . . . . . . . . 14.3.3. Structuri spattale autoportante sl structuri suspendate 14.4. Acoperi~uri reci, ventilate . 14.4.1. Caracteristici generale. ........... 14.4.2. Bariera de vapori la acoperi~urile reci, ventilate 14.4.3. Realizarea termoizolatiei la aeoperi~urile reci, ventilate. 14.4.4. Protectia termoizolatiei la acoperi~urile reci, ventilate. 14.4.5. Realizarea orificiilor de admisie ~i evacuare a aerului. 14.4.6. Invelitori la aeoperi~uri reci, ventilate

. .

. .

14.5. Aeoperisuri calde, neventilate . . . . . . . . . . . . . .. 14.5.1. Caracteristici generale ..... 14.5.2. Realizarea stratului de panta , . .... 14.5.3. Bariera de vapori la aeoperi~uri ealde, neventilate. 14.5.4. Izolatii termice la acoperi~urile calde, neventilate. 14.5.5. Realizarea stratului suport al hidroizolatiei. ............. 14.5.6. Realizarea izolatlei hidrotuge la acoperi~urile calde, neventilate. ..... 14.5.7. Realizarea stratului de protectie a hidroizolatiei . 14.5.8. Acoperi~uri usoare , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14.6. Acoperi~uri calde, ventilate. ........................ 14.6.1. Caracteristici generale ....................... 14.6.2. Caleulul vitezei aerului in spatiul de ventilare . . . . . . . . . . . . . 14.6.3. rnnuenta ventiliirii asupra temperaturii acoperi~ului. ........ 14.6.4. jnjluenta ventiliirii asupra migra tiel vaporilor de apa in acoperi~ul cald .. 14.6.5. Recomandiiri constructive privind orificiile de ventilare. 14.7. Lueriiri accesorii la acoperi~uri. . . . . . . . . 14.7.1. Jgheaburi si burlane . 14.7.2. Dispozitive de colectare ~i evacuare a ape lor la acopensur! cu senrgere inte14.7.3. Deflectoare ~i orificii de comunicatie cu atmosfera 14.7.4. Co~uri, ventilatii si suporturi de antenii . 14.7.5. Elemente de delimitare a marginilor aeoperi~urilor. .
Par tea a e inc ea _ Partiu STRUCTURI ~i proees DE REZISTENT·i\ Tipuri PENTRU CLADIRI CIVILE de rezistenlii pentru rioarii. .

415 416 420 421 421 424 426 426 428 429 430 430 431 439 439 441 445 445 446 450 452 45-! 45, 4[5 4,56 . 458 461 462 463 463 467 469 470 471

16.4. Metode de calcul ~i programe pentru calculul diafragmelor 16.4.1. Metode de complexitate medie . . . . . 16.4.2. Metode bazate pe teoria elasticitiitii . . .
Cap. 17. Cliidiri eu struetur a din pereti portantl de zidarie

521 521 522 523 524 526 527 528 529 530 530 531 535 536 540 546 547 549 551 551 552 552 556 556 556 557 557 559 560 561 562 562

17.1. Generalitati . 17.2. Cliiriri cu structura portantii rigidii 17.3. Cladiri cu structura flexibil-elastica . 17.3.1. Calculul cliidirii in stadiul I 17.3.2. Calculul cliidirii in stadiul II.
Cap. 18. Structuri de rezistenla in cadre pentru constructii civile 18.1. Elemente generale. Alciituirc constructivii. Domeniu de utilizare . 18.2. Structuri cu schelet in cadre din beton armat . . . 18.2.1. Structuri cu cadre din beton armat monolit. . . . . . . 18.2.2. Structuri eu cadre din elemente prefabricate. ..... 18.3. Comportarea la actluni verticale ~i orizontale a structuriIor din cadre. Meeanismul de lucru ~i transportul rortelor verticale ~i orizontale. ............... 18.3.1. Comportarea cadre lor la actiuni verticale. .•............. 18.3.2. Comportarea cadrelor la actiuni orizontale. .............. 18.3.3. Comportarea structurilor in cadre la actiunea concomitentii a rortelor gravitationale si orizontale . 18.4. Imblnart la nodurile cadrelor din beton armat . 18.4.1. lmbinari umede ...... 18.4.2. [mblnari uscate .... ...... 18.4.3. [mbinarl prin precomprimare. .... Cap. 19. Structuri speciale de rezistenla pentru eonstruettt civile 19.1. Structuri mixte din cadre cu diafragme. . 19.1.1. Alciituirea de ansamblu. Comportarea mecanicii la aetiunea tortelor ttonale ~i orizontale. . 19.1.2. Tipuri caraeteristice de structur i mixte din cadre ~i diafragme. 19.2. Structuri in cadre cu pereti de contravmtuire 19.3. Structuri cu parter flexibil (elastic). . 19.4. Structuri tubulare, cu nucleu central. 19.4.1. Structuri cu un singur tub .. 19.4.2. Structuri tub in tub. . 19.5. Solutii industrializate pentru structuri cu schelet mixt. 19.6. Structuri din materiale plastice , 19.6.1. Structuri aerostatice ............ 19.6.2. Structuri pneumatice . Par tea a ~ a sea LUCa.:tRI DE FINISAJ PENTRU CONSTRUCTII CIVILE .

i'

.,

:,'

ii

gravita-

Cap. 15. Generalitiili.

functional.

de structuri

cliidiri

de locuit 15.1. Generalitiiti.. ........................... 15.2. Partiu si proces functional. Tipuri de structuri de rezistenta pentru cladiri de locuit 15.2.1. Cliidiri cu structura din pereti portant.i de zidiirie . . . 15.2.2. Cliidiri cu structurl in diafragme de beton armat . . • 15.2.3. Cliidiri cu structura de rezistentii in cadre. . . . . 15.3. Elemente prineipale privind comportarea mecanlca a eliidirilor. 15.3.1. Generalitati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15.3.2. Repartizarea inciirciirilor orizontale de nivel provenite din actiunea vlntului, la elementele verticale de rezlstenta ..........•... Cap. 16. Calculul cliidirilor eu structuri de rezistentii din diafragme de beton armat

473 474 4 47 476 485 487 487 489 492 494 495 507 508 509 510 512 516 517 517 518

16.1. Elemente generale privind caleulul diafragmelor 16.1.1. Calculul diafragmelor pline . . . . . . . . . . 16.1.2. Calculul diafragmelor cu goluri 16.2. Calculul diafragmelor din beton armat monolit. . . . . 16.2.1. Dimensionarea ~i verificarea lamelelor verticale. 16.2.2. Dimensionarea buiandrugilor. ........ 16.3. Calculul diafragmelor din elemente prefabricate de beton arrnat - panouri mario 16.3.1. [mhinarl la constru.ctiile din panouri mari . . . . 16.3.2. Verificarea panourilor la compresiune cu flambaj. 16.3.3. Verificareaintegritiitii panoului . . 16.3.4. Verificarea imbiniirilor verticale 16.3.5. Verificarea imbiniirilor orizontale.

Cap. 20. Tencuieli 20.1. Definitia ~i rolul tencuielilor. .. 20.2. Clasifiearea tencuielilor. .... 20.3. Conditii tehnice pentru tencuieli 20.4. Tencuieli umede . 20.4.1. Alciituirea tencuielilor umede , 20.4.2. Mortare pentru ten cui eli umede. 20.4.3. Tehnologia de executie a tencuielilor umede 20.5. Adercnta tencuielilor umede la stratul suport 20.6. Tencuieli uscate. ............ 20.6.1. Alcatuirea tcncuielilor uscate .... 20.6.2. Prefabricate pentru tencuieli uscate. 20.6.3. Montajul tencuielilor useate. . 20.6.4 Rosturile tencuielilor uscate Cap. 21. Placaje 21.1. Placaje

571
572

574 575 575 576 577 578 580 581 581 581 583 584 584 584 587 588

21.1.1. 21.1.2. 21.1.3. 21.1.4.

exterioare . Functiunile placajelor cxterioare. Actiunea ploii asupra fatadelor .. Comportarea la ploaie a peretilor placati. Migratia vaporilor de apii prin tatadele placate.

11

10

21.1.5. Placaje cu ciiriimizi speciale fiirii miez . . . . . . . . . . . . . . . 21.1.6. Placaje cu ciiriimizi speciale pline. . . . . . . . . . . . . . . . . 21.1.7. Placaje cu placute ceramice smaltutte CESAROM si cu placute din sticla 21.1.8. Placaje de piatrii naturals . . . . . 21.1.9. Placaje din placi mozaicate . 21.1.10. Paramente cu strat de aer ventilat ............... 21.2. Placaje mterloare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21.2.1. Placaje cu mnctluni decorative, igienice ~i de protectie tmpotriva apei. 21.2.2. Tratamente fonoabsorbante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cap. 22. Pardosell 22.1. Condititle functionale si de calitate pentru pardoseli 22.2. Clasificarea pardoselilor . . . . . . . . . 22.3. Alciituirea generals a structurii pardoselilor 22.4. Structuri de pardoseli . . . . . . . 22.4.1. Pardoseli de pamlnt . . . . . 22.4.2. Pardoseli de piatrii artificialii. 22.4.3. Pardoseli din piatra naturals . 22.4.4. Pardoseli de zgurii 22.4.5. Pardoseli de ipsos . . . . . 22.4.6. Pardoseli cera mice . . '.. . 22.4.7. Pardoseli de lemn ., ... 22.4.8. Pardoseli din materiale bituminoase. 22.4.9. Pardoseli din materiale speciale . . 22.4.10. Pardoseli din materiale plastice sl din mochete. 22.5. Dimensionarea functionalii a pardoselilor. . . . . . . 22.5.1. Caracteristicile termice ale pardoselilor. . . . . 22.5.2. Izolarea acustlca la zgomotul de-impact a planseului I}i pardoselii. Pardoseli pe dala flotanUl. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cap. 23. Ferestre §i usl, Iluminatul natural
§i

589 589 591 592 592 593 594 594 595

INTRODUCERE
Congresul al XI-lea al Partidului Comunist Roman a facut bilantul stralucitelor realizari in anii constructiet socialiste ~i a luat hotariri de importan~a isterica in vederea fauririi societatii socialiste multilateral dezvoltate ~i inaintarii Romaniei pe ealea edificarii comunismului. in rezolvarea marii sarcini privind crearea unei puternice baze tehnico-materiale, construcWle au un rol hotaritor, fiind una din principalele ramuri ale productiei materiale care reprezinta in ~arile socialiste peste 40 % din totalul investitiilor. Productia de constructii este alcatuita din constructiile terminate si gata pentru a fi date in func~i';me, dintre care unele (hale Industriale, ateliere, centrale termo- ~i hidroenergetice, porturi etc.) asigura darea in exploatare a unor noi mijloaoe fixe de produotie, iar altele (Ioeuinte, seoli, spitale, teatre, ctuburi ~i alte obiecte social-culturale) a unor mijloace fixe neproductive, precum ~i din oxtinderea celor existente. Toate lucrarile de construire si extindere a oladinlor si diferitelor constructii se numesc lucrari de constructii; iar prin lucrari de mon:taj se inteleg lucrarile de asamblare, instalare ~i echipare cu dispozitive de deservire necesare pentru punerea in junctiune a masintlor ~i utilajelor. Prin industria constructiilor se intelege totalitatea organiza~iilor de construetii ~i montaj, care dispun de 0 dotare tehnica moderns, de cadre permanente de muncitori ~i speeialisti de inalta calificare ~i care realizeaza produc~ia de construcW prin metode industriale. Inceptnd din anul 1948 produc~ia de constructii a cunoscut in ~ara noastra, un total ~i esen~ial proces de transformare continua, ilustrat indeosebi prin oresterea impresionanta a produc~iei, industrializarea conatructlilor ~i folosirea celor mai noi cuceriri ale ~tiin~ei ~itehnicii constructiilor. Constructorii romani au realizat in 1970 un volum al produc~iei de construc~ii-montaj de circa 11 ori mai mare decit in 1950, iarpentru cincinalul 1976-1980 se prevede un volum de mveatitii de 920-960 miliarde lei, din fondurile statului, iar productia de construc~ii-montaj va prezenta in 1980 0 crestere de circa 1,5 ori fata de 1975. Liniile directoare ale dezvoltarii economico-sociale a Bomaniei pentru perioada 1981-1990 au in vedere 0 cre~tere a volumului investitiilor pe economie de peste doua ori fa~a de perioada 1971-1980. Infaptuirea in ritm rapid a acestui volum atit de mare de constructii pune in fa~a constructorilor sarcina de a lua toate masurile pentru a construi cit mai mult, mai repede ~i de calitate mai buna, perfec~ionind neincetat intreaga lor activitate ~i introducind atit structuri, conceptii ~i metode de calcul, tehnologii ~i metode de organizare avansate, cit si materiale moderne, noi ~i eficiente. Formarea profesionala ~i activitatea practica a unui inginer constructor, specialist de inalta calificare, trebuie sa corespunde sarcinilor trasate de Partidul Comunist Roman, cunostintele sale tehnice, teoretice ~i practice trebuiesa fie la nivelul celor mai noi cuceriri ale ~tiin~ei ~i tehnicii mondiale ~i sa euprinda toate problemele multiple ~i complexe, ale domeniului sau de activitate, probleme prevazute cu toata atentia in planurile de invatamint ale facultatilor de constructii.

604 604 605 606 606 606 611 612 613 613 616 l;21 623 625 626 626 628

j.

insorirea

23.1. Iluminatul natural si insorirea. . .... 23.1.1. Generalitiiti. . . . . . . . . . . 23.1.2. Iluminatul natural . . . . . . . 23.1.3. Actiunea radlatlei solare asupra ferestrelor. 23.2. Ferestre I?i si . . . . . . . . . . . . . . . . u 23.2.1. Generalitiiti . 23.2.2. Conditii d~ functionalitate ale ferestrelor 23.2.3. Clasificarea ferestrelor. ........ 23.2.4. Materiale folosite la realizarea timpliiriei. 23.2.5. Alciituirea ferestrelor . . . . . . . 23.2.6. Clasificarea usilor . . . . . . . . . 23.2.7. Condttli de functionalitate ale usilor ... 23.2.8. Alciituirea usilor . . . . . . . . . . . Cap. 24. Zugravell §i vopsitorii. Elemente de teoria eulorilor 24.1. Rolul culorii in finisarea constructtilor 24.1.1. Consideratii generale . . . . . 24.1.2. Elementele culorii .., .. 24.1.3. Culoarea in constructiile civile 24.2. Spoieli. Zugriiveli. Vopsitorii. picturii. Tapete. 24.2.1. Conditii de runcttonaritate- Clasificare. 24.2.2. Materialele utilizate la lucriirile de zugriiveli ~i vopsitorii. 24.2.3. Viiruieli ~i zugriiveli ..... 24.2.4. Calcio-vecchio. . . . . . . . . . 24.2.5. Vopsitorii de ulei . 24.2.6. Zugriiveli ~i vopsitorii din polimeri. 24.2.7. picturii monu)llentalii . 24.2.8. Tapete . 24.2.9. Finisaje din marmor-rock Bibliografie

631 631 632 636 637 637 638 643 644 645 650 652 654

657 657 658 659 661 661 662 664 665 665 666 667 669 671 673

...............

13

Partea

intii

ELEMENTE GENERALE DE TEORIA, SIGURANTA SI TEHNICA CONSTRUCTIILOR

I\
GENERALITATI. 1.1. OLASIFICAREA

Capitolull

ALCATUIREA

GENERAL

A CONSTRUCTIILOR FUNO"fION ALE

CONSrRUO"fIILOR.

OERIN'rE

Oonstructiile sint produse imobile, care se folosese numai acolo unde au fost create, fiind legate direct de teren. Pamintul serveste intotdeauna ca f'undatie pentru constructii, dar uneori constituie ~i parte integranta a constructiei (de exemplu, la terasamente, canale etc.).
1.1.1. CLAS1FICAREA CONSTRUCTIH.OR

In constructii se folosesc diverse clasificari in functie de obieetivele urmarite : proiectare, prescriptii tehnice, evidenta economics sau statistica, planificarea ~i organizarea lucrarilor, documentare etc. Olasificarea contribuie in mod deosebit la alegeroa solutiilor rationale ~i economice in proiectare prin diversificarea conditiilor ~i solutiilor tehnice pentru fiecare tip de constructie (actiuni, regim de exploatare, durata de serviciu, rezistenta la foe, calitate etc.) in runetie de destinatie, criteriul complex al calita~ii, gradul de durabilitate al construetiilor si de alte oriterii. . Omogenitatea clasificaa-ii se aaigura prin gruparea oonstructiilor asemanatoare prin elementele principale comune de proieetare ~i executie, De obicei, clasificarile se fac in mai multe trepte de detaliere, ca in cazul claaificarii OAER pentru doeumentare in domeniul cladirilor ~i constructiilor Ingineresti, prin tmpartirea succesiva a treptelor in zece grupe pe baza principiilor de elasificare zeeimald. In clas1,ficarea junctionalil sau d~tpa destinatie se grupeaza constructiile asemanatoare din punctul de vedere al cerintelor functionale ~ial amplasamentului geografic. Din acest punct de vedere, construetiile se impart in cladiri si constructii Ingineresti. Cladirile sau constructiile civile, industriale ~i agricole adapostesc oameni sau alte vietuitoare, activitatea omeneasca ~i produsele muncii, de intemperiile atmosferice (viscol, gel', vint, ploaie, aqita soarelui etc.), facind posibila adaptarea la mediul geografic atit de variat ~i cu clime atit de diferite. La construetiile civile, [actorul-om impune principalele cerinte, care sint pe intreaga suprafata a globului putin diferite. Constructiile inginere~ti sint toate celelalte constructii : caile de oomunicatli terestre, aeriene ~i pe apa, constructiile hidrotehnice si subterane, lin iile de transport ale energiei electrice etc.

15

Aceasta clasificare functionala prin adincirea caracteristicilor definesc obiectul respectiv ~i se de niveluri, inal~ime, deschidere, amplasament, teren, materiale

se continua cu clasificarea in alte citeva trepte, specifice determinante ~i reprezentative, care refera, de la caz la caz, la: geometrie (numar lungime etc.), solutie constructiva (structura), folosite etc.

1.1.2.

CERIYfE

Fl:l\'CTIONALE.

ECOLOGIE

UMANA

,
I

,
t,

Oonstructiile civile ~i in special Iocuintele au devenit in ultimele deeenii, in cea mai mare parte, produse industriale de mare serie, ~xecutate din prefabricate confectionate in Iabrici prin metode industriale. In aceste conditii, este utila abordarea problemei constructiilor in aeelasi mod ca ~i pentru celelalte produse industriale : se incepe intotdeauna prinprecizarea problemei care trebuie rezolvata, anume prin indicarea perjormanielor (cerintelor). Conceptul de performanta ajuta proiectarea pentru a con cepe constructii cit mai corespunzatoare ce~intelor; orice razolvare sau solutie este valabila numai daca raspunde ansamblului cerin~elor exprimate. Preseriptiile tehnice actuale cuprind din ce in ce mai mult recomandari privind lista tuturor aeestor cerinte, ca ~i nivelul lor, pentru diferite tipuri de constructti civile in care traiesc oameni: locuinte, birouri, spitale, sali publice, institut.ii de invatamint etc. Asemenea preocupari au existat intotdeauna in istoria eladirilor, dar abia in ultimii 30...40 ani, 0 data cu aparitia ~i dezvoltarea stiintelor construetiilor, aceste reeomandari au fost stabilite pe baze stiintifice. Pentru cunoasterea corintelor runctionale legate de viata omului in cladiri, stiintele constructiilor fac apel la diverse alte stiinte, printre care ~i la noua ~tilnta a ecoloqiei umane, tot asa dupa cum pentru eonstructiile agrozootehnice se intrebuinteaza ecologia animala sau a plantelor. Termenul de ecologie, alcatuit din cuvintele grecesti oikos-caeo. ~i loqos-cuoini, studiu, reprezinta un grup de discipline, care se oeupa cu studiul interrela.tiilor dintre organisme ~i modul lor de via~a (biotic ~i abiotic), tinind seama de mediul inconjurator. Se pot distinge diferite cerinte functionale rezultate din viata fiziologica, psihologica ~i economica a locatarilor ~i anume : _ cerinie psiho-jiziologice, ca: acustica, higrotermica puritatea aerului, iluminatul ~i calitatea luminii, radiatiile, ambianta sociala, estetiea, siguranta structurilor la actfuni mecanice, la paza contra incendiilor ~i a raufacatorilor, accesul de la ealea de comunicatie etc.; _ cerinte soeioloqice privind adaptarea spatdului de locuit ~i a ansamblului eonstructiei la viata individului ~i a familiei sau in interesul colectivitatri (evolutia cerintelor, reglementari sociale, nivelul sonor, vieierea sau poluarea aerului ~i a apei etc.), tinind seama de istoria sa ~i de zona geograjica in care sint realizate constructiile ; _ cerinte economice, care se pot impar~i in cerinte economice propriu-zise (cost, indici tehnico-economici etc.) ~i in exigente de durabilitate, Oerintele psiho-fiziologice ~i sociologice sintetizeaza ansamblul eerintelor privind aptitudinea clddirilor pentru a fi locuite, pe seurt conditiile de locuibilitate care determina siguranta, confortul ~i durabilitatea.

Unele cerinte se pot exprima prin valori absolute ca, de exemplu, continutul de oxid de carbon din aerul care se respira ; alto cerinte, denumite cerinte de confort care sint legate de educatde, traditie, de posibilitatea ~i mijloacele materiale, nu se pot exprima decit prin valori relative fata de 0 valoare etalon. in general, prescriptiile tehnice din diferite tari prevad trei niveluri de confort : modest, mediu ~i superior, considerate azi ea suficiente pentru majoritatea cerintelor functionale, Asociatia americana de sanatate considera patru niveIuri : a nu muri; a nu fi bolnav; a fi in conditii de munea eficace; a fi in conditii agreabile. De asemenea, trebuie cunoscute principalele date exterioare cu privire la mediul inconjurator si anume : - date naturale, cum sint cele climatice : temperatura ~i inghetul, higrometria, vintul, insorirea san nebulozitatea, ploaia san zapada, datele geotehnice, seismice etc. ; - date impuse de preeensa ~i actiunea omului in aglomeratie : nivelul acustic exterior, vicierea atmosferica, fenomene luminoase jenante, evacuarea apelor menajere ~i a gunoaielor etc. Pe de alta parte, orice eladire nu po ate corespunde eerintelor din categoria sa, daca nu sint respectate conditiile normale de buna etcploatare. Cerintele functionale, datele exterioare ~i conditiile de exploatare reprezinta ansamblul elementelor a carol' rezolvare ~tiintifica este necesara pentru coneeptia de ansamblu a constructiei, Cerintele functionale pentru diferite tipuri de constructii indicate in prescriptiile oficiale se imbunata~esc odata cu ridicarea generala a nivelului de viata sociala, in functie de posibilitati ~i se completeaza odata cu dezvoltarea general a a stiintelor.

1.2. ALCATUIREA

GENERALA

A CONSTRUC'fIILORCIVILE

Alcatuirea generala a constructiilor civile a fost influentata in intreaga evolutie a istoriei constructiilor de nivelul Iortelor de productie ~i de proprietatile materialelor de constructie disponibile in fiecare epoca istorica. Timp de peste cinci milenii, materialele de constructie au fost piatra, lemnul ~i produsele ceramice (betonul a fost utilizat de romani numai ca material de umplutura), materiale cu posibilitati tehnice limitate (piatra, caramida si betonul nu pot prelua tensiuni, lemnul este combustibil ~i necesita imbinari relativ dificile). De abia dupa impresionanta dezvoltarea stiintel ~i tehnicii, odata cu descoperirea ~i utilizarea in ultimele dona secole a unor noi materiale de constructie, cu proprietati fizico-mecanice superioare, cum sint otelul, betonul annat ~i precomprimat, materialele plastiee etc., s-a putut trece la 0 conceptie ~tiin~ifica. privind alcatuirea generala a constructiilor civile, tinlndu-se seama de principalii factori determinarrti.
1.2.1. PRINCIPALII FACTORI DETERMINANTI CONSTRUqIILOR IN CONCEPPA

sr ALCATUIREA

Oonstructiile sint menite a crea conditii optime pentru adapostirea ~i desHi,surarea activitatdi ~i vietii omenesti, tinind seama de conditiile impuse de natura sau mediul inconjurator in mijlocul caruia se executa (teren, clima etc.).
2 - c. 374

16

17

,.':

.t

De aceea, factorii principali care determina conceptia, alcatuirea. ~i modul de exeeutie a constructiilor sint, in general, omul, activitatea omeneasca ~i natura. 1.2.1.1. Faetorul-om. Omul neeesita in orice punct de pe suprafata globului aproape aeeleasi conditii fiziologice-igienice (temperatura, umiditate ~i viteza a aerului in incaperi, lumina, nivel sonor ete.), determinate de anatomia ~i fiziologia sa, in vederea asigurarii celor mai bune conditii de sanatate, perceptie, munca, odihna ~i recreere. 1.2.1.2. Faetorul-activitate omeneasea. Activitatea omeneasca pentru care este destinata constructia capata aspecte din ce in ce mai diferite ~i determina cerinte functionale din ce in ce mai variate. Diversitatea acestor cerinte functionale sporeste neincetat odata cu dezvoltarea eeonomica ~i cu progresul tehnic al societatii, odata cu speeializarea productiei, dezvoltarea ~i crearea de noi ramuri ale activitatii omenesti. Cerintele .functionale se precizeaza, de obicei, prin elementele procesului tehnologic al activitatii omenesti pentru care este ) destinata oonstructia ~i prin cerintele prezentate la punctul 1.1.2. Procesul functional sau cerintele functionale caracterizate de factorul-om ~i de aetivitatea omeneasca, determina : _ utilizarea spafiului, adica modul de distribuire (forme, dimensiuni) ~i de legatura pe orizontala si pe verticala a spatiilor ~i volumelor constructiilor, care sint precizate ~i de considerentele de ordin urbanistic ~i arhitectonic. Oompozitia depinde de urmatorii factori prineipali, care actioneaza in comun : gruparea spatiilor interioare, utilajul ~i gradul de confort din construetii, eonditiile exterio are ~i locale; _ aCfiunile mecamice, jizice, chimice ~i uneori bioloqice exereitate asupra constructiilor. 1.2.1.3. Faetorul-natura. Natura exercita asupra constructiilor, de asemenea, actiuni mecanice, fizice, chimice si biologice deosebit de variate, datorita atit datelor geografice ale amplasamentelor constructiilor (teren: geologie ~i geomorfologie, relief, hidrografie, seismicitate; clima : vint, temperatura, precipitatii etc. ; fauna; zacaminte de materii prime; materiale locale etc.) atit de diferite pe suprafata globului, impartit in zone climaterice, regiuni ~i raioane fizico-geografice, cit ~i caracteristicilor geotehnice ale parnintului de Iundatie. Actdunea eoliana ~i seismica, prin excelenta actiuni dinamice, reprezinta caracteristici deosebitde importante ale mediului mecanic climatic, constituit in intregime din numeroase alte actiuni ale naturii (mediului inoonjurator). Factorii enumerati trebuie sa fie astfel coordonati incit constructia in ansamblu sa reprezinte un tot unitar, care sa satisfaca ~i exigentele de' ordin estetic, cu atit mai mult cu cit unele constructii sint adevarate mesagii pentru generatiile viitoare. Oa orice element viu, fiintele omenesti pot supravietui pe glob numai atita timp cit mediul inconjurator corespunde nevoilor lor de existenta. in tara noastra, astaz! sint legiferate apararea ~i conservarea mediului inconjurator, astfel ca industrializarea, ca ~i intreaga dezvoltare a tarii se realizeaza fara ea ele sa dauneze mediului ineonjurator ~i deci vietii, sanatatii ~i muncii locuitorilor sai.

1.2.2. PROCESE FUNCTIONALE PENTRU CONSTRUCTII CIVILE

O~n~tr~c.tiile c~vi!e adapostesc variate proeese tunctionale, care se pot grupa, dupa indiei spatiali (de suprafata ~i volum), calitati de exploatare ~i confort etc., astfel: - procese juncfionale cu un numar redus de oarneni, ca: gazduirea bolnavilor, cazarea muncitorilor, elevilor ~i studentilor etc., care neeesita incaperi asemanatoar«, deci distribufii celulare ~i conditii optime de temperatura (18... 2~00)! u~~ditate relativa a aerului (30...40 %), izolatie ~i iluminare naturala. :i?lstnbutllie cel~lare se folosesc si pentru cladiri administrative, unele magazme etc. cu regim normal de exploatare (temperatura 16...18°0 si umiditatea relativa a aerului ~0... 80 %), precum ~i pentru cladiri de locuit (fig. 1.1) ; - ?,!ocese jU.n:cfwna:Ie cu un numar mare de oameni, vizitatori, spectatori, neces~tmd wS1?afn man, ca. de exemplu: teatre, cinematografe, expozitii, sali sportive, sah de curs, amfiteatre etc. (fig. 1.2.). La aceste proeese nu se foloseste, deobicei, iluminarea naturala ; eladirea se prevede cu iluminare artifi-

Fig. 1.1. Plan modulat de arhitectura pentru 0 cladire de loeuit eu distributie celulara ~i pereti portanti din panouri mari de beton:
~M ... ".M - cote modulate; 2 - perete Interior portant; a

a ... g - cote nemodulate; 1 - perete exterior portant; perete despltrtitor neportant : 4 - perete interior neportant (Protect I.S.L.G.C.. 1974).

ciala ~i Instalatii de conditionarea aerului (temperatura de 15...18°0 si umiditatea relativa a aerulu de 50...60 %) ; , - ?~ocese fun~fi01!'ale diverwse.cons~in~ dint~-o s~rie de procese izolate, care ne~e.:nta..spatlldlfe~lte c~ ~arlI_ne ~l clnnat interior, cum sint : garile, baile, spalatorllle, cluburile, biblioteeile etc. Pentru aceste procese functionale se foloses~ di~tribufii ~pafiale combinate din sali mari ~i ineaperi cu distributie celulara (fig, 1.3. ~I 1.4) ; - pro.cese jun?/ionale in aer Ii.be.r, care neces~ta constructii sau amenajari desc?pente (sta~lOn, velodrom, hipodrom etc.) ~I se desfa~oara cu aglomeratii marl de oameni. 19

18

Fig. 1.2. Cladirea sala Aquarium din Tokio, cu acoperisul in forma de cupola din ferme spatlale din tevi de aluminiu anticorosiv in atmosfera marina:
a - elevatle : b - plan.

/
\
Fig. 1.4. Palatul Sporiurilor ~i Culturii din Bucuresti (proiect l.S.L.G.C.; conducere proiect ing. N. Las z I 0) :
a - sectiune longltudlnall!.; b - seetlune transversail!.: c - schema aeoperisulul suspendat cu ferme
din eablurl : 1 - saHI mare. cu utilizari multiple (pnlivalentll.): 2 - Incaperi celulare; 8 - ferme din eablur! : 4 - cabin portant: 5 - cablu intlnzlltor: 6 - montant: 7 - nod: 8 - ancorare la structur a de margine. t-.. -~---~--

--------- ... ------r ----

1.2.3. TIPURI PRINCIPALE DE CONSTRUCTII CIVILE

Fig. 1.3. Paoilionul Eixpoziliei Nalionale din Bucurestt, cladire cu distributii spatiale combinate (proiect l.P.C.M.C. sl LP. Tlmisoara ; conducere proiect Acad. prof. ing. D. Mat e esc u) :
1 - saU' mare cu utillzll.ri multiple (polivalentl!.): 2 - Inellperi eelulare: 8 - aree en seetlune lara, cu Inllitimea de 2.1 m, transversalli. triunghlu-

tn varietatea de constructii civile se pot distinge patru tipuri prineipale, deosebite prin particnlaritatd functionale, constructive ~i tehnico-economice. 1) Oonstructii cu distributii celulare ~i peref,i portanti (v, fig. 1.1.) avind, de obicei iluminare naturala : gradinite, scoli, magazine mici, dispensare, loeuinte etc. Structura de rezistenta curent folosita consta din pereti portanti ~i plansee plane prefabricate. Forma in ~lan a acestor cladiri cu putine niveluri este de obieei, un dreptunghi san 0 asociere de dreptunghiuri. 2) Oonstructii cu distributii celulare ~i schelet de rezistenta aleatuite in plan dintr-una sau mai multe incaperi, care se repeta, cum sint cele de la punctul1, precum ~i spitale, magazine universale, birouri; sint cladiri mari, cu mai multe niveluri (in jur de 10) sau eladiri inalte (peste 15...20 niveluri), in general, cu aceeasi inaItime pe nivel, cu latimi relativ mici !}icu pereti despartitori amplaeati intre stilpii scheletului metalic, din beton armat sau din beton pre comprimat. Reteaua stilpilor este influentata de dimensiunile incaperilor (fig. 1.5). Exista in prezent tendinta de a se folosi aceste tipuri de structuri de rezistenta din ce in ce mai mult pentru. constructiile civile importante ca hoteluri, birouri, cladiri publice etc., cu retele de stilpi de deschideri mari 6 X 6; 9 X 9; 9 X 12 ; 12 X 12 san 18 X 18 m, ceea ce permite proiectarea unor partiuri de arhiteetura cu mare elasticitate ~i adopt area pentru structura de reziatenta a unor 31

0,
~ ~

'1/

IV

,---

c=

'='
"'1

4/
a

V J
/

mente portante ale subsolulul : 3 - planseu peste subsol; 4 - stflpi de cadru; 5 - rigla de cadru; 6 - planseu intre etaje; 7 - peretl exteriori ; 8 - pereti interiori : 9 - planseu de acoperis ; I - supraatructura : II - Infrastructura.

Fig. 1.5. Strueturi in cadre, folosite pentru cliidiri cu distribut.ie celulara : a - plan; b - seetiune : 1 - fundatle ; 2 - ele-

,I,

siuni in plan de 84,OOx42,90m~iinal~ime de 150m, avind 36 etaje. Oapaeitatea mare a constructdei necesita masuri speciale de transport pe verticala, de evacuare in caz de ineendiu ~i un grad ridicat de dotare tehnica, Paralel cu structurile in cadre se utilizeaza din ce in ce mai mult structnrile mixte, alcatuite din cadre ~idiafragme (fig. 1.6) san structuri cu stilpi ~i dala groasa (fig. 1.7). 3) Constructii saUL,avind Ia baza formei un singur spatiu mare, care necesita un aeoperis de desehidere mare, de exemplu: Palatul Sporturilor ~i Culturii din Bucuresti, eu aeoperisul rezolvat cu ferme din cabluri (v. fig. 1.4).
4) Constructii combinate dintr-una sau mai multe sali vmari ~i olte incaperi cu distributie celulara, de exemplu:

t/~-II-+"",,,*

''>2

~
''''"\,

elemente prefabricate de .serie, ~orelate cu cele folosite Ia 0 gama mai larga. d~ con~tr~c~n ~lvIle san industriale. In acest caz, asemenea cladiri ajung la dimenaiuni man in plan, cu lungimi ~i latimi de zeci de metri cum este de exemplu, imobilul Kamusigasaki dinTokio, proieetat de K. M to, eu rlj~en-

-d

20

sali de sport acoperite, sali de speetacole, .de expozitdi etc. structura eu stilpi ~i l(v. fig. 1.3). Portiunea de cladire cu distributie celulara dalii groasii: l)Oate fi cu schelet de rezistenta, cu pereti portanti, cu 1 - stilpl : 2 - dala groasa. structura mixta sau din stilpi ~i dala groasa. , Stadioanele, bazinele de inot, hipodromurile etc. sint constructii descoperite, alcatuite, in principal, dintr-o arena ~itribune, care se pot e~ecuta din lemn, pamtnt, zidarie, beton, beton armat monolit sau precomprimat, elemente prefabricate sau structuri mixte.
1.2.4. ELEMENTE ~I LUCRi\RI DE CONSTRl:CrU.

Fig.

1.7.

Sectiune

priu

oj}

I 1 I
/
/

~I
1

}
2/

CAPITOLE

DE LUCRARI

a
1

CJ c:=J CJ ./ CJ 2
CJ

CJ

CJ CJ

f"
V
I

CJ V 2 CJ CJ CJ
c tI
mixte, din cadre

CJ

Fig. 1.6. Structuri

strlbutie celulara :
a - plan structura cadre cu dlafragme de timpan : b - plan structura stllpi si nucleu (stmbure) central din diafragme : c; d - secttunt structurl mixte din cadre ef dlafragme : 1 - diafragme; 2 - cadre i 3 - nueleu central.

cu diafragme,

pentru

cladiri

cu di-

Orice cladire este alcatuita dintr-o serie de elemente de constructie, indeplinind roluri san functii bine definite in ansamblul constructiei. Cladirile sint executate de muncitori de specialitatd diferite, din materiale diverse ~i cu structuri corespunzatoare pentru satisfacerea in cele mai bune conditii a cerintelor tehnieo-economice. Principalele elemente de eonstructii componente ale unei cladiri sint: elemente de rezistente, portante (verticale sau orizontale), elemente de contravintuire, deapartitoare, de finisaj etc. 1.2.4.1. Elemente de rezistenta. Asigura rezistenta, rigiditatea ~i stabilitatea constructiei, alcatuind structura de rezistenta a cladirii compusa din :tundatii, ziduri, stilpi, plansee, sarpanta acoperisului ~i elemente de circulatie pe verticala (scari, planuri inclinate etc.). Elementele de reziatenta indeplinesc de cele mai multe ori ~i functiunea de element despartitor (peretii portanti, planseele etc.) . Printre elementele de rezistenta se deosebesc: - eiemente portante »erticole, care suporta ~i transmit Iortele san actiunile verticale, gravitationale (actiuni permanente, actiuni utile datorate procesului de exploatare etc.) pina la fundatii si la terenul de Iundatie. Elementele portan~e verticale sint: stilpii, pilastrii, coloanele, contrafortii de diferite forme ~i din diferite materiale (zidarie, beton annat, beton preeomprimat, otel etc.); diafragmele sub forma de pereti, simburi sau nuclee de zidarie, de beton monolit sau din elemente prefabricate, nearmate, armate san preeomprimate; bolpile sau arcele de desearcare peste goluri in pereti ; eadrele ~icadrele-diafragma etc; - elemenie portante orizontole, care suporta actiunile verticale gravitationale ~i le transmit structurii de rezisten~a verticale : planseele dintre etaje sau de

22

23

acoperis ~ ~tr~c~uri~e I_>lane~pe?iale cu !,igiditate in plan orizontal (cadre orizontal~: grmzi ~I g~mzl-pere~l dlSPU~~.onzontal, sisteme orizontaletriangulate) 1 fundatiile de diterite forme (fundatii izolate sau continue, radier general etc.) ; .: e!emente de c0f!tra.vintuir~, ~care preiau ~i transporta fortele orizontale (vint, in..unele eaz~n ~sel.s~e) pma la ~terenul de fundatie, asigurind rigiditatea structurn s~u a .unel par~! dn! s,tru~tm:a la ~oryelaterale.ln acest scop, elementele de. contravintuire treb"?_Iesa impiedice ~I sa reduca cit mai mult deplasarile orizontale !lIe ~tructurll dato~ate act,i,un!lo!, orizontale. Ca e}emente specifiee d~ cont:avmt~~e se ~ot :nentlOna : ~tilPI ~I cadre de contravintuire ; grinzi cu zabrele in pozlt~e ver~lCala sau numai contrafise ; pereti de rigidizare san nuclee ce;ntr~.le etc: ~1!llenslOnarea elementelor de contravintuire se face pe baza de criterii de rigiditate, de exemplu, prin limit area deplasarii orizontale deci a sagetii, de la virful structuni, datorita actiunilor Iaterale in cadrul unor valori a?-~is~. ~e ~po! ~dmi~e pentru sageata maxima de la virful structurii, prove- I ~l!a ~m mcarcanl~.orlzontale, valori m~! mici sau egale cu 1/500 ...1/1 OOO'din ! maltlill~a ~structurn ,de deasupra fundatiilor, sau chiar valori mai maridecitj 1/500 pma la.1j300, III fu~cti.~ de nat~a st~ucturii, nivelul metodelor de calcul adoptate, exigenta preseriptiilor tehnice din tara respectiva etc. Se mentioneaza ca principalele elemente de rezistenta sint solicitateatit d~ forte v~rticale, c~t ~~d~ f?rte o~I'izo~tale,~um sint, de exemplu, planseele, care lucreaza ca placa ~I diafragma orizontala sub actiunea incarcarilor verticale ~i orizc;mtale sau p~re.tii por~an~i, de rezist~nta pentru incarcarile verticale, care l~depIIlleS? deseori ~I f:unc~lUnea de p~re~1 de contravintuire pentru preluarea ~I transmiterea actiunilor laterale, onzontale (vintul, uneori eutremurul) Ia terenul de fundatie. ~l~mentele de rezistenta, ve~ticale ~i orizontale, se pot grupa in doua parti principale ale structurn de rezl~tenta a unei constructii (v, fig. 1.5, b): - sU1!rastru?tura, c~re cuprmd~ a~sambl~l elementelor de rezistenta din st~uctu:a, .vert~lCa~e, ~lzontal~ sau mclmate, situate deasupra nivelului terenuo lui, a carer alcatuire ~I metoda de cal cul se determina tinindu-se seama de intera.c~iunea dintre structura~i actiunile verticale ~i ori~ontale. In cazul incarcar~lor..latera~e din ..vint, problema capata aspeete complexe din cauza interact~unn a trei medii : structura, mediu inconjurator (topografie rugozitate etc.) ~I aerul in miseare, sub forma de vint ; , - injrastructura, care cuprinde ansarnblul complex al elementelor de rezist~.nta, situa~e s~b nivelul terenului, alcatuit, in principal, din subsoluri ~i fundatn. Coneeptia ~I ealeulul infrastructurii trebuie sa tina seama de interactiunea eomplexa dintre infrastructura cu terenul de fundatie si cu suprastruetura t?a.~ ~rei reprezentind corpuri solide, diferite din punctul 'de vedere al compor~ tarn ~l eonlucrarii mecanice. 1.2.4.2 .. Elemente despartitoare. Sint elemente de inchidere sau compartimentare care despart incaperile cladirii intre ele ~i interiorul cladirii de atmosfera incol_l.juratoare, Elementele despartitoare pot fi : verticale, cum sint peretii neportanti sau ~e ~plutura (interiori sau exteriori) sau orizontale precum planseele sau aeoperisurile. Elementele de izolare intra, de obieei, in alcatuirea elementelor despartitoar«. 1.2.4.3. EI.emente sau lucrari de finisaj. Servesc pentru a da constructiilornn aspect estetlC, completeaza uneori alcatuirea constructiva ~i comportarea elementelor de constructie din punctul de vedere al conditiilor tehnice capitale :ll_l-ecanice, fi~ice, ch~~ce ~i ~eori biologice. Finisajele cuprind : pardoseli, timpla~ ne, geamurl, tencUleh extenoare ~iinterioare, placaje, zugraveli ~i Yopsitorii etc.
I

Fig. 1.8. Subansamblu - planseu :

1 - strat de usura sau de circulatle ; 2 - strat izolaut fonic; 3 - strat de egalizare j 4 - planseu de realstenta; 5 - tavan (strat de f'lnlsa], rezistent la foe, abo sorbant fonic, reflectant de lumina sau bariera de vaporl), \

'!,:
\

I
I

Elementele de rezistenta ~i despartitoare impreuna cu cele de finisaj aferente se denumesc uneori compleee sau subansambluri cind indeplinesc impreuna functiuni eomplexe. De exemplu, subansamblul planseu din figura 1.8 este aleatuit ,din planseul de rezistenta, tavanul gata finisat ~i pardoseala (stratul de circulatde, stratul izolant fonic, de egalizare etc.). " 1.2.4.4. Detalii de deeoratle, ornamente. Sint elemente secundare care completeaza elementele prineipale de eonstructie in scopul lnfrumusetarii ~l m .aeelaei timp al imbunatatirii comportarii lor la agentii exteriori (lacrimare, '?riie, ancadramente din fatade etc.). . Elementele de constructie au pondere diterita in alcatuirea constructiilor ca pret, greutate, consum de manopera etc. In afara de elementele ~i lucrarile de constructii, orice cladire cuprinde elemente ~i lucrari de instalajii, prin care se asigura confortul ~i igiena. Luerarile de instalatdi neeesare pentru buna functionare a cladirii sint : de tncalzire, tehnico-sanitare (apa ealda san rece, canalizare, crematorii pentru arderea gunoaielor ~i deseurilor), electrotehnice (iluminare artificiala, sonerii, telefoane etc.), de ventilatie (verrtilatie artificiala, eonditionare aer), de ascensoare etc. Utilajele tehnologice nu sint cuprinse in instalatii, chiar daea necesita luerari de montaj, care fac parte din devizul lucrarii. Elementele ~i lucrarile de constructii ~i instalatii sint diferite in funetie de destinatia constructiei, de conditiile tehnico,economice cerute pentru fiecare constructie in parte etc. Capitolele de lucrari reprezinta totalitatea luerarilor de eonstructii executate la 0 eladire, care se aseamana prin Iortele ~i mijloaeele de munea folosite (materiale, utilaje, scule), precum ~i prin functiunile pe care le indeplinesc in cladiri, dar care pot fi executate la epoci diferite de timp ~i in diferite locuri in spatiul cladirii. Capitolele de luerari sint: zidariile, tencuielile, dulgheria, timplaria, confectdonarea ~i montarea armaturii, turnarea betonului, montarea elementelor prefabricate etc. Ele sint folosite la intocmirea devizelor, reprezentind partile prineipale ale normelor de deviz.

1.3. CONDlfII TEHNICE PENTRU CONSTRUC'+II. CALITATEA CONSTRUC'+IILOR

1.3.1. f:ONDITII TEHNICE PENTRU CONSTRUCTII ~I ELEMENTE DE CONSTRUCTII

V i t r u v i u recomanda in lucrarea Despre arhitectura ca la proiectarea construcWlor sa stea la baza ideea unitatii a trei atribute: soliditate, utilitate ~i jrumuseje (jirmitas, utilitas, venustas). EI nu mentioneaza nimic despre atributele economice ale constructiilor, indispensabile in conditiile actuale ale productiei lor industriale, de masa.

24

25

{'god/Ii leilrtke,DMlrll

ctJrt,flrllcfti"

~ ~ ~ ~ "" ~ ~ '" ~~ .~ .~. .~ .~ .<:: ~ ~ ~. ~ ~ ~ ~ ~ ~ '§ ~" '~ s I~ -!\ ~ ~ "" :~ "" ~ :!;; ~ ~ ~ ~ "" \l F :;;: ~ -t; I~ "~ ~~. ~ ~ ~ ~ '- '- '- '~ '- '-'"

.'<

L-

L-

L-

Fig. 1.9. Conditil tehnice pentru constructii sl elemente de constructil.

l
I

i'

~ie.ca:~econstr~cFe sau e~em~nt ~e ?onstructie trebuie sa satisfaca, pe ling~~ principiile urbanistice, de distributie ~l plastic a arhiteetoniea care se studiazl1 in cadrul alter discipline, un ansamblu de conditii sau cerinte tehnico-eeonomice dintre care cele mai importante sint prevazutein schema 'din figura 1.9. ' 1.3.1.1. Conditli eapltale, E?int legate de -durabilitatea elementelor de con~truc~ie, ~adica, de rezistenta lor l~ ~oc ~ila a?tiunile distrugatoare ale mediului rnconjurator (inghet-dezghet, umiditate, actiunea biologica a mieroorganismelor ~i actiunea agentilor chimici agresivi). . 1.3.1.1.1. Durabilitatea eonstruetiilor. Se earacterizeaza prin durabilitatea principalelor elemente de constructie, determinata prin durata lor de functionare norm~la, ~a.ra pierderea calitatilor neeesare de exploatare ~i care poate fi, de regula: ndwata, de gradul I, cu durata de functionare mai mare de 100 ani' mijl~eie, de gradul al II-lea, cu durata de Iunctionare intre 50 ~i 100 ani; obi~: nu'tta, de gradul al III-lea, cu durata de functionare intre 20 si 50 de ani. Elementele de constructie cu durabilitate redusa au durata de functionare mai mica de 20 de ani ~i se f?l?sesc numai la constructii provizorii sau semipermanente . . Grade~e d~. d~ab~ht~te al~ elementelor de constructii pentru cladiri cu diferite dest~~atu smt indicate in prescriptiile tehnice de proiectare. Durabilitatea constructiilor rezida in rezistenta elementelor si a materialelor de constructii la actiunea inghetului, a umiditatii a microorzanismelor s i a mediilor agresive. ' ,, b , 1) Re~isten!a If!' inghej-dezghet. sau . gelivitatea materialelor ~i elemenielor se cara~teTlzeaza prm nw:narul de cieluri de inghet-dezghet (suportate in conditii preClza:te~ a prod_usulu~ saturat cu apa, cu pastrarea caditatdlor sale de exploatare Shm_Itarea:p~er?enlor din rezistenta sau din greutate, a modificarilor de ~orma, dnnensmm ~l structura etc.). De exemplu, betoan~le intarite se clasifica m betoane cu grade de gelivitate . G15' G25, • G50' . G100,si >G 100' • . ., . 2) Rez1,8tenta la um~ditate a material elm' se caracterizeaza pILl rezistenta fata de act~unea .d~structiva a umiditatii, care se manifesta prin scaderea re'ziste~velo~ ~l apantIa d~f~rmatiil?r. (umflare, defol'mare, aparitie de fisuri, exfoliere). ~ezls~enta mecamca la umldltate se poate aprecia cu ajutorul eoefieientului de ~r:mu~ere, ~are este r~portul dintre rezistent~" probei de material saturat cu apa ~l a probeI de matenal uscat la aero Protejarea elementelor de constructie la umiditat~ se asigura prin izolal'i hidrofuge ~i bariere contra vaporilor. ' ~) Rez~stenta la aetiunea biologiea a mieroorganismelor se caracterizeaza prin rezlStenta produselor fata de actiunea distructiva a proceselol' biologice, care se

",

intilnesc mai ales la materialele organ ice ~i la cele de natura minerala, macinate, fibroase sau poroase. . ~. . ~ 4) Rezistenta la eorozit~ne ~e cara:ctenzea.za ~rm r~zls~tenta pro~use10r fata de actiunea diatructiva a ag~nWor ?m m~dIU1 Illc~nJurator agreslv. (~um, ~aze, lichide, curenti vagabonZl etc.) ~l este .mfluentata de gradu1 de finisare ~l de protectie a elementului de constru?t1e. . ~ . 1.3.1.1.2. Grad de rezistenta la foe. Prm grad de rezlstenta.l~ ~O?a unei .cons.tructii se intelege eapacitatea c.on~tructiei ~e a re~~sta 1a sohClta~~letermIC~ ~l ~m~canice produse in timpu1 ~l,din ca~za incendiilor. Oonstructn~e. s.e clas~fl~a .Ill 5 grade de rezistenta la foc, III functie de oategona de combustibilitate ~l.~lm!ta Ide rezistenta la foc a prineipalelor ele~e:r:te ~omp01?-ente. In prescriptii .s~t ~ indicate eonditiile minime pe care trebuie sa l~ indeplineasca elementele prmCl: "pale ale unor constructii pentru inca?-rarea:.lor~~t~-un anumit ~rad de rezlstenta .la foc. Gradul de rezistenta la foc a intregu cladm este detenn.mat ~e elementul principal de constructie a carui comportare. corespunde ?elUl ~ma:lredus grad (Ie rezistenta la foc. E1emente1e de cons~ructle se caracte~lz~~za dl~ p~nct~l .de vedere al rezistentei la foc prin categoria lor de combustlblhtate ~l prin limita lor de rezistenta la Ioc. 1) Oombustibilitatea unui element ~e con~tructie este determinate d.e matenalului ~i de structura sa. 1VIat~r~a:l~leJI, elem~ntele de ~onstrUCtle se impart din punctul de vedere al combustlbillta~ll in trei oategorii : ~ . _ ineomb'tlstibile, care nu ard (pietre naturale, agregate, zgu:a, .m.?~tare ~l betoane, sticla, elemente de constructie din otel, din bet?n armat, din Zl~a!le etc::)j _ greu eombustibile (semicombustibile), ?are se aprn-:d greu, ~rd fa:_raflacara sau se carbonizeaza numai in prezenta unei surse sxterioare de caldura. ~rderea sau carbonizarea inceteaza dupa tndepartarea sursei de caldura. Prop~lCtatea de semicombustibi1itate poate fi naturala sau dobindita l?e~tru, un a:numlt timp, printr-un mijloc de protectie .. ~lemente~e greu. combustibile sint ~l a:ce1ea ~xecutate din materiale eombustibile protejate pnn tencuire sau acoperire cu al~e materiale incombustibile (lemn ignifugat, stabilit, elemente de lemn san stufit tencuite pe ambele parti, chirpici cu greutatea volumetrica de minimum 9000 Njm3 etc.); _ eombustibile, care pot fi aprinse ~i ard mai departe cu san fara f~acara, chiar dupa ce sursa de caIdura a fost tndepartata (l~mn, stufitJ ?ar~on blt~at etc.). Elementele de oonstructde combustibile, pro~eJ.ate cu~plaCl ~m I?aterIal~ incombustibile pot fi considerate ca greu combustlblle daca 'Be asigura 0 buna etanseitate la foc a rosturilor dintre placi, 2) 'Limita de rezistenta la foe a unui element d.e ~onst~ucy.ie este perioada d~ timp exprimata in ore, in care acest element r~ez~staaCflunll unoI' temp~raturlJ care variaza in timp dupa 0 curba temperatura-tnnp. Elementele cedeaza dupa trecerea acestui timp, astfel: .. _ e1ementele portante isi pierd capacitatea portanta sau stablhtatea; _ elementele despartitoare (de compartimenta:~) i~i pierd caJ?acitate~ .?e a se opune propagarii incendiului datorita prabU~ll'll .elementulUl: formam d~ crapaturi pe toata grosimea elementului sau prm atmgerea unel temperatun mai mari de 150°0 pe partea opusa incendiului. . .~ . Limita de rezistenta la foc a elementelor de constructlC se determma prm incercari reale, in laboratoare, in care temperatura variaza in conformitate cu curba temperatura-timp. Oategoria de combustibilitate ~i limita de rezistenta .la foc a elem~ntelor uzuale de constructie sint indicate in N ormativul reptlblwan penttt~ prmeetarea

==

26

27

~i eeeoiaare« construcliiZor din punctul de »edere al prevenirii incendiilor [116], care euprinde toate prescriptiile referitoare la rezistenta 131 foc a constructiilor, inelusiv masurile privind evacuarea cladirilor in caz 'de incendiu. ' ..1.3.1.2. Conditii mecanice. Aceste eonditii se pun pentru siguranta construetu1o,r 131ctiunea solieitarilor exterioare ~i se exprima prin date privind ealculul a structurilor t;li elementelor de rezisten~a 131 starile limita ultime (rezistente sau capacitate portanta, stabilitatea pozitiei sau formei constructiei sau elementului , oboseala pentru elementele de constructie supuse 131 actiuni oscilante sau alternante etc.) san 131startle limita ale exploatarii normale (fisurare - in special / ~e~t~u elemente din beton, beton armat si beton precomprimat -, detormatii, rigiditate). Pot exista ~i alte conditii mecanice de exploatare specifice fiecarei eonstructii, de exemplu : rezistenta 131 uzura, 131soc etc. Conditdile meeanice sint precizate in preacriptifle tehnice in functie de datele naturale, eerintele function ale ~i de exploatars, actiunile mecaniee etc. I 1.3.1.3. Cenditii flzieo-iqleniee, Conditiile fizico-igienice de exploatare sin]; legate de factoriifizici externi san din interiorul incaperilor (temperatura, viteza ~I umiditatea relatdva a aerului, nivelul sonor, ar~ita soarelui, vatiatiile mari de temperatura, iluminarea etc.). Aceste conditii sint import ante pentru realizarea eonfortului (termic, fonic, de iluminare etc.) ~i a igienei in cladirile care adapostesc viata ~i activitatea omeneasca, fiind legate de anatomia si fiziologia omului. Conditiile de igiena privesc eliminarea eauzelor de imbolnavire, iar cele de contort asigurs, 0 senzatie agreabila ~i un efort minim. 1:3.1.4. Conditi.i ~e ordin arhiteetural-estatie. Conditiile artistice, de ordin arh~t~tura~-estetI? ~mpun constructiilor un aspect placut, 0 plastic a ~i 0 compozitie arhitectoniea eorespunzatoare destinatiei si cadrului ineonjurator 0 finis are de ealitate etc. ' , , Intr-adevar, constr?-eTi~le.rezolva in pri~ul rind problemele cu caracter u~lht~r, ~ar ele .~rebu~e sa fie legate armomos ~i de imagini estetiee, artistice. Distributia spatiilor ~l volumelor pe verticala ~i orizontala trebuie sa se faca, conform eerintelor functionale, dar ~i in conformitate cu cerintele estetice, cu legile frumosului, ' ConstructoruI italian N e I' v i arata ca: pentru 0 structura, calitatea estetica jundam:entala este de .a reda perceptibil ~i inteligibil schema sa statica, seurqerea eforturtlor, de a eaiprimo. 0 sc~ema s~atica clara ~i spontana, evidenta pentru ori-

ii,

Termenul de siguranta este folosi~ in c~ns~ru~~~iuneori c:u ?-ll continut m~i larg care euprinde siguranta 131 actiunea incarcarilor, dar ~l siguranta 131 aettune~ focului a traznetului, a circulatiei in eladiri ~i a alunecarilor pe pardoseli ~i pe sc~ri, a exploziilor ~i efectelor ace,stora, a ~lectr?C1~tarii, a posib~it~tii de cadere etc. Astfel, prin siguranta se intelege situatia III care este eliminata orice cauza care 311' putea provoca aceidente in viata locatarilor din cladiri. In sensul eel mai general, termenul de siguranta defineste starea (proprietatea, ealitatea) unei constructii la care scoaterea sa din funetiune, sub efectul actiunilor mecanice fizice s'i chimice, nu este considerata probabila in perioada data a existent~i construetiei. Pentru aceasta stare se foloseste in ultimul timp termenul de jiabilitate, cu larga utilizare in productia industriala ~i care este 0 masura a gradului de satisfacere a cerintel~r (performan~elor) pe~tr~ un material element de constructie sau conatructie, III raport cu destinatda sa. Termenul de fiabilitat~ corespunde deci unei notiuni complexe ~i exprima \ Iacultatea unei constructii de a-si pastra calitatea pe intreaga sa durata de . \ existen~a in conditii determinate de exploatare normala. Se po~t~ aprecia •. a notiunea de fiabilitate cuprinde notiunile de siguranta mecaruca, confo:t c ~i durabilitate pentru 0 constructie, tinind seama de oxploatarea sa normals I)respunzator cerintelor Iunctionale, ca ~i de eventualele posibilitati de .repal',~tii ale constructiei pentru a-si mentine calitatea in tot timpul existerrtei sale. ',Teoria Iiabilitatii in constructii constituie 0 noua diseiplina ~tiin~ifica, care atudiaza legile generale, ee trebuie respectate 131 elaborarea proiectelor, a ineercarilor' de proba, a executiei, receptiei ~i sxploatatii conatructiilor pentru a se asigura eficaeitatea maxima a utilizarii lor [51J.
1.3.3. APRECIEREA CALITArll ELEMEl\TELOH ::;1 A CONSTHUCTIILOR DE CONSTRU{;'fJI

cme. Aceasta este, dealtjel, ~~ solut~a cea mai economica oricarei arhitecturi de oaioare. ' ,

calitate intrinseca a

1.~.~:5.~ondit~i eonstruetlv-tehnologlee ~i economic-organizatorice. Aceste conditfi prrvesc, III special, alcatuirea constructiva, modul de executie tehnologica, organizarea, eeonomia si industrializarea constructiilor asiaurarea unor indicatori tehnico-economici eficienti (cresterea productivitatii l~uncii redueere~ consumului de energie atlt 131 executie cit si in exploatare reduce~eapre~ulUIde cost, imbunataTirea calitaW lucrarilor, eliminarea muncilo~ manuale etc.).
1.3.2. SIGURAN'fA CONSTRUC'fIILOR

I~ gen~ra~, prin ind~plinir~a. cond~~iil~r de 131 paragrafele 1.3.1.1. ~i 1.3.1.2. se reahzeaz~ .~~g1.tranla~durab~l~tateaIII tlmp a constructiilor, iar prin indeplini~ r~a cond1tlllor de !a paragrafele 1.3.1.3. ~i 1.3.1.4. se asigura conjortul construcynlor,~~r?movat, III special, pentru satisfacerea condi~iilor igienice si estetice III cladm. '
28

Aprecierea calitatii elementelor de constructii si cladirilor se face in rap.ort cu modul de sa.tistacere a conditiilor tehnice, a psrformantelor san a reguhlor de calitate stabilite pentru fiecare element de constructie din diferite cladiri, tinind seams de destdnatia constructiei si de conditiile reale de exploatare. , Cunostintele tehnice actuale nu dau posibilitatea exprimari! tuturor acestor reguli d~ ealitate prin anumite marimi ale caracteristicilor fizice perfect definite, in cadrul unor metode de calcul, De aceea, exprimarea calitatii se face practic, in mod obisnuit, sub trei forme: - ~tiint1jica, in eadrul unei metode de calcul, care toloseste marimile caracteristice ale datelor exterioare, naturale san impuse ~i cele fizice, earacteristice materialelor. Este, de obicei, cazul calculelor folosite in mecanica constructiilor pentru structurile ~ielementele portante sau al calculelor legate de fizica construe~ii1or. De exemplu, in calculul grinzilor cu sec~iune dreptunghiulara, constan~a, solicitate 131incovoiere pura, condi~ia mecanica bazata pe criteriul de rezl~: tenta, in metoda rezistentelor admise este: (Ji. ef<- (Ji. a, adica marimea tensiunn efective 131incovoiere sa nu depa~easca rezisten~a admisibila a materialului din care este realizata grinda. Se poate observa ca rela~ii1e matematice folosi~e pentru exprimal'ea ~tiintifica a regulilor de calitate, a performantelor, imbraca, in general, forma unoI' inegalitati (sau cel mult a egalita~ilor) intre cei doi tenneni ai compara~iei (de exemplu efectiv-admisibil, necesar-efectiv); - tehnologica, care folose~te caracteristici tehnologice apreciate cu ocazia incercarilor tehnologice ~i se aplica atunci cind nu se cunoa~te metoda de caleul, dar se poate preciza tehnologia corespunzatoare de execu~ie;
29

- junctionala, legat~ de om, de viata ~i activitatea din cladiri, de exemplu, la un ~a~ou de fa~ada se verifica rezistenta sa la un soc de 50 daN caztnd de la 2 m inal~lme, corespunzator evitari! strapungerii panoului prin izbirea sa de catre un om. 1:'e~n~:ucon~tructii se. poate adopt a clasificarea dupa criteriul complex al {)alttaj~~, care imparte fieeare grupa de constructii in clase de ealitate, determinate de: ' - caracterul capital al cladirii precizat prin durabilitatea si zradul de rezisten~a la foe a principalelor elemente de construetii· ,<=> / - ceriniele de eicploatare diferite pentru fiecare g~u~a de constructii. Astfel pentru constructii ingineresti, cerintele de exploatare sint caracterizate preeadere de gradul de satisfaeere a conditiilor functionale de durata de serv~~cle. " , ~er~ntel~ de exploatare a cla~irilor se pot ca:acteriza prin normele de supra- /' fapa, }nal.~lme ~l volu,? ~e umtatea de folosinta, prin modul de distribuire ayleape~Ilor preeum ~l prm gradul de confort precizat prin: iluminare si vizi-I bilitate, izolare termiea ~i fonica, instalatii tehnieo-sanitare si dotari gospoda resti, nivelul ~i ealitatea Iuerarilor de finisaj etc. ' <=> Co~structiile in&,inere~ti~~cladirile .din fiecaI:e grupa de constructii se impa J m trei clase de cahtate, dupa cum satisfao : cerinte ridicate medii sau obisnui i, indicate in prescriptiile tehniee. Oonstructiile neincadrate in nici una din ClaSI{l~ ~e mai ~us s~ cara~terizeaza din p?-nctul de vedere al calitatii numai prin durs.oiIitate ~l r~zls~enta Ia foc .. Uneori, pentru unele constructii se foloseste clasificarea in cmei elase de cahtate. Incadrarea fiecarei constructii in clase de calitate urmeaza a se face dupa importanta constructiei in economia nationala in functie de capacitatea de productio sau deservire, dimensiuni, amplasament' uzura morala etc. ' In cadrul conditiilor tehnico-economiee este necesar a se distinze conditiile primordiale, care asigura un minim indispensabil pentru viata st activttatea omen.easca (a nu muri,. in clas~ficarea americana), pentru care sint precizate valori absolute, determinate UnIVOC, cum sint conditiile mecaniee de rezistenta sau de stabilitate ~i conditiite complimentare, infllientate de traditie nivelul social al vietii, posibilitatile materiale etc., pentru earesint recomandate valori relative,.prezentind majorari sau redueeri fata de valoarea considerata necesara. ~eguhle de cali tate sau conditiile tehnico-economiee se adapteaza necontenit n-:n~?rcerinte ~?-nctionale si se deaavirsesc odata cu progresul stiintelor ~i tehmen constructiilor, fundamentate pe rezultatele a numeroase alte stiinte.

Cli

cu 0 mare aplicabilitate. Pe plan international, se elaboreaza recomandarile Organizatiei Internationale de Standardizare, I.S.O. . N ormeie interne sint prescriptii tehnice prin care se stabilese date caracteristice pentru produsele inca nesta_nda~diz~te sau partial r.~gle~entate prin st~n: darde. Produsele unicate, prototipurile ~l capetele de sern (seria zero) se fabrlCa pe baza de eaiete de sarcini, urmind ca ~upa trecerea in productia curenta sa fie inlocuite prin standarde .. sau ~orme. mterne. ., ~. . N ormativele sint preseriptii tehmce prin care se stabilesc indrumari ~l metode detaliate pentru proie:ctarea const!uctiilor ~i ut!l~zarea mate~i.alelor ~i u~ilajelOl" de constructii cu aplicare curenta, generahzata in constructii, N ormativele se refera la pr{lV~derile din standarde, pe care le completeaza prin indicarea aplicarii standardelor in eazuri concrete. Ele se elaboreaza ~i pentru probleme inca nestandardizate, insuficient concretizate sau pentru probleme care intereseaza un domeniu mai restrins al tehnicii ~i al economiei. Instructiunile tehnice dau indrumari supliment~re de ~eta,liu asupra; prescr~p: tiilor tehnice din H.C.M., standarde sau normative. Prin ele se dau indrumarr eu earacter de directive sau se reglementeaza anumite probleme tehnice cu obiectiv mai restrins. Conditiile tehmice speciale se elaboreaza numai pentru unele lucrari deosebite, care pI'in natura sau importanta lor necesita completari ale prescriptiilor tehnice eu a plicate generala, in vedere~ precizarii u:r:o~elemente ~oi, ~ 81?eei~i?e lucrar~i respective; se intocmesc de proiectantul Iucrarii care trebuie sa justifice necesitatea acestor prevederi speciale ; au domeniu restrins de aplicare ; sint aprobate de forurile care avizeaza ~i reglementeaza problemele din constructii. Fi?ele tehnologice stabilesc modul de organizare si desfasurare a diferitelor proeese de lucru in executia constructiilor, prinaplicarea celor mai bune metode. Proiectele tip sint ansambluri de piese scrise ~i desenate, cuprinzind datele necesare pentru executarea constructiilor tip. Separat, se elaboreaza eataloage tip pentru prefabricate, elemente si detalii de constructii.

(:apitoluI2

ELEMENTE DE SIGURANTA

CONSTRUCTIILOR

2.1. NOTIUNEA DE SIGURANTA. , , FACTORII PRINCIPALI AI SIGURAN+EI Dintre toate conditiile cerute unei constructii, a carol' asigurare se face la. niveluri diferite, in raport cu rolul sau ~i conditiile istorico-economice din fiecare tara, asiqurarea sigurantei construotiilor la actiuni mecanice sau reliabilitatea este 0 conditie primordiala, indispensabila, al carei prag (nivel) inferior este determinat de evitarea cedarii (prabusirii) structurii prin depasirea rezistentei sau prin pierderea stabilitatii. Reliabilitatea este definita prin probabilitatea comportarii sigure la actiunile exterioare a unui element de rezistenta sau a unei structuri, pe intreaga sa durata de exploatare, iar conditiile de asigurare reprezinta un ansamblu complex de conditii, care trebuie indeplinite, pentru a asigura constructiei nivelul de siguranta cerut. Arta de a construi tinde catre 0 utilizare optima a spatiului ~i materiei. Pentru 0 constructie cu destinatie data, problema consta in a alege, din marea

1.4. PRESCRIP+II

TEHNICE

IN CONSTRUC+II

Prescriptiile tehnice in constructii sint un ansamblu de date ~i conditii cu caracter tehnic?-eco~o:mic, privind proiectarea, realizarea ~i receptionarea. unui element, a unei lucrari sau a unei constructii. Prin oblizativitatea aplicarii lor ele asigura rezolvarea optima ~i unitara a' problemelor'" tehnico-economice di~ constructii. Stan:dardele sint prescriptii tehnice prin care se stabilesc caracteristici pentru n:at~na.le? elemente prefa?ricate ~i instalatii aferente constructiilor, precum ~l prmCIp~~fundamentale ~l dat~ de baza pentru proiectarea, executia ~i receptia c?nstructnlor. Standardele contm principii ~i date complet studiate si verificate dm punct de vedere teoretic ~i practic, care se refera la material~ I?i lucrari

30

31

varietate a solutiilor posibile, pe aceea care verifiea in acelasi timp un ansamblu de date obligatorii E: ~tlj1 Ex, _-x (caracteristicile materialelor disponibile conditiile ;/2 /./ _ //( EAt elimatice ~i natura terenului, actiunile ~xterioare / Stj EKJ coefieientul de siguranta stabilit) ~i de criterii; z care privesc, mai ales, pretul de cost ~i confortul, Fig. 2.1. Bara dintr-o structura eeea ce se realizeaza prin coneeptie ~i executie. plana Incarcata normal pe plan. +inind seama de necesitatea opt'imizarii construetijlor. se aleg variante de structura, care prezinta 0 slg~ra~~a suh?lenta ~l :a~lonala p:r_:m cost~l ~iwconsumulminim de energie, manopera ~l materiale. Varianta aleasa trebuie sa intruchipeze un eehilibru optim intre functiune, siguranta, economie ~i structura adoptata. In cadrul domeniului de preocupari al staticii eonstructiilor s-a studiat determinarea eforturilor produse in diferitele elemente ale structurii. Pentru determinarea eforturilor intr-o structura static nedeterminata se apliea de obieei, in conditiile caleulului automat, metoda deplasarilor in formulare matriciala, considerind structura ca un ansamblu de bare, prinse rigid intre ele la noduri ~i tncarcata cu forte exterioare aplicate in noduri, ecuatiile de conditie conducind la un sistem de ecuatii liniare de forma generala : '
.Y

-t

structura, acesti factori fiind evidentiati prin expresii de forma: 12E1z/l3; 6E1.Jl2; 4E1z/l; G1,/l etc. Determinarea eforturilor sec~ionale in plaeile plane, care reprezinta elemente de suprafata cu incarcari perpendiculare pe suprafata lor mediana, se bazeaza, in teoria elasticitati], pe stabilirea ecuatiei suprafetei mediane deformate to = = F(x, y) unde to este sageata placii in punctul de coordonate (x, y), prin integrarea ecuatiei cu derivate partiale a sageWor placii : (2.2)

W"

W'

R~

=P

~i deei

R-1P,

(2.1)

unde R reprezinta matricea de rigiditate a intregii structuri, ~ este matriceacoloana a tuturor necunoscutelor (fermata din sueeesiunea matrieelor ~j) iar p. este matricea-coloana a incarcarilor aplieate la noduri (fermata di~ succesrunea matricelor Pj). Matrieea globala R este alcatuita din submatricele corespunzatoare .extrem~taWor de. bare, avind dimensiuni 3 xa sau 6 x6, dupa cum bara apartine unei structuri plane sau spatiale, . Daca se. considera 0 bara dintr-o structura plana incarcata normal pe plan ~l se admite ca structura este situata in planul oioz ~i incarcarile actioneazs. paralel cu axa y, in extremitatile barei apar trei eforturi: for~a taietoare orientata dupa axa y, moment de torsiune ~i moment inccvoietor, indieatiile de notatie fiind cuprinse in figura 2.1. ' tn acest caz se poate scrie matri& 15K eea de rigiditate a barei, mil di(j~) (J~) (J~): (x,) (/(2) (K3) mensiuni 6 X 6, in care se identifica IUlz 5Elz I I2E/z fl oElz eele patru submatrice rjj, rjk, -., LJ fl -tr:-fJ -[r ~i -; (fig. 2.2) [47J. a 6It 0 i /J - -l6ft l 0 Din relatia (2.1) ~i figura 2.,2 _ Hlz /J !rElz: 5Elz () 2E11. rezulta ca marimile eforturilor din -zr I I [2 l elementele structurii depind de in~=------------~-----------_ 12[lz 5Elzi f2£/z o£lz carcarile aplicate la noduri, de (/(,) lJ /J =tr: iJ conditiile de rezemare la capete o - lift () I () -l6ft 11 sau pe contur, de geometria struc. Z 'rElz turii (lungimile ~i caracteristicile 2[Jz I 5E!z fl () --yr geometrice ale sectiunilor transversale ale elementelor structurii) ~i de earacteristicile fizico-mecanice (de rezisten~a, de deformare) ale Fig. 2.2. Matrice de rigiditute pentru 0 bara dintr-o materialelor din care este alcatuita structura plana, Incarcata normal pe plan.

unde p reprezinta intensitatea incarcarii, D modulul de rigiditate eilindrica la incovoiere al placii plane, D = Eh2j12 (1 - fL2), constantele de integrare urmind a fi stabilite din conditiile de rezemare ale placii pe contur (laturi incastrate, laturi simplu rezemate, eventual unele laturi libere). Rezulta aceiasi factori determinanti pentru stabilirea eforturilor: geometria elementului, caracteristicile fizice ale materialului si conditiile de rezemare pe contur. In eadrul disciplinei de Bezistenta materialelor se regasese aeeiasi factori ai siguran~ei, de exemplu, determinarea tensiunilor (eforturilor unit are ) la incovoiere (cr) ~i a tensiunilor tangentiale (T) intr-o sectiune transversala a unei grinzi drepte, de sectiune constanta, dreptunghiulara, solieitata la incovoiere cu for~a taietoare, se face cu ajutorul formulelor lui N a vie r ~i J uravski:
(2.3)

TSz =--, n,

CU

Tm,ax

Ta•

(2.4)

Rezulta ca marimile eforturilor unitare normale (cr) ~i tangentiale (T) depind de caracteristicile geometrice ale sectiunii transversale ~i de marimea eforturilor sec~ionale M ~i T, care sint in functie, asa dupa cum s-a aratat, de intensitatea actiunilor (tnearcarilor), geometria structurii ~i conditiile de rezemare. Ecuatia diterentiala a fibrei medii deformate la grinzi drepte incovoiate, cu sectdune ~i modul de rigiditate la incovoiere constante (E1 = constant) :
d2v dx2 = M EI

'

(2.5)

zr:
--Z-:

=r:

conduce, prin integrari suecesive, la expresiile rotirilor ~i sageti10r grinzii : E1rp

=~ M(x)dx

=r:

+0

1;

(2.6)

(2.7)
S-

32

e. 874

33

unde momentul incovoietor M(x) in lungul grinzii reprezinta 0 functie de abscisa x, iar constantele de integrare, 01 ~i O2, se determina din conditiile de rezemare ale grinzii la capete, Rezulta ea sageWe ~i rotirile grinzii sint exprimat~ i~. functie de inc~rcari, de eon.diVi~lede rezemare la capete, de geometria sectiunii transversale ~l de earacteristicile de deform are ale materialului. Inciil'c~rea crit~cii d~ fla,!!"b~j. la bara dI'e~pta dl!b~u articu!ata, eu seetiune constanta, supusa unei mearcan de compresmne axmla centrica se poate evalua cu ajutorul formulei lui E u I e r pentru cazul in care pierderea de stabilitate intervine mai inainte ea materialul sa iasa din domeniul de comportare elastica: P _ ,,2E1 (2.8) cr - -,-2-' Pentru bare cu alte rezemari la capete, expresia (2.8) poate fi scrisa sub forma: P
cr

= ,,2E1

I;

(2.9)

Aceste formule arata ca incaroarea critica este proportionala cu modulul de rigiditate la incovoiere E1 al sectiunii transversale '(E - caracteristica meeanica a materialului ; I - caracteristiea geometrica a sectiunii transversale) ~iin:rer.~proportion~la cu patratul Iungimii barei dublu articulate sau cu patratul lungimii de flambaj pentru bare cu alte rezemari la eapete. Lungimea de flambaj cre~~~ pe ~asur~ ce bara are ~eg~turi mai slabe la capete, iar pierderea de stabilitate intervine pentru 0 mcareare axiala mai redusa . . in caz~l. structurilo~ solicitate seismic, intr-un caleul simplificat, eforturile ~l deplasarile eele mal defavorabile se pot stabili considerind sistemul rncarcat cu actiuni eehivalente conventionale aplieate static, avind expresia in cazul oscilatorului simplu Iiniar : ' S

Marimea eforturilor, care se dezvolta in elementele structurii, depinde in aeelasi timp de conditiile de rezemare la eapete san pe contur ale structurii ~i ale elementelor ~ sale componente (schema Idealizata de calcul). Caracteristicile structurale care intervin in ealculul structurilor sint numeroase (de r7pRf rezistenta, rigiditate, inertie, absorb tie de Ot>d( energie etc.), date fiind totalitatea comc b a portarilor structurilor :;;i multimea proceselor de incarcare posibile. tn eazul in- Fig. 2.3. Stiiri limitii caracteristice pentru 0 carcarilor cu intensitatd ce cresc progresiv grindii incovoiatii din beton armat: in timp (dupa diferite legi de varia tie, in a - starea limWi. de aparltda flsurllor; b - starea limitil. de deschiderea flsurilor: c - starea limit .. ulttma de restsfunctie de unul sau mai multi parametri) tentil. in stadiuJ de rupere. de la solieitarea foarte redusa pina la cea de rupere se inregistreaza stadii intermediare (trepte, praguri) in eomportarea structurii din punctul de vedere al rezistentei ~i deformatiilor. Aceste stadii intermediare de comportare ale structurilor pot constitui stiiri limitii caracteristice din punct de vedere mecanic (aparitta ~i desehiderea fisurilor, aparitda unor articulatii plastice, ruperea unor elemente etc.), corospunzatoare diferitelor incarcari limita (de fisurare, de deschidere a fisurilor, de rupere, de pierdere a stabilitatdi etc., fig. 2.3). Caracteristicile structurale se definesc intotdeauna considerind procedeul de Incarcare aplicat :;;iraapunsul structurii (starea limit a eorespunzatoare a raspunsului structurii). ....

2.2. DISTRIBUrII PENTRU FACTORII

EMPIRICE ~I TEO RET ICE PRINCIPALI AI SIGURANrEI

(Im)max

mwSv

mN~:

uo(

't')e-E(t-'t')

sinN(t -

't')d't',

(2.10)

unde L; este forta de inertde care corespunde masei m la timpul t, in daN i S; - spectrul vitezelor, in m/s; eo pulsatia proprie a sistemului oseilant (oscilatorului simplu Iiniar), in radiani/s. ~e ob.serva ca in eazul actiunilor dinamice intervin caracteristici speeifice de inertie, absorbtle de energie, in domeniul elastic sau plastic etc. Astfel, principalii faetori care eonditdoneaza siguranta unei structuri sint : - caracterieticile structurale, exprimate prin caracteristici jizico-mecanice ale materialelor (rezistente, moduli de elasticitate etc.), tinindu-se seama de influenta asupra lor a unor factori ca durata, modul de aotiune al incarcarilor, agresivitatea mediului ambiant etc. ~iprin caracterietiei geometrice ale structurii si elementelor sale, cu considerarea influentei conditiilor de exploatare si punere in opera, ca ~i a alter parametri influentind starea de comportare considerata etc. ; - actiunile mecanice, reprezentate de incarcari ~i orice alte cauze, care produc solicita,ri in structuri. 34

Principalii factori ai sigutantei constructiilor (caracteristicile materialelor, parametrii incarcarilor, dimensiunile stmcturii ~i elementelor sale, pozitia armaturii in elementele de beton arrnat etc.) depind de un numar de cauze ~i conditii, care se pot produce in timpul exeeutiei ~i pe durata de exploatare a constructiei. De aeeea, aeesti factori variaza intimplator capatind valori mai mult sau mai putin diferite intre ele, reprezentind variabile aieatoare. Definirea cea mai buna a valorilor caracteristice a acestor factori se efectueaza astaz! pe baza teoriei probabilistice, folosind calculul statistic al observatiilor de masa, Calculul statistic este folosit ~i a devenit aproape indispensabil in multe domenii ale tehnicii constructiilor : preluerarea datelor experiment ale de orice natura ar fi ele; determinarea normelor de timp si de productie, a normelor de eonsum de materials :;;ide deviz, a indicilor tehnico-eeouomici etc. ; controlul fiabilitaW ~i ealitaW produselor etc. Prevederea evenimentelor viitoare, pe baza observatiilor asupra evenimentelor prezente ~i trecute (de exemplu : variatia incarcarilor elimatice ~i utile, a caraeteristieilor fizice ale materialelor, a nivelurilor riurilor etc.) ~i pe baza statisticiimatematicii, a permis introducerea de metode inaintate de calcul al construetiilor, bazate pe evaluarea sigurantei unei constructii sau instalatii din punct de vedere probabilistic. Aceasta este posibil numai daea fenomenele studiate sint omogene ~i stabile in timp, comtituind a~a-numita serie stabila ttl timp, 35

J
·1

::'.
\

~
vi
i" "-

so

[\'.

.,.

.!:o-

"'~ Ii'
o 1

d\. .....
~v,

vS

t· ~ to ~
~
(}
.

~2D ~

2
I

!f} 2!J Sf} M 50 50 7f} ~(} Jf} IflO rtf! Gf'Q.ril77i'Q .rIm/lilli/tie zU;Qtlo" em

It
I

5 8 10 12 14 !5 18 20 22 21; WIeZtf Ylilluilli, 177/.r in

Pentru rezistentele materialelor se pot folosi tipuri diferite de distribulii teoretice: pentru materialele caraeterizate prin rupere ductila se poate folosi distribu~ia normale - G a u s s, iar p~ntru materialele cu rupere fragila se aplica dtetnbutule extremelor minime. Incarcarile permanente sint bine exprimate prin distnbutdi normale, iar incarcarile utile, cele elimatice ~i cutremurele respecta distribu~ii ale valorilor extreme (extremelor) maxime (fig. 2.7). Distribu~iiIe logaritmice normale se pot folosi pentru exprimarea atit a incarcariIor, cit ~i a rszistentelor, cind legile de diatributie ale variabilelor sint mai putin cunoscute. Daca rvariabilele R - rezistente ~i S - incarcari respecta distribu~ia logaritmica normala, atunci variabilele In R ~iIn S respecta distributda normals, R devenind In R ~i S - In S. 2.3. CONCEPrII PRIVIND SIGURANrA CONSTRUCrIILOR. METODE DE CALCUL

~ig:. 2.4. Distrlbutiile empirice ale grc';; simu stratului de zapada in regiunea Moscova:
I-masuriaori 2-masuriltori 3-masuratori ne 0 perloada de 6 ani (1912 ne 0 perloada de 13 ani (1898 ne o perioada de 37 ani (1898 19181; 19111 ; 19351.

Fig. 2.5. Distributia vitezei vlntului metri pe secunda:

1 - distributia empirlca : 2 - distrfbutta

teoretlca.

d.~exemplu : actiunile utile in raport cu valoarea lor cea mai Intilnita in condi~llie de exploatare ; actiunile climatice pentru anumite conditii locale si un amplasamont geografic dat, care au un caracter ciclic sau periodic vaiorile obs.~rvater~p~tindu-s~ d,up~ perioade de timp mai mari sau mai mici.'In cazul seriilor statl~tICe stabile in tIm~ se ob~erya ~i unele tendinte de variatii tndelungr:te, denumite seculare, a factO!llor prmCI~a~i, CUll} ar fi : variatia climei ; perfec~lOnarea metodelor de calcul ~l a tehnologl€I etc. In calculul statistic se vorbeste nu de 0 valoare determinata, ?i de val~ri .c~ diferite probabilitatide producere, p~ntru .care se folosesc aceleasi caractenstl?l. din calculul probabilitatilor (medie, dlsp~rsle, moment, abatere standard, coeficient de variatie etc.) . uneori intereseaza valoarea cea mai frecventa, ' Distr~butii~e empiri~e intilnite ~n constructii sint de doua tipuri: -. aStm_etnc__e, ca~e s~nt cele mal numeroase, cum sint curbele incarcanlor climatics din z~pada (fig. 2.~) .sau din vint (fig. 2.5), ale coeficientului dinamic pentru p.?~url de .cale fer~ta ~I altele. Aceste fenomene cu valori mai mari decit zero capata valori deos~blte eu freevente diferite in conditii exterioare diverse' astfel? ~produ~e~'~aunui uragan are 0 posibilitate mai mica de aparitie, caci neeesl~a CO~dl~1l eteorologice mai complexe deeit ale unui vint slab obisnuit· m ~ ~t"!l'etrtce, r~prezent~te prin curbe simetrice corespunzatoare pentru carae~ t~rlstIClle materialelor (fig. 2.6), pentru coeficientii erorilor calculelor conven~lOnale, pentru abaterile eforturilor efective fat a de cele de calcul etc.
11= 190tlrJNjcn,z N=BDD cozlIri
=195 tloNjcm2
=

Istoria modului de considerate a variabilitatii factorilor principali ai sigurantei contureaza insasi evolutia conceptului ~i coeficientului de siguran~a, ca ~i metodele de caleul. '
2.3.1. M,ETODE DETERMINISTE

Acestea sint metoda rezistentelor admisibile ~i metoda la rupere a capacitatii portante care nu au 0 justificare ~tiin~ifica; valorile coeficientului de siguran~a unie ~i global sint stabilite in mod empiric, prin apreeiere, pe baza de traditii ~i experienta, pentru a aeoperi, in mod simplist, variabilitatea factorilor principali ai sigurantei : incarcari, rezistente, geometria elementelor structurii etc., ca ~itoate abaterile de la ipotezele medii san ideale considerate (erori de executie, neconcordanta ipotezelor de calcul cu comportarea reala etc.), In ultimul timp, s-an facut eereetari statistice pentru stabilirea coeficientului de siguranta folosit in metoda la rupere. Factorii prineipali ai sigurantei intervin in calcule eu valori determinate, considerate ca marimi certe, nu ca marimi aleatoare,

intlmplatoare,
Coeficientul de siguranta variaza cu natura materialului ~i a efortului, cu gruparile de incarcari, conditiile de lucru etc.: c = 1,7 ... 2,0 pentru otel ; c = 1,8 ... 2,6 pentru beton armat; c = 4,0 ... 5,0 pentru zidarie, In metoda rezistentelor admisibile trebuie satisfacute relatiile:
(2.11)
O'a = --,
TUm T lim "t'a = --

cy =0.229

if

1;5 tfofl/cm2

,'Ii.tlojl'omQ

si, in general,

Ra-

RUm

(2.12)

Fig. 2.7. Distrtbutia valorilor extreme:

unde

O'lim,

"t'lim

~i

Rum

o
36

1 - maxime:

2 - minime,
0

2UJ 250 JOO IfwJ/en,1u tlerU;fre I((Mm;resiune, tfoN/em2 Fig. 2.6. Distributla rezistentei de rupere la solicitare de compresiune a betonului.
150

sint eforturile unitare limita, normale sau tangen~iale, in general rezistenta limita, care poate fi limita de curgere (O'c) sau de rupere (O'r), dupa cum materialele sint ductile (tenace) sau fragile (casante);
37

Gal

1"a'

R; este efortul unitar

admisibil, normal sau tangential, in general tensiunea limit a admisibila in conditiile unei sigurante stabilite; creste cu cresterea numarului de incarcari din gruparea de incarcari deoarece posibilitatea simultaneitaW celor mai defavorabile cazuri de incarcari seade ;

coeficient unic (global) de siguranta, raportat la tensiunile san rez stentele materialelor ~i cuprins implicit in rezistenta admiaibila. In metoda la rupere, apreeierea sigurantei unui element se face prin compararea solicitarii sau efortului tN", Mn, T", sn in general) admisibil, corespunzator incarcarii de exploatare eu efortul de rupere (No M" Sf) detenninat de eapacitatea portanta sau admisibila : '

cind se produce 0 sporire a impingerii orizontale a pamintului (de exemplu, in cazul unui pamint cu. coeficient de frecare mai mic) si 0 micsorare a greuta1Jii proprii a zidului de sprijin prin folosirea unor betoane usoare san pietre mai usoare de zidarie. Aceasta posibilitate nu poate fi prevazuta in calculUl prin metoda la rupere, care presupune acelasi sens de variatie a inearcarilor. De asemenea, marimea abaterilor principalilor factori ai dimensionarii de la valorile medii determinate statistic sint diferite, astfel : lncarcarile permanente pot avea abateri curente de ±10 %, tn, timp ce supraincarcarile construetiilor provocate de abaterile incarcarilor climatice (zapada, presiunea vintului etc.) pot ajunge pina la (30 ... 40%) ~i mai mult; abaterile reziatentelor difera de asemenea, de la un material la altul (casant-fragil; elastic-ductil).
2.3.2. llETODA SEM,IPROBABILISTICA A ST.I\.RILOR LIM,ITA

~i, in general (2.13) unde S" N" Mr este efortul de rupere sau capacitatea portanta ; S", N", Mn efortul normat (moment, for~a axiala etc.) de exploatare ; coeficient unic (global) de siguran1Ja, raportat la rncarc cari sau eforturi ~i exprimat explicit; scade 0 data cu sporirea incarearilor din gruparea de incarcari; Rn, ]jl rezlstenta medie la rupere, in general determinata statistic ~i earacteristiea geomettica a sectiunii (A, W etc.) ; IjJ functia corespunzatoare efortului respectiv. Metoda Ia rupere, desi superioara metodei rezistentelor admisibile deoarece se bazeaza pe experimentari ~i oglindeste mai bine conditiile reale de rupere, nu mai corespunde, analizind eomportarca mecanica a structurii in mod unilateral, numai in stadiul de rupere, netinind seama de dimensionarea elementelor structurale in alte stadii de lucru, care apar in conditii de exploatare : fisurarea, deformatiile ~i rigtdita. tea, oboseala etc. ~i care se produc in stadiul elastic la incarcari mai miei decit cele de rupere. A~a dupa dum T s-a aratat, factorii principali ai dimensionarii (rezistente incarcari etc.) sint variabile aleatoare, intimplatoare. metoda de calculla rupere se face ipoteza simplificatoare ca ~xista probabilitatea de variatie asemanatoare, in acelasi sens, a acestor variabile aleatoare, independent de limitele ~i direetiile de variatie a fiecarei variabile aleaa toare in parte. in realitate, in citeva cazuri, sporirea un or tncarcan este mai periculoasa decit a altora. Astfel, Fig. 2.8. Determinarea de exemplu, pentru zidurile de sprijin sporirea impingecoeficientului de stahl.. t 1" litate a unui zid de I'H pamm U Ul mlC~Oreazastabilitatea, in timp ce eresterea sprijin : greutatii proprii a zidului de sprijin mareste siguranta la T -impingerea orisontala a stabilitate (fig. 2.8). Cele mai defavorabile con~liTii p5m1ntnlui ; P - greutatea ~ proprie a zidului. pentru stabilitatea zidului de sprijin se realizeaza insa

t~

Metoda de calcul la stari Iimita este 0 metoda semiprobalistica, superioara metodelor deterministe: in aceasta metoda conditiile de siguran1Ja se bazeaza concomitent pe coneeptii probabiIiste ~i deterministe ~i sint exprimate sub forma determinista, neexistind inca sufieiente studii probabiliste ~i date statistice. 0 structura sau un element structural al sau inceteaza de a indeplini Iunctiunea pentru care a fost proiectat cind 0 anumita stare, denumita stare limita, a fost atinsa. Astfel, prin starea Iimita a unei structuri sau a unuia din elementele sale se intelege starea in care 0 cerin1Jade satisfacere a obiectivului (obiectului) sau este strict satisfacuta Ia limita, iar structura inceteaza de a mai indeplini functiunea sa sau de a mai satisface cerintele pentru care a fost eonceputa in cazul sporirii solieitarilor sau a micsorarii porformantelor sale. Starea limita este deci starea a carei atingere implica pierderea capacita1Jii unei constructii de a satisface conditiile de exploatare legate de destinatia stabilita san aparitia un or pericole pentru viata sau sanatatea oamenilor, respeetiv pentru bunuri materiale sau culturale a caror conservare depinde de constructia respeetiva. 2.3.2.1. Tipuri de star! limita, Se definesc doua grupe de stari limita : startle Iimita ultime ale eapacitatdi portante ~i starile limits, ale exploatarii normale. 1) S_tarile.l~mita ultime corespund epuizarii eapacitatdi portante san unei alte pierderi ireversibile a calitatilor necesare exploatarii : ruperea sec~iunilor critice, plerderea stabilitatii etc. Acestea earacterizeaza proprietatea unui element structural sau a unei structuri de a rezista incarcarilor, fara modificarea fundamentala a geometriei, fiind determinate cantitativ prin tncarcanle sau solieitarile maxime limita la care structura sau elementul structural nu eedeaza , fara a iesi din lucru prin ruperea sau pierderea stabilitatii formei san pozitiei, in urma solieitarilor statice sau dinamiee (oboseala, ~oc etc.). ' 2) ~tarile limita. ale exploatarii normale corespund intreruperii capacrtapii de asigurare a unei exploatari normale a constructiilor ; conditiile normale de exploatare sau de durabilitate nu mai sint satisfacute. Principalele stari limita ale exploatarii normale sint : jisurarea, starea limita in care sectiunea tnceteaza de a mai fi comprimata in intregime, cind are loc aparitia fisurilor sau deschi~er~a:.lor excesiva, inaceeptabila ~i limitata, in general,' in preseriptii ~i starea l~'!"'~ta dejormatie (statica, dinamiea), care limiteaza oresterea deformatiilor de pma la 0 valoare maxima limita ~i care daca este depa~ita impiedica exploatarea normala, In situatiile de nesatisfacere a unor conditii de exploatare 39

38

,
norrnala are loc 0 simpla intrerupere a exploatarii care nu constituie 0 catastrofa ~i are loc repararea san lnlaturarea defectelor inadmisibile. Este clar deci, ca rezervele de siguranta, care trebuie pastrate pentru preintimpinarea acestor stari, pot fi mai mici decit eele de Ia starea limita ultima a capacitatii portante. Obiectul calculelor privind siguranta consta in asigurarea probabilitatii starii limita sub 0 anumita valoare stabilita in prealabil pentru tipul de constructie sau element dat. Probabilitatea adoptata depinde de stare a limita eonsiderata ~i de gradul de pericol pe caro-l prezinta. 0 analiza probabilista completa neeesita cunoaeterea naturii statistice a incarcarilor ~i a altor actiuni, a variabilitatdi proprietatilor mecanice (de rezistenta, deformare: E, G, fL etc.) a materialelor ~i a altor faetori, care influenteaza probabilitatea de atingere a starii limita considerata (data). 0 asemenea analiza este practic posibila astazi numai in citeva cazuri simple, deoarece nu se dispune de toate datele statistice necesare. De aceea, datele statistice existente sint utilizate folosind procedeul simplificat al coeficientilor diferentiat.i. In acest caz se definese: - oaloarea normatd. a unui parametru, considerata ca 0 valoare de referinta, stabilita ca 0 caractetistica globala a distcibutiei valorilor aeestui parametru, considerat ca 0 variabila aleatoare. Valorile norm ate pot sa se refere la actiuni, materiale sau elemente de constructie ; - valorile de ealcul ale unui parametru, care sint valori. obtinute de regula prin tnmulttrea valorilor normate cu un coeficient prin care se introduce influenta variabilitatii statistice a parametrului considerat ~i care sint depasite in sens defavorabil cu 0 probabilitate redusa. Valorile de calcul se pot referi la actiuni, materiale sau elemente de constructie ; - oaloarea limit a este 0 valoare de calcul, definits; pentru un parametru al unei actiuni, utilizata in verificarea la 0 anumita stare Iimita ultima; - oaloarea de eaiploatare este 0 valoare de calcul, definita pentru un parametru al unei actiuni, utilizata in verificarea la 0 anumita stare limita a exploatarii normale. Astfel, metoda starilor limita se bazeaza pe doua principii, care conduc la sporirea sigurantei, la utilizarea mai completa a rezervelor de siguranta ~i la realizarea de economii: - considerarea starilor limita prin studiul comportarii elementelor structurii ~n stadiul elastic (aparitia ~i deschiderea fisurilor, deformatiilor ~i rigiditatea, oboseala, stabilitatea elastica etc.) ~i ~n stadiul plastic de rupere, pe baza proprietatilor reale, elastice ~i plastice ale materialelor; - ~nlocuirea coeficientului unic de siguranta cu coeficienti diferentiati partiali de siguranta, stabiltti stiintdfic, care tin seama de variabiIitatea principalilor factori ai sigurantei la fiecare stare limita, Ou ajutorul acestor coeficienti diferentiati se stabilesc rezistentele minime ale materialelor, incarcarile ~i solicitarile maxime ~i se corecteaza formulele de calcul, punindu-se de acord cu fenomenele reale. Siguranta structurilor se poate aprecia comparind solicit area maxima provocata de actiunile mecanice cu capacitatea minima de comport are mecanica a structurilor sau elementelor structurale. De aceea intereseaea valorile minime ale rezistentelor ~i valorile maxime ale incarcarilor, definite statistic, cu 0 anumita probabilitate. Starea limit a a capacitatii portante se verifica astfel prin compararea, in sta~iul de rupere, a solicitarii maxime posibile cu capacitate a minima probabila : (2.14)
40

.\
I'

adica compararea in esenta capata forma unei inegalitati sau a unui raport dintr~ incarcarile minime pe care structura poate sa le suporte (preia) ~i incarcarile maxime efectiv posibil de actionat pe toata durata exploatarii. In conceptia probabilistica prin siguranta unui element de constructie sau a unei conatruetii in raport cu 0 stare Iimita se intelege proprietatea earacterizata prin probabilitatea suficient de mare, de a satisfaee 0 conditie de neatingere a starii limita considerata, pe toata durata de serviciu prevazuta, Tot astfel asigurarea unei structuri inaeamna adoptarea unei solutii, care implica limitarea, la valori dorite a probabilitatii de atingere ~i depasire a diferitelor stari Iimita. In STAS 10100/0-75 "Principii generale de »erificare a sigurantei constructiilor", se disting mai multe clase de importanta, dupa nivelul de asigurare necesar. Siguranta unei structuri este un concept relativ, nu absolut, deoarece nu exista niciodata 0 siguranta absoluta a unei structuri. Prin conceptia structurii se urmareste obtinerea unei probabilitati de avariere acceptabil de redusa, mai mult sau mai putin grava, ale carei valori rationale reprezinta probleme de asigurare, intens cercetate in ultimii ani. Dopasirile starilor limita au urmari inegal de grave, dintre care cele mai importante sint un mare risc al pierderilor de vieti omenesti sau un risc mai mic de pierdere a unor bunuri materiale; rareori se poate afirma ca un asemenea rise este nul. In prescriptii se precizeaza criterii pentru toate starile limita (de cedare colaps; de exploatare, fisurare san rigiditate). Astfel, la starea limita de fisurare se precizeaza : - pentru betonul armat, latimea maxima a deschiderii fisurilor nu va depa~i 0,3 mm, iar cind conditiile de exploatare (expunere) sint foarte severe, de exemplu, in apa de mare, latimea maxima a deschiderii fisurilor in apropierea imediata a armaturii nu va depasi de 0,004 ori stratul normal de acoperire; - pentru betonul precomprimat se disting structuri de: clasa I, in care nu se permit fisuri deoarece nu sint admise tensiuni de intindere; de clasa a II-a in care nu se permit fisuri vizibile, iar tensiunile de intindere din incovoiere sint limitate de tensiunile de intindere a betonului ~i de clasa a III-a, la care desehiderea maxima a fisurilor nu va depasi 0,2 mm, iar pentru conditii de exploatare (expunere) foarte severe, latimea maxima a desehiderii fisurilor nu va depa~i 0,1 mm. Pentru starea limita de rigiditate a betonului armat ~i precomprimat la plansee se arata ca sageata finala (admisa) nu va depasi deschiderea impartita la 250, iar cind peretii despartitori sau finisajele pot fi afectate, sageata final a dupa terminarea acestor luerari nu va depasi raportul deschidere/350 san 20 mm. Oindpe elementele din beton precomprimat se vor apliea finisaje sageata. totala nu va depasi raportul deschidere/300. Anexa III din STAS 10100/0-75 Principii generale de verificare a sigurantei constructiilor cuprinde indicatii de limit are a deplasarilor ~i deformatiilor, 2.3.2.1. Coeficienti diferentiati utilizati in metoda starilor Iimita. Variabilitatea Iaetorllcr" principal! siguran'tei. Prin eoeficientii diferentiatd se cauta a se tine seama de variabilitatea principalilor factori ai sigurantei. In metoda semiprobabilistica a starilor Iimita, care sta, la baza recomandarilor OAER, a celor din tara noastra ~i care a constituit punctul de plecare pentru alte recomandari internationale (OEB, FIP, AOI), fiind adoptata ~i de ISO-TO 98, se folosesc in prezent trei coeficienti diferentiati,

ai

41

,
corespunzatori celor trei factori principali ai sigurantei : rezistentele, actiunile mecanice ~i elementul structural (conditii de lucru ale elementului san de comportare a materialului). Prescriptiile tehnice definesc urmatorii coeficienti diterentiati in metoda starilor limit a : . _ coeficientul incarcarii n, care face legatura intre 0 valoare normata ~i 0 valoare de calcul a unui parametru care intervine in schemele de incarcare, in vederea consideracii abaterilor intimplatoare practic posibile, in sens defavorabil fata de valorile normate; _ coeficientul de siguranta pentru materiale k, care se aplica valorilor normate ale rezistentelor, in vederea obtinerii valorilor de calcul de baza. Prin acest coeficient se introduc efectele variabilitatii statistiee a ealitatii materialelor ~iin anumite limite, a earacteristicilor geometrice ale elementelor de constructii ; _ coeficientul conditiilor de lueru, care se apliea valorilor de calcul de baza ale rezistentelor, respectiv capacitatilor portante, prin care se corecteaza simplifiearile introduse de normele admise in calcul ~i se considera abaterile sistematice datorate diversilor factori. Coeficientul eonditiilor de lucru poate sa se refere la un material m.; sau la un element de constructie m e . • ' Rezistentele de calcul R stnt valori conventionale, care reprezinta rezisteniele probabile mini me ale materialului pentru diferite solicitari in conditiile cele mai defavorabile de lucru. Ele se obtin din rezistentele normate H" prin inmultirea cu un coeficient de siguranta peniru. materiale k si in unele cazuri cu un coeficient al conditiilor de lucru. al materiahtlu.i m.; : (2.15) unde k ~i mm sint, de obicei, mai mici decit unu. Rezistentele normate sau caraeteristice Rn sint valorile de referinta precizate prin normative (de obicei medii statist ice) ~i coincid cu caracteristicile de receptie a materialelor ((Jc pentru oteluri moi, (Jr pentru oteluri dure, SBP, zidarie, beton). Coeficientul de siguranta k este un coeficient de reducere ~i se stabileete ca raportul dintre rezistenta minima (Rmin = R - ycr) ~i eea medie R: kmin ---w--R

Coeficientul de incarcare n este de obicei un coeficient de majorare (ponderare) supraunitar (n >1) ~i poate fi rareori subunitar (n = 0,8...0,9), pentru inca;carile permanente, in cazurile cind reducerea greutatii proprii creeaza cele mai dezavantajoase eonditii de comportare mecaniea : rasturnarea san alunecarea zidurilor de sprijin (v. fig. 2.8) ; forfecarea peretilor de zidarie de-a lungul rosturilor etc. Din figura 2.8. rezulta ca aprecierea stabilitatii la rasturnace a zidului de sprijin prin metoda de calcul la stari limita, poate fi facuta in conditiile reale eele mai dezavantajoase folosind eoeficientii de mcarcare n : (2.19) Acest aspect nu poate fi evidentiat prin calculul cu metoda la rupere unde :
C
S

=_'

M,

pfJa =_o r'h

(2.20)

in care: c este coeficientul de stabilitate; momentul de stabilitate; momentul de rasturnare. Pentru orice element portant, omogen, dintr-un singur material sau complex, din mai multe straturi de material (de exemplu, zidaria mixta, peretii sandvis etc.) trebuie satisfacute intotdeauna relatiile :

M-

M: -

~ nj
i~1

s:«

memm k Rn F,
m

(2.21)

sau:

b
i~1

njBf:(

me

t
i~1

mmi kiRf

r;

(2.22)

R-

"(G _

-y

a - 1 -y,~ R-

(2.16)

unde y reprezinta probabilitatea considerata (de exemplu, probabilitatea 998,5°(00 care poate fi considerata ca 0 certitudine, adica se admite ca nu se vor mai ivi cazuri in care Rmin<R-3cr), iar a e~te coeficientul de varia tie (~= cr(R), cu y = 3%0 ~i p = 1,5%0' Valorile lui R, cr ~i k se stabilesc pe baza prelucrarii statistice a datelor experimentale. Solicitarile sau incarcarile maxime posibile de calcul (Q, B) se obtin prin multiplicarea mcarcanlor normate Qn sau a eforturilor corespunzatoare B", cu un coeficient de tncarcare n, in functie de probabilitatea gruparii simultane a incarcarilor, pe baza gruparflor de incarcari (v. cap. 3) ~i a coeficientului de simultaneitate, folosind relatiile : Q
=

unde F este caracteristica geometrica, a sectiunii, corespunzatoare naturii efortului (suprafata, modul de rezistenta etc.) ~idomeniului de comportare, elastic sau plastic al materialului; me ~i m.; - coertcientii condit.iilor de lucru ale elementului ~i materialului care considera sitnatiile diverse intilnite in comportarea elementelor de constructie, in functie de eonditiile de exploatare, de metodele de executie ~i de alcatuirea lor, Iunctie de ipotezele considerate. Prescriptiile tehnice cuprind uneori direct rezistentele de calcul (R = kRfJ), afectate ~i de eventuala reducere corespunzatoare eonditiilor reale de lucru ale materialului mm, adica :

I; niB: < me t u.r,

" m i=1 i~1

(2.23)

nQn;
n

B
~

nBn ;

(2.17) (2.18)

B
42

niBf.

Capacitatea portanta minima de calcul se noteaza ~i cu B, astfel ca expresia (2.23) se poate serie ~i sub forma: B:([B]; N:( [N]; M:( [M] etc. (2.24) 43

i~1

Cind exista suficiente date statistice, analiza probabilistica a sigurantei structurilor se poate face cu ajutorul unui numar mai mare de coeficienti diferentiati partiali de siguranta, ca in cadrul Standardului ISO - 2 394 sau al recomandarilor americane, pentru proiectarea betonului armat prin metoda rezistentei ultime (ACI - 318-71), cu 0 conceptfe semiprobabilistica pentru evaluarea sigurantei, care cuprind coeticienti diferentiatd de majorare a incarcarilor, de reducere a rezistentelor, in raport cu nivelul sigurantei, in functie de urmarile unui accident.

17

2~1Vl\1
II 1I
1I

11

Fig. 2.9. Schema principiului de verificare a capacitatfi portante:

a - solicitarea maxima < canacttatea portant~ minima; b - solicitarea maxima> eapacitatea portanta minima; 1 - capacitatea portanta minima; 2 - sollcitarea maxima; 3 - solicitarea normata : 4 - capacitatea portanta normata : n - densitatea de probabllitate.

11 I1 I
f7

2.3.3. MET ODE PROBABILISTE

Actiuni b

Rezistentd

Conditiile de siguranta se exprima in cadrul metodelor probabiliste de calcul pe baza probabilitatii stabilita initial pentru mentinerea aptitudinii structurii in vederea satisfacerii functiunii sale pe intreaga durata de exploatare. In acest caz, factorii principali de siguranta nu mai sint caracterizati de tunctii deterministe, ci de functii nedeterministe, aleatoare, 0 structura supusa unei actiuni mecanice aleatoare va capata un raspuns mecanic descris tot de 0 tunctie aleatoare. In aceasta situatie, se poate calcula valoarea raspunsului care, in anumite conditii, nu depa~e~te 0 anumita valoare prestabilita, iar analiza raspunsnlui mecanic se face pe baza teoriei statist ice matematice. Astfel, valoarea variabilei aleatoare corespunzatoare fenomenului analizat, care nu poate fi predeterminata in mod precis, va putea fi descrisa numai statistic. In general, siguranta structurilor este analizata in prezent in mod semiprobabilist prin considerarea partiala a variabilitatii aleatoare a unor factori. Tratarea simultana ~i impreuna a actiunilor, rezistentelor ~i raspunsului structurii ca variabile aleatoare nu este in prezent posibila decit pentru unele cazuri simple. 0 analiza completa a problemei asigurarii structurii in conceptia probabilista cu ajutorul conceptului de realiabilitate trebuie sa considere in acelasi timp aspectele sintetizate in notiunea complexa de fiabilitatea eonstructiilor (reliabilitate, confort ~i durabilitate) ca si aspectele economice ~i informationale cu privire la realizarea ipotezelor de proiectare si apreciere a gradului de incredere a datelor primare de ealcul, folosind instrumente matematice complexe.

in timp ce in ipoteza din figura 2.9, b, capacitatea portanta minima este mai mica decit solicit area maxima avind loc ruperea, cedarea sau prabusirea structurii sau elementului. Zonele de suprapunere a celor doua Iunctii d~ frecventa (densitatd de probabilitate) pentru incarcari fs (x) ~i rezistente fR (x) indica. probabilitatea de avariere (accident, rupere, fig. 2.10) [49]. Notind coordonatele punctului de intersectie a celor doua distributii cu S ~i R, se pot defini, tinindu-se seama de studiile lui Pro t, Lev i, F r e u den t hal, Pug s 1 e y ~i altii, urmatoarele probabilitati : . ~ probabilitatea de pierdere a capacifatii portante, de avariere, accident sau de rupere (prabusire, colaps) P, cuprinsa in probabilitatile P(S >R) ~iP (R<..S); - probabilitatea de comportare 8igura a 8tructurii fata de variatiile aleatoare ale incarcarii ~i rezistentei, cuprinsa in domeniul probabilitatilor P (R > S) ~i P(S!<..R) san reliabilitatea L, care este 0 masura a sigurantei, Deoarece masa de probabilitate distribuita pe intreaga arie limitata de curba de distributie ~i axa absciselor este egala cu unitatea adica : ~:: f(x) rezulta ca probabilitatea de pierdere unitatea, minus reliabilitatea:
P,
=

dx

1, portante

(2.25 ) este egala cu

a capacitatdi

1-L,

(2.26)

2.4. EXPRIMAREA PROBABILISTIC A. A SIGURAN1'EI CONSTRU01'IILOR A COEFICIEN1'ILOR DE SIGURAN1'A

IJensiMea !.trlboPililijii IJefisifo!:o ;;robao/lllill/ u/;"frlldlur rez/J"kimWr

sr

adica, fata de dens ita tea probabilitatii actiunilor, rezulta : P(S>R)

'isM

'

= 1-P(S<..R),

(2.27)

S-a aratat ca probabilitatea de avariere a structurii rezulta din compararea distributiilor pentru actiuni ~i pentru caracteristicile structurale sau dintre actiunile la care poate rezista structura ~i cele efectiv realizate in decursul exploatarii. Schema principiului de verificare a capacitatii portante este ilustrata in figura 2.9, in ipoteza distributiei normale G a u s s. In ipoteza din figura 2.9, a, capacitatea portanta minima este mai mare decit solicitarea maxima,

mH

si fata de densitatea probabilitatii rezistentslor, rezulta : P(R<..S)

P(!?.,:S) prJ>!?) P(!?>J) l=J ! Rel/abi/ilafeu ProOabi/;/uku ,f~liedere a CU!oci!t!fi/orlonk

Fig. 2.10. Model probabilistic pentru R sl

= 1- P(R>S).

(2.28)

s.
45

44

,
~_.r(K)

ilMSihkq FOlJqJilI!i/fi' ;enfru Yori,,!Ji/q

rt'Zls/e1!i -«!il/fie

Prooq!Ji/;/q,z,qr/e ,iertlere 0 ct7f"c1ru.fti'lorhnfe r P(R-J~())

Re//qM/hIM, fJ(R-J>t')

exprimare mai sugestiva se poate obtine cu ajutorul modelului probabilistic condensat: R-S (rezistenta minus efectul actiunii, fig. 2.11) [49], in care: - probabilitatea de aoariere reprezinta aria de sub functia f(R-S) de la - 0Cl la zero, fiind definita prin : P,

Intr-adevar, probabilitatea ca inearcarea valoarea data S, se scrie :

sa aiba

valoare mai mare decit

(2.35 )

iar probabilitatea

ca rezistenta sa aiba

valoare data x

R, este:
(2.36)

= P(R - S..;;;O);

(2.29)

Fig. 2.11. Model probabilistic condensat R-S.

functia f(R-S)

de la zero la

+ 0Cl

reliabilitatea reprezinta aria de sub ~i este definita prin relatia : >0). (2.30)

Rezulta ca probabilitatea de avariere (pierdere a capaeitatii portante) a cladirii san elementului, cind S este efectul aetiunii care provoaca depasirea rezistentei R, este:

IL

=[1 - P, =(P(R[-fS

r,

P (S > R)

~:oo

[1 -

s, (X)]fR

(x)dx,

(2.37)

Utilizind ca variabila aleatoare raportul rezistentei catre efectul actiunii, adica RIS, se obtin expresii mai semnificative, din punct de vedere ingineresc, pentru : - probabilitatea de pierdere a capacitatii portante: P, reliabilitatea : (2.32) La eonstructiile de Importanta mai mica unele criterii de reliabilitate pentru diferite comportari meeanice (fisurare, rigiditate, deformatii etc.) pot sa fie mult mai putin severe decit in mod obisnuit sau chiar sa nu fie luate in eonsiderare, daca pot fi considerate drept conditii complimentare, ca in cazul unor constructii neimportante, provizorii, de valoare redusa, a carol' avariere nu prezinta pericole pentru viata ~i sanatatea oamenilor sau in cazul unor construetii secundare pentru adaposttrea temporara a animalelor . Aceasta clasificare a construetiilor dupa importanta lor este intilnita, de exemplu ~i in cazul structurilor supuse la solicitari seismice, In evaluarea probabilitatii de pierdere a capacitatii portante se pot considera intensitatile actrunilor ~i rezistentelor ca variabile aleatoare independente pentru 0 structura sau un element portant. In acest caz, probabilitatea ca un element de rezistenta R sa fie action at de 0 valoare mai mare ca S, corespunde zonei de suprapunere P(R<S) ~i P(S>R) din figura 2.10 ~i se poate exprima pe baza teoremei multiplicarii probabilitatilor. Rezulta :
[1 - FS(X)]fR
=

integrala fiind extinsa, evident, numai pentru valori pozitive ale rezistentelor. tn mod asemanator se poate evalua probabilitatea de avariere sub forma P(R<S) : (2.38) Expresiile (2.37) ~i (2.38) evalueaza ariile din zona de suprapunere a densiprobabilitatilor actiunilor ~i rezistentelor ~i se numesc inteqrale de convolutie, care se rezolva grafic sau analitic, obtinindu-se valoarea numerics a probabilitatdi r; Exprimind conditia de avariere sau rupere S>R prin R-S,,;;;O, se deduce probabilitatea de aoariere P, = P(R - S<O), adica probabilitatea ca diterenta R-S sa ia valori negative. In cazul distributiilor normale G a u s ~pentrulR(x) ~j_!s(x), rezulta ca !R_S(X) se distribuie tot normal, avind media XR_S = XR - Xs ~i abaterea standard crR_S = cr1 cr~. Se demonstreaza toto data in teoria probabilitatii ca pentru eazul intilnit frecvent in practica, cind !R( x) ~i !s( x) nu au distributii normale, functia reprezentativa ~i diforentalor, fR-S(X) = !R(X) - !s(x) are 0 distributie mai apropiata de distributia normala decit de oricare din distributiile separate fR(X) ~i fs(x). De aceea, se poate folosi aproximativ psntru fR-S(X) distributia normala, mai ales cind nu exista date sigure privind distributia actiunilor, adiea :

P(R)S

< 1);

(2.31)

taW

(x) dx,

(2.33)
fR-S

(X-'"R_S!2 ---2--

(x)

= ---UR_S

in care Fs(x)

~i FR(x)

sint Iunctii de distributie : (2.34)

P;

V2rr

CJ 2 R_S

rezultind:

= P(R - S < 0)

o
=

~-

!R-S (:r) d.r

00

= -U

R--S V 21':

dz ,

(2.39)

46

47

J
care, folosind variabila
V

normata
dx
DR-S

v, definita :
. ,

x-

XR-S DR-S

dv

= --,

conduce la formula lui Cor s 0 pentru:

VZ

1) Coeficientul de siguranta 0, ca raportul ~i is (x), respectiv XR ~i Xs (v. fig. 2.10) :

intre valorile medii ale lui iR(X)

(2.43)
P
r

1 V21t'

~+
__

00

1_

dv.

8R_S

(2.40)

care se poate exprima in functie de av•s, aV.R ~i aV,R_S prin ecuatia, (dupa Freuden t h a I), rezolvata in tabele pentru probabilitati de avariere: 10-4 ... 10-6: (2.44) 2) Ca masura a sigurantei s-a prop us ~i inversul coeficientului de variatie al cantitaW R-8, ~ (dupa A. Co l' nell) :
B=--·
,

.Cu:nos~ind aR_S se poate citi direct probabilitatea P, din tabelele legii de distributie normala G a u s s , care depinde de marimea coeficientului de varia3 t.i 0R_S a 1 diferentei (R -, 8) In li ·t· man'. (621' 10- = _' -. . 104, pentru tei 621 pie I ImI e
I>
A

R:S

de la

0,4 la 0,2

J.

2,87' 10-7

2,87

In cazul aplicarii repetate a incarearilor, probabilitatea ca structura sa reziste la n ap~i?ari se masoara cu functia de rise a pierderii eapacitatii portante hen). Probabilitatea comportarii sigure, adica reliabilitatea, scade cind n creste. I?aca se tine sea!lla ca in realitate ruperea unui element poate avea loc dupa mal .multe ~odurI de rup~re sau cedare Z (incovoiere, forfecare, torsiune etc.) c~n.slderat~ mdepend~nt~.~l pentru 0 singura actiune aleatoare 8 sau cu n apliC~rI suecesrve ale a?tI?-~ll 8, se determina probabilitatea de avariere dupa un s~ngur mod ~r(l) ~! tinind seama de probabilitatea pentru un singur mod ~I pentru 0 singura actiune P, :
Pr(l)

(2.45)

Or,R-S

LP, ~i Pr(l,n)

l·nP"

(2.41)

~i reliabilitatea:
L(l) = 1-1

P, ~i L(l, n)

= 1-l·n

Pro

(2.42)

3) Coeficientul de siguranta 0 stabilit in ipoteza distributiilor logaritmice normale pentru actiunea 8 ~i resistenta R, in care caz variabilele InR ~i InS' respects diatributia normals, In general, coefieientii de variatie ai rezistentelor sint Ia oteluri 6...12 % ~i la beton 10...25 %, pentru conditii medii de fabricatie a otelului, respectiv de preparare a betonului. Coeficientul de siguranta 0 este apreciat pe baza probabilitatilor P, calculate cu ajutorul integralei de convolutie, iar rezultatele depind de legile de distributii folosite ~i de valoarea coeficientilor de varia tie av, care caracterizeaza statistic rezistentele ~i actiunile. 4) Coeficientul de siguranta 0', definit ca raportul intre modulii distributiei rezistentelor MR ~i ai incarcarilor JJfs: 0'
= MR,
Ms

Pentru coeficientul de siguranta exista citeva formulari practice bazate pe interpret area probabilistica (fig. 2.12) [49].

(2.46)

IlMJiluktl ,oroboMilri/ti

reztslMjelor

cind una san ambele distributii fIl( x), is( x) sint distributii unimodale asimetrlce, Cele doua definitii (2.43) ~i (2.46) se confunda pentru distrlbutii unimodale simetrice (G a u s s), caei media ~i modulul se confunda si ele. 5) Coeficientul conventional de siguranta (), definit ca raportul intre valoarea minima a rezisteritei ~i valoarea maxima a incarcarii:

0=

Rmin smax

(2.47)

/fezi.rfen,k,tlcj/ulli

,r

Coeficientul de siguranta conventional poate fi scris pentru anumite probabilitati stabilite de depasiri a incarcan! 8 ~i reduceri de rezistenta R, adica pentru valoarea cuantilelor, de exemplu, 80.95 ; 80•98, ale incarcarii aleatoare 8 ~i RO,05; RO,02 ale rezistentelor aleatoare R:
Bp 0-=-,

Fig. 2.12. Definirea coeficientului de siguranta,

Sq

(2.48)
49

48

4-

c. 374

,
unde Rp ~i 8q sint valorile incarcaril~r cu probabilitate q de a obtine valori mai mici sint alese diferit in functie de tintelor statistice.' Se arata ca : rezistentelor ~i p ~i respectiv decit ele care nivelul cunos, (2.49) etC.) sub forma simpla, combinata EaU in cazuri mai complexe ca rezultat al nnor fenomene de Interaetrune dintre constructie ~i mediul ambiant mecanie climatic. Actiunile pot fi de diferite proveniente, datorate : greutatii proprii a elementelor de constructie, destinatiei Iunctionale, unor factori naturali ca cei climatici sau seismici etc. sau, in anumite cazuri, unor cauze exceptionale (explozii, schimbarea radieala a eonfiguratiei terenului etc.) ~i pot avea diferite distributii in spatiu, cu caracter static sau dinamic. In calcule este necesar sa se tina seama de specificul aetiunilor din toate aceste puncte de vedere. Prin i£ncarcare se intelege reprezentarea unei actiuni utilizata in calculul constructiilor. Schemele de incarcare cuprind reprezentari grafice pentru sisteme de forte, de deplasari sau deformatii impuse etc., cu precizarea parametrilor: puncte de aplicatie, orientari, intensitati pentru actiuni statice, freevente, amplitudini etc. pentru actiuni dinamice, Volorile run mate ale parametrilor care earacterizeaza actiunile constituie valori de referinta ~i se stabilesc in standardele de specialitate, tinind seama de specificul variabilitatii statistice pentru fiecare tip de aetiune. Valorile de ealcul ale parametrilor care caraeterieeaea actdunile se stabilesc, de obicsi, prin inmultirea valorilor normate cu coejicienti ai i£ncarcarilor, prin care se tine seama de abaterile posibile in sens nefavorabil fa~a de valorile aeestor parametri, datorita variabilitatii statistice a aetiunilor. Ei au de regula rolul de a spori intensitatile normate ~i se stabilesc in prescriptiile tehnice pentru fiecare actiune ~i pentru verificarca la anumite stari limits, Valorile de calcul se numesc, prescurtat, valori limita in verificarea la starile limita ultime ~i valori de eaploatare in verificarca la starile limita ale exploatarii normale. In verifiearea sigurantei constructiiloree considera de obicei actiunile care intervin in mod normal in decursul exploatarii, neglijindu-se actiunile cu caracter cstastrofal (datorita starii de razboi, unor tenomene naturale imprevizibile etc.).
3.1.2. CLASIFICAREA ACTH'NILC R

x~ =
Xs

Ro•s

50•5

~l
f.',IJ

ca: G=
_

Rp_
Sq

cu (p;

1- q)

< 0,5

astfel ca

.1

rezulta : G < G. T . rn figura 2.13 [49J se prezmta corelatia . dintre coeficientii de siguranta eonventionala F19. 2.13. Corelatia intre eoeflcientul de 0R slguranta conventional C - R;S =0.005180.95 ~i probabilitatile de avari. b bill . e.1(5 0.95 s i pro a Ilitatea de avarie (pieruere a ere p r capacitatli portante). Se poate mentiona ca 0 crestere imp 01'. " .. tan~a a probabilitatii de rupere are loc prin inlocmrea distributiei normale cu 0 distributie de tip extrem. 6) In cazul cind R ~i 8 sint eantitati deterministe coeficientul de siguranta este definit in mod simplu:' ,
1.2 //r !,O /,8 t'uelii:ienMtk.rijvf'Oll,li,C

c=

Rdetermin·ist Sdetermini st

(2.50)

o apreciere ~proximativa a coeficientului de siguranta in metoda de caleul la s!anle Iimita se poate face considerind relatiile (2.13) si (2.21) din care rezulta: ' , ,
C =---

nlmmek

san c=--,
mek

cind mm

'

(2.51)

care. pentru .valorile : n = 1,1 ... 1,4; me coeficientului de siguranta de 2,2 ... 2,8.

= 1 ~i k = 0,5, rezulta valori ale

Capito

lui

ACPENI 3.1. DEFINI'l'II.

iN CONSTRUcTn

CLA.8IFICAREA ~I GRUP AREA AC'l'IUNILOR

3.1.1.

DEFINIREA ACfIUNILOR

Prin. a._ctiune se intelege. orice cauza capabila de a genera stari de solicitare mecamca intr-o construct~e .. Actiunile pot sa se manifeste sub forma unor siste~e ..de forte, de deplasari .sau deformatii impuse (actiunea temperaturii, a tasarll reazemelor, a contractiei, a curgerii lente, a umiditatii, a precomprimarii 50

Claaificarsa actiunilor serveste pentru verificarea sigurantei constructiilor ~i alcatuirii unor grupari rationale pentru calculul strueturilor, Criteriul principal de clasificare a aetiunilor, utilizat in STAS 10101/0-75 "Glasijicarea ~i grl1parea actiunilor" aplicat in calculul tuturor categoriilor de constructii, este criteriul frecventei actiunilor intilnite la anumite intensitati. Se are in vedere probabilitatea aparittei actiunilor, in anumite intervale de timp, la valori situate in domenii defavorabile, care afectEaza in mod determinant siguranta constructiilor. Se pot distinge urmatoarele tipuri de actiuni din punctul de vedere al freeventei : - acliurd pel manente AP, care se aplica in mod continuu cu 0 intensitate practic constanta in raport cu timpul. Accasta intensitate poate Ell, se reduca sensibil (sau Ea se anuleze) numai in cazuri exeeptionale (de excmplu, prin absenta tcmporara a unor parti din structura). In cadrul actiunilor permanente se consider a : greutatea elcmentelor permanente de eonstructie, greutatea ~i presiunca pamintului ~i umpluturilor ~i efect ul precomprimarii ; - aciiuni tem porare AT, care variaza sensibil in raport cu timpul san pot sa Iipseasca total in anumite intervale de timp. Se mentioneaza ca actiuni t~n:porare pentru constructii civile: incarcarile utile curente pe planseele cladirilor de locuit ~i social-culturale datorite greutatii oameniJor, mobilei ~i uti51

lajului usor sau date de peretii despartitori ; presiunea hidrostatiea a apei (presiunea apei cu nivel Iiber, subpresiunea, efectul apei din pori, presiunea hidrostatica a apei subterane la diferite niveluri) ; incarcari climatice datorite zapezii, vintului ~i variatiilor de temperatura climatica ; impingerea pamintului datorita incarcarii terenului cu materiale depozitate; incarcari cu autovehicule pentru garaje ~i rampe pentru autoturisme, precum ~i pentru pasaje ~i curti carosabile etc.; - actiuni exception ale AE, care apar f~arte rar, eventual niciodata in viata constructiei la intensitati semnificative. In cadrul actiunilor exceptionale se eonsidera : incarcarea seismic a avuta in vedere in calculul constructiilor ; incarcari cu caracter de soc, datorite ciocnirii autovehieulelor de elemente de constructii sau exploziilor; tncarcan datorite ruperii unor elemente de constructie etc. in ~nele situa.tii, in conformitate cu prescriptiile de specialitate, pot fi considerate drept actiuni exceptionale unele actiuni temporare cu Intensitati deosebit de ridicate (de exemplu, caderi exeeptionale de zapada, furtuni deosebit de puternice sau cicloane) sau unele actiuni temporare specifice procesului de exeeutie a lucrarilor de constructii. De asemenea, unele actiuni permanente, care in anumite stadii de oxecutie sau de exploatare a constructiei pot sa Iipseasca, urmeaza a fi considerate pentru stadiile respective drept aetiuni temporare. Clasificarea actiunilor dupa criteriul frecventei se poate completa sau detalia cu alte clasificari suplimentare, pentru verificarea la anumite stari limita si pentru anumite categorii de constructii, tinindu-se seama de specificul comportarii constructiilor ~i al verificarii sigurantei, folosindu-se criterii privind : modul de manifestare (ca sisteme de forte sau deformatil date etc.), viteza deincarcare, durata absoluta san relativa pe care 0 au diferitele intensitati cu implicatii asupra comportarit materialelor de constructde etc.
3.1.3. GRUPAREA ACTIUNILOR

Gruparile utilizate in calcul se impart in doua categorii principale: - grupari jundamentale, in care se considera incarcarile datorite actiunilor permanente ~i unor aetiuni temporare, a carol' prezenta simultana este practic posibila ; - grupari speciale, in care se considera, de regula, incarcarile datorite actiunilor permanente, incarcarile datorite unor actiuni temporare a carol' prezenta in timpul aparitiei unei actiuni exceptionale este posibila cu 0 intensitate cvasipermanenta sau, eventual freevent intilnita si 0 actiune exceptionala, in STAS 10101/0-75 "Acfiuni tin constructii" sint indicate actiunile permanente AP, actiunile temporare AT ~i actiunile exeeptionale AE intilnite in calculul tuturor categoriilor de constructii, consideratiile generals ~i prescriptiile tehnice privind modul de determinare a valorilor utilizate in calcul (valori normate, coeficienti ai incarcarilor, valori de calcul), ca ~i modul de alcatuire a gruparilor (incarcarile ~i starile limita considerate, valori ale eoeficientilor de grupare etc.).

3.2. iNCARCARI PERMANENTE ~I iNCARCARI PROCESULUI DE EXPLOATARE

3.2.1. INC_iiRCARI PERl\IANENTE

DATORITE

sr

GRELT.iiTI TEHNICE

Incarcarile pot actiona simultan asupra constructiei grupate in diferite combinatii, iar calculul constructiilor trebuie efectuat cu considerarea combinatiilor defavorabile, practic posibile ale diferitelor actiuni. Ipotezele de ealcul, care oonsidera simultan mai multe incarcar! posibile prin intermediul unor valori de calcul afectate de coeficientii de grupare, reprezinta gruparile de incarcari, alcatuite pe baza sehemelor de incarcare considerate pentru diferitele actiuni. Coeficientul de grupare n reprezinta un coeficient care afecteaza 0 vaioare de calcul pentru 0 actiune considerata intr-o grupare, astfel incit efectele acestei grupari sa corespunda unei asigurari rationale. Coeficientii de grupare sint introdusi cu considerarea probabilitatii reduse de aparitie simultana a actiunilor la intensitatile cele mai defavorabile, in vederea obtinerii prin grupari a unor intensitati ale inearcarilor rezultante, eforturilor sau tensiunilor totale etc. care sa duca la 0 asigurare rationala a structurilor. Valorile coeficientilor de grupare sint date in prescriptiile tehnice, pentru diverse categorii de constructii sau incarcari, indicindu-se ~i eventualele valori subunitare, utilizate in cazul anumitor incarcari. Stabilirea gruparilor de incarcar! se face cu considerarea modului specific de aplicare a actiunilor, in Iunctie de natura starilor limit a considerate.

Intensitatile normate ale incarcarilor datorite greutatii elementelor de constructie ~ipaminturilor, care se manifest a de regula ca sisteme de forte date aetionind static, se stabilesc pe baza valorilor greutatilor tehnice (greutati : specifice, specifice aparente, in gramada sau in vrac, in stiva etc.) ale materialelor ~iproduselor de orice natura, in starea in care incarca constructiile, tmindu-se seama de efectul umiditatii ~i gradului de indesare in conditiile specifice de exeeutie ~i exploatare. in cazuri speciale, greuta.tile tehnice se stabilesc prin determinari directe sau pe baza datelor furnizate de fabrici. in dsterminarea valoril~r normate ale fortelor datorate precomprimarii se considera variatia in timp a Intensitatii precomprirnarii, ca ~i specificul de aetiune, tmind seama de modul de realizare. Valorile normate ale intensitatilor aetiunilor permanente se determina de obicei (v. STAS 10101/1...9/75), pe baza mediilor statistice, distributda lor apropiindu-se de distributia normala G a u s s, cu luarea in consideratie a unor efecte defavorabile datorate umiditatii,' conditiilor de punere in opera etc. Valorile de calcul ale intensitatdlor se stabilesc cu ajutorul coeficientilor incarcarilor permanente, determinati pe baza coeficientilor de varia.tie corespunzatori, astfel incit valorile de calcul sa constituie cuantili cu 0 asigurare corespunzatoare. Valorile acestor coefieienti sint cuprinse in STAS 10101/1-75 "Greutati tehnice ?i tincarcari permanenie", care cuprinde si valorile greutatilor tehnice ale materialelor ~i produselor pentru construetii, in N /m 3 ~i ale incarcarilor permanente date de elementele obisnuite de constructie, in N/m2• Coeficientii incarcarilor pentru actiunile permanente variaza intre 1,1 ~i 1,3 pentru starile Iimita ultime; cind incarcarile permanente au un efect favorabil asupra sigurantei constructiilor, asupra comportarii elementului in sectiunea ~i in starea limit a analizata, se folosesc coeficienti subunitari (0,8...0,9) pentru

52

53

aceste incikcari. Coefieientii incarcarilor capata valoarea 1 pentru verificarea la starea Iirnita ultima de oboseala, ca ~i la stanle limit a ale explo atarii normale. Ooeficientii incarcarilor permanente, luati in calcule, se consid era, de obicei, in acelasi sens pentru toata structura san partea de structnra calculata.
3.2.2. INCARC_~RIDATORITE PROCESULU DE EXPLOATARE

,j

3.2.2.1. Reguli de evaluare a mearcarilo» generate de proeesul de exploatare. Incarearile datorite procesului de exploatare se determina in functie de destinatia construetiilor, conditiile respective de exploatare ~i cind este eazul, de modificarea de perspectiva a acestor actiuni (de exemplu: in cazul greutatii eonvoaielor pentru transporturi). De asemenea, trebuie sa se tina seama in mod corespunzator de modul de aetiune a aeestor incarcari (in particular, sub forma de forte date, sub forma de deformatii sau de deplasari impuse), de earacterul lor static san dinamie care este precizat de evolutia lor in timp, de distributia in spatiu a incarcarilor ~i de unele aspecte specifice legate de conditiile de lucru ale structurilor calculate. Evalu~rea incarcarilor datorite proceselor tehnologice, utilajului ~i eehipamentului trebuie sa se faca pe baza tuturor datelor tehnologice ~i se specifica, de obicei, in prescriptiile tehnice. Valorile normate ale intensitatilor actiunilor temporare se definesc ~i se determina pe baza Intensitatilor extreme inregistrate in limitele unor perioade de revenire compatibile cu starile Iimita considerate. Se disting dupa caz : .intensitati cvasipermanente, caracterizate prin medii statistice (de exemplu: medii statistice pentru greutatea peretilor despartitori, a utilajului, a fluidelor din conducte); intensitati [recoeni intUnite, caracterizate prin valorile extreme ale aetiunilor cu 0 perioada de revenire relativ seurta (de exemplu: intensitati cu perioade de revenire de 0,5 ... 2 ani, pentru actduni climatice); intensitati rar intilnite, caracterizate prin valori extreme ale actiunilor cu 0 perioada de revenire relativ lunga (de exemplu : intensitati cu perioade de revenire de 5... 20 ani pentru actiunile climatice; intensitat! extreme, definite in mod eorespunzator, pentru incarearea eu oameni pe planseele locuintelor). In cazul elementelor de constructie supuse unor inearcar! care ae moditica de multe ori, datorita unor schimbari ale modului de exploatare (spre exemplu, redistribuirea birourilor, camerelor spitalelor, unor incaperi de depozitare etc.), se poate aprecia un eventual spor al valorilor normate mentionate in preecriptii tehnice, care sa tina seama de marirea probabilitatii de depasire a unor intensitati mari ale incarcarii. Masinile si utilajele cu amplasament fix provoaca asupra elementelor de constructie actiuni dinamice, prin aparitia fortelor de Inertie, pentru care exista prescriptii de specialitate, In mod simplificat se poate considera actiunea dinamica a utilajelor de ridicare ~i transport prin intermediul unui coeficient dinamic egal cu 1,2. 3.2.2.2. Evaluarea incarcarilor utile curente. Valorile normate ale intensitatii incarcarilor utile, verticale, curente, aplicate static, pentru incaperi ~i spatii de acces (coridoare, vestibuluri, scari, podeste) ale constructiilor civile (STAS 10 101/2Al-75), reprezinta valori maxime in oonditii curente de exploatare. Cind planseele cladirilor urmeaza sa suporte obiecte mai grele (sobe, case de bani, aparataj special medical etc.), incarcari date de utilaje speciale (vase de expansiune, rezervoare ~i motoare ale instalatiilor, cazane de incalzire cen54

trala, ascensoare etc.) ~au greutatea per~ti1?r despartitori, struetu~a se calculeaza la tncarcanle echlValente reale aetionind pe suprafetele efectiv ocupate, in conformitate eu rezemarea lor. . ~ Pe linga incarcarile utile curente verticale, di~tribui~e pe ,suprafata ol'lzontal!1' se intilnesc si incarcari utile concentrate verticale ~l aplicate pe elemente in pozitia cea rriai detavorabila, ca in cazul treptelor de scari, a eleme~telor se?undare de rezistenta ale planseelor (placute, elemente de umplutura etc,) ~l ale acoperi~urilor ~i' teraselor (de exemplu: pa~ne, capriori_, st:e~ini, plac~te prefabricate etc.) ; aceasta tncarcare concentrata nu se considera in calcul sm~ult.?'n cu alta tncarcare sau cu 0 inearcare data de vint. In eazul baiustradelor, mcarcarile verticale se distribuie liniar (N 1m). Ca incarcar! orizontale se mentioneaza incarcarile orizontale la balustrade, tncarcarea orizontala distribuita in directia ~i sensul cel mai dezavantajos la tribune pentru spectatori (1/20 din incarearea utila ve,rtic~la) si 0 ~~carc~re orizontals; liniara si uniform distribuita (500 N 1m), aphcata pe peretll despartitori nep~rtanti la. 0 tnaltime de 0,90 m de cota pardoselii. , 3.2.2.3. Inearcart date de pereti despartitnri. Cind pozrtia ~i greutatea p~retllor despartitori nu sint cunoscute ~i in cazul planseelor la care se p?at~ considera o repartitie transversals a incarcarilo: li~ia:e? se ~dmite ca a;ctlUlllle,da;te ,de acesti pereti sa fie considerate drept mc~:~a;l'l eehivalente ulllfor~. ~lstrlbUlt~ pe un perimetru al planseului, pe care sprijimrea acestora est,e pos~blla. Aceasta prevedere se aplica numai peretilor deapartitori neportarrti a carol' greutate distribuita pe lungimea psretilor este cuprinsa intre 1 500 ~i 5 000 N [tu, la care se considers ca tncarcari echivalente uniform distribuite 'pe m2 valorile (500 ... 1500) N/m2• 3.2.2.4. Indicatii suplimentare pentru incarcari generate de proeesul de exploatare. Prescriptiile tehnice privind incarcarile generate de procesul de ~xploatare pentru calculul conatructiilor civile (STAS 10101/2Al-75) cuprind o serie de prevederi snplimentare, precum: . _ valorile rncarcarilor cu autovehicule pentru calculul garajelor, rampelor, pasajelor ~i curtilor carosabile, inclusiv a elementelor secundare ~i balustradelor planseelor care suporta autovehicule; .' _ considerarea actiunii dinamice a incarcarilor cu autoturisme a garajelor ~i rampelor acestora ~i cu autovehicule a pasajelor ~i curtilor carosabile, pI'i~ folosirea unui coeficient dinamic de 1,2 la calculul planseelor care suporta vehicule si al stilpilor care austin plansee, in limitele unui singur etaj ; _ for~ele orizontale datorate socului aplicat de la 0 inaltime de 1,20 m asupra stilpilor (de colt, eurenti), pilastrilor si in general, reazemelor de colt.sau d~ fronton ale constructiilor importante, care se afla la eel mult 50 cm diatanta de benzile de circulatie pentru autovehicule ~i care pot fi ~xpuse lovitur~lo~, in cazul cind fac parte din structura de rezistenta, iar deteriorarea lor perieliteaza stabilitatea constructiei ; ,' _ reducerea incarcarilor utile distribuite pe plansee pentru calculul grinzalor ~i stilpilor de la loeuinte ~i institutii administrative, ~tiint~fice, de p;oi~ctare si invatamint, birouri etc., tinindu-se seama de simultaneitatea de mcarcare diferite elemente de constructie ~i dindu-se indicatii speciale in cazul salilor de lectura ; - valorile tncarcarilor utile in timpul exeeutiei pentru cofrajele, cintrele, schelele ~i esafodajele, care pot fi aetionate de 0 in?~care unifo:~ distribuita! provenita din caile de circulatie instalate pe cofraj ~l dm aglomeranle de oamem ~i de 0 incarcare concentrata; provenita din greutatea muncitorilor ce transport a

55

,I

.,

incarcatura sau a mijloacelor de transport incarcate, actionind asupra cofrajului ~i elementelor orizontale de sustinere, a carol' simultaneitate se apreciaza. in functie de conditiile reale de lucru. Peretii cofrajelor se ealeuleaza la impingerea laterala a betonului ~i la 0 incarcare orizonta.la dinamica, uniform distribuita, provenita din soeurile ce se produc la descarcarea betonului. Elementele prefabricate se verifica la incarcarile din timpul transportului, a montajului ~i in timpul executiei, tinindu-se seama ca capacitatea lor portanta este atinsa dupa intariree betonului turnat la rata locului (in imbinari destinate sa transmita eforturi, la suprabetonari etc.); - variantele de incarcare a planseelor cu incarcari utile, care trebuie sa ia in considerare conditiile reale de exploatare ale constructiilor. Cind nu exista date suficiente in acest scop, se pot considera in calcul urmatoarele variante pentru schemele de incarcare a diferitelor plansee : 1) absenta pe plansee a incarcarii utile; 2) incarcarea completa a planseului ; 3) incarcarea partiala., conform unei ipoteze defavorabile a suprafetei planseului, pentru elementele sensibile la 0 astfel de schema. Schema (3) se considera, in cazul structurilor etajate, simultan pentru cel mult jumatate (cu rotunjiri in plus) din numarul de plansee, dar nu mai putdn de~it doua, Celelalte plansee se considera incarcate dupa schemele (1) ~i (2). Incarcarile datorate podurilor rulante sint prezentate in STAS 10 101j2A2 -75. Daea in timpul executiei se considera ca unele incarcari utile, in afara de cele specifice, pot avea efecte dinamice importante, se tine seama obligatoriu, in calcule, de acestea. 3.2.2.5. Coeficientii incardiri10r si valorile lor de ealcul. Valorile coeficientilor incarcarilor pentru verificareaJa starile limita ultime sint supraunitare, fiind cuprinse intre 1,0 ~i 1,4; in cazul incarcarilor dinamice se folosesc coeficientdi dinamici indicati in STAS 10 101j2Al-75 san in alte prescriptii tehnice. Coeficientii incarcarii pentru verificarea la starea limita de oboseala variaza intre 0,4 ~i 1,0, avind valoarea nula in cazul incarcarilor care actioneaza in timpul executiei constructiilor ~i in cazul incarcarilor vertieale sau. orizontale concentrate sau distribuite pe balustrade, parapete etc. Coeficientii incarca,rilor pentru starile limita ale exploatarii normale in conditii de exploatare de scurta durata se iau egali cu unitatea, iar in conditii de exploatare de lunga durata se iau la fel ca pentru stare a limita de oboseala. Valorile de calcul, care intervin in alcatuirea gruparilor de incarcari pentru verificarea la starile limita ultime (cu exceptia starji Iimita de oboseala), se determina cu ajutorul coeficientilor de grupare, de obicei cu valori intre 0,4 ~i 1,0, dupa frecventa Intenaitatilor (cvasipermanente ~i rar intilnite),

Fa, Ftl

Fig. 3.1. Reprezentarea schemati~ii a actiunll vtntului asupra constructnlor :

1 - dol'neniul vitezelor pentru vlnt laminar;. 2:- dome: nlul vitezelor pentru vint turbulent i 8 - variatta f'.)ft~l laterale de deriva, J!d, in resfm lammar; 4 - vartatta fortei de antrenare. J! e-

I! 2 -+---.:___+--,--+ ale teritoriului tarii ~ipoate fi cara~teriza~ pri~ roza '!!inturjlor, care da frecventa si taria (intensitatea) medie a vintului, masurata ~upa scara Be auf 0 r t, de obicei dupa 8 directii, raportate la punctele cardinale. La viteze miei, regimul este laminar ~i are efecte statice asupra constructii~o,r, iar virtejurile alternante K arm a n, care se produc prin sc?-~~er~a ae:ul~l m [urul constructiei provoaca pe linga forta de antrenare Fa, dm]ata dupa directia vintului, 0 fo;ta laterala de deriva Fd, aplicata normal pe directia vintului (fig. 3.1). , Numeroase observatii au evidentiat oscilatiile construcF~lor z,:"elte in. dlrec: tia perpendiculara pe actdunea vintului, care ~par numa~ in r~glm l~ml!la~ ~l pentru viteze relativ mici, «2_5 m/s). Cind ~e~lOada proprie a vintului comCl.d~ cu perioada proprie de vlbratl~ ~ construCyleI poate ayea ~oc r~zona~ta, adica oscilatii maxime ale constructiei perpendicular pe directia vintului, la car~ corespunde viteza critica La viteze mai mari de.~it 25 m/,s mi~c~r~a a~rulUl devine turbulenta si se manitesta prin rafale (pulsatii) suceesrve, adica prm~r-o succesiune de fluctuatii bruste ~i repetate periodic, la ~nterval~ scurte, ale ,:"ltezei ~i directiei vintului fat a de viteza ~i directia l!l~dle de m:~care a m.as~l~de aer (fig. 3.2). Se precizeasa ca viteza este cea mal importanta caractenstl?~ a vintului din punctul de vedere al aetiunii sale mecanice asupra eonstructdilor ~i ea. determine presiunea exercitata de vint asupra lor. .. , . Viteza vintului se masoara cu anemometre, amplasate de obicei mtr-o regl: une plana, in afara oraselor, in zone neadapostite, deschise, far.a ca:se sau arbon si libere de orice obstacole, la 0 inaItime d~ 10~m~en.t~u a evita influenta frecarii de sol si a altor obstacole. Se fac masuraton ~l m orase, anemometrele montindu-se pe cladiri inalte, turnuri etc. Pentru eonatructiile importante s~ recomanda sa se efectueze inregistrar! ~i analize statistice ale vitezei vintului in amplasamentul constructiei.

v.,

3.3. INCARCARI

DATE DE VINT
Fig. 3.2. Varlatia in timp vintului: a vitezei

3.3.1. VINTUL, ELEMENT CLIMATIC

Mediul climatic actioneaza mecanic asupra constructiilor, in principal prin incarcarile date de vint, de zapada ~i de temperatura exterioara, 'I'otodata. eonstructiile trebuie protejate de umeziri datorate precipitatiilor : ploaie, ploaie cu vint etc., care pot fi urmate in anumite conditii de actiuni mecanice. Regimul vinturilor este foarte complicat pe regiuni intinse ~i pe portiuni mid 56

1 - viteza medle de baza : 2 - vlteza de rafala sau de vlrf,

57

1 ------

1D.~

aM

!
t
Fig. 3.3. Profilul variatlei vitezelor medii ale vlntului pe tnalt.ime :
a - zone centrale ale marilor orase eu cilldirl inalte, VH =IV G (HIHGl·,··; b - zone tmpiidurite,oraee mici, VH = Va(H/Hmo, •• ; c - zone deschlse, litoral, ctmnli, -VH~ = VG IH/HG)·,16.

3,3.3.1. Relatia dintre presiunea ~i viteza vintului. Belatia teoretica dintre viteza ~i presiunea vintului pe 0 suprafat-a plana izbit~ p~rpendicular. de mas~ de aer considerata ca un corp elastic, a fost determmata pentru pruna data de N ~w ton in ipoteza ca prin izbire ~e .consu~a~ i~tr~aga energ~e c~net~c~ a vintului, pe baza legii lui B ern 0 u III ~l a egahtatu dmtre energia cinetica ~i luerul mecanie : gv _ - 1 p V2 , 2

(3.1)

.J

Viteza vintului intr-un punct geografic dat variaza eu inaltdmea fiind mai mica linga sol, datorita freearii ; profilul de variatie a vitezei vintului este influentat de rugozitatea terenului (fig. 3. 3). La 0 inaItime suficienta, denumita inal/imea gradientului HG, viteza se stabilizeaza, scurgerea masei de aer devine laminara ~i se earacterizeaza prin valoarea limita a vitezei vintulul, numita gradientul vintului VG• InaItimea gradientului HG difera (525; 400 sau 275 m), dupa starea de rugozitate a terenului (a= 0,40; 0,29 sau U,16, v. fig. 3.3). Directia ~i taria vintului reprezinta date de baza ~i in studiul problemelor de ventilatie ~i de permeabilitate la ploaie ~i vint a elementelor exterioare de construetie sub actiunea sirnultana a ploii ~i vintului.
('J,

"

unde gv este presiunea dinamica de baza a vintului, in kNjm2; p densitatea aerului, in tjm3 ; V - viteza vintului, in mjs ; in preseriptiile tehnice se precizeaza valoarea vitezei conventionale Vconv, utilizata in calculul structurilor, La 20°0 si eu p = 1,225 X 10-3 tjm3, presiunea dinamica de baza pe supraIetele plane, perpendiculare pe directia orizontala a vintului se poate exprima cu ajutorul relatiei :
g=
v
2
VCOIl'IJ

1630

[kNjm2].

(3.2)

3.3.2. DEFINIREA STATISTIcA A VITEZEI ViNTULliI

Viteza mediata a vintului este 0 marime aleatoare, a carei exprimare se poate face numai pe baze statistice. In afara de vitezele medii ale totalitatii valorilor seriei pe perioada de 10 ani, care respecta in general distributia Pea r son tip III sau Wei bull, un interes deosebit pentru ealculul constructiilor il prezinta vitezele maxime, care determina presiunile maxime exercitate de vint asupra eonstructdilor. IIi acest scop sint seleetionate valorile maxime : zilnice, lunare ~i anuale ale vitezelor medii (in sensul de mediate), aplicindu-se teoria valorilor extreme. Se Ioloseste notiunea de perioada de revenire 'I', a unei valori mai mari decit V, care este numarul de ani care trec in medie intre doua valori ale variabilei cu vitezemaimari sau egale ca V, astfel ca perioada de revenire este 0 rnasura a gradului de sigurant-a acceptat pentru structura, Ceroetarile sovietice au aratat ca mediile statistice ale valorilor maximo ale vitezei vintului determinate pe intervale de timp intre 10 ~i 40 ani sint apropiate, astfel incit durata ciclului de observatie poate fi seurta, iar practic se pot coneidera corecte valori ale perioadei de revenire de 20 pina la 50 ani in cazul construetiilor curente. Se mentioneaza ca dintre toate actiunile exterioare climatice care se exercita asupra structurilor, vintul este eel mai adecvat pentru interpretari statistice.
3.3.3. PRESIUNEA ViNTt:LUI

Din formula teoretica (3.2) rezulta ca presiunea vintului este independent~ de forma ~i marmiea suprafetei batute de vint, cee~ ce nu c?r~sp~nde cu rea~ltatea; de aeeea, in practica formula se completeaza eu eoeflCle~tl de corect-l~, determinati experimental care tin seama de forma constructiilor. Totodata! relatia (3.2) evident-iaza ca aeeiasi parametri influenteaza si valorile vitezei ~i ale presiunii, printre care in primul rind se aminteste inaIt-imea deasupra terenului. 3.3.3.2. Legea de varlatie a presiunii vintului eu inaltimea. . Oa legi de variatie a presiunii dinamiee de baza cu inalt-imea, aspect deosebit de important pentru cladirile cu multe niveluri ~i inalte, se mentioneaza : - dupa Davenport: (3.3) in care gv,G este presiunea dinamica a gradientului vitezei, exprimata cu relatia : gVG
.

=~ 1630 [kNjm2];
in numeroase prescriptii tehnice :

(3.4)

- dupa formula clasica, utilizata

gv.H

gv,lO (

10

)2<%1

[kNjm ],

(3 ..5 )

Vintul poseda energie cinetica prin masa si viteza aerului in miscare. Aceasta energie einetica se transform a la intilnirea unui obstaeol, total san in parte, in energie potentiala a presiunii. 58

in care gV.I0 este presiunea dinamica de baza la inalt-imea de 10 m. In proiectare se ut ilizeaza diagrame convsntionale simplificate ~i acoperitoare, de obicei in trepte, alteori cu variatie liniara (fig. 3.4).

59

H Fig. 3.4. Diagrame simplificate pentru variatia presiunii dinamice a vlntului pe tnaltime :
a - curbiUnie;
b - in trente : c - liniara.

gv

Jv'

3.~.3.3. V;tlori ~,~nt~u presiunea ~inamica de baza, In STAS 10101/20-75 "Actwnea vtntulut smt date valorile pentru presiunea dinamica de baza care cores:pun~ u~e~ perioade de revenire i; de circa 10 ani. Teritoriul tarii n~astre este Impa:t1t 4 zo~e B, 0, D) cu inaltimi pina la 800 m ~i 0 zona ~E). cu altltud~lll euprmse mtre 800 ~I 2400 m deasupra nivelului marii. Sint indicate ,v~loTl pentru presiunea dinamica de baza pe inaltime pentru trepte de ,?-O ~pma la. 150 ~m, pe~tru trepte ~e 50 pi!l~ la 350 m, dupa care se considera ca se reahzeaza gradientul vitezei VG, adica 0 viteza constanta, In tabelul 3.1 sint. arat,at~e :presiunile dinamice de baza pe:r;ttru cele 4 zone (A, B, C, D) la: sol ~I la maltl~ea d,e I? m deas"?-p~asolului, pentru amplasamente extravtlan . (zone .de~chls.e, cimpie, mal~rl hb~re al~ apelor etc.) ~i intravilan, in f?;nct1e de distributia obstacolelor situate in vecinatatea constructiei. Construe~ule. se pot considera ca amplasate intravilan cind sint situate in zone construite in ansambluri in.dustriale, in orase, in zone cu masive de padure san cu O?st~cole naturale echivalente, care au inaltimea mai mare de 10 m si sint distribulte in toate directiile in raport cu constructta considerata, ' , Presiunea dinamica de baza la inaltimea de 10 m pentru constructiile situate in zona E are valori cuprinse intre 0,45 ~i 1,80 kN/m2. ' Adapos~irea .num~i ,partiala a constru?~~ilor necesita 0 analiza a gradului l~r de. adapostl~e, tm~n,d seam:;t de conditiile reale pentru stabilirea presiunii dinamice de baza, admitindu-se interpolarea intre valorile indicate pentru amplasamente extravilan ~i intravilan. De obi?ei, n~ se tine seama de efectul adapostirii in cazul suctiunii si a c?nstruct~Ilor situate 1?ebulevarde largi, in piete ~i in general, la colturile strazilor sau in alte 10CUTl unde poate avea loc accelerarea miscaeii masei de aero In unele cazuri, dispoaitia unoI' grupuri de constructii san a altor obstacole poa!e ~onduce la efect~. defa-yorabile privind marirea presiunii dinamice de baza, fund necesare studii speeiale pentru evaluarea corecta a efectelorvintului.

Se admite reducerea valorilor presiunii dinamice de baza in cazul construetiilor provizorii si cu inaltimea redusa «5 m) sau majorarea lor pentru constructiile situate in zone deose bit de expuse vintului (dealuri, zona inalta a platourilor etc.), cind se considera ca presiune dinamica de baza valoarea corespunzatoare celui mai inalt punct al cladirii. Pentru unele constructii cu amplasamente in conditii locale deosebite sau in regiuni muntoase, in vai, pe virfuri de teren etc., pentru care presiunea dinamica de baza poate capata valori neprevazute, se recomanda stabilirea acestor valori cu ajutorul unor cercetari fundamentale, asigurindu-se acestor constructii 0 siguranta apropiata de aceea a constructiilor situate in conditii eurente din punctul de vedere al actiunii eoliene.
3.3.4. FORTE DIN VINT. R.~SPl.JNSLL EOLIAN AL STRL"CTlRILOR

.n~

(4,

Tabelul

3.1

I
I

Presiunile dinamice exercitate de actiunea vintului asupra constructiilor le solicita printr-o actiune de ansamblu, cit ~i direct prin efectele locale asupra clementelor ~i partilor de constructie, 3.3.4.1. Direetia vlntnlui. Pentru determinarea efectelor vintului se eonsidera ca directia curentului de aer este orizontala ~i ca vintul se exercita din orice directie. Numai in cazuri speciale, cind panta terenului depaseste 30% pe 0 distanta de minimum 100 m in jurul constructiei, directia vintului se considera paralela cu suprafata terenului. In raport cu constructfa, vintul aotioneaza din orice direetde, dupa roza vinturilor. Directia vintului in calcule se considera, in general: _ aceeasi cu direetiile axel or prineipale de inertde ale cladirii, perpendicular pe suprafetele batute de vint, cind nu exista axe de simetrie; _ aceeasi en directiile axelor de simetrie ale suprafetei geometrice aeoperita de cladiri, In cazuri speciale, ca de exemplu stilpi prismatici cu zabrelute, este necesar ca directia vintului sa se considere orientata ~i dupa diagonals, 3.3.4.2. Componentele incarcarii date de vint. Actdunea vintului se manifesta prin componentele Iortelor generate de miscarea aerului, normal la suprafata expuaa, sub forma de presiune (impingere) pe suprafetele expuse direct la vint si prin suctiune (sugere) pe suprafetele ferite, dar antrenate de vint (fig. 3.5). Determinarea intansitatdlor normate ale incarcarilor normale din vint se face cu ajutorul relatiei :
(3.6)

Presiunealnamlea de baaa, kN/m' d

tnilJtimea deaSU'j---zo-n-a-A---;-I---z-on-a-B--pra terenului, m E --E--.---1-'

1'----;--

I
!

--------,----------,---

ZonaC
-------

Zona J) I

0
-

0,45

0,55

0,70

0,85

10

0,45 1-

0,34

0,55

0,41

0,70

0,53

0,85

I
I

0,64

.-

E - Extravilan;

Intravilan

in care p~ este componenta normals a actiunii vintului la suprafata expusa, in kNjm2; ~ coeficientul dinamic, care ia in eonsideratie efectele oscilatiilor proprii ale structurii sub actiunea dinamica a vintului; en coeficientul aerodinamic al componentei normale a aetiunii vintului, in runctie de forma ~i geometria constructiei ; g" presiunea dinamica de baza la inaItimea respeetiva, in kNjm2. 61

60

in care c

\,~

Lili _oB
2 A-B

c-

SMi
4
,4-8 Ii

Fig. 3.5. Reprezentarea schematica a presiunilor (+) ~isuetiunilor (-) produse de vintul

care actioneaza :
a - transversal eladlril : b - in lungul oladiril : 1- dlrectla vlntului: 2 - presiunea admlsa in calcule : 3 - presiunea reala : 4 - suctlunea admisa in calcuIe; 5 - suctlunea realn,

I ""E-F

E- F

finb

CoO

este coeficientul aerodinamic care depinde de geometria structurii (forma, dimensiuni etc.); Ctop coeficient depinzind de configuratia topografica a terenului inconjurator ; ~ coefieient dinamic, depinzind de rafalele vintului (durata, dimensiuni, viteza), de dimensiunile, flexibilitatea sau rigiditatea laterala a structurii ; V" viteza eonventionala, de baza, determinata la inaItimea h (diferita dupa autor ~i prescriptii) ; H inaltimea deasupra terenului, pentru care se determina presiunea sau inaltimea caracterist.ica a strueturii; 0: exponent care evidentiaza eresterea vitezei vintului cu inaltimea, influentat si de rugozitatea suprafetei terenului din vecinatatea amplasamentului,

De asemen~a, v.intul exercita 0 actiune de frecare tangentiala pe supratetele paralele eu directia sa, componentele tangentiale ale incarcaeilor' date de vint l~ suprafay~ expusa, de~erminindu-s~ numai in cazul suprafetelor mari, cind sint semnificative, cu ajutorul relatiei :

(3.7)
in care p~ este componenta tangentiala de freeare a actiunii vintului la suprafata expusa, considerata distribuita, in kN/m2; cf - coeficient aerodinamic tangential (de frecare), care se poate lua cf = 0,025. Se admite in caleule ca presiunile ~i suctiunile au valori constante, aeoperitoare pe aceeasi portiune sau suprafata a cladirii. La constructii cu multe etaje ~i inalte, presiunile sau suctiunile pe inaltimea constructiilor ~e distribuie de obieei, in trepte de 10 m. ., Fortele din vint aplieate pe elementele exterioare de eonstructie se obtin prin inmultir~a pr~siunii ~in~rr:ice~d~ "?aza normata rareori cu supraf'etele respective ~l reprezmta mcarcanle normate din vint. Astfel incarcarea normata ~data~ d~ a~tiunea vintului exercitata normal pe un per~te exterior d~ fa:tada, a:c~t~lt din suprafete elementare Ai, actionate de presiuni dinamice diferite cu maltlmea, P~.i se obtine cu relatia :

Exista ~i alti factori care influenteaza valoarea presiunii vintului: unghiul de incidenta al vintului, comportarea terenului de Iundatie, presiunile interioare din cladiri etc. Rela.tia (3.9) evidentiaza ca incarcarile exercitate de vint asupra construeyiilor depind de [actori naturali (densitatea ~iviteza aerului, configuratia topografica a zonei), de jactori cva8inaturali (rafalele vintului, rugozitatea amplasamentului) ~i de factori de concepiie (flexibilitatea sau rigiditatea laterala ~i geoll1_etria structurii, ca dimensiuni si forma), prin care se poate influenta raspunsul eolian al constructiilor [25J. Se poate observa ca relatiile pentru presiunea ~i fortele date de vint considera principalii factori ai actiunii eoliene ea variabile independente, ceea ce reprezinta 0 Iormulare simplificata insa sufieient de corecta in majoritatea eazurilor practice, pentru incarcarile date de vint. 3.3.4.3. incardiri rezultante date de vlnt, Actiunea indireeta a vlntului asupra elementelor structurii. Fortele din vint 'aplicate constructiilor pot fi considerate ~i prin rezultantele lor, determinate pe ansamblul elementelor de constructie sau pe unitatea lor de lungime. Rezultanta incarcarilor provenite din vint Pi' se calculeaza pentru grinzi cu zabrele sau eonstructii cu suprafata, exterioara cilindrica, tubulara, cu relatia : (3.10) In care At este aria totala atectata, iar c; - eoeficientul rezultantei actiunii vintului. Rezultanta Iortelor din vint se calculeaza pentru alte constructii pe baza presiunilor, suctiunilor ~i tortelor tangentiale eorespunzatoare, determinate pentru fiecare element de suprafata, conform schemelor de incarcare considerate in calcul. La actiunile de ansamblu (antrenare, rastumare, torsiune, suctiune generala etc.) se verifica unele tipuri de constructii (cele usoare, fermele speciale, acoperisurile suspendate etc.). Actiunea de ansamblu se determina prin rezultanta vectoriala a tuturor fort-elm aerodinamice care actioneaza constructia, avind directia definita de cea a vintului ~i poate fi descompusa in trei componente (fig. 3.6): - component a orizontala dupa directia vintului, denumita jorta de anirenare Fa;

p~,

p;;

i~l

t p~.iAil

[kN].

(3.8)

Ex~ri~ari siI~.tetice ale presiunii vintului se gasese in ultimul timp in multe prescriptii tehnice, cum sint, de exemplu, prescriptiile americane care indica relatia generala : "
2

p~

= ~ C Clop

P V~( ~ ) " ,

(3.9)

62

63

_ components orizo~t~ala, p~erpendi~u~ara pe directia vintului denumIta forta de denva Fit; _ componenta verticala, ca forta de portanfa (liftare) F cuprinsa intr-un plan perpendicular pe dip, , tI. rectia orizontala a vin u ui, Prin reducerea rezultantei fata de orice punct al structurii (centru de greutate, un colt de la baza cladirii etc.) se poate cu~oa~te efectul meeanic al vintului in acel punct, ochivalent cu un vector forta si un vector moment, care se pot descompune. . Astfel in cazul eel mai general, actiunea de ansamblu 'a vintului pe 0 structure se reduce la trei Fig. 3.6. Componentele fortei forte (de antrenare, de~iva, po~tanta). ~i do~a mototale rezultante din vint, exermente de rasturnare ~I de torsiune, situate intr-un citate pe 0 structura de conplan drizontal, respectiv vertical. In ~azurile obisnustructie, ite se considera forta de antrenare ~l momentul de rasturnare. Sub actiunea momentului de rasturnare se dezvolta in elementele structurii eforturi de echilibrare (fig. 3.7). ~C.unoa~terea actiunii vintului asupra structur~lor est.e c.~mI?lexa ~i. dificila! cam comportarea lor eoliana rezulta ca efect 311 ~nteraottUn'l/l, d~ntre trei corpus» cu proprietati diferite: structura, terenul amplasamentului ~i vintul, adica aerul natural in miscare (fig. 3.8) [25]. Vi~tul e~ercita asupra constructiilor 0 actiune dina~ica, ~ar !ortele ~i~ vint pot fi considerate drept forte statice pentru constructll1e obisnuite, coeficientul dinamic ~ avind valoarea unu in expresiile (3.6) ~i (3.7), cu exceptia cazurilor mentionate la punctul 3.3.5, cind oscilatiile elementelor de constructie, produse de actiunea vintului, sint importante ~i'este necesara considerarea caraeterului dinamic al presiunii vintului. Actiunea vintului, care depinde de suprafetele .b~~u!e.~e vint, spo~~~te od~ta cu cresterea supratetelor exterioare ~i a flexIblh~atll c~mstructIel. Analiza actiunii dinamice asupra cladirilor inalte, deoseblt de importante, se face printr-un calcul dinamic. 3.3.4.4. Coeficientii aerodinamici si ai incarcarilor. 3.3.4.4.1. Ooefioienfii aerodinamici. Valoriie coeficientilor aer~dinamicion sint date in STAS 10101/20-75 pentru scheme de incarcari' din vint a diferitelor categorii de constructit
III

Tabelul
:~ HI!

3.2

Coeficientul

0,5

\"

~i
(J'

° +0.2
+0,8

-0,6 -0,4

-O.i -O,i

-0,8
-O,S +O,S -O,S 2 -0.6 -0,6

+0.8
-0,4 0.5
I ! ,

,
i
I

+0,8
-0,5

Coeficientul

<,
I I
I I

ut:
-c,

!
1----

-0,4 0
-

f
I

Bit

~.
.;:; I
;", 2

1
-0,5

-0.4 0,5
i

!!

-0,6

specificindu-se valorile pozitive (+) care corespund presiunii ~i valorile negative ( -) care corespund suctiunii. In general, suprafetele expuse bataii vintului sint supuse la presiuni, iar cele neexpuse bataii vintului, la suctiuni. In tabelul 3.2 se dau valorile coofieientilor aerodinamici onl' On. ~i On, pentru eonstructii cu forme in plan droptunghiulare si cu acoperisul in dona pante, in Iunctie de rapoartele Hit : Bl! ~i unghiul (X;; H, B, 1 ~i IX avind semnificatiile din figura 3~9. Dupa cum se observa, coeficientul em pentru panta acoperisului expusa vintului capata valori positive sau negative, infunctie de inclinarea acoperisului ~i de raportul dintre inaltimea constrnctjei~i latimea ei. 3.3.4.4.2. Ooefioienfii incarcarilor. Valorile coeficientilor incarcari! n. pentru verificarea la startle limita ultime, cu exceptia starii limita de oboseala, sint 1,2 ~i 1,3 pentru constructit curente, respectiv sensibile ~i 1,4 sau analizate in mod special pentru eonstructii zvelte, deosebit de inalte ~i deosebit de expuse, la care dimensionarea este etectiv conditionata de actiunea vintului, In calculul la rozonanta f7i la starea limita a exploatarii normale pentru conditii de '~"l __~. e"Z scurta durata se considera n = 1. Valorile de calcul, obtinute pe baza presiunii dinamice de baza, si a eoefici- +/J,8~::t:, entilor incarcarilor, au 0 perioada de revenire T; de +--- ( Pion en) 20 ... 50 ani.
3.3.5. RASPUNSUL EOLIAN AL CONSTRUCTIILOR ZVELTf:

/1

- CJCJ /" & • .«

DO DO DO DO

7[~

t Nv

b a Fig. 3.7. Eforturi in stilpii unui cadru sup actiunea momentului de rasturnare, provenit din acttunea vintului:
a - schtta cadrulul;

(-)

Fig. 3.S. Schema inte:a~tiu.nii dintre structura, terenul amplasamenulm ~l vtnt (aer in rniscare), in cazul actiunli eoliene :
1- structurw ' II -terenul (topograf'le, rugozitate etc.i : III - aerut in mlscare, sub forma de vlnt.

rastumare in secttune.

b-

echllIbrarea

momeutului

de

Putine structuri ~i anume structurile zvelte, flexibile sint calculate la actiunea vintului cu considerarea efectelor dinamice, adica ~ =1= 1, in formulele (3.6) ~i (3.7). Printre strueturile sensibile la actiunea dinamica a vintului se mentioneaza cladirile inalte, pilonii, turnurile ~i an~enele zvelte, cosurile de fum si stilpii liniilor electrice aeriene, aparatele ~i utilajele in forma de coJoana, galeriile de transport, podurile suspendate ~i ac?peri~urile pe cabluri etc. care au 0 perioada proprie fundamentala de vibratie TI > 0,25 s ; de obicei,
5-t:>. 3;4

enS

Fig. 3.9. Coetlclentii aerodinamici em, cn2 ~i ena pentru 0 constructie inchisa, de forma dreptunghiulara In plan, cu acoperis in doua pante:
I - dlrectia vtntulul,

64

65

Tabelul 3.3
Tipul construetlel
I

Coeficientul

~,

i
f

Structuri

metaliee

--

3,3 2,7 2,4 2,4 I

Structnri din beton preeomprimat Strueturi rie din beton armat metaliee din beton annat
sl zidii-

I
_

I
Fig. 3.10. Variatia eoeficientului oada T a constructiei.
~l

Cliidiri eu strueturi

cu peri-

Cliidiri eu structurl -'------__ sa_u_zl_d_ar_le

..

I--~----'---_1_,7

..

orice constructie cu inaltimea mai mare de 150 m se caleuleaza la actiunea dinamica a vintului. 3.3.5.1. Oscilatiile eonstruetiilor in planul care eontine direetia vlntului, In acest caz., valoarea coeficientului dinamie ~ se determina cu ajutorul relatiei :
~= 1

gcr este presiunea dinamica de baza corespunzatoare vitezei critic> Fer adica gcr = Vcr 11630, in kN 1m2 ; H inaItimea constructiei, in m; z cota deasupra terenului, in m; W coeficientul dinamic care tine seama de efectul dinamic al vintului, dat de expresia W = 3,16/3[ ; ih decrementul logaritmic al osclla.tiilor proprii fundamentale ale coustructiei, care se evalueaza in Iunctie de natura rnaterialelor antrenate in proeesul de detormare dinamica ; cind nu exist a date precise se pot lua pentru decrementul logaritmic valori 0,1; 0,2; 0,3 sau 0,4 pentru structuri metaliee, din beton precomprimat, din beton armat, respectiv din zidarie. Calculul la rezonanta se face prin gruparea incarcarilor aplicate normale pe directia vintului Pa, cu lncarearile paralele cu directia vintului Pa, calculate cu ajutorul relatiei (3.6), in care:

in care:

+ ~r,

(3.11)

In acest caz rezulta : (3.15) in care Pain, in kN, se calculeaza pe metru vertical sau pe tronsoane timea constructiei zvelte (turn, antena etc.).
:l.3.6. INDICATII PRn'IND CALClLl L CONSTRlTrIII_(}R

unde ~ este coeficientul de amplificare, care se stabileste cu relatia : ~ = ~1~2' in care ~1 este dat in figura 3.10, iar ~2' indicat in tabelul 3.3, se determina in functie de natura materialelor din care sint aleatuite elementele de constructie, care se deformeaza in timpul oscila.tiilor ; r - coeficient de rafala, stabilit in functie de inaltimea punctului considerat, variind intre 0,36 ~i0,10 pentrn inaltimi de la lOla 400 m. 3.3.5.2. Oscilatiile eonstruetiiler in planul normal pe dlrectla vtntulul. Posibilitatea de aparitde a fenomenului de rezonanta, datorita fortelor periodice aplicate normal pe directia vintului de virtejurile alternante produse prin seurgerea aerului in jurul constructiei, se analizeaza in calculul conetructiilor zvelte cind Vcr <25 tn]«. Perioada virtejurilor Tk, in [s, pentru 0 viteza data a vintului, se calculeaza cu relatia : Tk=~'
d

din inal-

LA ACTIUNEA

\'hT1LUI

Sv

(3.12)

in care: d este diametrul (latimea) constructiei, in m; 'V viteza efeetdva a vintului, in m/s; S - numarul lui Strouhal; se reeomanda S = 0,20 sau S = 0,25 pentru sectiuni circulare, respectiv patrate. Viteza cntica a vintului Vcn in mis, eorespunzatoare rezonantei, se determina cu ajutorul relatiei : (3.13) in care Tz este perioada proprie fundamentala, in s. Intensitatea Iortelor statiee de deriva Pa, in kN, echivalente fortelor aplicate normal pe directfa vintului, este data de relatia :

P«
66

0,16W geT

cl'!___

[kN],

(3.14)

Pentru constructiile zvelte sau in cazurile in care stabilitatea constructiei depinde direct de actiuuea vintului, se analizeaza incadrarea aetiunii vintului la intensitati cvasipermanente sau freevent intilnite. In analiza fenomenelor de rasturnare (verificare la stabilitate) ~i de instabilitate a formei se eombina efectele vintului cu ale celorlalte actiuni (gravitationale, utile etc.) ~i se apreciaza valoarea presiunii dinamiee de baza. Constructiile cu deschideri mari (hale, hangare) trebuie calculate tinindu-se seama de presiunea sau suctiunea interioara, datorita vintului, repartizata pe toate fetele. Se eonsidera presiuni (+) pe Ietele perpendieulare directiei de patrundere a vintului prin deschideri ~i suetiuni (- ) pe Ietele paralele eu directia vintului. Valoarea presiunii sau suetiunii interioare se ia ±0,2 gv pentru peretii ~i acoperisurile eu permeabilitate normala ~i ±0,5 gv pentru cei eu goluri mai mari de 15 % din suprafata respectiva. Presiunea sau suctiunea efectiva de caleul este data de rezultanta presiunilor sau suctiunilor exterioare ~i interioare (fig. 3.11). Prinderile acoperisurilor la streaeina ~i eoama, virful calcanelor sau colturile cladirilor sint supuse la suctiuni ; calculul se face pentru 0 valoare a sucpiunii de 2 gv aplieata pe 0 portiune de acoperis de 0,5 m de 0 parte ~i de alta a muehiei respective. La acoperisuri eu pante mai mici de 40° pot actiona simultan inearcarile date de vint ~i zapada. La pante mai mari nu se poate realiza simultaneitatea incarearilor date de vint ~i zapada, decit atunci cind este posibila 0 aglomerare 67

-1J,2

si 50 de zile, ajungind pe culmile muntilor la Densitatea zapeaii la cazuta; zapezile vechi

in regiunile muntoase la mai mult de 100 de zile ~i peste 200 de zile. ~ -10°0 oscileaza in jur de 100 kg/m3, daca este nou suprapuse ajung pina la 180 ... 350 kg/m3•

3.4.2. ACTIUNEA Z':\PEZII ASUPRA CONSTRUCTIILOR

-fJ,2

I'lu17

-Ill
b

Intensitatea normata a incarcarii data de zapada, in kNjm2, intr-un punct al suprafetei expuse a elementului de eonstructie se determina cu ajutorul relatiei : (3.16) p~ = czg" de referinta a stratului de zapada, determinata pe baza distributiei statistiee a greutatilor extreme annale la nivelul terenului plat; c, eoeficientul de forma al suprafetei constructiei expusa .zapezii. Teritoriul 1,arii noastre este impartit in patru zone geografice (A, B, C,D) pentru altitudini pina la 600 m deasupra marii, eu gz = 0,5; 0,7 ~i 1,0 kNjm2 ~i 0 zona, E, eu altitudini H depasind 600 m pentru care: in care:

gz este greutatea

Fig. 3.11. Presiunile sau suctiunile erectlve de calcul, date de rezultanta presiunilor sau suctlunilor interioare ~i exterioare.

de zapada prin alaturarea mai multor acoperisuri sau datorita formei speciale a acestora. La cladirile inehise se considera actdunea vintului ~i asupra peretilor interiori, luind ca presiuni totale, rezultante ale efectelor pe ambele fete, valor! de ±0,4 g~ ~i de ±0,2 g~ pentru peretii care separa complet, respectiv incomplet spatiul interior.

gz = 0,7

+ 0,0015

(H - 600).

(3.17)

3.4. iNOAROARI
3.4.1. ZlPADA,

DATE DE ZAPADA

ELEMENT CLIMATIC IN TARA NOASTRA

Grosimea medie anuala a stratului de zapada este diferita pe regiuni, de la 31 4 pina la 118,0 cm; dupa observatiile din perioada 1926 ... 1955 grosimea, medie a zapezii a fost de 70 em. Importante sint grosimile maxime,care in cazul zapezii cresc odata cu durata eiclului de observatie. La noi in tara, grosimile maxime absolute se obtin in ierni exceptionale, care se produc dupa un ciclu de circa 11 ani : 1916 ... 1917, 1928 ... 1929, 1941. .. 1942, 1953 ... 1954. In specialiarna din luna februarie ] 954 a fost de 0 intensitate ~i durat:1 nemaiintilnita in ultimul secol in tara noastra, din punctul de vedere al cantitatii de zapada cazuta, mai ales in jumatatea de sud a tarii. Grosimea stratului de zapada a variat intre 106 em la Bueuresti-Baneasa ~i 151. .. 153 em lao Calatat-Faurei, ajungind un maximum exceptional de 173 cm la Oalara~i. in locurile in care zapada a fost troienita s-a ajuns la grosimi de citiva metri inaltime. In aeeeasi iarna, viscolul din Baragan a atins viteza de 25 ... 35 mis, iar temperatura a scazut pina la -33°0. tn figura 3.12 este aratata freeventa, grosimilor maxime absolute pe tara ale straFig. 3.12. Frecventa grosimilor maxime tului de zapada, pe perioada 1926 ... 1955. absolute pe tara ale stratului de zapada, Durata stratului de zapada variaza intre 30 pe perioada anilor 1929 ... 1955. 68

Greutatea gz a stratului de zapada la nivelul terenului poate fi sporita in funetie de conditiile locale (in vai ~i in alte zone eu aglomerare posibila de zapada), considerind grosimile reale masurate ~i greutatea speeifica a zapezi! egala eu 2,5 kN/m3 • . Valorile eoefieientilor Cz se determina conform sehemelor din STAS 10101/21-75 ,,1 ncarcari date de' zap add " , in care se considera pe linga zapada proaspat,a, efectul topirii partiale ~i aglomerarilor da.to. ite Y.intului ~i se indica majorarea ~i r redueerea valorii lui gz in anumite cazuri « (fig. 3. 13). a In figura 3.14 se arata sehemele de in..... c II - -carcari pentru aeoperisuri multiple, unde I . este posibila aglomerarea zapezii. La cladirile « .. I cu acoperisuri en mai multe niveluri, aeo- 6 .' perisul inferior poate fi supus la un spor de incarcare en zapada, din eauza caderii I ' Vul'io17m t ziiipezii de pe acoperisul superior, eeea ee se 11111111111111111 evalueaza de la caz la eaz. In acelasi STAS Vorionfo t C'z sint indieati eoefieienlii inearcarilor pentru 1111111111111111111111 diferitele stari limita, care pentru starile Vuri(]17m2 Iimita ultime, en exceptia starii limita de oboseala, eapata valorile, - pentru zonele A, B, C:

y TIa.·~
"l'
II

g.

I'

n = 1,1

+ 0,8 .!!!._, eu 9,

conditia 1,4 ~ n ~ 1,6 ; (3.18)

Fig. 3.13. Scheme de Incarcarl cu zapada pentnl acoperi~uri:

a - ell 0 pant~; b - en doua nante ; c - curb.

69

gz este intensitatea normata a incarcarii din zapada, in kN/m2 ; inearcarea totala, eonsiderata distribuita uniform (valoare normata), Fig. 3.14. Scheme de incareiiri eu ziipadii si valorile care actioneaza pe dicoericientilor cz, pentru acoperisuri multiple; a - acoperlsurt pl&ne; b - acoverieurl eurbe, rectia verticald asupra elementului de aeoperis. in acest caz, valorile de calcul au in medie 0 perioada de revenire Tr=50 ani, pentru acoperisurile usoare,

"bt,St,:' rtrtr 1trmT1l~

~.

pentru = 1,1

zona D: 1,5 si.,

g!

Tabelul
Temperatura maxima Temperatura minima.

3.4

11

eu

conditia (3.19)
.-_.

Tipul constructiel

VOr/onfll 2 1,4 D.Q t.~

,

d.Q
,

f.~

VOr/onfo! Yorillnfo2

Constructit

1,0

1II1II1jjlllll!!I!!!!!!lIjji!I!1I1111

1,6 ~ n ~ 2,00,

globate sive

metalice netnin clemente rna-

+~O°C

-30°C

2.9

2,0

2f!"

unde:

Constructii de zidarie, ton sau beton annat

be+ 30°C -200C

"

variatiile

de temperaturi

normate: (3.21) (3.22)

3.5. INOARCARr DATE DE TEMPERATURA Variatiile dimensionale (de lungime) din temperatura de diferenta de temperatura, !:::.T:

EXTERIOARA se exprima in Iunctie

(3.20) un de
IXt

este eoeficientul de dilatare liniara, in em/em, 00.

Oind variatiile dimensionale sint impiedicate, ca in cazul structurilor static nedeterminate, se pot dezvolta tensiuni importante crt = EIX! I1T, independente de geometria elementului de constructie. Deci, acttunea varia.tiilor de temperatura se manifesta sub forma unor deformatii impuse ale elementelor de constructie, prin impiedicarea deformarii libere ca efect al variatiei detemperatura, Astfel, constructiile sint prevazute cu rosturi de dilatare, pentru reducerea efectelor variatiilor de temperatura. La construetiile metaliee, variatiile in lungime pot fi deosebit de mari, in lipsa rosturilor (fig. 3.15). Metoda simplifieata de ealeul, utilizata cind efectul actiunii exterioare nu are 0 importanta deosebita pentru dimensionarea constructiilor, considera : - temperaturile exterioare normate (presupuse a coincide eu temperaturile uniform distribuite dezvoltate in elementele de constructie) cele din tabelul 3.4; se neglijeaza deformatiile din diferenta de temperatura la felele sectiunilor ~t(+) ~i ~t(-I; - temperaturile initiale, to(+) ~i to<-I stabilite tinind seama de eonditiile de temperatura in perioada incheierii constructiei ; 70

care nu vor depasi valorile : ± 40 0 pentru construeFig. 3.15. Varlatiile dimensiotii metalice neinglobate in elemente masive ~i ± 30 0 nale ale un or pereti - cortina pentru constructdi de zidarie, beton ~i beton armat. din aluminiu de dimensiuni Valorile de caleul se determinacu ajutorul coefici- identiee eu ale cladirli Level Building din New York, in entilor incarcarii, diferiti dupa starea Iimita (0,6... 1,2) ipoteza absente! rosturilor de ~i se iau drept valori rar intilnite pentru verifieadila tatie, pentru 11T = 100°C. rea la starile limita ultime, care considera ~i actiunea temperaturii exterioare, in STAS 10 101/23-75, "lncarcari date de temperaturaexterioara" sint cuprinse mdicatii complete privind determinarea variatiei temperaturilor medii ale sectiunilor I1t(+), I1t(_) ~ia diferentelor de temperatura la fetele seetiunilor ~!(+)' ~IH in sezonul calduros, luna iulie, respectiv cel friguros, luna ianuarie, pentru elementele de construetie aleatuite dintr-un singur strat sau din mai multe straturi, in eadrul unei mctode exaete pentru evaluarea efectelor temperaturii exterioare (valori normate), inclusiv toate elementele necesare pentru ealcul.
0 0

3.6. AOTIUNI
J.S.I. METODE DE CAUUI.UL

SEISMI'JE
SEISMICE

CONSTRUCTIILOR LA tNCARcARI

Cutremurul da nastere la miscarea oscilatorie a pamintului, care provoaea in toate punctele unei construetii situate intr-o zona seismica forte de inertie, dirijate dupa directii oareeare, reprezentind incarcarile seismice. Oomponentele verticale ale acestor incarcari seismice sint, in general, mici ~i pot fi preluate fara greutate de constructiile obisnuite. Oomponentele orizontale ale incarcarilor seismice provoaea insa elementelor portante eforturi mari cu 0 distributie total diferita de cea data de incarcarile curente (permanente, utile etc.). Pina nu de mult construetiile au fost calculate 131 incarcari seismiee pe baza ealculului conventional, static. in acest calcul se admitea ca aeeeleratiile tuturor punctelor constructiei au 0 valoare medie ai, depinzind numai de cutre71

n
I"~

r.... ( ·
!
Q

Ii
il

Pi

.ft. 'Ii ([i

Q{

([i

S;·~·di

b
Fig. 3.16. Determinarea actiunilor seismiee :
a - prln calcuJul static;
b - prin calculul ovastdlnamtc.

mur, neglijindu-se lau cu formula:

deci oscilatiile constructiilor.

Incarcarile

seismice se calcu(3.23)

Structuraprincipala de rezistenta a constructiilor se verifica la incarcari seismiceactionind orizontal, dupa orice directie," cu urmatoarele simplificari : - eind .elementele portante verticals s,int dispuse dupa doua direejdi ortogonale, se IaU in consideratie aeeste directii : . , y, .. - la celelalte constructii se admite a se lua in consideratie numai direcW~e axelor principale de rigiditateale ansamblului structurii de rezistenta, ,. In cazuri speciale, elementele structurii principals de rezistenta se verifica §l Ia incarcari seismice 'actionind vertical. ' , .La verificarea reazemelor ~i ancorajelor se considera ipotezele cu incarcari seismlos acpionind vertical ~i orizontal. 6.3.2:. Determinare~ inearearii seismiee orizontale, Forta seismiea totala orlZon~a:la Sr, care actioneaza asupra construcpiei (forta taietoare la baza constructtei) se ealculeaza cu formula:

, :3.

(3.24) in care Qi este incarcarea, totala verticala a nivelului i. Se considera deci ca axa mediana a constructiei ramine dreapta in timpul mi~di,rii, indiferent de oscilatiile sale, adica indiferent de rigiditatea sa laterals (fig. 3.16, a). , . ~.., , . ~~ In ultimul timp, atit III normele din alte tan, ctt ~l III cele din tara noastra s-a introdus calculul cvasidinamic al constructiilor la incarcari seismice, care tine seama ca modul de comportare la cutremur al unei eonstructii depinde in primul rind de caracteristicile dina~ice ale c~nstruc_tiei respective, de pe~io~d~ sa proprie de vibratie T ~i de faetorii ~e,amo,rt~zare si.apoi de c~ar~cteru~miscarn pamintului in timpul cutremurelor ~l l~ sflr~lt, de natura pammtulu~ ~e fUI?-datde ~i de interactiunea teren-eonstructie (fig. :3.16, b). Calculul cvasldma.~lle este prevazut in normativul P 13-70, "Normat~v pentru oaloulul oo~.struot~~l~r la ~noarci:iriseimiee", Analiza dinamica se Ioloseste pentru constructii deosebit de importante, solicit ate seismic.
3.6.2. GRADUL DE SEISMICITATE DE CALCUL AL CONSTRUCTIILOR

unde:

Gradul de seismicitate de calcul pentru constructii se determina conform normativului P13-70 pe baza: - gradului de seismicitate al zonei in care este amplasata constructia, dat in harta de macro- si microraionare seismica : - clasei de importanta a constructiei,
3.6.3. DETERl\U~AUEA INCARCARILOR !'EISMICE

este coeficientul de seismicitate calculat cu formula: Or = KsE:r~r~ •, ~i se ia eel putin egal cu 0,02; K, - coeficientul care tine seama de caracteristieile seismice ale zonei unde. este, amplasata constructia, avind in mod curent valori cuprmse Intre 0,03 ~i 0,12; e, coeficientul de echivalenta al sistemului real cu mai multe grade de libertate cu un sistem conventional de calcul cu un singur grad de libertate; , , ~r coeficientul care tine seama de caracteristicile dinamice ale constructiei, .considera.ta ca un sistem conventional cu un singur gr~d de hbertat~ ~l.care depinde de perioada de vibratie proprie T a acestui sistern pentru modul de vibratie la care se face calculul ~i de natura terenului de fundatie(fig. 3. 17); ~coeficient ce exprima efectul amortizarii vibratiilor produse de incarcarile seismice ~i ductilitatea (capacitatea de deformare in domeniul plastic) tinind seama de natura materialelor ~i felul structurii ;
Or

rezultanta incarcarilor gravitationale Qk' pentru toate nivelurile k al~ c~nstructiei, determinata prin multiplicarea incarcarilor g~"a:vltatlO~ale normate cu coeficienti de grupare. Valoarea coeficientului E:r se determina cu formula:

(3.25)

3.6.3.L Direetllle Inearearilnr seismiee, Incarcarile ~eismice s.e ~on~idera. i~ mod conventionalin calculul constructiilor ca forte aplicate static, msa coeflcl~ entii care intra in formulele de calcul ale incarcarllor se determina pe baza UUlU calcul dinamic. Incarcarile seismice ~i distributia lor pe inaltimea constr~ct~ei, ~.entru cIa~iri civile curente se determina in mod aproximativ, pe baza indicatiilor practice din normativul P 13-70.

unde Ukr este deplasarea orizontala a axei structurii pe directia de actiune a incarcarilor seismice, la ni~elul k, dupa modul r de vibratie la care se face calculul (fig. 3.18).

f,JJ

~r

Fig. 3.17. Varlatia eoeficientului dinamie eu perioada de vlbratie proprie, T r-

72

73

n
I

I I I
I

r=
r-- UK r--

UfllIl

1
(f

I I I I

c.

t!

Fig. 3.18. Alura deformatei .clii.d~riipelltru diverse moduri de vlbratle:

a - sehem .. strueturii eu not ..rea niveluri~; b-a1ura deformatei eladirii pentru modul I de vlbratl~; c-alura deformatei elij,dirlipentru modul II devibratJe; d-:-alnra deformatei cladirii pentru modul III de vibratle.

Pentru cladirile civile curente,for~~ deformatei axului strueturii se. de~er~~na , mod aproximativ pe baza Indieatiilor In l~d' '1 din normativulP 13-70. Pentru cam e civile importante este necesar ~ se face u~ calcul dinamic pentru determmarea ~efloadei de vibratie proprie a constructiilor, deplasarile stabilindu-se baza metodelor obisnuite ale dinamicii. 3.6.3.3. Distributia tnearearil seism.ic.e orizontale S pe inaltimea const~uctlel. tnearearea seismica orizontala totala. se repartizeaza pc inaltimea constructle1, la diferite niveluri, dupa formula:

3.6.3.4. Determinarea Inearearilor seismice vertieale, Verifiearea constructiilor la incareari seismice verticalc cste necesara pentru eIementeIe portante importante ale structurii de rezistenta, ca de exemplu consolele ce iacopera tribunele, structurile suspendate, consolele cu incarcari mari, grinzile ce sustin stilpii etc. Efectul incarcarilor seismice verticale se ia in consideratie prin sporirea incard1rilor gravitationale tie calcul. 3.6.3.5. Determinarea tnearearilor seismice pentru elementelecare nu Iae parte din struetura prineipala de rezlstenta, Pentru elementele de constructie care nu fac parte din structura principala de rezistenta, lncarcarile seismice se determina cu rela.tia :

:r>~.

~T

S = cQ

(3.31)

unde c este coeficientul de seismicitate global; Q - greutatea elementului afectata de coeficientul incarcarii egal cu 1.

(3.26) 3.7. ALTE AOTIUNI IN OONSTRUOTII , , . 1 S se pot tietermina tncardi,ril~ seismice orizonta 1 d e nrve e kT formula (fig. 3.18): ~i direct cu (3.27)
3.7.1. VARIATIl DIMENSIONALE ~I MI~C]\RI DIFERENTIALE ALE ELEMENTEI_OR DE (;ONSTRUCTIE

in cares-a

notat prin

'Y)kr

coeficientul de forma:

'Y)kr =

~ o, U~r
1

n.;

(3.28)

In acest caz trebuie facuta verificarea conditiei : SI

n

=~
1

SkI ~ 0,02 Q. intre coefieientii

(3.29) ~i

(3.27) sint echivalente, Deoarece formulele (3.26) R,I' c 'Y)kr exista relatia:
1 == ~--

Er

L Q"Ukr
Q

(3.30)
"r,ler .

Er

o.,

,~ .. ., . nt calculul incarcarilor seismice orizontale Pentru cl~dl1'lle c~vIle de tip ~~\ ("fundamental) de vibra.tie proprie a conse efectueaza numai pentru mo u structiei.

Pe linga variatiile dimensionale din diferentele de temperatura (dilatarea sau scurtarea termica), ale carol' efecte neplacute sint evitate, in general, prin utilizarea rosturilor de dilatatie, in constructii se intilnesc ~i alte deformatii impuse, cum sint cele datorate incarcarilor de durata, tasarilor fundatiilor sau umiditatii (pierdere san sporire de umiditate). Variatfile dimensionale din umiditate sint foarte diferite ~i pot fi deosebit de importante, mai ales in cazul anumitor materiale: pietre, betoane grele §i usoare, produse ceramice arse supuse la variatii dimensionale cu atit mai sensibile cu cit sint mai poroase ; materialele plastice cu variath considerabile; lemnul cu dilatare puternica perpendicular pe fibre ~i mult mai mica in sensul Iibrelor. La stabilirea deformatiilor impuse din variatiilo de umiditate, trebuie sa se tina seama ca materialele de constructii au grade diferite de umiditate, in timpul executiei ~i in exploatare ~i trebuie sa se deosebeasca contractiile ~i umflarile, care insotese fenomene fizico-chimice ~i care sint ireversibile, de simplele variatii dimensionale datorate higrotermiei. De asemenea, tre buie sa se ~ina seama la proiectarea constructiilor ~i de variatiile dimensionale din incarcarile de durata, la care sint supuse elementele de constructie, cum sint cele din fluaj san curgere lenta. Deformatiile din curgerea lenta se dezvolta sub incarcarile permanente in cazul materialelor viscoaseelastice. Toate materialele obisnuite de constructii manifesta curgere lenta (betoaneIe, produsele ceramiee, lemnul). Ourgerea lenta este importanta pentru variatiile de lunga durata si in eunoasterea starii de tensiuni in elementele compuse din materiale cu proprietati diferite de curgere lenta,

74

75

3.7.2. ACTIUNI DIN EXPLOZII. ACTIUNI ACCIDENTALE

Capitolul

Unele accidente recente ale eonstruetiilor si mai ales ale celor din elemente prefabricate, cum este dezastrul de la Ronan-Point din Londra, cind 0 explozie de gaz la al18-lea planseu a provo cat prabusirea progresiva pina la teren a unui colt dintr-un bloc inalt de 22 niveluri, realizat din panouri mari, a atras at entia asupra actiunilor accidentale de natura exploziei de gaz. Alte actiuni accidentale pot fi exploziile din petrol, impactul vehiculelor, alunecarea terenului de fundatie, cedarea tundatiei, defecte ale materialelor ~i de executie etc., care pot provoca degradari ale eonstructiilor. tn cazul exploziilor poate avea loe prabu~irea progresiva (progressive collapse) definita prin dezvoltarea degradarii locale, care se poate produce sub efectul direct al aetiunii accidentale ~i la alte par~i ale structurii indepaetate de locul (punctul) initial al degradarii, cu probabilitatea de a afecta intreaga stabilitate a structurii. Este necesar ca riscul unei prabusiri progresive sa fie indepartat, prin masuri constructive, care sa reduca la minimum, restringind degradarile locale, provoeate de actiunile accidentale. Aeeasta mai ales in cazul structurilor care folosese elemente prefabricate ~i care sint mai sensibile la aeeste aetiuni accidentale, daca elementele verticale ~i orizontale ale structurii spatiale n-an f'ost sufieient solidarizate intre ele, cum este cazul cladirilor din panouri mari de beton armat , numite de catre constructorul spaniel Torr 0 j a castete din c'utii de chibritur-i sau cladiri din carti de joc. Structurile se proiecteaza astfel ea, in cazul cind 0 portiune dintr-un element oarecare de rezistenta este scoasa din Iunctiune, sa se poata limit a ~i localiza prabusirea in continuare a structurii la nivelul din care face parte aceasta portiune, adica cel mult la nivelurile veeine, adiacente, superior sau inferior care exista. Prin portiunea elementului de rez'istenta se intelege acea parte (perete, de exemplu) care este situata linga sau acopera deschiderea dintre reazemele alaturate, adiacente sau dintre un reazem ~i extremitatea elementului. Intensitatea actiunilor accidentale se stabileste eu ajutorul statisticii matematice, eventual la ineeput in mod determinist. Presiunea maxima a exploziel de gaz, la care se apreciaza ca trebuie sa reziste peretii portanti de zidarie ai cladirilor cu cinci sau mai multe niveluri se considera in calcule egale cu 0,(')345 Njmm2 (5 lbjin2), dupa rscomandarile normelor engleze. Masuratorile au aratat 0 mare imprastiere a valorilor presiunilor, in tunctie de natura ~i structura peretelui: presiunea de 0,689 N jmm2 sau 100 lbjin2 este intilnita rareori in eazul unui apartament inchis, iar presiunile obisnuite intilnite in practica sint cu mult mai mici, mai ales in cazul peretilor exteriori cu ferestre sau .usi-Ierestre (presiuni de 0,007 Njmm2 sau 1,00 lbjin"), Alte actiuni accidentale asupra constructiilor se dezvolta in urma exploziHoI' exterioare constructiilor, care cuprind atit miscarile vibratorii ale terenului in cazul exploziilor subterane, cit ~i variatiile presiunii aerului datorate exploziilor aeriene, provocate de activitatea omeneasca. Efectele exploziei subterane pot fi considerate ca excita.tii seismice. Exploziile aeriene de deasupra terenului sint urmate de unde de presiune ale carol' caracteristici se pot aprecia, astfel ca efectele lor asupra structurilor pot fi studiate ell ajutorul dinamicii constructiilor. Ac~iunile accidentale pot fi provocate ~i de catre explozii de bombe, lovirea avioanelor de cladirile inalte etc.
76

COORDONAREA

MODULAR1\. ~I TOLEBANTELE SCURT

iN CONSTRUCTII

4.1. INTRODUCERE.

ISTORIC

I.I_l intreag~ istori~ a. c~mstructiilor, chiar din antiehitate, arhitectii ~i construet?rll au realizat cladiri monument ale adevarate opere de arta' prin ' tlOnarea armonioas~, estetica si ration~la a diferitelor elemente si parti n~nte de c?nS~rUC~le,intre .ele ~i. in. ansamblu, folosind ingen'ioase' ra oar~e blfe alese .~l prin corelarea dimensiunilor constructiei in ansamblu si a efemen~ te or ~ale mdep~ndent~, c.?I?-pone~te.' pentru asigurarea asamblarii'lor in constructie, ca:_ entltat~. Inca m ~ntlChltate, proiectarea constructiilor mai impor0 !~nt~ s-a facut cu aJutoru! unui modul ~i a unor relatii prestabilite intre dimen"lUn~, ad~a~~ pentru pnma oara de Vi t r u v i u, care a descoperit canonul raze! sectiunii d~ la baza eoloanei, folosit la construirea templelor ant ice 1'ec~~tI. S-au folo~lt,. de a~e~enea, unele relatii proportionale, bazate pe pat;ate ~~p~.d~e:ptunghnll'l cu.latlme c?~stanta.~i lungimi egale cu diagonalele dreptg lU Ul precedent (fig, 4.1) ~l III special asa-numita seciiune de aur (1 . 162 sau 5: 8 = 1,6). ' .,
. ~selll~nea propor~ii ~.irapoarte sint euprinse in lucrarile a numerosi arhltectl-constructon (V 1 t I' U v i u P a II ad i 0 Sea m 0 z z i B Ion del·, Th . h Y' 1 '. , 1, 1~ r S c, ', ',10 . e t. 1 e ~D. c, L e Cor bus u i e r ~i altii). ~xl~tau msa in diferite tan numeroase unitati de masura pentru dim ._ u~llie. in c?ns.truc~ii (:lUmai in Germania exista~ circa 600 asemenea un~~::i dlfel'lte),. h~smd un sistem unital' de masura pentru dimensiuni. ' D~-a~la l~ 1791, Academia franceza a propus metrul, care din anul 1800 reprezm~a. ~ltatea.d~ masura a lungimilor, aeceptata international. Astazl, industrializarsa constructiilor se bazeaza pe tipizarea si standa diZal'8~ elementelor de const:uctii identice, fabricate pe cale indust;iala in s:r~i ~an. Asamblarea prefabricatelor este posibila numai daea dimensi~nil 1 s~t cor~Iate; de aeeea, dimensiunile constructiilor, ale elementelor pa~til~~ ~l detalnI?r de constructie, ale fabricatelor, prefabricatelor si materfalelo; de c~nstruc~le se s~abilesc in prezent pe baza sistemului modul~r unic (eoordonaI'll modulare) ~l a tolerantelor in constructii. Pro~~ctarea constructiilor unicate, reconstituite sau ale unor part' d structii (curb e, 0 bli " Ice, III ung hi etc.) se face fara aplicarea regulilor ,1 c con1 de e d nare modulara. 001' o~~="v'5
_

~~~;l ~

-« '{f

~~,_l(2

Fig. 4.1. Relatti proportionate intre dimensiunile piltratului san dreptunght lui folosite in arhitectura anticil. e 1U-

77

4.2.

COORDONAREA

MODULAR'!.

DEFINI1'II

f)I

TERMINOLOGIE

submultiplii ai modulului de baza, se pot exprima sub forma M = M /n (M 10 em, n = 2; 5; 10; 20; 50; 100). 0 0
C~l 1~

Prin coordonare modulara se intelege coordonarea dimensionala dupa anumite reguli, pe baza unui modul. Coordonarea dimensionala reprezinta metoda de stabilire a dimensiunilor ~i pozrtiilor reciproce ale fabricatelor, elementelor ~i subansarnblurilor de constructie, astfel ca acestea sa se integreze in constructie ca un tot, cu minimum de ajustari ~i sa permita inlocuirea lor cu altele, de natura diferita, fara a fi uecesara modificaica planurilor respective. Sistemul modular unic este definit ca totalitatea regulilor de coordonare reeiproca intre dimensiunile elementelor arhitectonice de volum ~i de distributie interioara in plan ale cladirilor si constructdilor (0 incapere, un etaj, 0 sectie, cas a scarii etc.), precum ~i intre dimensiunile elementelor ~i partflor de construetie (pereti, plansee, acoperisuri, rampe de scari, goluri de usi si ferestre etc.), ale fabricatelor, utilajelor ~i instalatiilor, pe baza modulului de baza egal cu 100 mm , care reprezinta baza pentru tipizare ~i standardizare in constructii. _jlfodulul de baza Mo reprezinta modulul a carui valoare a fost aleasa conventional in vederea realizarii coordonarii modulare. Valoarea modulului de baza trebuie sa faca parte din sistemul metric, sa fie aceeasi pentru dimensiunile eladirilor in plan orizontal ~i pe verticala, pentru luerarile subterane, de rosu ~i de finisaj, trebuie sa fie universala, adica sa se poata Iolosi la stabilirea dimensiunilor cladirilor, partilor ~i elementelor de constructii ~i a tuturor materialelor, pretabricatelor, detaliilor, a gabaritelor ~i instalatiilor cu utilizare larga (generala) in constructii (caramizi, bloeuri, fisii prefabricate pentru plansee, panouri mari, elemente prefabricate, cazane de incaleire centrala, boilere etc.). Pentru modulul de baza, in majoritatea tarilor s-a ales valoarea de 10 em (sistem modular decimetric, 10 = 100/10) care a fost adoptat in ultimul timp de 1.S.0. (Organizatia Internationala de Standardizare) ~i de C.I.B. (Consiliul International al Oladirilor). S-a folosit ~i se mai foloseste inca, in unele tari, modulul de baza egal cu 12,5 em (sistem modular octometric, 12,5 = 100/8). In tara noastra, s-a standardizat modulul de baza de 10 cm. 'I'otusi, se mai foloseste si modulul de baza de 12,5 cm in eazul elementelor de constructie diu caramida cu lungimea nominala de 25 cm. Modulul M reprezinta 0 marime conventionala, specifica pentru 0 anum ita eladire sau parte din clad ire , element, echipament (utilaje, instalatii) sau prefabricate de eonstructii, cu ajutorul caruia se realizeaza coordonarea modulara, se determina pozttiile dimensionale ~i se stabileste valoarea de erestere minima a dimensiunilor (gradatia intre doua dimensiuni invecinate). In runctie de marimea dimensiunilor la care se realizeaza modularea, modululreprezinta un multiplu al modulului de baza (la travel, deschideri, lungimi ~i latimi de eonstructii, lungimi de grinzi, inaltimi de niveluri, dimensiunile panourilor mari etc.), poate fi egal cu modulul de baza (in cazul dimensiunilor mici sau in cazul in care cresterea dimensiunii se poate face pe baza modulului de baza, cum ar fi cazul incaperilor cladirilor de locuit executate din zidarie) sau submuZtiplu al modulului de baza (la dimensiuni foarte mici, de exemplu, in cazul detaliilor de constructii). Modulele miirite, multiplii ai modulului de baza, se pot exprima sub forma ~}f = nJJfo, unde n este un numar natural, iar ~7J1o =10 cm. Din sirul de module marite s-au paatrat numai modulele legate de folosirea lor larga in practica constructiilor civile (n = 2 ; 3; 6; 12; 15; 18; 30; 60). Modulele jractionate, 78

Ca module deriva:te, m~ltiple ~isubmultiple, recomandate in intervalul 0 ... 30, total de 13.0 dimenaiuni, se pot meutiona : 60 30Mo ~i 15 (19 dimensiuni}; 12Mo ~l 6ltlo (27 dimensiuni); 3Mo, 2Mo ~i Mo (42 dimensiuni) sl 1/2 Jrlo,J/5Mo, ~/10Mo (42 dim.ensiuni). Pe verticala se folosesc ea gradatie mod~lala . 3l1!o ~l mod~lele marlte 12 Mo... 36Mo. Exista un numar restrlns de dimensiuni preferentiale, cu cea mai larga utilizare in practiea corespunza toare celor mal frecvente ~i rationale marimi din construepi]. ' Totu~~ nu toate elementele de eonstructie pot respecta intru totul coordonarea mo~ulara,. ca de exemplu, grosimile de pereti ~i plansee pentru care exista indicatll speeiale.

n;

sc,

4.3. DIMENSIUNI

IN SISTEMUL

MODULAR

UNIC

Sistemul de referinta modular este un sistem de plane perpendiculare care imparte ,:"olumul cladirii in cuburi a carol' latura este egala sau multiplu al modul~Ul (mod~u~l adoptat pentru cladirea respectiva., fig. 4.2). Planele sisteI?ulUl de refe~lllt~ m~dular se ~umesc plane modulare (de referinta) ~i constituie r~pere de distributie a materialelor, elementelor ~i subansamblurilor de constru~tIe pe~t~u a forma un tot constructiv, La intersectia planurilor modulare se gasesc ltm~te modulare (de referinta), care formeaza reteoua mod1-tlara si servesc pentru coordonarea dimensiunilor elementelor arhitectonice de volum Eli de distributis in plan cu dimensiunile sistemului constructiv al eladirii ale elementelor de constructis portante, despartitcare ~i de legatura pe verti~ala. Axele modulare coincid cu axele de trasare ale constructiei. D'imensiunea modulara este dimensiunea multiplu intreg al unui modul. Dimensiunea nominala se refera Ia dimensiunea elementelor de constructii este egala cu dimensiunea modulara ~i reprezinta dimensiunea teoretiea din proiectul tehnic, intre axele de trasare ale cladirii, care coincid cu axele din reteaua rnodulara. Dimensiunea modulata este dimensiunea unui element material, care se asambleaza cu altul aleasa astfel incit prm alaturarea acestora intr-un anum it fel si tinind se.ima de dimensiunea rosturilor sa rezulte o dimensiune modulara, Aceasta reprezinta dimeneiunea de executie sau de [abricatle (dimensiunea constructiva] Ia care se iau in considerare tolerantele admisibile prevazute in normele de fabricatie sau in proiectele tip. '
'" J'\ • "'" ,

de constructis

sau

In figurile 4.3 si 4.4 se prezinta doua exemple de cotare a dimensiunilor modulare (nominale) ~i modulate (constructive) pentru zldaria de cara~ml'da~ res, pectiv pentru un planseu realizat din elemente prefabricate.

Fig. 4.2. Sistem de referinta modular:'

1- plane modulare de refertuta : '!_ axe modulate de referinta : ~[-modul.

79

Do8b6 r
I
rIz=2If

I rIz=2~ \~

g, =2.]

02=2~

Fig. 4.3. Dimensiuni norninale (d1J si de executie (d2) pentru zidaria de cararnida :
1 - caramlda; 2 - rost; dr - dimensiunea rostulul,

r!, =25

0',=25

I"

-,
1
d'_.f·-~-::;::.·

se stabilesc, in functie de specificul proceselor functionale, dimensiunile elementelor de volum, de distributie in plan ~i de legatura pe verticala, din as amblarea carora rezulta sectii de eladiri sau eladiri intregi, deci volumele ~i suprafetele, adiea dimensiunile generale in plan si pe verticala ale eladirii. 'I'otodata, se stabilese inal\iimile oladirii ~i elementelor sale (inaltdmea. totala, inaI\iimea etajului, inal\iimea parapetului sub fereastra etc.), pre cum ~idimensiunile golurilor. Coordonarea dimensiunilor elementelor de arhitectura cu ale structurii de rezistenta se face cu ajutorul amelor modulare de trasare, care determina pozitda principalelor elemente de constructie ~i in primul rind a elementelor din structura de rezistenta (pereti portanti, stilpi etc.). Axele modulare de trasare impart planul eladirilor astfel ca elementele principale de plan sa se inscrie in sistemul de referinta. modular. Axele modulare de trasare coincid cu liniile retelei modulate. Dupa trasarea axelor modulate, se trece la stabilirea dimensiunilor elementelor deconstructii : portante §i despartitoare, orizontale ~i verticale, precizindu-se lungimile ~i grosimile lor (pereti, stilpi, plansee etc.).
4.4.2. STABILIREA DIM,ENSIUNILOR ELEM,ENTELOR DE CONSTRUCTII

Fig. 4.4. Dimensiunile (lungimile) norninale (modulare) (lIn, [2n, [3n) ~i de executie (modulate) (lIe' 12e, l~e) ale fi~iilor prefabricate pentru plansee :
1 - fieie; 2 - rost de imbinare (monolltizare); 3 - perete; M -modul;

"t. n••n. - numere naturale.

4.4. STABILIREA

REGULI

DIMENSIUNILOR CLADIRILOR sr ELEMENTELOR MODULATE. PENTRU AMPLASAREA AXELOR DE TRASARE ALE CLADIRILOR
4.4.1. REGULI GENERALE

Se recomanda ca toate dimensiunile eonatrnctiilor san paryilor de constructie, care se dimensioneaza reciproc, sa fie modulate. Cind rru este posibila 0 coordonare reciproea eompleta a di~ensiUI.lilor elem~ntelor de constr~ctie., a cl~dn:ilor ~i a produselor folosite de Illdu~tne, aceasta. necoo:donare Ill. dlmens~um~ s~ poate eompensa in mod excep\il?nal pe santier, prm ada?surl sa~ aJus~arI, care pot fi executate, dupa nevoie, ca 0 completare a sortimentului de piese. Ca 0 grupare simplificata a dimensiunilor modulate in constructii, se poate montiona : ... .... . ~. . _ grupa I, dimenswn~ man pentru: travel, deschideri, lunglml? l~tIlll.de constructte distante intre axele modulare de trasare etc., precum ~l dimensiunile mari ~le unor' elemente de constructii (lungimi de grinzi principale, rigle, arce, ferme etc.); _ grupa a II-a, dimensiuni mijlocii pentru : inaltimea nivelurilor cliidirilor si a elementelorde eonstructii corespunziitoare (panouri de fatada, fisii pentru pereti despartitori etc.), ~le gotunlor d~n pereti, ~le ~palet~or (plinurile verticale dintre golurile prevazute III pereti), ale cabmelor sanitare etc.; _ grupa a_IU-a, dimensiun_i mici :peI?-tru: dim~nsiun~e ~ectiunilor, elementelor si detalillor de oonstructte (grosirm de pereti, de stllpi etc.) ; _ grupa a IV-a, dimensiuni [carte mici pentru: grosimi de materiale ~i detalii de constructii (dale, p1:iici etc.). Coordonarea Illodulara priveste atit proiectarea arhitectoniea a cladirilor, cit ~i proiectarea de constructie ~i de instala~ii. Prin proiectarea arhitecturala 80

Cind elementele de constructii sint executate fara rosturi, dimensiunile nom inale (modulare) coincid cu cele de executie (de exemplu, un perete din beton monolit). La elementele de constructie executate cu rosturi (de tesere, de asamblare, de monolitizare etc. )'dimensiunile de fabrlcatie difera de cele nominale prin rostul adaugat sau scazut. Peretii din zidarie se executa pe baza unui modul stabilit in functie de marimea pietrelor de zidarie (de obieei, egal cu .modulul de baza 10 sau 12,5 cm). Elementele cu dimensiuni rnari se executa pe baza unor module marite. Se cauta reducerea maxima a tipurilor de produse standardizate (tipizate) si de utilaje prin folosirea de gradatii modulare marite ale elementelor ~i partilor de constructii, Determinarea marimii gradatiei trebuie sa se faca prin coordonarea reciproca a doua conditii contradictorii: - conditia impusa de productia industriala care cere un numar minim de produse tipizate, care conduce la gradatii mari, adica diterente mari intre doua dimensiuni nominale succesive; . - conditia eeruta dearhitectura, care necesita un numar sporit de variante pentru cladiri, conducind la reducerea gradatiei dimensiunilor. . Desigur ca trebuie sa se tina seama in plus ~i de destinatta si eapacitatea eladirilor, de sistemul constructiv, de materialele folosite etc.'
4.4.3. REGULI DE AM,PLASARE A AXELOR "WDULARE DE TRASARE

Prill amplasarea axelor modulare de trasare se rezolva problema eoordonarii dimensiunilor elementelor de arhitectura eu eele ale structurii de rezistenta, determinindu-se poaitia principalelor elemente de constructii. Axele modulare se dispun astfel (fig. 4.5): ' - pentru peretii portanti interiori, dupa axele geometrice; - ~a peretii portanti exteriori, axa modulara se amplaseaza in raport cu fata interioara a peretelui la 0 distanta p},lo sau MG' Regulile .co~rdona~ii modulare (sistemului modular unic) sint completate eu ~D:s~ructmm detaliate pentru fiecare tip de cladire privind determinarea pozitiei elementelor de constructii in raport cu axele modulare de trasare, determinarea dimensiunilor etc.
6-

c. 374

81

0,., Of

Fig. 4.6. DimensiuniIe Iimita si toleranta :

ill - abaterea limita infertoara : 'U - abaterea limita supenoara : z - toleranta : D M - dimensiunea limita maxima; Dm - dimensiunea limita minima; Df- dimensiunea de reterlnta.

+-----~Om'!'____________t_I

ru

IJ
I

2
a

-;

b
.

ie
,

e
M"

Fig. 4.5. Amplasarea axelor modulare de trasare :

pere e ex error • 2 - perete Interior.

a - cladire eu pereti nortantt : b - cladlre din eadre t e - halll fanl. pod rulant : '. . M. - module: n" na- n3. p _ numere naturale' 1_ t tt .. d: e - hale cu. pod rulaut;

pentru toate dimensiunile de baza, care sint considerate ca dimensiunile de referinta la care se raporteaza dimensiunile limita, de exemplu, D, in figura 4.6. In cazul elementelor san partilor de constructii care se asambleaza, se deosebeste, de obicei, un element cuprinzator (eu dimensiunea D1) ~i un element cuprins (cu dimensiunea D2), ca de exemplu, golul de zidarie (element cuprinzator) pentru 0 fereastra (element cuprins). Pentru fiecare din cele doua parti sau elemente asamblate exist a tolerante, deci abateri maxime sau minime, Spatiul rezultat dupa punerea in opera a doua elemente dintre care cel put in unul este mobil, se numeste joe (de exemplu, jocul dintre fereastra ~i golul de zidarie, intre cercevea ~i toc ete.), iar prin rost se intelege apatiul rezultat dupa punerea in opera a doua elemente fixe alaturate sau suprapuse. Se deosebeste jocul (rostul) maxim: (4.2) ~i j ocul minim : (4.3} Jm = DIm - D2M• 'I'oleranta jocului (rostului) este : Tj=JM-Jm.
AFLICAREA TOLERANTELOR iN CONSTRl:CTII

4.5. TOLERAN+E

IN OONSTRUC+II

(4.4)

4.5.1. DEFINITII

S-a aratat (pct. 4.3) ca elementele de co t t·· ladi in normele de fabricatie si in pro' t nSd~uc,ll,.C a. irile etc. sint prevazute de executie. tnsa, din cauza conditi~~~r~~u rf lII~e~lUmle 10: d~ fabricatie san intre dimensiunea reala efectiva car pe t ec d~ e executie ~l a ~ltor factori, a caret valoare se obtin~ ri } e e~ e ImenslUI_lea practio realizata, (abateri). Sint doua dimen~u~i ~1~~a.ret ~l cea de fa~mc~tie e~ista diterente siunea efectdva : dimensiunea limita m~~~~ ctre t~e~Ule s~ se ga~ea~ca dimeno.; Daca elementul are di a. ~M ~I ~m~nslUnea Iimita minima Dm, atunci acesta poate fi foi:~~.slunea efectlva cuprmsa intre valorile DM ~i Toleranta este irnperfectiunea ad . ~ 1 f bri . diferenta 'dintre dimensiunaa max-:~a R~ a flc~t~e ~au exec.utie ~i reprezinta dintre abaterea Iimita superioara ~. 'il ~e~ mml~a. s3'u. dlfe.renta algebrica putindu-se exprima cu relatia : ,I a a erea lffilta mfenoara (fig. 4.6)
,

T = DM - Dm. (4.1) Tolerantele se refera in PI" . 1 1 . .. tiilor, partilor sau ele~entelo~~~ac' at car~~tel'lstlClle geometries ale construcsionale, de forma sau de pozitii °fs/uC,{1 care pot fi : caracteristici dimenunui. element de constructie sa~1a~: c~n~J~:.~area diferitelor paTti ale Prin elaea de preeizie se int I At. ,n. ansamblul de tolerante conside~:f:' c~~e~-un s~sttem stanld~r~izat de tolerants, . punza oare ace utasi grad de precizie,

~~:f

'I'olerantele din oonatructdi se retera atit la forma, dimensiunile san elementele geometrice ale produselor folosite in eonstructii ~i ale eonstruotiilor, cit ~i la aspectul suprafetelor lor, mai ales a celor vazute, 'I'olerantele privind aspectul, dimensiunile ~i forma constructiilor ~i a elementelor de constructii (planeitatea suprafetelor, liniaritatea, inclinarea ~i verticalitatea muchiilor, dimensiunile etc.) trebuie sa asigure atit rezistenta ~i stabilitatea structurii de rezistenta, cit ~i aspectul estetic, placut al construcWlor. Problema tolerantelor in eonstructii a capatat 0 importanta deosebita odata cu industrializarea construc~iilor, cu sporirea dimensiunilorprefabricatelor (elemente portante de zeci de metri, panouri mari, elemente spatia.le etc.), cu reducerea grosimilor ~i cu marirea dimensiunilor pe vertical a ~i orizontaleale cladirilor. Asamblarea prefabricatelor de beton annat, care nu pot fi ajustate pe san'tier. trebuie sa se faca cit mai precis pentru a asigura rezistenta, ~i stabilitatea constructiilor. Stabilirea gradului de precizie in eonstructii (a tolerantelor), mai ales pentru structurile din prefabricate, este 0 problema Ioarte importanta care a format obiectul a numeroase cercetari in tara si strainatate si a constituit tema un or manifestari stiintifice internatiom11e. ' . Pentru produsele standardizate : materia le de constructii (caramizi, tigle ete.), instalat.ii, clemente ~i prefabricate de eonstructii etc., tolerantele sint 83

82

rantele pentru elementele ~i parWe de constructii, pentru cladiri sau constructii intregi, ca ~i pentru axele lor de trasare sint indicate in preserlptiile tehniee respective de executie ~i receptie. ' in cazul elementelor de constructii executate cu multe rosturi trebuie sa se tina seama de cumularea posibila a abaterilor, ceea ce poate conduce Ia abateri finale mari, daca abaterile nu se corecteaza la anumite distante (eazul tipic

indicate in standardele

respective sau in normele interne de fabricatie.

Tole-

Partea

a doua

FIZICA CONSTRUCTIILOR

al teserii zidariei de caramida, cu rosturi umplute cu mortar).' Asamblarea elementelor prefabricate care alcatuiesc structura de rezlstenta se realizeaza cu ajutorul rostului de montaj de baza (rost de imbinare sa~ rezemare, rost de montaj). In acest caz este necesara 0 preeizie deosebit de mare mai ales la piese ~i reazeme de dimensiuni reduse. in figura 4.7 se arata c~ se reduce suprafata de rezemare in cazul unui rost maxim al imbinarii, tinind seama ~i de inclinarea panoului vertical pentru perete. Pentru a asigura" rezistenta ~i stabilitatea structurii de rezistenta, marimea tolerantelor trebuie stabilita cu suficienta precizie nu numai pentru piesele prefabricate, ci ~i pentru dimensiunile cladirilor ~i partdlor de eladiri ~i mai ales pentru reteaua modulara a axelor scheletului de rezistenya a cladirii, pentru a evita abateri mario In acest scop, axele scheletului de rezistenta a cladirilor din prefabricate se traseaza la fiecare nivel pentru a asigura precizia necesara, Precizia tolerantelor privind forma (unghiuri, colturi, muchii drepte etc.) ~i aspeetul (planeitate, forma etc.) trebuie sa se faca tinind seama atit do condiyiile tehnice de execupie, cit ~i de oonditiile economice ~i de poaibilitatile de perceptie ale omului (vederea, culorile etc.). Pentru a evita 0 precizie exagerata, in cazul partilor si elementelor de constructii de dimens'iuni mari, in practica eonstructiilor se folosesc simple masuri constructive, care permit obtmerea unui aspect placut al oladirilor in conditiile unei precizii practice ~i economice (zidarii de fayada, placaje exterioare, faianya, \' '2 masearea rosturilor intre panouri sau tronsoane de cladiri etc.). In prezent, valorile tolerantelor sint stad=i,+II; bilite pe baza unui numar mare de mar", = IIr +202 suratori, in urma unor studii statistice tinind rm =iIr -2If, seama de conditiile tehnologice de tabricatie, de conditiile tehnice de montaj ~i de conditiile economice, pentru a asigura atit siguranta, cit ~i eticienta constructiilor. 0 Fig. 4.7. Abateri la rezemarea unui panou precizie exagerata in executie poate duce prefabricat de planseu pe panoul prefape santier la incetinirea ritmului de execubricat al peretelui portant: 1 - panou de perete; 2 - panourl de planseu : tie, la un consum sporit de manop era de 3 - rost de mcntai : 4 - axa verticalil. a panecalificare superioara ~i in final la scumpirea uJui; 5 - axa Inclinatil. a pereteluJ; Dm - dimensiunea limita mtnlma D M - dimensiunea limita. constructiilor. Exemple privind modul de tomaxima; Df - dimensiunea de referlnt .. ; d, - abaterea maxlma pozitivil. 10. panoul de planseu ; losire a eoordonarii modulare si tolerantelor d. - abaterea maxima negatlva la panoul de planin constructii se gasesc in capitolele u{'Hlaseu : dr - marlmea nomlnala a rostului : d - toleranta panouJni de planseu : rM - rostul maxim: toare ale cursului, in care se prezinta ele'm - rostul minim: a - adincimea minima de rementele de constructii si structurile de rezemare : 6.a - marlmea reducerii sau maforartt li\timii de rezemare datorita. tncllnarit panoulul de zistenta. ', perete.
j

Capito

luI

HIGROTERMICA CLADIRILOR
5.1. CONSIDERA'+II GENERALE
~I CONFORTUL TERl\UC

5.1.1. CERINTELE FIZIOLOGICE ALE OMrLUI AL CLADIRILOR

eerintele de via~a ale omului ~i in special protectia contra agentilor clirnatici :

Prin destinatia

lor, eladirile de locuit ~i social-culturale

trebuie sa satisfaca

vint,ploaie, zapada, radiatie solara, Cele mai importante conditii fiziologice ale cladirilor sint legate de dualismul zilnic al vietii omenesti : catabolism anabolism. tn perioada de activitate a omului are loc oatabolismul, care se caracterizeaza prin consumarea rezervelor de energie, iar organismul omenesc acumuleaza substante vatamatoare care produc tulburari ce pot fi micsorate prin asigurarea eorespunzatoare a mediului de lucru. In perioada de repaus-odihna are loc fenomenul de anabolism ce se caracterizeaza prin aceea ca organismul elirnina substantele nefolositoare acumullnd energie potentiala. Procesul de anabolismeste influentat de catabolism ~i de eonditiile de mediu care sint determinate de caracteristicile 11igrotermice ale elementelor de eonstructie ~i de conditiile de climat interior ~i exterior. Liese defineste conf'ortul, in general, ca <b" fiind: "expresia armonica dintre om ~i mediul ~ 20 ho-,.,,",,",~7T'<"-,--+20.~ ineonjurator, dintre om ~i clima inconjura- ~ +IS ~ toare". Premisa biofizica a senzatiei de confort ~ 18 +10.~ rezida in realizarea ecuatiei de echilibru termic: +~ suma cald~lrii produsa de corp ~i a caldurii ~ -5 ~

tt6

(conform principiului I al termodinamicii). ~ 12 -s» In graficul din figura 5.1 este prezentat cri10 15 18 ZfJ 2Z 2{' teriul de confort, dupa Bedford ~i Liese, avind Teml'efYlfuro (Jerv/viinkrigr ~'. DC in vedere temperatura aerului interior fli' temperatura aerului exterior ee ~i temperatura su. Fig. 5.1. Criteriul de contort dupa pratetei interioare a peretelui exterior esi' VaBedford sl Liese: loarea medie admisibila a temperaturii aerului a - domeniul optim : b - domeniul prea rece; c - domeninl prea cald. interior poate Ii cuprinsa, in functie de tem-

introdusa din ajara sa fie egala cu suma cal- ~ fft. durii cedaie de corp ?i a cald~lrii consumate intern ~

-10~ -15 ~

84

85

peratura aerului exterior ~i a temperaturii peretelui intre 17 si 24°0. In prescrippiile .din tarav ~o~str~ .se :ecom~nda, de ex~mplu, ca temperatura aerului mterlO!, _Ia cladl~lle CIVIlesa prezmte valorile limita 20 ± (1,5 ... 3,0)°0. In cadrul Iuerarilor celui de-al V-lea Oongres O.I.B. Paris 1971 se recomanda pentru ..conditii _?-e iarna temperatu~a aerului 22°0 ~i ~miditatea 60%, iar pentru cOl~d*: de va~a temperatura maxima 26,~00 ~i umiditatea aerului 35 ... 70 %. ~u~nd m considerate necesitatea reducerii eonsumului de energie si combustIbll; s-a adoptat in tara noastra, ca ~i in alte tari, temperatura aerului de 20°(1. Dlfverenta de temperatura a aerului, intre cap ~i picioare, nu trebuie sa depa~easc~ 2°0, temperatura optima a pardoselii trebuie cuprinsa intre 17 5 si 20°0 iar viteza maxima de miscare a aerului sa fie mai mica de 0,2 m/s." ,
5.1.2. CONCEPTUL DE CONFORT TER1HIC

N otiunea de contort termic prezinta doua acceptiuni: - subiectiva, dupa impresia de confort san inconfort : - ?biectiva, car~. are in. vedere repercusiunile fiziologice asupra organismului uman (puls~tn~~ card!ace, temperatura rectala, consumul de oxigen etc.). Aeeste doua criterti nu smt totdeauna compatibile. Pentru a elabora apreci~ri aaupra confortului termic in constructit trebuie sa se ia in considerare prlm~l prin~i~iu al termodinamicii ?are. se aplica fara dificultate ~i omului. Prin nutripie, omul sustrage mediului ambiant enerzia potentiala care se gaseste ~cumulata .in alim~nte sub f?rma c~imica (grati~ vegetalelor care capteaz.a ~l~ect eJ?-erg~a, sola~a).vAce~sta e?e~gIe este eliberata prin eombustie ~i restituita mediului mconjurator, m principal, sub forma caloriea si eventual sub forJ?:a _?-etravaliu "':til. ~nvsehimbul termic cu mediul ineonjurator, omul este 0 fnnta homeoterma, adica are facultatea de a mentine constanta temperat~ra. intern~ pen~ru 0 ga:_mal~rga de conditi! climatiee, Pentru a create sau a diminua pierderile .de caldura, centrul termoregulator al corpului omenese poate .de,clan~a vasodllat.area sau V~Soco?strictia periterica, modificind debitul sangm~ m vase? c~ea ce 1I.lfluenteaza sehimbul termie cu mediul ambiant. D~ca nu se ia III considerars evaporarea, se poate constata ca schimburile de caldura intre corpul omenesc ~i incapere se pot caleula cu expresia : (5.1) in care

interior, in °C; temperatur~ supl'af~tei interioare a peretelui exterior, in °C. S~~zatl~ de confort depinde deci de temperatura aerului interior ~i a supra~etel ~nterlOa!~ a peretllor exteriori, ceea ce implica masuri constructive ~i de lzolatle termlCa corespunzatoare conditiilor optime de exploatare ale cladiri1or.
~8i -

a reprezinta temperatura, Missenard ; at - temperatura aerului

R

It t' rezuitan tV' m °0 ,no,mne a,

. introdusa

de

5.2. TRANSFERUL

DE

OALDURA l)I MASA. EOUA+'IA GENERAL.! DE TR.ANSFER

1- O~noa~ter~a ?aracter~s~icilor higrotermi?e ale element~lor de constructie ~i svu~ml termlC. ~l de uml~ltate 301 constructll1or are 130 baza schimbul de caldura (prm conductw, convect Ie ~i radiatie) ~i masa (prin difuziune) intre elementele

de eonatructie, de temperaturi ~i umivditati dif~rit~, intre clad!ri ~i ~ediul inco~jurator. Prin notiunea de temperatura se aprec~aza starea ~e mc~IZlre ~ ~erulm, a elementelor de constructie ~i a corpurilor III general, .1301' prm ~lldltat~ se expriIna continutul in apa (sub d.iferite f?rme) al aerului, al materialelor ~l al elementelor de oonstruct.ie. In once mediu, temperatura mtr-un punct, la un moment dat -r, are 0 valoare unica ~i bine definita, fi~nd ~ paramet~u sc:a~a~' de stare, depinzind de timpul 't' ~i puti~du-se e!pl'lm~a m ~forma Imph?lt~ {} f(x, y, z, -e) sau vectorial a . f(r, ~) m care, r = Xt = YJ zk reprezmta vectorul de pozitie al punctului considerat. Totalitatea punctelor de acee~~i temperatura 511eunui vcorp, la un moment dat, defineste suprafata izoterma de temperatura Daca temperatura ~o~pu~ lui {} nu variaza cu timpul, a ('t') = constant, suprafetele l~oterme prezinta in ~ri~e moment valori con stante ~i oaraeterizeaza regimul sta~lO?-ar sau pe~manent de temperatura. in acest eaz, fluxul termic este constant ~l cimpul termie ce earaeterizeaza valorile temperaturilor in corp este constant. in realitate, datorita variatiei de temperatura a mepiului inconjurator si a i?-~er~nit~nte~in tunctionarea ill.stalatiilor de incaIzire ~i conditionare a. aerului m !ncaper~, a~·e.loc f1ivariatia temperaturii eleme~telor de ?onst~uctl~. Lnarea. 1Il cons.ldeI~le a variatiei in timp a temperaturn, caractertzeaza regimul terrnic nestatlOnal sau variabil. Datorita diferentelor de temperatura dintre aer ~i elementele de constructii, eeea ee evidentiaza' existenta po tentialului termic, in constructii ca ~i in natura are loe transfe~ul caldurii prin conductie, eonvectie ~i radiatie [14], [38], [104]. Transferul caldurii prin conductie, propriu in special corpului solid, are 10e prin pereti, terase, timplari~ ~i c?nsta in ~r~~smisia ener~~ei cinetice a moleoulelor materialelor ce vibreaza III jurul pozitiei lor de echilibru. Transferul termic prin convectie are loc, in special, la lichide ~i gaze ~i se datoreste transportului de caldura prin miscarea moleculelor fluidelor. F~:nomenul intervine in constructii, intre suprafetele elementelor de eonstructll la interior sau exterior ~i aerul san mediul ineonjurator. Transferul energiei termice prin radiatie are loc sub forma de unde ele~tr~magnetice, cn lungimile de unda A = O,~. : .400 fL. F~nomer;ul de radi~ tl~ intervine la diferente mari de temperatura mtre eorpun sau mtre corpun ~l fluide, cum este ca~nl elementelor de incalzire prin radiatie. tn problemele complexe ale transferului de masa se considera. elementele de constructii alcatuite dintr-un schelet solid eapilaro-poros, capabil de a lega gaze ~i lichide sub diferite forme ~i energii. Apa poate acpioua a~upra sons~r~c~iilor sub forma de vapori, lichida sau solida (gheata) ~au p.oate f~le~ata ehimic. In scheletul solid al materialelor capilaro-poroase, mlgratia apei ~l aeru~m ~r.e loe prin difuzie (migratie molec~lara), ca~act~riza~a pr~ deplavsare~ individuala a moleculelor de gaz (vapori de aer) ~l prm migratia molarll; ce se vcara?terizeaza prin deplasarea fluidelor sub forma de curent care fll.treaza: p~m spatiile libere dintre molecule, fortele rezistente fiind frecarea ~l gravltatm. Datorita diferentei de temperatura ~i umiditate dintre aerul interior ~i cel exterior, ce definesc gradientii de temper,atura, u~idi~ate .~i p~esiune., are vlo.c transferul de caldura ~i masa (aer umed), mtre medml mterlOr ~l ex:t~rlOr cladlrilor in functie de marimea ~i directia gradientilor. Fenomenele pnvmd transferu.l de masi1 in constructii pot fi analizate iil regiro stational' ~i nestationar de umiditate. Studiul complex al acestor fenomene are in vedere variatia simu1tana a potentialului termic ~i de umiditate [104].

a.

86

87

e ~~tu~iU~ aees~tor fenomene ireversibile se bazeaza pe teoria transfeWlu.~. de :;t. ~ad~l ma:sa,. fundamentata de legea conservarii masei si transformadienerglel ~l e principiile eresterii entropiei, ' '" . 5.3. TRANSFERUL O.ALDURII

IN

OO;NSTRUO+'II

:,

j-'

5.3.1. TRANSMISIA CALUURII PRIN CONUUCTIE. COEFICIENTUL UE CONUUCTlVITATE TERMICA A MATERIALELOR UE CONSTRUCTIE
A

III

S.tudiul problemelor de tr~nsfer· al ealdurii in eonstr~e~iipoate' fi abordat ipotezels regimului stationar sau nestationar. .... d Struetu!ile clasice ale elementelor deconstructie.nmogen~, ea~l e~lee_u alcatuiri din straturi paralele'Q_upa, . (}i>U 0 sl~gura d.Ir~e~l~ au. labaza transferul e dupa 0 uniea direetie, perpendiculara pe de cMdura suprafata I acestora, cara?terizindu-se deciprin flux unidirec~ionaJ. ~i La structuri ~~ .elenie~te de constructii omogene, ill c~zul tr~nSmlSIeI ter~mce, prin conductie, in regim st:;t~!onar (fig. 5.2), cantdtatea totala de caldura transQ ITlIsa!pe baza ecuatiei F 0 uri e r, se poate estima cu relatia:
A

Fig. 5.2. Transmisia caldurii. prln conductle la un element de constructie ornogen.

e=A

S(68i

6,'eh

(5.2)

Q este cantitatea totala de caldura transmisa, in kcal san J. A ?oeficientul ode conductivitate termiea a mat~rialului ill kcaljm h 0 sau WZm °0 san W/m K (STAS 6 472/74); S supratata elementului omogen de construetie , in m2. . , temperaturile s~prafe~elor interioara ~i respectiv exterioara ale elementului de coastructie , in °0 sau K . d ' ', - grosimea elementului de constructie, i~ Ill; 't" timpul, in ore. Daca in relatia (5.2) se eonsidera S = 1 m,2 e8i - ese = 1°0 sau 1 K, d = 1 m ~i 't" = 1 h, se obtine :
.

in care

A[kcal/m h °0] sau [W/mOO] sau [W/m K]

(5.3)

Pentru trecerea _de la unita~i traditionale la unita~i SI se pot Iolosi relatiile 1 ;,16~,~~9 X 10 3 kcal ; 1 kcal = 4 186 J; 1 W = 0,860 kcaljh ; 1 kcal/h = Ooejicientul det· ~ conductivitate ~} . .. termica A exprimat in kealjm hOC sau W/ m K , es t e 0 carac t errs ica termof'izica de baza a materialelor de constru ct.iie SI. repre. t~ tdt d ~ zm a can 1 atea 2e cal~ura ce trece printr-un element de constructie avind suprafata ~e 1 m , grosl;nea 1 m, in timp de 1 ora ~i pentru 0 dif~renta de temperatura a celor doua suprafete de 1°0 sau 1 K. ' 88

Datorita porozitatii materialelor de constructie, transferul real de caIdura are loc atit prin oonductde cit ~i prin convectie, astfel incit valorile practice ale eoeficientului de conductivitate termica caractenzeaza aspectul complex 311tra:b.Sinisiei ealdurii prin materiale poroase, exprimindu-se prin notiunea de co~ficient echivalent de conductivitate termica, Aecll' Valorile uzuale ale coefietentului' Aeeh, pentru materialele de eonstructii cu procente variabile de pori, se prezinta intre limitele: A II =0,040 ... 3,500 W/m K. Dintre materialele •• de baza in construetii se mentioneaea : betonul armat p = 2 400 2600 kg/m3, 3 A.cll = 1,62 2,03 W /m K; zidarie de caramida, p = 1150 1 800 kg/m , A,el! = 0,46 0,80 W /m K. Materialele termoizolatoare, caracterizate prin valori mici ale coeficientului A.ell ,lSe clasifica astfel: '---dupa rigiditate : rigide (placi, caramizi) ; elastiee (rogojini, placi semirigide saltele, covoare) ; nerigide (fibroase, granulare, prMoase); __ dupa structura: coezive (celulare, mixte, fibroase); necoezive (fibroase, granulare, prMoase); _ dupa natura materiei prime: anorganice ~i organ ice ; _ dupa capacitatea de isolare termica, in functie de densitatea speeifica aparenta p, in kg/m3, se disting urmatoarele materiale : cu eficien~a termica mare (p<100kg/m3), cu eficien~a termica medie (p = 100 ... 500 kg/m3), cu eficienta termica redusa (p = 500 ... 800 kg/m3). tnR. S. Romania sefabrica la Berceni materiale izolante termie, cu efieienta superioara, sub forma de placi din vata minerala de la~ime 0,60 sau 1,20 m, grosinii ~ = 1. .. 10 em, p = 50 ... 120 kg/m 3, Aten . 0,035 ... 0,071 VV 1m K ~i fi~ii din vat a minerala de 3 ... 5 m lungime, p = 40 ... 120 kg/m 3 si A,eli = = 0,035 ... 0,060 W 1m K. Dintre materialele pe baza de polimeri se mentioneaza polistirenul celulan cu earacteristicile medii p = 20 kg/m 3 ~i A = 0,04 W /m K. Sub forma de betoane se fabriea si se utilizeaza la termoizolatii betonul eelular autoclavizat, sub forma de placi, avind p = 600 ... 900 kg/m 3 ~i A = 0,21. .. 0,35 W 1m K 3 §i betonul de granulit, monolit sau prefabricat avind p = 600 ... 1 200 kg/m §i A- 0,23 ... 0,46 W 1m K. Valo:file practice ale eoeficientului de eonductivitate termica depind de: _ densitatea unitara aparenta p §i porozitatea p a materialului, ~i anume crese cu densitatea l;liscad eu porozltatea, a§a cum rezulta din graficele prezentate in figura 5.3; r-... I -structura jizica in eazul materialeI lor coezive ~i gradul de ajinare si mari~~Qr~!II~?mea granulelor la materialele pulve, rulente; ....1'- .... - umiditatea, ee earacterizeaza eon~ .... ~ ~~ tmutul in apa al materialelor. Cresterea - gf}-....tflf} 10 2f) Jf) W JIJ 5[} 7[} 8~L conductivitatii termice in functie de ~ 'Cruz/lalt! /l :Yo cresterea continutului de apa se ex'H!(jO 2f)lltJ !(}(}(} () plica prin aceea ea aerul din porii /Jen.Jifqf~uSfecili'eu f1j1orel1#I, kj 1m3 materialelor avind Aaer = 0,023 W/m K este inlocuit eu apa avind Aa = 0,57 Fig. 5.3. Varlatia conductivitatli termice la W/m K, de 25 ori mai mare decit con- materialele anorganice, in tunctie de densitatea specificii aparentii p sl de porozitatea p. duetivitatea termica a aerului.

............... 1
....

j--

~~;/~~

89

La calculul .termie al elementelor de constructie se ia in considerate coeficienr tUl. d~ ~c?~ductiv~~ate termica a. mat~rialelor in stare umeda, corespunzatoe umiditatii de echilibru ce se stabileste III elementele de constructie in conditiila de exploatare a eladirilor. Valoarea coeficientului de conductivitate termie in stare umeda, Au se obpine folosindu-se rela.tia :
2 Au
=

in STAS 6 472-74 se prezinta valorile eoeficientului de eonductivitate termica pentru principalele materiale de constructie, utilizate in conditii de climat normal.
5.3.2. ECUATIA TRANSFEfiLLUI DE CALDUtA OiUOGEN.E IX Rl.GIl\l

x, ( 1 +

7)<U

100

).

(5.4)

STA TIONAR

LA STRUCTURI

termica al materialului la umiditatea u %, in Wjm K; 10 ~ ~ Ao - coeficientul de conductivitate 7 termica al materialului In stare 11 12 uscata, in W jm K ; If 1) coeficient de crestere a conduc~ &;. ~ ~ ~ ~ ~ ~ tivitatii termice pentru 0 ores""~ .... ~..,~~~~~~ !l<> tere a umiditatii volumetrice 3 Grevlufefl .yecili"cQ t1j1f1rerllrf /rflm f eu 1 %, avind pentru diferite Fig. 5.4. Variatia coeficientului de cresmateriale valorile prezentate tere a conductivltatll termice a materiain grafice1e din figura 5.4; lelor de constructie cu fiecare procent umiditatea materialului in conde umiditate, raportat la volum, dupa w" B. N. K auf m a I~: ditii de exploatare, in % (raper1 - carllmida plinll: 2 - beton eelular : 8 - rnatata la volum). teriale ceramice poroase; 4 - diatomit: 5 - zgura: 6 - granulit : 7 - betoane; 8 - materiale fibroase; Pen tru principalele rna teriale de construe,.9-rUmegU8;10-fibrolit.stabilit; 11-pHicide t'ie, ere~erea con d ue t'IVI 't~t"II termice, su b t . pluta : 12 _ plilCi fibrolemnoase. ' ,a, . influenta urniditatdi normale de exploatare, prezinta valorile medii: 20% pentru caramida plina, 60% pentru beton eelular, 110% pentru mortare la tencuieli interioare. In eazul eind umiditatea materialului este raportata la greutate wfI' se are in vedere relatia (5.5) dintre umiditatea volumetrica, w" ~i densitatea unitara aparenta, p:
W

in care

Au este coeficientul de conductivitate

Transmisia caldurii prin elementele de constructie are loc iarna de la interior catre exterior (fig. 5.5), deoarece et >6., 6i ~i 6. Hind temperaturile aerului interior ~i respectiv exterior, iar vara de la exterior spre interior, deoarece in general 6. in timpul zilei [46]. Considerindu-se intr-un perete omogen, i, un strat de grosime infinitezimala dx, la care temperatura variaza cu cant itatea d B, in cazul regimului termic stational', densitatea fluxului de ciUdura q se exprima pe baza relatiei stabilite de F 0 uri e r :

>e

q=-A--' in care q este densitatea ~

dx

de
d,r

(5.8)

fluxului de caIdura in kcaljm" h sau W jm2; de temperatura, unidirectional, in °Cjm san Kjm.

_ gradientul

in regim stational'

=
2

constant,
O.

deei: (5.9)

dx

-A

de =
dx2

in cazul fenomenului unidirectional, exprimat prin ecuatia (.5.9), cimpul termic este constant in planele para1ele eu suprafata elementului de constructie (fig. 5.6). Ounoasterea cimpului termic unidirectional ~i a variatiei temperaturii in elementul de constructie presupune integrarea ecuatiei diterentiale : de eu urmatoarele eonditii la limita :
IV

=--.

<Ug

1000

(5.5) conductivitatdi termice, ce stabilita de C. E. V 1 a so v, sub (5.6)

=-

_!!__

dx,

(5.10)

se poate exprima forma: in care

Temperatura materialului conduce 1£1eresterea

printr-o relatie Aa liniara,
=

= 0,

e.

i;

= d,

se

(5.11)

x,

(1

+ ~6".),

Aa este conductivitatea termica a materialului la temperatura OQC' in Wjm K; ~ - coeficient de proportionalita.te ce exprima cresterea conductivitatii termice pentru 1 K ~i prezinta valoarea medie 0,0025 pentru materialele de constructie ; 6m - temperatura medie de exploa.tare a elementului de construetie, in QC. Daca se cunosc valorile conductivitatii termice la temperaturile e1 ~i e2, coeficientul mediu de conductivitate termica se poate calcula cu expresia: (5.7)

~i
~.

'I

Fig. 5.5. Transmisia caldurii prin conductle la un perete omogen.

Fig. 5.6. Stabilirea cimpului termic constant in plane Ie paralele Cll peretele.

91

Prin integrarea

eeuatiei (5.10) se obtine : 6

= - _!j_

+- G. +6;.

(5.12)

in care b este coeficientul de calitate al materialului termoizolant, avind val~ri cuprinse intre 10 si 12 in functie de natura materialelor ~i de caracteristicile , 'Y " t. constructive ~i functionale ale elementelor de construe ,Ie.

Pnnind

conditiile

la Iimita rezulta :
G

5.4. TRANSMISIA

OALDURII

PRIN

OONVEO+IE

6s; ~i 68e

=
68e)

-..!!_ d A"

de unde:

q = - (6si
d

= -x d 68 •
d

(5.13) sistemul de coordonate

Propagarea caldurii prin convectie are l~e c~ fen?men gener~l, la suprafetele de contact intre elementele de constructie ~l fluide (aer, apa). ._ Oant.itatea totala de caldura primita, qc san cedata, q~, de nn perete (fig. o.7) prin convectie, axprimata in keal san \V, se determina pe baza legii lui N e wton: (5.17) qc = IXc ( 6; S 6st)" la primire; q~ = IX~( 6. S
68e)"

Variatia temperaturii in peretele omogen, considerind x06 este liniara ~i este exprimata de relatia :

la eedare,

(5.18)

e=
5.3.3.

6s;

esi d

ese

X-

8i -

Lles
d

x.

(5.14)

PER\lEABILITATEA TER:M;ICA REZISTENTA LA PER1\lEABILITATEA TER!\'lICA A ELE:M;ENTELORDE CONSTRUqIE

sr

La structuri de elemente omogene, considerind tatea de caldura, q transmisa este proportionala

rela.tiile (5.2) ~i (5.13), canticu raportul A = .2_,exprid

in care S este suprafata elementului de construct.ie, in m2;. IXc coeficientul de transfer termic prin convectie la suprafata interioara, in kcaljm2hOO, W;oO m~ sau Wjm2 K; coeficientul de transfer termic prin convectie la suprafata exIXc terioara in kcaljm2hOO, W;oO m~ san Wjm2K; 6i - a· = ~6·· 6 __'_ = d 6e - diferentele 6 de temperatura la primirea " "st resp~ctiv la cedarea c:1ldurii, in °0 sau K. Daca in rela.tiile (5.17) ~i (5.18) se eonsidera S . 1 m", diferentele de temperatura de; = .:.lOe = 1°0 sau 1 K, -r = 1 h, se obtine :
I

mat in kcaljm2hOO sau Wjm2 K, ce reprezinta 0 caracteristica termofiziea a elementului de construetie, denumita coeficient de permeabilitate termica ; se defineste ca fiind cantitatea de caldura transmisa prin conductie, printr-o suprafata de 1m2, a elementului de construetie, de grosime d, in m, pe durata de 0 ora ~i pentru 0 diferenta de temperatura intre cele dona fete ale elementului de 1°0 sau 1 K. Inversul coeficientului de permeabilitate termica exprimat prin:

qo

IXc[kcaljm2hOO] san [Wjm2K]; [Wjm2K]. (5.19)\

q~ = IXakcaljm2hOO] sau

-=-=R,
A A

(5.15)

reprezinta reeistenia la transmisia caldurii prin conduciie, avind dimensiunile m2hOOjkcal, °Om2jW san m2KjW. Materialele izolatoare se caracterizeaza prin tasare sub actiunea incarcarilor permanente ~i utile, care se reflecta prin miesorarea grosimii stratului termoizo. lant ~i deci implict printr-o crestere a denaitatii aparente ~i a conductivitatfi termice. Influenta tasari! materialelor termoizolante se ia in considerate la stabilirea permeabilitatii termice reale a elementului de eonstructie, de grosime d, prin intermediul expresiei :

Ooeficientiide convectie oc si oc; se definesc ca fiind cantitatile de caldura, primita san cedata intr-o ori de 1 m2 de suprafat~ de perete,o cind diferenta de temperatura intre fluid ~i suprafetele de construct ie e~te d~ 1 0 san 1 K: Valorile coeficientilor OCc si oc~depind de natura fluidului, de natura ~I aspectul suprafetelor de' contact, de dif~renta ~e te~~eratura dintre elementul deconstructie ~i mediul ambiant, de vIteza.fl~udulm (m cazu~ cind este in miscare) de viteza vintului, In cazul aorului exterior si de sistemt'tl de ventilatie.Tn spatii inchise. rJ Pentru suprafata interioara aperetilcr exteriori, coeficientul de convectie interioara se poate caleula cu ex- flt. Os; se _Be U presia lui N 0 0 sse It:

'I = ~ =~

i = COf1S/.
pentru

6s;

> 5°0,

OCo

2,2V 6; -

6~.

(5.21)

tI
Fig. 5.7. Transmisia caldurii prin convectie Ill' suprafata elementelor de constructie,

R=_l_= -,
A
b).

(5.16)

Pentru suprafata rimea coeficientului

exterioara a peretilor e~~eriori, rnade convectie exterioara IXc epinde de d

viteza vintului ~i se poate calcula cu relatia

lui Wi r t z :

- la cedarea caldurii : Or

in care v este viteza vintului, in m/s. In conditiile obisnuite, v = 1,5 m/s la sate ~i periferii de orase ~i v pentru centrul oraselor,

= 0,75 m!s

(1..

, 4 ( )4] [ ( !i_ - ~ 100) 100

6se
-

6,

[kcal/m2h C] sau [W/rri2K].

O

(5.26)

s.s.
5.5. TRANSMISIA CALDURII PRIN RADIA'+IE Schimbul de caldura in constructii poate avea loc ~i prin transmisia energie radiante a suprafetelor elementelor de constructie la interior ~i exterior, a obiectelor si corpurilor de inealzire ce se afla in incaperi. Cantitatea de caldura transmisa prin radiatie variaza proportional cu tempecatura absoluta a corpului la puterea a patra, conform relatiei lui S t e p hanBoltzmann:

TRANSMISIA C.ALDURII PRIN RADIA'+IE ~I CONVEC'+IE. COEFICIEN'l'II DE TRANSFER TERMIC PRIN SUPRAFA'+A ELEMENTELOR DE CONSTRUC'+IE

qr
in care

Or

[3_]4,
100

(.'5.23)

C'a1dura totala primita de suprafata interloara a peretelui exterior ~i ealdura cedata prin suprafata exterioara a peretelui este suma c~ldurii ~l'imita sa~ cedat~ prin convectie ~i radiatie. Aeeste fenomene sint luate.Ill con.sl~erare prm coefieientul de transfer termic la primirea caldurii, ~i prm coeficientul de transfer termie la cedarea caldurii, ':I.e' denumiti coeficienti de transfer termic prin suprafata interioara., respectiv exterioara :
(Xi (1.,

qr este fluxul de caldura radianta,

Or

T Cantitatea mterioara a exterioara a

in kcal/m 2h ; - coeficient de radiatie in kcal/m2h K" ~i care reprezinta cantitatea de caldura radiata de 1 m2 de material intr-o ora, in vid, la 0 temperatura absoluta a suprafetei radiante egala cu 100°C; - temperatura suprafetei, in K. de caldura primita prin radiatie de la aerul interior la supratata peretelui exterior (fig. 5.8) sau respectiv transmisa de suprafata peretelui exterior, este: (5.24)

=
=

':I.e

Q(e

IX~

+ + (1.;
rt'r

[keal/m2hOC], [W/"Cm2] sau [W/m2K]; [kcal/m2hOC], [W/"Cm2] sau [Wjm2K].

(x,

(5.27}

Inversul coeticientilor si ':I.e definesc rezistenta la primire, R, si respectiv la eedare a ealdurii Re, la transfer termic prin suprafata, exprimindu-se astfel ~ R,
= _1
':li

[m2hoCjkcal], [DCm2jW]

sau [m? k/W]; (5.28}

Re

= ~ [m2hoC/kcal], [DCm2jW]
0(.

san [m- KjW]. ~i

-in care Tl este temperatura absoluta a aerului ineaperii (Tl = a. 273) sau a supratetet exterioare a peretelui exterior (Tl = aBe 273), in K; T 2 - temperatura absoluta a suprafetei interioare a peretelui exterior (T2 = 0Si 273) sau a aerului exterior, (T2 = a. 273),inK. In medie, pentru majoritatea materialelor de construetie, se poate considera valoarea Or = 4,2 kcal/m2h K4. Raportind expresia (5.24) la diterenta de temperatura a aerului ~i a suprafetei interioare a peretelui exterior, se obtin expresiile coeficientilor de radiatie a ealdurii : - la primirea caldurii :

+ + +

Valorile coefieientilor de transfer de caldura prin supratetele elementelor ale rezistentelor la transfer de caldura sint prezentate in STAS 6 472-74.

5.7. TRANSMISIA

CALDURII PRIN ELEMENTE IN STRATURI

C,\LDURU UULTE PRIN CONDUCTIE

DE CONSTRUC'+II

'Fig. 5.8. Transmisia ciildurii ;prin radiatie la supratata -etementelor de constructte,

IXr

Or[

C:~ - L:~ r fJ
6t - 6s•

5.7.1. TRANS1USIA

LA STRUCTURI

iN MAl

STRAn~RI

PARALELE

[kcaljm2h0C] san [W/m2K]; (5.2.5)

In eazul unui element de constructie plan, compus din mai multe straturi, perpendiculare pe fluxul termic, avindgrosimile dlJ d2, da (fig. 5.9) ~i coeficien.tii de conductrvitate termiea I.u )'2' A3, transmisia caldurii prin conductie in regim stationar implica conditia ca dens ita tea fluxului termic pentru fiecarc strat

:94

/?,1
I

/(. = 1.
e IXe

IX,

Fig. 5.9. Transmisia caldurii prin conductie la structuri In mai multe stra turi paralele:
a - varlatla
temperatu~ii la soara seometrlca : b - varia-tia temperaturii la scara rezlstentelor termlce,

K reprezinta coeficientul de transfer termic (transmisie termica) a caldurii prin conductie, la elemente in mai multe straturi, exprimat in W jm 2 K ~i se defineste prin cantitatea de d11dura ce trece printr-un metru patrat de perete, in timp de 0 ora ~ipentru 0 diferente, de temperatura intre cele dona fete extreme de 1°C sau 1 K. R reprezinta rezistenta la transmisia caldurii prin conductie lastructuri in mai multe straturi ~i se exprima ca suma a razistentelor la trecerea caldurii prin suprafata de 1 m2 a straturilor componente, avind grosimile d1, d2, da, in timp de 0 ora si pentru 0 diferenta totala de temperatura intre suprafetele extreme de l"e san 1 K, conform relatiei : (5.34)

,sa fie eonstanta

[46], [104]: In cazul struct urilor alcatuite (5.29) din n straturi, se obtine :

Din relatiile (5.29) se obtin diferentele straturilor 1, 2 ~i 3.

de temperaturi

dintre

suprafetele Valorile temperaturilor suprafetelor interioare corespunzatoare planurilor de separatie ale straturilor componente so pot calcula cu expresiile :

(5.30) Diferenta totala de temperatura ale elementului compus este: dintre suprafetele interioara ~i exterioara (5.36)

(5.31) Densitatea fluxului termic,

Intr-un strat la distanta baza rel atiei :

x de suprafata

calda, temperatura

6x rezulta pe (5.37)

q, se poate exprima cu rela.tia : L'.e.

R

(5.32)

Expresia

fluxului termic prin conductio

se poate scrie sub forma:

in care R; este rezistenta termica la transmisia caldurii prin conductie pina in sectiunea x. Reprezentarea grafica a temperaturii in structura peretelui in mai multe straturi este 0 linie frinta (as; - 61 - 62 - 6se) la scara geometrica (fig. 5.9, a) sau 0 linie continua, la scara rezistentelor termice (fig. 5.9, b).
5.7.2. REZISTEXTA TER:\IIC\ A STRATURILOR :;;1TERASE DE AER LA PERE'fI

in care: K

=~
R

(5.33)

Valoarea rezistentei termice a straturilor de aer, incluse in componenta elementelor de construe tie exterioare (pereti ~iterase)este in tunctie de grosimea stratului (fig. 5. 10), pozitia sa in elementul de constructie (orizontala san verti97
7c. 374

f ~~$~~
'~

e""rtor

densitati fluxului

termic: (5.42)

-..-

Fig. 5.10. Rezlstenta terrnlca a aerului :

a - In strat vertical; b - in strat orizontal.

Diferentele partiale
o

de temperatura

se pot calcula cu relatiile :

cala), directia fluxului termic, temperatura ~i umiditatea aerului ~ide capaeitatea de absorbtie termica a materialelor (a1, a2) ce delimiteaza stratul de aer, definita de expresia :
_1_
U

(5.43)
6se 6e

= _1_
U1

+ _1__
a2

1.

=.!L.
(l(.

(5.38)

Considerind elementele ee delimiteaza lamela de aer alcatuite din materiale masive, a1 = a2 = 0,90 ~i a = 0,82. Daea una din suprafete este metalica ~i alta masiva a= 0,20, daca ambele suprafete sint metalice a = 0,11, iar la suprafete de absorbtie redusa a = 0,05. Pentru grosimi ale stratului de aer, cuprinse intre 10 ~i 150 mm, Ra variaaa intre 0,14 ~i 0,18 m2 KjW.
5.7.3. TRANSMISIA TERMICA GLOBAL.4.A CALDURII PRIN CONDlTflE ~I TRANSFER LA SUPRAFATA .

Din expresiile (5.43) se obtine diferenta totala de temperatura I ~i III:

dintre mediile (5.44)

e
de unde:
q

e,
a
-

=q -

( 1 +(l(t

b).

+-

(l(e

1) ,

i e = ---'-------'--- = 1 d _+_+_ 1 (l(,

(6t

eel Ko =

-R

L'1a
0

(5.45 )

b)'

(l(e

~n eazul unei element de eonstructie omogen care separa doua medii de temperaturi diferite, cu temperaturile 6t> e., in regim termic stational', are loc transfer de ealdura din zona mai calda spre mediul mai rece in urmatoarele faze (fig. 5.11): - transmisia caldurii prin convectie ~i radiatie (I) de la aerul din lncapere la fata interioara a peretelui exterior, pe baza relatiei : q[
= at

5.7.4. COEFICIENTUL DE TRANSMJSIE TERMICA "I REZISTENTA TOTAL4. A ELEl\1ENTELOR DE CONSTRUCTIE IN STRATlRI

Termennl:
Ko=-------

(6, -

si);

(5.39)

- transmisia caldurii prin conductie (II) de la suprafata mai calda la suprafata mai rece a elementului de constructie
Ko

-+--+(l(i b).
exprimat

1
(l(e

(5.46)

conform expresiei:

~5.40)

- transmisia caldurii prin eonvectie ~i radiatie (III) de la supratata exterioara a, elementului de constructie la aerul exterior, pe baza relatiei :
Fig. 5.11. Diagrama temperaturilor la transmisia termicii globala a ciildurii prin conductie ~i transfer la suprarata :
a - variatia temperaturii in cazul renreaentant geometrice a grosimii straturilor: b - variatia temperaturil In cazul reprezentarii straturfjor la scara rezistentelor termice.

in kcal/m2hoC, WjOCm2 san Wjm2 K, reprezinta 0 earacteriatica termica a elementului de constructie de grosime d, denumit coeficient de transmisie termica totala ~i reprezinta cantitatea de ciildura ce trece, in regim stational', printr-o suprafata de 1 2 pe durata de 0 ora ~i pentru 0 diferenta de temperatura m intre cele dona medii de 1°C sau 1 K. Inversul acestui coeficient,
-- =Ro=Ko

(l(i

d +- +-1 bi.

(l(e

R,

+ R + R.,

(5.47)

(5.41) Conditia regimului termie stational' implica sirul de egalitati ale expresiilor

exprimat in m2hoC/Kcal, °C m2jW sau m2 KjW, reprezinta rezistenta la transmisia termiea totala a caldurii, adica rezistenta pe care 0 opnne la trecerea calduru un element de constructie de 1 m2 suprafata, grosime d, pe durata de 0 ora ~i pentru 0 diferenta de temperatura a celor doua medii de 1°C sau 1 K. 99

98

In cazul unui element de constructie alcat.uit din n. straturi coeficientul de transmisie termica totala ~i respectiv rezistenta la transmisia t~rmica totala se exprima astfel:
Fig. 5.12. Transmisia plana a ciildurii prin conductie la strueturi neomogene:

(5.48 )

a - structura eu stilpi de beton armat si zidarie de urnplutura : b - perete din panouri mari prefabricate in trei straturi; 1 - zidarie de caramida : 2 - beton armat j 3 - izolatie termlca

tv· D}~ (I) L_t-=.u.:.iy""'t--I

a

. Calculul temperaturilor suprafetelor de separatie ale elementelor de construetIe compuse, se efectueaza cu ajutorul relatiilor : 8i
-

esi e,i

= q -; = 8i
-

CIoi

eei - ese
q~
ai

= q --;
.6.6

bA

ese

- 8e

q -, ; ««
(5.49)

= 8i

]{o

ai

Temperatura

in stratul 8", = 8i

x se poate caleula eu expresia:

R", Ro

.6.8

8i

Ri+1._

.6.8. este
0

(5.50) linie dreapta

Folosirea materialelor grele (betonul vibrat) ~i a materialelor usoare termoizolante (vata sau pisla minerala, beton celular, beton de granulit, polistiren celular), in structuri neomogene, face ca ipoteza clasica a transmisiei unidirectionale a caldurii, adoptata pentru structuri masive, omogene, sa nu mai fie valabila. La aceste structuri, transmisia termica are loc nu numai de la interior spre exterior, dupa directda perpendiculara pe perete (fig. 5.12), dar ~i in planul peretelui, din zona cu coeficient mic de permeabilitate termica spre zona de permeabilitate termica mai mare. Fluxul termic total, q este alcatuit din fluxul termic dupa directia x, qx si dupa direetia y, qy. Liniile de flux termic cp(x, y) au 0 orientare oarecare in zona de influenta a materialelor mai permeabile din punct de vedere termic, fiind perpendiculare pe liniile cimpului termic. Solutiile partieulare exacte sau aproximative ale ecuatiilor diterentiale, trebuie sa verifice conditii la Iimita care se definesc astfel : - condiiii. la limita de speta I, Dirichlet (fig. 5.13), care fixeaza distributia f'unctiei necunoscute pe conturul domeniului studiat ~i se exprima cu relapia : 6
8

= f1

(x, y,

Z,

1");

(5.52)

La seara rezistentelor (fig. 5.11, b)'

termice, variatta

temperaturii

- conditii Lalimita de speta a II -a, Neumann, care fixeaza distributia derivatelor functiei necunoscute pe conturul domeniului studiat ~i se exprima astfel:
I
I --

06

5.8. TRANSMISIA C.!LDURII PRIN CONDUCTIE LA STRUCTURI IN STRATURI CU PUNTI TERMICE IN REGThI STATIONAR.' INTEGRAREA ECUA~IEI CIMPULUI TERMIC. CONDI~II LA LIMITA
1.,

on "

I I

= fII

(x, y,

Z,

1"),

(5.53)

in care: 06

La peretd de zidarie cu stilpi de beton annat, Ia panouri mari in trei straturi la elem~nte d~ ~eton annat monolit in trei straturi, la colturi si ramificatii de pereti cu ~tllpl.?-e ?eton armat monolit, datorita neomogenitatii structurilor, transmisia caldurii prin conductie, dupa 2 si 3 directii are loc pe baza eeuatiilor (5.51) :' " ,

- conditii la limita de III-a, Fourier, care exprima rul termic la suprafata de a elementului de constructie dul inconjurator (aer, ap~) temperatura 8a:
(Xi,e

on

este gradientul

termic

normal speta a transfecontact cu fluiaflat la

pe suprafata
y

consl·derata;

100

a ax

~(A~)+~(A~) =0; (A~)+~('Aay ~)+~(A~) az =0. ax

ox ox oy oy
01. 0::;
\

(8s

Sa)

=-

AII on L
06 \

(5 ..54)

(5 ..51)

- condifii la lirnita de speta a I V -a, ce intervin la probleme referitoare la domenii neomogene, de eonduct.i.

Fig. 5.13. Condltli de contur la un perete cu punte termica, eu transmisie pe doua directil ;
1 - izolatie termlca : 2 - beton armat.

101

vita~i termice Al ~i A2, care in conditiile egalitatii Ia expresia:

fluxuriIor

term ice conduc

(5.55)

Cunoscindu-se valorile R", Rmax ~i Rmin se pot calcula pierderile de caldura reale in zona puntilor pe baza transmisiei plane a caldurii. Cunoasterea cimpului termic in cazul transmisiei plane impliea rezolvarea ecuatiei diferentiale (5.59) in conditii la limita, definite pentru cazuri practice:

j_("ae)ax ax
5.9. MET ODE PRACTICE PENTRU DETERMINAREA CARACTERISTICILOR TERMICE ALE ELEMENTELOR DE CONSTRUCtII. METODA CtMPURILOR
1>.9.1. CONSIDERATII GENERALE

+~(A ae) ay ay

o.

(.5.59)

Cunoasterea cimpului termic, respectiv eunoasterea temperaturii in zona de transmisie plana ce earacterizeaza latimea de influenta b, a elementelor de permeabilitate termica mare, cu punti termice, permite determinarea rezistentei termice, respectiv a coeficientului de transmisie termica in sectiunea

Solutia analitica exacta este practic inaceesibila ~i de aceea rezolvarea problemelor term ice de acest gen se bazeaza pe urmatoarele metode : - calcule analitiee aproximative ; - calcule cu diterente finite; - analogii electrice; - determinari si masuratori in statii de rncercari ; - masurarori termice la cladiri in exploatare.
5.9.2. M.ETODE APROXIM.ATIVE DE CALCUL

eonsiderata.

'

Rezistenta termica intr-o sectiune k-k (fig. 5.14), din zona de influenta b. ~ pu~tii se poate c~lcula pe baza temperaturii {lSi,I< sau {ls e, le a supra'fetet interioare sau exterioare a elementului de eonstruetie :

La elementele de constructii alcatuite din mai multe straturi paralele cu fluxul termic q (fig. 5.15), rezistenta termiea paralela RII, la transmisia caldurii prin conductie, se poate calcula conform STAS 6 472-74 ~i [46] cu relatia aproximativa : R11=
AI Ar

R k-_ ei

ei

eSi•

e. - 1 sau
k (%1

Rle

eel =~!!.--. e. - e se.k:

+An --.--; + ... +Am

Rn Rur

(5.60)

(%e

RI

An AnI -+-+--+

...

tn sectiunea 8-8, sttuata la limita zonei de influenta b a puntii termice rezistenta termica are valoarea maxima calculata cu 'exp~esia: ' , (5.57) in sectiunea p-p, eorespunzatoare axului puntii termice, rezistenta termica este minima ~i se poate calcula cu ajutorul uneia dintre expresiile :

in care Rr, Bn, .. reprezinta rezistentele termice ale straturilor de grosime d, in sectiunile I, II, ... paralele cu fluxul termic ~i avind conductivitatile
AI,
}'II,· •• ;

AI, An, .. , - suprafetele straturilor componente, considerate perpendicular pe directia fluxului termic. Calculul rezistentei termice pe baza acestei expresii poate conduce la valori supraevaluate, in acest caz recomandindu-se estimarea rezistentei termice pe baza coeficientului mediu de transmisie termica, definit de relatia : (5.61) Rezistenta termica perpendiculara, Rj_ a elementului compus se poate calcula cu expresia valabila la structuri omogene, dupa directia porpendiculara pe fluxul termie : Rl.

.11

tI
Fig. 5.15. Stabilirea rezistentel termice prin metode aproximative la elemente realizate din straturi paralele cu fluxul termic.

J"

K'

r
p-

Rmin
p-p

= ei - e. -, ee - tl." max (%t

(5.38) minima, de con-

Fig. 5.14. Schema de calcul a coeticientului mediu la transfer termic:

1 - beton annat; 2 - Izolatle termlea : termica. punte

in care {lSi min reprezinta temperatura a suprafetei interioare a elementului

=--.
Amed

(5.62)

structie.

102

103

Daca intre RII ~i Rj_ exista.o diferenta de maxim 25%, sepropune .ca rezistenta termica medie la transmisia prin eonductie, R, sa se calculeze cu expresia:

R=
Rezistenta termiea
1 n, =-= s,

R'I+2Rj_
3

(5.63)

eercetat se imparte intr-o reteasi fixind punctele in nodurileretelei (fig. 5.17), se obtine un sistem de n ·ecuatiialgebrice liniare, n fiind numarul nodurilor retelei. . Ecuatie, cimpului termic plan se poate pune sub forma: (5.68)

t otala rezulta :
Ri

+ R + s;

(5.64)
6"'+.:l"',!I) = 6a:+.:l"',l1~6 28"',11

La structuri de elemente neomogene pe dona directii, cu punti termiee (fig. 5.16), calculul rezistentei termice la transmisia dtldurii prin conductie se poate 1 - strat de beton armat: 2 - Izoohtine pe baza relatiei aproximative (5.63), cunoscind latie termlca, ca RI! ~iRj_ reprezinta rezistentele termice la transmisia prin conductio, in ipoteza alcatuirii din elemente orizontale de suprafata AI, An, AlII"" pentru calculul rezistentei RII ~i respectiv din straturile ~, 2, 3, perpe?-dicul~re pe directia fluxului ~~rmic si avind grosimile d:_:p d2, a3, in cazul rezistentei de calcul Rj_. Relat-ule ce intervin se prezinta sub forma:
Fig. 5.16 Stabilirea rezistentei termice prin metode aproximative la elemente neomogene pe doua directil :
AI AJ

= e"',!I+.:l1I -

2e"',11

+ 6"',II-.:lIl'
+

+ 6"'-.:lao,lI'
(5.69)
6"',II+.:l1l -26010,11
~y2

Fig. 5.17. Retea de calcul prin diferente finite la probleme plane de transmisie termica in regim stationar,

Ecuatie,

Laplace,

in diferente finite la structuri

~X2

omogene, rezulta :

6O:+.:l"',!1- 26"',11+ 6",_.:l"',11

+ 6""II-.:l1I

O.

(5.70)

Rezolvind aeeasta
ex.!I

ecuatie in raport
!J.y2

cu

ex,lI

se obtine :

(e",+.:l",11

+ 6",_.:l"',II) + ~x2
2(~X2

+ ~y2)

(e".II+.:lll

+6

X•

II_AII)

(5.71)

+ An + .,'
.

---t--+
PI PJl

An

(5.65)

in care:

Oonditiile la limita in calculul prin diferente finite sint urmatoarele: - temperaturile aerului interior ~i exterior sint constante, conditii Dirichlet, care se E xprima ei,e = C ; , - fluxul de caldura transmis prin conveetie la suprafata interioara ~i exterioara a elementului de construe tie este egal cu fluxul de ealdura transmis prin conductio pe grosimea h a pasului retelei, conditia Fourier (fig. 5.18), adica :

(5.66) iar reziste~~a totala : Ro

=

.n
Ri

de unde:
IXI ( 1

+ Ril +32R j_ + ------

Re•

(5.67)

+ cte ~

) et

+ cteee + ae
(5.72)

ctj

5.9.3. STABILIREA

cl~lPULUI TER.MJCPLANCU AJITORlL DIFERENTELon :FINITE

(1 +

at ~ )

Practiepentrn cazuri particulate ale ecuatiei (5.59) se poate folosi metoda diferentelbr finite, care consta in inloeuirea derivatelor cu diterente ce defin~sc functia eautata prin valorile ei in diferite puncte. In acest scop, domemul

Fig. 5.1S. Retea de calcul prin diterente finite la structuri neomogene.

est

ae ( 1

+ a! ~

) 6e

+ at6i + a!
105

=
a. ( 1

+ ai-~

104

Pe baza legii eonservarii energiel termice se scriu ecuatiile cu diferente finite pentru fiecare nod al rotelei.Tntr-o prima aproximatie se considera temperaturile pentru citeva sectiuni caracteristice, pe baza transmisiei unidirectionale a caldurii ~i prin interpolare se deduc temperaturile pentru celelalte ochiuri ale retelei. Valorile exacte ale temperaturilor ~i liniilor izoterme se obtin dupa o serie de aproximatii succesive ale ecuatiilor eu diterente finite, continuindu-se operatiile pina la aproximatia dorita.

din reprezentarea identice : Fenomenui

cimpurilor

termic

~i electric,

prin

ecuatii

diferentiale

termic

!_(A~) +!_(A~) -- °, ax ax oy ay
(5.73, a)

_!__ (c oV )

ox.

e ax +!_ (Ce~) oy ay

Fenomenul electric
=

0,

5.9.4. M;ETODA ANALOGIILOR ELECTRICE PENTRU DETERMINAREA CIM;PULUI TERM;IC

in care: x, y sint coordonate spatiale ; temperatura; A - conductivitatea termica ;

e-

in care: x, y sint coordonate spatiale ; V - potentialul electric; Ce conductivitatea electrica ;

(5.73, b)

Diticultatile matematice privind solutionarea ecuatiilor diferentiale care exprima fenomenele term ice, in tratarea lor ca probleme in anumite conditii la limita, au condus la metode noi cu aplicatii importante in fizica tehnica. Aceste metode, denumite analogice, pleaca de la constat area ca fenomene fizice diferite se exprima matematic prin aceleasi ecuatii diferentiale, integrale sau algebrice. Oercetarea caracteristicilor termice ale elementelor de constructie, pe baza analogiilor electrice, este Iolosita in Franta, U.R.S.S., [11], [14], [46J, [28J etc. In R. S. Romania, aceasta metoda a fost abordata ~i dezvoltata in cadrul Cajedrei de Constructdi civile ~i industriale de la Institutul Politehnic Iasi [46J. In cazul fenomenului termic plan, in regim stationar, ce intervine la structurile neomogene cu punti termice, analogia dintre fenomenul termic ~i electric rezulta

-~ q

ox

- gradientul

termic;

ox

oV _ gradientul electric;

=A

ax

ae ds - fluxul termic;

q = c, av ds fluxul electric; V = const. - linia eehipotentiala.

ax

El= const - linia izoterma

Ecuatiile (5.73, a, b) stan la baza modelelor analogice indirecte, realizate cu rezistente electrice, folosindu-se datele Initiale obtinute prin impartirea domeniului studiat in retele finite. Integrarea pe cale electric a a ecuatiilor diferentiale finite presupune, in cazul fenomenelor termice, respectarea conditiilor la Iimita indicate. in figura 5.19 se prezinta vederea generala a Instalatiei analogice electrice cu rezistente variabile, construita in laboratorul de Cladiri civile de la Institutul Politehnic Iasi [44] iar in figura 5.20, schema electrica a instalatiei. Valorile temperaturilor in nodurile retelei ma'delate se pot calcula cu expresia:

e=

El
e

Vi -

100

Ve

'

(tj.74)

facind sa corespunda la difc renta totala de temperatura Eli - Ele, diferenta de potential electric Vi - V•.

Fig. 5.21. Camera de Incercarl higrotermice cu dubla atmosfera: Fig. 5.20. Schema electrlca a moJelelor termice de calcul in retca, Fig. 5.19. Instalatle de modelare electrlca eu rezistente ~i capacitati, la Institutul Politehnic Iasi,
1 - agregat pentru eondltionarea aerulul : 2; 3 - ventilator ; 4 - pompa centrifnga; 5 - agregat frigorific: 6 - aeroterma aer rece: 7 - detector de temperatura: 8 - aeroterma aer cald; 9 - detector de umiditate: 10 -element care se tneearca.

107

5.9.5. INCERCARI ~I l\fASURATORI HIGROTERMICE IN STATU LA SCARA. NATUllALA

Variatia fluxului de caldura se datoreste acumularii termice in stratul respectiv, astfel incit luind in considerare relatiile (5.76) ?i (5.77) se poate scrie:
a0 ),
CpP

Fig. 5.'22. Incercarea higrotermici1 a zonei de intersectie dintre peretil exteriori sl terasii.

In vederea incercarilor ~i cercetarilor privind comportarea ~i caracteristicile higrotermiee ale elementelor de eonstructie, la scara naturala, s-a realizat la Iasi prin colaborarea Catedrei de Constructii civile ~i industriale eu Filiala INCERC, Camera de incercdri. Statia de incercari higrotermice pentru construetii (fig. 5.21) are dimensiuniIe in plan 10 X 5 m ~i inaItimea 3,5 m, fiind forrnata din doua zone, separate de elementul supus incercarilor. Zona calda simuleaza conditiile de eli. mat interior din incaperi ~i zona rece simuleaza conditiile de climat oxterior de iarna ~i -{rara, cu sau fara influent a ploii, vintului ~i radiatiei solare. Dimensiunile camerei de incercari permit cercetari de clemente plane, de pereti, colturi, intersectii de pereti si terase (fig. 5.22), elemente de timplarie, imbinari intre pereti, ca ~i intre acestia ~i timplarie.

a"

-=a-,

a20

a20

a:c~

iJ:c2

(5.78)

iucare a este coeficientul de difuzivitate termica, in m2js. In cazul fenomenelor termice plane caracterizate prin transmisia dupa doua directii, ecuatia caldurii se prezinta astfel:

caldurii

(ii.79)

La transmisia caldurii dupa trei directii, in spatiu, ecuatia privind variatia temperaturii in timp, in regim nestationar, se prezinta astfel: (5.80)

in care "\72 este operatorul Laplace. Cunoasterea caracteristieilor termice ale elementelor de eonstructie, in regim nestationar, presupune integrarea ecuatiilor (5.78), (5.79) ~i (5.80), in conditii la limita ce intereseaza practic.
5.10.1. CRITERII APROXIM,ATIVE PRIVIND CARACTERISTICILE TERl\UCE ALE ELEi\lIENTELOR DE CONSTRUCTIE IN REGIl\1 NESTATIONAR

5.1C.

TRANSMISIA CALDURII PRIN CONDUCTIE IN REGThI NESTATIONAR

In regim nestationar, densitatea q a fluxului de caldura din stratul dx considerat este variabila si se determina lnind diferentiala lui q in raport cu x, ceea ce conduce la :
c1q
dx

(5.75)

Cantitatea de cal dura dq, necesara pentru cresterea temperaturii stratului de, cu de grade, in intervalul de timp d r, este proportionala cu capaeitatea de acumulare termica a stratului ~i cu variatia temperaturii in timp, conform rela.tiei : a0 (5.76) de = - c p dx ._-.
'i

a-;

5.10.1.1. Capacitatea de asimilare a caldurii la supraiata elementelor de eonstruetie. Reducerea masei peretilor, adoptarea acoperlsurilor terasa, folosirea materialelor grele ~iusoare la elemente cu structuri mixte, influenta radiatiei solare asupra suprafetelor exterioare ale elementelor de constructie fac actuala ipoteza regimului nestationar, la studiul termic al elementelor de constructie. In acest eaz , prcainta importanta proprietatea suprafetelor materialelor de a absorbi si ceda caldura, ca urmare a variatiilor periodice ale fluxului termic si ale temperaturii aerului. Cercetari termice Ia conetructii in exploatare justifica ipoteza variatiei sinusoidale a fluxului de caldura si a temperaturii suprafetelor elementelor (fig. 5.23), fenomen ce poate fi considerat variabil, cu perioada de 0 zi, 0 luna sau un an. Sub actiunea variatiei fluxului de caldura q, de amplitudine A.q, are loc variatda temperaturii 6 a suprafetei elementului de constructie, cu amplitudinea A.a ce depinde de oaracteristicile termofizice ale materialelor din care sint aleatuite elementele. Coeficientul de absorbtie a caldurii S, exprimat in Wjm2 K, caracterizeaza asimilarea caldurii la suprafata materialelor ~i este definit de raportul :

Din rela.tia (5.76) rezulta:

dq dx

(5.77)

= .4q -4.0

Jmax -

0max -

(5.81) lQ9

108

Coeficientul de asimilare termiea 8 depinde de conduetivitatea termica a materialului A, de caldura specifica cp, dens ita tea specifiea aparenta P ~i perioada T. Pentru T = 24 ore, expresia coeficientului de absorbtie 8, in W/m2 K, se prezinta sub forma: 824-

termiea

§i se exprima

cu ajutorul
Aasi

relatiei : (5.86)

Aase v = ---,

in care: Aa..

r. T

(5.82)

Valorile coeficientului de asimilare termica 824 sint cuprinse intre 0,29 W/m2 K (Ia polistiren eeluFig. 5.23. Variatii sinusoidale: lar) §i 140 W/m2 K (Ia tabla de aluminiu) §i refleeta a - pentrufluxul termic; b - pentru tern· caraeteristicile materialelor termoizolante si a maperatura elementelor de constructle, ' terialelor de mare permeabilitate termica. 5.10.1.2. Indicele inertiei termice. Pentru aprecierea capacitatii de aeumulare §i cedare a caldurii de catre elementele de constructie, s-a introdus notiunea de indice de inertie terrnica D, ce earacterizeaza numarul undelor de temperatura. ce patrund in grosimea elementului de oonstructie, definit de expresia : D=R8. La elementele de constructie inertie termica devine: ' in mai multe straturi, (5.83) expresia indicelui de

(5.84) in care R, si 81c reprezinta rezistenta ~i respectiv coeficientul de asimilare termica a unui strat curent k, al structurii compuse. La elemeutele de constructie eu zone neomogene, indicele inertiei termice se caleuleaza cu relatia : D
= AIDI
AI

v este indicele amortdzarii termice; amplitudinea temperaturii supraIetei exterioare a elementului de tI oonatructie, in °0 sau K; amplitudinea variatiei temperatuAa,. rii suprafetei interioare a elemen. Fig. 5.24. Amortizarea oscilat lilor termice in elementele de contului de constructie, in °0 sauK. structie. Aeest indice poate fi luat in considerare atit pentru conditii de iarna cit ~i pentru conditii de vara, in special la structuri din beton annat la care influenta radiatdei solare este esen~iala asupra confortului din loeuinte. 5.10.1.4. Deplasarea de faza, defazajul usellatiilor termice. Un alt indice al inertiei termice, care caracterizeaza actiunea de racire in timpul iernii ~i de rncalztre in timpul verii, este deplasarea de faza sau intirzierea de timp a oseilatiei termice, notata cu lJ si care reprezinta intervalul de timp de la inceputul actdunii termice exterioare (racire sau inealzire) pina cind efectul termic se manifesta pe suprafata interioara a elementului de constructie ~ideci in interiorul incaperilor. Deplasarea de faza a oscilatiei termice depinde ~i de capaeitatea de amortizare a elementului de constructie. in timpul verii, cind intervine actiunea Insoririi, daea amortizarea termica a elementului de constructie este co~espunzatoare, unda termica poate fi retinuta ~i caldura absorbita pina cind aerul exterior se raceste din nou. Pentru a se evita incalzirea incaperilor in conditii de vara, este necesar ca intirzierea de faza sa fie de eel putin 8 ore. Acoperisurile terasa sint supuse insoririi pe 0 perioada mai mare de timp ~i implica 'asigurarea unui defazaj mai mare. Peretii orientati spre rasarit sint supusi unei durate mai mici de insorire ~i implica 0 valoare mai mica a deealajului de faza pentru cerintele confortului de vara ~i 0 valoarea mai mare pentru cele ale confortului de iarna,
5.10.2. CALCULUL TRANSl\USIEI TERMICE PRIN CONDlICTIE, FINITE

+ AnDlJ + ... + An + ...

(5.85)

IN REGIl\l

NESTATIONAR,

UTILIZiND

DIFERENTE

in care: DI, Du, ... sint indicii inertiei termice a zonelor distincte, neomogene ale elementului de constructie ; AI, An,... - suprafetele respective, perpendieulare pe directia fluxului termic, in m". 5.10.1.3. Amortizarea oscilatiilor termice. 0 exprimare mai cuprinzatoare a inertiei termice este prezentata de A. M. Sklover [104J ~i Fr. Eichler [38J. Dupa acesti autori, raportul dintre amplitudinile oseilatiei termice a supraf'etelor elementului de constructie (fig. 5.24), earacterizeaza eapacitatea de acumulare ~icedare a caldurii, in regim nestationar ~iinfluenteaza varlatiile de temperatura. ale aerului interior. Indieele care caracterizeaza temperatura aerului interior, sub influenta oscilatiilor temperaturii aerului exterior depinde de capacitatea de amortizare 110

Pentru rezolvarea ecuatiei privind propagarea caldurii, in regim nestationar, se transpune ecuatia (5.78) in forma corespunzatoare diterentelor finite:
6.8
i:

6.28

(;").87 ) diterentelor finite, se poate pune

(3.88)

Membrul 2 al egalitatii sub forma:

(5.87), cu ajutorul

Pentru rezolvarea eeuatiei (5.88), in cazul unui element omogen, impart.it in £i§ii egale, de H1TimeDoX, se pot folosi metode iterative, scriind ecuatiile de b lant termic si conditiile la limita. 111

in legatura· cu rezolvarea problemelor practice, cu ajutorul dif'erentelor finite, aaparut necesitatea de a se clarifica conditiile in care se pot obtine solutii cu aproximatdi satisfacatoare ~i cu 0 convergenta rapida, Din Iiteratura de specialitate rezulta conditia 0 < 11M < 1/2, in care M = (!1x)2Ia!1-r, pentru a se obtine o convergenta rapida. Pentru M = 2 se poate obtine 0 sistematizare avantajoasa a calculelor, temperatura intr-un punct exprimindu-se ca media aritmetica a temperaturii punctelor invecinate la momentul precedent. Calculul numeric cu diferents finite seconduce piha la valori ale temperaturilor finale ce presinta aproximatii acceptabile. ;

5.11.2. FOflUELE DE ACTIUNE A APE! ASUPHA CONSTRliCTIILOR

5.11. UMIDITATEA

CONSTRUC1'IILOR

5.11.1. SURSE DE UM;IDITATE IN CONSTRUCTII. ACTIUNEA APE I ASUPRA MATERIALELOR ~I ELEM,ENTELOR DE CONSTRUCTIE

Studiul umiditatt! constructiilm' prezinta importanta deosebita pentru asigurarea confortului ~i durabilitatii cladirilor. Apa sub diferite forme (vapori de apa, stare lichida sau stare solida in caz de inghet) actloneaza permanent in timpul}ormarii structurii materialelor, la executarea ~i exploatarea construeWlor etc. [14], [28], [38], [46]. Din punctul de vedere al umiditatti, cerintele de igiena ~i confort ale climatulnl interior al constructiilor sint riguros conditionate de regimul termic, aea cum rezulta din figura 5.25. tn constructii intervine umiditatea aerului interior care influenteaza confortul ~i condltiile climatice generale ~ilocale, ca ~iumiditatea materialelor elementelor de constructie datorita actiunii vaporilor de apa din aerul umed sau direct a apei in stare lichida, la interior ~i la exterior. Pentru majoritatea cladirilor, umiditatea relativa a aerului din incaperi trebuie sa prezinte valori intre 30 ~i 70 %. Pentru eladir! civile ~i social-culturale, valorile optime ale umiditatii aerului sint in funetie de temperatura, astfel : 'Pi = 55 % la temperatura aerului interior 6i = 23°C ~i 'Pi = 65 % la 6; = 20°C. Cunoasterea conditiilor de umiditate in exploatarea constructiilor este necesara din punct de vedere termotehnic, sanitar-igienic si constructiv. Sub influenta umiditatii, conductivitatea termiea, caldura specifica ~i masa speeifica a materia!JlTlitliluko relofivd oOi'rulvi? % lului cresc, iar izolarea termiea a aeestuia scade. Din punet de vedere sanitar-igienic, cre~terea umiditati] creeaza conditii favoraJO •• ,/iITlQ J1'~' bile pentru instalarea unor afectiuni cronice flPrlTloli d~~~ (reumatism) ~ipermite dezvoltarea ciupercilor ~i mucegaiului. Din punct de vedere constructiv, variatia umiditatii materialelor de constructie conduce la micsorarea rezistente, lor mecaniee, determina tensiuni din contractii ~ II~ si dilatar! care influenteaza structura fizica a 5 10 15 2f) materialelor iar, sub infiuen~a inghetului ~idezGrodvl tie umitlt/ok u,y; f / k.f ghetului, in zona exterioara a elementelor de Fig. 5.25. Conditii higrotermice normale constructie apar degradari ~ideform a~iicare rede contcrt pentru climatul interior. due eonsiderabil durabilitatea constructiilor. 112

Apa poate ac~ion~ aS~lpra c?~struc~iilor sub forme diferite, umiditatea aerului ~iaelementelor de construc~ie fiind rezll:lta~ul.s~prap~neriimaimultorac~lUlll (flg.5.2.6) . _ apa initial a de constructte, care .este introdusa prin procesu~ de executie si care este III functie de natura ni.aterialelor, de sis~emul constructiv ~i de tehnologm de executie; ..,- dpa din teren, care p?~te conndat.lllor Fig. 5.26. Actiunea complexa a apei asupra actl'ona direct asupra f.u. V structitlor. san datorita ascensiunit cap ilare pina la nivelul elementelor de ozitiei hidroizolatiei soclului ; construc~ie de la p.a:ter, co.~pu::!~~ dimatul exterior ~i'ac~ioneaza asupra - apa meteorologwa, care I ~~, d loaie ~i zapada (fig. 5.27) ; censtructdilor, datorita i~t~mp~rlll~:, J:~!~~:,a pr~!selor umede care intervin - apa de exploatC!'re,. e ermlJ;a ~ . ( alatorii bai bucatarii) in oladirile in legatura eu destinatia un?r Illca:p~n s~ roce;e tehnologice de productie ; de locuit Ji sO~ial=c~~l:~!: ~~a~:~~~~:v~~opJn procesele de.respira~iel~i evapo.;, - apa e na ura l' ft ielii omului ~i vietmtoarelor. n rapor rare a vaporilor de apa de a supra a,a p t d 200C' omul poate produce . it t pe care 0 depune la tempera ura e, 6800 /h cu activi a e~ , 'tVt' d 50' 60 g/h (in repaus) pina la 1300. . . g vapori de apa III canti a,I e . . .. . a de vapori de apa ce eind efectuea~a munci !izice gre~e. C~~t~:t~~t~~~:apere este de 2 1/~4 h! se poate eonsidera ca fund degajata t tiunii umiditatii aerului interior ~l - apa higroscopica, c~. se dator~~ e structura fizica a materialelor exterior asupra con~t~uctlilor, es~ I.n ~u b 'actiunea umiditatii higroscopice se ~i procentul ~e. umldldtate ~.t'~r ~\le~enteior ce caracterizeaza exploatarea stabileste umtdttatea e ec 1 1 ru ,
v v v v v

:~t::r:t~

constructiilor ; t .t ni la suprafata interioara, exterioara ~i .i~ - apa de conde:a~~aefe:e~~~~rl de const!uctie .(pereti, t~rasle),. ~~~~~ll: -c-eveondensarii vaporilor de apa ~e mlgr~aza prm e eme si de eonstructte sub ~cyiunea grad\entuIU~~:ri~~£~[~~::avalorii "~'t1 umiditate, atunCl. c~nd tempera ura c~d'tatii ele:nentelor in &'\ de roua, determlm~d .cre~terea. ~~l lV' unele cazuri peste limitele admisibile. exferlIJr ~

.~~" r:f

5.11.3. Ul\UDITATEA AERULUI

=;>
""""'~

VcporirlfQl'0 Ploole

Fig. 5.27. Actiunea apei sub forma de vapori si de ploaie asupra constructillor.
8 -- c. 374

ntine a a intr-una sau mai multe faze: O'a~;~~~ ~~:~~rf)~ iichidl ~picaturi) si uneori solida (in ~tare crtstalizata san amorfa). . Aerul contine astfel, l~ un m0r:te~t d~ti 0u~~~~~a c~~~ tit ate de vapori de apa, care e ermm
v

113

Continutul de vapori de apa din aer, exprimat sa a bsoluta, qJa:

in g/m3,

def'ineste umiditatea

Presiunile partiale ale vaporilor de apa din aerul interior pVi ~i respectiv exterior, Pre' in N 1m2, se calculeaza cu relatiile : Pri=
Ps CPi

(5.89) in care:mv este mas.a vaporilor de apa, ing, iar V - volumul aerului umed In m'' ~on6~ldnuft.uI maxrrn .d~ vapori de apa ce poate fi absorbit de aerul cu te~pera~ t ura e ineste umidrtatsa de saturatie ( - . ) VI . aer la temperaturil 6_ 10 :, qJ! qJ, - ;Fmax " a orile qJmax, pentru '. • 1. e -.. 40 0, smt cuprmse mtre 214 si 303 jm3 ymldlta~e~ aer,:lu~ poate fi exprimata ~i prin raportul dintre ~ontinu'tur reai t e :a~on e apa ~l ?On~lllutu~ ~axim pe care-I poate absorbi aerul fa temperaura ,ceea ce defineste umiditatea sa rela.tiva m in 0/ • • Tr) /0

100 ; PVe =

p" tpe 100'

(5.94)

in care Ps este presiuuea de saturatie a vaporilor de apa, corespun~auoare temp<:raturii tJi a aerului interior ~i respectiv, 6e a aerului exterior, iar C;i, umiditatdle relative ale aerului interior ~i respectiv, exterior.
(0.-

5.1104. C\UDITATEA

M,ATERIALELOR DE CONSTRUCTII

qJr

=~

CPs

100.

(5.90)

O~n~!nutul in :vapori de ~apa influenteaza presiunea atmosferica, Presiunea Pfr~Ia~ ~ vaporilor .de apa caraoterizeaza eontinutul real in vapori de apa a aer Ul san elastwI~a~ea vaporilor de apa notata cu e si exprimata in mm ~ol. ~~ slau__torr. lastieitatea sau presiunea vaporilor de ap~ creste en umiditaE ea a so uta qJa ~l en temperatura 6 a aerului, conform relatiei ;

e =P =
v

273

289

+e

qJa -

T 289 9a'

(;'').91)

in lcare T = ~73 + 6. ~ste temperatu:a absoluta a aerului, exprimata in K. ", cazu} cmd 3umldltat.ea abso~~ta a aerului prezinta valoarea maxima 9m~x9" !n g/m A' se obtine elasticitatea san presiunea maxima a vaporilor de ~r:id~~!~!: ;~a~i:~ ~~l.. Hg Asa~}orr, care depinde d~ ~emperatnra aerulni. tt . ~. .ae~ Ul 9" in /0' se poate exprima SI in funetie de elasticiarea par~Iala ~l maxima (de saturatie) a vaporilor de apa, conform expresiei :
e 9r =-100.
E

(5.92)

Materialele s,ielementele de constructie pot retine apa in masa lor sub urmatoarele forme: _ apa de construcjie, legata prin combinatii chimice de moleculele materialelor; _ apa de structura san hidratare, care participa la cristalizarea unor materiale ; _ apa higroscopica, absorbita sau adsorbita de materiale sub forma eapilara, Apa poate fi prezenta in cavitatdle materialelor ~i prin retinere meeanica, fara adeziune, datorita infiltratiilor din ploi sau ca urmare a fenomenelor de eondens la suprafata sau in masa elementelor de constructie. In conditii similare de temperatura s,i umiditate, materialele pot retine cantitati diferite de apa. Materialele care pot lega apa prin absorbtie, adiea direct din faza gazoasa, (aer) se numesc higroscopice. Umiditatea higroscopica este normala pentru elementele de constructie ; ea depinde de umiditatea aerului ~i nu influenteaza, in general, durabilitatea materialelor de rezietenta din eonstructii. 0 sensibilitate mare prezinta materialele usoare, termoizolante, care se pot degrada la umiditati mari ale aerului. Valorile umiditatii higroscopice (de sorbtie) a materialelor de constructie, care intereseaza practic, prezinta variatii intre 0,08 ~i 36,6 %, in Iunctie de temperatura ~i umiditatea relativa a aerului, In figura 5.28 se ilustreaz a in mod sugestiv formele de legatura mccanica a apei in elementele de constructie. Umiditatea totala a unui material este alcatuita din umiditatea de sorbtie (higroscopica) s,iumiditatea libera, conform schemei din figura 5.29 [44]. Umiditatea lib era este determinata de contactul direct al materialului cu apa in stare lichida sau din condensarea vaporilor. Umiditatile de echilibru care se
A

!/miuiloktf /oIo/ti 0 mukrio/ui E IAfO tleinft1fro.fie iescl'nlenhi fZol7o ca aer . I !.'ivel r:tJfi/or tfISCt7n!II7UU
Zt7uoJ!l

e=

1009r.

(5.93)
~~~ __ ~~~~TM-~~--

lv:,loril~ elastici~ati!or partials ale vaporilor de apa pentru diferite umiditaf.i r~ a+l;oeoOa aer~lu~, ~uprmse mtre 45 ~i 100 % ~i pentru temperaturi intre -2'0 e ~l t >: variaza mt~e 0,35 ~i 17,53 torr. !?res~unea de satur~~le a vaporilor de apa poate fi exprimata si in N/m2 avind 1~ veder~ r~la~Ia : 1 mm ?ol. Hg (torr) = 133,3322 Njm2.' , Valorile presiunilor de saturatie ale vaporilor P in N/m2 pent domeniul de temperat uri. +30 .. ~ooO smt cuprinse intre 4237 ~i 105 Njm2. " , ,rn
-"-I

s,

Fig. 5.28. Forrnele de legatura mecanica a apei in elernentele de constructie.

Fig. 5.29. Varlatia ~i stare a urrridltatli materialelon tn procesul de umezlre-uscare.

114

115

~
~

of to f-r--,-,--~~~
'" I--+-I--+-I--+-~

it(} r-r-r-r-r-r--;--r;
~ 8 I--+-H-H-~ ". ~5
'!J ~
~

~ r-tt:tdajf!tl~1, 1Qf.'% 4 f+81'ltIIll-fOO>:!<J

~2

Wffl7~V%1

rlderitlle izolt1murl! orfunicl'

.~ 2

J§

°5(} 70 80 gO t(}O !lmfull/uk relu/lv!

cer ~

1%

Vuld () f!!!!!.ertJlt! {J(} 70 /J(} gO tOd IJmiu'i!l!!e reldivtf aer fa, %

Fig. 5.30. Umiditatl de echilibru pentru diverse materiale de constructie.

D este coeficientul de difuzie a vaporilor de apa in aer, exprimat in m2js ; M~ - coeficient care variaza in Iunctie de temperatura medie em, a stratului de material. Pentru caracterizarea materialelor de construetie sub aspectul permeabilit at~i la vapori de apa se poate folosi ~i notiunea de conductivitate la vapori a, exprimata in kcaljm h torr, definita de expresia :

J(D!!__.

sta~i1es? pen~n~ diferite materiale (caramizi, betoane usoare, betoane grele, ata mmeral~ ~l mat~riale izolatoare organice) sint prezentate in graficele din figura 5.30 ~l nu depasesc 9 %, raportat la volum, pentru umiditatea relativa a aerului de 100%. Umiditatea unui material poate fi exprimata prin raportarea cantitittii de apa la mas a sau volum, Umiditatea gravimetrica, raportata la masa materialulni se exprima cn relatia : '

RD Tm

(5.98)

v:

5.11.6. CONDENSAREA VAPORILOH DE APA IN cO:\STRrCTII

vVga

lTu -

m;

100 =

ma

100,

tn.;

mo

(5.95)

in care;

Wga

mu masa materialului in stare umeda, in g; mo masa materialului in stare useata, in g; ma masa apei, in g. Umiditatea volumetrica Wv, in %, se exprima cu relatia :

este umiditatea

gravimetrica

absoluta,

in

%;

Procesul de trecere a apei din faza gazoasa in faza lichida are loc prin condonsare, atunci cind prin coborirea temperaturii aerului san prin c~e~terea concentra: ~iei vaporilor de apa in aer se obtine presiunea de. saturatie. ~unctuldero~a " in °0 al aerului umed la temperatura e ~i presiunea totala p a acestuia, c;:racteri~at printr-un anumit raport de amestec in~re ~a~r ~i vapori de .apa (g vaporij g aer), reprezinta temperatura la care trebuie raclt aerul, sub presmne constanta pentru ca sa devina saturat. Oondensul pe suprafata elementelor de constructie ~epinde. de gradu~ ~e ventilate a aerului din incaperi, de misearea aerului dm exterior, de va~l~~la temperaturii ~i umiditatii aerului interior, de omogenitatea constructiva a

Wv

-100,
Vm

Va

(5.96) iar V m
-

COfideflSllre ,fllperfie/old

in care Va este volumul de apa din material,

volumul materialului,

CtJlToensall';n masa elemefl fului

exkrior

5.11.5. CAHACTERISTICILE M;ATERIALELOR PRIVIND DIFUZIA VAPORILOR DE APA

I
b
exler/of'

!'t7t70l'n.fdll'

.fi!lJ,!'("~c/uIJ tOnflM.roreill mllSll e/emM/v/ui COflliMSdrt' /0 "or/em exler/doni

il7mrior

Ei/Qfurdll' Iff/l;',-IO{Jrti

_ Evoporore iflkrioorO

Pentr~ caract~rizarea materialelor de eonatruetie sub aspectul permeabilitau! Ia val!0fl de apa s.e poate folosi notiunea de rezlstenta la permeabilitatea la vapori, RVk' a unui element omogen de construetie, de grosime dk, exprimata in mis, conform relatiei : R "k=dk
RD

a
Condmsore

I
c

Clh7d~,1.Jore,fllrrhciolt!

C(/r.fe,~.!?

/n/eri(J{'

[o(7densore .fUfedrciolo"
I'll 1Tl0SQ

r-;

J(Dk D

=~,

Mk

Voporilleconoenst!lr e;rffrror

elemenffllv/

I'loole
"-

KDk

(5.97)

Condensorepe I'Q,.ome.nlul

CondelTsqre sUferkciolti Condensore ;n arasa e/eITlMlvl{// VoporineconoelTso/i Condensore ilT sirok/ exkrior 1'0rgS

in care: dk este grosimea elementului omogen de constructie, in m ; RD constanta caracteristica a gazului perfect pentru vapori de apa, in Jjkg K; Tmk temperatura absoluta medie a elementului de constructie, in K; l/KDk - factorul rezistentei la permeabilitate la vapori a stratului de material considerat;

exlerior
/nfer/or
EVIl/JOro/'t'exler/ood

inmrior
[vIJl'ororelnkrlooni

d
<I -

Fig. 5.31. Condensarea vaporilor de apa in masa elementelor de constructle :

Ja. steueturt omosene : b - 1a strnetnri en 1ariere etanse 1a exterior: c - la strncturi en b~riere. etanse 1a Inte~ior; d - 1a strueturi en str at de aer ventilat ~i en strat exterior etans : e - 1a strueturi en strat de aer ventIl a t 81 en strat exterior pores.

116

117

r:
peretilor ~i teraselor. La structuri neomogene, cu punti termice, condensul se poate produce in dreptul puntilor datorita temperaturli mai coborite a elementelor de constructie in aceste zone. Formarea condensului pe supratetele interioare ale elementului de constructie este influentata si de caracteristicile finisajelor. Condensarea vaporilor in mas a elementelor de constructie (pereti, terase), depinde de solutia constructiva (structura omogena sau neomogenaj, de etanseitatea supratetei interioare la actiunea vaporilor de apa ~i etanseitatea suprafetei exterioare la actiunea directa a apei din intemperii (fig. 5.31). La structuri omogene, procesul de migrare a apei este permanent, ca urmare a condensarilor ~i evaporarilor in masa ~i la suprafata elementelor; barierele etanse la exterior sau la interior ravorizeaza formarea condensului in strueturile respective. La umiditati mari sint indicate structuri cu straturi de aer ventilat care sa asigure, prin comunicare cu aerul exterior, eliminarea vaporilor de apa din elementele de constructie. coeficient de transfer al vaporilor de apa prin elementul t: ' de oonstructte, III s Im. . ~ .tLa elemente omogene, rezistenta la permeabilitatea la vapori de apa, Cal~ este 0 earacteristica a elementului de constructie, se poate prezenta sub forma.
o.

K.

01.'

- R vt-

+ R ,+
l,.

R re = R ti

+ d Kn
--

Tie},

=--.
iov

(5.100)

In STAS 6472-74 sint prezentate valorile 1/~D ~i dIKD, ale.unorm~ter!ale ~ d straturi subtiri foi in tunctie de grosnnea lor, tolosite la alcat~lrea su b f orma e . to ," • t~ lori mi ci praetic fie peretilor ~i teraselor. Deoarece RVi R". reprezm a va 01'1 ici, ' . admite: 1 1 (5.101) Rot = R; = d M = -;-.

KD

tc;

5.11.7. CALCtiLUL LA UMIDlTATE AL

CONSTRUCTIILOR

La elemente de eonstruc~ie aleatuite din. mai ~ulte stratur~, lleglijin~u~s: rezistentele de suprafata, la trecerea v~porilor, rezistenta totala la permeabilitatea la vapori se ealculeaza cu expresia :
1 R R t' = - ~" K",
1

5.11. 7.1. Hezistenta la permeabilitatea 1a vapor i de apa a elementelor de construetie, in reqim stational'. Sub influent a diferentei de presiune a vaporilor de apa din aerul interior, fata de elastioitatea vaporilor de apa din aerul exterior, Pte) are loc fenomenul de difuzie a vaporilor de apa, in functie de permeabilitatea la vapori a elementelor de eonstructie, de alcatuirea lor construetiv:_a ~i de conditiile de clima, In conditiile de regim stationar de umiditate (Pvi = const., Pre = const.), difuzia vaporilor de apa in elementele de constructie omogene (fig. 5.32) este conditdonata de rezistenta la trecerea vaporilor la supratata interioara, Rv;, rezistenta la trecerea vaporil or prin elementul de constructie, He ~i rezistenta la trecerea vaporilor de apa de la suprafata exterioara a elementului de construetie la aerul exterior, Rvq. Rezistenta totala Rov, 1a trecerea vaporilor de apa, in mis, printr-un element de constructie este data de relatia :
PVi)

+ + R ,", ... + R
-

Vn

=~

~d

Ie

1 Y
\.Dk

RD T ",k_ = D

b die _1___

KD/i;

M/c. (5.102)

Presiunea partiala de relatia : P,k

a vaporilor de apa, pe suprafata unui strat k, este data

= Pri -

p",

--P' R ..
v

b R"1e

= Pvi -

/:"Pv~R --;z; z,

"Ic'

(~103)
D.

u; = n; + s, +

R,_e = _1_ +
r

u, + _1_=~;
~e

~i

Aov

(5.99)

Reprezentarea grafica a curbei presiunii vaporilor de ~p,a sfe,p~at(ef" fae~e331a). . ilor in em si se prezinta in acest eaz ca 0 linie rmta 19. D. seara131 ~ san groSlffi, scara rezisteutelor y la permeabilitatea la vanori d e apa, rep rezentindu -se a vapor! ca 0 1inie dreapta (fig. 5.34). . .. in Cantitatea de vapori de apa sau dsbitul spec.lfl~ de ~aport ~e apa, Pa, kg/m2h, care tre?e printr-un element de construetie m regim statIOnar, se poate ealcula eu expresia :
T' ~

in care: Rti este rezistenta 131 trecerea vaporilor de apa de la aerul interior 131 suprafata interioara a elementului de constructie exterior, in mis, ~i fiind coeficientul de trecere a vaporilor de apa Ia supratata interioara ; {i Rve reztstenta la trecerea vaporilor de -"-"--i-. apa de Ia suprafata exterioara a ~. Pa elementului de constructie la aerul exterior, in mis, ~e fii~d coefici- vO!'Qr/0jHi entul de trecere a vaporilor de apa e}(ferifll' infer/or 131 supratata exterioara ; rezistenta la trecerea vaporilor de R" rf apa de la supratata interioara a elementului de construct,ie la supraFig. 5.32. Variatia presiunii vaporilor de apa prin structuri fata exterioara, in m/s; omogene.
118

Pa

= 3600

p,,; - Pve = Ro

3 600 _~Pv .

n,

(5.104)

Fig. 5.33. Reprezentarea gratica a curbei presiunii vaporilor de apa, la scara grosimilor.

Fig. 5.34. Reprezentarea gratica _a curbei presiunii vaporilor de apa, la scara. rczistentelor la permeabilitate la vapori de apa,

119

5.11.7.2. Caleululla eondens pe supratata interioara a elementelor de' construetie. Conditia de evitare a condensului se asigura daca este verificata relatia :
:1:' .:

in care R x este rezistenta termiea la transmisia caldurii in sectiunea x, in m2kjW, ,

calculata cu relatia :

(5.105) In acest scop este necesar sa se calculeze temperatura rioare a elementului de conatructie exterior, cu ajutorul

(5.110) - valorile pre8iunilor de 8aturatie, PV81 in Nfm2, al~ vaporilor de apa coresp~nzatoare valorilor temperaturilor ei, esi, e1, e2, ese, ee ill elem~ntul de cor:struc~Ie ; - eurba ela8ticitdtii (presiunilor partiale), Pv ale vaporilor de apa plecind de la elasticitatea PVi1 corespunzatoare umiditatii relative a aerului interior si P ve, corespunzatoare umiditatii relative a '" aerului exterior 9re· Micsorarea Trt "I \' . elastieitatii vaporilor de apa, !:l.pvx, inN 1m2, ill elementul de constructie se calculeaza cu relatia :
I'fl .

si

a suprafetei inteexpresiei: (5.106)

eSi = ei

rri

R (ei
o

Ei·

ee),

in care m este coeficientul de masivitate La pereti omogeni: Ro La pereti neomogeni:

=

termiea a elementului de constructie.

=1
rt.;

R,+

+ R,

+-4--' J.b
d

!:l.pvx (5;107)

RVi

+ Rvx ( pV'i - pve ) , n

~RVk
k~l

(5.111)

rt.e

(5.108) Ounoscindu-se temperatura aerului interior, et ~i umiditatea relativa a aerului interior, CPri, se poate determina temperatura de roua, "rn pentru care aceasta umiditate satureaza aerul ~i determina condensarea vaporilor de apa, Valorile temperaturilor de rona pentru diferite temperaturi tsi umiditati relative ale aerului interior sint prezentate in STAS 6472-74. Daca inegalitatea (5.105) nu este satisfacuta, este neeesar a se mari rezisten ta termica a elementului de constructie, Ro,' intervenind asupra grosimii sau naturii stratului termoizolant. 5.11. 7.3. Caleulul eondensului in interiorul elementelor de eonstruetie, Calculul la condens, in regim stational', presupune deterrninarea curbei ternperaturilor, stabilirea curbei elastieitatilor (presiunilor parttale) vaporilor de apa in elementul de constructie ~i a curbei presiunilor de saturatie a vaporilor, de apa pentru conditiile : ei = const., ee = const., 9i = const., CPe =.const. Pentru verificarea condensului in interiorul elementelor de constructie, se determina : 5 - oalorile temperaiurilor e (fig. 5.3.5), cunoscind ca intr-o sectiune la distanta x de la fata interiFig. 5.35. Verificarea la condens oara a elernentului de constructie, temperatura a elementelor de constructie : ex se poate calcula eu expresia : (5.109)

in care Pvx este caderea presiunilor partiale ale vaporilor de apa pina in ~tra,tu! x, in Njm2; RVi+R,x- rezistenta la permeabilitatea la vapori de apa pma la stratul x, in mjs; - valorile umiditdtilor relative, CPr' ale aerului din elementele de constructie pe baza relatiei : 9r
= ..E:!_ Ps

100.

(5.112)

Pentru evitarea condensului este necesar ca in orice sectiune a elementului de constructie sa fie indeplinita inegalitatea : (5.113) Verificarea condensului in masa elementului de constructie se poate face ~i pe cale grafiea, construindu-se la 0 anumita scara curbele Pv ~i Pv.' In cazul cind eurbele Pv ~i p"s se intersecteaza, rezulta ca are loc fenomenul de c~ndens. Delimitarea zonei de condens se realizeaza prin tangentele Pvi P81 (Aa) ~l Pve PS2 (Bb) la curb a presiunilor de saturatie care delimiteaza curba ~eala a presiunilor, avind in vedere faptul ca, in cazul condensului, zona a-b dm eurba Pvi - Pve nu mai are sens fizic. Condensarea vaporilor are loc in limitele a/b' care corespund valorilor p~ = PsI ~i p~' = PS2' ce rezulta ducind tangentele din A ~i B la eurba presiunilor de saturatie. , Oantitatea totala de vapori de apa mw, in kgjm2, ce se poate acumula ill elementul de constructie in perioada de iarna, se calculeaza, conform STAS 6472-74, cu expresiile : - in caeul cind zona de condon» este redU8a la 0 8~tprafatd de condens : (5.114)

curba temneraturilor e; 2 - curba prede saturatiePvsi ; 3 - eurba preslunilor partlale ale vanonlor 'Po : 4 - curba umldltatll relative a aerul ui in structura neretelui ~: 5 - curba llmilHtatii de sorbtle a elementelor de constructla ~ \V. 1stunilor

120

121

- fn cazul cind zona de condens are

m.;
=

grosime
PS2 -

jinita:
Pve )

- fn caeu! cind zona de conden» are

qrosisne jinita
PSI

:
)

3 600 (

Pvi -

R~

PSI _

R~'

w,

(5.115)

mv-

3 600 ( Pvi

R;

+ PS2 R~'Pve -

(5.119) apei de con-

in care N w este numarul de ore in care poate avea loc eondensul, in h ; R~,R~' - rezistentele la permeabilitatea la vapori a partii elementului de constructie dintre suprafata interioara ~isuprafata de condens ~i respectiv dintre suprafata de condens ~i supratata exterioara a elementului de conetruetie, in m/s; PsH P82 - presiunile partiale ale vaporilor de apa pe suprafata dinspre interior ~i respeetiv, spre exterior a zonei de condens, in N/m2. Limitarea eresterii umiditatii elementelor ~i materialelor de constructie ~i determinarea gradului de umiditate a elementelor de constructie se bazeaza pe urmatoarele eonsideratii : ' - cantitatea de apa mw, provenita din eondensarea vaporilor in masa elementului de constructie in perioada rece a anului, trebuie sa fie mai mica decit cantitatea de apa mv, ce s-ar putea evapora in perioada oalda a anului, adiea : (5.116) - eresterea umiditatdi mas ice a elementului, Aw, Ia sfirsitul perioadei de condensate, nu trebuie sa depaseasca valorile maxime admisibile, AWadm' prezentate in STAS 6472-74, deci: (5.117) in care peste densitatea aparenta a materialului care s-a umezit prin eondensarea vaporilor, iar dw- grosimea stratului in care se aeumuleaza umiditatea, care, ~entru structurile uzuale de pereti ~i terase, se ia conform datelor din figura 5.36. Cantitatea de vapori de apa ce s-ar putea evapora in conditii de vara, se caleuleaza eu una din relatiile : - in cazul cfnd zona de condon» este redusa la 0 supraja1a de condens :

in care N; este numarul de ore in care poate ave a loc eliminarea dens in conditii de vara, 5.12. SCHIMBUL DE AER IN CONSTRUC'fII

m;

3 600 (

Pvi -

R~

Ps

+ Ps R;'Pve -

N.

v,

(5.118)

Fig. 5.36. Stabilirea grosimii dw a stratului in care se acumuleaza vapori de apa :

..J.

Permeabilitatea la aer a elementelor de oonstructie caraeterizeaza sehimbul de aer pe cale naturala intre tncaperile cladirilor ~i mediul ambiant ~i intereseaza la aprecierea capacitatii de ventilare eeruta de asigurarea eonditiilor de confort ~i de tehnologie. Un om adult consuma in conditti normale de temperatura 20 ... 25 litri de oxigen pe ora, atunci cind efectueaza un lucru mecanic mijlociu (5 000 daN m/h) [46J, [104]. 'finind seama de cerintele igienice pentru cladirile civile ~i soeial-eulturale si de cerintele tehnologice in ineaperile de productie, este necesar ca aerul interior sa-~ipastreze compcsitia sa in limitele admisibile. Aerul natural inspirat de om se compune din oxigen 20,9 %, azot ~i argon 78,77 %, acid carbonic 0, 35 % ~i 0 cantitate variabila de vapori de apa. Aerul expirat contine 4,4 % acid carbonic, 15,4 % oxigen, 78,11 % azot ~i argon ~i este saturat cu vapori de apa, Pentru asigurarea conditiilor de viata este indicat ea oxigenul din aer sa nu coboare sub 17 %. La proeentul de 11 % oxigen in aer, omul rezista 0 durata Iimitata, Limita maxima privind cantitatea de bioxid de carbon pe care 0 poate eontdne aerul dintr-o incapere pentru a permite viata omului, pe durata limitata, este de 4 %, iar la durata mai mare, limita maxima este de 1 ... 2%. La un confort superior, continutul aerului in bioxid de carbon trebuie sa fie sub 0,003 %. Pentru asigurarea eonditiilor normale in ineaperi, in ceea ce priveste eompozitia aerului, este neeesar ca ventilarea pe cale naturals, sa asigure urmatoarele schimburi pe ora ale volumului de aer din incaperi, in funetie de destinatia acestora: (2 .•. 3) V/h; - bucatarie (2 ... 3) V/h; - baie, dus - grup sanitar in locuinte 25 m3/scaun; - camera de locuit (0,5 ... 0,75) V/h. La structurile traditionale de pereti din zidarii ceramice, datorita porozitatii naturale a materialelor ceramice se asigura ventilatia naturala a incaperilor, fara 0 preocupare speeiala prin proiectare. Adoptarea unor structuri noi, bazate pe folosirea betonului vibrat ~ia structurilor din materiale impermeabile face ea problema permeabilitatii la aer a elementelor de constructie sa fie mai eomplicata.
5.12.1. BAZA FIZICA A SCHIMBULUI DE AER DIN iNCAPERI

r;rf
o 122

a - perote omosen : b - perete neomcgen eu stratuJ de masH. mare la exterior: c - pel ete neomosen ell stratul de masa mare la interior; d - acoperie teresa,

Schimbul de aer dintre incaperile unei constructii ~i mediul inconjurator se produce datorita diterentei de presiune dintre aerul interior ~i eel exterior. Diferenta de presiune tl.p dintre aerul interior ~i exterior poate fi de natura

123

Fig. 5.37. Variatia presiunii aerului lnaltimea unei inciiperi.

pe

termica san determinata de impaetul produs de actiunea vintului pe supratata exterioara a elementului de constructie. Presiunea termiea, /),.Pt, exprimata in Pa, provine din faptul ca la aceeasi presiune barometrica, aerul exterior este mai greu, fiind mai rece, in comparatie cu aerul interior care este mai cald. Datorita diferentei de temperatura si deci de greutate, ia nastere o diterenta de presiune (fig. 5.37), care la distanta h de axa neutra prezinta valoarea : Pi)

In care

sint eoeficientii aerodinamiei ; viteza vintului, in m/s; Pa greutatea specifica a aerului, in Kg/m 3 ; fl acceleratia gravitatiei ega,la cu 9,81 m/s2; Sa temperatura aerului exterior, in °0. Pentru viteza vintului, ce intereseaza practic, cuprinsa intre 1 ~i 15 m/s. /),.Pv, in mm col. H20 presinta valori cuprinse intre 0,04 ~i 9,00 mm col. H20. Presiunea totala a aerului este data de relatia :
1)D 1)2 -

/),.P = /),.Pt

+ D.p,.

= gh

DO

To (_~_ .._

r,

_2_) +
r,

1)1-1)2

2g

(5.124)

/),.Pt

gh( pe -

gk Po

(_1 ---!--) To, r,

T;

(5.120)
5.12.2. CARACTERISTICILE ELEMENTELOR DE PERMEABIUTATE DE CONSTRUCTIE LA AEB A

in care g este acceleratia gravitatiei, de la planul neutru pin a la seetiunea

Po

egala cu 9,80665 m/s2; considerats., in m ;

To

h - distanta

= 1,293 kg/m3 ~i

= 273,15 K;

Ti, T; - temperaturile absolute ale aerului exterior si respectiv interior, in K. . Greutatea specifica a aerului Pa se poate calcula in functie de temperatura, cu relatia :
Pa= -~1,293

(5.121)

Permeabilitatea la aer a materialelor de constructie se exprima prin coeficientul i, de permeabilitate, care reprezinta cantitatea de aer ce trece printr-un cub de material cu latura de 1 m, pe durata de 0 ora ~i pentru 0 diferenta de presiune dintre suprafetele opuse, de 1 mm col. H20, avind dimensiunea kg/m h mm col. H20 sau 8. In STAS 6472-74 se prezinta valorile coeficientilor de permeabilitate la aer a diverselor materiale de constructie. Permeabilitatea la aer Pa, in kg/m2 h mm col. H20 sau in s/m, a elementului de constructie omogen, de grosime d, este data de relatia : Pa
i =-. d

1+~

273

(5.125)

In cazul cind ferestrele nu sint deschise ~i elementele de constructie au aceeasi permeabilitate, pe toata inaltdmea, diferenta maxima de presiune rezulta :
/),.Pmaz

= 0,5 kg

Pa

(_1 __ 1 ) r,
T;

Rezistenta la permeabilitate la aer a unui element omogen de constructie, in m2 h mm col. H20/Kg sau in mIs, este inversul permeabilitatii la aer : Ra=-=--·
Pa 1 d
i

To.

(5.122)

(5.126)

La transformarea unitatilor de masura SI ~i tehnice ale presiunii aerului se au in vedere relatiile : p(daN/m2) = 13,595 P (torr); iar in Pascal : 1 mm col. H20 = 1 daNjm2 = 10 Pascal (Pa); 1 Pa Presiunea datorita vintului
=

1N/m2. cu relatia :
1,293

Pentru principalele materiale de constructie, rezistentele la permeabilitate la aer prezinta valori cuprinse intre 0,2 m-h mm col. H20/kg (vata minerala de 5 em grosime) ~i 2000 m-h mm col. H20/kg (beton de 10 em grosime). Resistenta efectiva la infilt.ratia aerului, in mIs, prin elementele de constructie exterioare, in mai multo straturi, se caleuleaza cu expresia : (5.127)

se calculeaza
2g 2

/)"p,,-

2g

1-"-I 273

8a

(5.123) ~n care Raj este rezistenta efectiva la infiltratia m tts]«, aerului a unui strat component,

124

Debitul specific de aer ma, in kg/s, ce trece printr- nn element de construetie, influentind confortul, este dat de relatia : ma
=

~s-= Rael IS, d

s»

t:J,.P,

Pentru aprecierea globala a calitatii termice a unei cladiri, se poate lua in considerare coeficientul volumie de transfer al cladirii K; in kcaljm3h, definit de expresia :
~ KiS; d6

(5.128)

+ 0,35 Vnd6
V

(5.131)

in care D.P este diferenta de presiune dintre aerul interior ~i exterior, in Pa, iar S - suprafata elementului exterior de constructie, in m".
5.12.3.

CAI,CULUL PERM:EABILIT1TII

LA AER A COlX!',TRU.TIILOR

La calculul permeabilitatii la aer a construetiilor intervine in primul rind aspectul limitarii schimbului de aer, dintre interiorul ~i exteriorul incaperilor, pentru ca pierderile de caldura ale elementelor exterioare de construetie sa nu depaseasca 5 % pentru constructii civile ~i de locuit ~i 10 % pentru construetii industriale. In acest scop este necesar sa se asigure respeetarea relatiei : (5.129) in care R. nee este rezistenta necesara la permeabilitatea la aer a elementelor ' exterioare de eonstructie care se ealculeaza in funetie de rezistenta termiea necegam Ronee, in m2KjW ~i de viteza v a vintului, in ta]«. Pentru peretii exteriori, acoperisurile-terasa ~i planseele peste gangurile eladirilor publice si de locuit, Ra nee ,se. determina cu relatia : , , (5.130) in care n este un factor egal cu 3 530 pentru cladirile publice ~i de locuit incalzite ~i cu 1 765 pentru cladirile industriale Incalzite, iar v - viteza de calcul a vintului din zona geografica respectiva, insa minimum 5 m/s. Folosirea peretilor exteriori cu 0 permeabilitate la aer mai mare de (),4 m3/m~h, pentru 0 diterenta de presiune a aerului de 1 mm col. H20, este neindicata,

eoeficientul general de transfer al caldurii pentru elementul exterior de oonstructie Sf, in kcaljm2hOO; supraf'ata elementului exterior de constructie (perete, acoperis, tereastra), cu coeficient diferit de transfer al caldurii, in m 2;diterenta totala de temperatura pentru calculul pierderilor de caldura ale cladirilor conform STAS 1 907 -72 in °0; caldura specifica a aerului, in kcaI;oO m3; 0,35 volumul cladirii in m3 ; V nurnarul de schimburi orare de aer, necesare din cerinte biologice. Astfel, la cladiri de locuit cu 5 niveluri, cantitatea de caldura necesara incalzirii unui apartament, este variabila cu latimea cladirii intre 5 400 kcaljh pentru 9 m ~i 2 500 kcal/h pentru 24 m. Pentru blocuri punct, cantitatea de caldura consumata pentru incaIzirea unui apartament este de 6000 kealjh ~i scade sensibil pina la 1200 kcaljh, pentru blocurile tip bara, Criteriul abordat privind economia de energie ~i combustibil la incalzire este determinat de reducerea transferului de caldura prin elementele exterioare ale eladirii (pereti, acoperisuri, timplarie). Oriteriul de rezistenta termica minima necesara definit de STAS 6472-74, nu poate constitui un criteriu de rezistenta optima sub aspectul economiei de energie in exploatarea cladirilor. La structuri de pereti omogeni, calitatea de rezistenta termica rezulta din luarea in considerare a expresiei Ro, in m2hOCjkcai : Ro
=

in care K i este

0,193

+ _c!__; A

(5.132) .

5.13. PROIEOTAREA

HIGROTERMIOA A ELEMENTELOR DE CONSTRUO'_{:n

CO:VSIDERATII (.E:VERALE

5.13.1.

Pentru obtinerea valorii maxime R, se are in vedere alegerea corespunzatoare a materialului, astfel incit A sa prezinte valori minime in raport ~i en cerintele de rezistenta mecanica a elementelor considerate. Limitele de variatie ale grosimii d a peretelui omogen sint relativ mici, determinate de considerente constructive ~i tehnologice. La structuri de elemente in mai multe straturi, se poate action a asupra caracteristicilor AiZ ale materialului termoizolant prin alegerea judicioasa a acestuia cit ~i asupra grosimii izolatiei, d;z. Grosimea termoizolatiei se poate optimiza din eonditia ca S din expresia (5.133) sa prezinte valoare minima: S =C

Una din problemele fundamentale ale dezvoltarii aetuale ~i de perspectiva a cladirilor ~i eonstructiilor, se refera la consumul de energie ~i combustibil 1a Inveatitie ~i €Xlploatare. In acest sens, prezinta interes deosebit capacitatea de izolare termica amateriaIelor si elementelor de eonstructie, forma eladirilor ~i conditiile ventilarii naturale ale acestora.

+ I + nE,

(5.133) cu gradul de

in care: S reprezinta costul total comparabil, in leijm2; C - costul elementului de constructie care variaza protectie terrnica, in lei jm 2 ;

126

127

I este cota parte din eostul instalatiei de indllzire' centrala, in lei/m2 ; numarul de ani de n calcul ; costurile annale de E exploatarepentru instalatia de incalzire, in leijrn 2 an. a In eondrtiile analizei comFig. 5.38. Influenta pozltiei izolatiel termice la peretl in portarii termice in regim statrei straturi : tional', rezistenta termica a a - eu izolatie termica dispusa la iuterior: b - cu tzolatla, termica dlspusa unui element de construela exterior. tie (perete, terasa), in mai multe straturi, rezulta analitic aceeasi ca valoare, independent de pozitia straturilor in structura, corespunzatoare relatiei : (5.134 ) Datorita faptului ca in realitate exploatarea cladirilor are loc in regim nestational' de temperatura, este necesar a se lua in considerare ~i alte aspecte care conditioneaza comport area higrotermica a elementelor de oonstructie. Astfel, la structuri de pereti in trei straturi, daca izolatia termica este dispusa la interior (fig. 5.38, a), diferenta de temperatura pe grosimea izolatiei, L\6tz = = 61 62 este maxima in raport cu caderile de temperatura in st~aturile de beton. Stratul interior de beton este mai cald iar structura elemerrtului de constructie este judieioasa la sisteme de incalzire discontinua. In eazul izolatiei termiee dispusa spre exterior (fig. 5.38, b), diferenta de temperatura L\O= = 6Si - 61 III stratul portant este minima, stratul de masa mare este mai cald, iar structura elementului apare mai judieioasa la sisteme de inealzire continua. Stratul termie dispus spre exterior protejeaza stratul rizid de beton, atit de actiunea inghetului cit ~i de radiatia solara, 0 Asttel, la incaperi eu durata mica de utilizare, apare in principiu indieata structura de perete eu stratul de izolatie termica dispus la interior (fig. 5.39, a),

deoarece capacitatea de aeumulare termica a acestui strat ridicarea temperaturii este rapida :

este

redusa,

iar

(5.135) La incalzire continua este indicata structura cu stratul de mare aeumulare dispus la interior (fig. 5.39, b), deoarece in acest caz se verifica inegalitatea : (5.136) Cresterea rezistentei termice a, ferestrelor se poate obtine prin adoptarea de trmplarie cu 3 ~i 4 rinduri de geamuri, separate cu straturi de aer de 1 ... 4 em ~iprin etansarea perfecta a rosturilor dintre toe ~i perete, cereevea ~i perete, geam si cercevea. Cresterea etanseitatii ferestrelor impliea masuri adecvate privind ventilarea naturala a incaperilor in mod organizat, in raport cu conditiile ~i eerintele de exploatare. Din punetul de vedere al migratiei vaporilor de apa din interior spre exterior, comportarea elementului de constructie depinde de pozitia stratului termoizolant. In cazul strueturii eu termoizolatia dispusa la interior (fig. 5.40), difuzia vaporilor de apa spre exterior este limitata, deoarece betonul se opune in mai mare masura la trecerea vaporilor de apa in comparatie cu stratul de izolatie termica, fiind posibila acumularea lor in aectiunea S - S. Struetura de perete, eu izola.tia termiea dispusa la exterior (fig. 5.41), este nu numai eea mad indicata din punet de vedere termic, dar prezinta avantaje si sub aspeetul difuziei vaporilor de aps, La structuri de pereti cu materiale etanse la vaporii de apa, dispuse la exterior, cum sint sticla, metalul, azbocimentul, PVC-ul ondulat, poliesterul ondulat, fibroeirnentul (fig. 5.42), eliminarea e:x1cesuluide umiditate se realizeaza prin ventilarea naturala a canalelor vertieale de aer, dispuse spre exterior, in comunieatie la partea superioara §i interioara a elementului, cu mediul ambiant.
RVJ

RV!
IfV!

,fyZ

KV2 ,f'vJ

2 J
R.V2<RV!

1
J

uti
!

IJ'

of
apa printr-un perete de beton
en stratul de Izolatie terrnlca dispus la exterior:
1- strat de beton : 2 - lzolatle tennica : 3 - tencuiala axtertoara,

II

u2
Perete en aer ventilat: strat de

o
Fig. 5.39. Capacitatea de aeumulare terrnica a peretelui in doua straturi, de izolatle termica dispus : a - la interior; b - la exterior. en stratul

Fig. 5.40. Difuzia vaporilor de apa printr-un perete de beton eu stratul de izolatie terrnica dispus la interior:
1 - strat din beton; 2 - izolatie mica; 3 - tencuiala interioara, ter-

Fig. 5.41. Difuzia

vaporilor

de

Fig.

5,42.

1 - strat de beton armat: 2 - tenculaJil. Intertoara : 3-izolatie termica : 4-strat exterior impermeabil (stiela, metal. materiale plastlce, azbociment) ; 5 - strat de aer ventilat.

128

9-

c. 374

129

La incaperi cu umiditati mari interioare, peste 7~%, se dispune pe partea calda a peretelui un ecran para-vapori, alcatuit din : - pelicule de vopsea pe baza de ulei, email pe baza de alchidal, vopsea bituminoasa sau bitum la eald, email pe ba,za de copolimer vinilic, email pe baza. de clor-cauciuc; - folii din carton bitumat, impislitura din fibre de sticla bitumata, polietilena, aluminiu ; - straturi complexe, alcatuite din eartoane ~i pinze bitumate, impislituri sau t,es?~uri din sticla bitumataIntre straturi de bitum etc.
5.13.2. DUIENSIONAREA TERl\UCA A PlmE'fILOR

Compc rtarea higrotermica a peretilor depinde de caracteristicile fizice ale materialelor folosite ~i de modul de alcatuire a structurilor. Peretii omogeni prezinta, in general, 0 comportare buna din punctul de vedere al reziatentei termice, al permeabilitatii la vapori de apa ~i aer, daea materialele folosite au densitatea aparenta cuprinsa intre 1 200 ~i 1 800 kg/m3, iar conditiile de microclimat sint in limite obisnuite 6; = 18 °0, in camere de zi, 6; = 22°0 in bai ~i in conatructiile cu confort sporit ~i CPi = 30 ... 60 %. In conditii de umiditate mai mare este necesara proteetia suprafetei interioare a peretilor cu bariere de vapori. La structuri neomogene de pereti, in mai multe straturi, din materiale cu denaitatd aparente foarte diferite, de la p = 30 kg/m3, pentru polistiren eelular la p = 2 400 kg/m3 pentru betonul vibrat, folosit la panouri mari ~i structuri monolite, in mai multe straturi, trebuie lnate in considerare anumite principii relativ la eomportarea higrotermica care conditioneaza exploatarea normala a eladirilor. Aceste principii se refera la reziatenta tenniea minima, comportarea strueturilor in zona puntilor termice ~i la eolturi, permeabilitatea la vapori de apa ~i caracteristicile de amortizare ~i defazaj ale oseilatiilor termice.
t;5.13.3. REZISTENTA TERMJCA ,\ PERETILOB

in care 6; este temperatura aerului interior, in functie de destinatia incaperilor in °0·, ,,' 6e - temperatura conventionala de calcul a aerului exterior in 00 conform zonelor climatice din STAS 6472-74, dupa care teri~ toriul ~arii noastre este impar~it ill 3 zone climatice (zona I cu - 1200, zona a II-a cu - 15°0, zona a III-a cu - 1800): n - coeficient care depinde de pozitia suprafetei exterioare a elementului de constructie, fata de aerul exterior, avind valori intre 0,4 ~i 1 ; 6;max valoarea diferentei maxime admisibile dintre temperatura aerului interior ~i temperatura suprafetei interioare a elementului de constructie, in 00, egala eu 6; - 't"n intre limitele 4,5 ... 1200. Temperatura de roua "t"n care intervine la satisfacerea conditiilor de confort se calculeaza determinind presiunea vaporilor de apa din' aerul interior' in N/m2, cu relatia : '

.a

p.i = .!..!_

100 •

Wi'

(5.139)

Folosind datele din STAS 6 472-74, se poate deduce temperatura pentru care presiunea par~iala a vaporilor de apa, caleulata cu relatia (5.139), devine presiune de saturatie. Aceasta temperatura corespunde punetului de roua si reprezinta valoarea de calcul pentru -r r' In STAS 6472-74 sint prezentate valorile rezistentelor minime necesare la transfer termic, Ronee, ale peretilor exteriori ~i ale teraselor la eladiri de locuit, social-culturale ~i industriale, cu degajari mici ~i mijlocii de caldura.
Tabelul5.1 Tabelul
Temperatura exterioaril. de caleul 6e• "0

5.2
I

I I
I
I

Zona cllmatlca

I
i
i

Temperatura exterioara de ealoul 6•• "0

Rezlstenta termlca necesara Ro nee. m2 K/W

-12 0,65 0,71 0,77

Pentru asigurarea confortului la cladirile seopul dimensionarii economice a instalatiilor ca pierderile de caldura prin pereti, ferestre minime. Aceasta cerinta implica respectarea

inegalitatdi :

de locuit ~i social-culturale ~1 III de incalzire centrala, este necesar ~i u~i sa fie in limita unor valori

a II-a a III-a

I I

-15 -18

I I
,

I,
I
I

Zona climatica

ReZiS!:~a;:rmicil.

I
I
I I

Ro nee. m2K/W

I I a II-a ___ I a III-a

r-·---

-12 -1:'i -18

0,53 0,58 0,6'1

I I
I

'

(5.137) in care este rezistenta termica corectata a peretelui, in m2K/'V, definita de relatia (5.47); mcoeficient de masivitate avind valorile date in STAS 6472-74, intre 1,0 ~i 1,10, in functie de valorile indicelui inertiei termice, conform relatiilor (5.83) si (5.84); Ranee rezistenta termica neeesara, in m2K/W. Rezistenta termica necesara se calculeaza cu expresia :
Roc

onec -

(0;- Oe)n ~Oi max

i,

(5.138)

Pentru eladiri de locuit, spitale, gradinite de cop ii, crese, considerindu-se 6; = 20°0 ~i .l6; max= 600, Ron,e' in functie de 6. (pentru zonele climatice I, a II-a ~i a III-a din R. S. Romania) rezulta conform datelor din tabelul 5.1Pentru eladiri publice, teatre, cinematografe, scoli, eluburi, anexe socialculturale,. considerindu-se 6i = 18°0 ~i .lei max = 800, Ranee rezulta conform datelor din tabelul 5.2. . Val?rile ,Ronee pentru terase, considerind 6; = 20 ~i 18°0, .l6i max = 4,5 §1 5,5 0, smt prezentate in tabelul 5.3. Valo~ile :prezentate in tabelele 5.1 5.2 ~i 5.3 sint considerate minime, e~e putmd fi optimizate pe considerentele economiei de energie, de combustibil §l metal, avind in vedere atit costurile de investitie, cit ~i cele de enploatare ale elementelor de constructie, ale sistemelor de incalzire ~i de eonditionare a aerului.

130

131

Tabelui 5. .1

I
Destinatia cladirii I 6. ~ - 12'0

Zona climaticA a II·a 6e ~ - 15'0 a III·a 6e = - 18'0

!
!
r I,

I I

I
I

Valorile Ul' •. Un se calculeaza in funetie de inertia termiea astra turilor eomponente eonform datelor din STAS 6472-74. Dimensionarea elementelor de eonstructie la defazajul oscilatiilor termice presupune verifiearea inegalitatdi :

n«>

"fInee

(5.145)

Incapcri etc., 6i

de loeuit, spitale, = 20°C, bo6i max

crese, gradinite = 4,5°C

de copii

-----

0,88

0,95

1,03
r

gari, cladirl scoli, cluburi, cinematografe, Teatre, social-culturale, sanitare, anexe ale intreprinderilor industriale etc., 6i = 18°C, bo6i max = 5,5°C

II

0,67

0,74

0,81

La strueturi de pereti omogeni cu tencuiala ~i la pereti in mai multe straturi perpendieulare pe direetda fluxului termie, rezistenta termica globala R, se calculeaza cu expresia : (5.140)

Pe plan international nu sint normate valori minime privind intirzierea de faza, "fInee' Fr. E i e hIe r [38J, pe baea amortizarii minime v, indica valorile neeesare pentru defazajul oseilatiilor termiee ale elementelor de construetie intre 6 si 14 ore. Dupa A. SkI 0 v e r [104J defazajul oscilatiilor termiee "fief' se poate ealcula cu relatia :
"fief = 1~ (
v

40,5 D - arctg

(Xi

+ S24 V 2

(Xi

+ arctg

S24

+ (X. V 2

ore

).

(5.146)
"fief

La structuri cu expresia :
5.13.4. Al\lOHTIZAREA ~I DEFAZAJUL OSCILATIILOR TERMICE

de pereti in mai multe straturi, (40,5 ~ DI, -aretg

k~l (Xi

ealeulul defazajului

se face (5.147)

"fie! = _1 15

Pentru aprecierea stabilitatdi termice a unui element de constructie, se calculeaza valoarea efectiva a amortizarii osoilatiei termice Vet ~i se compara eu valoarea normata a amortizarii "nee verificindu-se inegalitatea : (5.141) Valorile necesare ale amortizarii amplitudinilor variatiilor de temperatura, , dupa Fr. E i e h l e r [38J, sint euprinse intre 10 ~i 25, in functie de tipul elementului de constructie. Valorile amortizarii termiee efeetive Vel se calouleaza pentru elemente omogene, cu indicele inertiei termice D < 1, cu ajutorul expresiei :
V

(Xi

UiV 2

+ arctg

o, + (XeV-i

(x.

).

U, si Il, se calculeaza pentru fiecare strat component, in functie de pozitia stratului si valorile Dk• Coeficientul Ui se ia egal cu U1 ~i U; egal cu Un. o analiza mai amanuntita a fenomenului presupune luarea in eonsiderare ~i a capacitatii de aeumulare termica a elementelor de constructie, precum ~i a influentei transmisiei plane la eolturi ~i in zona puntilor termice, la structuri omogene ~i neomogene.
5.13.5. CARACTERISTICILE PERETILOR CU llUNTI TERl\fJCE

nee

(5.142) in care e este baza logaritmilor naturali (2,718), iar U - coeficientul de asimilare a caldurti la suprafata elementului de constructie, dat de relatia : U
= RS24
1

+ rxi + Rrxi
amortizarii

(5.143) termice efective se

La structuri in mai multe straturl, calculeaza eu relatia :

valoarea

Sn

Sn

+ Un

U"-1

(Xn

sn+l

(5.144)

(X.

La strueturi de pereti cu puntd termiee, cercetarile efectuate de J. Berthier in Franta [l1J, ca ~i cereetarile din tara no astra [44J, [46J, arata ca influent a puntii termiee descreste cu raportul aId (fig. 5.43) in care a este la~imea exkrror exterior puntii termice ~i d grosimea pereteee 1> 1 lui. Reducerea grosimii puntii termice la 3 em, tehnologic minim necesara, conduce la tmbunatattrea comportarii termice a peretelui, Efectul de punte termiea este mai Dt.. redus la structura de perete cu stratul ifilErior Q de mas a mare la interior (fig. 5.43, a), Fig. 5.43. Pozitia stratului termoizolant ~i in comparatie cu structura cu stratul comportarea puntii termice: de mas a mare la exterior (fig. 5.43, b). a - struetura Judlclos reallzatl!. din punctul de vedere al in STAS 6472-74 si in Normaticomportarf!tennice; b - Btructuri),cu eficient1l.termicA redusa : 1 - strat de masa mare; 2 - strat tennoizolant; vul CAEE privind te~otehnica in 3 - strat de protectte,

132

133

;\z

,liZ

~=~m~~----~~~~--~~ (kQ=komin)

1'&.semill

! 1\

I I /1 I I II k" i.H' III. J Ifi'lt II}·,f //!'5 /1

1,2

t~1

KooRomax

Us/max

(,r,"ko mill)' f--'!'==~:L.._---I9;

Fig. 5.44. Variatia temperaturilor zona puntli terrnice. in Fig. 5.45. Valorile coeficientului '1JP' in nmctie de tipul puntii terrnice (I; II; III sau IV) ~ide raportul a/d. FJg. 5.18. Corectia termica a puntii in zona cent urii planseului (imbinare orizontala) :
J - panou de planseu : 2 - panou de perete exterim; 3 - beton de monolitizare: 4 - izolatie termtoa suplimentaril: 5 - mortar de poza: 6 carton bitumat : 7 - strat etans la apil : 8 - mortar decorativ.

constructii, pentru calculul rezistentei minime ~i a temperaturii puntilor termiee (fig. 5.44), se reoomanda relatiile :

minime in zona (5.148) (5.149)

Fig. 5.49. Corectia termica a puntil in dreptul niselor de radiator ~i a centuriJor de planseu :
1 - perete de grosime red usll In zona nisei ; 2 - IzoJatle termicll. rigidll ; strat de carton bitumat : 4 - tencuialll pe plas!). de rabit.

a-

in care: R, este rezistenta la transmisia caldurii in sectiunea neinfluerrtata de puntea termica, in m2K/W; rezistenta la transmisia caldurii in zona puntii, in m2K/W; 'YJp coeficient de corectie in functie de tipul puntii ~i de raportul aid, conform graficelor din figura 5.45; -e, temperatura de rona conform conditiilor de microclimat interior, in °0.

R;

...
r-'_'_

Luind in considerate cerintele de confort privind eliminarea riscului de COl1dens ~i a miesorarii pierderilor de caIdura in zona rpuntilor, este neeesara coreetia termica a puntilor, la imbinarile vertieale ale cladirilor cu struetura din panouri mari prefabricate (fig. 5.46), la eolturi (fig. 5.47) ~i la tmbinar! orizontale (fig. 5.48). Conform prevederilor STAS 6472-74, elaborat de Oatedra de Oonstructii civile ~i industriale de la Institutul Politehnic din Iasi, este necesara eorectarea, tuturor puntilor termiee ee pot interveni la centurile-buiandrugi, la eenturi eurente de plansee, in zona niselor de radiator (fig. 5.49), lutndu-se in considerare inegalitatea : (5.150) E, ».2R, .
II-HIIII-III;IV-IV I-I

2xJptfJ

,"

1=50 ... 80cm

-...........

...._ .r

5.13.6. ETAN~EITATEA LA APi\. A PERETILOR

-....

2
~

3"
,

I
Fig. 5.46. Corectia termlca a puntli la Imbinarlle verticale ale panourilor prefabricate de pereti :
1 - panou exterior; 2 - panou interior: 3 - beton de monolitlzare ; 4 - arml!.turi in Imbinare: 5 - Izolatle termicil ~llpllmentar!l; 6 - carton bitumat; 7 - strat etans la aer (semiteaviL din PVC) : 8 - mortar decorativ.

,
/

I---::

lo25cm

efr:¢5

Fig. 5.47. Corectia terrnica a puntu la coltul unei cladiri :

a-

1 - perete exterior: 2 - elemeut prefabricat de col~ ; stilp mono lit ; 4 - tzolatle termiciL Buplimentari)..

Cerintele privind etanseitatea la apa a eladirilor se refera,la faptul ca apa nu trebuie sa apara in interiorul eonstructiilor ~i nu trebuie sa vina in contact cu materialele a carol' funetiune san durabilitate pot fi afectate de actiunea ei [44J. Unul din fenomenele care fundamenteaza difuzia apei prin materials ~i elemente de constructii este capilaritatea. Daca intr-un vas cu apa (fig. 5.50) se scufunda tuburi de diametre diferite, apa se urea in aceste tuburi cu atit mai sus cu cit diametrul este mai mic ; hI > hz, daea dl <Z ds• Pentru prezentare mecaniea a fenomenului (fig. 5.51) se admite ca exista o for~a vertical a in lungulliniei de contact intre peretele tubului ~i meniscul de separatie aer-apa.

135

Pentru ca presiunea aerului datorita vintului sa determine penetrarea apei in fisuri, trebuie ca apa sa constituie un fel de dop, adica fanta nu trebuie sa fie prea deschisa. In fantele care au 0 deschidere mai mare de 4 ..• 5 mm sau in tuburi cu marimea diametrului superioara valorii de 8 ... 10 mm, aeest dop de apa nu se mai Iormeaza. Apa se regaseste sub forma de picaturi, intre care curentul de aer poate sa circule. Presiunea e:Xlercitata de vint este in acest caz mult diminuata,

Fig. 5.50. Ascensiunea capilarii a apei in tuburi de Inaltimi diferite.

Fig. 5.51. Reprezentarea rnecanica a fenomenului de capilaritate.

5.13.7. CALCULUL LA UMIDITATE AL ACOPERI~ULUI TERASA

Tensiunea superfieiala a lichidului echilibreaza greutatea eoloanei de apa care 0 separa de suprafata lib era a lichidului conform ecuatiei de echilibru dintre forta eapilara ~i greutatea eoloanei de apa : (5.151) in care A este tensiunea superficiala a liehidului, in N /m; p - masa specifica a liehidului, in kg/m3; R - raza tubului, in m; g - acceleratia gravitatiei, in m/s2, iar h - inaItimea coloanei de lichid, in m. Dupa efectuarea unor simplificari se obtine : h=--'
gpR 2A

5.13.7.1. Bezlstenta necesara a aeeperlsului la vapnri de apa ~i aero Rezistenta necesara la permeabilitate la vapori Rvnec a planseelor duble de terasa cu spatii ventilate sau a acoperisurilor din plaei mici, rigide (tigle, placi san foi de azbociment etc.), trebuie sa satisfaca conditia : (5.155) Bezistenta necesara la permeabilitate la aer R; nee a acoperisurilor teras a ale cladirilor de locuit ~i social-culturale trebuie sa indeplineasea conditia : (5.156) 5.13.7.2. Caleulul umiditatii aeumulata in aeoperls, Determinarea starii de umiditate a acoperisului are loc pentru durata medie in care se produce condensul, iar temperatura exterioara de calcul se adopta ca temperatura medie pe acest interval de timp. Oantitatea de vapori de apa Pa, in g/m2, condensata in elementul de constructde in perioada de iarna, se caleuleaza cu relatla (5.157) pe baza elementelor prezentate la paragraful 5.11. 7 : (5.157) in care P

(5.152)

relatie care reprezinta legea lui Ju r i n. tn cazul apei, ecuatia (5.152) ia forma: h - __!~
R

(5.153)

in care h este inaltimea de ascensiune a apei in tub, in mm, iar R - raza tubului, in mm. . .. Fortele de capilaritate pot sa produca numai un lucru mecanic h~l1ltat; el~ reprezinta 0 energie potentiala auseeptibila de a prod':l<;_easce~s~~e,a apei prin capilaritate (fig. 5.52), numai III conditiile III care se manifesta suprapresiunea aerului, cu 0 valoare cel putin egala cu inaltimea h. . Apa tinde sa patrunda in elementul de constructie sub actiunea presiunii vintului. Daca cladirea es~e supusa actiunii unui vint de viteza v, suprapresiunea exercitata de aeesta asupra fatadei este data de relatia : P-C v 16

a, in

g/m 2h, are expresia :

(5.158) iar PvI, PvII Sl1!lt resiunile vaporilor de apa, in torr, corespunzatoare suprap Ietelor care limiteaza inceputul ~i sfirsitul zonei de condens; l;IRvI, l;nRvII suma rezistentelor la permeabilitatea la vapori, in m2htorr/g, a straturilor elementului de constructie situate de la suprafata interioara a elementului la supratata de inceput a zonei de condens, respectiv de Ia suprafata de sfir~it a zonei de condens la suprafata exterioara a elementului;
137

(5.154)

Fig. 5.52. Ascensiunea apei in rosturi.

in care v este viteza vintului, in m/s ; p - presiunea, in mm col. H20, iar C. - coeficient adimensional care in cazul fatadelor supuse aetiunii vintului are valoarea 0,8.

136

Numi!ru! tkJl'dIe-8re~14
tOOP 2dIlI

zontlI zontl

aparitie a condensului conform graficului din figura 5.53, care indica numarul de grade-ore in functie de temperatura aerului exterior in perioada de iarna, Cu ajutorul cantitatii de vapori de apa P aeumulata in elementul de constructie, se poate calcula cresterea umiditatii ~ We' in stratul de termoizolatie, in perioada de iarna, care trebuie sa satisfaca inegalitatea:

Ta - durata

determinata

de

a,

Fig. 5.53. Graficul nurnarulul de gradeora, in runctle de temperatura aerului exterior, in perioada de iarna.

(5.159)

in care d este grosimea stratului termoizolant in care se condenseaza vapori de apa, in m; p - densitatea aparenta a materialului termoizolant, in kgjm3 ~i 6.Wadm - valorile umiditatii maxime admisibile in materialele de construet· ne, , 0/ In /0.

Problemele privind acustiea cladirilor se refera la doua aspecte distincte ; - studiul sunetului ca factor nociv (zgomot) in orase ~i cladiri ~i masurile de protectie san de izolare foniea ; - studiul conditiilor pentru 0 auditie buna in sali, auditorii etc., constituind acustica ineaperilor. In tara noastra exista realizari de valoare din punct de vedere acustic; de exemplu: Oasa radiodifuziunii, Centrul cinematografic de la Buftea, sala Palatului R. S. Romania, sala Teatrului National, Bucuresti, Craiova, sala Teatrului de stat din Tg. Mures, cinematografe, sali de cultura la Suceava, Baia Mare, Hunedoara, Petrosani, Dezvoltarea constructiilor sooial-oulturale in viitor implica 0 larga ~i aprofundata eunoastere a principiilor de acustiea arhitecturala, iar eerintele de confort acustic in loeuinte ~i industrie impliea masuri eficiente de protectie contra zgomotului. Izolarea acustica intervine Ia cladirile de locuit ~i social-culturale, la constructiile industriale ~i in spatiile de cireulatie urbana, in exteriorul ~i interiorul

constructiilor.

Capitolul6

ACUSTICA CLADIRILOR
6.1. GENERALlT A'l-'l Preocuparile privind acustica cladirilor dateaza din timp~ri stravech~ .. In perioada dezvoltarii culturii grecesti, Aristotel (384-322 ~e.~.) a elasificat ramurile aousticii in : propagarea undelor sonore, construetia instrumentelor muzieale si mecanismul auzului, Oivilizatia antica s-a preocupat de constructia teatrelor ~i templelor (Vitruviu sec. I. i.e.n.), unde s-an aplieat principii de acustica valabile, in parte, si in timpurile moderne. In arhitectura antica, preoeuparile de aeustica se refereau, in special, la constructdile in aer liber (amfiteatre). In Evul Medin §i in Benastere, opiniile lui Aristotel privind fenomenele fizice au constituit dogme intacte. Galileo Galilei ~i Isac Newton, in seoolele XVI ~i XVII, abordeaza investigatdi privind propagarea undelor sonore:.Prima carte, intitulata Aoustioa, apartine lui Chladni (1756-1824). Intre ann 1810-1830 Young, Fresnel, Fourier, Poisson, Laplace ~i altdi dezvol~a teoria propagar~~ undelor elastice §i termice. In 1851 Corti (1822 -1876) descrie structura urechii ca organ al auzului, Prima lucrare~.moderna, intitulata Teo~ia sune~,,:lui~ap~re in 1878 ~i se datoreste lui Rayleigh (1842-1919). Aeustiea spatiilor inehise (incaperilor) este 0 preocupare relativ reeenta. Primele elemente fundamentate ~tiinWic, privind acustica cladirilor, au fost precizate de catre Sabine (1868-1919), la inceputul acestui seeol. 138

Act;iunea nociva a zgomotelor, cu efecte de poluare sonora a mediului ambiant, se explica prin aceea ca vibratiile sonore se transmit asupra creierului ~i in acest mod asupra intregului sistem neurovegetativ, putind crea astfel dezechilibrul organismului, insomnii, nevroze, boli digestive, boli de inima etc. Lehman stabileste urmatoarele valori ale nivelului zgomotelor, in functie de efectele pe care le produce: - intre 30 ~i 60 dB A, efecte psihice : - intre 65 ~i 90 dB A, efecte psihice ~ivegetative (in aceasta categorie intra cea mai mare parte a zgomotului de circulatie) ; - intre 90 ~i 120 dB A, efecte psihice, vegetative si otologice ; - la 120 dBA' dupa scurt timp apare surzenia remanenta. Realizarea confortului la noile constructii este indisolubil legata de masuri constructive eficiente privind protectda ~i eombaterea zgomotului pe cai multiple (Ia sursa, 1a transmisie, prin absorbtie etc.)

6.2. N0'l-'IUNl DE ACUSTICA

6.2.1. SUNETUL CA FENOlHEN FI7IC

Sunetul poate fi analizat in doua acceptiuni : - jizic, ca fenomen obiectiv, prin care se intelege vibratia mecanica a particulelor de aer, capabila de a produce senzatla auditiva ; - jiziologic, ca fenomen subiectiv, prin care se intelege senzatia receptionata ~i localizata de organele auditive, produsa de anumite oscilatdi mecanice. Pentru ca un aseultator cu ureche normala sa perceapa ca sunet 0 oscilatie mecaniea, este necesar ca aceasta sa aiba 0 frecvente situata in domeniul audibil (16 ... 20 OOOHz), sa fie caracterizata printr-o energie cuprinsa intre anumite limite ~i sa aiba 0 durata de eel putin 0,06 secunde. Sunetul fizic este produs de vibratia corpurilor solide ~i fluide care, transmisa aerului inconjurator, ajunge la ureehea omeneasca dind senzatia sonora. Sunetele se datoresc miscarilor oscilatorii ale mediilor elastice, 139

-t------)

Fig. 6.1. Fazele vibratiel moleculelor de aer la oscilatia lamei elastice: a - vlbratle completa ; b; c : d; e; f - fazele de comprimare el destindere a molecuielor de aero

Propagarea misearilor oseilatorii din aproape in aproape, in mediile elastice, se datoreste tortelor elastice. Un punct material in miseare oscilatorie devine 0 sursa de oseilatie. Oseilatia care se propaga in timp ~i spatiu, constituie 0 unda, Locul geometric al punctelor atinse in aeelasi moment de miscarea oscilatorie, constituie 0 suprafata de unda, Exemplul clasic de vibratie este prezentat de lama elastica incastrata _la ~ extremitate si libera la cealalta (fig. 6.1, a), care se deplaseaza cu 0 viteza constanta, trecind periodic prin pozitda inifiala de repaus (0). Sunetele sin~ emise de corpuri in miscare oscilatorie si se propaga sub forma de unde, deci prin mi~cari oscilatorii ale mediilor ce le strabat. Propagarea sunetelor in aer se realizeaza prin unde sonore, iar in solide, prin unde elastice. Distantele dintre doua maxime de presiune succesive, pe direetda de propagare, caracterizeaza lungimea de unda A, care pentru sunete este de 3 em pina la 20 m. Asupra aerului, vibratia mecanica exercita presiuni ~i destinderi, ce fac ca moleculele aerului sa vibreze in jurul unei pozitii de echilibru (fig. 6.1, b, 0, d, e, f). In zonele de presiune, moleculele se apropie unele de altele, iar in zonele de depresiune ele se indeparteaza, Ceea ce s-a aratat pentru aer este valabil ~i pentru apa ~i corpuri solide! in general pentru orice material. Sunetul este deci oscllatia moleculelo~ materl~le in jurul pozttiei lor de e~hilibrn. Fiecare~ ~intr~ particul~le ca~e alcatuiesc mediul in care este stabilit un eimp sonor se afla ill miscare oscilatorie, In cazul fluidelor (gaze ~i lichide), in lipsa suprafetei lib ere san ll: su~rafetei de separare a doua lichide, propagarea undelor sonore are loc numai prm un.de longitudinale. Miacarea particulelor de aer Ia propagarea undel?r acustiee este supusa Iezilor aerodinamicii. Daca frecventa oaeilatiilor acustice nn este prea mare ~i propagarea undelor se examineaza p.e dista~te. relativ ~ici, se poate neglija influent a viscozttatdi asupra procesului de oscilatie a partieulelor, considerindu-se aerul ca un fluid compresibil ideal, a earui miseare este subordonata ecuatiei de continuitate ~i ecuapiilor lui Euler. Din punct de vedere teoretic mediul fluid in care se propaga undele sonore se considera continuu, omogen', perfect fluid (ntra viscozitate), perfect elastic ~i fara inertie termiea. Propagarea energiei sonore prin unde elastice, in solide, este datorata miscarii din aproape in aproape a particulelor materiale prin deplasarea transver~ sala san longitudinala pe directia de inaintare a osc~latiei, prin com~rimari ~: dilatari ale particulelor materiale (fig. 6.2). In mediul solid vor exista deci unde longitudinale in care partieulele oscileaza in lungul propagarii und~i si unde transversale, in care oseilatiile particulelor sint perpendieulare pe dlrectia de propagare a undei aeustice. 140

a
Fig.

b
sunetului
prin

6.2. Propagarea

uncle

elastice : a - nnde transversala

: b - unde longitudlnale,

Fig. 6.3. Exprimarea sinusoldala a sunetului pur tntretlnut.

miscaril

Modificarile de presiune ale mediului el~sti? de propagar~ a s.unet~lui defi: nesc presiunile sonore p. In aer, aceste presmni sonore pot fl mal marl san mal mici decit presiunile aerului linistit Po, adica P Po· .~ Sursa sonora se considera punetiforma, iar forma undelor sonore, sfenca. La distante mari fata de sursa, undele sferice pot fi considerate plane, ceea ce corespunde pozitiei sursei la infinit. ... Misearea extremitati! lib ere a lamei, ~i deci miscarea oscilatorie a partlC~lelor de aer, poate fi exprimata printr-o functie s.~usoidala (fig. 6.3), ~ ~azul vlbr~tiei intretinute, reprezentind eeuatia oaeilatiei sonore, de 0 anumita freeventa, eu defazaj initial:

= A sin (2r:jt

+ ~)= A sin

(<ilt

+ B),

(6.1)

in care: y este presiunea sonora exercitata de sursa sonora asupra aerului; Aamplitudinea ce earacterizeaza cea mai mare ~eplasar~ ~ capatului liber al lamei fata de pozitia de repaus ~l reprezmta presiunea m~ima exereitata asupra aerului ; timpul; t Irecventa definita de numarul de vibratii produse in unitatea j de timp: 1 21t" pulsatia oscilatiei sonore, egala cu 21':f; f = -; co = -T ; , , T perioada sau ciclul, adica timp",:l necesar ~nei v:ibrati~ pent~u a reveni la pozitia de repaus trecmd suecesrv prm doua maxime de sens contrar; ~ faza initiala. Expresia vitezei oscilatiei este : T
1) = dy dl

A cocos (<ilt

+ ~).

(6.2)

Aeceleratia miscarii rezulta : (6.3) 141

tn natura, oseilatiile sonore se manifesta complex ca vibratii transmise prin diferite medii cu viteze si frecvente variate, cu amplitudini variabile in timp, sub forma de un de incidente ~i reflectate ale carer efecte se suprapun, se interfereaza ~i se amortizeaza, astfel incit cxprimarea analitiea a fenomenului este practic posibila numai aproximativ, tn realitate, oscilatia sonora este 0 vibratde compusa a aerului ~i a elementelor de constructie ~i instalatii, in domeniul de frecvente 20 ... 20 000 Hz, alcatuita din suprapunerea oscilatiilor cu caracteristici variabile in timp ~i spatiu. Orice oscilatie acustica poate fi asimilata cu oscilatda armonica, care teoretic poate fi studiata eu ajutorul teoriei oscilatiilor libere ~i Iortate neamortizate san amortizate, in cazul transmisiei sunetelor prin aer ~i cu ajutorul teoriei vibratiilor longitudinale ~i transversale ale elementelor de constructii ~i .nstalatii, in cazul transmiterii sunetelor prin solide.
6.2.2. ECUA'fIA Ci;UPULUI SOl\OR

Facind notatia

-~. = K, se obtine : y =Asin (wt - Ks).

(6.7)

')~

Expresiile derivatelor de ordinul1

~ _ =A dt
(IlCOS

~i 2 in raport en t ~i s sint :
(Il2

«Ilt - Ks); -~y = - Aw2 sin (wt - Ks) = iJt2 iJ2y

i)s2

y;

(6.8)
(6.9)

!!L = _
as

A K cos [co t _ Ks);

= - AK2. sin \CJ)t - Ks) = - K2y.

expresiilor
1 i)2y

Folosind relatiile stabilite,

se scrie egalitatea ---=

1
i)2y

lui y :

---

9i deci:
_1_
002

Portiunea din spatiu in care se propaga unde sonore caraeterizeaza cimpul sonor, 1n studiile de acustica se distinge miscarea oscilatorie a particulelor materiale ale mediului elastic, prin care se propaga sunetul ~i miscarea undelor sonore ce caracterizeaza propagarea fenomenului sonor. o caraoteristica de baza a sunetului este viteza sa, notata cu 0, exprimata in cm/s ~i care caraeterizeaza miscarea oseilatorie a undei acustice, transmisa printr-un mediu elastic. Considerind expresia elongatiei y a mi~carii oscilatorii a unei particule materials M, dintr-un mediu elastic, la distanta x de origine, sub forma y=A sin (wt+ ~), situata pe axa de propagare a oseilatiei sonore (fig. 6.4) in care misearea undei sonore, propagate cu viteza 0, este in faza cu oseilatia particulei materiale din origine, dupa timpul t', spatiul parcurs de unda sonora este :

iJ2y = _1_ ot2 s»

i)2y.

(6.10)

OSZ

Inlocuind

co ~i K, se obtine

eeuatia elongatiei cimpului sonor unidirectional:

(6.11)

Pe aceeasi baza se pot stabili eeuatiile ce caracterizeaza presiunea, viteza ~i acoeleratia .undei sonore, care pentru parametrul q se prezinta sub forma; (6.12) Pentru cazul general al cimpului sonor spatial, relatia ce eXlprima propagarea undelor acustice, in atmosfera linistdta, se prezinta sub forma operatorului Laplace, astfel: (6.13) in care q este expresia poten~iala de vitezs, zenta, de eXlemplu, valoarea unda acustica. de la valoarea x, y, z - coordonate spatiale. In coordonatele sferice, eeuatia cimpului ~2
1 0 ., iJql
1

= 0 t'

sau t'

_s_.
c

(6.4)

Luind ~ = 0, elongatia punctului

M este : (6.5) rezulta : -2" T

y = A sin (wt - wt').

D eoarece
2" eo = -,

a energiei son ore care poate repreinstantanee a abaterii presiunii din ei de echilibru, qo; sonar este :
OZql_

t'

= -, c

A=

T, expresia

elongatiei

Y -A' sm -

o e/oflYll.fitl

(2"t

a; r- a; --;2

or2 =

(6.14)

/1 =

5)

sau notind (6.6)

= r<:p,

Fig. 6.4. Relatia intre elongatia y sl distanta s de propagare a mlscaril oscilatorii.

A.(sm

eot - --;: s .

2,,)

(6.15)

143

142

Solutia ecuatiei (6.14) este: q

=

f [K

(t - ~ ) ] + g [ K' (t + ~ ) J'
t) = Roj (t - ~ ) J.

(6.16)

Fig; 6.6. Tipuri de unde sonore in solide:

a - longitudinale: b - transversale c - de lncovoiere.
:

in f}arej ~i g sint funcWarbitrare, iar K ~i K', constante. , In cazul undelor plane, r = constant, astfel incit expresia undei plane este:
9 (y,

....
Q

Relatia (6.23), denumita formula lui Newton eX!prima viteza sunetului bara ~i se poate scrie sub forma:

in

[K

~S.17)
()=

6.2.3. VITEZA DE PROPAGARE A UNDEI LONGITUDINALE SONORE INTR-UN M:EDIU ELASTIC

-;'

(6.24)

I~ solide, tr~n~misia s~etului poate avea loc ca in elemente asimilate eu corzt, bare, placi, tuburi. S~ considera un mediu ~ub fon:na de b~ra (fig. 6.5), de sectiune 8, prin care ,ill tl~p~l !:J.t se dep!ase.::"zae~ergla son~ra pe distanta 1 cu viteza o, prin unde Iongitudinale. Oonsiderind miscarea uniforrna a energiei sonore, rezulta :
A

Z=

ct.

(6.18)

in care E este modulul de elasticitate al aerului, in g/cm. S2,iar p - densitatea aparenta a mediului, in g/cm 3• in mediul solid, considerat izotrop, elastic ~i nelimitat, in care apar ~i tensiuni tangentiale ~i deci forte de forfecare, se pot propaga doua tipuri de unde elastice : longitudinale ~i transversale. Directia de propagare a undei longitudinale (unda de comprimare ~i de intindere) coincide eu directia miscarii oscilatorii a particulelor mediului (fig. 6.6). Viteza de propagare a undei longitudinale, in mediul considerat nelimitat, este egala cu :
C, -

P~r~iculele I?a~eriale di? sectiunea AB, supuse oseilatie] mecanice, se deplase~z~ ill acela:~l tlIDP cu vlteza. u, di~erit~ de viteza c a undei sonore ~i ajung in .A ~ . Comprimarea volumului mediului elastic, datorita presiunii sonore este data de €Xlpresla: '
!:J.1 = u!:J.t.

-V

p(1

+ fl.) (1 -

E(l - fl.) 2 fl.)

(6.25)

(6.19)

Conform legii lui Hooke aplicata la medii elastice, forta este data de produsul F = 8 ~ E E -s: = E -_ = E- se obtine : u!J.t u CAd unosem ca = e: =
(I. (I

c!J.t

c'

F=8E"!!__. Expresia
A,-,A_'
I

(6.20)

in care: E e ste modulul lui Young, in daN/cm2; (.L coeficientul lui Poisson; p = v/g, masa unitatdi de volum a mediului ; v - greutatea unitatii de volum a mediului, in daN/cm3; g - aeceleratia gravitationala, in m/s2. In cazul cind f < cz/4 11" 11, fiind grosimea elementului de constructie, acesta poate fi reprezentat ca 0 plaea subtire, oscilatiile antisimetrice se transforma in oseilatii de incovoiere, iar undele longitudinale ~itransversale se transforma in unde de ineovoiere. Viteza de propagare a undei de ineovoiere in plaea este egala cu :
Ci =

fortei son ore poate fi scrisa ~i astfel :

2,5

--,c

ma

u - Uo = t:..l

t:..u • ~l

Df2 ph

(0.26)

(6.21)

S
B'

I I

Deoarece m
T;1 J!0

= 81
t:..u t:..t

= 8c!:J.t

p, se obtine : (6.22)

in care D este rigiditatea cilindriea a placii la incovoiere egala en: Eh2/12 (1-(.L2), iar 11, - grosimea plaeii. In aer ~i gaze, €xpresia vitezei sunetului este : (6.27) in care Yo este raportul dintre caldura specifica, la presiune constanta ~i velum constant, al mediului de propagare; la aer Yo = 1,41, iar p - presiunea statica, in Njm2.
10 - c. 374

L1/_L

-1------

i B'

m-

= 8 cpu.

-' ------+

,0

Fig. 6.S. Viteza de propagare a undei sonore longitudinale Intr-un mediu elastic.

Daca se egaleaza expresiile fortelor sonore se obtine : 8E

_I!__ =
c

Sou p ~i deci : c2

= _!!_.
p

(6.23)

144

145

Tabelzzl
Medi ul prin care Be transmite sunetul Viteza sunetulut m/o

6.1 c.

in care ~ este coeficientul de compresibilitate a lichidului. sueu In tabelul 6.1 se prezinta valorile vitezei sunetului prin diferite medii. In probleme de constructii intereseaza in mod deosebit viteza sunetului in aer ~i prin solide, ce earacterizeaza structura elementelor de constructii ~i instalatii. In aer, viteza sunetului variaza cu temperatura (0 = 330 ± 0,6 6) ~icu umiditatea. Materialele compacte (betonul, otelul, pamintul) propaga bine sunetele, Materialele poroase (vata, pisla, tesaturile) absorb sunetele ~i se opun la trecerea lor, de aceea se folosesc la izolari acustice. Absorbtia sunetelor se expliea prin transformarea energiei aeustice in citldura. Intre frecventa j, lungimea de unda A, viteza 0 ~i perioada T, ce caracterizeaza oscila.tiile armonice sonore, exista rela.tiile :

Aer Apii Otel Lemn Cauciuc Zidiirie Aluminiu

340 1450 5000 1000 ... 4000 50 3652 5104 5190

Produsul 0Yoeste reziatenta specifica acustica a mediului san impedanta aeustica ~i prezinta, pentru aer, valoarea 410 N s/m3• Pentru lichide, expresia vitezei sunetului este:
0=

()p

(6.28)

Presiunea sonora p exercitata de 0 sursa sonora asupra mediului inconjurator este data de raportul p = FIS, in care F este forta exercitata asupra aerului si S -marimea supratetei pe care actioneaza. Ou cit presiunea este mad mare, ClI atit amplitudinea oscilatiei sonore este mai mare ~i deci sunetul emis este mai tare. Preeiunea sonora pe unitatea de suprafata poate fi obtinuta cu relatia : P Oonsiderind E
= 02
P

(J

=E

= E-·

u
c

(6.30)

p, pentru

solide,

se obtine :
Pmaz

p 0 u ~i deci:

po

umaz•
de presiune

(6.31) sonora,

Pentru masurarea presiunii sonore se Ioloseste unitatea denumita bar, ce este definit astfel :

T;

c = ~;

A=

T.

(6.29)

De exemplu, soapta creeaza in aer la distanta de 1m 0 presinne de 0,01 bari, strigatul 10 bari ~i un motor de avion 200 bari. Considerind presiunea statica a aerului linistit, Ps sub aetiunea oseilatiei sonore, presiunea aerului variaza intre limitele Pmaz ~i P'min (fig. 6.8). Pragul minim al presiunii aerului pentru a avea loc senzatia auditiva este : (6.32) iar pragul maxim este : (6.33)

Sunetul pur, caracterizat printr-o anumita freeventa ~i presiune, poate fi obtinut cu ajutorul generatorulni de ton (fig. 6.7), care trebuie sa asigure 0 eficienta uniforma in banda freeventelor de lucru cu 0 abatere de cel mult 1 dB. Pentru masuratori acustice in constructii, se folosese generatoare, special construite, care emit sunete albe ~i sunete vobulate.
6.2.4. CARACTERISTICILE DE PRESIC'\'E, INTENSITATE ~I ABSORBTIE A SUNETELOR

Taria sunetului este in Iunctie de nivelul sau energetic si poate fi exprimata prin intensitatea sonora I, care defineste fluxul de energie sonora <1>, ce trece intr-o secunda printr-o suprafa~a de 1 m", perpendieulara pe direetia de propagare a undei sonore :
1=- [WJm2J.
(I)

(6.34)

tea de timp:

Fluxul sonor este energia sonora in unita<1> = TV t

Fig. 6.7. Generator de ton.

6.2.4.1. Presiunea ~i intensitatea sonora. Miscarea oscilatorie a particulelor materiale ~i deci miscarea undelor sonore este influentata de presiunea exercitata asupra mediului elastic.

[ergijs],

(6.35)
TimlU!, t s
T

In cazul undei sferice, valoarea fluxului de energie sonora, <1>, in ,"V,la distanta r, este :
<1>

4rcr2Ir ~i deci : t, =~.

41t r2

(6.36)

Fig. 6.S. Variatia presiunii aerului p" ranort eu presiunea statlca, P s-

in

146 147

Intensitatea sonora poate fi definita ~i ca produsul dintre energia acustica W ~i viteza sunetului c :
I
=

in mod analog se defineste nivelul de presiune sonora Lp, cu ajutorul relatiei :

C=-

mu

ma"

= - pu c = -- pc = ----. 2 max :-l p"C2 2pc

P~a",

/;;'ax

(6.37)

Lp = 101g2" = 20 19-.
Po

p2

Po

in cazul unor unde progresive, plane sau sferice, avind viteza de propagare c, intr-un mediu cu densitatea aparenta p, intr-un punct in care presiunea acustdca erectiva este Pel, in N/m2, intensitatea acustiea I, in W/m2, este data de relatia : I
= -,

(6.42)

P;,

pc

COnSI erm

id

Pet

P --=-' V2
max

(6.38)

rat ~i respeetiv presiunea sonora de rcterinta, eorespunzatoare sunetului celui mai slab oe poate fi perceput, in banda de 1000 Hz:

acustiea a sunetului conside-

in care P ~i Po sint presiunea

Practic, intensitatea sonora a sunetelor se exprima prin raportarea la 0 intensitate de referinta. Se foloseste astfel nivelul de intensitate sonora L., ea notiune pr in care se defineste intensitatea sonora I a unui sunet prin eomparatie cu intensitatea de referinta Imin• Ca intensitate sonora de referinta se eonsidera pragul inferior al intensitatii auditive, la Irecventa de 1 000 Hz : (6.39) Considerind ca pragul superior al intensitatii prezinta valoarea: Imax = 1 W/m2, raportul auditive la frecventa de 1 000 Hz rezulta : (6.40) Se observa cit unitatea de masura absoluta pentru intensitatea sonora in domeniul de presiuni admisibile pentru urechea omeneasca rezulta prea mare si de aceea se adopta 0 unitate de masura relativa bazata pe legea lui Web e rFIe t c her, dupa care senzatia se gase~te in raport logaritmie cu exeitatia. Pentru a se reduce seara domeniului de masura, s-a introdus unitatea de masura. logaritmica, in baza 10. », nivelului de intensitate sonora, denumita bel, definita de relatia : I,

po = 2 . 10-5 N/m2.

(6.43)

Fig. 6.9. Milivoltmetru electronic digital pentru nivelului de intensitate sonora.

miisurarea

Imax/Imin

6.2.4.2. IniHtimea sunetului, Ina,lFmea sunetului reprezinta ace a caracteristica a senzatiei auditive, pe baza careia sunetele pot fi ordonate in sunete [oase (grave), mijlocii ~i inalte (ascutite), in functie de freeventa. Senzatia datorita inaltimii sunetului variaza aproximativ cu Iogaritmul freeventei. Din aceasta cauza s-a adopt at ca scara grafica de reprezentare a inalfimii sunetelor, logaritmul in baza 2 a raportului frecventelor. In acest mod, intervalul de inaltime intre dona sunete de frecvente, 11 ~i'12' depinde de raportul 12/i] ~i nu de diferenta 12-iISunetele pure, cu frecventele aflate in aeelasi raport, apar situate la interval de inaltime egal. in. natm:a nu se intilnesc sunete pure. Practic intervin sunete complexe care contin mal multe sunete pure sau armonice. Instrumentele muzicafe nu dau sunete pure ci sunete compuse. Un ton compus este alcatuit din suprapunerea mai multor tonuri simple care nu sint in rezonanta, adica nu au aceeasi freeventa. Sunetul muzical consta dintr-un sunet fundamental si un numar de armonice Intervalul fundamental utilizat pentru scara frecventelor este octava, Numaru de octave n, care separa dona sunete de frecvente t, ~i 12' rezulta din expresia : (6.44)

= 19--.
Imin

(6.41)

in care I reprezinta intensitatea sonora a sunetului masurat, care este de 10 ori mai mare deeit intensitatea de referinta, 10, 1/10 = 10 san 19 1/10 = 1 bel. Sunetul imed.iat superior ce poate fi perceput de om, fata de la, este I} = 1,261 cu nivelul sonor L, = 19 1,26 = 0,1 B = 1 dB (decibel), ce reprez inta submultiplul belului ~i care s-a adoptat ca unitate curenta de masura a nivelului sonor. Masurarea nivelului de intensitate sonora a unui sunet se face cu [decibels metrul sau voltmetrul electronic (fig. 6.9), prin transformarea oscilatiei acustiee Intr-o oscilatie electrica. '
0

In mod practic, pentru masuratorile acustice se folosesc intervalele 1, 1/2 1/3 ~i 1/4 octava. Se observa ca pentru f21fI = 2, intervalul este de 0 octava' deoarece log2 2 = 1. Octava se detineste deci ca intervalul dintre doua frecvent~ intre care exista raportul 2 :1. . De~el'l_ninare~ armonicilor simple ce intra in oompozttia unui sunet complex cons~ltme analiza sunetului sau determinarea spectrului sau, Reprezentarea graflCa a nivelului intensitatii sonore a unui sunet compus, in functie de frecventa defineste spectrograma sa (fig. 6.10). . A:nalizat~ pe un ecran osci~oscopic sau prin inregistrare Ia un oscilograf, se obtine oscilograma sunetului, Pentru analiza componentelor unui sunet se
149

148

§i intensitatea
I I I I I I ! I I I I I I I

ineidenta
eta

Ii, conform expresiei:

=-'
I",

I I

'

I I

facliva

factivli

f/J~

Fig. 6.10. Scala obisnuita de reprezentare grafica a frecventelor utilizind ca unitate de masura inter valul de 1/3 octava.

t,

(6.47)

Aplicind principiul conservarli energiei, intre coefi- Ii cientii IX" CXt, ~i et"" exista relatia :
(1_r

folosesc analizoare de sunet, spectrometre de audiofrecventa ~ifiltre de frecventa de 1/3, 1/2 sau 1 octava (fig. 6.11). 6.2.4.3. Absorblia energiei sonore. Daca 0 unda sonora intilneste un obstacol, au loc modifieari ale directiei de propagare ~i ale caracteristicilor energetice. Astfel, 0 parte din energia incidenta se reflecta dupa legi similare undelor luminoase (fig. 6.12), alta parte din energie se propaga mai departe, pe directia razei refractate, transformindu-se partial in cii.ldura datorita freearilor interioare dintre particulele de aer ~i peretii porilor materialelor, Cantitatea de energie netransformata in caldura strabate obstaeolul ~i iese pe fata opus a a aeestuia sub forma de energie transmisa. Ooeficientul de reflexie sonora, IX" al unei suprafete este raportul dintre intensitatea sonora reflectata I, ~i intensitatea sonora incidenta Ii, conform relatiei :
r:t..r

d t.·· . Fig. 6.12. Reflexia, absorhtia ~i .m elementele .curente e eonstruotn, ~nergla .. so- transmisia sunetelor prin elenora ce trece prm obstacol este atenuata de rnn de mente de constructie. ori adica IXtr este mai mic de 0,001. Ooeficientii IXr ~i ~a se exprima pentru ~nele mat~riale ~ z~cimi d~.unit~ti. ~i deci sint mult mai mari decit IXt,. Din aceasta eauza, in studiile privind fenomenele de absorbtie ~i reflexie a sunetelor in interiorul inc~perilor se po~ neglij~ fract.iu!l~le de energie sonora care au trecut prin obstacol ~l care s-an pierdut ireversihil in interiorul tncaperii, considerind cu aproximatie :
i'

IXtr

CXa

= 1.

(6.4~)

I,

',6.49) Determinarea experimentala a coeficientului de absorbtie acustica se poate realiza cu ajutorul tubului acustic, pe probe de dimensiuni mici sau in camera reverberanta, pe probe de materiale pina la .10 m-, ~rin masura:r:ea absorbtiei tneaperii, cu ~i fara materia! f~noa~~orbant ~l.dete~l~~rea valo~dor duratelor de reverb era tie in cele doua situatdi, cu relatia, stabilita de Sabme: T in care Teste
=

==-.
Ii

t,

(6.45)

Coeficientul de transmisie sonora, IXt" al unui element, pentru un sunet de freeventa data, este raportul dintre intensitatea sonora transmise, Itr prin element ~i intensitatea sonora incidenta L, prim ita de elementul considerat, exprimat astfel:
IXtr

0,161-

v
A

0,161

v
~ (x''''iSZ

.'

(6.50)

=-. i,

Itr

(6.46)

Coeficientul de absorbtie sonora, lXa, al unui element, pentru un sunet de frecvent ,a data , este raportul dintre intensitatea sonora absorbita I; de element

Fig. 6.11. Spectrometrul

de audiotrecvent a,

durata de reverberatie, definita prin timpul necesar ca energia emisa intr-o incapere sa scada la a milioana parte din valoarea initiala (cu60 dB), dupa ineetarea sursei, in s; V - volumul incaperii, in m3; A - absorbtia acustica, inainte ~i dupa aplicarea materialului absorb ant, in m", Materialele poroase au proprietatea de a absorbi sunetele; astfel, pisla, vata minerala teneuiala poroasa au coeficientul de absorbtie acustica cuprins intre o 2 si 0 8' ceea ce arata ca absorb bine sunetele, in domeniul frecventelor inalte. :M:ateri~l~lede eonatructie compacte, cum sint caramida, betonul, metalele ~i lemnul, reflecta aproape complet sunetele, coeficientul de absorbtie acustica al acestor materiale fiind cuprins intre 0,02 ~i 0,08. Capacitatea de absorbtie a sunetelor de catre materialele poroase depinde de frecventa, a~a cum rezulta din datele prezentate in tabelul 6.2. La materialele poroase usoare, coeficientul de absorbtie sonora creste cu frecventa sunetului. Materialele grele absorb mai bine sunetele din domeniul de joasa frecven~a. Ca unitate de absorbtie acustica (unitate absoluta) se eonsidera eapaeitatea de absorbtie a unui m2 de Iereastrs. deachisa, denumita Sabine ~i exprimata in m2 (unitatd de absorbtie).

150

151

r
Tobelul 6.
Coeficientii de absorbtie, CXa, Ill', pentru in Hz 125
,

frecventa ,

Materialul

_L_i_n_ii_m_I_·n_er_a_li_id_e_l_O_em~go::.r~os::.::.im:::::..::.e Vatii Pislii

_C_O_V_O_1'

~1_...::0::..,4~2'_ 0,09 0,,02 ~

~I
,0,39 0,04 0,27

250

500

1 000

Reflexia si absorbtia sunetelor intr-o incapere eonditioneaza caraeteristieile acustice ale incaperii ~i nivelul sunetului in spatiile invecinate.

2 000
1

4 000

de sticla moale

atinata

de 6 em grosime

~i~;';;I-0,10 0,50 0,44 ~

0,73

[ 0,741'

0,76 0,83

0,79 0,87

6.2.5. SUNETUL CA FENOM:EN FIZIOLOGIC

de 1,2 em grosime

_d_e_5_c_m___.:::.gr__:o...:._si:.:::m:.:::e:__ daN/m2), montata la 10 em

_-_ 0,06

_=0,50 0,06 --

~ 0,52 0,40

_-=-0,35

_ 0,92

Draperie de catifea (0,6 distantii de perete Parehet asfalt Placaj rete Panouri Geamuri policilindriee montate din esenta tare,

18 mm

grosime,

montat

in

1---I
0,04 0,04 -~ ~ 0,28_~_~~ 0,351_..<:>,25 --

0,07

0,06 --

de 3 mm grosime

montat

la 5 em distanta

de pe-

~0_."<:>~1_!l,03 _ 0,15 . 0,18 _9,!!_[

--I
0,07 0,02

din plaeaj in ferestre

de 6 mm grosime

_0,t.J_!l___

~~I
0,04

:::::'~:'::t::' V",,,,
Teneuialii Linoleum izolantii de 6 mm publicului, OD,i '~nn unui fntoltu
.__

d, olcl de 10 mm montat grosime pe beton

~

:::~':

:::

aeustie, grosime,

-=- ~
0,01 _(J,36

_I~~;I :~: :::~I

O-'~_I
0,52

_(l.2~ i--(),()'7'_

_!!_,()7 __q,!_l_1

0'2~-1
0,50

0,31

_!!_,()__!__I __ O,0_2 __
1_0,47

0,0~ __

1_q_,:~~_
i
0,46

I
I
I

, Absorbtia Ab,",bli, Absorhtia

1 persoanii din .",,; eapitonat

.

pe m2

0,02
011
' II

0,02 018
'

_~!
0,28
I'

~0,O~-{0,04!-0,03-

__

...:.____

035
"

I i

0,15

0,42

Absorbtia acustica totala, in m-, a suprafetei S caracterizata tul de absorbtie ex", se poate estima eu relatia : '

prin coeficien(6.51)

Coeficientul de transmisie se exprima eu relatia :

acustica ext,

1',

in funetie de intensitatea

sonora, (6.52)

1'=

ItT (1.tr=-·

1;

. Se poate defini, astfel, gradul de reductie sonora al unui element de construe~le pe baza relatiei : ' R
1· = 10 1g- 1 = 101g_!_.
'r

1If

(6.53)

10 2345 to -231,5 to 23ft5 Frpt:Ytn,/rJ,f,Hz Sunetul fiziologic caracterizeaza senzatda auditiva ~i se producepentru Fig. 6.13. Domeniul sunetelor audibile: vibratii avind frecventa intre 16 ~i 1 - general: 2 - muzical. 20 000 Hz, interval ee defineste domeniul de audibilitate (fig. 6.13) ~i euprinde sunetele pentru care urechea omeneasca este sensibila la vibratii meeanice. Vibratdile eu frecventa mai mica de 16 Hz alcatuiesc domeniul sub limita audibilitatii ~i se numese infrasunete, iar eele eu freeventa mai mare de 20 000 Hz, aleatuiese domeniul peste Iimita audibilitatii si se numese ultrasunete. Seara illaltimilor sunetelor, care exprima aspectul fiziologie al freeventei, permite ordonarea sunetelor in trei eategorii: - sunete grave, eu frecventa 20 200 Hz; - sunete medii, eu frecventa 200 2 000 Hz; - sunete inalte, eu freeventa 2 000 20 000 Hz. Pentru ea un sunet sa poata fi pereeput, asa cum s-a subliniat, este necesar ea intensitatea sa sonora sa aiba 0 anum ita valoare minima ce depinde de frecventa sunetelor ~i de sensibilitatea ureehii. Conventional, ca limita inferioara a sunetului perceptibil, se ia sunetul cu frecventa 1 000 Hz ~i presiunea sonora 2. 10-5 Njm2 san 10-12 Wjm2. Aceasta limita inferioara se numeste prag de audibilitate, caracterizat prin valoarea presiunii acustice minime, pentru 0 freeventa data, care produce 0 senzatie auditdva pereeputa de un ascultator, otologic normal. La sunete eu frecventa mai mica ~i mai mare de 1000 Hz, pragul de audibilitate creste, adica la sunete grave este necesara 0 intensitate sonora mai mare, pentru ca sunetul sa poata fi perceput. Sensibilitatea maxima a urechii corespunde sunetelor eu frecventa intre 2 000 ~i 5000 Hz. Sunetele foarte puternice produe senzatia de apasare asupra timpanului si se transtorma in durere, fenomen ee are loe pentru eele a carer presiune este de 2.101 N 1m2, la freeventa de 1000 Hz. Limita superioara a audibilitatii sunetelor determina pragul aenzatiei dureroase ~i se defineste prin valoarea presiunii acustiee, pentru 0 trecventa data, care produce unui aseultator otologic normal 0 senzatie de durere. Sensibilitatea ureehii omenesti variaza eu frecventa, in sensul ea sensibilitatea este maxima pentru freevente apropiate de 1 000 Hz. In figura 6.14 se prezinta eurbele Fletcher-Munson, de egal nivel de tarie sonora (izosonioe), pentru sunete percepute de un ascultator eu ureehe normala, Marimile sonore prin care se exprima eantitativ senzatiile auditive se numese marimi auditive ~i se refera Ia : - intensitatea auditiva, la' ee caracterizeaza energetic taria sunetuluipereeput de ureehea omeneasca ; - nivelul de intensitate auditiva, La, care este de 10 ori logaritmul in baza 10 al rapor tului dintre intensitatea auditiva T; a unui sunet ~i intensitatea

152

153

I
I

Fig. 6.15. Fonometrul B r ii e I sl K j a e r.

Pro/vi .renztllrilor tiv/'!rol!se '

It'/v~/ tie lui-ie

I-...

'20
'/J '0
{}

...
I"-

rt-t---....~i'-I

"'"

rr-

-. /i
... :::..;
/.
/i
V

I',oori
2'102 2'10 2

flcusli&.

I'resiu

Fig. 6.16. [nregtstrator rapid de nivel (hipsograf).

~ ~r;::
I I I
I

--.

i"~t' t t"

"

N~
I.

1'-

J
t--'
I

1":'
i""'-. <,

.-

-I

v
Ii 11
I

VI l,...-1

2·tr'
2,10-2 2'1O-J 2·tr ...._. 4 Hz

20

i I rl1ju,
II

s: t'l7frt!$Un~
I

'" t~f~~~·
I

...............

[/f

s:n..r~'illhJ!of>.
2

V,
-l"- I-I"- !-K I'--~!

VI

II II

II II
tOo

I
~

If 5 B

rB

! 2 4

I
i
8

~iI/frosv/le/i.

i 1000B'
freCYMfo
I

!!JOU

Fig. 6.14. Curbele nivelelor de egalii tiirie sonora stabilite de FIe t c her M u n son.

sl

audittva

de referinta

I~, conform
La

expresiei: (6.54) 6.3. ZGOMOTUU EXTERIOR. CRITERIUL DE ZGOMOT

= 10 19~ = 20 19pa
l~

p~

in care:

S-a aratat ca zgomotul actioneaza perturbator asupra sistemului nervos; viata omului poate fi gray tulburata de sunetele care depasese limita de intensitate admieibila pentru organism ca ~i de linistea pura, care se obtine intr-o camera insonoriza,ta, surda. Zgomotul tnsoteste pretutindeni omul. Intreaga viata se desfa!}oara cu un zgomot de fond necesar, cu care omul s-a obisnuit ~ 131 care s-a adaptat, fiind determinat atit de zgomotele naturale, cit ~ide zgomote artifieiale. Zgomotele artificiale sint in continua dezvoltare datorita industriei, urbanizarii ~i gradului de civilizatie. Aspectele nocive ale zgomotului incep sa se manifeste pentru valori ale nivelului de intensitate auditiva mai mari de 80 foni. Caracteristicile zgomotului, eare-l definesc sub aspectul nocivitatii, sint: intensitatea, frecventa ~i durata expunerii 131 zgomot. Traumatismul sonor este produs ~i de puritatea unor sunete (cele complexe sint mai putin periouloase), de caracterul lor continuu san discontinuu, de salturile de nivel ale zgomotelor fata de valorile de fond ale Intonsitatii aeestuia. Masurile constructive privind asigurarea confortului acustic ~i pastrarea nivelului acustie in limite acceptabile din punct de vedere biologic definesc masurile de izolar! fonice. Zgomotul poate fi transmis prin aer (zgomot aerian), prin vibratia constructdilor ~i instalatiilor (zgomot structural) san mixt,

Unitatea de masura a nivelului de intensitate auditiva este fonul care prezinta nivelul de tarie a sunetului etalon cu freeventa de 1 000 Hz a carui presiune acustica este egala cu presiunea de prag, p~ = 2.10-5Njm2• Pentru sunetele cu freeventa de 1000 Hz, valoarea nivelului intensitatii sonore, exprimata in dB, ~i aceea a intensltatti auditive, exprimata in toni, sint egale, avind acelasi nivel de referinta, ~i anume intensitatea sonora de 10-16 W jcm2. Eolosirea unei scari logaritmice in aprecierea Intensitatii auditive a sunetelor se explica prin aeeea ca intensitatea acustica sau presiunea acustica orese ca numerele 1, 10, 100, 1000, 10000, iar intensitatea fiziologtca eorespunzatoare ereste cu logaritmul intensitatii acustice, adica cu numerele 0, 1, 2, 3, 4, 5, ... Masurarea nivelului de intensitate auditiva a sunetelor se face cu fonometrul (fig. 6.15), iar inreglstrarea nivelului de intensitate a lor, cu ajutorul inregistratorului rapid de nivel sau hipsograrului (fig. 6.16).

1<54

155

Zgomot.ul aeri3l'n poate action~ la ext~rio:ul sa;u interiorul incaperilor. Zgomotele exteflo~re sint produse de circulatia pietonilor si vehieulelor de funetionarea mecanismelor ~i a instalatiilor. ' , Pentru ap!ec!eri cOJ?parative ale .nivel~lu.i Intensitatl! zgomotelor exterioare, L,ta, .s~.prezm~a valorile ce caractenzeaza nivelul de tarie al acestora in diferite eonditii practice : - turboreaetoare 170 foni - sirene 150 foni - pragul senzatiei dureroase 130 foni - motor de avion cu 1600 ture/rnin, la 5 m distanta 120 foni - tren expres in viteza mare 110 foni - motoeicleta fara toba de esapament 100 foni - s~rada cu eirculatle intensa, metrou 90 toni - bITOUde eopiat acte cu masini de dactilografiat, zgomot de tramvai 70 foni - strada eu circulatie mijlocie, megafon 60 foni - restaurant cu animatde mijloeie 50 foni - emisiune de muzica u~oara in loeuinta 40 foni - strada' lini~tita cu locuinte 30 foni - ~oapta la distanta de 1 m 20 foni - fosnetul frunzelor 10 foni - liniste absoluta, pragul senzatiei auditive ' o foni

criteriul de zgomot, respectiv valoarea limita pentru odihna ; curba 050 stabileste criteriul de zgomot pentru munca inteleetuala ; curba 070 defineste limita nivelului de zgomot pentru munca normala de birou; curba OS5defineste criteriul limita de zgomot admisibil in industrie; curba 095 reprezinta criteriul de zgomot cu rise tolerabil; curba 0115 earacterizeaza riscul de pierdere a auzului, iar eurba 0130 caracterizeaza limita superioara a audibilitatii. Criteriul de evaluare al unui anum it zgomot corespunde curbei de valoare maxima intersectata cu diagram a zgomotului analizat, astfel incit in niei un punet curb a zgomotului analizat sa nu 0 depaseasca eu mai mult de 2 dB. De exemplu, curba Osoreprezinta eriteriul unui zgomot analizat, cazul curbei A. din figura 6.17 . Actdunea unui zgomot perceput de ocupantii unei incaperi se eonsidera neperturbatoare daca nivelul sau mediu nu depaseste eu 10 dB nivelul zgomotului de fond (curbele b ~i respeetiv c). Pentru protectia impotriva zgomotelor exterioare se pot lua urmatoarele masuri : _ zontticarea oraselor pe functiuni, ereindu-se zonele: industrials (zgomotoasa), administrativa, comerciala, de locuit, avind amplasamente diferite, analizate sub incidenta aetiunii noeive a zgomotului ; _ masuri de atenuare a zgomotului la surse; _ amplasarea zonelor de locuinte retrase fata de arterele de eireulatie intensa ; _ intretinerea eorespunzatoare a drumurilor carosabile ~i a mijloacelor de transport in comun ; _ limitatera zgomotelor pe strazi prin legi ~i regulamente; _ realizarea de zone verzi intre zonele de locuit si zonele zgomotoase ~i respectarea unor distante minime intre zonele rezidentiale ~i zonele industriale, La fixarea distantelor dintre eartierele de loeuit ~i eartierele zgomotoase, se are in vedere atenuarea zgomotelor datorita freearilor in aero .Atenuarea zgomotelor in aer scade eu logaritmul dista~~ei fata de sursa de zgomot, in cazul unei surse punctiforme, conform relatiei : La =10 19 -1 = 10 19 ----P
ID

4 rrd2Io

= 10 19 _- P

4rr1o

- 20 19 d = Lex - 20 1g d ,

(6.56)

inlcare Peste puterea sursei sonore, in N 1m2; 10 - intensitatea sonora, in N 1m2; La - nivelul zgomotului atenuat, in dB; Le1. - nivelul zgomotului la sursa, in dB; d - distanta la care se considera atenuarea zgomotului fata de sursa (fig. 6.18), in m. Practic, intensitatea sonora a zgomotului scade en circa 6 dB la fieeare dublare a distantei, L = 20 19 2 = 6 dB. Protectia acustiea la actiunea zgomotului exterior este asigura ta daea : (6.57) Daea intre sursele de zgomot exterior si cladire sint prevazuti arbori lnalti eu eoroana bogata si frunze late, se poate considera ~i atenuarea zgomotului datorita 156

0'

Fig. 6.18. Sciiderea nivelului sonor in aer liber, in Iunctie de distanta.

157

1
Fig. 6.20. Repartizarea cliidirilor ecran sarnhlu de tocuinte :
1 - strada zgomotoasa;

Fig. 6.19. Diverse pozltil de amplasare a cladirilor de locuit fata de sursa sonora:
1 - cladlre de locuit: sonora. 2 - sursa

intr-un

an-

2 - cladlre ecran.

Fig. 6.21. Transmisia zgomotulul in cladiri,

aerian

Fig. 0.22. Transmisla zgomotului in cladirl :

1 - transmisie prin deschideri (ust, ferestrel : 2 - transmisie prin pereti ; 3 - transmisie indirecta : 4 - transmisie prin eonductie,

absorbtiei plantatiilor, evaluindu-se la 6 ... 10 dB, cu valoarea maxima in zona frecventelor inalte. Protectia ~cu~tic~ a cIadirilo: este .i~luentata de solutia de plan, care implica amplasarea incaperilor cu cermte ridieate de confort spre curti interioare si parcuri, solutii constructive eficiente acustic, masuri de izolare' a instalatiilor din cladiri ~i finisaje absorbante acustic. ' In cadrul masurilor generale urbanistice, pentru reducerea si combaterea zgomotului aerian exterior, trebuie sa se ia in considerare clima 'relieful apele · .t ' , , vege t a t ua, orien area, amplasarea si distantele dintre cladiri caracteristicile de constructie ~i de circulatie ale str~zilor, regimul de constructi~. Vintul influen~eaza transmisia zgomotului in directia sa, adueind 0 erestere de 10 ... 20 dB. Umiditatea marita a atmosferei micsoreaza distanta de propagate si atenueaza intensitatea zgomotului. ' , . , Nivelul sonar mediu obisnuit, ce caraeterizeaza 0 anumita zona a unui oras constitute nivelul acustic de fond ~i are valoarea 35 ... 50 dB. Nivelul sonor mediu, la cele mai importante artere de ciroulatie din cuprinsul oraselor, se evalueaza Ia 65 ... 75 dB, iar zgomotul provenit din transportul pe st~azi ~i care patrunde in camerele cladirilor de locuit poate ajunge in unele cazun la 70 ... 80 dB. Nivelul sonor al zgomotului produs de trenuri poate trece de 100 dB, iar freeventele lui inalte il fac extrem de greu de suportat. Zgomotul pr?dus de avioane turboreactoare ~i supersonice depaseste cu mult pragul superior de audibilitate, prezentind valori ale nivelului de intensitate sonora intre 130 ~i 170 dB. Repartizarea energiei sonore depinde de tipul strasilor. La strazi de tip , culoar energia sonora ineidenta este reflectata si deci amplificata de eladiri ceea. ceoco~du?e la cr~~terea nivelului de intensitate sonora a zgomotului exterior. Dlstnb~tla m. spatiu a zgomotului depinde si de orientarea cladirilor fata de fluxurile de circulacie (fig. 6.19), longitudinala sau transversals, Unele eladiri pot asigura rolul de ecran pentru micsorarea transmisiei sonore in ansamblul de locuit (fig. 6.20). ' 6.4. IZOLAREA ACUSTICA LA ZGOMOTE AERIENE INTERIOARE

_ sub forma de energie sonora transmisa prin conductie solida (zgomote structurale, fig. 6.22) ~i prin eonductie aeriana. Sursele interioare de zgomot pot fi : oamenii, instrumentele muzicale, aparatele de radio, mecanismele diverselor instalatii tehnice ale cladirilor in timpul tunctionarii lor. Zgomotele se pot clasifiea dupa pozitda sursei ~i dupa modul de transmitere, Dupa pozitia pe care 0 ocupii surea jata de incaperi, zgomotele pot fi: _ interioare, cind sursa generatoare de zgomot se afla in interiorul cladirii ; _ exterioare, cind sursa generatoare de zgomot se afla in exteriorul cladirii. Dupii modul de transmitere, zgomotele pot fi : _ propagate prin aer (zgomote aeriene); ._ produse prin soc (zgomote de impact); _ produse de mnctionarea utilajelor ~i instalatiilor. Pentru a micsora actdunea zgomotelor asupra incaperilor ~i a cladirilor, in general, cele mai economice masuri constau in amortizarea la sursa a acestor a ~i amplasarea corespunzatoare a zonelor reziden1iiale fa1ia de sursele de zgomot. Valorile admisibile ale nivelului zgomotului exterior se prezinta in tabelul 6.3. Asigurarea confortului acustic implica 0 anumita capacitate de atenuare a peretilor exteriori, interiori ~ia planseelor la actiunea zgomotului aerian exterior si interior. , La dimensionarea elementelor de constructie (pereti exteriori, interiori ~i plansee) la actiunea zgomotului aerian (fig. 6.23), trebuie asigurata inegalitatea : (6.58} in care De' este gradul de izolare acustica efectiv al elementului de constructie, in foni san dB; D~c - gradul de izolare acustica necesar al elementului de constructie, in foni san dB. }radul de izolare acustica, necesar la zgomot aerian, se ealculeaza cu expresia : (6.59) sau

Zgomotele exterioare patrund in interiorul cladirilor si afecteasa confortnl ~cus1:ic al incaperilor. In eladiri, zgomotnl provine ~i datorita diferitelor surse interioare legate de destinatia ~i functionalitatea aeestora. ZgomoteJe interioare se pot propaga prin urmatoarele cai: - sub forma de energie sonora transmisa prin conductio aeriana (zgomot aerian, fig. 6.21); 158

159

.flror/ti 2

Fig. 6.19. Diverse pozltit de amplasare a cladirllor de locuit fatii de sursa sonora:
1-

•
cladlre

2.
Fig. 6.20. Repartizarea cliidirilor ecran intr-un samblu de Iocuinte :
1-

an-

strada

zgomotoasa;

2 - cladlre ecran,

de locult; sonora.

2 - sursa

Fig. 6.21. Transmisia zgomotului in cIiidiri.

aerian

Fig. 6.22. Transmisia zgomotului In cladiri :

1 - transmisie prin deschideri (uei, ferestre); 2 - transmisie prin pereti : 8 - transmisie mdlrecta : 4 - transmisie prin conductie.

absorbtiei plantatiilor, evaluindu-se la 6. , .10 dB, cu valoarea maxima in zona frecven~elor inalte. Protectia ~cu~tic~ a cladirilo~ este .i~luen~ata de solutia de plan, care implica amplasarea incaperilor cu cermte ridieate de confort spre curti interioare si p~rcur~, ~~lu~~i~0:J?-st:uctiveefieiente acustic, masuri de izolare' a instalatiilor din cladiri ~l finisaje absorbante aoustic. In cadrul masurilor generale urbanistiee, pentru redncerea si combaterea zgomotului aerian exterior, trebuie sa se ia in considerare clima 'relieful apele ti . , vege t aua, onen t area, amplasarea si distantele dintre cladiri ' caraeteristicile , de construetie ~i de circulatie ale strii,zilor, regnnul de construeti~. Vintul influen~eaz.a.transmisia zgomotului in direetia sa, aducind 0 crestere de 10 ... 20 dB. Umiditatea marita a atmosferei micsoreaza distanta de propagare si atenueaza intensitatea zgomotului. ' ,., Ni,:"el~ s~nor mediu .obi~nuit, ce caraeterizeaza 0 anumita zona a unui oras constitute nivelul acustic de fond ~i are valoarea 35 ... 50 dB. Nivelul sonor mediu, la cele mai importante artere de ciroulatie din cuprinsul ora~el~r '. s~ evalu~aza la 65 ... 75 dB, iar zgomotul provenit din transportul pe st~azl ~l care patrunde in camerele cladirilor de locuit poate ajunge in unele cazun la 70 ... 80 dB. Nivelul sonor al zgomotului produs de trenuri poate trece de 100 dB, iar frecventele lui inalte il fae extrem de greu de suportat. Zgomotul pr?dus de av~o~:J?-e turboreactoare ~i supersonice depaseste cu mult pragul superior de audibilitate, prezentind valori ale nivelului de intensitate sonora intre 130 ~i 170 dB. Repartizarea energiei sonore depinde de tipul strasilor. La strazi de tip euloar energia sonora ineidenta este reflectata si deci amplificata de eladiri ceea. ceoco~du~e la er~~terea nivelului de Intensitate sonora a zgomotului exterior: Diatributia in spatiu a zgomotului depinde ~i de orientarea cladirilor fata de flux;urile de circulatie (fig. 6.19), longitudinala sau transversala, Unele eIadiri pot asigura rolul de ecran pentru micsorarea transmisiei sonore in ansamblul de loeuit (fig. 6.20). ' 6.4. IZOLAREA ACUSTICA LA ZGOMOTE AERIENE INTERIOARE

_ sub forma de energie sonora transmisa prin eonductie solida (zgomote structurale, fig. 6.22) ~i prin conductio aeriana, Sursele interioare de zgomot pot fi : oamenii, instrumentele muzicale, aparatele de radio, meeanismele diverselor instalatii tehnice ale cladirilor in timpul functionarii lor. Zgomotele se pot clasifica dupa pozitia sursei ~i dupa modul de transmitere. Dupa pozitia pe care 0 ocupasursa fata de incaperi, zgomotele pot fi: _ interioare, cind sursa generatoare de zgomot se afla in interiorul cladirii ; _ exterioare, cind sursa generatoare de zgomot se afla in exteriorul cladirii. Dupa modul de transmitere, zgomotele pot fi: _ propagate prin aer (zgomote aeriene); ._ produse prin soc (zgomote de impact); _ produse de tuneuonarea utilajelor ~i instala~iilor. Pentru a micsora actiunea zgomotelor asupra ineaperilor ~i a cladirilor, in general, cele mai economice masuri constan in amortizarea la sursa a acestora ~i amplasarea eorespunzatoare a zonelor reziden~iale fa~a de sursele de zgomot. Valorile admisibile ale nivelului zgomotului exterior se prezinta in tabelul 6.3. Asigurarea confortului acustic impliea 0 anumita capacitate de atenuare a peretilor exteriori, interiori ~ia planseelor la actiunea zgomotului aerian exterior si interior. , La dimensionarea elementelor de constructie (pereti exteriori, interiori ~i plansee) la actiunea zgomotului aerian (fig. 6.23), trebuie asigurata inegalitatea : (6.58) in care este gradul de izolare acustica efectiv al elementului de eonstructie, in foni san dB; D~c - gradul de izolare acustica necesar al elementului de eonstructie, in foni san dB. }radul de izolare aeustica, necesar la zgomot aerian, se ealculeaza cu expresia :
Det

Zgomotele exterioare patrund in interiorul eladirilor si afecteaza confortul ~eust:ic al ineaperilor. tn cladiri, zgomotul provine ~i datorita diferitelor surse interioare legate de destinatia ~i Iunctionalitatea acestora. ZgomoteJe interioare se pot propaga prin urmatoarele cai: - sub forma de energie sonora transmisa prin conductio aeriana (zgomot aerian, fig. 6.21); 158

(6.59)

san

159

Tabelal

6.3
Valo&rea "dmlslbil!i. a zgomotulul

Tabelal
interior. Exprim&tll. dB A

6.4
\

Ladint In

Valoarea admislblla a nivelului exterior. Ladext Zone urbane protejate Exprimatll.ln nr. de ordine al curbei Gz

zgomotului Unitatea In
________________________________________

functionala

Exprimati!. In nr. de ordlne 1'1curbel Gz

~------------~-------------

I
I,

I I
I

Exprimatil. dBA

Fig. 6.23. Determinarea gradului de izolare acustica la zgomot aerian a peretilor interiori si exteriori.

Zona de locnit Zona de recreere ~i dihnii Dotiiri protejate Centru de cartier Centru orasenesc

45
0-

50 45 45 55
60

40 40 50

Apartamente, camere de locuit in case de oaspeti, hoteluri, ciimine Camere de bolnavi ~i siili de operatie in spitale ~i sanatorii Cabinete de eonsultat.ie in policlinici, spitale Siili de clasa, siili de eonterinte, tncaperi pentru copii in gradinlte sau crese

30 30

35 35

35 35

40 40

55

Absorb~ia sunetului

in incapere

se evalueaza

cu expresia: (6.60)

in care

este nivelul perturbator teoretic sau masurat al intensitatii zgomotului exterior din aer, in foni sau dB; Lin - nivelul perturbator teoretic sau masurat al intensitatii zgomotului din aer, in foni san dB, produs in incaperi ; Lad - nivelul admisibil al intensitatii zgomotului din aer, ce se considera acceptabil in incapere, in foni san dB. La aetiunea zgomotelor exterioare, protectia acustica a pereWor exteriori se considera asigurata, daca gradul de izolare De' al peretelui exterior este superior valorilor :
Lex

35 dB ~n gama 100... 500 Hz; 40 dB III gama 500 1500 Hz; 50 dB in gama 1 500 3 000 Hz. Nivelul admisibil Lad al zgomotului interior, in banda de 0 oetava ou frecventa medie de 1000 Hz, pentru diverse categorii de incaperi :;;i cladiri este: saloane saloane scoli ~ziluri eladiri de spital (noaptea) de spital (ziua) de batrini de locuit 30 30 25 25 40 40 35 45 foni; foni; foni; foni; foni.

in care A este absorbtia totala a incaperii, III m2; IXi coeficient de absorbtie al materialului sau al obiectului din incapere, variabil cu frecven~a; S, - suprafata elementului din materialul cu coeficientul de absorbtie IX!, in m-, Determinarea miesorarii nivelului de intensitate sonora a unui sunet, b.L;, emis intr-o incapere cu absorbtia acustica All dupa introducerea materialelor absorbante, se estimeaza cu relatia : L, = 10 19A2,
Al

(6.61)

In care Al este absorbtia totala acustica, ini~iala, in m2; A2 - absorbtia totala dupa introducerea materialelor absorbante, in m", Absorbtia acustica intr-o incapere, datorita aorului, se poate estima aproximativ cu relatia : (6.62) in care V este volumul lncaperii, in m", 6.5. ATENUAREA ZGOMOTUUUI AERI.AN PRIN PERE'+I PE BAZA TEORIEI ECRANElJOR

Valorile admisibile ale nivelului de zgomot interior Lad int, in cladiri de locum E;isocial-culturale, exprimate in numarul de ordine al curbei C, san in dB, pentru eazul cind locul de producere a zgomotului este exterior incaperii, sint prezentate in tabelul 6.4. Izolarea acustica intre doua apartamente se considera asigurata daca indicele de izolare al peretelui despartitor, Den masurat pentru un numar suficient de frecven~e, prezinta valorile : 35 dB in gama de frocvente 45 dB in gama de freevente 55 dB in gama de frecvente 100. .. 500 Hz; 500 1 500 Hz; 1 500 3 200 Hz.'

sr

~PLANf;lEE

Peretii san planseele pot fi considerate la actiunea zgomotului aerian, ecrane simple, ce separa incaperile intre ele sau de mediul tnconjurator, pe verticala sau orizontala. Intr-o prima aproximatie, gradul de atenuare acust~ca al unui element de constructie la zgomotul aerian poate fi calculat cu expresia: De'
11-0. 374

tn eazul cind indicele necesar de izolare acustica la zgomotul aerian, Dnm rezulta mai mare de 48 dB, se ia in considerare influenta absorbtiei sonore din incapere. 160

10 19_1 = 10 19~.
1"

(6.63 ) 161

Ilr

Folosind relatia (6.63) se obtin valori foarte mari ale atenuarii acustice, ceea ce nu reflecta CD caracteristicile reale ale elementelor de construetie in ceea ce priveste capaeitatea de amortizare f't a oseilatiilor sonore. @) Intr-o' ipoteza mai cuprinzatoare se considera peretele piston rigid care vibreaza sub actiunea presiunii acustice a aerului din incapere (fig. 6.24). )(. Se considera presiunea acustica incidenta Pi, avind Fig. 6.24. Ipoteza elementului de variatie sinusoidala, ce produce vibratii elemenconstructie considerat ca piston ritului de constructie. tn incaperea 1unde actioneaza gid sub actlunea vihra tici aerului, sursa sonora avind presiunea incidenta Pi, se suprapune presiunea reflect at a pr, astfel incit in incapere actioneaza presiunea rezultanta Pl = Pi Pro tn mcaperea 2 invecinata actioneaza presiunea transmisa P2 = Pt. Deoarece viteza aerului ill ineaperile 1 ~i 2 in vecinatatea elementului de constructie este aceeasi, in ipoteza ca peretele se considera piston ce vibreaza, fara legaturi pe contur cu celelalte elemente de constructie, se poate scrie ecuatia miscarii, in directia spatiului x:

deoarece: P2 In final rezulta : (6.72) ind ~'t Cunoscm ca viteza forma armonica,
. ~.. miscarn este v
dx = -, ili , III =

PoCv.

(6.71)

cazul oscilatiei periodice • astfel:

mb

complexa,

viteza

se poate
=

exprima

v = ~e1rot, care j in
iar:

V -1,
•

(6.73) (6.74)

-=Jwe
cit

dv

jrot

=Jwt.

Ecuatia (6.64)

miscarii

se poate pune sub forma:

jwvm
=

Pl - P2

= 2(Pi

Pocv),

(6.75)

in care M este mas a totala a eeranului, iar P1 ~i P2 - Iortele totale ce actioneaza in inca perile 1 ~i 2. Daea se imparte JJI la suprafata S a ecranului, se obtdne eeuatia diferentiala a miscarii : (6.65) Se considera expresia presiunii Pl din incaperea Pl Multiplicind termenii 1 ~i viteza v a ecranului: (6.66 ) obtine :

de unde:
2

Pi = PoCV + --~-.
jcsmn 2

(6.76) serie :
jwmD]2 +-2
POCD

Expresia coefieientului

de reductio sonora se poate

1 Po'cv

Pi

+ Pr

;V

Vi -

'Or •

nel

= 10 19-:-

'Pt

10 [lg~J

= 10 19 [

din expresia vitezei cu poe se

10 19 [ 1

(6.67 )

+ 2jwm J2 ~ Po
C

20 19 - wm_.
2poc

(6.77)

Relatda (6.67) se poate

scrie:
POCV
=

p. - pro

(6.68)

in relatia (6.77) se are in vedere faptul ca _!_wm 2> 1. o C ideri if 2p c .onsI erm d co = 21': , gradul de atenuare acustica a peretelui aenan este: -. 2rrfm D el - 20 Ig ----= ttirn . 20 19 ~-Po
C

la zgomotul

Adunind

relatiile

(6.66) ~i (6.68) rezulta : Pl

=

2p; -

poCv.

(6.69) de

2poc

(6.78)

Reluind

expresia

miscarii se objine : (6.70)

Rfezulta c~ g~adul de ~tenuare acustica al elementului de constructie depinde recventa ~I de masa, . . Aceasta relatie es~e ,?unoscuta sub denumirea de legea maeei stabilita de Be r g e r, care expnma gradul de izolare acustica al elementului de construopie ,

162

IG3

70

1J
~
l,...-

I I\
I

~ ~ ~ ~ ~ ~
I

Integrind efectul atenuarii acustice, pentru fl = O .•• 90° se constata 0 abaters in minus a gradului de izolare acustica a elementelor de constructie, de la legea masei, pina la 10 dB. Legaturile elastice ale elementului pe contur echivaleaza cu 0 reducere a masei acestuia, cu un coeficient a, astfel incit masa redusa m' este:

~ 51.0 ~

m'

am.

(6.80)

V
,.....

l---"

j...-'

~;,

"""

~v ~

~
l,...-

Vfoo ~1.

2D ....

lillill
\\\\1\'
1111111

Luind in eonsiderare 0 variatie a masei m intre 2 ~i 453 kgjm2, s-a obtinut 0 variatie a coeficientului a, cuprinsa intre 0,2 si 0,13, independent de freeventa, ceea ce permite sa se scrie expresia gradului de izolare acustica a peretelui, luind in considerare comportarea ca 0 membrana mcastrata elastic pe contur, sub forma: D ./ = 20Ig-ttuo

Fig. 6.26. Unghiul de Incidenta 6 a oscilatiilor sonore.

to o

2 3 4-5578910

n"q,m, ~ ~~~ .j!:~ ~~~~ ~ ~~~:~~i~:!]l

t::: .... -::; .,

dl ~ ~ ~·i~·i ~.~
2D JO 40 50 70 gg fUll
1'\

2!Jfl~;

1111111

2 Poc

- 6.

(6.81)

~r]

11fJ$_f!W

., "'.....

f,;~~

-s

.... <:>:: "'""_",,,

. '" ">:

Ineastrarea pe contur a elementului de constructie poate aduce 0 seadere suplimentara a atenuarii aeustice, de ordinul 15 dB, eeea ce este esen~ial in realizarea confortului acustic.
6.6.2. IPOTEZA l\lEMBRANA RlGIDA LA INCOVOIERE. FRECVENTA DE REZONANTA

Fig. 6.25. Varlatia tzolarii acustice a elementelor de eonstructie, masa, Iegea lui Be r g e r.

in mnctie

de

la zgomotul aerian, ce .variaza. exponen~ial cu masa, adica la fiecare dublare a masei sau a frecventei se obtine 0 atenuare de 4 dB. .. . in diagramele din figura 6.25 se J?re~inta va~ia~iile ind~celul D de izolare acustica al elementelor de eonstructde, in functie de masa. 6.6. ATENUAREA ACUSTICA LA ZGOMOT AERIAN A ELEMENTELOR DE CONSTRUOT,IE; LUIND IN CONSIDERARE LEGATURILE PE OONTUR
6.6.1. IPOTEZA MEMBRANA FARA RIGIDITATE LA INCOVOIERE

I oteza pistonului rigid nu corespunde ?on;t~ortarii reale a. el~mentului de co!struc~ie sub actiunea eomplexa a oscll?,~lll?rw~on?re,. actionind ca und~ .. ldente compuse cu unde reflectate, cu inelinari diferite asupra peretelui. m~onsiderind unghiul fl (fig. 6.26) d~ i~cli:~l.are undelor sonore fa~a de normala ~ la elementul de construcjie, expresla indieelui de atenuare este: D / = 10 19·~
e 1

Un aport deosebit la studiul atenuarii acustice il aduee C rem e r, prin teoria efectului de eoincidenta. tn opozitde cu ipoteza pistonului rigid, in teoria coincidentei se eonsidera ca elementul de constructie are 0 anumita elasticitate, care poate provoca 0 rezonanta ~i deci 0 seadere a atenuarii acustice in zona frecventelor proprii. In ipoteza pistonului rigid, s-a considerat ca peretele poseda 0 anumita masa, fara elasticitate. Elasticitatea nu intervine deloc 131 peretii grei ~i chiar la peretii usori. In ipoteza de membrana, peretele vibreaza ca 0 placa rezemata pe laturile sale ~i este caracterizat de frecvente de rezonanta. Se face, de asemenea, obaervatia ca ~i la plaeile aubtiri undele ce cad oblic pe suprafata peretelui ~i ies tot oblic au 0 atenuare care variaza cu unghiul de incidenta fl (fig. 6.27); 0 fi~ie din perete, sub] aetiunea undelor incidente oblic, poate fi asimilata cu 0 coarda foarte groasa, supusa unor oscilatii de flexiune, care preztnta urmatoarea ecuatie a miscarii libere:

(6.82)

l-r

.s = 20 l~\( .rnco cos e 1 + I}. ) 2p c

o

[(6.79)
Fig. 6.27. mcovoierea unui perete sub actiunea oscilatillor sonore.

in care

IV

Se constata ca indicele de atenuare aoustica scade cu cresterea de incident a a undelor sonore, devenind nul pentru fl = 90°.
.'

unghiului

este abscisa in lungul corzii; ordonata normala pe perete, considerat origine;

in punctul

165

164

Beste

rigiditatea

la incovoiere, ce poate fi exprimata B

=---.
EI

de relatia : (6.83)

Frecventa de rezonanta fret a ansamblului se poate estima pe baza expresiei (6.86) ~i trebuie sa fie inferioara valorii de 75 Hz: (6.86) in care ml, mz, mo reprezinta masa straturilor componente de grosimi du ~i respectiv a aerului, de grosime do ~i deci mo = Podo (pentru aer). 6.7. 1lETODE PRACTICE PRIVIND EVALUAREA IZOLARII A PERE+ILOR f;lI PLANf;lEELOR
6.7.1. IZOLAREA PERETILOR LA ZGOl\lOT AERIAN

1- cr2

Marimea frecventei de rezonanta a elementului de constructie, ce caracterizeaza domeniul de minima atenuare, se poate calcula cu expresia : frez = __c_~62n-sm V-EI~_lI' .

dz

(6.84) sonore.

.ACUSTICE

in care este unghiul de Incidente. obliea a undelor Fenomenul de coincidenta are loc pentru :
I- = 1-0 sin

e.

Fenomenul de coincidenta trebuie evitat astfel ca freeventa proprie a elementului de constructie sa fie in exteriorul gamei audibile. Pentru peretii de masa mare, rigizi, este necesar ca fre. < 100 Hz, iar pentru peretii elastici, fre. > 3 200 Hz. In afara domeniului de coincldenta, atenuarea ~c~stica ascult~ de legea masei. Frecventa limita, la care atenuarea este optima, este data de expresia : flim
=

Izolarea acustica a peretilor la zgomotul aerian se apreciaza prin gradul de izolare aeustica efectiv, Den ce se poate calcula cu ajutorul unor relatii simplificate, bazate pe legea masei sau se poate determina prin masurarea caracteristicilor elementelor, in lab orator sau pe cale experimentala direct in cladiri in functiune. Prin caleul, gradul mediu efectiv de izolare acustica al peretilor ~i planseelor se poate estima, in functie de greutatea pe m- a elementului de constructie : - penir« pereii. cu greutatea m < 200 daNjm2 Del = 13,5 19 m

+ 13, +8

(6.87)

VT fret

(6.85)

in care m este greutatea elementului de conatructie, in daN jm2 ; - pentru peretii ou qreutaiea m > 200 daN jm 2 ;
Dej

La ecrane duble (pereti cu strat de aer) exista 0 frecventa de rezonantafrez a ansamblului, fl ~i f2 fiind frecventele proprii ale elementelor componente ale ecranului dublu (fig. 6.28), de masa m1 si m2• Cele doua elemente ale unui perete dublu, separate de un strat de aer, se comporta ca doua mase legate de un resort, r, ~ carui. elasticitate echivaleaz~ pe aceea a aerului (fig. 6.29). Sistemul mecamc ech~valent are 0 fre?v~nt~ fundamentala de rezonanta, frn, a carei valoare depinde de masele flecarUl element ~i de elasticitatea resortului (aerului).

=" 23lg

m - 9;
Del =

Del

= 18 19 m

(6.88)

sau 20 19 m. La peretii aleatuiti lamele de aer, gradul tului pe cale directa, - pentru pereti C1~ din doua sau mai multe straturi (fig. 6.30), separate cu efectiv de izolare acustica depinde de transmisia zgomoindirecta ~i prin rigidizari ~i se calculeaza cu relatiile : greutatea m; < 200 daN jm 2 : (6.89)

Fig. 6.30. Gradul de izolare acustica la perett eu stat de aer: f,.

1 - transmisia zgomotului direct; lui prin Imblnart ; 8 - transmisia 2 - transmisia zsomotuzgomotului prin legaturl.

LOjdrifmu/ Irecrenfri f,1Iz

Fig. 6.28. Varlatia reductiel sonore eu frecventa la un perete dubIu, pentru 0 tncldenta norrnala a sunetului, Fig. 6.29. Eehivalenta mecanica a peretelui dublu ea sistem oscilant.

166

167

"":
-",

:~ ':i
~ '"1

~ 14 ~ 12 r I ,~tfJ Ii'
~
<;

'!TTTTTTT:l

--'I'
I

....-r"""'-.:
'

Ij_
i

~ '"

,
i

1': /. ,/ ~ 't A '-->'2 I V

'/

_:"I

Fig. 6.31. Gradul de izolare acustica a stratului de aer, in tunctte doe freeventa.

Fig. 6.32. Schema laboratorulul pentru determinarea experimentala a gradului de izolare acustica la transmisia zgomotului aerian:
D - dlfuzor; M - mlcrofon; BA - element de proba Ia transmislazgomotuIui aerlan; P - pereti cu capacitate de

l--~l ' 1111_

izolare acusticll rldicatll.

I'
-rre inJltr/o/io centro/i

o 2 468 to t214 t5t3M Gros/men sfrdfu/ui tie ae: rfg, em

- pentru pere!i cu greutatea m;

> 200

daN /m 2 : (6.90)

in care m este masa totala a peretelui despartito» din 2 straturi egale, in daN /m2, iar daer - grosimea lamelei de aer, in m. tn eazul straturilor de mase diferite se poate folosi relatia :
frez =

de grosimi

in care m1 ~i m2 sint greutatile straturilor peretelui in daN/m~, iar b.Daportul de izolare al stratului de aer, in tunctie de grosime, conform datelor din diagrama Dtirgammer-Kammerer (fig. 6.31). Pentru evaluarea gradului real de izolare acustics. trebuie sa se ia in eonsiderare ~i absorbtia sonora din camera de reeeptie, astfel ca rezulta :

50V_E_(_1 + _!_) '.

daer m1 m2

(6.95) egal cu 1,45

n care E daNjcm2.

este modulul de elasticitate

dinamiea

a aerului,

D'e! = De'

+ 10 19~, s

(6.91)

Eticienta izolarii acustice a elementului de constructie compus este asigurata pentru valori superioare frecventei limita, definita de relatia :
fum

Y2 frez

(6.96)

in care: D'e' este gradul de izolare aeustica, real, in dB ; De' gradul de izolare acustica, fara influenta absorbtiei acustice, in dB; A absorbtia acustica totala a incaperii, in m2; S suprafata elementului de constructie pentru care se determina gradul de izolare aeustica, in m2• Valorile indicilor de izolare aeustica, determinati cu aceste relatii, se eonsidera valori medii pentru frecventa de 500 Hz, care este medie geometriea a freeventelor 50 ~i 5 000 Hz. Gradul efectiv de izolare acustiea, in functie de freeventa, se poate estima cu expresia: (6.92) De, = 18 19 m 12 Ig f - 25.

Determinarea pe cale experimentala a gradului de izolare acustica se bazeaza pe emisia sunetelor in domeniul de freevente 100 .. 3 200 Hz, cu nivelul de intensitate sonora superior nivelului zgomotului atenuat in camera de receptie. Masuratorile se /nsto/afifl tie emisie 61 / pot efectua in eamere laborator folosind ele-, mente standard (fig. 6.32) sau la eladiri in ex/ ploatare. -, tn figura 6.33 se prezinta schema instalatiei de / emisie a zgomotului, alcatuita din generator de \. ton, amplificator, difuzor §i microfon ~i schema instalatiei de receptie alcatuita din microfon /ns/rJI~t/l1 de i t rece/Jlte amp lifiICa or, rntru ~i f onometru. Prin eomutarea ' I I L "L H Instalatdei de masurare cu camerele de emisie ~i

Htff1TH (
,

Pentru a se determina domeniul de izolare minima, se calculeaza frecventa de rezonanta (eoincidenta) a unui element de constructie, de grosime d, in em, cu expresia:

f rez- -

20000V d

E'

Po

(6.93)

in care Po reprezinta densitatea specifica aparenta, in daN/m3, iar Emodulul de deformatie al materialului, in daN /cm2. La pereti cu lamela de aer se poate ealcula frecventa de rezonanta a peretelui dublu cu relatia :
frez

= -y----====mdaer

120

(6.94)

~~c1~t~~s~e~~a~~~~a~~:~~~~IeId: ifi.ensitate c, Mierofonul este partea cea mai sensibila din ', complex.ul electroacustic de recepti.e. Sint indiI ~D/rn ca t e micro f oane I N e u man n tIP condensae tor, omnidirectionale, cu caracteristlca de linitE At AF I aritate pentru toate benzile de freeventa, etaFig. 6.33. Schema instalatiei pentru lonate cu ocazia fieearei masurator! cu ajutorul masurarea gradului de izolare acusticii 1 ~ sursei etalon de excitare. la transmisia zgomotului aerian i' Difuzoarele joaca 1'01 de traductori care trans:-;Dge::e~'tf:or~eFto~;flft;~;Alr -=- =!~: forma energia acustiea si trebuie sa aiba 0 pufon;m-microfon;CB-comutator;AF-am. tere de 125 ••• 25 W fieoare ~l sa d ezv 0 It e 0 . pllficator fIltru; I _ Intreglstrater rapid de· , I nlvel; H - oscilogramazgomotuIui. presiune acustica de minimum 0,2 Njm2 in
~m'I,!'",'"':',',J:.,,,,'

1'1

rJ",lI

168

169

punctul situat pe axa de lucru la 0 distant a de 1 m, la toate Irecventele ce intereseaza. Indicele experimental efectiv de izolare aeustica al unui element de constructie poate fi considerat in diferite .acceptiunl. . ., . Indicele de izolare bruta se defineste ca diferenta dintre nivelurile de presiune acustica medie din incaperea in care se emite sunetul, Lll ~i ineaperea in care se receptioneaza, L2, conform cu relatia : (6.97) Indicele de izolare bruta, Db, nu earacterizeaza riguros izolarea acustica asizurate de elementele de constructie, deoareee nu exprima ~i influenta absorb.~ .' ~ .. tiel acustice a mcapern. , Indicele standard de izolare acustica defineste izolarea acustica a unui element de eonstructie la 0 mcapere de receptie cu capacitatea echivalenta de absorbti~ de 10 m-, ceea ce corespunde capacitatii de absorbtie acustica la incapert mobilate normal. Se calculeaza cu expresia : D = Ll - L2

Tubelul

6.5

Descrierea

elementelor

de constructie

Ii
fete,

I Grosimea

totailL Greutatea totala d. em daN/m'

I atenuare R.de Indicele I

I

(valori medii)

dB

Zidarie de cariimidii plinii tencuit.i de grosime: - 1/4 caramida ; - 1/2 eiiriimidii; - 1 caramida ; - 1 1/2 cariimidii; - 2 caramtzi .

pe ambele

If l~
10 15 28 10 10 10 8 16 140 210 400 140 180 100 100 160

10

180

42*

1,1-

~_!_!_*~_
40 40 48 41 44 38

Zidiir!e ~~ ciiram_idii~u gauri, teneuitii pe ambele fete (gaunta numai in interlorul peretelui) de grosime . - 1/4 caramidii; ,. - 1/2 ciiriimidii; - 1 ciiriimidii.
i

+ 10 19~. A

(6.98)

Pliici de ipsos cu zgura, tencuite pe ambele fete Pliici de beton cu zgura, tencuite pe ambele fete Placi de beton usor, tencuite pe ambele fete Placi stufit 5 em grosime, teneuite pe ambele fete Douii straturi de pliici de stufit, de 5 em grosime, lipite cu un strat de mortar, tcneuite pe tetele exterioare

in care: A este supratata de absorbtie eehivalenta a incaperilor de receptie, in m- ; Ao - suprafata de absorbtie eehivalenta de referinta, Iuata in general egaU1cu 10m 2 • Indicele de izolare acnstica sau reductie sonora, calculat cu relatiile (6.99) sau (6.100): (6.99) R = 10 19 w1 ,
W2

I
1-:6-

40

. * In .ca~u~.executiei zidariei cu mortar de ciment sl a tencuielilor en mortar de var cu adaos de clment, indicii R se maresc la 44, respectiv, 48 dB.

in care

W1 este energia sonora emisa, in dB; W2 energia reeeptionata, in dB. Cind peretele separa doua incaperi invecinate, este dat de relatia : R
=

indicele de reductic

sonora (6.100)

L; - L2

+ 10 19 ~

in care S este suprafata peretelui, in m", Dimensionarea privind gradul de izolare acustica la zgomotul aerian consta in verificarea inegalitatii : (6.101)
Frecven/ll f.j(z Fig. 6.34. Indlci de reductie sonora R, in mncttc de treeventa (valori minime) conform STAS 6156-68: 20 tOO 200
40fJ dOD 15~

a _ perett exteriori fara ferestre s!'u la spltale : b - pereti exteriori la locutnte : c - pereti interior! la spttale : d - perebl interiori la locuinte : e - pereti exteriori ou ferestre: f - ferestre duble; u - usl duble,

Indicii de reductic acustica, in functie de frecventa, sint prezentati in graficele din figura 6.34. Curbele a b, c, d; e, j, g, din diagrama corespund valorilor ~inime ale indicelui de reductie aeustica pentru trocventa de 800 Hz, avind valorile 53, 48,43, 35, 30, 25 dB, in tunctie de tipul elementului de constructie. Rezultatele situate deasupra unei curbe caracterizeaza zona Iavorabila oorsspunzatoare elementului de constructie considerat.

. in conformitate cu ST~~ 6156-68 se prezinta, in tabelul 6.5, valorile indicilor R de atenuare acustiea pentru elemente de construetie, in functie de natura lor ~i destinatia cladirilor. ' Evaluarea globala a capacitatii de izolare la 70 1 zgomot aerian a unui element despartitor de Z constructie se face in raport cu curb a , etalon + 5fl :s: folosind indicele de izolare la zgomot aeria~ e EA, a carui valoare se stabileste prin deplasarea~paralela a curbei de referinta 1 (fig. 6.35), ~ 51} fA - -2tl8 fata de curba valorilor masurate ale indicilor ",,' de reductic sonora R, curb a 2, astfel incit va~. 40 loarea totala a abaterilor negative ale ordonaJ telor curbei masurate, sa nu depaseasea 30 dB ~ SP (in medie cu 2 dB pentru cele i5 treimi de .~ 'i:; octava in domeniul 100 ... 3150 Hz). In eazul -'2: 2fl deplasarii curbei de referinta in zona rezultatefO(J 2flJ ItflJ &1J 16f)J Jl!iJ - ---t telor nefavorabile, rezulta valori negative pentru Frecvedu f, liz EAA (de exemplu, pentru curba 3, EA =-2 dB). In cazul deplasarii curbei de referinta spre Fig. 6.3;:;.Evaluarea Indicelul de izolare EA, la zgomotul aerian: zona rezultatelor favorabile, rezulta pentru E mavalori pozitive. A 1 - cnrba etalon ; 2 - cnrba en rezultatele suratorilor : 3 - curbs etalon depla8at~.

"','Jl
I

.I

170

171

de tipul ~i clasa elementului despartitor de construetie, indicele de izolare la zgomotul aerian, EA, trebuie sa prezinte valori admisibile intre- 1 ~i +8 dB. Pentru elemente despartitoare intr-un strat, precum ~i pentru ealcule orientative, indicele de izolare la zgomot aerian EA poate fi calculat cu rela~ia : EA
=

1n functie

Rm - 48

(6.102)

Rezultatele experimentale ca ~i cele calculate analitic pot fi prezentate ~i grafic, fiind considerate favorabile atunci cind valorile efective sint situate deasupra valorilor necesare :;;ideci deasupra curbei standard. Efectuarea determinarilor experimentale ale gradului de izolare acuatica la planseul fara pardoseala ~i ulterior la planseul cu pardoseala permite evaluarea influentei pardoselii asupra gradului de izolare a acesteia la zgomotul aerian. Evaluarea gradului de izolare la zgomotul aerian, pe baza calculului indicelui E A, se face dupa aceeasi metodologie ca ~ila pereti,

in care Rm reprezinta indicele de atenuare mediu al structurii, determinat in functie de masa sa, in daN/m2, cu una din relatiile (6.87) sau (6.88).
6 7.2. IZOLAREA PLAN$EELOR LA ZGOMOT AERIAN

6.7.3. IZOLAREA PLAN:,EELOR I.A ZGOl\lOT DIN IMPACT

putindu-se lua in considerare intr-o prima ipoteza, planseul fara pardoseala (brut) ~i in a doua ipoteza, ansamblul planseu-pardoseala, corespunzator situatiei normale de exploatare. Oa ~i in cazul peretilor, dimensionarea la zgomotul aerian a planseelor impliea luarea in considerate a inegalitatii : (6.103) in care De! este gradul efectiv de izolare acustica al elementului de constructie, in dB; Dn,c gradul necesar de izolare acustica al planseului cu pardoseala, in dB, care in functie de frecven~a se considera intre 33 ~i 60 dB, pentru domeniul f = 100 ... 3 200 Hz, cu 0 valoare medie de 53 dB, conform diagramei din figura 6.36. Stabilirea gradului efectiv de izolare aeustica, De!, se poate obtine pe cale analitica sau experimentala. Oalculul analitie al gradului efectiv de izolare acustica la zgomotul aerian al ansamblului planseupardoseala se poate efectua cu relatia (6.92). Pentru a se lua in considerare ~i efectul absorbtiei acustice, din camera de receptie, se poate utiliza expresia (6.91). Pentru determinarea experimentala a gra~ 50 dului de reductie sonora al planseului, se poate ~' ~~~+-~~~-folosi Instalatia electroacustica din figura 6.33. ~ I,Q f-+-+-~f---I'<--f----I Indicele de reductic sonora R, in dB, pentru ~ ansamblul planseu-pardoseala, se poate ealcula cu expresia (6.100). Asigurarea conditiei de calitate privind izolarea la zgomotul aerian impliea respectarea 20'00 200 'tIl0 8110 1DIlllJMIJinegalitat.ii : rrecl'en,ftl f, liz
Fig. 6.36. Gradul de izolare acustlca la zgornot aerian, la plansee.

La plansee, spre deosebire de pereti, transmisia zgomotului are loc atit prin aer, cit ~i prin vibratiile concentrate produse de cireulatia persoanelor, miscarea mobilierului sau tunctionarea instalatiilor. Capaeitatea de izolare acustica a planseelor, la zgomotele din aer, depinde de masa elementului de constructie,

6.7.3.1. Plansee lara pardoseala. La zgomotul din impact, vibratia planseului poate fi asimilata cu un model mecanic oscilant, alcatuit dintr-o masa, m, un resort, R, ~i 0 rezisten~a viscoasa, R; (fig. 6.37). Eeuatia generalizata de miscare, in cazul vibratiiler transversale ale planseului, folosind operatorii, este:

BD.D..u + min care u este deplasarea planseului ; masa planseului ; B rigiditatea la incovoiere are expresia :
m

iJ2u
012

=0
'

(6.105)

a planseului, care pentru

3

grosimea h,
(6.106)

Eh 12(1 - !J.2)

o analiza a mi~carii planseului sub actiunea vibratiilor transversale este dificila datorita fenomenelor de dispersie a energiei sonore, astfel incit relatiile (6.105) ~i (6.106) prezinta interes teoretic, practic fiind necesare verificari experimentale. Astfel, comportarea planseului la zgomotul din impact se poate aprecia cu relatii aproximative, privind nivelul de atenuare acustica., sub forma:
(6.107) in care S este suprafata planseului, in m2; Po densitatea aparenta a.materialului, in daN jm 3; E - modulul de elasticitate, in daNjm2; "Yl coeficientul de pierderi interne; b - grosimea planseului, in m. Cercetari experimentale privind capaeitatea de izolare a planseului Ia zgomot din impact arata ca la dublarea grosimii planseului se obtine 0 reducere a nivelului de zgomot 1a impact cu circa 9 dB (0,8 dB la fiecare ingrosare a planseului cu 1 em), la eresterea densitayii materialului planseului se obtine un spor de izolare de pina la 4,5 d B,

Fig. 6.37. Modclul mecanic oscilant al planseului la zgornotul din impact:

m - mass planseului : Bresort: Eo - rezlstentil. Vis' coasa.

(6.104)

172

173

iar dublarea coeficientului de pierderi interne aduce un aport de izolare de circa 3 dB. 6.7.3.2. Plansee en pardoseala. Aportul pardoselii la cresterea atenuarfi acustice a plan~eului, sub actiunea zgomotului de impact, depinde de rigiditatea sau elasticitatea materialului ~i de eapacitatea sa de amortizare locala a osoilatiilor sonore din soc. 1n cazul pardoselii moi, imbunatatirea izolarii acustice se manifesta pentru valori de frecvente, mai mari decit frecventa de rezonanta frez a materialului, avind 0 erestere cu frecventa de 12 dBjoctava, in baza relatiei :

~=t~
.

VI

JIJ
IJ

SIJ

~.,o.~qq

t.

II

~~l.
~ .
a II -a,

"
rf

. 2~
....:

tJ.L

10

19(L)4.
'fez

°125 25U 500 (6.108)

fllfll _. fioecvt'nju f, Hz

in acest sens, prezinta interes pardoselile din cauciuc moale ~i cele din materiale pla stice nerigide. Rezultate bune privind izolarea aeustica la zgomote de impact s-au obtinut prin utilizarea pardoselilor pe dale flotante alcatuite dintr- un strat rigid, obisnuit 0 placa de beton slab arm at , de 3 ... 5 em grosime, care reazema pe planseu prin intermediul unui strat elastic moale (fig .6.38). Considerind masa dalei ~i pardoselii, mo, in daN/m2, fm ce intervine in relatda (6.10R) este: frez =

Fig. 6.39. Curbe teorctlce de cal cul ale imbun (Wi t.irii izoliirii acustice : a - pentru plansee diu grupa I; b pentru plansee din grupa

Fig. 6.40. Tipuri de plansee din grupa pentru calculul aportului pardoselll la a tenuarea zgomotului din impact:
a - plaea de beton armat:b - planseu din flsil cu goluri; c - planseu din fMi STAB A; d - planseu din grlnzl de beton arm 3rt ell eorpuri de umnlutura.

Pentru pardoseli flexibile, frecventa de rezonanta se calculeaza en expresia :

f rez

----,

0,45
'l"

(6.110)

500V ~ ·

(6.109)

in care 8 este coefieientul de rigiditate dinamica al dalei in daN/em3, ealeulat eu expresia Ed/h, avind valorile prezentate in tabelul 6.6. Practic, normele germane iau in considerare doua cazuri, in eeea ee priveste valorile limita frez, in tunctie de capacitatea de izolare a planseului brut (fara pardoseala), la evaluarea aportului de izolare acustica a pardoselilor (fig. 6.39), ~i anume : frez :(; 180 Hz, pentru plansee din grupa I eu h ~ 10 cm (fig. 6.40) ~i frez :(; 400 Hz, pentru plansee din grupa a II -a cu h ~ 14 em (fig. 6.41).

in care 't" este timpul de contact dintre ciocanul care cade libel' si pardoseala. Pentru pardoseli din linoleum, cauciue, PVC ell substrat izolator, -r = 0,45 X 10-3, ,.2,8 X 10-38. Determinarea gradului de izolare acustica la zgomotul de impact se face s i pe cale experimentala, folosindu-se excitarea sonora a planseului en ciocann] standard interna.tional (fig. 6.42). Ciocanul standard este 0 masina actionata

H
T'abelul 6.6
Grosimea stratulut, Rlgiditatea dlnamica S. daN/em'

Denumirea

materialului

rom 10 10 20 25

Placi din vata mineral F.I.

Fig. 6.38. Pardoseala pe dala flotanta

tip

1 - placa de beton annat; 2 - strat elastic. moale 3 - dala de beton slab armat in groslme de 3 ... 5 em 4 - parehet : 5 - diblu; 6 - pervaz.

Placi din polistiren ecruisat Placi din pluta expandata SUPEREX Placi fibrolemnoase poroase

2,5 2,5

Fig. 6.41. Tipuri de plansee din grupa a II-a pentru calculul aportului pardoselii la atenuarea zgomotulul din impact:
a - placa de beton armat; b - planseu din elemente prefabricate de beton annat, reallsat cu tavan suspendat ; c - planseu din beton armat ell nervuri dese, realizat ell tavan suspendat : d - ntanseu din categorla I, realizat en tavan suspendat,

Fig_ 6.42. Schema lantului electroacustic pentru masurarca a tenuarii p lanseelor la zgornotul de impact:
CS - ciocan standard; llf - microfon: .:.110 ~ magnetofon : A - ampltflcator : AF - slstem de filtru sl comutator automat; 'I - tnreglstrator rapid de nlvel,

e.s
9

174

175

manual sau electric, cu 5 ciocane de catre 500 g fiecare, ce cad de la h=4 em ?U cadenta lo.viturilor de 1.0 bataijs. In camera de sub planseul incercat est; ~stalat lantul electroacustie de re~ep~ie, alcatuit din microfon, amplificator filtru, f~nomet~u, oseilograf catodic, care impreuna alcatuiesc schema spectro~ metrului aeustie. I~cercarea planseului ~~ poate f:;tc~pe structura bruta, fara pardoseala sau d.u:pa monta~ea p~rdosell1, .determmmdu-se astfel eficien~a de atenuare aeustl~a. a aeesteia. ~NIvelul de mtensitate auditdva a zgomotului in camera de ennsie se noteaza cu L1• P~ntr~ ca :gomotele produse de circulatio sa nu afecteze confortul in incapcrea mf~rIoara ~ste necesar ca nivelul global de intensitate auditiva a sunetului L2, masurat III camera de receptie, sa satisfaca relatia : '

Daea se urmareste influent a moditicarilor structurii planseu-pardoseala, se calculeaza aportul sup limen tar de izolare ALp, datorat pardoselii, cu relatia : ALp
=

Lpl - Lp2,

(6.113)

L',!. < 85 - 19 A,

(6.111)

in car~ A este aria de. ab~sorb~ie echivalenta in incaperea de receptie, in m>. . ~nJIgura 6.43 se prezmta curbele standard ale nivelului admisibil al intenslta~n .sonore, Ln, la zgomot~l de impact, in functie de frecventa variind de la 70.1a 50 dB _pentru valori ale frecventei cuprinse intre 100' 3 200 Hz. Valorile. o?~mute ~ub curba standard caracterizeaza zona rezultatelor favorabile privind calIt~tea acustioa la: zgomotul de impact. .Pentru a se lua ~ considerare absorbtia de referinta Ao, in camera de recepris, nivelul zgomotulm de soc standard, DB se poate evalua cu relatia . ,

z;

~i .

(6.112) in care L2 este nivelul zgomotului in camera de receptie in dB . A = 10 m2 _ valoarea absorbtiei de referinta, in m2; A. - valoar~a abso~btfei totale in camera de reeeptie, in m2.

in care Lp1, Lp2 reprezmta nivelurile zgomotului de soc standardizat, inainte si dupa modificarea structurii, masurate in aceeasi incapere, conform conditulor expuse. Valorile atenuarii acustice ALp' datorita pardoselilor, pot fi cuprinse intre 2 ~i 8 dB, in Iunctie de structura pardoselii ~i de caracteristicile de amortizare dinamica a materialelor. Evaluarea globala a capacitatii de izolare la zgomot din impact a unui planseu se poate face in raport cu curba etalon a nivelurilor normalizate Ln, folosind indicele de izolare la zgomot din impact EI (fig. 6.44). Evaluarea aportului pardoselii se poatefaceinraport cu curba planseului standard, curb a 2 sau a curbei planseului incercat. Indicele de izolare, la zgomotul din impact EI , se stabileste prin deplasarea paralela a curbei de referin~a 1, fa~a de curba valorilor masurate ale nivelelor de zgomot L~, curba 2, astfel incit valoarea totala a abaterilor negative ale ordonatelor curbei masurate sa nu depaseasca 30 dB. Valorile indicelui EI pot fi negative (curba 3, EI = - 5 dB), cind deplasarea are loc in zona rezultatelor nefavorabile sau positive, cind deplasarea curbei de refertnta se face in zona favorabila, In tunctie de clasa planseelor, valorile admisibile pentru EI sint cuprinse intre - 2 dB ~i 17 dB, in raport cu cerintele de confort. Indicele de izolare la impact total se poate calcula cu expresia :

(6.114) in care EIP este indicele de izolare la zgomot de impact corespunzator planseului, iar AEI - imbunata~irea izolarii Ia zgomot de impact corespunzatoare pardoselii.

Fig. 6.43. Stabilirea grafidi a indicelui de reductie sonora la zgomotul de impact:

c.s. - curba standard: c.e. - ourba efectivi.

Fig. 6.44. Evaluarea indicelui de Izolare E[, la zgomotul din impact:

1 - curba de referlnta (etalon); 2 - curba cu reo zultatele mll.suratorilor; a - curba de referlntil deplasata.

176

12 -

c. 374

Partea

a treia

- ._._
.1 1 .1 .1 7

AI~cATUIREA SI l\IECANICA ZIDARIILOR ,

ti~?

-tgB3
e

~/
&~

~ . ...J....
CI Capitolul1 Fig. 7.1. Tipuri de zidiirii :
II - zidarie simpla ; b - zidllrie mixtit din caramidll sl blocuri; e d - zidarie mixta eu beton turnat monolit; e - zidarie armatll eu rie de fatadll ; 2 - zidarie din bloeuri miei ; 3 - aneore metaliee ; 4 6 - armatura verticala , 7 - etrier; 8 zldarle mixtll din piatrll bruta clIptusitii cu caril.m.lda ; srmatura verticala : f - zidarie complexa : 1- zldllzldllrie din piatra bruta : 5 - beton turnat monolit; simbure de beton armat.

ZIDARII. ALCATUIRE GENERALA ~I PROPRIETATI

7.1. ALCATUIREA ZID ARIILOR

1.1.1. DEFINITII, CI"ASIFICARE. ~ ELEMENTE DE CONSTRUCTIE DIN ZIDARIE

Zidaria este elementul de constructie alcatuit din pietre naturale sau artifieiale (caramizi, blocuri), de diverse forme san :proveniente, a~ez~te dupa an~mite reguli, nelegate san legate i~tre ele .cu aJ~t5>~lU mor~a~l~IUlsa_u eu Iegaturi metaliee. Denumirea generala blocuri de z1dane, folosita ill ?-ltl~ul. tmW, euprinde atit earamizi, cit ~ibloeuri de zidarie, d~ diverse forn~: ~l d.lll dlf~rIt.e materiale. Zidaria a reprezentat in intre~ga: istorie a, eonstrue~~llor, dl~ a;ltIehltate pina acum un seeol, materialul principal pe~tru fundatu, per~tl, pIM~~ee ~i acoperisuri. Ea poate fi eonsiderata. ca unul din ee~e mal v:~lll .ma:tefl~le eompuse, eu reziatente bune la co~preslUne, dar eu rezlstenye mici la mtllldeI~, incovoiere ~i forfeeare, astfel ea III prezent se Ioloseste mal ales pentru pereti. Zidariile se clasifiea din punetul de vedere al eomportarii lor mecanice ~i al sigurantei la actiuni, dupa diverse criterii, Dupa natura materialelor din care sint alcatuite, pot fi: - zidjirii din piatra naturala ; - zidarii din produse artifieiale, care au cea mai larga l:tiliz~re, Su? forma de produse eeramice, blocuri miei san mari din beton greu ~l mal ales elm beton usor realizat eu agregate poroase san beton celular. 'pietrele naturale pot avea forme regulate (piatra de talie, moloanel~). san neregulate (piatra brutaj ; p.ietrele a.~tifieiale al~.forme r~gula~e.de par~lehp.~ped dreptunghie eu fete plane ~l muchii drepte, VIl, care sint zidite III rinduri regulate §i legate eu mortar. . Dupa modul de alcatuire, se deose~ese zid~rii simple, mixt~, }l,~'ma~e§,!complexe. Zidariile simple folosese un smgur tIP de pietre .de. zldar~e (fIg. I.~, a): Zidariile mixte sint alcatuite de obieei din doua, rareori din mal multe tipuri de pietre de zidarie, de exemplu, zidarie din bloeuri. miei san din piatr~ na~Ul.:a~a eu un strat de fatada din zidarie de earamida (fIg. 7.1, b, c) san dill zidarie cu beton turn at monolit (fig. 7.1, d). Zidiiriile armate se obtin prin inglo,?area in masa zidariei a unei armaturi (plase, bare de otel-beton, platbande), uniform repartizata si introdusa in mortaru~ ~i~ :osturile orizo~tal~ (a~mare. transversala) san in rosturile v~rti~::"leale ztdariei (armare l~ngl~ud~nala - fig. 7.1, e), putin Iolosita la noi. Ztdarttle compteae folosese armatura dill otel-beton repar178

tizata concentrat in masa zidariei sub forma de elemente de beton arm at , cum sint stilpii (fig. 7.1, j) sau peretii din zidarie intariti cu stilpisori (simburi) de beton annat turn at monolit (fig. 7.2). Armatura folosita in zidariile armate ~i complexe conlucreaza eu zidaria la actiunea incarcartlor ~i preia eforturile de intindere rezultate. Dupa natura .'?olicitarilor, pot fi : - elemente solieitate la compresiune excentrica, care sint supuse unei actiuni a incarcarrlor gravitationale (eazul peretilor portanti, autoportanti ~i neportanti) §i uneori actiunii incarcanlor orizontale (cazul peretilor de contravintuire) ; - elemente cu geometrie optima pentru aeoperirea deschiderilor, tinind seama de comportarea mecanica buna la compresiune a zidariilor (arce, bolti, eupole, urmarind eurba de coincidenta , aree butant ~i eontraforturi, pentru preluarea impingerilor sau pentru asigurarea stabilitatii strueturii) sau supuse unor actiuni mecaniee speciale (de exemplu, ziduri de subsol solicitate de lmpingerea pamintuluij ; _ elemente supuse altor tipuri de solicitari, rezultate din actiuni fizice (solieitare termieaj sau ehimiee (agresivitati) ale mediului inconjurator. Elementele oerticaie de 7;idarie au roluri diferite in constructii, Pereii! sint elemente verticale de rezistenta la care raportul dintre lungime ~i grosime este mai mare de 3 (fig. 7.3, a). PereJii pOTtanj,i (de rezistenta) sustin ~i transmit greutatea lor proprie ~i tncarcanlo primite de la alte elemente de eonstructie (fig. 7.4, a). Perejii autoportanji austin ~i transmit numai greutatea proprie a zidariei pe intreaga inaltime a constructiei (etajul rcspectiv plus etajele de deasupra, fig. 7.4, b), sau eel putin a eitorva nivelnri, pe care 0 transmit tercnului de funda.tie. Perejii neportanji nu sustin deeit greutatea lor proprie pe inaltimea etajului respectlv pe care 0 transmit planseului ~i apoi elementelor verticale de rezistenta; ei se executa intre elementele de rezistenta. (fig. 7. 4, c). Perejii desparj,itori sint, in general, zidarii subtiri destinate a

Fig. 7.2. Sect.iune printr-un perete de zidiirie !ntiiritii eu sttlpisort de beton arm at (zidiiric cornplex a);

179

AI

~
I
I

",,'

.i.;

"""

I,'
A-,4
d

,5-8

Riflo f

Rinil2

""
b

~~ _o_~

,.("

AI

0
~';"2

f[nil f

raNi,,,
~"'"

@';'"

e
Fig. 7.3. Elemente de reztsterita
1 - zld; 2 - pilastru; 3 - arc butant;

f
din zidarie :
4 - contrafort.

a - perete; b - stllp; /; - coloane; d - pllastru : e - contrafort;

f - arc butant;

separa intre ele incaperile din interiorul cladirilor, neportante sau partial autoportante ~i care nu suporta decit greutatea lor proprie pe unul, doua sau cel mult trei niveluri. Se pot deosebi urmatoarele elemente verticale principale de zidaI -.-_ '-,---" ~.~.~. i'--'-'-rie, dupa poz itia lor in constructie : ~ ziduri portante de fundajie, partial \ sau total angajate in teren ~i care transmit terenului incarcarile cIadirii ; pereF de elevaHe, de rezistenta san de umplutura, cu cel putin 0 fata degajata din teren care pot fi pereji de subsol ~i de pivnij,e, pereli de fajada san pereJi exteriori care limiteaza cladirea spre exterior ~i pereJi de calc an Fig. 7.4. Pereti din zldarle : a -' portanti; b - autoportentt : c - neportanti (purtatd). spre care nu se scurge apa de ploaie, 1180

la care nici 0 ie~itura nu depa~e~te fa~ada lor exterioara ~i sint a~eza~i de obicei pe linia terenurilor; timpane, adica pereti exteriori limitati de apele acoperi~ului ~i de planul ultimului planseu san a reazemelor acoperisului ; aticurile, ziduri asezate peste nivelul cornisei (la terase); pereji interiori, longitudinali san transversali, care separa intre ele diferite incaperi;;ale cladirilor. Peretii interiori pot fi de resistenta, de umplutura sau despartdtori. St1,lpii de zidarie portanta sint elemente verticale de rezistenta, de obicei zvelte, la care raportul dintre dimensiunile maximo ~i minime ale sectiunilor orizontale este de cel mult 2, iar inaI~imea este de cel putin 4 ori mai mare decit dimensiuneaminima a sectiunii transversale, orizontale (v, fig. 7.3, b). Ei preiau tncarcarile verticale primite de la elementele de constructie pe care Ie suporta. Coloanele sint stilpi eu sectiune transversala in forma de cerc sau de figura poligonala regulata inscrisa intr-un cere (v. fig. 7.3, c). Pila$trii sau coloanele angajate (v. fig. 7.3, d) sint stilpi sau eoloane partial incorporate in zidarie, la care ramine eel putin 0 fa~a vazuta. Contraforturile (v. fig. 7.3, e) sint elemente verticale rnasive din zidarie, care ingroa~a din loc in loc un zid lung ~i inalt, cu care fac corp comun, pentru a-I face sa reziste la impingeri orizontale imp 01'tante transmise de acoperis, plansee, materiale depozitate etc. Contraforturile sint tolo. site ~i la alte structuri de rezisten~a din zidarie pentru preluarea impingerilor orizontale (de exemplu, 0 cupola de zidarie rezemata pe stilpi J de zidarie). mox2.5cm Zidaria a fost mult f'olosita -\t I ! inainte ~i la realizarea altor elemente de rezisten~a: orizontale, situate la diferite \\/I min MelT! niveluri ; de legatura pe verW ticala (scar], planuri incliV nate) sau pentru repartizarea ~i transmiterea incarcarilor in to zidarie (cuzineti, placi de centrare etc.) ~i pentru legarea zidariilor peste goluri (buiandrugi drepti sau in arc etc.). Ca elemente orizontale de reaistenta se pot mentiona : radiere pentru fundatii, planf see ceramice intre etaje ~i e structuri de rezistenta ale Fig. 7.5. Boltt ~i arce din zidarie : aeoperisului peste incaper! ~i a - circulara : b - in cruce; c - cu nervurl; d - bniandrug sub forma de arc; e - bolta cu simpla eurbura pentru planseu : f - forme geometrice de sali cu diferite deschideri, sub boltl : 1 - cheia boltii : 2 - boltari (pietre de zldarle) ; 8 - nasterea boltll ; 4-extrados; 5 - intrados : 6 - sageata bolttl : 7 - axa bolti!; 8 - rosturi forma de elemente curbe, Iiradiale; 9 - lumina boltll; 10 - umplutura : 11 - tlrant; 12 - perete; niare sau de suprafate, cum 18 - bolta suprainattata; 14 - bolt!!. In plin cintru; 15 - bolt!!.pleoetltii.

W
I

m
181

sint arcele, bolti~e ~i cupolele din zidarie (fig. 7.5) Arcul butomt reprezinta u~ element esent~al ~1lstruct:rrilor de zidarie la catedralele gotice, care transmite la teren, prm mtermedml coloanelor exterioare, uneori intarite cu contraforturi, impingerile orizontale, rezultate din actiunea tuturor incarcarilor (perm.anente, v.intJ zapada etc.), care provin de la boltile de ogiva ee acopera deschiderea prineipala (nava) san de la acoperisurile din lemn, executate in general, peste bolta respectiva (v. fig. 7.3, f). ' Zidariile sint folosite ~i in unele elemente de constructii pentru instalatii : canale. teh~ice, .termice, de ali~en~are cu apa ~i canalizare ; cosuri de fum, sobe ~I semmeun ; canale de ventilatie ~i altele.
7.1.2. JlATElUALE PEXTnr ZIDARII

10 ... 140 daN/em2, pentru bloeuri mici din beton celular, eu Ya = = 400 ... 700 kg/m 3. De aeeea, ci'tramizile ~i bloeurile de beton, intr-o oarecare masura, se f'olosesc pentru peretii portanti ai strueturilor eu putine ~i multe niveluri. Pentru peretii portanti ai cladirilor inalte se tolosesc, mai ales, earamizile de marca superioara si eu abateri dimensionale miei. Bloeurile din beton celular se folosese pentru peretii neportanti sau portanti la cladiri joase (1 ; 2 sau eel mult 3 niveluri): Marcile eurent utilizate pentru pietrele de zidarie sint 30, 75, 100, 125 ~l 150 daN/em2.Mareimaimaride150daN/em2 se Iolosesc pentru ziduri subtiri (15 ... 38 cm) la structuri inalte (inaltimea limita economica 15 ... 20 etaje) sau pentru rrtilizari speciale. Bezistenta la compresiune din incovoiere variaza intre 10 ~i 30 % din rezistenta la compresiune a ci'1r3mizilor ~i intre 20 ~i 35 % pentru blocurile din beton celular. Rezistenta la intindere reprezinta, dupa unele cercetari, circa 1/20 ... 1/30 din marca caramizilor pline, respectiv eu gat~\abelul 7.1 sint aratate earacteristicile pietrelor de zidarie folosite in tara noastra, standardizate sau fabricate pe baza de norme interne. La lucrari de importanta redusa se pot folosi ~ipietre de zidarie recuperate, dad eorespund cerintelor impuse elementelor respective ale constructiei. Rezistenjeie normate ale pietrelor de zidarfe se considera egale en marcile respective prevazute in standarde sau alte prescriptii tehnice sau pe baza buletinelor de ineercar! pentru materialele care nu au marci prevazute in prescrip~iile tehniee. Curbele caraeteristice e pentru produsele ceramice sint apropiate de eele ale materia1elor elastiee, iar pentru produsele din beton si silioo-calcare asemanatoare en ale betonului, aceleasi la eompresiune ~i intindere. Coefieientul lui Poi s son creste odata cu marirea eforturilor unitare, de la 0,1 la 0,35 pentru caramizi. Valorile orientative pentru modulul de elastieitate, E, se pot aprecia aproximativ eu relatii de forma asemanatoare ca pentru mortar-beton : _ pentru earamizi. . . . . . . . Ee = 300 Re daN/cm2; _ pen tru blocuri mici de beton E bib = (500 ... 1 500) R; daN I em 2 ; _ pentru beton celular . Ebe = 10 000; 15 000 ~i 25 000 daN/cm2, pentru Ya = 400; 500 ~i respectiv 650 kg/m 3 ; _ pentru pietre naturale . . ..... Epn = (4 ... 9) X 105 daN/cm2, in care: Rc~iRb sint marcile (rezistentele de rupere) caramizilor sau blocurilor. Absorbti« de apa a pietrelor de zidarie influenteaza proprietatile acesteia. Spre deosebire de caracteristieile de rezisten~a ~i de deform are , care cresc odata cu densitatea aparenta, absorbtia de apa variaza invers propor-tional. Aburirea ~i autoclavizarea reduc mult contractia blocurilor de beton la uscare, care poate provoea uneori fisurarea aceentuata a zidariilor. Pietrele de zidarie se aleg in Iunctie de destinatia ~i de gradul de durabilitate a construetiei, de climatul ~i asezarea geografica, de pozitia ~i rolul elementului de zidarie in constructie, care determina prin functionalitatea sa proprie~atile cerute pentru zidjirie. 7.1.2.2. Mortare de zidarie. Mortarul din rosturile zidane! are rolul : - de a lega intre ele pietrele de zidarie cu ajutorul Iortelor de adeziune ~i de frecare dintre pietre ~i mortar, realizindu-se zidaria ca un material nou, compus, monolit;
(J -

7.1.2.1. Pietre de zidarie. Se fabrica intr-o mare varietate de forme si marimi dimensiunile rnaxime fiind limitate, de obicei din eonsiderente tehnoloO'ic~ (e~i~area u~or contractii excesive) sau de executie (manipulate usoara).o Se ut.lhzeaza ~~produse de dimensiuni mari (Iisii, blocuri sau panouri mari), ceramice s~u .dl!l betonz care pot ating~ inaItimea unui etaj, cu sau fara goluri, c~re elnnma rostnrile de asezare ~l reduc cheltuielile de manopera, Bloeurile din beton eelular au abateri mici dimension ale ~i se pot monta cu ajutorul mortarelor de mare rezistenta ~ia adezivilor eu sau fara mortar. Pietrele de zidarie c~ra:,mi?esau. din beton ~~or se fab:ica intr-o mare varietate de forme, cu goluri ~l g~ur~ :ertIC~le sau onz?~tale; sint pietre usoare, clasele 01 ~i O2, in general cu indici tehnico-economici de fabricatie avantajosi. Blocurile de beton greu se folosesc pentru fundatii, sttlpi, pereti de sub sol etc., in eonditii de umiditate ~i solicitare puternica. Pietrele de zidarie se pot livra cu sortiinentul comp~e! (intreg], .1/2 din lungime sau latime, 3/4 etc.), eeea ce u~ureaza exeeutarea zldanm, eliminind spargerea (taierea) lor pe santier. Pietr~le de zi~arie trebuie sa indeplineasca conditiile de marca, gelivitate, a!)SOrbtle de apa etc., prevazute in prescript.iile tehnice. Ca proprietati principale ale pietrelor de zidarie se mentioneaza : rezistenta 1a compresiune ~i intindere (directa, indirecta, din incovoiere) sub stare monoaxiala sau triaxiala de tensiune; modulul de elasticitate E, coeficientul lui Poisson f1. ~i ductilitatea; stare a suprafetei ~i in special rugozitatea; durabilitatea (gelivitatea coeficientul de inmuiere, rezistenta la foc ~i la agentii chimici agresivi) ; absorbtia de apa ; densitatea aparenta, sistemul de goluri ~i gauri patrunse ; dimensiunile, greutatea ~i usurinta de manipulare ; sortimentul, structur~ ~i conductivitatea termica etc. Pietrele de zidarie se clasifica dupa densitatea aparenta medie in clasele : ~1' O2 ~i .OJ cu densitatea aparenta 1000... 1300 kg/m3, 1300... 1500 kg/m3 ~l respectiv 1500 ... 1800 kg/m3, in ultimele decenii fabricindu-se ~i produse foarte usoare (blocuri cu goluri, ceramice, blocuri din beton usor, celular sau cu agregate poroase cu 350 kg/m3 < Ya < 1000 kg/m3 sau ehiar eu Ya < 350 kg/m 3, in cazul blocurilor din materiale plastice). Rezistenta la compresiune sau mar'cile pietrelor de zidarie variaza in limite largi, in Iunctie de densitatea aparenta. Astfel, rezistenta la compresiune raportata la suprafata bruta a pietrei poate fi de: 200 ... 1400 daN/cm2 pentru caramizi; 30 ... 200 daN /cm2, pentru blocuri mici de beton cu' goluri;
L

182

183

iI
,

C)

'" "" );~~

til

I
I

I
;

v»

0)

"

II
I

.0 0

.,

;::l c)"'"

~~ .. '" 0:1
C)

.~~

"0

0)

""

i
I I
I
....

',5 .... '" v

... 0:1
;::l ....

'a";'
0

.. ~
Z
0:1 .... 0

"" .s
0)

...,.

s.0'"

~ 0 ~'§ ~ .....~

,,"I

~
,~

I u

!
"'"

';::

I t::' I P"0 I
C)

~
0)

'"
'"

...
0)

..

'" 'N p::;

0)

.... '"

.... :::
0:1

P-

~;: "" ""

.$~
Q)

:§ ,_.
C)

' '"" '

C)

:.=.

"0

...
C)

"O2l
;::l"'"

"' ....
O'~0 ...

.......

Z~
NLOt--ON j~:~~LOOLOOlC ........ =z
.$~ p:j'=
c6 0 ~ I>I:) r::I ::SOlIS

I
LO

p.,~

I
I,

... '" "" "',~ .0':::

,0:1
,~

P-

';<
v:

<lSbll

... .... :::

;::l

c,

il'iil~

lCOIi?OL,,",O

""'LOt--ONU":>

til §" "''' !~ '0 '§

,..-t~"""
I

LO

"'"

N..".",OO

00000

II

U":>

II

~i

I
LOOLOOOO LOt--ONLO
OlCOLQO
I:""--OC'llC':'OlC

I
'"
,_. "'"
0 0 ..". 1
,

~~§~~
8'"

]' 8 c6 .sOia

.. S'"

·~.s.~ e~ ~-gf~'O
!

............

......

,..-t,....t'l"""lC"lC\l

LOt--ONU":>O

OlCOLCOO

I
I

LO 0 ,'" MLCl"'--O 0

....

I
I,

I II
,
U":> r,C1

r-

II

,.....,.....~C\I

--

,
tn O)r:l C I.Q r...0

~e<>~

:.1" -e

~Z

OLCIOLOOI oOt--ONLO

.... ,... ....

I

to

OlOOl!':)00
I:""-OC'I ,..-t~~C'l
LI')

o·~o t.e-<oo::ttC
i

.....
";

""

,...

lCO
C'j

1i';;I

II

";

, "'" .... '" <IS .....

I ;a '§

I
0 0 00 00 00

I
00 00

I 00 000 0.0"" M~~

':

,...,...
MI1"':

I I I I

5
'~0

0
0

LO

I
!

,...
I

00 00 0,,",

,...

,...

,...

~g :::,...

~~~
:::,.. ~l~ 1

,00 :::00

col :;")01
~t--I

~
tt;, ~

;::l

LO

,...

""'U":> ,..;

0:-1 ,... ~

00 00

~..::.-

OM ,... ,...

I
1
1

---~----~--~

-----.-- I-------~----

"

1--

u.... u..

u....

w"""JIr:.;,e<':!

....

ea

I-

_ de a transmite ~i repartiza cit mai uniform eforturile in zidarie de la 0 piatra la alta, asigurind astfel 0 distributie mult mai uniforma a tensiunilor pe suprafata pietrelor decit se poate realiza prin simplullor contact; _ de a miesora permeabilitatea la agent! atmosferici (ploaie, vint etc.) prin umplerea cit mai complete a rosturilor dintre pietre, ceea ce mareste etanseitatea zidariei. Pentru zidariile obisnuite se folosesc mort are simple (de val', ciment sau ipsos), cit mai ales mort are mimte, amestecate (de var-ciment sau ciment-var), in proportii rezultate dupa scopul urmarit : marirea rezistentei san a lucrabilitaW mortarului. Pentru peretii portanti puternic solieitati, cum .sint peretii cladirilor Inalte, se pot utiliza mortare de ~nalta rezistenta, cu ~!'leziune sporita, care imbunatatesc rezistenta zidariei la intindere. Mortarele superioare pot fi mortare de ciment sau de val' modificate ell, polimeri, ea de exemplu: mortare de ciment cu adaos de latex san mortare simple numai din polimeri (ra~ini epoxidice, cu sau fara latex sau adaos de ciment). Din canza costului lor ridicat, zidaria se executa. cu rosturi de grosimi reduse la crtiva milimetri, reducerea grosimii rostului conduce la sporirea rezistentei zidariei. Aceasta este posibil numai daca pietrele de zidarie all, dimensiuni foarte exacte, cu abateri dimensionale neinsemnate; in acest caz se poate executa ~i zidarie uscata fara mortar, cu legatun metalice, ca in cazul sidariei din blocuri de beton celular. Folosirea mortarelor cu agregate usoare avind Ya .;;;; 15000 N/m3 imbunatateste proprietatile termice ale zidariei, dar reduce rezistenta sa (cu circa 15 %), pentru aceleasi marci de mortar. Mortarele de zidarie trebuie sa indeplineasca conditiile tehnice prevazute in STAS 1 030-70 "Mortare obi~n'Uite pentr'U zidarii ~i tenc'Uieli, clasificare si conditii tehnice" . Mortarele sint caraeterizate prin: _ proprietajile mortar'Ul'Ui proaspat: consistenta ~i densitatea aparenta, in stare proaspata, tendinta de segregare ~i capacitatea de retinere a apei, in vederea lucrabilitatdi ; aceste caracteristici determina proprietatdle mortarului tntarit ~i productivitatea zidarului ; _ proprietatile mortar'Ul'Ui ~ntarit: rezistenta la compresiune, resistenta Ia intindere din incovoiere ~i densitatea aparenta la mortare in stare useata" rezistenta 131 mghet-desghet si adeziunea. Se recomanda urmatoarele limite pentru consiatenta mortarelor la zidarii din: _ caramizi sau blocuri pline 8 13 cm; _ caramizi sau blocuri cu gauri verticale 7 8 cm; _ blocuri de piatra sau beton, compacte 4 7 cm; _ blocuri mici ~iplaet din beton celular 11 12 em. Oonditiile atmosferice, ca temperatura ~i umiditatea relativa a aerului pot lnfluenta mult luerabllitatea si consiatenta, Consistentele maxime se folosesc mai ales pe vreme calduroasa ~i cu vinturi puternice, pentru a compensa evaporarea apei, cind durata de mentinere a lucrabilitatii lor poate fi serios redusa, Coeficientul de segregare trebuie sa fie mai mic de 50 em", Oapacitatea de retinere a apei este masura aptitudinii mortarului de a retine apa ~i de a impiedica trecerea apei in pietrele de zidarie cu suctiune mare. Aceasta este influentata, in mare masura de granulozitatea agregatului ~i de eontinutul de apa ~i de var, 0 granulozitate mai fina, un continut sporit de val'

184

185

~i reducerea continutului de apa sporesc capacitate a de retinere a apei, care este Valoarea minima a rezistentei Ia smulgere I redusa la mortarele de ciment, mijlocie la 28 zile, daN/em" 1 Natura suportului la mortarele amestecate ~i cea mai mare Marca ------~----~--~------I mortarului la mortarele de var. Beton greu Ceramic sau piatra Beton usor Valoarea medie a adeziunii la SUpOI't a mortarelor de zidarie ~i tencuiala, 2,0 10 exprimata prin rezistenta de smulgere, 0,8 25 3,0 trebuie sa fie eel putin egala cu valorile 1,2 1,5 4,0 50 date in tabelu17.2. Dupa cum se observa, 1,5 4,5 100 adeziunea mortarelor cu pietrele de zidarie depinde de porozitatea pietrei, maroa ~i modul de intarire a mortarului, care sint influentate de natura Iiafrtului ~i agregatului, Se recomanda ca mortarele de val', cu intarire de natura fizico-chimica in aer, sa se toloseasca in zidarii cu pietre avind 0 absorbtie minima de apa, in greutate de 8 ... 10 %, cind trecerea apei din mortar in pietre permite ridicarea zidariei in ritm rapid, fara debordarea mortarului din rosturile orizontale sub actiunea greutatii caramizilor. Zidaria cu pietre putin poroase, aproape compacte, cu absorbtie de apa in greutate < 10 %, se executa cu mortar de ciment, cu intarire hidrauliea, deoarece din cauza porozitatii mici a pietrelor nu are loc "setea cimentului" din mortar, care se produce cind cimentul este lipsit de apa chimica de hidratare, prin absorbtia sa rapida de catre pietrele de zidarie. Efectele nefavorabile ale suctiunii mari a produselor ceramice obisnuite, cu absorbtie de apa de 8 ... 18 %, se pot reduce prin udarea lor prealabila, Nu se recomanda udarea blocurilor de beton inainte de punerea lor in opera, deoarece aceasta poate spori contractia zidariei. Dupa rezistenta la compresiune, mortarele se clasifiea in : mortare cu marci [oase, M 4 ; mijlocii MlO; M25~i superioare Mso; M100; M150 M200,ultimele doua ~i marei cu utilizari speeiale la zidaria vibrata, zidaria de inalta rezistenta etc. Rezistentele la compresiune a mortarelor variaza in limite largi : 1 ... 10 daN jm2, pentru mortare de val'; 15 ... 300 daN jcm2, pentru mortare de ciment cu val', ~i poate atinge 500 daNjcm2, pentru mortare de ciment cu adaos de latex. Marcile mortarelor reprezinta totodata rezistentele lor normate. In tabelul 7.3 sint dati coeficientii de reducere a rezistentelor la comprestune a mortarului, in functie de virsta acestuia, Modulttl de elasticitate a mortarului Em se poate evalua aproximativ cu relatia : Em = 1 000 Rm, unde Rm este rezistenta de rupere a mortarului la compresiune. Ooeficientul lui Poi s son este pentru cele mai multe mortare de val' ~i de ciment de ordinul 0,2 ~i ereste repede odata cn apropierea de rezistenta uniaxiala a mortarulni. tn general, caracteristicile de deformare (modulul de elasticitate, curgerea lenta, eontractda) ale mortarelor de ciment sint asemanatoare en cele ale betoanelor. Mortarele de val' an Tabelul 7.3 contractii mai mari, curbe Virsta mortarului, zile caracteristice e aproape Marca mortarului 3 7 I 14 I 28 60 I 90 liniare si sint mai deformabile. Diferitele proprietati ale mor10; 25 i 0,20 0,35! 0,60 1,00 1,50 I 1,70 tarelor (de rezistenta, de de1----1--.--.-termice etc.) se i 50; 100 I 0,25 i 0,45 I 0,70 I 0,10 1,50 1,40 formare, cu ajutorul unor pot aprecia reTube/ul 7.2
1
I'

latii, considerind mortarul ca un material compus, din agregat si pia,tra de ciment, ca in eazul betonului. Mortarele de zidarie se aleg (ca marca ~i eompozitie) tinind seama de conditiile tehniee : capitale, mecanice, fizice etc., pe care trebuie sa le indeplineasca elementul de zidarie, in Iunctie de pozitia ~i roIuI sau in constructie, cit ~i de natura ~i porozitatea pietrelor de zidarie, de grosimea ~i de virsta la incarcare a zidariei, precum ~i de alte conditii specifice constructiei ~i amplasamentului. Oele mai folosite mortare sint mortarele mixte (amestecate) pe baza de val' cu adaos de ciment san de ciment cu plastifianti. Prescrlptiile tehnice euprind indicatii pentru compozitie (dozaje uzuale ~i minime), pentru marcile minime necesare la diferite grade de durabilitate, ca ~i pentru caracteristicile de rezistenta ~i de deformare Ia diferite virste ale mortarelor, la temperatura normala ~i pentru temperaturi mai mici de +15°0. Nu se considera cresterea rezistentei mortarelor in timp, dupa 28, 90 ~i 7 zile in cazul mortarelor de ciment, de val', respectiv de Ipsos.
7.1.3. TIPURI DE ZIDr\RIE

Ij

1------

7.1.3.1. Indieatii generale pentru teserea zidariei pline, Comportarea zidariei portante sub incarcari ca un tot monolit se datoreaza legarii pietrelor de zidarie intre ele prin tesere ~i cu ajutorul mortarului. Se deosebesc rinduri de pietre puse in lung - lunguri - sau puse de-a curmezisul pe lat, transversal curmezi~uri (fig. 7.6). La realizarea zidariei peretilor portanti trebuie respectate urmatoarele reguli de tesere : , - rosturile orizontale trebuie sa fie plane si orizontale pentru ca incarcarile gravitationale (verticale) sa actioneze Ia compresiune, perpendicular pe rosturile de zidarie, tncarcarile verticale sint dirijate, de obieei, dupa normala sau fac cu normala la sectiunea orizontala de zidarie un unghi mai mic de 15°. Rosturile orizontale au grosimi de 12 mm, iar cele verticale, transversale ~i longitudinale, grosimi de 10 mm. Legatura zidariei se realizeaza prin alternarea succesiva a rindurilor de pietre puse in lung ~i de-a curmezisul sau a rindurilor mixte din pietre asezate in aceeasi sectiune orizontala in lungul ~i de-a curmezisul, insa. diferit de la un rind la altul ; - rosturile verticale transversale trebuie sa fie perpendiculare pe Ietele vazute ale peretilor, pentru a se evita perieolul de disloeare a pietrelor de zidarie, sub efectul de pana produs de deformatiile transversale mari ale peretilor supusi la flambaj (fig. 7.7); - rosturile verticale transversale trebuie sa fie tesute la un rind sau lamai multe rinduri; unui rost dintr-un rind trebuie sa-i corespunda un plin in rindul urmator ; in acest fel se evita formarea de stilpisori izolati, ea in eazul zidariei fara legaturi, care Iucreaza independent, impiediea repartib ti zarea uniform a a eforturilor in zidarie si este supusa distrugerii prin flambaj la Fig. 7.6. Asezarea blocurilor de zidiirie In solicitari mici, stilpisorii formati, inalti ~i opera : subtiri, fiind puternic solicitati. a - vedere; b - plan; 1 - lung uri ; 2 - curmezlsurl. 187

186

De aceea, pentru 0 legatura normala a zidariei din pietre regulate, se recomanda ca zidaria de earamida sa aiba un rind de earamizi de-a eurmezisul, pe lat, eel mult dupa 5 san 6 rinduri de earamizi puse in lung; zidaria din pietre naturale de forma regulata sa aiba un rind de-a eurmezisul, pe lat, eel mult dupa 3 rinduri lunguri, iar rosturile vertieale, transversale sa fie decalate de Ia un rind la altul eu 1/4 ... 1/2 din lungimea pietrei, in cazul legaturilor la un rind (fig. 7.8). Legatura transversals intre rindurile izolate vertieale de earamizi dintr-un perete se poate realiza ~i eu legaturi metalice, proteja antieorosiv, din otel Fig. 7.7. Dispunerea rosturilor (seoabe din otel lat sau otel-beton), vertieale, transversale fata de tetele vazute ale peretilor e 7.1.3.2. Zidarii pline. Zidaria plina din earamizi a - greslt, pietrelese disloclL din zidiLrie: s,i bloeuri ceramice eu gauri vertieale se executa eu b - corect: 1 - directla, de disloeare a pietrelor de zidiLrie. legatura la un rind sau Ia mai multe rinduri, ultima fiind introdusa de eonstruetorii sovietiei pentru pereti mai grosi de 2 ea,ra,mizi. Teserea zidariei la eolturile, ramificatiile ~i interseetiile zidurilor eu legatura la un rind se face ca in figura 7.9. Teserea ~e realtzeasa eu earamizi de eompletare: trei sferturi, jumata~i etc., obtinute prm despicarea earamizilor intregi sau eu produse speciale, mai ales la blocurile eu goluri ~i cu fa~a vazuta. Zidaria din bloeuri eeramice cu goluri orizontale se executa, de obicei, cu rinduri de bloeuri puse in lung. :j}esereazidariei pline din bioouri mici de beton seamana, in general, eu cea a pietrelor naturale de forma regulata, realizindu-ae : - eu legatura prin tesere cu bloeuri inguste (jumata~i de bloeuri) puse in lung, eu deealarea rostului vertical cu un sfert din lungimea blocului (fig. 7.10, a) ;

tr- un rind

- eu legatura la trei rinduri prinde bloeuri puse de-a eurmezisul (fig. 7.10, b) ; - eu iegaturi metaliee (scoabe din otel lat san otel-beton), montate in rosturile orizontale si care solidarizeaza eei doi pereti separati din bloeuri puse in lung (fig. 7.10, c). Cind lezaturile metaliee sint montate in m~ortare eu dozaj de eiment mai mie de 150 kg/1 m", ele trebuie protejate anticorosiv prin aeoperire eu un strat subtire de bitum sau eu lapte de ciment cu adaos de polimeri "au caseina etc.
"

~rrt+"
l~
b C

mrcirom ~.- " aN, 8"

Fig. 7.9. Colturi, intersectil si ramlticatii laun perete de 0 earamida grosime eu legatura Ia un rind:

Teserea pietrelor de zidarie (cara- a _ colt: b _ ramiflcatte : c - intersectie: R, -:primnl rind, mizi, bloeuri miei sau mari) eu inaIR. - al doilea rind. timi diferite (63, 88, 138, 188 mm) . ~e asigura prin realizarea de rosturi sau asize orizontale eontmue la 30 sau 60 em (fig. 7.11). .. ., . fb. Bloeurile mici din beton eeiular onaociaoieo: au dimenaiuni exaete din a pc~tie eu abateri dimensionale mici, astfel ineit zidaria se executa cu rostur1. orr~o~tale de grosime mica ( ~ 3 rom) sau.chiar.p:ir;t. tesere useata, a~~ eUI~ eg1pte: nii, grecii, incasii ~i alte popoare au realizat zidarii uscate remarcabile din blocuri mari de piatra cioplita. .' 7.1.3.3. Zidbiiarmate. Zidaria nearmata se poate eons1der~ ea u? m.atenal neductil si extrem de easant, eu rezistenta moderata la eompresrune ~1rezistente foarte reduse la intindere ~i forfeeare. Zidaria se armeaza in vederea sponru

IIIIII~
3/¥~Ht

Fig. 7.8. Teserea pietrelor de zidarie pentru un perete de 0 caramida grosime, eu legatura la un rind:
a-obienuiti: b-bloc: c-croce: Ii - olandeza t ". - gotlclL san poloneziL.

Fig. 7.10. Sisteme de tesere pentru zldarlile din. blo~uri ~ici beton, eu grosimea de 390 mm, cu legaturi reahzate .
a-prin blocuri tnsuste ; b-prin eurmezisurf amplasate metalice.

de

/
189

la trel rtnduri : e - eu scoabe

188

Iii!iiii iHi iii il : : : : : ~

2Wxft.fx!Jmm
II

2jpxflK}xMmm
/;

29UxtIHlX!J!/nm c

JPUx!!Qx!!8Ilim

:_dj
I

rJ·

Iirq,sf=12/11m

Fig. 7.11. Realizarea asizelor orizontale la zidarii eu pietre de Inaltlmt diferite :

a-eu pietre avlnd 63 mm Inlilyime; b-eu p:etre avtnd 88 mm luaWme; Pletre avlnd 138 mm Inalllme; <1-011pietre avind 188 nun Inal tima. e=-cu

r~zis!e~~elor s~l: la i~lti~dere, forfe?a:re, compresiune ~i incovoiere ~i a prevenirii flsu:an~ datorita vartaJlllor de un.ndltate (contractie, umflare) ~i de temperat~ra, dl~ curgere lenta san datorita unor tncarcan aecidentale (vibratii taaari diferentiale etc.). ', Zidaria cu f!'rmar~transversala se executa cu plase asezat« in rosturile orizontale ale pereWo~ (fl~. 7:12, .a,~b,.c) sau. s~il;p~lor(fig. 7.12, d, e). A:marea longttudtnala pe Illal~lmea zidane! se realizeaza en distributie eoncentrata, ca !n ~azn~ pereyilol' consolidati cu stilpisori de beton armat C~. fig. 7.2) sa~ .cn dlS;nbut1a:_uniform ~epa~tiz~ta pe ln~gimea peretelui, rar Iolosita la noi III ~a~a. ~rmatura Iongitudinala po~ate.Ii amplasata in diferite sisteme: - ~xtertOara, en ~execu.~l~.~al. usoara ~l protectie anticorosiva ; sporeste C3;paCltatea portanta a zldaneI ~l permits folosirea mai efieaee a armaturii (fig. 7.13, a); - in~er~oar~, eu .exeen~~e~m~i.g~eoaie .~i f~losire, in special, pentru stilpi eu grosimi mal man de 2 cararmzi ~l supusi actiunii agresive sau unor tempera~ turi marl. Se recomanda rosturi vertieale mai mari cu 5 mm decit a diametrul armaturii ~i ancorarea barelor intinse (fig. 7.13, b, c) ;

~c=::=:J1

III~iMM

rim;ft ~ ~~~ lfej~

r/
Jcm~

'20

tsbcmm
c

- montata in golurile bloourilor realiza te din beton usor, uneori

mr m::
2

o·

/;

rw±WJ
c
Fig. 7.13. Zidarie eu arrnare longltudlnala r
a -stilp eu armatura dispusa spre exterior; IJ - stup eu armatura dtsnuea in interlorul z ida rlei ; c - ztd eu armatura dispuea la tnterior; I-mortar de ciment· 2- bare vertieale din otel-beton : 3 - etrieri. '

c,; (2'; /Ilc/f!

Fig. 7.12. Zidarii eu armare transversala :

a - zid de 1/20 grosime. annat eu plaea din sirma de otel trasa
la r~ce sau benzi de stantare, asesate eructs j b - zid de 1 c grosrme, armat cu gratare din otel-beton : c - zid de 1 0 groslme armat eu bare Indoite (pieptene, zigzag); d-stUp 11/2 ox 11/20, armat eu gratare dtn pIasa de sirma trasa la reee; e - stllp 1 1/20 x 1 1/2 c armat eu bare din otel-beton Indoite, aeezate crucie in dona rinduri succesive.

cu fa~a vazuta" cu forme geometrice ~i goluri {',orespunzatoare pentru montarea armaturii verticale ~i apoi pentru umplerea lor cu mortar (fig. 7.14); - interioara, in miezul din mortar fluid, turn at intre doi pereti subtiri exteriori de zidarie, alcatuind pereti dubli, denumiti zidarie cu inima armata (fig. 7.15); C1l ejorturi initiale, Iolosita in ultimul timp Ia precomprimarea peretilor cu ajutorul toroanelor sau la exeeutarea recipientilor de lichide. Fig. 7.14. Zidarie eu armare longituF r e y s sin eta aratat ca "numai gratie dinala montata in golurile blocurilor de zidarie : precomprimarii naturale, datorita greutatii proprii, un zid rezista solicitarilor, care tind sa-l J-planeeu blocului umplut eu mortar; forfeeare; prefabrieat; 2-praguri de 3-golul 4-ar1U1.~ rastoarne, iar permanenta acumularilor realizate tura verttcala. de natura san de oameni este asigurata", Zidariile eu armatura longitudinala montata In golurile blocurilor, eele eu inima armata san eu eforturi initiale se folosesc la cladiri cu putine ~i cu multe niveluri supuse la actiuni orizontale, provenind din vinturi puterniee san eutremure. Pentru a putea considera conlucrarea armaturii cu zidaria. la verificarea starii ultime de compresiune, incovoiere ~i forfeeare, ca ~i a starilor limita de exploatare, se ian masuri corespunzatoare privind aderenta armaturii cu zidaria, ancorajul san si protectda anticorosiva. Tensiunile locale de intindere, eum sint cele din zonele de aplicare a incarcarilor concentrate, se pot prelua prin armatura. De asemenea, armatura se poate folosi in structurile de zidarie pentru a spori ductilitatea ~i rezistenta la indireari exceptionale (seisme, explozii etc.). Zidaria armata ~i eomplexa, eu mortare plastice ~i adezivi sintetici, se poate folosi pentru elemente structurale solieitate, in principal, la ineovoiere ~i forte taietoare (console, grinzi, grinzi- pereti etc.), pe baza unei atente cunoasteri a eomportarii lor meeanice. Masurile constructive pentru zidariile armate sint euprinse in prescriptiile tehniee de speeialitate. 7.1.3.4. Alte tipuri de zidarii. Zidariile mixte utilizeaza, de obicei, doua pietre san materiale dezidarie; se Iolosesc la zidarille tde 1 sub sol realizate din beton sau piatra naturala cu fa~a interi/I oara din earamizi (v. fig. 7.1, c, d) san la zidariile de fa~ada realizate dill caramida, eu fa~a vaznta executata din pietre de fa~ada sau cu plaeaje ceramice, din beton decorativ sau din pietre naturale. Oa zidarie u~oara cu goluri se folosese zidariile cu straturi de aer avind rosturile vertieale longitudinale dinspre partea exterioara largite pina la 40 ... 50 mm, zidariile usoare sub for~a. d~ jgheab (fig. 7.16) ~i zidariile eu goluri si doi pereti subtiri-diafragme, cum este zidaria americana (fig. 7.17). Se recomanda umplerea golurilor cu materiale termoizolatoare, mai ales pentru peretii exteriori. In figura 7.18 sint prezenFig. 7.15. Perete din tate solutii de pereti din zidarie eu strat de aer ventilat. Strazidarie eu inima arturile verticale componente ale peretilor en strat de aer se mata: 1- peret! subtlr! de 12,5cm solidarizeaza cu aneore metalice protejate contra eoroziunii, grosime : 2-retea din 0101care se monteaza pina la 5 em distanta de fetele vazute ale beton duetil; a-tnimi!. din mortar de eiment sau beeelor dona stratu1'i, cite !5 bncati pe ~etru p~trat de perete ton ; 4 - aneor" de ledtura. 191

190

Fig. 7. 19. Pereti din blocuri mari reaJizate din beton usor :
a -en patru asize pe nivel ; b cu tre: ~i.size ne ntvel : c - cu dona aslze ne ntvel,

a
Fig. 7.16. Peretl reallzati in diverse sisteme de tesere din zidarie usoara sub forma de jgheab.
B B-B 557 I!S t----~ ;+
I I

c
JIlIl

·l~f~·

a
a - plan; b - vedere.

Fig. 7.17. Zidarie cu golurt (sistem american) :

IL
A

Fig. 7.18. Pereti din zidarie cu strat de aer ventilat: !J a ~~~::-d

JjI.l~~~ en strat de izolatie termlca; b - eu bloenri de beton ceo lular autoclavlsat ; 1 - strat exterior din zid!>rie de cl>rl>midil.: 2 - strat de aer de aproximativ 4 em grosime: 3 - pI!>ci termolsolatoare rlslde : 4 - strat interior din zidil.rI de cl>rll.midil.sau de beton celulat autoclavizat: 5 -gauri de ventllare (rosturl neumplute, pietre de zid!>r1e eu golurl): 6 - isolatte hidrofug!> orlzontalil.: 7 - ancore metallce : 8 - izolatie h1drofugi!. vertlcala: 9 - plan$eu peBte suhsol ; 10 - perete de subsol,

IJ

sau cu armatura continua din bare de otel-beton asezate in zigzag sau sub forma de pieptene, Ventilarea stratului de aer se face prin gaur! de ventilatie executate in peretele component exterior, cu 0 seetiune de ventilatie mai mare de 10 cm2 pe m de perete si pe inal~imea etajului, ceea ce se realizeaza cu pietre speciale de zidarie sau prin anumite rosturi verticale largite ale stratului exterior de perete. Zidaria vibrata este foloaita la realizarea prefabricatelor de zidarie cu latime mai mare de 40 em, sub forma de blocuri mari (fig. 7.19) sau panouri mari (fig. 7.20), din produse ceramice,blocuri de beton usor sau din pietre natura.Ie, pline sau cu gauri, folosind uneori ~i precomprimarea. Panourile mari ceramice pentru peretd pot avea dimensiunile unei camere sau mai mari ~i pot capata forme mult diferite, mai ales in cazul nauourilor de fa~ada ~i al peretilor cortina. 1',92

Fig. 7.20. Panou ceramic pentru perete exterior neportant, ICPROM-Ia~i [109]:
1bloc ceramlc ; b mortar vlbrat,

utilizat de

Pentru consolidarea si sporirea capacitatii portante a zidariei supusa 1<1 eompresiune centrica sau cu excentricitate mica se folosesc cama?~teU (fig. 7.21) executate din beton annat cu grosime 6 ... 10 cm, metal sau tencuiala armata, care impiedica deformatiile transversale ale elementelor, lucrind ca 0 freta. 7.1.3.5. Executarea luerarilor de zidarie. Pentru 0 buna exeeutie a zidariei se reeomanda umplerea cit mai completa a tuturor rosturilor cu mortar; umezirea prealabila a produselor ceramice cu absorbtie mare (IRA> 20), evitind supraumezirea ; evitarea preumezirii blocurilor de beton; folosirea mortarelor
13 - C. 374

193

i.'

ell 0 buna lucrabilitate ~i 0 capacitate mare de retinere a apei; folosirea pietrelor cu tolerante dimensionale mici , atent controlate inainte de punerea in opera; protectia lucrarilor Impotriva intemperiilor, Executia zidaa-iilor trebuie sa, a 1 respecte regulile telmice privind aprovizionarea rna terialelor, prepararea ~i punerea in opera a, mortarului, pregatirea pietrelor de zidarie, executarea ~i teserea. a zidariei, protectia ~i pastrarea Fig. 7.21. Zidiirie intiiritii en camasuleli : zidariei proaspat executate, ca, a - din otel : b - din beton annat; c - din tencuiala armata : 1 - profil' 1'1 d t' 'd~ .. meta lie ; 2 - armaturs verttcala : 8 _ etrier. ~l regu 1 e e execu, Ie a Zl anel pe timp friguros, cind se executa, la temperaturi eoborite. Este de dorit evitarea utilizarii pietrelor de zidarie de diferite tipuri in acelasi element de zidarie ~i a produselor de zidarie mai mici decit jumatate din grosimea elementului de constructie, 0 atentie deosebita. trebuie acordata teserii zidariilor la eolturi, intersectii ~i ramificatii. Rosturile realizate din mortare cu adezivi trebuie sa aiba 0 grosime medic de 3 mm, fiind indispensabila asezarea cu ajutorul nivelmetrului a primului rind pentru a usura punerea in opera a rindurilor urmatoare, Rosturile mortarelor obisnuite trebuie sa aiba 0 grosime uniforms (8 ... 12 mm), iar pietrele de zidarie trebuie puternic apasate ~i bine ingropate in rosturile pline cu mortar. Oind intartrea mortarului a ineeput deja ~i trebuie eontinuata zidaria, se perle ~i se uda suprafata mortarului pentru a usura adeziunea noilor portiuni de zidari«. Efloresoentele, care apar pe supratetele vazute ale zidariilor ceramice, sint datorate prezentei sarurilor solubile, umiditatii, porozitatii elementelor de constructie ca ~i influentelor constructive ~i din precipitatdi, care conditioneaza dizolvarea ~i transportul sarurilor. Efloreseentele strjca adesea aspectul fatadelor, dar de cele mai multe ori nu sint periculoase. In eel mai nefavorabil caz, formarea eflorescentelor este datorata unei umiditati permanente, de exemplu, cind elementul de eonstructie este permanent in contact direct cu apa subterana sau cu umiditatea aseensionala a terenului. Cea mai indieata metoda de eliminare a eflorescentelor eonsta in uscarea ~i indepartarea umezirii zidariilor, fiind, necesare masuri speciale in cazul eflorescentelor colorate.

lor materialelor compone~te, a fenomenelor ~i legilor interactiunii dintre ele, ea ~i in cazul altor materiale compuse (beton, beton armat, materiale plastiee, mortar etc.).
7.2.1. PROPRIETATILE M,ECANICE ALE ZIDARIEI SOUCITATA LA {;OlUPRESIUNE CENTRICii

7.2.1.1. Stadiile de Iueru ~i mecanismul de rupere a zidarlllor solicitate la eompresiune eentriea. In t.impul incarcarii treptate a elementelor de zidarie (stilpi, pereti) solicitate la compresiune aX!iala, normala, pina la incarcarea de rupere, se deosebesc patru stadii (fig. 7.22), in functie de valoaroa eforturilor reale, efective. In primul stadiu, N < N/is, zidaria nu prezinta fisuri. t« al doilea siadiu; N = Ntis, apar primele fisuri la unele caramizi datorita eforturilor de intindere, incovoiere ~iforfecare. Valoarea incarearii de fisurare NtiS depinde de proprietatile meeanice ~i de deformabilitatea celor doua materiale componente, ca ~i de modul de executie, Fragilitatea zidariei creste (ceea ce se poate apreeia prin valoarea mai ridicata a raportului Ntis/NT, cit mai apropiata de unu) odata cu cresterea rigiditatii mortarului ~i a inal~imii pietrei (tab. 7.4.). Rezerva de siguranta dupa Iisurare la mortarele de val' care sint mai deformabile este de (0,4 ... 0,5) N" fata de cele de ciment, mai rigide la care rezerva este de (0,2 ... 0,3)Nr• De aeeea, aparitia fisurilor ehiar neinsemnate la 0 zidarie de virsta mai Inaintata, executata cu mortar de ciment arata 0 supraincarcare rezerva mica de siguranta ~i necesita imediat 0 analiza a cauzelor aparitiei fisurilor si luarea unor masuri imediate. Aparitia unor Iisuri in structuri constituie in majoritatea cazurilor un semnal, fiind necesara urmarirea in timp a comportarn lor sub i~ca~c~ri. O~a~a cu m~r~ea ~ncarcarilor are !oc alungirea ~i deschiderea primelor fisuri ~l aparitia de nOIfisuri, care se unesc mtre ele ~i cu rosturile verticale iar z.i~ari~ ineepe ~a se desfaca.la mijl~c~l inaItiIl_lii n sttlpisorl verticali separat soi licitapi excentnc. Este al treilea stad~u m care distrugerea zidariei are loc datorita dezvoltarii tensiunilor de intindere ~i forfecare in caramizi ~i a flambajului stilpisorilor subtiri, comprimati excentric (fig. 7.23). Inceputul celui de al IV-lea stadiu considerat ca stadiu de avarie, se considera eind deschiderea fisurilor continua incet, chiar daca Incarcarea ramine constanta ~i se produce

i,

-a.
DC=:!CJ c:=Jc:=J CJC=:! 0 c:::JCJ:::J c
Cl~ ~CJ C:=JC:=J 0=.0

.rh7oru~
OC=:J§B DIc::J c::1I 0 c:J
D==-=:J CJ c:::::::J c::=J

.:

E?g~ E?6c:a

7.2. PROPRIET ArILE

ZIDARIEI

1
= D
0
:J

d .:So~1mF_,
0 'I'ipul mortarului

Tabelul
Raportul Ntis; Nr la 0 virsti!. a zidariei. In stle de;

7.4

Zidariile sint materiale compuse ale caror' proprietati sint controlate (determinate) de proprietatile materialelor componente (pietre de zidarie, mortar" armatura, beton) ~i de interactiunea lor, astfel ea produsul final are proprietati diferite de cele ale materialelor componente sau chiar avantaje, depasind proprietatdle materialelor eomponente luate independent. Relatiile pentru stabilirea. prineipalelor proprietati ale zidariilor se exprima, de obieei, pe baza proprietati194

TTT
D=CJ N<Nhs

C=:Jcr::J C=:Jc:::::::J Og'E!

c=

28

720

de ciment
de ciment ~i var de var

0,6
0,5

0,7 0,6
0,5

0,8 0,7 0,6

Fig. 7.22. Starlit de Iucr-u ale zidiiriei sollcitata Ia compresiune.

0,4

195