Controlul Calitatii Betoanelor

CONTROLUL
CALIT II
BETOANELOR
Octavian George Ilinoiu
Prima Edi ie
-Bucureşti 2004-
PREFA
PREFA
Calitatea materialelor de construc ii şi a construc iilor, se asigur şi se controleaz prin

aplicarea unui Sistem al Calit ii institu ionalizat, care func ioneaz la nivelul întregii ri.
Sistemul calit ii existent în construc ii determin , prin pârghiile de care dispune, to i
factorii implica i în activitatea din acest domeniu (cercetarea, proiectarea, produc torii de
materiale de construc ii, executan ii construc iilor, institu iile de inspec ie şi control,
laboratoarele de specialitate etc.), s aplice prevederile legale (Legile, Standardele,
Normativele, Regulamentele, Instruc iunile, Manualele de Calitate ale firmei etc.), pentru ca
produsul finit – construc ia- s îndeplineasc integral cerin ele de calitate precizate în proiect,
reglement rile tehnice specifice fiec rei lucr ri şi cele ale beneficiarului.
În acest context, cartea Controlul Calităţii Betoanelor, autor şef lucr. univ.dr.ing.
Octavian G. Ilinoiu vine s completeze şi s actualizeze informa iile referitoare la metodele şi
procedeele de control al calit ii, cu prec dere cele din domeniul betonului şi a materialelor
componente ale acestuia.
Dezvoltarea aspectelor de calitate dominante din sfera betonului şi componen ilor s i
este motivat de:
- utilizarea betonului şi betonului armat, cu o foarte mare pondere, în executarea
structurilor de rezisten a construc iilor;
- dependen a rezisten ei, stabilit ii şi durabilit ii construc iei de calitatea structurii,
respectiv betonului;
- multitudinea factorilor de influen asupra calit ii betonului determinat de varietatea
şi de variabilitatea caracteristicilor componen ilor;
- influen a factorilor tehnologici şi a condi iilor de mediu asupra calit ii betonului.
În abordarea aspectelor de calitate, autorul a luat în considerare, printre altele,
motiva iile de mai sus ce presupun – şi eviden ierea unor aspecte de fond, inclusiv teoretice,
care influen eaz major propriet ile tehnice – ale materialelor de construc ii analizate.
Ca urmare, în cazul primelor capitole ale lucr rii sunt prezentate materialele
componente cu principalele lor propriet i şi influen e asupra betonului proasp t şi înt rit,
precum şi consecin ele negative folosirii de materiale neconforme calitativ.
În acest sens men ion m: aspectele de durabilitate tratate în capitolul 1; caracteristicile
de compozi ie ale betoanelor, caracteristicile şi propriet ile cimenturilor, agregatelor şi
aditivilor (cap. 2); principalele propriet i ale betoanelor proaspete şi înt rite, determin rile şi
încerc rile ce se efectueaz asupra betoanelor (cap. 3); prepararea betoanelor şi factorii care
influen eaz calitatea amestecului (cap. 4).
Capitolul 5 con ine considera iile generale asupra calit ii lucr rilor de construc ii, cu
referire la necesitatea asigur rii controlului asupra calit ii, efectele unei calit i deficitare de
realizare a unei construc ii şi organizarea general a controlului calit ii.
O parte însemnat şi extins a lucr rii este reprezentat de cap. 6 – Controlul
nedistructiv a calit ii lucr rilor de construc ii. Capitolul prezint atât metodele, s le spunem
II
PREFA
tradi ionale, bine cunoscute şi aplicate la noi, cât şi pe cele moderne cunoscute, dar aplicate la
noi într-o m sur mai mic datorit , mai ales, dificult ilor financiare în procurarea aparaturii
necesare.
Prezenta lucrare este elaborat pe baza unui vast şi valoros material bibliografic
autohton şi str in, ceea ce a permis actualizarea aspectelor legate de calitatea materialelor şi
ilustrarea exemplelor cu o parte de grafic , tabele, fotografii, scheme – nou . Titlurile
lucr rilor, studiate de autor, reprezint şi o surs de informare în vederea aprofund rii
subiectului de c tre specialiştii care lucreaz atât în proiectare, cât şi în execu ie în domeniul
construc iilor, precum şi studen ii facult ilor de construc ii.
Importan a şi bog ia de informa ii în domeniul abordat, nivelul ştiin ific ridicat şi
calitatea de ansamblu elevat a acestei lucr ri o face interesant şi atr g toare atât pentru cei
care doresc s se informeze şi s cunoasc mai adânc problemele de baz ale betoanelor, cât şi
determinarea diferen elor caracteristicilor şi performan ele tehnice ale acestora, cât şi altor
materiale.
Prof. univ.dr.ing. Radu Popa
Bucureşti, 2004
III
MUL UMIRI
MUL UMIRI
Mul umesc, în mod deosebit pentru sprijinul acordat şi îndrum rile pe care mi le-a dat, pentru
ideile, sugestiile, recomand rile şi aprecierile pe care le-a f cut pe parcursul preg tirii acestei
lucr ri domnului prof. univ. dr. ing. Radu Popa.
De asemenea, autorul mul umeşte pentru asisten a şi sprijinul acordat, în documentare

prezentei c r i, urm toarelor organiza ii, institu ii, asocia ii profesionale, comerciale şi
produc torilor care au permis accesul la informa ii şi fotografii, precum şi pentru permisiunea
reproducerii a anumitor fragment de text, figuri şi tabele, din materialele lor:
Asocia ia de Standardinzare din Romania - ASRO, Romania
American Concrete Institute - ACI, SUA
American Society of Civil Engineers - ASCE, SUA
American Society for Nondestructive Testing - ASNT, SUA
American Society for Testing and Materials - ASTM, SUA
American Association of State Highway Transportation Officials – AASHTO, SUA
APA. The Engineering Wood Association – SUA
ATEX C. V. B. A., Belgia
Bell Engineering Group, Anglia
BHS – Sonthofen, Germania
Boral Materials Technology, SUA
Building Science Insight - BSI, Canada
Canadian Building Digest - CBD, Canada
Civil Engineering Corps Washington – CECW, SUA
Cement and Concrete Association Australia
Center for Advanced Cement - Based Materials. Northwestern University, Illinois,
SUA
Center for Innovative Grouting Materials and Technology - CIGMAT, SUA
Controls Ltd., Italia
DET NORSKE VERITAS, Suedia
Elba –Werk, Germania
Elcometer Instruments Ltd., Anglia
Heidelberg Cement AG, Germania
James Instruments Inc., SUA
Humboldt Co., SUA
INCERC, România
IPCT, România
Institute for Research in Construction - IRC, Canada
International Council for Building Research and Documentation - CIB, Canada
IV
MUL UMIRI
International Union of Testing and Research Laboratories for Materials and Structures
– RILEM
International Committee on Asian Concrete Model Code
National Research Council - NRCC, Canada
National Institute of Standards and Technology - NIST, SUA
Officine Riunite Udine SpA – ORU, Italia
PERI, Germania
Proqec, Elve ia
Romtech, România
SC SOMACO SA, România
SBH Tiefbautechnik, Germania
The American Society for Nondestructive Testing , SUA
Thwaites Ltd., Anglia
Tremix, Suedia
MACON SA, România
MAN Nutzfahrzeuge Aktieengesellschaft, Germania
Morgan Manufacturing Co., SUA
US Army Corps of Engineers. Directorate of Military Programs, Engineering Division,
SUA
Winget, Anglia
Indica ii asupra surselor bibliografice şi asupra autorilor men iona i pot fi reg site la fiecare
sfârşit de capitol, precum şi în bibliografia general la sfârşitul c r ii.
V
CUPRINS
CUPRINS
PREFA ...............................................II 2.4. Apa de amestecare............................. 48

2.5. Adaosuri şi aditivi.............................. 48
MUL UMIRI ....................................... IV 2.6. Bibliografie la Capitolul 2 ................. 49
CUPRINS .............................................. VI CAPITOLUL 3. PRINCIPALELE

PROPRIET I ALE BETOANELOR
LIST DE FIGURI.............................. IX ................................................................ 52
LIST DE TABELE ...........................XII 3.1. Principalele propriet i ale betonului în

stare proasp t .......................................... 52
CAPITOLUL 1. DURABILITATEA 3.1.1. Densitatea betonului................... 52
BETONULUI.........................................13 3.1.2. Consisten a şi lucrabilitatea........ 53
3.1.3. Volumul de aer oclus ................. 54
1.1. Considera ii generale..........................13 3.1.4. Tendin a de separare a apei de
1.3. Tipuri principale de degrad ri prin amestecare............................................ 54
coroziune ale elementelor din beton şi beton 3.1.5. Tendin a de segregare ................ 55
armat .........................................................13 3.2. Principalele propriet i ale betonului în
1.3.1. Coroziunea o elului.....................17 stare înt rit .............................................. 55
1.3.2. Coroziunea betonului..................24 3.2.1. Densitatea................................... 55
1.6. Bibliografie la Capitolul 1..................30 3.2.2. Compactitatea............................. 55
3.2.2. Permeabilitatea şi porozitatea .... 56
CAPITOLUL 2. CARACTERISTICI 3.2.2.1. Permeabilitatea betonului la
DE COMPOZI IE ALE ap .................................................... 57
BETOANELOR.....................................31 3.2.2.2. Fenomenul producerii porilor
......................................................... 58
2.1. Considera ii generale..........................31 3.2.2.3. Calculul porozit ii betonului
2.2. Cimentul.............................................32 ......................................................... 60
2.2.1. Caracteristici structurale şi de 3.2.2.4. Calculul distribu iei porilor. 61
compozi ie ale cimentului Portland ......32 3.2.2.5. Concluzii............................. 62
2.2.2. Structura clincherului .................33 3.2.3. Gelivitatea .................................. 62
2.2.3. Compozi ia mineralogic ............35 3.2.3.1. Determinarea rezisten ei la
2.2.4. Hidratarea cimentului .................37 înghe -dezghe .................................. 63
2.2.5. Tipuri de ciment..........................39 3.2.3.2. Fenomenul deterior rii
2.2.6. Caracteristicile şi propriet ile betonului în urma ciclurilor de înghe -
cimentului Portland...............................40 dezghe ............................................. 63
2.3. Agregate .............................................43 3.2.4. Rezisten ele mecanice ale
2.3.1. Propriet ile şi caracteristicile betonului .............................................. 66
agregatului ............................................44 3.2.4.1. Rezisten a la compresiune .. 67
2.3.2. Condi ii de calitate ale agregatelor 3.2.4.2. Rezisten a la întindere......... 69
..............................................................47 3.2.4.3. Factori de care depinde
rezisten a la întindere....................... 71
VI
CUPRINS
3.2.4.4. Rezisten a la forfecare (for e 6.3. Metode acustice ............................... 102

t ietoare)...........................................72 6.3.1. Metoda de vibra ii proprii ........ 102
3.2.4.5. Rezisten a la şoc ..................72 6.3.2. Metoda prin şoc........................ 104
3.2.4.6. Rezisten a la uzur ...............72 6.3.3. Metode elastice cu impuls
3.2.4.7. Factori generali care ultrasonic............................................ 104
influen eaz rezisten a betonului ......73 6.3.4. Metoda carotajului sonic .......... 105
3.2.5. Conductivitatea termic ..............74 6.3.5. Metoda undelor de suprafa .... 106
3.2.6. Deforma ia betonului..................74 6.3.6. Metoda emisiei acustice ........... 106
3.2.6.1. Contrac ia la uscare şi 6.4. Metode mecanice sau de duritate
umflarea la reumezire.......................74 superficiale ............................................. 106
3.2.6.2. Dilatarea termic .................75 6.4.1. Metoda de recul........................ 107
3.3. Bibliografie la Capitolul 3..................76 6.4.2. Metoda de amprent ................. 108
6.4.3. Metoda prin penetrare .............. 109
CAPITOLUL 4. AMESTECAREA 6.4.4. Metoda prin smulgere şi dezlipire
COMPONEN ILOR BETONULUI ...78 ............................................................ 109
6.4.5. Extragere de carote................... 111
4.1. Considera ii generale..........................78 6.4.6. Metoda ruperii.......................... 112
4.2. Metode de determinare a omogenit ii 6.5. Metode atomice ............................... 112
betonului ...................................................79 6.5.1. Metoda radiografic folosind raze
4.2.1. Evaluarea omogenit ii prin gama - gamagrafiere........................... 112
aprecierea unor propriet i ale betonului 6.5.2. Metoda radiometric cu radia ii
în stare înt rit , precum rezisten a la gama sau beta ..................................... 117
compresiune..........................................79 6.3.3. Metoda cu neutroni rapizi ........ 117
4.3. Metode de malaxare ...........................81 6.3.4. Metoda rezonan ei magnetice
4.4. Malaxoare cu amestecare prin c dere nucleare .............................................. 117
liber (gravita ionale)................................81 6.4. Metode electrice şi magnetice ......... 117
4.5. Malaxoare cu amestecare for at ........83 6.4.1. Metoda rezistiv (a conductivit ii)
4.6. Capacitatea malaxoarelor ...................84 ............................................................ 118
4.7. Durata de amestecare a betonului ......84 6.4.2. Metoda capacitiv .................... 118
4.8. Productivitatea malaxoarelor .............85 6.4.3. Metoda absorb iei microundelor
4.9. Caracteristicile malaxoarelor .............85 (metoda neutronilor) .......................... 118
4.10. Concluzii ..........................................86 6.4.4. Metoda induc iei magnetice ..... 118
4.11. Bibliografie la Capitolul 4................86 6.4.5. Metoda curen ilor turbionari .... 120
6.6. Metode termice................................ 121
CAPITOLUL 5. ASIGURAREA 6.6.1. Metoda termografic / radioscopic
CALIT II LUCR RILOR DE în infraroşu (termoviziunii)................ 121
CONSTRUC II.....................................87 6.6.3. Metoda radiografic cu radia ii
infraroşii............................................. 122
5.1. Considera ii generale..........................87 6.7. Metoda substan elor penetrante ....... 123
5.2. Definirea calit ii produsului în 6.7.1. Descrierea metodei................... 123
standardele interna ionale .........................89 6.7.2. Materiale folosite ..................... 123
5.3. Efectele unei calit i deficitare de 6.7.3. Procedura de control ................ 123
realizare a unei construc ii ........................92 6.7.4. Exemple de determin ri
5.4. Organizarea general a controlului de nedistructive folosind substan e
calitate .......................................................93 penetrante ........................................... 129
5.5. Bibliografie la Capitolul 5..................95 6.8. Metoda maturiz rii betonului .......... 133
6.8.1. Metode de determinare a nivelului
CAPITOLUL 6. CONTROLUL de înt rire al betonului ....................... 133
CALIT II LUCR RILOR DE 6.8.5. Efectul vârstei betonului asupra
creşterii rezisten ei ............................. 134
CONSTRUC II.....................................97
6.8.6. Metoda evalu rii gradului de
6.1. Considera ii generale..........................97 maturizare al betonului....................... 134
6.2. Clasificarea încerc rilor pentru 6.8.7. Modele de calcul care stau la baza
controlul nedistructiv al calit ii betonului98 determin rii gradului de maturizare al
betonului folosite pe plan mondial..... 135
VII
CUPRINS
6.9. Metode optice...................................136 BIBLIOGRAFIE GENERAL ......... 151

6.10. Metoda undelor radio .....................136
6.11. Metode combinate..........................137 Articole................................................... 151
6.11.1. Metoda vitez de propagare - Comunic ri Ştiin ifice ............................ 153
indice de recul.....................................137 C r i ........................................................ 155
6.11.2. Metoda vitez de propagare- Fişe tehnice............................................. 158
atenuarea ultrasunetelor......................137 Legi......................................................... 158
6.11.3. Metoda vitez de propagare- Acte Normative şi Reglement ri Tehnice
atenuare a radia iilor gama .................137 ................................................................ 159
6.11.4. Metoda vitez de propagare-
amprent .............................................137 TABELE DE CONVERSIE............... 164
6.11.5. Metoda vitez de propagare- for
de smulgere.........................................137 PREFIXE - SUBMULTIPLII ŞI
6.11.6. Metoda vitez de propagare- MULTIPLII ALE S.I. DE UNIT I DE
radiometric (radiografic ) .................138 M SUR ............................................. 165
6.12. Microscopie electronic .................138
6.13. Bibliografie la Capitolul 6..............140 LITERE GRECEŞTI UTILIZATE .. 166
INDEX DE AUTOR ............................144
INDEX ALFABETIC..........................147
VIII
LIST DE FIGURI
LIST DE FIGURI
Figura 1-1. Degradarea stratului de acoperire Figura 1-22. a ,b, c - Stadii de fisurare a
cu beton a arm turilor de o el prin betonului din stratul de acoperire datorat
coroziunea arm turii (fisurare, exfoliere m ririi de volum a arm turii corodate.. 23
şi expulzare) (a,b,c,d,e,f) ......................14 Figura 1-23. Creşterea grosimii stratului de
Figura 1-2. Detalii beton degradat în urma coroziune func ie de timp..................... 24
ciclurilor de înghe -dezghe (a, b, c, d).15 Figura 2-1. Imagine structur beton............. 31
Figura 1-3. Detalii beton cu aer antrenat (a şi Figura 2-2. Granul de clincher ................... 33
sec iune 320 μm (x 350); b. 10 μm ...... 33

b)...........................................................15 Figura 2-3. Imagini particule de ciment; a.
Figura 1-4. Detalii beton degradat în urma
reac iilor alcalii – agregate (a şi b) .......16 Figura 2-4. Varia ia temperaturii în procesul
Figura 1-5. Detalii beton degradat în urma de ob inere a clincherului ..................... 34
coroziunii sulfatice (a şi b) ...................16 Figura 2-5. Imagini microscopice ale
Figura 1-6. Detaliu beton degradat în urma clincherului şi cimentului..................... 35
atacului apei uşoare (agregate descoperite Figura 2-6. Viteza de degajare a c ldurii
în urma sp l rii cimentului)..................16 componen ilor mineralogici ai cimentului
Figura 1-7. Detaliu beton degradat în urma .............................................................. 36
coroziunii prin levigare.........................17 Figura 2-8. Creşterea rezisten ei la
Figura 1-8. Detalii elemente de beton degradat compresiune a componen ilor
în urma coroziunii clorhidrice rezultat mineralogici ......................................... 36
din contactul cu apa de mare şi eroziunii Figura 2-9. Evolu ia hidrat rii în timp a
valurilor ................................................17 granulelor de ciment. Microscopie
Figura 1-9. Detalii elemente de beton degradat
μm (dup 7 zile) ................................... 37
electronic : a. 5μm (dup 2 zile), b. 10
în urma punerii în lucrare a betonului
necorespunz toare – segregarea betonului Figura 2-10. Amplificare progresiv a
..............................................................17 imaginilor electronomicroscopice ale
Figura 1-10. Oxidare la temperaturi înalte ...20 detaliilor structurale a evolu iei în timp a
Figura 1-11. Coroziune electrochimic ........20 microstructurii cimentului.................... 38
Figura 1-12. Coroziune electrolitic .............21 Figura 2-11. Viteza de dezvoltate a c ldurii de
Figura 1-13. Coroziune sub tensiune............22 hidratare ............................................... 41
Figura 1-14. Coroziune în puncte.................22 Figura 2-12. a. Mecanismul prizei cimentului.
Figura 1-15. Coroziune de contact - continu .............................................................. 42
..............................................................22 b. Schema form rii structurii cimentului ...... 42
Figura 1-16. Coroziune neuniform .............22 Figura 2-13. Creşterea rezisten ei la
Figura 1-17. Coroziune în puncte.................22 compresiune a componen ilor
Figura 1-18. Coroziune intercristalin ..........22 mineralogici ai cimentului.................... 43
Figura 1-19. Coroziune transcristalin .........22 Figura 2-14. Agregate monogranulare şi
Figura 1-20. Coroziune selectiv ................22 bigranulare ........................................... 44
Figura 1-21. Fisurare urmat de exfolierea a Figura 2-15. Curbe de granulozitate ............ 45
betonului din stratul de acoperire al A. Granulozitate continu , B şi C.
arm turii................................................23 Granulozitate discontinu .................... 45
IX
LIST DE FIGURI
Figura 2-16. Varia ia granulozit ii Figura 3-17. Creşterea rezisten ei la

agregatelor în raport cu dozajul de ciment compresiune a betonului func ie de
şi cantitatea de nisip..............................46 dozajul de ciment ................................. 68
Figura 2-17. Agregate angulare şi rotunjite..46 Figura 3-18. Diagram efort (σ)-deforma ie
Figura 2-18. Microscopie electronic (45μm, (ε) la compresiune monoaxial ............ 68
x 1760). Detaliu interfa past ciment – Figura 3-19. Pres hidraulic de încercare a
nisip. .....................................................46 epruvetelor betonului la întindere axial
Figura 2-19. Umiditatea agregatului ............47 .............................................................. 69
Figura 2-20. Principalele tipuri de umidit i în Figura 3-20. Pres de încercare a epruvetelor
agregat ..................................................47 betonului la întindere din încovoiere.... 70
Figura 2-21. Imagine microscopic , Figura 3-21. Schema încerc rii la întindere
compara ie dimensiune granul ciment şi prin încovoiere a epruvetelor prismatice
particul puzzolan natural .................49 .............................................................. 70
Figura 2-22. Adaoşi minerali: de la stânga la Figura 3-22. Schema încerc rii la despicare a
dreapta – cenuş volant uscat epruvetelor cubice, cilindrice şi
(centralele termoelectrice), zgura prismatice ............................................. 71
granulat de furnal înalt, silice ultrafin , Figura 3-23. Schema încerc rii la întindere
cenuş , metacaolin, bentonit fin prin despicare a epruvetelor cilindrice . 71
m cinat ................................................49 Figura 3-24. Aparat sistem Bohme pentru
Figura 3-1. Imagine beton alunecând pe determinarea rezisten ei la uzur a
jgheab ...................................................52 betonului............................................... 73
Figura 3-2 M surarea consisten ei betonului Figura 3-25. Principalele tipuri de dilat ri şi
folosind metoda tas rii..........................53 contrac ii ale betonului......................... 76
Figura 3-3. Exemplificarea tendin ei de Figura 4-1. Malaxor cu ax orizontal. Schem
separare a apei din beton ......................54 flux amestecare componen i................. 81
Figura 3-4. Detalii de betoane permeabile ...56 Figura 4-2. Malaxoare cu amestecare prin
Figura 3-5. Microscopie optic . Detalii pori şi c dere liber (gravita ionale)................ 82
fisuri......................................................58 Figura 4-3. Schem general malaxor
Figura 3-6. Schema form ri în betonul înt rit a gravita ional; nebasculant, basculant,
porilor de gel, sferici şi capilar .............59 reversibil............................................... 82
Figura 3-7. Influen a raportului A/C asupra Figura 4-4. Malaxor nebasculant ................. 82
distribu iei porilor .................................59 Figura 4-5. Faze principale de lucru – malaxor
Figura 3-8. Curbe de distribu ie a porozit ii în basculant............................................... 83
pasta de ciment (CP), mortar (M) şi beton Figura 4-6 Malaxoare cu amestecare for at în
(B).........................................................60 echicurent ............................................. 83
Figura 3-9. a. Detaliu al structurii pastei de Figura 4-7. Malaxoare cu amestecare for at
ciment poroase; b. Model matematic al în contracurent...................................... 83
traseului porilor.....................................61 Figura 4-8. Diagram timp de amestecare ... 84
Figura 3-10. Curba diferen ial de distribu ie a Figura 5-1. Spirala creşterii calit ii ............ 88
porozit ii în pasta de ciment................61 Figura 5-2. Reprezentarea unui proces ........ 89
Figura 3-11. Element de beton degradat în Figura 5-3. Criterii ISO 9000 pentru selec ia şi
urma ciclurilor de înghe -dezghe .........62 utilizarea unui model a calit ii ............ 90
Figura 3-12. Schem teoretic pentru calculul Figura 6-1. Schem principiu aparat pentru
capilarit ii în tuburi sub iri cu sec iune determinarea frecven ei de rezonan . 103
constant ...............................................64 Figura 6-2. Schem principiu aparat
Figura 3-13. Influen a A/C asupra rezisten ei piezoelectric ....................................... 105
la înghe a betonului p strat în ap 28 de Figura 6-3. Schem principiu SASW ........ 106
zile ........................................................65 Figura 6-4. Curbele de transformare indice de
Figura 3-14. Influen a A/C asupra rezisten ei recul N – rezisten la compresiune Rc
la înghe a betonului .............................66 ............................................................ 107
Figura 3-15. Schema încerc rii la compresiune Figura 6-6. Fazele principale de func ionare a
a epruvetelor cubice..............................67 aparatului............................................ 107
Figura 3-16. Schema încerc rii la compresiune Figura 6-5. Schema aparatului pentru
a fragmentelor de prism ......................67 determinarea rezistentei betonului prin
metoda reculului................................. 107
X
LIST DE FIGURI
Figura 6-7. Schema aparatului pentru b. Exemple de imagini radiografice ............ 122
determinarea rezisten ei betonului prin Figura 6-28. Aplicarea developantului –
metoda amprentei ...............................108 pulbere uscat , prin pulverizare ......... 127
amprent φ(mm) – rezisten la

Figura 6-8. Curbele de transformare diametru Figura 6-29. Aplicarea developantului: a. pe
baz de solvent, prin pulverizare, b.
compresiune Rc (MPa) .......................108 solubil în ap , prin imersie ................. 128
Figura 6-9. Imagine aparatul Windsor .......109 Figura 6-30. Echipamente şi instrumente
Figura 6-10. Aparatura de încercare folosite pentru examinarea vizual a
semidistructiv prin smulgere.............109 defectelor............................................ 129
Figura 6-11. Exemple de procedee de Figura 6-31. Epruvet cilindric de beton
smulgere prin extrac ie a pieselor tratat cu fenolftalein pentru
metalice post-înglobate în beton.........110 determinarea adâncimii de carbonatare
Figura 6-12. Dispozitive pentru extras carote ............................................................ 130
............................................................111 Figura 6-32. Determinarea nivelului Cl- sau
Figura 6-13. a. Modulele probelor ataşate de OH- pentru aflarea zonei de corodare a
cofraj; b. Probele BOSS dup decofrare arm turii ............................................. 130
............................................................112 Figura 6-33. Curba con inutul de clor folosit
Figura 6-14. Spectrul radia iilor pentru determinarea coeficientului de
electromagnetice .................................112 difuzie D............................................. 131
Figura 6-15. Schem de func ionare a Figura 6-34. Determinarea existen ei reac iilor
aparaturii folosite la gamagrafiere ......113 alcali-agregate .................................... 132
Figura 6-16. Gamagrafia unui stâlp din beton Figura 6-35. Determinarea existen ei reac iilor
armat şi reconstituirea sa tridimensional : alcali-agregate .................................... 132
a. Imagine general a zonei gamagrafiate; Figura 6-36. Epruvet cilindric de beton
b. Detaliu m rit ...................................115 indicând degradarea avansat prin reac ia
Figura 6-17. Gamagrafia ciocurilor unor bare alcali-agregate .................................... 132
de arm tur .........................................115 Figura 6-37. Termometru cu infraroşu ...... 134
Figura 6-18. Gamagrafia unei grinzi din beton Figura 6-38. Varia ia temperaturii betonului
armat, fisurate în dreptul reazemului ..116 ............................................................ 135
Figura 6-19. Gamagrafia unei stâlp din beton Figura 6-39. Microscopia unei arm turi
armat care prezent zone de segregare116 corodate înglobat în beton. ............... 138
Figura 6-20. Încercarea radiometric a Figura 6-40. Aceeaşi imagine ca în fig. 6-39,
betonului .............................................117 vizualizat cu lumin emergent
Figura 6-21. Defectoscopia magnetic .......119 (transmis ).......................................... 138
Figura 6-22. Schema de func ionare a Figura 6-41. Detaliu m rit al zonei încercuite
Pachometrului.....................................119 din fig. 6-39 şi 6-40............................ 139
Figura 6-23. Schema func ion rii aparaturii Figura 6-42. Aceeaşi detaliu fig. 6-40., supus
defectoscopice cu curen i turbionari: a., la lumin albastr reflectat şi observat
b. şi c Câmpul magnetic omogen din cu filtru galben. .................................. 139
interiorul unei bobine cilindrice Figura 6-43. Detaliu zon dreptunghiular din
str b tute de curent şi câmpul de dipol fig. 6-41 şi 6-42.................................. 139
din interiorul acesteia..........................120 Figura 6-44. Aceeaşi detaliu fig. 6-43. ...... 140
Figura 6-24. Metoda radioscopic ..............121 Figura 6-44. Aceeaşi detaliu fig. 6-42 şi 6-43
Figura 6-25. Efectul discontinuit ii fluxului supus substan elor fluorescent
termic în materialul supus controlului 121 penetrante. .......................................... 140
Figura 6-26. Detaliu element de beton armat
vizualizat în plaja de culori IR............122
Figura 6-27. a. Schem metoda radiografic
............................................................122
XI
LIST DE TABELE
LIST DE TABELE
Tabel 1-1. Clasificarea mediilor în func ie de Tabel 2-4. Dezvoltarea în timp a c ldurii de
clasa lor de agresivitate, conform GP hidratare ............................................... 41
035-1998 şi STAS 10128.......................18 Tabel 2-5. Cerin ele fizice ale cimenturilor
Tabel 1-2. Clase de agresivitate a mediilor cu uzuale ................................................... 42
factori agresivi în stare gazoas , conform Tabel 3-1 Metode folosite pentru determinarea
GP 035-1998.........................................18 consisten ei betonului........................... 53
Tabel 1-3. Încadrarea gazelor în grupe, Tabel 3-2. Consisten a betonului func ie de
conform GP 035-1998 ..........................18 tasare .................................................... 53
Tabel 1-4. Clase de agresivitate a mediilor cu Tabel 3-3. Gradul de impermeabilitate al
factori agresivi în stare solid în betonului............................................... 57
interiorul cl dirilor, conform GP 035- Tabel 3-4. Cerin e minime de asigurare a
1998 ......................................................19 durabilit ii pentru beton în func ie de
Tabel 1-5. Clase de agresivitate a mediilor cu clasele de expunere .............................. 57
factori agresivi în stare solid în Tabel 3-5. Clasificarea porilor func ie de
exteriorul cl dirilor (în aer liber), m rimea lor .......................................... 59
conform GP 035-1998 ..........................19 Tabel 3-6. Gradul de gelivitate al betonului. 63
Tabel 1-6. Caracterizarea general a mediilor Tabel 3-7. Clase de betoane (N/mm2; MPa) 68
solide cu agresivitate mare, conform GP Tabel 3-8. Rezisten a betonului func ie de
035-1998...............................................19 vârst .................................................... 68
Tabel 1-7. Clase de expunere a construc iilor Tabel 3-9. Factori care influen eaz rezisten a
în condi iile de mediu, conform NE 012- betonului............................................... 73
1999 ......................................................25 Tabel 4-1. Grad de omogenitate, raportat la
Tabel 1-8. Regimuri de expunere ale abatere şi rezisten medie, conform C
construc iilor situate în zona litoralului, 140-1986 .............................................. 79
conform NE 012-1999 ..........................26 Tabel 4-2. Grad de omogenitate, raportat la
Tabel 1-9. Criterii pentru aprecierea gradelor abatere şi rezisten medie, conform NE
de agresivitate ale apelor naturale (cu 012-1999 .............................................. 79
excep ia apei din Marea Neagr ), Tabel 4-3. Grad de omogenitate, raportat la
conform NE 012-1999 ..........................26 abatere şi rezisten medie, conform NE
Tabel 1-10. Criterii pentru aprecierea gradelor 013-2002 .............................................. 80
de agresivitate zona Marea Neagr , Tabel 6-1. Clasificarea a reglement rilor
conform NE 012-1999 ..........................27 interna ionale privitoare la metode
Tabel 1-11. Clasele de expunere la ac iunea nedistructive de încercare a betonului.. 98
mediului înconjur tor, conform NE 013- Tabel 6-2. Clasificare a metodelor
2002 ......................................................27 nedistructive de încercare a betonului
Tabel 1-12. Agresivit ii chimice .................28 func ie de obiectul de studiat................ 99
Tabel 2-1. Compozi ia mineralogic a Tabel 6-3. Metode de control nedistructiv.
clincherului de ciment Portland ............34 Clasificare .......................................... 100
Tabel 2-2. C ldura de hidratare a
componen ilor mineralogici ai
cimentului. ............................................36
Tabel 2-3. Principalele tipuri de ciment........39
XII
DURABILITATEA BETONULUI
CAPITOLUL 1. DURABILITATEA BETONULUI
1.1. CONSIDERA II GENERALE
Cunoaşterea cauzelor şi factorilor de degradarea a betonului şi betonului armat prezint

o importan deosebit , având la baz no iunea de durabilitate. Aceasta implic , pe lâng
realizarea ini ial a unor caracteristici (reglementate tehnic) pentru diferite componente sau
elementele de construc ie, şi men inerea lor nealterat în timp (sau înscrierea în toleran e
admise).
Durabilitatea betonului poate fi definit ca fiind „capacitatea acestuia de a-şi păstra
proprietăţile fizico-chimice şi mecanice în timp, la acţiunea distructivă şi agresivă a mediului
exterior, care provoacă degradări şi uneori distrugeri ale elementelor de construcţii”.
(Teoreanu I., Moldovan V., Nicolescu L., 1982)
Principalii factori de care depinde durabilitatea unei construc ii sunt: calitatea
materialelor utilizate, calitatea execut rii lucr rilor, între inerea construc iilor şi ac iunile
fizico – chimico - mecanice care solicit construc ia.
1.3. TIPURI PRINCIPALE DE DEGRAD RI PRIN COROZIUNE ALE

ELEMENTELOR DIN BETON ŞI BETON ARMAT
Cauzele principale care influen eaz negativ durabilitatea betonului, sunt: coroziunea
arm turilor (fig. 1-1), coroziunea chimic a betonului (coroziunea sulfatic , coroziunea acid ,
coroziunea/ ac iunea de levigare), gelivitatea (fig. 1-2), permeabilitatea (fig. 1-3), reac ia
agregatelor cu cimentul (fig. 1-4), abraziunea, carbonatarea, eforturile interne, solicit rile
exterioare, cristalizarea s rurilor şi umezirea alternant .
Principalele cauze externe şi interne care conduc la deteriorarea elementelor de beton
se pot grupa astfel:
• cauze externe:
- fizice (temperaturi extreme, umeziri alternante, ac iuni electrolitice etc.);
- chimice (ac iuni ale lichidelor sau gazelor nocive - acizi, s ruri şi levig ri etc.);
- mecanice (solicit ri exterioare, abraziuni, curgeri lente etc.);
- tehnologice (preparare, punere în lucrare, tratare ulterioar defectoas etc.).
• cauze interne: reac ii alcalii-agregat, varia ii de volum, expansiuni ale unor

componen i interni, permeabilit i etc.
13
b
a
c d
e f
Figura 1-1. Degradarea stratului de acoperire cu beton a arm turilor de o el prin coroziunea arm turii
(fisurare, exfoliere şi expulzare) (a,b,c,d,e,f)
14
a b
c d
Figura 1-2. Detalii beton degradat în urma ciclurilor de înghe -dezghe (a, b, c, d)
a b
Figura 1-3. Detalii beton cu aer antrenat (a şi b)
15
a b
Figura 1-4. Detalii beton degradat în urma reac iilor alcalii – agregate (a şi b)
a b
Figura 1-5. Detalii beton degradat în urma coroziunii sulfatice (a şi b)
Figura 1-6. Detaliu beton degradat în urma atacului apei uşoare (agregate descoperite în urma
sp l rii cimentului)
16
Figura 1-7. Detaliu beton degradat în urma

coroziunii prin levigare
Figura 1-8. Detalii elemente de beton degradat

în urma coroziunii clorhidrice rezultat din
contactul cu apa de mare şi eroziunii
valurilor
Figura 1-9. Detalii elemente de beton degradat în urma punerii în lucrare a betonului
necorespunz toare – segregarea betonului
1.3.1. COROZIUNEA O ELULUI
Coroziunea o elului reprezint un caz de alterare a propriet ilor fizico – chimico -

mecanice ale acestora, datorit unor agenţii chimici care ac ioneaz în prezen a umidit ii şi /
sau factorii care favorizeaz degradarea în ansamblu, precum şi de caracteristicile metalului.
Agen ii şi factorii care favorizeaz coroziunea o elului nu sunt întotdeauna aceiaşi, iar
viteza de degradare a acestora este, de regul , diferit .
Factori principali agresivi se reg sesc în stare: (Dalban C., Chesaru E., Dima S.,
• gazoasă (gaze de diferite feluri, cea provenit din condensul aburilor ce apar în urma
Serbescu C., 1997; GP 035-1998)
varia iei umidit ii sau datorit caracteristicilor de exploatare a instala iilor);
17
• lichidă (ape pluviale, solu ii acide sau alcaline, solu ii de s ruri, lichide organice,
•
solu ii tehnologice etc.);
solidă (s ruri, cenuşi zbur toare, praf, p mânt etc.)
Cauzele principale care conduc la degradarea arm turilor de o el sunt: natura şi

concentra ia agen ilor corozivi, pH-ul şi aciditatea total , temperatur , gradul de umiditate şi
presiunea mediului, însorirea direct , şocurile de presiune şi temperatura, factorii biologici,
micşorarea sau stagnarea agentului agresiv, gradul de aerare, natura, forma geometric şi
natura suprafe ei arm turii, valoarea tensiunii electromotare a pilei formate, timpul etc.
Tabel 1-1. Clasificarea mediilor în func ie de clasa lor de agresivitate, conform GP 035-1998 şi STAS
10128
Mediu de expunere Clasa de agresivitate
1m - neagresive
2 m – slab agresive
Mediu agresiv atmosferic
3 m – cu agresivitate medie
4 m- cu agresivitate puternic
Tabel 1-2. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare gazoas , conform GP 035-1998
Clasa de Umiditatea Temperatura Caracteristica gazelor
agresivitate relativ a aerului mediului (oC)
Ur (%)
≤ 60
1m 61…75 max. 50 neagresive
agresive din grupa A
2m > 75 max. 50 neagresive
≤ 60
61…75 agresive din grupa A
agresive din grupa B
3m > 75 max. 50 agresive din grupa A
≤ 60
61…75 agresive din grupa B
agresive din grupa C
4m > 75 max. 50 agresive din grupa B
61…75 agresive din grupa C
OBSERVA II:
1. Dac temperatura mediului este de 70…80 oC şi umiditatea relativ a aerului mai mare de 75%, clasa de
agresivitate rezult din tabelul 1-1.
2. Dac temperatura mediului este de 70…80 oC şi umiditatea relativ a aerului mai mare de 75%, clasa de
agresivitate rezult din tabelul 1-1, la aprecierea proiectantului, poate fi sporit cu o unitate.
3. În cazul în care concentra iile de gaze sunt mai mari decât la gazele din grupa C şi umiditatea relativ a aerului
este mai mic decât 60%, mediile respective se consider în clasa 4 m.
4. În cazul în care gazele sunt în grupa C şi umiditatea relativ a aerului este mai mare de 75%, în cazurile în
care dup aplicarea corec iilor precizate la obs. 1. şi 2 rezult o clas de agresivitate mai mare de 4 m, precum şi
în cazurile în care concentra iile de gaze sunt mai mari decât la gazele din grupa C şi umiditatea relativ a aerului
mai mare de 60%, mediile respective se consider cazuri speciale şi se analizeaz fiecare în parte de c tre o
persoan sau institu ie abilitat .
4. În cazul prezen ei mai multor gaze agresive din grupe diferite, clasa de agresivitate se stabileşte pentru gazul
cel mai agresiv.
Tabel 1-3. Încadrarea gazelor în grupe, conform GP 035-1998

Grupa gazelor Denumirea factorului Formula chimic Concentra ia în mg/m3
agresiv în stare gazoas
Dioxid de sulf SO2 < 0,10
Hidrogen sulfurat H2S < 0,01
Acid fluorhidric HF < 0,01
Grupa A Acid clorhidric HCL < 0,015
Clor gazos CL2 < 0,03
Amoniac NH3 < 0,50
Oxizi de azot NO, NO2 < 0,05
18
Dioxid de sulf SO2 0,10…5

Hidrogen sulfurat H2S 0,01…0,5
Acid fluorhidric HF 0,01…0,3
Grupa B Acid clorhidric HCL 0,015…0,5
Clor gazos CL2 0,03…0,5
Amoniac NH3 0,50…5,00
Oxizi de azot NO, NO2 0,05…1,5
Dioxid de sulf SO2 5,1…20,0
Hidrogen sulfurat H2S 0,51…10
Acid fluorhidric HF 0,31…2
Grupa C Acid clorhidric HCL 0,51…5
Clor gazos CL2 0,51…2
Amoniac NH3 5,1…30
Oxizi de azot NO, NO2 1,51…10
OBSERVA IE: Determinarea concentra iei se realizeaz pentru: dioxid de sulf STAS 10194-75, hidrogen
sulfurat STAS 10814-76, acid clorhidric STAS 10943-77, clor gazos STAS 10946-77, amoniac STAS 10812-76,
oxizi de azot STAS 10329-75 şi acid fluorhidric, conform reglement rilor tehnice specifice.
Tabel 1-4. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solid în interiorul cl dirilor,
conform GP 035-1998
Clase de agresivitate a mediului Umiditatea relativ a aerului Ur Caracteristica solidului
(%)
≤ 60
1m 61…75 slab solubil
uşor solubil – pu in higroscopic
2m > 75 slab solubil
≤ 60
61…75 uşor solubil – pu in higroscopic
uşor solubil –higroscopic
3m > 75 slab solubil – pu in higroscopic
4m > 75 uşor solubil – higroscopic
61…75
Tabel 1-5. Clase de agresivitate a mediilor cu factori agresivi în stare solid în exteriorul cl dirilor (în
aer liber), conform GP 035-1998
Clase de agresivitate a mediului Umiditatea relativ a aerului Ur Caracteristica solidului
≤ 60
(%)
1m slab solubil
≤ 60
2m 61…75 slab solubil
uşor solubil – pu in higroscopic
3m > 75 slab solubil
≤ 60
uşor solubil – higroscopic
4m > 75 uşor solubil – higroscopic
61…75 uşor solubil – higroscopic
Tabel 1-6. Caracterizarea general a mediilor solide cu agresivitate mare, conform GP 035-1998
Denumirea factorului agresiv în stare solid Caracteristica solidului
Praf de siliciu
Carbonat de calciu
Carbonat de bariu
Carbonat de plumb Slab solubil
Oxid de fier
Oxid de aluminiu
Hidroxid de aluminiu
Clorur de sodiu *
Clorur de potasiu *
Uşor solubil – pu in higroscopic
Clorur de amoniu *
Sulfat de sodiu *
19
Sulfat de potasiu *
Sulfat de amoniu *
Sulfat de calciu
Azotat de potasiu *
Azotat de bariu
Azotat de plumb
Azotat de magneziu
Carbonat de sodiu
Hidroxid de calciu
Hidroxid de magneziu
Hidroxid de bariu
Fluorur de calciu
Clorur de calciu
Fluorur de magneziu *
Fluorur de aluminiu *
Fluorur de zinc *
Fluorur de fier *
Sulfat de magneziu *
Sulfat de mangan Uşor solubil – higroscopic
Sulfat de zinc
Sulfat de fier
Azotat de amoniu *
Fosfa i primari
Fosfat secundar de sodiu
Hidroxid de sodiu
Hidroxid de potasiu
OBSERVA IE: * solidele sunt puternic agresive
Fenomenul de coroziune a arm turilor din o el prezint o complexitate foarte mare, el

desf şurându-se pe mai multe planuri: (PC-1/1990; Dalban C., Chesaru E., Dima S., Serbescu
C., 1997; Ilinoiu G., 2000; Teodorescu M., Ilinoiu G, 2000)
• coroziunea chimic – metalele sunt produse artificiale – nenaturale, instabil din punct
de vedere chimic, având tendin a s reac ioneze cu oxigenul, apa şi alte substan e
prezente în mediul înconjur tor. Odat aceste reac ii terminate, el se întoarce în stadiul
natural, mult mai stabil din punct de vedere chimic, acela de minereu. Coroziunea
chimic a o elului se finalizeaz prin formarea oxidului în contact cu oxigenul sau a
rugini (oxidul hidros) în contact cu apa.
Solu ie electrolitic
Flux termic
OH -
2+
Fe
Metal
Fier Cupru
electroni
Figura 1-10. Oxidare la temperaturi înalte Figura 1-11. Coroziune electrochimic
20
Din fericire, conversia acestor metale este oprit tocmai de începuturile stadiilor
proceselor care tind s -l readuc la starea natural . Paradoxal, reac ia ini ial a metalului cu
mediul înconjur tor produce în cele mai multe cazuri o pelicul foarte sub ire protectoare de
produşi de coroziune. Aceast pelicul atâta timp cât nu este compromis , protejeaz
suprafa a metalului contra ac iunii mediului agresiv şi d posibilitatea miezului metalului s
r mân perfect stabil. Coroziunea rezult tocmai din penetrarea acestei pelicule protectoare.
Temperaturile înalte accelereaz reac iile chimice de coroziune (acest tip de coroziune
sau, altfel spus, oxidarea dus la extrem, reprezint chiar fenomenul arderii metalului),
peliculele naturale ne mai putând s se opun procesului de coroziune în aceast situa ie (fig.
• coroziunea electrochimic (galvanic ) – metalele în contact cu solu ii de electroli i

1-10).
au tendin a de a trimite ioni în solu ie, aceast tendin este direct propor ional cu
tensiunea de dizolvare şi invers propor ional cu poten ialul de electrod al metalului
expus ac iunii mediului agresiv (fig. 1-11).
Fe2 + Figura 1-12. Coroziune electrolitic
Catod Aer
H2O O2
OH- H2O Fe 2+
Electroni Fe(OH)2
Rugina
2+ Armatura
Fe Catod Anod
Anod Beton
Rugin
Procesul de coroziune electrochimic implic în afar de prezen a metalului şi a

mediului agresiv (solu ia de electrolit) şi existen a unui anod, a unui catod şi a unui conductor
metalic prin care s se poate deplasa electronii deveni i liberi prin trecerea ionilor din metal în
solu ia de electrolit (fig. 1-12.).
Eterogenit ile suprafe ei metalului dau naştere la diferen e locale de poten ial care în
prezen a mediului agresiv (solu ia de electrolit) creeaz microelemente (pile electrice), aceste
microelemete galvanice dizolv par ial metalul în solu ie, localizând distrugerea pe anumite
por iuni ale suprafe ei metalice (por iuni anodice), în timp ce restul suprafe ei lucreaz
catodic, r mânând neatacat (fig. 1-11). (Brousseau R., 1992)
Ecua iile acestor reac ii chimice, sunt urm toarele:
La anod: Fe = Fe 2+ + 2e [1.1]
La catod: O2 + 2 H2O + 4e = 4OH- [1.2]
Un caz aparte îl constituie curen ii de dispersie (curen ii vagabonzi) care pot atinge
uneori intensit i foarte mari (sute de amperi) şi care provoac în arm turi fenomene de
electroliz care conduc la apari ia unor produşi de coroziune, având un volum dublu fa de
volumul metalului din care provin (şi care pot crea eforturi în beton de pân la 30 N/mm2).
• coroziunea special – precum coroziunea şi fisurarea eroziv , coroziunea sub
tensiune (dac arm tura este supus unor solicit ri mecanice, pelicula protectoare se
poate degrada prin rupere şi permite, prin fisuri ap rute, ca mediul agresiv s o
• coroziunea biologic (biocoroziune, biochimic) – mecanismele acestui tip de

corodeze - (fig. 1-13) etc.
coroziune depind de natura agen ilor ce o determin (bacterii, muşchi, ciuperci, alge,
21
etc.) respectiv prin substan ele secretate de acestea, fie prin transform rile ce le produc
unor substan e din mediu înconjur tor.
Procesele care apar şi influen eaz acest fenomen de coroziune, sunt: ionizarea
(prezent numai în mediul umed), depolarizarea (asigur continuitatea fenomenului de
coroziune), reac iile chimice (dependent de agen ii agresivi şi de oxigen), produşii rezulta i în
urma reac iilor fizico-chimice (care pot limita, opri sau favoriza fenomenul de coroziune).
În func ie de tipul şi locul alter rii produse, coroziunile se pot clasifica în:
Fisur în pelicula protectoare Figura 1-13. Coroziune sub tensiune
- coroziune fisurat (sub presiune, fisurare

coroziv ), formare de fisuri, urmat de
ac iunea distructiv a mediului prin
generare de tensiuni interne.
Stare de tensiune
Figura 1-14. Coroziune în puncte

Produs de coroziune
- coroziune local (în puncte, cratere,
pitting), specific atacului corosiv
localizat al ionilor de clor asupra o elului
înglobat în beton, având ca efect
reducerea local a sec iunii de o el,
mergând pân la penetrarea întregii
sec iuni şi ruperea arm turii (fig. 1-14, 1-
Fier 15);
- coroziune de contact – formarea de elemente locale (produşi de coroziune);

- coroziune intercristalin – atacarea structurii cristaline la interfa a dintre microcristale
(fig. 1-18);
Figura 1-15. Coroziune de Figura 1-16. Coroziune Figura 1-17. Coroziune în

contact - continu neuniform puncte
Figura 1-18. Coroziune Figura 1-19. Coroziune Figura 1-20. Coroziune

intercristalin transcristalin selectiv
22
- coroziune transcristalin – apari ia unor microfisuri datorate tensiunii dezvoltate în

structura o elului (fig. 1-19);
- coroziune selectiv – atacarea preferen ial a unor microcristale (fig. 1-20)
- coroziune general - specific atacului corosiv al ionilor de clor în concentra ii ridicate
asupra întregii suprafe e a o elului, având ca efect reducerea general a sec iunii de o el,
mergând pân la “dizolvarea” complet a o elului pe anumite zone.
Etapele principale ale desf şur rii procesului de coroziune sunt (PC-1/1990):
• iniţierea coroziunii – perioad în care agen ii agresivi p trund pân la suprafa a

arm turii, prin stratul de acoperire cu beton şi ini iaz coroziunea o elului;
• propagarea coroziunii – perioada în care coroziunea se desf şoar cu o anumit

vitez , conducând la formarea produşilor de coroziune ai o elului (rugina), cu volum
mai mare în compara ie cu cel al o elului şi, în final, la fisurarea, desprinderea şi
expulzarea betonului de acoperire.
De men ionat este faptul c procesul de coroziune a o elului este înso it, în general, de
o m rire a volumului acestuia (volumul oxidului, provenit din coroziune este de cca. 8 ori mai
mare decât cel al metalului din care a provine), fapt care conduce la exercitarea unor presiuni
asupra betonului adiacent arm turii şi respectiv la apari ia unor eforturi de întindere în masa
acestuia. Atunci când acestea dep şesc valoarea rezisten ei la întindere a betonului, se
declanşeaz procesele de fisurare a betonului din stratul de acoperire, fenomen care
favorizeaz accelerarea procesului de coroziune. În cele mai multe din cazuri, stratul de
acoperire cu beton poate fi îndep rtat, arm tura ajungând s fie lipsit de protec ie (fig. 1-20
şi fig. 1-22).
Figura 1-21. Fisurare urmat de exfolierea
a betonului din stratul de acoperire al
arm turii
Sursă:. Litvan G. G
Figura 1-22. a ,b, c - Stadii de fisurare a betonului din stratul de acoperire datorat m ririi de volum a
arm turii corodate
Sursă:. Litvan G. G
Viteza de dezvoltare a fenomenelor de coroziune asupra metalului, este influen at

de natura metalului, ac iunea agentului coroziv, natura şi propriet ile peliculei de produse de
23
reac ie, natura şi propriet ile peliculei de protec ie etc. Acest strat care se formeaz este
compus din oxizi şi carbona i bazici. Dac acesta este poros sau dac agentul coroziv poate
difuza prin el (fig. 1-23. curba A), coroziunea se continu în timp, creşterea grosimii stratului
de produse de coroziune putând fi estimat idealizat, ca fiind liniar func ie de timp. Când
stratul de produse de reac ie este compact şi agentul coroziv nu poate difuza prin el, la
atingerea unei anumite valori coroziunea se opreşte (ex. aluminiul, plumbul) (fig. 1-23. curba
B).
Grosimea stratului corodat
Figura 1-23. Creşterea grosimii stratului de

coroziune func ie de timp.
A Sursă: Qian, S.Y

B
0 to Durata de ac iune
Pentru o el, coroziunea poate continua şi în straturi compacte şi groase. În acest caz
pelicula de produse de reac ie nu ader la metal, ci se desprinde pe m sur ce se formeaz şi
cade. Aceast desprindere se poate produce din urm toarele cauze:
- volumul oxidului format este mai mare decât volumul metalului de origine şi aceast
creştere de volum, provocat prin oxidare poate produce eforturi interioare care dep şesc
adeziunea dintre stratul de coroziune şi metal. Aceste eforturi sunt cu atât mai mari, cu cât
raportul dintre volumul oxidului şi volumul metalului din care provine oxidul este mai
ridicat;
- stratul de oxid format are alt coeficient de dilatare termic decât cel al metalului de baz şi
când temperatura mediului înconjur tor variaz , iau naştere eforturi interioare datorit
dilat rilor neegale.
1.3.2. COROZIUNEA BETONULUI
Coroziunea betonului reprezint un caz de alterare a propriet ilor fizico – chimico -

mecanice ale acestora, datorit unor agenţii chimici (din mediul înconjur tor sau dizolva i în
apele sau solu iile care ajung în contact cu elementele de construc ii) şi / sau factorii care
favorizeaz degradarea pietrei de ciment şi a betonului în ansamblu.
Studiul durabilit ii betonului implic o analiz a conglomeratului, dar şi a
componen ilor s i, separat, luându-se în considerare: (NE 013-2002)
• cauzele externe, din mediul înconjur tor (de ex.: coroziunea datorat carbonat rii 1 , a
atacului clorurilor de alt origine decât cea marin , a atacului clorurilor din apa de mare,
a mediului chimic agresiv, precum şi a fenomenului de înghe -dezghe etc.);
• cauzele interne, din interiorul masei betonului (de ex.: reac ia alcalii-agregat).
1
mecanismul coroziunii carbonice conduce la concluzia c , datorit reac iei unor constituen i ai pietrei de ciment
din beton, în primul rând Ca(OH)2 şi transformarea acestuia în carbonat de calciu (CaCO3), având ca rezultat
reducerea valorii ph-ului în beton, începând de la suprafa a elementelor, depasivând stratul de acoperire al
arm turilor şi favorizând procesul de coroziune al acestora în anumite condi ii. (NE 013-2002)
24
Coroziunea betonului la ac iuni chimice agresive, depinde de mai mul i factori, grupa i
în trei categorii: (Teoreanu I., Moldovan V., Nicolescu L., 1982; Ionescu I., 1997)
• factori fizici: temperatura (influen eaz mecanismele de înt rire), contrac ii (influen eaz
fenomenele de microfisurare), varia ii de temperatur ale mediului agresiv, mişcarea
mediului agresiv, solubilizarea produselor de hidratare ale cimentului;
• factori chimici: apar multiple reac ii chimice nocive, între produşii de hidratare ai
cimentului şi elementele agen ilor agresivi, deosebite prin rezultatul produşilor de
interac iune;
• factori biochimici: mecanismele coroziunii biochimice depind de natura agen ilor ce o

determin (bacterii, muşchi, ciuperci, alge etc.) respectiv prin substan ele secretate de
acestea, fie prin transform rile ce le produc unor substan e din mediu înconjur tor.
Evolu ia betonului şi conservarea durabilit ii, depind de evolu iile separate ale
mediului cât şi a materialului (a componen ilor betonului, a compozi iei chimice şi
mineralogice) şi de influen area lor reciproc în acest proces.
Clasele de expunere şi condi iile de mediu, la care elementele de construc ii pot fi
expuse sunt prezentate în tabelele 1-7, 1-8, 1-9, 1-10 şi 1-11, în concordan cu NE 012-1999,
NE 013-2002 şi SR EN 206-1/2002.
Tabel 1-7. Clase de expunere a construc iilor în condi iile de mediu, conform NE 012-1999
Clasa de expunere Exemple de construc ii
0 1 2
Construc ii sau elemente de construc ii situate in spatii închise, ferite de ac iunea
direct a intemperiilor sau umidit i, cu excep ia unor scurte perioade in timpul
a execu iei, respectiv construc ii cu închideri perimetrale şi înc lzite iarna (ex: fe ele
1 Moderat spre interior ale elementelor structurale din cl dirile civile, inclusiv cele din
grupurile sanitare şi buc t riile apartamentelor de locuit şi din halele industriale
închise, cu umidit i interioare ≤75%).
MEDIU
USCAT
Construc ii şi elemente de construc ii expuse permanent la temperaturi mai mari de
b
30 °C (înc peri cu utilaje sau aparatura care degaja c ldur , hale cu procese calde
Sever
etc.).
Construc ii sau elemente de construc ii expuse la înghe in stare nesaturat sau
expuse umidit ii respectiv: construc ii neînc lzite în perioada de iarna, cu sau f r
închideri perimetrale (ex: depozite acoperite), elemente de construc ii in contact
a
permanent cu apa (ex: funda ii sub nivelul apelor freatice f r agresivitate sulfatic ),
Moderat
elemente de construc ii situate in zonele de varia ie a nivelului apelor, dar f r
posibilitate de înghe (ex: funda ii radiere, pere i de contur etc.) f r condi ii de
2
impermeabilitate pentru beton.
MEDIU
Construc ii sau elemente de construc ii expuse la înghe in stare saturata cu apa (ex.:
UMED
cheiuri, estacade, canale deschise, diguri, stâlpi pentru estacade, sc ri exterioare,
platforme).
b
Construc ii sau elemente de construc ii expuse la condens sau alternanta frecventa
Sever
de umiditate si usc ciune generata de procese tehnologice (ex.: hale in care
umiditatea dep şeşte 90% sau se produc frecvent degaj ri de abur).
Construc ii supuse presiunii a ei pe una din fete.
3
MEDIU UMED CU Construc ii sau elemente de construc ii interioare sau exterioare expuse la înghe -
ÎNGHE SI AGEN I dezghe si ac iunea s rii pentru dezghe .
DE DEZGHE ARE
25
Betonul aflat permanent sub apa marii.

normal
Betonul de deasupra zonei de varia ie a nivelului apei de mare (pe o
a moderat
în l ime a elementului de cca. 2 m, respectiv intre cotele +3...+5 de la
agresivitatea 1
nivelul marii.
apei de mare
sever Betonul din zona varia iei nivelului apei de mare considerata ca fiind
4 2 de cca 3 m deasupra nivelului marii.
MEDIU b Construc ii expuse indirect agresivit ii marine.
MARIN agresivitate moderat Construc ii expuse înghe -dezghe ului f r posibilitate de stropire.
I
atmosferica Construc ii închise care nu se înc lzesc pe timp de iarn
inclusiv cu Construc ii situate la nivelul marii expuse direct intemperiilor si
posibilitate sever salinit ii prin stropire, si alternan frecvent a umidit ii, si usc ciunii,
de înghe - 2 precum si posibilit ii de înghe in stare saturata.
dezghe Condens puternic generat de procesul tehnologic.
5 a Mediu chimic cu agresivitate foarte slaba (FS).
MEDIU b Mediu chimic cu agresivitate slaba (S).
CHIMIC c Mediu chimic cu agresivitate intensa (1).
AGRESIV d Mediu chimic cu agresivitate foarte intensa (FI).
Observa ie: Clasele de expunere 5 (a,b,c,d) se pot întâlni in practica singure sau în combina ie cu celelalte clase
de expunere.
Tabel 1-8. Regimuri de expunere ale construc iilor situate în zona litoralului, conform NE 012-1999
Clas Regim de expunere
Nr.
expunere
Crt.
conf. tabel 1-7 N - normal M - moderat S - sever
0 1 2
Betonul de deasupra zonei de
4 a mediu Betonul din zona
varia ie a nivelului apei de
marin Beton aflat varia iei nivelului apei
mare (pe o în l ime a
1 Agresivitatea permanent sub de mare, considerat de
elementului de cca. 2 m
apei apa m rii. cca. 3 m deasupra
respectiv la cotele +3…+5 m
de mare nivelului m rii.
de la nivelul m rii).
Elementele interioare din Construc ii situate la
construc iile închise nivelul m rii expuse
şi înc lzite pe timp de Construc ii expuse indirect direct intemperiilor
iarn , neexpuse la agresivit ii maritime şi salinit ii prin
4 b mediu
intemperii cu excep ia (deschise). Condi ii expunere stropire şi alternant
marin
2 unor perioade scurte in înghe -dezghe f r posibilit i frecvent a
Agresivitatea
timpul execu iei. de stropire. umidit ii şi
atmosferic
Elementele care nu sunt Construc ii închise care nu se usc ciunii precum
supuse unor varia ii sen- înc lzesc pe timp de iarn . şi posibilit ii de
sibile de umiditate, in înghe in stare
cursul exploat ri. saturat .
Observa ie:
P r ile construc iilor din beton din zone în care au loc infiltra ii ale apei de mare, sunt solicitate ca şi betonul de
sub ap .
În cazul elementelor având p r i expuse concomitent în dou sau trei regiuni ar tate în tabel, la proiectare se va
considera întregul element expus în condi iile cele mai severe.
Tabel 1-9. Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate ale apelor naturale (cu excep ia apei din
Marea Neagr ), conform NE 012-1999
Nr. crt. Natura agresivit ii f. slab slab intens f. intens
1. General acid , pH - 6,5-5,6 5,5-4,5 < 4,5
≤2 10-14 15-30 31-60 > 60
Carbonic (CO, liber) în mg/dm3 2,1.... 6 15-29 30-60 61-90 > 90
2.
pentru duritate temporar in oG de:
≥ 300
6,1.... 15 15-29 30-90 91-150 > 150
> 15 < 300 - -
3. S ruri de amoniu (NH4+) mg/dm3 50-99 100-200 201-500 > 500
26
Nr. crt. Natura agresivit ii f. slab slab intens f. intens

4. Magneziana (Mg 2+) în mg/dm3 100-199200-1000 1001-3000 > 3000
5. Sulfatic (SO4 2-) în mg/dm3 1150-249 250-500 501-1000 > 1000
< 12
6. Dezalcalinizare (HC03-) în mg/dm3 duritate. (oG) - - -
(< 7)
7. Oxizi alcalini (OH-) în g/dm3 - 17,5 -25 25 -
8. Con inut total de s ruri în g/dm3 - 10-20 20,1-50 > 50
OBSERVA IE: * Pentru stabilirea tipului si dozajului de ciment pentru agresivitatea sulfatic foarte intens
se diferen iaz trei cazuri func ie de con inutul de (SO4 2-) mg/dm3 astfel: foarte intensa 1 (1001 – 2500);
foarte intensa 2 (2501 – 5000) şi foarte intensa 3 (> 5000).
Tabel 1-10. Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate zona Marea Neagr , conform NE 012-
1999
Zona de salinitate
Nr. Clasa de expunere Regim de Sulina + Cap Midia

Tip beton Sf. Gheorghe +
crt conf. tabel 3.6 expunere Sf. Vama
Cap Midia
Gheorghe Veche
N - S S
4a mediu
l. Agresivitatea apei simplu - S S
M
de mare armat - S I
S - S I
N - - -
4b mediu
2. Agresivitatea simplu - S S
M
atmosferica armat - S I
S - S I
OBSERVA II: N – normal; M - moderat; S – sever; I - agresivitate intensa; S - agresivitate slaba.
Tabel 1-11. Clasele de expunere la ac iunea mediului înconjur tor, conform NE 013-2002
Denumirea Preciz ri privind mediul înconjur tor Exemple pentru alegerea clasei de expunere
clasei
NICI UN RISC DE COROZIUNE
Betoane simple f r piese metalice înglobate. Ex.: betonul la interiorul cl dirilor în care
Expunere f r înghe -dezghe , abraziune, atac umiditatea aerului este foarte redus .
X0 chimic.
Mediu (foarte) uscat pentru beton armat sau cu
piese metalice înglobate.
COROZIUNEA DATORAT CARBONAT RII
Mediu uscat, sau umed în permanen Ex.: betonul la interiorul cl dirilor în care
XC 1 procentul de umiditate al aerului este foarte
redus – beton imersat permanent în ap .
Mediu umed, foarte rar uscat Ex.: suprafe e de beton aflate în ap pe termen
XC 2
lung – un num r mare de funda ii.
Mediu cu umiditate moderat Ex.: betonul la interiorul cl dirilor în care
XC 3 procentul de umiditate al aerului este mediu
sau ridicat – beton exterior ferit de ploi.
Mediu cu alternan a umidit ii şi usc rii Ex.: suprafe e de beton expuse contactului cu
XC 4
ap , care îns nu sunt incluse în XC 2
Not : Prin condi iile de umiditate în elegem, pe cele la care este expus betonul din stratul de acoperire a
arm turilor şi pieselor metalice înglobate şi în numeroase cazuri aceast umiditate poate s fie considerat c
reflect umiditatea mediului ambiant. În situa ia în care exist o barier între beton şi mediul înconjur tor acesta
este considerat protejat împotriva umidit ii.
27
COROZIUNEA DATORAT CLORURILOR DE ALT ORIGINE DECÂT CELE DIN AP SAU

ATMOSFERA MARIN
În cazul în care betonul armat sau betonul ce con ine piese metalice înglobate, este expus contactului cu apa ce
con ine cloruri, inclusiv s ruri pentru dezghe , având o alt origine decât cea marin , clasele de expunere sunt
grupate dup cum urmeaz
Mediu cu umiditate moderat Ex.: suprafe ele de beton expuse clorurilor
XD 1
transportate prin circula ia aerului.
Mediu umed, rareori uscat Ex.: piscinele – beton expus apelor industriale
XD 2
ce con in cloruri
Mediu cu alternan a umidit ii şi a usc rii Ex.: elemente de poduri, udate şi stropite cu
XD 3 ape ce con in cloruri: şosele, dalajele
parcurilor de sta ionare a vehiculelor.
COROZIUNEA DATORAT CLORURILOR PREZENTE ÎN APA DE MARE
În situa iile în care betonul armat sau betonul ce con ine piese metalice înglobate, este expus în exploatare
ac iunii clorurilor prezente în apa de mare, sau ac iunii aerului ce vehiculeaz s ruri marine, clasele de expunere
sunt.
Expunere la aerul ce vehiculeaz s ruri marine, Ex.: structuri pe litoral sau proximitatea
XS 1
îns nu este în contact direct cu apa de mare litoralului
XS 2 Imersare în permanen în apa de mare Ex.: elemente ale structurilor marine
Zone de marnaj, zone supuse proiect rii (izbirii) Ex.: elemente ale structurilor marine
XS 3
valurilor, sau ud rii (stropirii)
ATACUL FENOMENULUI DE ÎNGHE -DEZGHE
În condi iile în care betonul este supus unui atac semnificativ datorat ciclurilor de înghe -dezghe în stare umed ,
diferitele clase de expunere sunt:
Saturare moderat cu ap f r agen i pentru Ex.: suprafe e verticale de beton supuse ploii
XF 1
dezghe şi înghe ului
Saturare moderat cu ap cu agen i pentru Ex.: suprafe e verticale ale lucr rilor din
XF 2 dezghe are beton, la lucr ri rutiere expuse înghe ului şi
aerului ce vehiculeaz agen i pentru dezghe
Saturare (forte) cu ap f r agen i de dezghe Ex.: suprafe ele orizontale de beton expuse la
XF 3
ploaie şi înghe
Saturare (forte) cu ap con inând agen i de Ex.: drumuri şi tabliere de poduri expuse
dezghe sau ap de mare agen ilor pentru dezghe – suprafe e verticale
de beton expuse direct ac iunilor agen ilor de
XF 4
dezghe şi înghe ului – zone de structuri
marine supuse ac iunii valurilor şi expuse la
înghe
AGRESIVITATE CHIMIC
Agresivitatea chimic asupra betonului se produce în soluri, apele de suprafa , apele subterane, cum se indic în
tabelul 1-6, iar clasele de expunere sunt prezentate în continuare. Clasificarea apelor de mare este dependent de
localizarea geografic şi clasific rile trebuie validate la locul unde betonul se aplic . Studii pentru determinarea
• Agresivitatea nu se încadreaz în limitele din tabelul 1-12.

agresivit ii chimice sunt necesare în situa iile urm toare:
• Agentul poluant con ine alte substan e chimice agresive.

• Soluri şi ape poluate chimic.
• Existen a unei viteze mari de scurgere a apelor ce con in substan e chimice din tabelul 1-12.
Mediu înconjur tor cu agresivitate chimic
XA 1
slab , conf. Tabel 1-12
XA 2
moderat , conf. Tabel 1-12
XA 3
intens , conf. Tabel 1-12
Tabel 1-12. Agresivit ii chimice

Caracteristica chimic XA 1 XA 2 XA 3
Ape de suprafa şi subterane
SO2-4 în mg/l ≥200…≤600 > 600…≤3000 >3000…≤6000
≤6,5…≥5,5 <5,5…≥4,5 <4,5…≥4,0
≥15…≤40 >40…≤100
pH
CO2 agresiv în mg/l >100, pân la saturare
28
NH4+ în mg/l ≥15…≤30 >30…≤60 >60…≤100

Mg2+ în mg/l ≥300…≤1000 >1000…≤3000 >3000, pân la saturare
≥2000…≤3000 >3000…≤12000 >12000…≤24000

Sol
SO2-4 în mg/l
Aciditate mg/kg >200 Nu este întâlnit în practic
Moskvin V. M. (1952) a stabilit urm toarele mecanisme ale coroziunii betonului:
• coroziune de tipul I 2 , datorat dizolv rii unor produşi de hidratare a cimentului.

Compuşii rezulta i sunt leviga i cu uşurin . Prezen a unor s ruri care nu reac ioneaz
direct cu componen ii betonului, schimb concentra ia ionicã a solu iei, accelerând
coroziunea;
• coroziune de tip II, se datoreaz reac iilor chimice dintre componen i ai mediului agresiv
şi ai cimentului. Produşii rezulta i pot fi solubili şi leviga i sau nesolubili şi precipita i în
mase gelice. De obicei acest tip de coroziune apare în prezen a apelor carbonice a
diverselor solu ii acide;
• coroziune de tip III, se datoreaz reac iilor chimice dintre constituen i ai mediului
agresiv şi piatra de ciment. În urma reac iilor chimice, se formeaz produşi cu proprietatea
de m rire important a volumului, ceea ce duce la apari ia unor tensiuni în masa
betonului, distrugându-l. Dintre factorii care determin asemenea fenomene, se pot aminti
apele sulfatice, gaze con inând SO2 sau H2S etc.
Conform PC-1/1990 coroziunea betonului se pot clasifica în:
• coroziune alcalin , produs de solu iile cu caracter alcalin (hidroxizi de sodiu şi potasiu),
prin reac ia de schimb de ioni şi prin cristalizarea carbona ilor cu m rire de volum, având
ca efect final distrugerea pietrei de ciment;
• coroziune acid , produs de gazele, vaporii şi solu iile cu caracter acid (clor, acid
clorhidric, acid hipocloros, acid cloros, acid cloric, acid percloric etc.), constând în
interac iunea chimic dintre constituen ii mediului agresiv şi cei ai pietrei de ciment,
rezultatul final fiind dezalcalinizarea (pân la dezagregare) şi distrugerea liantului (a
pietrei de ciment).
Ac iunea coroziv a acizilor are loc în medii cu pH < 6,5. Acizii se g sesc în general
în ape (naturale, reziduale, industriale). Dintre cei mai des întâlni i se pot aminti: clorhidric,
sulfuric, sulfuros, azotic, fluorhidric, acetic, lactic, formic, humic, produşi din fermenta ii etc.
Pericolul apare atunci când masa de beton are în volumul s u o suficient re ea de microfisuri,
care va permite infiltrarea acestor acizi pân la arm tur . Corodarea arm turii va conduce şi la
disloc ri în straturile de acoperire cu beton.
• coroziune prin cristalizare, produs de solu iile concentrate de cloruri, în urma

p trunderii acestora în beton prin fenomene de ascensiune capilar sau permeabilitate,
2
coroziunea prin levigare (Tip I) este cauzat de apele lipsite de duritate, apele cu dioxid de carbon, solu iile de
s ruri de amoniu (f r sulfat de amoniu), de solu iile de acizi organici care dau s ruri solubile de calciu (ex: apa
industrial dedurizat recirculat , apa rezultat din topirea z pezilor, apa de ploaie, apa din râuri şi lacuri). Apele
uşoare (f r duritate) dizolv şi spal la început hidroxidul de calciu şi apoi hidrosilica ii şi hidroalumina ii de
calciu. (Ionescu I, Ispas T., 1997, p. 568)
29
const în cristalizarea s rurilor în porii betonului, cu m rire de volum, având ca rezultat

distrugerea betonului în profunzime.
1.6. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 1
1. Avram C., F c oaru I., Filimon I., Mîrşu O, Tertea I., Rezisten ele şi deforma iile betonului.
Editura Tehnic , 1971.
2. Brousseau R., Cathodic Protection for Steel Reinforcement. Construction Canada, Sept.- Oct.
1992.
3. Budan C., Contribu ii în managementul şi ingineria proceselor de construc ii pentru realizarea
lucr rilor de repara ii şi consolid ri a elementelor din beton, beton armat şi beton
precomprimat. UTCB, 1998. Tez de doctorat.
4. Cr ciunescu L., Popa E., Materiale de construc ie. Editura UTCB, 1995.
5. Dalban C., Chesaru E., Dima S., Serbescu C., Construc ii cu structur metalic . Ed. Tehnic ,
1997.
6. Ilinoiu G., Contribu ii la implementarea unor tehnologii şi procedee tehnologie moderne pentru
protec ia şi consolidare elementelor de construc ii. Tez de doctorat. UTCB, 2000.
7. Ilinoiu G., Durabilitatea betoanelor. Construc ii Civile şi Industriale Anul III, Nr. 24, octombrie
2001, pag. 36-37.
8. Ionescu I., Ispas T., Propriet ile şi tehnologia betoanelor. Editura Tehnic , 1997.
9. Litvan G.G., Performance of Materials in Use, Building Science Insight, 1984, Canada, 1984.
10. Nedelcu N. , Protec iile anticorozive în construc iile industriale şi civile. Bucureşti, Editura
Tehnic 1986.
11. Qian, S.Y., Options for inhibiting corrosion in concrete bridges. NRCC-44757. Construction
Canada, v. 43, no. 3, May 2001, pp. 24-26.
12. Popa R., Teodorescu M., Tehnologia lucr rilor de construc ii. Editura UTCB, 1984.
13. Popescu P., Degradarea Construc iilor. Editura Funda iei România de Mâine, 2002.
14. Raharinaivo A., Grimaldi G., Forcasting the condition of a reinforced concrete structure under
corrosion. IABSE San Francisco, August 1995.
15. Simion Al., Materiale de construc ie. Vol. 1. Editura UTCB, 1997.
16. Steopoe Al., Materiale de construc ie. Editura Tehnic , 1964.
17. Teodorescu M., Ilinoiu G., Protec ia anticoroziv a arm turilor I – Fenomenul de coroziune al
arm turilor de o el. Nr. 3, Antreprenorul (2000), pag. 43-45.
18. Teoreanu I., Moldovan V., Nicolescu L., Durabilitatea Betonului. Editura Tehnic , 1982.
19. Zamfirescu D., Postelnicu T., Durabilitatea betonului armat. Matrix Rom Bucureşti, 2003.
20. GP 035-1998. Ghid de proiectare, execu ie şi exploatare (urm rire şi interven ii) privind protec ia
împotriva coroziunii a construc iilor de o el.
21. C 244-1993. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construc iilor din
beton armat şi beton precomprimat.
22. NE 012-1999. Cod de practic pentru executarea lucr rilor din beton, beton armat şi beton
precomprimat, (Partea 1 – Beton şi beton armat).
23. NE 013-2002. Cod de practic pentru execu ia elementelor prefabricate din beton, beton armat şi
beton precomprimat.
24. PC-1/1990. Îndrum tor pentru diagnosticarea st rii de degradare şi metode de remediere şi
protec ie anticoroziv a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii
agresive pe baz de clor.
30
CARACTERISTICI DE COMPOZI IE ALE BETOANELOR
CAPITOLUL 2. CARACTERISTICI DE COMPOZI IE

ALE BETOANELOR
Conform defini iei date de Steopoe Al. (1964), betoanele sunt “amestecuri bine
omogenizat de liant, nisip, pietriş sau piatră spartă şi apă, care după întărire dau un material
cu aspect de conglomerat”.
• Avram C. (1971), betonul este “un material compozit obţinut din amestecuri artificiale,
Dintre alte defini ii date betonului se pot re ine urm toarele:
bine omogenizate, care după întărire are un aspect de conglomerat, cu rezistenţe

mecanice şi fizico-chimice”.
• Teoreanu I., Moldovan V., Nicolescu L. (1982), betonul este „un conglomerat coerent
alcătuit din piatră de ciment şi agregate”.
• Popa R., Teodorescu M. (1984), betonul este „un material compozit obţinut din
amestecuri artificiale, bine omogenizate, care după întărire are un aspect de conglomerat
cu rezistenţe mecanice şi fizico-chimice”.
• DEX (1998), betonul este „un amestec de pietriş, nisip, ciment şi apă, care se transformă
prin uscare într-o masă foarte rezistentă şi se foloseşte în construcţii”.
• NE 012-1999, betonul este „un material compozit obţinut prin omogenizarea amestecului
de ciment, agregate şi apă format prin întărirea pastei de ciment (ciment şi apă). Pe
lângă aceste componente de bază, betonul mai poate conţine adaosuri şi / sau aditivi”.
• NE 013-2002, betonul este „un material compozit obţinut prin amestecul omogen al
cimentului, nisipului, pietrişului şi apei, la care se adaugă în situaţiile motivate tehnic,
aditivi şi / sau adaosuri minerale, ale căror proprietăţi se dezvoltă prin hidratarea şi
întărirea cimentului”.
Multe din caracteristicile betonului,
precum rezisten a şi durabilitatea, depind
de dezvoltarea în timp a leg turilor
chimice şi fizice dintre particulele de
ciment şi agregate. Astfel, în urma înt riri
se formeaz matricea (piatr de ciment)
care înglobeaz particule nehidratate de
ciment, aer şi ap .
Figura 2-1. Imagine structur beton
Sursă: Stutzman P. , 1993
31
Clasificarea betoanelor se poate realiza dup mai multe criterii, dintre care se pot
• dup compozi ie (tipul liantului, agregatului, adaosului, aditivilor):

men iona:
- betoane cu lian i minerali (ciment cu sau f r adaos);

- betoane cu lian i pe baz de zgur şi cenuşi active;
- betoane cu lian i organici (r şini sintetice);
- betoane cu diferite tipuri de agregate naturale (balastier , concasaj etc.);
• dup densitate aparent :

- betoane cu agregate uşoare (poroase, naturale sau artificiale etc.).
- beton uşor - beton având densitate aparent în stare uscat (105 oC) de
maximum 2000 kg/m3;
- beton cu densitate normală (semigreu şi greu) - beton având densitate aparent
în stare uscat (105 oC) de maximum 2500 kg/m3;
- beton foarte greu - beton având densitate aparent în stare uscat (105 oC) mai
mare de 2500 kg/m3.
• dup modul de punere în lucrare:
- betoane cu punere în lucrare obişnuit ;
- betoane cu punere în lucrare prin pompare;
- betoane cu punere în lucrare prin injectare;
- betoane cu punere în lucrare prin torcretare;
• dup modul de compactare:

- betoane cu punere în lucrare turnare sub ap etc.
- betoane compactate manual;
• dup modul de înt rire:

- betoane compactate mecanic.
- betoane cu înt rire normal ;
• dup modul de armare: betoane simple sau armate (cu arm tur elastic , rigid ,
- betoane cu înt rire accelerat prin tratare termic .
• dup capacitatea de izola ie termic şi rezisten la mediile chimice agresive:

dispers );
- betoane de izola ie cu λ ≤ 0,30 kcal/mhoC; Rc < 10 N/mm2;

- betoane de izola ie – rezisten λ ≤ 0,70 kcal/mhoC; Rc <15…45 N/mm2;
- betoane refractare rezistente la T = 1100 oC….1300 oC;
- betoane foarte refractare rezistente T > 1300 oC;
- betoane rezistente ac iunii chimic - agresive (mediu marin, rezistente la sulfa i,
• dup domeniile de utilizare: pentru construc ii civile, industriale, agricole, drumuri,

antiacide etc.);
construc ii hidrotehnice, împotriva radia iilor, decorative etc.
2.2. CIMENTUL
2.2.1. CARACTERISTICI STRUCTURALE ŞI DE COMPOZI IE ALE

CIMENTULUI PORTLAND
50 μm), de natur bazic , hidrofil, instabil din punct de vedere chimic. Amestecat cu apa
Cimentul este un material pulverulent (având dimensiunile particulelor de 0,5 pân la
formeaz paste tixotrope3, care fac priz şi se înt resc în timp, formând “piatra” de ciment.
3
transformarea reversibil a unui gel în sol
32
Înc din antichitate o serie de lian i naturali, destina i s lege într-un tot elementele
aflate sub form de particule sau buc i erau folosi i în construc ii: gipsul de c tre egipteni şi
argila, varul, calcarul şi tuful vulcanic de c tre romani şi greci. Produsul ob inut de c tre
romani, din amestecuri de nisip, piatr spart , tuf vulcanic şi ap a fost denumit “caementum”
– “ciment” sau “mortarium” – “mortar”.
În perioada Evului Mediu, datorit evenimentelor furtunoase care au înso it pr buşirea
orânduiri sclavagiste, numeroase realiz ri ale moşteniri ştiin ifice a lumii antice au fost
îngropate pentru multe secole, sub ruine. Ceea ce a r mas din aceast moştenire (p strat într-
o mare m sur datorit Bizan ului şi apoi a arabilor) a fost adaptat nevoilor şi cerin elor
societ ii feudale medievale.
Începând cu epoca Renaşterii (sec. XVI), oamenii de ştiin s-au educat şi instruit,
studiind experien a lumii antice care a avut o deosebit importan în dezvoltarea gândirii
tehnice. De abia, începând cu secolul al XVIII–lea, datorit revolu iei industriale, a început
dezvoltarea real a preocup rilor legate de cercetarea şi aplicarea noilor descoperiri ale
cimentului. Astfel, în anul 1824, Aspdin J., un zidar din Anglia, a ob inut patentul pentru
“cimentul Portland”. Inventatorul a înc lzit într-un cuptor un amestec de calcar şi argil , şi a
m cinat fin amestecul, realizând cimentul hidraulic: numit de c tre el - ciment Portland,
deoarece se asem na cu piatra de Portland - un calcar exploatat pe insula Portland aflat pe
coasta Britanic . Datorit aceste inven ii, Aspdin J. a pus bazele progresului în domeniul
tehnologiei cimentului şi al lucr rilor de construc ii din beton şi beton armat.
2.2.2. STRUCTURA CLINCHERULUI
Cimentul Portland este un material

mineral, fin m cinat, care dup amestecarea
cu ap face priz şi se înt reşte, prin reac iile
chimice ce au loc în procesul de fabrica ie,
care dup înt rire îşi conserv rezisten a şi
stabilitatea şi sub ap . (NE 013-2002)
Cimenturile Portland se ob in din
m cinarea fin a clincherului Portland sau a
clincherului Portland împreun un mic adaos
de gips şi / sau alte substan e pentru reglarea
timpului de priz . (Opriş S., 1994)
Figura 2-2. Granul de clincher

Sursă: Stutzman P. , 1993
Figura 2-3. Imagini particule de ciment; a. sec iune 320 μm (x 350); b. 10 μm
33
Tabel 2-1. Compozi ia mineralogic a clincherului de ciment Portland

Component mineralogic CaO3 SiO2 Al2O3 Fe2O3 MgO SO3 P2O5
% 60-67 19-24 4-7 2-6 4-5 3 1,5
Clincherul Portland este fabricat prin arderea în cuptoare speciale rotative, la

temperaturi de 1450-1550 oC, pân la clincherizare4 a unui amestec brut şi omogenizat, de
obicei din calcar şi argil (Opriş S., 1994). La aceste temperaturi, materialele componente
sufer modific ri fizico-chimice, datorate reac iilor de formare a componen ilor mineralogici,
aglomerându-se şi fuzionând în granule numite clincher care au dimensiunile cuprinse între 5
pân la 25 mm (fig. 2-2 şi 2-3).
Indiferent de materiile prime folosite şi de modul de preparare (pe cale umed ,
semiumed , semiuscat sau uscat ), precum şi de caracteristicile instala iei de fabricare a
clincherului, succesiunea principalelor faze şi procese fizico-chimice pe care le sufer
• dozarea amestecului de materii prime în func ie de capacit ile instala iei;

amestecul de materii prime în procesul de ob inere a clincherului este acelaşi, respectiv:
• uscarea (deshidratarea), preînc lzirea, decarbonatarea şi clincherizarea propriu-zis ;

• r cirea clincherului (cristalizarea amestecului mineral).
La înc lzirea progresiv , în func ie de natura lor, materialele neorganice pot prezenta
• m rirea porozit ii din cauza evapor rii apei de cristalizare;

unul din urm toarele fenomene:
• topirea par ial a materialului şi umplerea par ial a porilor este denumit
clincherizare, (când porozitatea se consider a fi mai mic de 8%). Dac umplerea
porilor este aproape complet , fenomenul se numeşte vitrificare (când porozitatea se
• deformarea unor materiale sub propria greutate, la temperaturi ridicate, este denumit
consider a fi mai mic de 2%);
refractaritate (când temperatura dep şeşte 1600 oC).
Q [oC] Figura 2-4. Varia ia temperaturii în procesul de

1400 ob inere a clincherului
I. Faza de deshidratare; II. Faza de
înc lzire; III. Faza de decarbonatare; IV.
Faza de clincherizare.
1000
Componen ii mineralogici ai clincherului, nu

800 sunt combina ii pure (datorit naturii
mineralogice a materiilor prime, a modului
400 de realizare a amestec rii, a tratamentului
termic şi a r cirii clincherului); ele con in, în
0 cantit i mici, componen i altor faze, precum
0
I
800
II
1250
III
3350 3700 4200 KJ/Kgcl
IV faze cristaline mixte şi faze independente
(substan e chimice de înso ire a clincherului).
Sursă: Opriş S., 1994.
4
faza procesului tehnologic de produc ie în care amestecul de materii prime este transformat prin prelucr ri prin
ardere într-un compus mineralogic, din constituen i, care determin propriet ile cimentului, este numit
clincherizare (arderea clincherului).
34
a. structura clincherului (sec iune 100 µm): b. structura cimentului înt rit, compuse din cristale de
detaliere pe culori C3S (maro), C2S (albastru), C3S rotunjite, C2S rugoase şi faza intersti ial C4AF
C4AF (alb), C3A (gri). Sursă: Stutzman P, 2001 respectiv C3A (sec iune 200 µm).
Figura 2-5. Imagini microscopice ale c. Principalii componen i mineralogici ai cimentului

clincherului şi cimentului. Portland Sursă: NISTIR 6962
2.2.3. COMPOZI IA MINERALOGIC
Cimenturile Portland reprezint , în esen , un amestec de silica i şi alumina i de calciu

(oxid de calciu CaO, dioxid de siliciu SiO2, oxid de aluminiu Al2O3) şi adaosuri (silicioase,
aluminoase Al[OH]3, feruginoase (Fe2O3)).
• silicatul tricalcic ( 3CaO·SiO2), notat simbolic C3S, denumit alit;

Componen i mineralogici ai cimentului Portland, sunt:
• silicatul bicalcic (2CaO·SiO2), notat simbolic C2S, denumit belit;

• aluminatul tricalcic (3CaO·Al2O3) notat simbolic C3A, denumit celit;
• aluminoferitul tetracalic (4CaO·Al2O3·Fe2O3), notat simbolic C4AF, denumit
• oxidul de calciu (CaO);

brownmillerit;
• oxidul de magneziu (MgO);

• al i compuşi, precum alcalinii de sodiu şi potasiu (Na2O·8CaO·3Al2O3 şi
K2O·23CaO·12HO2), care apar în cazul folosirii unor materii prime cu con inut peste
limitele admise de sodiu şi potasiu;
• masa vitroas (resturi de topitur necristalizat din cauza r cirii rapide).
Aceşti compuşi se transform prin reac ii de hidratare - hidroliz în silicat de calciu
hidratat amorf şi hidroxid de calciu cristalin, care prezint solubilitate mic în ap , diametre
mici de particule (sub 1μm).
Clasele standardizate de rezisten la compresiune ale cimenturilor Portland,
determinate dup timpul de înt rire de 28 de zile, sunt 32,5; 42,5 şi 52,5 N/mm2.
35
Căldură de
hidratare C3A
Hidratarea cimentului este un proces
J/g exotermic, cu degajare de c ldur .
Cantitatea de c ldur cea mai mare se
C3S elibereaz prin hidratarea C3A şi a C2S,
care hidrateaz lent. C ldura de hidratare a
C4AF
cimentului este aproximativ egal cu suma
C2S
c ldurilor de hidratare a componen ilor.
Figura 2-6. Viteza de degajare a c ldurii
componen ilor mineralogici ai
cimentului
Sursă: Popa R., Teodorescu M., 1984; Opriş
0 3 7 28 180 zile
S., 1994.; Ionescu I., Ispas T., 1997; Neville A.
M., 2003.
Tabelul 2-2 şi figura 2-6 indic diferen e foarte mari atât între cantitatea de c ldur cât
şi între viteza de degajare a acestuia de c tre componen ii cimentului.
Prin ponderea diferit a componen ilor se pot ob ine diverse tipuri de ciment, cu
degajare mic de c ldur , recomandate în structurilor masive etc.; sau cu degajare mare de
c ldur utilizate la turnarea betonului pe timp friguros ori tratate termic etc.
Tabel 2-2. C ldura de hidratare a componen ilor mineralogici ai cimentului.

Component mineralogic C ldura de hidratare (J/g)
3 zile 7 zile 28 zile 90 zile
C3S 406 460 485 519
C2S 21 105 167 184
C3A 590 661 866 929
C4AF 92 251 377 414
Apă Rezistenţa la compresiune
legată C3A MPa
(%) C4AF
C3S
C3S
C4AF
C2S
C2S
C3A
0 3 7 14 28 zile 0 3 7 28 180
zile
Figura 2-7. Viteza de hidratare a principalilor Figura 2-8. Creşterea rezisten ei la compresiune a
componen i mineralogici ai cimentului portland componen ilor mineralogici
Sursă: Popa R., Teodorescu M., 1984; Opriş S., 1994.; Ionescu I., Ispas T., 1997; Neville A. M., 2003
Curbele din figura 2-7. indic o vitez diferit de hidratare a componen ilor
cimentului, dar şi faptul c prezen a unei umidit i ridicate în amestec este necesar un timp
cât mai îndelungat. Umiditatea trebuie s asigure între inerea proceselor de hidratare a
componen ilor mineralogici, în scopul amelior rii continue a structurii betonului, ceea ce este
în favoarea realiz rii propriet ilor fizico – chimice ale acestuia şi a durabilit ii sale.
36
În ceea ce priveşte varia ia rezisten ei la compresiune, figura 2-8. eviden iaz

importan a C3S în primele zile şi urm toarele 4-5 s pt mâni de la preparare şi a C2S dup
acest interval de timp.
2.2.4. HIDRATAREA CIMENTULUI
Procesele fizico-chimice care au loc în sistemul ciment Portland – ap , sunt deosebit

de complexe, produşii de hidratare – hidroliz formând, în timp, structura pietrei de ciment.
Aceste procese determin , concomitent, modific ri importante reologice ale pastei de ciment.
• faza solid , alc tuit din granule nehidratate şi produse de hidratare diferite (ca
Structura pietrei de ciment înt rite se poate clasifica în trei faze principale:
structur , compozi ie, form şi dimensiuni) pentru acelaşi ciment, la diferite interval
• faza lichid , constituit din ap sau solu ii (cu compozi ie şi concentra ie diferit ) sub
de înt rire;
• faza gazoas , constituit în porii de gel, capilari, sferici şi fisuri.

form absorbit sau liber ;
Sub aspect reologic 5 , dup amestecarea cimentului cu apa, limita de curgere şi

vâscozitatea plastic a pastei de ciment cresc continuu.
În contact cu apa, silica ii de calciu (C2S şi C3S) reac ioneaz cu moleculele de ap
formând hidrosilica i de calciu (3CaO·2SiO2·3H2O) şi hidroxid de calciu (Ca[OH]2). Aceşti
componen i sunt cunoscu i sub nota ia de C-S-H (C3S2H3) şi CH, iar hidratarea lor este
reprezentat de ecua iile chimice [1] şi [2].
2C3S + 6H = C3S2H3 + 3CH [2.1]
2C2S + 4H = C3S2H3 + CH [2.2]
Dac se urm reşte microscopic desf şurarea procesului de hidratare a particulelor de
ciment, se poate observa c , atunci când granulele de ciment intr în contact cu ap
reac ioneaz întâi aluminatul tricalic (C3A), care se dizolv şi se cristalizeaz în stare
hidratat , formând etringit (3CaO·Al2O3·3CaSO4·32H2O). În acelaşi timp, reac ioneaz şi
silicatul tricalcic (C3S), care formeaz o pelicul în jurul granulelor de ciment.
Se constat c , pelicula de geluri are o grosime de dou ori mai mare decât particule
de ciment din care provine. Astfel, s-a format un sistem de granule de ciment învelite în
pelicule de geluri aflate într-o solu ie de aluminat tricalic (C3A).
a b
2 zile), b. 10 μm (dup 7 zile)

Figura 2-9. Evolu ia hidrat rii în timp a granulelor de ciment. Microscopie electronic : a. 5μm (dup
5
studiul curgerii lente şi a deform rii în timp a corpurilor solide sub ac iunea for elor exercitate asupra lor.
37
De men ionat este faptul c , hidratarea granulelor de ciment se realizeaz numai pe o

adâncime de câ iva microni (aproximativ 15% din volumul s u). Din acest motiv, propriet ile
cimentului înt rit depind de volumul de geluri şi cristale care se formeaz în timpul proceselor
de hidratare - hidroliz .
Figura 2-10. Amplificare progresiv a imaginilor electronomicroscopice ale Sursă: Stutzman P.,
detaliilor structurale a evolu iei în timp a microstructurii cimentului 1993
dup 1 zi dup 7 zile dup 28 zile

a. imagine la microscop (250 X)

b. imagine la microscop ( 500 X)

c. imagine la microscop (1000 X)

d. imagine la microscop (2000 X)
38
2.2.5. TIPURI DE CIMENT
Principalele criterii de clasificare ale cimenturilor sunt:
• dup caracteristicile clincherului: cimenturi Portland normale, cimenturi Portland

alitice şi cimenturi Portland belitice.
• dup con inutul şi natura adaosurilor: cimenturi fără adaos şi cimenturi cu adaos.
• dup domeniile de utilizare: cimenturi pentru construcţii obişnuite, cimenturi pentru

elemente prefabricate şi cimenturi pentru domenii cu condiţii specifice (de ex.:
hidrotehnice, rezistente la agresivitatea sulfatic , construc ii rutiere, de sond ,
cimenturi albe şi colorate, expansive pentru etanş ri la lucr ri speciale, rezistente la
temperaturi ridicate).
Conform NE 012-1999, SR EN 196-2/1995 şi SR EN 197-1/2002, cimenturile
Portland se clasific în urm toarele grupe, diferen iate în func ie de procentul de clincher şi
adaosuri folosite în fabrica ie: ciment Portland (tip I), ciment Portland compozit (tip II),
ciment de furnal (tip III), ciment puzzolanic (tip IV) şi ciment compozit (tip V).
Tabel 2-3. Principalele tipuri de ciment

Sursă: Teodorescu M., 2003; SR EN 196-2/1995 şi SR EN 197-1/2002
a
Compozi ie (procente de mas )
Componente principale
Cenuş Şist calcinat Calcar
Tipuri principale
Componente auxiliare
zbur toare T
Zgur de furnal S
Silice ultrafin D
Puzzolan Natural P
Natural calcinat Q
Şist calcinat T
Clincher K
Notare tipuri de ciment
minore
Silicioas V
Calcic W
uzuale
LL
L
Ciment CEM I 95-100 - - - - - - - - - 0-5

CEM I
Portland
CEM Ciment CEM II/A-S 80-94 6-20 - - - - - - - - 0-5
II Portland cu CEM II/B-S 65-79 21-35 - - - - - - - - 0-5
zgur
Ciment CEM II/A-D 90-94 - 6-10 - - - - - - - 0-5
Portland cu
silice
ultrafin
Ciment CEM II/A-P 80-94 - - 6-20 - - - - - - 0-5
Portland cu CEM II/B-P 65-79 - - 21-35 - - - - - - 0-5
puzzolan CEM II/A-Q 80-94 - - - 6-20 - - - - - 0-5
CEM II/B-Q 65-79 - - - 21-35 - - - - - 0-5
Ciment CEM II/A-V 80-94 - - - - 6-20 - - - - 0-5
Portland cu CEM II/B-V 65-79 - - - - 21-35 - - - - 0-5
cenuş CEMII/A-W 80-94 - - - - - 6-20 - - - 0-5
zbur toare CEMII/B-W 65-79 - - - - - 21-35 - - - 0-5
Ciment CEM II/A-T 80-94 - - - - - - 6-20 - - 0-5
Portland cu CEM II/B-T 65-79 - - - - - - 21-35 - - 0-5
şist
calcinat
39
a
Compozi ie (procente de mas )
Componente principale
Cenuş Şist calcinat Calcar
Tipuri principale
Componente auxiliare
zbur toare T
Zgur de furnal S
Silice ultrafin D
Puzzolan Natural P
Natural calcinat Q
Şist calcinat T
Clincher K
Notare tipuri de ciment
minore
Silicioas V
Calcic W
uzuale
LL
L
Ciment CEM II/A-L 80-94 - - - - - - - 6-20 - 0-5
Portland cu CEM II/B-L 65-79 - - - - - - - 21-35 - 0-5
calcar CEMII/A-LL 80-94 - - - - - - - - 6-20 0-5
CEM II/B-LL 65-79 - - - - - - - - 21-35 0-5
Ciment CEM II/A-M 80-94 ...........................................6-20 .......................................... 0-5
Portland CEM II/B-M 65-79 ............................ 21-35 ......................................... 0-5
compozit
CEM III/A 35-64 36-65 -
Ciment de - - - - - - - 0-5
CEM
furnal
CEM III/B 20-34 66-80 - - - - - - - - 0-5
III
CEM III/C 5-19 81-95 - - - - - - - - 0-5
CEM Ciment CEM IV/A 65-89 - ......... 11-35 ............ - - - 0-5
IV puzzolanic CEM IV/B 45-64 - ............ 36-55 ..................... - - - 0-5
CEM Ciment CEM V/A 40-64 18-30 - ....18-30 ..... - - - - 0-5
V compozit CEM V/B 20-38 31-50 - .....31-50 ..... - - - - 0-5
a - Valorile din tabel se refer la suma componentelor principale şi auxiliare minore.
b - Propor ia de silice ultrafin este limitat la 10 %.
c - În cimenturile Portland compozite CEM II/A-M şi CEM II/B-M, în cimenturile puzzolanice CEM IV/A şi CEM
IV/B şi în cimenturile compozite CEM V/A şi CEM V/B componentele principale altele decât clincherul trebuie s fie
declarate în denumirea cimentului
• I, II, III, IV şi V – reprezint tipul principal de ciment;

Observa ie: Simbolurile care definesc un anumit ciment sunt:
• 32,5; 42,5 şi 52,5 – sunt clasele de rezisten standard la compresiune la 28 zile exprimate în MPa şi
• N şi R – simboluri pentru rezisten a la compresiune ini ial uzual (N) şi pentru rezisten la
determinat în conformitate cu SR EN 196-1:1995;
compresiune ini ial mare (R), determinate în conformitate cu standardul SR EN 196-1:1995 fie la 2
zile, fie la 7 zile şi trebuind s cuprind condi iile din anexa 1.
2.2.6. CARACTERISTICILE ŞI PROPRIET ILE CIMENTULUI PORTLAND
Cimenturile folosite la prepararea betoanelor se caracterizeaz prin: densitate, fine e

de m cinare, stare de conservare, c ldur de hidratare, timp de priz , rezisten mecanic ,
durabilitatea şi contrac ia şi expansiunea.
Astfel, dintre principalele propriet i ale cimentului se pot enumera:
1. Densitatea absolut a cimentului Portland variaz între 3050…3150 kg/m3 în func ie de

compozi ia mineralogic a cimentului.
2. Fine ea de m cinare (SR 227/2-98; SR EN 196-6/94) influen eaz viteza de hidratare a

particulelor. Se exprim cantitativ prin suprafa a specific , uzual cuprins între 3000 (cm2/g) -
cimenturi obişnuite…5500 (cm2/g) - cimenturi cu înt rire rapid .
40
3. Starea de conservare (SR EN 196-6/94), este determinat de hidrofilia granulelor de

ciment şi umiditatea mediului care provoac , prin p strare, o hidratare prematur şi, în func ie
de evolu ia hidrat rii, alterarea cimentului.
Starea de conservare se apreciaz prin examinarea probelor de ciment, func ie de
• stadiul I de alterare care indică început de alterare - eviden iat prin formarea de
gradul de alterare a acestora. Dup gradul de alterare se pot distinge, trei stadii:
cocoloaşe (aglomer ri) ale particulelor de ciment, care se sf râm uşor şi integral la
• stadiul II de alterare care indică alterare parţială – eviden iat prin formarea de
strângerea lor între degete;
• stadiul III de alterare care indică alterare totală – eviden iat prin formare de piatr
cocoloaşe (bulg ri), care sf râm par ial la strângerea lor între degete;
de ciment.
4. C ldura de hidratare (SR 227/5- 96),
Căldură de hidratare J/g

C3A
este cea care se degaj în timpul reac iilor
chimice care au loc în pasta de ciment.
Cantitatea de c ldur este dependent de C3S
componen i mineralogic ai cimentului,
respectiv de C3A şi C3S, care sunt puternic C4AF
exotermi (aproximativ 500 j/g). C2S
Figura 2-11. Viteza de dezvoltate a c ldurii de

hidratare
Sursă: Popa R., Teodorescu M., 1984; Opriş S.,
1994.; Ionescu I., Ispas T., 1997; Neville A. M., 0 3 7 28 180 zile
2003.
Tabel 2-4. Dezvoltarea în timp a c ldurii de hidratare

Component C ldur de hidratare (J/g)
mineralogic 3 zile 7 zile 28 zile 90 zile
C3S 406 460 485 519
C2S 21 105 167 184
C3A 590 661 866 929
C4AF 92 251 377 414
5. Timpul de priz (SR EN 196/3-95) – produşii de hidratare-hidroliz formeaz , în timp,

structura pietrei de ciment prin modific ri reologice ale pastei; care indic faptul c dup
amestecarea cimentului cu apa, limita de curgere şi vâscozitatea plastic a pastei de ciment
cresc continuu.
Datorit creşterii şi împâslirii cristalelor, precum şi a pierderii fazei lichide a gelurilor,
pasta de ciment se rigidizeaz şi îşi reduce volumul la uscare, dar p streaz re eaua celular
nemodificat , conducând spre o structur poroas . În acest moment, al începerii prizei
cimentului, parametrii reologici au salt brusc, indicând existen a unui sistem structurat şi nu a
unui fluid plastic. (fig. 2-12).
Sub aspect termic, procesul de priz este înso it de schimb ri de temperatur în pasta
de ciment; începutul prizei corespunde unei creşteri rapide a temperaturii, iar sfârşitul prizei
unei temperaturi de vârf. Începutul şi sfârşitul prizei cimenturilor difer dup compozi ia
mineralogic , fine ea de m cinare, con inutul de adaos, raportul A/C, de aceea este necesar a
se stabili aceste caracteristici generale pentru fiecare tip de ciment folosit.
Spre deosebire de priza normală, priza falsă indic o rigidizare accentuat prematur ,
dup câteva minute de la amestecarea cimentului cu apa. Priza fals difer de priza normal
41
prin faptul c nu este înso it de o degajare important de c ldur . Ea se poate datora unor
condi ii neadecvate de fabrica ie sau de depozitare.
Reamestecarea pastei de ciment, f r ad ugare de ap , restabileşte consisten a
acestora; toate procesele fizico-chimice decurgând normal, nefiind afectate propriet ile
amestecului proasp t sau înt rit.
Începutul prizei cimentului, reprezint realizarea unui salt important ai parametrilor
reologici, prin formarea unui sistem structurat (schelet rigid) şi nu a unui fluid plastic.
Începutul şi sfârşitul prizei cimentului variaz în func ie de compozi ia mineralogic a
fiec rui tip de ciment, fine ea de m cinare, con inutul de adaos, raportul A/C etc.
Timpul de priz (SR EN 196-3/97). Conform standardelor în vigoare, începutul prizei
nu trebuie s se produc mai devreme de 45 min. şi mai târziu de 10 ore..
Hidratare anormal a C3A poate conduce la priz rapid , priz fals , pierdere de
consisten şi incompatibilitate ciment-aditiv.
Figura 2-12. a. Mecanismul prizei cimentului. b. Schema form rii structurii cimentului
Sursă: NRC, 1999.
Priza timpurie se poate clasifica în: priz fals – înt rire prematur a cimentului, f r
degajare puternic de c ldur , plasticitatea (consisten a) ini ial se poate redobândi prin
reamestecare f r ad ugare de ap şi priza rapid – pierderea plasticit ii imediat dup
prepare, înso it de degajare puternic de c ldur , plasticitatea ini ial nu se poate redobândi
prin reamestecare.
Figura 2-12 prezint hidratarea-hidroliza cimentului, produşii rezulta i din hidratare se
formeaz în jurul granulelor de ciment, formând pun i, determinând rigidizarea acestuia.
Forma iunile C-S-H acoper granulele, formând cu trecerea timpului cristale aciculare, scurte
sau lungi, de etringit.
Tabel 2-5. Cerin ele fizice ale cimenturilor uzuale Sursă: Buchman I., 2003
Clasa de rezisten 32,5 N 32,5 R 42,5 N 42,5 R 52,5 N 52,5 R
Rezisten la ini ial 2 zile - ≥ 10,0 ≥ 10,0 ≥ 20,0 ≥ 20,0 ≥ 20,0
compresiune (N/mm2) standard 28 zile 32,5…52,5 42,5…52,5 ≥ 52,5
Începutul de priz (min.) ≥ 75 ≥60 ≥ 45
6. Rezisten a mecanic (SR EN 196/1-95).

Clasele standardizate de rezisten la compresiune ale cimenturilor Portland, determinate
dup timpul de înt rire de 28 de zile, sunt 32,5; 42,5 şi 52,5 N/mm2. Func ie de rezisten a
ini ial pentru fiecare clas sunt definite, o clas cu rezisten ini ial normal – notat (N) şi
o clas cu rezisten ini ial mare – notat (R ).
42
Ob inerea rezisten elor mecanice se
Rezistenţă la compresiune (MPa)

realizeaz în func ie de participarea
componen ilor mineralogici, ordinea
descresc toare fiind: C3S-C2S-C3A-C4AF. C3S
Rezisten a la compresiune
caracterizeaz calitativ cimentul, C4AF
determinând clasa de rezisten la C2S
compresiune exprimat în N/mm2.
C3A
Figura 2-13. Creşterea rezisten ei la
compresiune a componen ilor
mineralogici ai cimentului
Sursă: Popa R., Teodorescu M., 1984; Opriş 0 3 7 28 180 zile
S., 1994.; Ionescu I., Ispas T., 1999.
7. Contrac ia şi expansiunea sunt fenomene ale inconstan ei de volum care apar la priza şi
înt rirea cimentului.
Contrac ia înso it de microfisurare este o proprietate a cimentului, având loc
datorit pierderii apei în exces, utilizat la ob inerea pastei de ciment, exces de ap care este
determinat de existen a unei fine i mari de m cinare a cimentului, dar şi a compozi iei
mineralogice a cimentului.
Expansiunea cimentului are loc datorit apari iei hidroxizilor, în urma reac iilor
chimice de hidroliz , a prezen ei ghipsului (expansiune sulfatic ) şi prezen ei unor impurit i
care determin la apari ia fenomenului de înghe -dezghe , presiuni ridicate de cristalizare.
(Dobre R. C. , 1998)
8. Durabilitatea este o no iune extrem de complex şi care poate fi definit sumar ca fiind
capacitatea cimentului de a satisface exigen ele pentru care acesta a fost proiectat şi executat
şi pus în lucrare, o perioad cât mai îndelungat de timp sub ac iunea fizico – chimico –
mecanice luate în considerare la proiectarea lui. Aceste ac iuni pot fi de tipul: solicit rilor
mecanice, înghe -dezghe repetat, permeabilit ii etc.
2.3. AGREGATE
Agregatele sunt materiale inerte, granulare care în amestec cu un liant, se folosesc la

prepararea mortarelor şi betoanelor de ciment şi la alte lucr ri de construc ii.
Principalele criterii de clasificare ale agregatelor (STAS 1667-76; STAS 2386-79;
STAS 662-89; STAS 667-97) sunt:
1. Domeniul de utilizare: refractare, acidorezistente, decorative etc.
2. M rimea granulelor:
a. provenit din sf rmarea natural a rocilor: mărunt – nisip (0…7 mm), mare – pietriş
(7…71 mm), piatr mare (71…125 mm), balast (0…31 mm sau 0…71 mm);
b. provenit prin sf rmarea artificial a rocilor: nisip de concasare (0…7 mm), piatr
spart (7…71 mm), 71…125 mm).
3. Natura petrografic şi mineralogic (SR EN 932-3.1998):

a. roci magmatice formate din roc topit (magm ) pe, sau sub crusta terestr .
Acestea din urm se pot repartiza în dou categorii: roci plutonice şi hipoabisale.
Rocile plutonice sunt formate al adâncime, în mase mari şi se caracterizeaz prin
43
structura lor cristalin grosier , ale c ror cristale sunt vizibile clar cu ochiul libere.
Rocile hipoabisale formeaz corpuri mai mici, la adâncime redus , sub crusta
terestr şi au o structur cristalin fin . Rocile vulcanice sau extrusive se formeaz
din lave sau din elemente piroclastice la suprafa a p mântului şi au o structur
foarte fin sau sticloas . De ex. granit, slenit, diorit, gabrou, porfir, porfirit, diabaz,
melafir, trahit, andezit, bazalt etc.;
b. roci sedimentare formate la suprafa a p mântului prin acumularea sau precipitarea
elementelor ce rezult din alterarea şi eroziunea rocilor deja existente. Ele se pot
forma, de asemenea, prin acumularea de resturi organice. Forma iunile pot r mâne
mobile sau sunt solidificate, fiind în general întrep trunse. De ex. anhidrit, ipsos,
calcar, cret , dolomit , chert, gresie şistoas , brecie, arcoz , grauwacke, calcit,
cuar it, şist argilos, siltstone, concre ionat etc.;
c. roci metamorfice formate din roci preexistente sub ac iunea c ldurii şi /sau
presiunii din crusta terestr , responsabile de transform rile mineralogice şi
structurale. Structura rocilor metamorfice fiind de regul anizotrop . De ex.
amfibolit, gnais, cornean , cuar it, ardezie cuar oas , granulit, marmur etc.
4. Forma granulelor: pietriş (cu forma rotunjit şi suprafa a relativ neted ), piatră spartă şi
nisip ( cu form neregulat unghiular şi suprafa aspr ), naturale (form sferic , ovoidal ,
plate, lamelare, aciculare) sau artificiale (form cubic , paralelipipedice, alungit ).
5. Densit ile (STAS 4606-1980): densitatea real (ρ), densitatea aparent (ρa), densitate în
gr mad / vrac (ρg).
6. Structur : compact sau poros.
7. Num rul frac iunilor granulometrice: monogranular sau bigranular.
8. Provenien : din sfărmarea naturală a rocilor (nisip 0…7 mm, pietriş 7…71 mm, piatra
mare 71…125 mm, balast – amestec natural de nisip şi pietriş 0…31 mm sau 0…71 mm) sau
din sfărmarea artificială a rocilor - concasare (nisipul de concasare 0…7 mm, piatra spart
7…71 mm, piatra spart mare 71…125 mm).
9. Granulozitate: granulozitate continu sau granulozitate discontinu .
Figura 2-14. Agregate monogranulare şi bigranulare
2.3.1. PROPRIET ILE ŞI CARACTERISTICILE AGREGATULUI
Dintre principale propriet ile ale agregatelor, se pot men iona: rezisten ele mecanice,
granulozitatea, aderen a, forma şi textura suprafe ei, densitatea, segregarea, absorb ia de ap şi
umiditatea suprafe ei etc.
44
1. Rezisten ele mecanice (STAS 4606-1980), precum: compresiune (sf rmare a pietrei în
stare natural , sau prin şoc mecanic în stare uscat ), înghe -dezghe etc., influen eaz
propriet ile betoanelor înt rite.
2. Granulozitatea agregatului (STAS 1667-76). reprezint reparti ia procentual (în

greutate) a diferitelor sorturi (elementare sau granulare) care alc tuiesc agregatul natural.
Granulozitatea optim a agregatului, este dat de gradul de compactitate a acestuia, astfel
încât volumul de goluri dintre particule s fie cât mai mic. Aceasta este posibil prin
amestecarea nisipului cu pietrişul, în cantit i şi dimensiuni corespunz toare.
Figura 2-15. Curbe de granulozitate

A. Granulozitate continu , B şi C.
Granulozitate discontinu
Sursă: Ivanov I., Căpăţână
Al., 1995.
Granulozitatea dorit se poate ob ine prin sortarea agregatelor prin ciuruire cu site de
diferite ochiuri. Propor ia diferitelor granule (însumarea granulelor pân la m rimea dat ) sau
curbele granulometrice care indic dac distribu ia m rimii granulelor este optim (C rare
T., 1986). Limitele de granulozitate pentru diferite clase de betoane sunt date de c tre
normativul NE 012-99.
Curbele granulometrice reprezent rezultatul analizei granulometrice a întregii
cantit i de agregat, raportat la dou axe rectangulare de coordonate, având în abscis
m rimea ochiului sitei (sau a ciurului) (mm), iar în ordonat , cantitatea de material care trece
prin sit (sau ciur), exprimat în procente din masa total a agregatului uscat.
Curba de granulozitate a unui material granular cu granulozitate continu (fig. 2-15,
curba A) difer de cea a unui material cu granulozitate discontinu (fig. 2-15, curba B şi C).,
întrucât frac iunile lips apar pe curb sub forma unor drepte orizontale, curbele de
granulozitate, se reprezint , de obicei, pe grafice gata imprimate, având trasate, în func ie de
natura agregatelor, dou sau trei curbe limit , care împart câmpul graficului în 3 sau 4 zone.
Figura 2-15 şi 16 indic faptul c propor iile dintre frac iunile granulare se vor stabili
dup criteriul economic, astfel încât s se ob in un volum minim de goluri în beton, dar şi o
arie total a agregatului minim .
Dac se tinde s se adopte o curb de granulozitate cu un con inut ridicat de parte fin ,
aria total a agregatului va fi mare, necesitând consum ridicat de ciment şi de ap , cu
consecin e negative asupra calit ii şi a costului final.
Dac se tinde s se adopte o curb de granulozitate cu un con inut sc zut de parte fin ,
aspectul va deveni poros şi rugos, cu rezisten e mecanice sc zute.
45
Figura 2-16. Varia ia granulozit ii agregatelor în

raport cu dozajul de ciment şi cantitatea de
nisip
3. Aderen a agregatului are o importan deosebit în realizarea conlucr rii cu piatra de

ciment. Conlucrarea realizându-se prin întrep trunderea pastei în rugozit ile suprafe ei
agregatului. De preferat, fiind folosirea de agregate rugoase, rezistente şi eterogene din punct
de vedere mineralogic.
4. Forma granulelor şi textura suprafe ei.

Clasificarea principalelor formelor ale particulelor de agregat: rotunjit ,
neregulat , solzoas , angular , alungit .
Astfel, granulele de form rotunjit dau betoane uşor
lucrabile, care au nevoie de mai pu in ap de
amestecare şi sunt mai uşor de compactat; granulele
alungite dau betoane având rezisten e mai reduse cu
20…25% fa de betoane realizate cu granule rotunjite
deoarece nu pot fi bine compactate; granulele
col uroase, ob inute prin concasare dau betoane cu
Figura 2-17. Agregate angulare şi
rezisten e mai mari, dac sunt bine compactate.
rotunjite
Textura suprafeţei agregatului influen eaz aderen a
liantului de agregat; agregatele care au o suprafa
rugoas asigur o mai bun aderen .
Clasificarea principalelor texturi ale particulelor de

agregat: sticloas , neted , granular , rugoas , cristalin
şi cu structura în fagure.
Figura 2-18. Microscopie electronic (45μm, x 1760).

Detaliu interfa past ciment – nisip.
•
5. Densitatea (STAS 4606-80). Agregatele pot fi clasificate în func ie de:
•
Densitatea real (ρ).
•
Densitatea aparent (ρa).
•
Densitatea în gr mad / vrac (ρg) – în stare afânat sau îndesat .
Densitatea specific = masa solidului p strat în vid / masa unui volum egal de ap distilat
•
lipsit de gaz sau masa volumului solid.
•
Volumul total = volumul masei solide + volumul porilor.
Volumul absolut = Numai volumul masei solide.
46
(Neville A. M., 2004) în stare afânat este: uşoare ρag < 2000 kg/m3, normale ρag = 2000
Principalele clasific ri ale agregatelor dup densitatea în vrac (gr mad / specific )
kg/m3…3000 kg/m3 şi grele ρag = 3000 kg/m3.
6. Segregarea este fenomenul de separare a granulelor dup m rime, care conduce la

neomogenitatea acestuia prin acumularea granulelor mari la baza gr mezilor formate prin
desc rcarea autobasculantelor sau altor mijloace de transport. Umiditatea permite reducerea
segreg rii, prin aderen a granulelor fine la cele grosiere. (Lucaci Gh., 2000)
7. Absorb ia de ap şi umiditatea suprafe ei este o determinare important atunci când se

proiecteaz în cadrul compozi ia betoanelor, cantitatea de ap de amestecare, deoarece
structura intern ale particulelor este format din material solid şi pori; pori care con in o
anumit cantitate ap , variabil func ie de capacitatea de absorb ie şi umiditatea lor.
Pe parcursul prepar rii betoanelor, important este gradul de satura ie al agregatului
(absorb ia de ap ) care se poate produce într-un interval de timp corespunz tor duratei de
prelucrare, preparare şi punere în lucrare a betonului. Pentru agregate uşoare, gradul de
satura ie poate varia între 5…10% din greutate, valoare de care se ine seama la rectificarea
cantit ii de ap şi de agregat, în timpul proiect rii compozi iei betoanelor. (Peştişanu C.,
1995)
Figura 2-19. Umiditatea agregatului
Con inutul de umiditate al

agregatului: saturat în umiditate
SU (pori deschişi umplu i cu ap +
ap liber la suprafa ), saturat şi cu
suprafa uscat SSU (pori deschişi
umplu i cu ap şi suprafa uscat ),
uscat în aer UA (suprafa uscat cu
o anumit cantitate de ap în pori) şi
complet uscat CU (nu exist ap pe
suprafa sau în pori) (fig. 2-20).
Figura 2-20. Principalele tipuri de umidit i în agregat
2.3.2. CONDI II DE CALITATE ALE AGREGATELOR
Agregatele folosite în domeniul construc iilor trebuie s îndeplineasc urm toarele
• s fie curate (s nu con in p r i fine nocive – argil , praf, substan e organice sau
condi ii principale de calitate:
• s fie s n toase şi compacte, în nici un caz friabile6;

materiale str ine etc.);
6
materiale care se f râmi eaz , se sparg uşor .
47
• s aib structura cristalin şi nu amorf , deoarece structurile amorfe în timp tind a se

devitrifica, respectiv a trece din stare amorf în cea cristalin , însemnând instabilitate
•
în timp;
•
s aib form regulat ;
s provin din roci dure şi rezistente la uzur , pentru a avea rezisten e mecanice
corespunz toare, caracteristice care determin rezisten a şi calitatea betonului;
• s fie înscrise în zone de granulozitate prescris .
2.4. APA DE AMESTECARE
Apa de amestecare, ca factor de compozi ie exprimat cantitativ (în kg sau litri) sau
sub forma raportului A/C este prin defini ie un fluidifiant al betonului, având urm toarele
• declanşeaz şi între ine reac iile de hidratare-hidroliz ale cimentului;

roluri în amestec (Popa R., Teodorescu M., 1984):
• umezeşte suprafe ele agregatului;

• realizeaz lucrabilitatea betonului.
Apa utilizat la prepararea betonului, de preferat, va fi ap din re eaua potabil public
sau din alt surs . Dac se foloseşte ap din alte surse, aceasta va îndeplini, în totalitate,
• s fie limpede şi f r miros;

condi iile tehnice de calitate prev zute în STAS 790-84, respectiv:
• s aib reac ie neutr , slab acid sau slab alcalin (pentru pH max. = 10; pentru pH
• s nu con in deşeuri sau scurgeri provenite de la fabrici de celuloz , zah r, glucoz ,

min. = 4);
acid sulfuric, vopsele, cocserii, ateliere de galvanizare).
2.5. ADAOSURI ŞI ADITIVI
Adaosurile sunt materiale anorganice fine ce se pot ad uga în beton în cantitate de 5-

35% substan uscat , fa de masa cimentului, utilizat în vederea îmbun t irii anumitor
caracteristici ale acestuia sau pentru a realiza propriet i speciale. Adaosurile pot îmbun t i,
în special, urm toarele caracteristici ale betonului: lucrabilitatea, gradul de impermeabilitate,
rezisten a la agen i chimic agresivi etc.
Clasificarea adaosurilor:
1. Inerte, înlocuitor par ial al p r ii fine din agregat, caz în care se reduce cu cca. 10%
cantitatea de nisip (0-3 mm) din agregate. Folosirea adaosului inert conduce la îmbun t irea
lucrabilit ii şi compactit ii betonului; cel mai frecvent folosit fiind filerul de calcar.
2. Active (puzzolanice sau hidraulice), caz în care se conteaz pe propriet ile hidraulice ale
adaosului; principalele adaosuri din aceast categorie fiind: zgura granulat de furnal, cenuşa
de termocentral , praful de silice etc.
Adaosurile vor îndeplini, în totalitate, reglement rile tehnice specifice precum şi
condi iile tehnice de calitate prev zute în NE 012-1999.
Aditivi sunt produse chimice care introduse la prepararea betonului, în cantit i mici
0,15…5% substan uscat fa de masa cimentului, îmbun t esc sau modific propriet ile
betonului în stare proasp t sau înt rit (lucrabilitatea, gradul de impermeabilitate, gelivitate
şi rezisten ele mecanice).
48
Aditivii vor îndeplini, în totalitate, reglement rile tehnice specifice precum şi

condi iile tehnice de calitate prev zute în STAS 8573-78 şi STAS 8625-90.
Figura 2-21. Imagine microscopic , Figura 2-22. Adaoşi minerali: de la stânga la dreapta –
compara ie dimensiune granul cenuş volant uscat (centralele termoelectrice), zgura
ciment şi particul puzzolan granulat de furnal înalt, silice ultrafin , cenuş ,
natural metacaolin, bentonit fin m cinat
Sursă: Taylor P. C., 2001
Func ie de efectul principal indus asupra betonului aditivii pot fi clasifica i dup cum
urmeaz : reduc tori de ap , intens reduc tori de ap , plastifian i, superplastifian i, acceleratori
de priz , întârzietori de priz , acceleratori de înt rire, antrenori de aer, antigel,
impermeabilizatori şi inhibatori de coroziune.
Efectele principale şi secundare ale aditivilor curent utiliza i, precum şi influen a
acestora asupra caracteristicilor betonului în stare proasp t şi înt rit , trebuie corelat cu
datele din fişele tehnice ale fiec rui produs livrat de produc tor.
1. Bentz D. P., Haecker C. J., Feng X. P. Stutzman P. E., Prediction of Cement Physical Properties
by Virtual Testing. Process Technology of Cement Manufacturing. Fifth International
VDZ Congress. Proceedings. Düsseldorf, Germany, September 23-27, 2002, pp. 53-63,
2003.
2. Bentz D. P., Snyder K. A., Stutzman P. E., Hydration of Portland Cement: The Effects of Curing
Conditions. 10 th International Congress on the Chemistry of Cement Proceedings.
Volume 2, June 1997, Sweden.
4. Buchaman I., Bob C., Jebelean E., Badea C., Iureş L., Controlul calit ii lian ilor, mortarelor şi
betoanelor. Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003.
5. Burg R. G., Chemical admixtures for concrete. Structure, November 2001, pag. 32-34.
6. Cr ciunescu L., Popa E., Materiale de construc ie. Editura ICB, 1981.
8. Ilinoiu G., Caracteristici structurale si de compozite ale cimentului Portland. Construc ii Civile şi
Industriale Anul IV, Nr. 30, Mai 2002, pag. 16-22.
9. Ilinoiu G., Construction Engineering. Editura ConsPress Bucureşti, 2003.
10. Garboczi E. J., Bentz D. P., The effect of statistical fluctuation, finite size error, and digital
resolution on the phase percolation and transport properties of the NIST cement hydration
model. Cement and Concrete Research, Vol. 31, No. 10, 1501-1514, October 2001.
11. Haecker C. J., Bentz D. P., Feng X. P., Stutzman P. E., Prediction of cement physical properties
by virtual testing. Cement International, Vol. 1, No. 3, 86-92 pp., 2003.
49
12. Kelly P. L., Glenn R. B., Michael L. B., Mauro J. S., Under the microscope. Civil Engineering,
no. 71, June 2001, pag. 64-65.
13. Lura P., Bentz D. P. , Lange D. A., Kovler K, Bentur A., Breugel K. Measurement of Water
Transport from Saturated Pumice Aggregates to Hardening Cement Paste. Advances in
Cement and Concrete. Proceedings. Engineering Conferences International. Copper
Mountain, CO, August 10-14, 2003, 89-99 pp., 2003.
14. Opriş S., Manualul Inginerului din Industria Cimentului. Editura Tehnic , 1994.
15. Stutzman P., Contributions of NIST/NBS Researchers to the Crystallography of Construction
Materials. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology,
Vol. 106, No. 6, 1051-1061, Nov-Dec., 2001.
16. Muravin G.B., Shcherbakov E.N., Snezshitskiy Y.S., Choice of optimal concrete composition on
the basis of acoustic emission data. Quality control of concrete structures. Proceeding of
the Seconf International RILEM / CEB Symposium. Ghent. 1991, pp. 277-285.
17. Neville A., M., Propriet ile betonului. Editura Tehnic , 2003.
18. Peştişanu C., Voiculescu M., Darie M., Vierescu R., Construc ii. Editura Didactic şi Pedagogic ,
1995.
19. Phan L.T., Carino N.J., Effects of Test Conditions and Mixture Proportions on Behavior of High-
Strength Concrete Exposed to High Temperatures. ACI Materials Journal, 99-M8. pag.
54-66.
20. Popa R., Teodorescu M. Tehnologia lucr rilor de construc ii. Editura ICB, Bucureşti, 1984.
21. Popa R., Popa E., Tehnologia lucr rilor de construc ii. Prepararea betonului. Editura ICB, 1986.
23. Simon M., Snyder K., Fronsdorff G., Advances in Concrete Mixture Optimization. Concrete
Durability and Repair Technology Conference, September 8-10, 1999, University of
Dundee, Scotland UK. Proceedings.
24. Taylor P. C., Mineral admixtures for concrete. Structure, December –January 2002. pag. 36-37.
25. Teodorescu M., Budan C., Ilinoiu G., Proiectarea compozi iei betoanelor cu densitate normal ,
Ed. ConsPress Bucureşti, 2004.
26. Yvonne D., Mitchell’s Materials Technology. Longman 1996, Anglia.
27. NISTIR 6962. The Virtual Cement and Concrete Testing Laboratory Consortium. Annual Report
2002.
28. STAS 790-84. Ap pentru betoane şi mortare.
29. STAS 1667-1976. Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lian i minerali.
30. STAS 2386-1979. Agregate minerale uşoare. Condi ii tehnice generale de calitate.
31. STAS 4606-1980. Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lian i minerali. Metode
de încercare.
32. SR 667-2001. Agregate naturale şi piatr prelucrat pentru lucr ri de drumuri. Condi ii tehnice de
calitate.
33. SR EN 1097-1.1998. Încerc ri pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale
agregatelor. Partea 1: Determinarea rezisten ei la uzur (micro-Deval).
34. SR EN !097-4.2001. Încerc ri pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale
agregatelor. Partea 4: Determinarea porozit ii filerului uscat compactat.
35. SR EN 1097-5.2001. Partea 5: Determinarea con inutului de ap prin uscare în etuv ventilat .
36. SR EN 1097-7.2001. Partea 7: Determinarea masei volumice reale a filerului – Metode cu
picometru.
37. SR EN 932-1. Încerc ri pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor. Partea 1:
Metode de eşantionare.
38. SR EN 932-3. C1. 1999. Încerc ri pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor.
Partea 3: Procedur şi terminologice pentru descrierea petrografic simplificat .
Definirea repetabilit ii şi a reproductibilit ii.
40. SR EN 933-2. 1998. Încerc ri pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor.
Partea 2: Analiza granulometric – Site de control, dimensiuni nominale ale ochiurilor.
41. SR EN 932-3. 1998. Încerc ri pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor.
50
Partea 5: Determinarea procentului de suprafe e sparte în agregat.
Partea 7. Determinarea con inutului de elemente cochiliere. Procent de cochilii în agregat.
Partea 8: Aprecierea fine ii – Determinarea echivalentului de nisip.
45. SR EN 933-9 2001. Încerc ri pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor.
Partea 9: Aprecierea fine ii – Încercare cu albastru de metilen.
Partea 10: Aprecierea fine ii – Determinarea granula iei filerului (cernere în curent de
aer).
47. SR 3011-96. Cimenturi hidrotehnice şi cimenturi rezistente la sulfa i.
51
PRINCIPALELE PROPRIET I ALE BETOANELOR
CAPITOLUL 3. PRINCIPALELE PROPRIET I ALE

BETOANELOR
Betonul, prin defini ie, este un material compozit, realizat prin amestecare şi
omogenizare a liantului, agregatului şi apei, prezentând dup înt rire un aspect de
conglomerat cu structur eterogen , caracterizat prin rezisten e fizico – chimico – mecanice
specifice şi durabilitate. (Popa R., Teodorescu M., 1982)
Pe parcursul maturiz rii betonului, structur intern sufer modific ri chimice şi
structurale, influen ate de o serie de factori precum condi iile de mediu şi de expunere,
precum şi de modul de între inere şi exploatare a construc iei. (Cadar I., 1999)
Betonul, poate fi definit şi în func ie de propriet ile lui; de obicei, este folositor a
considera fiecare proprietate ca o continuitate a altora. Nici una dintre transform rile care au
loc, relativ repede, în beton nu înceteaz la sfârşitul perioadei de înt rire. Unele, vor continua
încet în timp, iar altele vor fi declanşate de c tre anumi i factori de mediu şi de expunere. În
ciuda acestor complica ii, betonul a c ror propriet i şi performan e sunt proiectate, sunt
produse şi folosite cu regularitate.
3.1. PRINCIPALELE PROPRIET I ALE BETONULUI ÎN STARE

PROASP T
Betonul proasp t reprezint starea

acestuia din momentul prepar rii pân în
momentul începerii prizei cimentului. În
aceast perioad are deforma ii plastice
şi poate fi compactat prin diverse metode
specifice. (NE 013-2002)
Dintre principalele propriet i ale
betoanelor în stare proasp t, se pot
men iona: densitatea aparent ,
consisten a, lucrabilitate, volumul de aer
oclus, separarea apei de amestec,
Figura 3-1. Imagine beton alunecând pe jgheab temperatura etc.
Sursă: Elba – Werk, 1994.
3.1.1. DENSITATEA BETONULUI
a. Densitatea betonului proasp t (STAS 1759-88), reprezint masa unit ii de volum al

betonului în stare proasp t (kg/m3).
52
Densitatea aparent reprezint raportul dintre masa betonului proasp t în stare

compactat şi volumul s u aparent (inclusiv volumul porilor şi al golurilor interioare).
Densitatea aparent a betonului înt rit la 28 de zile (kg/m3) se clasific în urm toarele
• foarte grele (≥ 2500 kg/m3);

clase:
• grele (2201…2500 kg/m3);

• semigrele (2001…2200 kg/m3);
• uşoare (1000…2000 kg/m3);
• foarte uşoare (≤ 1000 kg/m3).
Densitatea specific reprezint raportul dintre densitatea betonului şi a apei la
temperatura de 40 oC.
Densitatea absolut reprezint raportul dintre masa volumului solid absolut (f r
goluri şi pori), p strat în vid şi masa unui volum egal de ap distilat lipsit de gaze, la aceeaşi
temperatur .
3.1.2. CONSISTEN A ŞI LUCRABILITATEA
Lucrabilitatea betonului (STAS 1759-88) reprezint un ansamblu de propriet i care permit

p strarea omogenit ii în timpul transportului, manipul rii, compact rii şi finis rii betonului
proasp t, precum şi aptitudinea sa de a umple complet cofrajul şi de a îngloba arm turile, în
urma opera iilor de compactare, cu un consum minim de energie şi de for de munc .
Consisten a reprezint proprietatea betonului în stare proasp t de a se opune deforma iilor

plastice şi vâscoase sub ac iunea propriei greut i sau sub ac iunea unei for e exterioare.
Metoda tasării const în m surarea
tas rii betonului proasp t, sub greutatea
proprie, folosind o form tronconic în
care se introduce betonul, conform
STAS 1759-88. Pe forma tronconic de
aşeaz o rigl şi se m soar tasarea (h)
în mm, valoarea func ie de care se
Figura 3-2 M surarea consisten ei betonului folosind încadreaz consisten a betonului.
metoda tas rii
Tabel 3-1 Metode folosite pentru determinarea consisten ei betonului
Tasarea conului STAS 1759-88
Metoda r spândiri ISO 9812
Gradului de compactare STAS 1759-88
Remodelare (Vebe) STAS 1759-88
Tabel 3-2. Consisten a betonului func ie de tasare

Nr. Tipul elementului Clas de consisten Tasarea conului
30±10 /70±20
crt. (mm)
70±20 /100±20
1 Funda ii din beton simplu sau slab armat, element masive T2 sau T3
120±20
2 Funda ii din beton armat, stâlpi, grinzi, pere i structurali T3 sau T3 /T 4
150±30
3 Idem, realizate cu beton pompat, recipien i, monolitiz ri T4
4 Elemente sau monolitiz ri cu arm turi dese sau dificult i de T 4 / T 5
180±30
compactare, elemente cu sec iuni reduse
5 Elemente, pentru a c ror realizare, tehnologia de execu ie T 5*
impune betoane foarte fluide
* este obligatorie utilizarea de aditivi superplastifian i. Sursă: NE 012-99.
53
3.1.3. VOLUMUL DE AER OCLUS
Con inutul de aer oclus poate fi determinat conform STAS 5479-88 folosind metoda
gravimetric sau metoda volumetric cu presiune.
În cazul betoanelor de ciment se urm reşte ca volumul de aer oclus s fie cuprins între
1 …4%, un con inut mai mic neprotejând betonul la înghe -dezghe , iar un con inut mai mare
provocând sc deri importante ale rezisten elor betonului.
Volumul de aer inclus / oclus din beton scade o dat cu creşterea duratelor de
amestecare, de transport şi de vibrare. (Lucaci Gh., 2000 )
3.1.4. TENDIN A DE SEPARARE A APEI DE AMESTECARE
Tendin a de separarea apei de amestecare la suprafa a elementelor din beton,

fenomen cunoscut şi sub denumirea de mustire, reprezint proprietatea betonului de a ceda o
parte din excesul de ap la suprafa a lui. Se poate afirma c , este o form de segregare, în care
o parte din apa de amestecare tinde s se ridice la suprafa a elementelor din beton în timpul
compact rii, iar o alta, care se ridic r mâne la parte inferioar a particulelor mari de agregate
sau a arm turii şi prin evaporare las în urma ei pori capilari care creeaz zone de slab
leg tur .. Reducerea acesteia este influen at favorabil de creşterea fine ii de m cinare a
cimentului, creşterea con inutului în frac iuni fine şi foarte fine din beton, alegerea unei
granulozit i corecte pentru agregate, folosirea aditivilor şi a unei lucrabilit i adecvate
lucr rii care se execut .
Figura 3-3. Exemplificarea tendin ei de separare a apei din beton
Cantitatea de ap separat , pe unitatea de suprafa (Ts), în cazul unei probe de beton

proasp t, este dat de rela ia:
Ts = s (cm 3 / cm 2 )
V
[3.1]
S
54
unde: Vs - volumul apei separate, extras la suprafa a betonului, la anumite intervale de

timp (cm3);
S - aria suprafe ei betonului proasp t (cm2).
3.1.5. TENDIN A DE SEGREGARE
Tendin a de segregare indic uşurin a cu care betonul îşi pierde structura omogen ,
prin separarea apei sau agregatelor. Betoanele pot avea o tendin accentuat de segregare
datorit calit ii necorespunz toare a materialelor componente, a diferen elor de dimensiune
ale particulelor şi diferen ele de greutate specific ale constituen ilor amestecului. Corectarea
acestei tendin e se face pe baz de încerc ri în laborator, prin corectarea dozajului de ciment
şi prin adaosuri de aditivi.
Principalele tipuri de segreg ri ale betonului sunt: (Popa R., Teodorescu M., 1984)
• segregarea interioar - reprezint ruperea coeziunii dintre granulele de agregat din

amestec, datorit unor şocuri sau vibra ii, cu apari ia tendin ei de separare a acestora şi
dirijare a lor în jos;
• segregarea exterioar – apare în cazul c derii libere a betonului, de la în l imi mai

mari de 1,50 m sau a scurgerii acestuia pe jgheaburi prea lungi sau cu înclina ii mai
mari de 30 o, conducând la fenomenul desprinderii granulelor mari din masa betonului,
care tind s rostogoleasc mai repede decât ceilal i componen i.
3.2. PRINCIPALELE PROPRIET I ALE BETONULUI ÎN STARE

ÎNT RIT
Betonul înt rit reprezint starea acestuia din momentul începerii prizei cimentului
pân în momentul maturiz rii totale, caracterizat prin rezisten e mecanice evolutive. (NE 013-
2002)
Dintre principalele propriet i ale betonului în stare înt rit , se pot men iona:
densitatea, compactitatea, permeabilitatea, gelivitatea, rezisten ele mecanice, conductivitatea
termic , deforma iile la uscare şi reumezire etc.
3.2.1. DENSITATEA
Densitatea betonului este dat de greutatea unui metru cub de beton pus în lucrare,
dup înt rire. Densitatea betonului variaz func ie de densitatea agregatelor, dozaj de ciment
şi m rimea golurilor care depind de raportul A/C. (C rare T., 1986)
3.2.2. COMPACTITATEA
densitatea lui aparent (ρa) şi densitatea specific (ρ), sau între volumul fazei solide (Vs) şi
Prin compactitatea betonului (STAS 2414-91) (co) se în elege raportul între
ρ
volumul total aparent (Va).
Co = a = s
ρ Va
V
(%) [3.2]
55
Compactitatea este o no iune deosebit de important , deoarece ea influen eaz

permeabilitatea, rezisten ele mecanice, gelivitatea, rezisten a la agresivitate chimic şi
durabilitatea în general.
Compactitatea este cu atât mai mare, cu cât volumul de goluri este mai mic. În mod
conven ional, un beton se consider compact când porozitatea sa este cuprins între 1…4%.
Când porozitatea total dep şeşte 4% , betonul este considerat poros. Volumul porilor în
beton se determin conform STAS 5479-88, prin diferite metode, precum:
̇ metoda gravimetric (indirect ), care se aplic betoanelor preparate cu agregate de orice
̇ metoda volumetric cu presiune, care se aplic betoanelor preparate cu agregate cu

dimensiuni;
dimensiunea maxim ≤ 40 mm;

̇ metoda volumetric f r presiune, care se aplic betoanelor preparate cu agregate cu
dimensiunea maxim ≤ 71 mm.
3.2.2. PERMEABILITATEA ŞI POROZITATEA
Analizând multitudinea cauzelor care conduc la deteriorarea elementelor de beton, se

remarc faptul c majoritatea acestora evolueaz în func ie de o caracteristic foarte
important a betonului înt rit – permeabilitatea (STAS 3518-89) (fig. 3-4).
Figura 3-4. Detalii de betoane permeabile Sursă: NIST

Permeabilitatea poate fi definit ca fiind proprietatea (unui material cu structur
poroas ), care caracterizeaz cantitativ uşurin a cu care un fluid sau vapor trece prin el, sub
ac iunea unei diferen e de presiune.
56
Pentru construc iile din beton care sunt situate în medii de expunere şi exploatare
nocive, ob inerea unor betoane cu grad sc zut de permeabilitate este esen ial . Deoarece prin
• capilaritate (absorb ie) a lichidelor şi umidit ii care con in s ruri dizolvate (cloruri,
efectul de:
sulfuri etc.) şi gazelor dizolvate (oxigen, dioxid de carbon, dioxid de sulf etc.);
• difuzie a aerului şi a vaporilor de ap .
durabilitatea betonului scade prin degradarea structurii intime datorate fenomenelor de
dizolvare, expansiune, fisurare sau exfoliere.
3.2.2.1. PERMEABILITATEA BETONULUI LA AP
Permeabilitatea unui beton se apreciaz dup uşurin a de p trundere a apei în masa lui
şi se exprim prin gradul de impermeabilitate fa de ap (Pxn).
Gradul de impermeabilitate (ISO 7031) se caracterizeaz prin presiunea maxim pân
la care epruvetele de beton încercate în condi ii standard, nu prezint infiltra ii de ap pe fa a
opus aceleia în contact cu apa sub presiune, sau prin adâncimea pân la care apa p trunde în
masa betonului supus încerc rii, la o presiune maxim dat .
Tabel 3-3. Gradul de impermeabilitate al betonului

Adâncimea limit de p trundere a apei (mm)
100 200 Presiunea apei (bari)
Gradul de impermeabilitate (Pxn)
P104 P204 4
10
P 8 P208 8
10
P 12 P2012 12
Tabel 3-4. Cerin e minime de asigurare a durabilit ii pentru beton în func ie de clasele de expunere
Clasa Grad de Grad de Raport
Clasa de expunere beton impermeabilitate gelivitate A/C
min. min. min. max
1. Mediu a. Moderat
C 12/15 P4 - 0,65
uscat b. Sever
a. Moderat C 16/20 P4 - 0,50
2. Mediu
umed G100
b. Sever C 18/22,5 P8 0,45
(150)
3. Mediu umed cu înghe şi agen i de dezghe are C 25/30 P12 G150 0,40
a.1. Normal
a. Agresivitatea apei
moderat C 20/25 P8 - 0,45
de mare
a.2. Sever
4. Mediu
marin b. Agresivitatea b.1. Moderat
atmosferic inclusiv
C 25/30 P12 G100 0,40
cu posibilitate de b.2. Sever
înghe -dezghe
a. Mediu chimic agresiv cu agresivitate
C 18/22,5 P8 - 0,50
foarte slab
b. Mediu chimic agresiv cu agresivitate
5. Mediu C 18/22,5 P8 - 0,50
slab
chimic
agresiv c. Mediu chimic agresiv cu agresivitate
C 18/22,5 P12 - 0,45
intens
d. Mediu chimic agresiv cu agresivitate
C 25/30 P12 - 0,45
foarte intens
Conform STAS 3519-1976 adâncimea limit de p trundere a apei supuse unor regimuri
de aplicare şi creştere a presiunii apei conven ional stabilite, este:
• 100 mm pentru betoanele recipientelor de lichide;
57
• 100 mm pentru betoanele expuse la ac iunea agen ilor agresivi (naturali sau
industriali), utilizate la construc ii industriale, social culturale, de locuin e sau
• 200 mm pentru celelalte betoane.

agrozootehnice;
STAS 3622-1986 stabileşte nivele de performan ale betoanelor în func ie de gradul de

impermeabilitate tabel 3-3.
Reglement rile tehnice în vigoare (NE 012-1999) recomand ca stabilirea gradului de
impermeabilitate necesar betonului s in seama de clasa de expunere a construc iilor în
condi iile de mediu, conform tabelului 3-4.
3.2.2.2. FENOMENUL PRODUCERII PORILOR
Pori, reprezint orice spa iu din structura betonului (sferic sau cilindric), care este
umplut cu aer sau ap şi care pot avea un traseu sinuos prin sec iunea elementului de beton.
Pentru a în elege complexitatea mecanismului de formare a betonului cât mai compact,
trebuie amintit faptul c fiecare component al s u (liant şi agregat) are o permeabilitate
proprie şi c produşii ob inu i în urma reac iilor dintre ei vor influen a, într-o anumit m sur ,
permeabilitatea general a masei.
Deshidratarea gelurilor liantului înt rit şi adeziunea lui slab fa de granulele
agregatului face ca betonului s reprezinte totdeauna un sistem microporos şi microfisurat –
pori de gel. Astfel, se poate constata c permeabilitatea pastei de ciment variaz în timp
func ie de desf şurarea procesului de hidratare a cimentului.
Gelurile sunt sisteme structurate în care mediul de dispersie este solid iar dispersoidul
este lichid. Mediul de dispersie solid formeaz o re ea spa ial în ochiurile c reia se g seşte
dispersat faza lichid .
Figura 3-5. Microscopie optic . Detalii pori şi fisuri
Dac se urm reşte microscopic desf şurarea procesului de hidratare a particulelor de

ciment, se poate observa c , atunci când granulele de ciment intr în contact cu ap (fig. 3-5),
reac ioneaz întâi aluminatul tricalic (C3A), care se dizolv şi se cristalizeaz în stare
hidratat , formând etringit. În acelaşi timp, reac ioneaz şi silicatul tricalcic (C3S), care
formeaz o pelicul în jurul granulelor de ciment.
Se constat c , pelicula de geluri are o grosime de dou ori mai mare decât particule de
ciment din care provine. Astfel, s-a format un sistem de granule de ciment învelite în pelicule
de geluri, aflate într-o solu ie de aluminat tricalic (C3A).
Pe m sur ce aceste geluri îşi pierd faza lichid , ele îşi reduc volumul la uscare, dar
p streaz re eaua celular nemodificat , conducând spre o structur poroas (fig. 3-6).
58
Porii sferici apar datorit reaşez rii granulelor de ciment, dup greutatea lor, imediat
dup preparare, transport şi punerii în lucrare a betonului. Deasupra se adun excesul de ap ,
din care se separ în bule, aerul inclus la amestecare. Porii de sub agregate (sferici) sunt mai
fini decât cei crea i prin includerea aerului de amestecare şi nu sunt vizibili cu ochiul liber.
Porii capilari în beton apar datorit pierderii prin evaporare a apei în exces.
Cavernele apar datorit defectelor de punere în lucrare necorespunz toare a betonului.
Por sferici
Pori de gel din piatra de ciment

Piatra de ciment
Nisip
Figura 3-6. Schema form ri în betonul înt rit a porilor de gel, sferici şi capilar
Porii rezulta i se vor înscrie dimensional în anumite limite, respectiv între 5…1000000
Å (1 Å= 1 x 10-10 m) (Tabel 3-5). Nu to i porii din beton sunt permeabili la ap . Moleculele
de ap sunt adsorbite pe pere ii porilor şi fisurilor microcapilare, leg tura fiind solid pentru
liber (fluid ). Astfel, vasele submicrocapilare, cu diametrul sub 0,1 μ (1μ= 1 x 10-6 m), sunt
grosimi ale filmului de ap sub 150 Å. Numai la grosimi peste aceast valoare, apa devine
practic impermeabile.
Tabel 3-5. Clasificarea porilor func ie de m rimea lor

Denumire pori Dimensiune Metod de determinare
Pori mari > 5 x 104 Å Microscopie optic
Macropori > 500 Å Porozimetria cu mercur
(pori sferici)
Pori medii 26…500 Å Porozimetria cu mercur;
(pori capilari) Metode bazate pe absorb ie şi
condensare capilar
Micropori < 26 Å Metode bazate pe absorb ie şi
(pori de gel) condensare capilar
dv
___
dlgR
0.20
0.15 Figura 3-7. Influen a raportului A/C asupra

A/C = 0,7 distribu iei porilor
0.10 A/C = 0.5
A/C = 0,6
Sursă: Teoreanu I., Moldovan V., Nicolescu
L., 1982.
0.05
A/C = 0,4
0 1 2 3 4 lgR
100 1000 10000 R[A]
Influen a porilor asupra propriet ilor betonului depind de forma, dimensiunile,

distribu ia, orientarea şi volumul lor. Se prefer porii foarte fini distribui i uniform în toat
59
masa betonului. Trebuie s se evite porii de dimensiuni mari sau porii dirija i şi comunican i
care reduc permeabilitatea şi durabilitatea betonului.
Excesul de ap din beton, necesar realiz rii lucrabilit ii, las în urma îndep rt rii sale
un volum mai mic sau mai mare de pori cu diametru mare, ce influen eaz permeabilitatea
(fig. 3-7. şi fig. 3-8). Dezvoltarea eforturilor ini iale prin contrac ie şi varia ii ale temperaturii
creeaz microfisuri, care unesc porii şi m resc permeabilitatea betonului, iar prin îmb trânire,
impermeabilitatea betonului scade.
Volumul porilor (mm)

/
100 CP Figura 3-8. Curbe de distribu ie a porozit ii
90 M în pasta de ciment (CP), mortar (M) şi
80 B
70 beton (B)
60
50
40 Sursă: Teoreanu I., Moldovan V., Nicolescu
30 L., 1982.
20
10
10 100 1000 Raza porilor r[A]
3.2.2.3. CALCULUL POROZIT II BETONULUI
Pb = PpV p + PA (1 − V p )
Calculul porozit ii func ie de compozi ia betonului, se realizeaz folosind rela ia
[3.3]: [3.3]
unde: P b - porozitatea betonului;
P p - porozitate ciment înt rit (în beton);
V P - propor ie volumic past ciment;
Pa - porozitatea agregatelor.
Calculul permeabilit ii func ie de porozitate se poate realiza astfel:
a). Folosind coeficientul Valeta al permeabilit ii.

Kp =
d 2V
[3.4]
2ht
unde: Kp - coeficientul de permeabilitate (m/sec.);
v - porozitate (%);
h - în l imea epruvetei (cm);
d - adâncimea de infiltrare a apei (m);
t - timp (sec.).
b). Folosind rela ia Darcy.

Ks =
Qh
[3.5]
SPt
unde: Q - cantitatea de ap filtrat în beton (cm3);
h - în l imea epruvetei (cm);
t - timp (sec.);
S - suprafa a epruvetei în contact cu apa (cm2);
P - presiunea apei (cm H2O).
60
3.2.2.4. CALCULUL DISTRIBU IEI PORILOR
Distribu ia porilor este frac iunea de pori din volumul total V, care corespunde unei
dV = 2nπrldr
anumite dimensiuni a porilor, rela ia [3.6].
dV = − DV (r )dr
Pentru pori cilindrici:
[3.6]
unde: Dv(r) - curba de distribu ie în volum a dimensiunilor porilor func ie de raz .
Figura 3-9. a. Detaliu al

structurii pastei de
ciment poroase; b.
Model matematic
al traseului porilor
a b
Determinarea porozit ii structurii betonului se poate realiza folosind rela ia [3.7], care
Δ Pr = −2γ cos θ
se bazeaz pe ecua ia Washburn [3.8].
− 2γ cos θ
[3.7]
P= [3.8]
r
unde: P - presiune;
γ - tensiunea superficial a solu iei apoase;

r - raza capilarului (porilor);
θ - unghiul de umezire.
Pdr + rdP = 0
dr = − dp
r
P
Rela ia [3.6] se poate scrie şi sub forma.
dV = − DV (r ) dp
r
[3.9]
p
DV (r ) =
P ⎛ dV ⎞
⎜ ⎟⎟
r ⎜⎝ dp ⎠
Rela ia final va fi: [3.10]
Figura 3-10. Curba diferen ial de distribu ie a porozit ii

în pasta de ciment
61
3.2.2.5. CONCLUZII
Analizând aspectele prezentate grafic, putem sublinia câ iva factori care influen eaz
• fine ea de m cinare a cimenturilor (cu cât cimentul este mai fin, cu atât scade
permeabilitatea betonului:
• dozajul de ciment (creşterea dozajului de ciment reduce permeabilitatea);

permeabilitatea);
• tipul de ciment (cimenturile cu adaosuri necesit o cantitate mai mare de ap , ce poate
• fine ea agregatului fin - nisip (creşterea fine i nisipului m reşte permeabilitatea; se

m ri permeabilitatea);
• tratarea betonului dup punerea în lucrare (p strarea cât mai mult timp a betonului
prefer agregate calcaroase);
• utilizarea aditivilor în compozi iile betoanelor (utiliza i corect, reduc considerabil

proasp t în mediu umed, scade permeabilitatea);
• existen a unor solicit ri de întindere şi a unor eforturi de compresiune peste limita de

permeabilitatea);
fisurare (cresc permeabilitatea).
3.2.3. GELIVITATEA
În timpul exploat rii anumitor construc ii, pe perioadele de iarn , betonul din aceste
elemente de construc ii este supus, în general, la cicluri alternante de înghe -dezghe . Dac
masa de beton înt rit expus acestui fenomen se g seşte în stare umed şi saturat cu
ap , deteriorarea se va finaliza printr-o distrugere rapid a betonului prin dezagregare
(exfoliere şi disloc ri) în straturi paralele (fig. 3-11). Acest fenomen apare datorit tensiunilor
interne care iau naştere ca urmare a m ririi volumului apei înghe ate (cu cca. 9 %) în pori şi
fisuri, conducând la m rirea permeabilit ii la ap , micşorarea masei, a rezisten elor mecanice
şi modulului de elasticitate.
Gradul de gelivitate (STAS 3518-89) se defineşte prin num rul de cicluri de înghe -
dezghe succesive, pe care epruvetele de beton saturate cu ap (care au vârsta de cel pu in 28
de zile) le pot suporta, f r ca reducerea rezisten ei la compresiune s fie mai mare de 25%
sau a modulului de elasticitate cu mai mult de 15% şi pierderea în greutate s scad mai mult
de 5%, fa de pe epruvete martor care sunt identice din toate punctele de vedere, care îns nu
se supun la gelivitate.
În schimb, gelivitatea betonului „exprimă aptitudinea sa de a rezista fără a suferii
deteriorări la variaţiile climatice” care se produc, în condi iile de utilizare, corespunz toare
mediului.
Figura 3-11. Element de beton degradat în urma ciclurilor de înghe -dezghe
62
În timp ce „gradul de gelivitate este dependent în exclusivitate de propriet ile

betonului” el exprim “proprietatea betonului de a se degrada sau distruge sub ac iunea
alternativ a înghe ului şi a dezghe ului” – no iunea de „rezisten la înghe -dezghe se refer
atât la propriet ile betonului cât şi caracteristicile mediului”. (Teoreanu I., Moldovan V.,
Nicolescu L., 1982)
3.2.3.1. DETERMINAREA REZISTEN EI LA ÎNGHE -DEZGHE
Rezisten a la înghe -dezghe a betonului se determin (conform STAS 3518-1989),
• metoda distructivă, care urm reşte varia ia rezisten ei la compresiune a epruvetelor de

folosind:
beton încercate la înghe -dezghe fa de epruvetele martor (confec ionate în acelaşi

timp, din acelaşi beton şi conservate pân în momentul încerc rii în acelaşi condi ii cu
• metoda nedistructivă, care urm reşte varia ia modului de elasticitate dinamic relativ.
epruvetele care se supun încerc rii);
STAS 3622-1986 stabileşte nivele de performan ale betoanelor în func ie de gradul

de gelivitate, tabel 3-6.
Tabel 3-6. Gradul de gelivitate al betonului

Gradul de gelivitate Num rul de cicluri înghe -dezghe *
G 50 50
G 100 100
G 150 150
* înghe nocturn urmat de dezghe diurn (valoarea minim aproximativ reprezentând 40 de cicluri /an, iar
valoarea maxim de 200 cicluri /an).
3.2.3.2. FENOMENUL DETERIOR RII BETONULUI ÎN URMA CICLURILOR DE

ÎNGHE -DEZGHE
Rezisten a la înghe - dezghe este o problem actual , datorit efectelor complexe

induse de apari ia eforturilor interne de întindere (exercitate în urma înghe rii apei) şi de
contrac ie termic (exercitate în urma dezghe rii apei). Deteriorarea se produce în momentul
în care eforturile interioare dep şesc rezisten a la întindere a betonului şi se agraveaz pân la
distrugere, pe m sura amplific rii şi generaliz rii în masa betonului a acestui proces.
Factorii cei mai importan i care contribuie la îmbun t irea comport rii betonului la
înghe -dezghe sunt:
1. Compactitatea betonului
Este o caracteristic important a betoanelor înt rite deoarece ea influen eaz
permeabilitatea, rezisten a mecanic , rezisten a la înghe -dezghe , rezisten a la agresivitate
chimic şi a durabilit ii în general.
2. Porozitatea betonului
Din cauza absorb iei interioare, care se produce în primele ore ale amestec rii
cimentului cu apa, în pasta de ciment iau naştere pori de aer închişi (pori sferici), de
dimensiuni > 500 Å. Aceşti pori îmbun t esc comportarea betonului la înghe deoarece apa
înghea la temperaturi diferite în porii capilarelor de diametre diferite.
3. Condi iile de mediu şi de expunere
63
Temperatura la care înghea apa liber din beton (pori) depinde de tipul şi m rimea
porilor şi distribu ia acestora (Ilinoiu G., 2002) şi de durata expunerii la înghe .
Capilaritatea 7 reprezint fenomenul de mişcare a apei, prin pori şi fisuri cu
dimensiuni sub 1 mm, datorit for elor de atrac ie molecular dintre ap şi scheletul mineral al
materialului.
Figura 3-12. Schem teoretic pentru calculul

capilarit ii în tuburi sub iri cu sec iune
constant
În l imea de ridicare a apei (h) prin capilaritate depinde de raportul dintre tensiunile
superficiale (T) ale apei şi scheletul mineral cu care apa vine în contact, precum şi de raza
tubului capilar - m rimea porilor (d) sau deschiderea fisurilor din beton (fig. 3-12).
Fie R raza meniscului sferic, iar r raza tubului capilar. În l imea la care se ridic
2σ 2σ cos θ
lichidul în tubul capilar este dat de formula lui Jourin:
h= =
ρgR ρgr
[3.11]
unde: σ - coeficientul de tensiune superficial a lichidului;

ρ - densitatea lichidului;
θ - unghiul de racord (când lichidul ud complet vasul θ este foarte mic şi cos θ ≅ 1 ).
g - accelera ia gravita ional ;
Apa din micropori şi pori capilari este supus la presiuni importante, a c ror valoare
este cu atât mai mare, cu cât diametrul porilor este mai redus; în func ie de aceste presiuni
exist diferite grade de temperatur la care înghea apa din porii betonului (Fig. 2). În urma
unor încerc ri experimentale de laborator s-a constatat c între –10 oC…-40 oC, apare
fenomenul înghe rii apei în pori capilari şi sferici, iar la -70 oC pentru porii de gel. Creşterea
volumului apei la înghe are apare datorit faptului c la sc derea temperaturii, din cauza
diferen ei de entropie8 a apei de gel şi a ghe i, apa de gel cap t o energie poten ial care îi
permite deplasarea spre porii şi golurile care con in ghea , contribuind la creşterea volumului
de ghea din beton, deci la expansiunea acestuia.
4. Componen ii betonului
Materialele componente ale betonului sunt: cimentul, agregatele, apa şi aditivii.
Aceast informa ie este îns general şi insuficient pentru a proiecta un beton cu rezisten la
înghe -dezghe repetat.
Fiecare dintre aceste materialele au compozi ii chimice şi mineralogice, caracteristici
fizico-mecanice variate. Alegerea lor pentru asigurarea uni durabilit i optime a betonului,
7
proprietate pe care o au lichidele de a se ridica sau de a coborî, f r interven ii din afar , în tuburi sub iri;
ansamblu de fenomene care se produc (în tuburile capilare) la suprafa a unui lichid.
8
m rime de stare termic a sistemelor fizice, care creşte în cursul unei transform ri ireversibile a lor şi r mâne
constant în cursul unei transform ri reversibile.
64
impune cunoaşterea propriet ilor şi caracteristicilor lor tehnice, precum şi influen a pe care
ele o au supra propriet ilor şi caracteristicilor betonului.
• tipul de ciment;
Principalii factori care influen eaz rezisten a la înghe -dezghe a betonului, sunt:
• men inerea raportului A/C în limitele minime admise pentru a men ine volumului de
• existen a în masa betonului a unui volum corespunz tor de aer antrenat (folosirea
pori minim;
• agregate negelive cu coeficient de dilatare termic redus, curate;

aditivilor antrenori de aer),
• fine ea de m cinare a cimenturilor (cu cât cimentul este mai fin, cu atât scade
• dozajul de ciment (creşterea dozajului de ciment reduce gelivitatea);

gelivitatea);
• utilizarea adaosurilor active şi inerte introduse la m cinarea cimentului sau la

prepararea betonului conduc la îmbun t ire a lucrabilit ii şi compactit ii betonului;
• utilizarea aditivilor (antrenori de aer, reduc tori de ap , impermeabilizatori etc.) în
compozi iile betoanelor (utiliza i corect, reduc considerabil gelivitatea).
5. Modul de preparare, punere în lucrare şi tratare al betonului corespunz toare

condi iilor specifice de exploatare
Prima condi ie este aceea de asigurare a calit ii amestecului proasp t. Ea se realizeaz
prin utilizarea materialelor de calitate corespunz toare, dozarea corect a acestora şi
omogenizarea corespunz toare a amestecului.
Punerea în lucrare a betonului cuprinde ansamblul opera iilor tehnologice care asigur
realizarea diferitelor elemente de construc ii din beton în conformitate cu forma, dimensiunile
şi condi iile de calitate prev zute în norme şi proiect, realizându-se respectând reglement rile
specifice în vigoare.
Temperaturile sc zute determin o încetinire a reac iilor de hidratare-hidroliz a
cimentului. Aceast încetinire are consecin e nefavorabile asupra vitezei de înt rire a
betonului reducând-o sensibil. Tratarea betonului dup punerea în lucrare prin protejarea
împotriva înghe rii a fazei lichide din beton, pân când acesta a ajuns la gradul critic de
maturizare şi/sau crearea unor condi ii de înt rire care s aib efecte cât mai favorabile asupra
vitezei de înt rire şi asupra propriet ilor fizico- chimico- mecanice ale betonului înt rit.
Conform observa iilor f cute în decursul timpului pe numeroase încerc ri de laborator,
s-a constatat c betonul corect proiectat, preparat, pus în lucrare şi tratat corespunz tor (7…28
zile dup punerea în lucrare) rezist întotdeauna un timp îndelungat la ac iunea înghe -dezghe
repetat (fig. 3-13, şi 3-14).
Număr de cicluri îngheţ-dezgheţ

ce determină reducerera greutăţii cu 25%
4000 Figura 3-13. Influen a A/C asupra
rezisten ei la înghe a betonului
3000 p strat în ap 28 de zile
a. beton cu aer antrenat; b. beton

2000
f r aer antrenat
a
1000
b Sursă: Teoreanu I., Moldovan V.,
Nicolescu L., 1982.
0
0.35 0,45 0,55 0,65 0,75 0,85 Raport A/C
65
Număr de cicluri îngheţ-dezgheţ

8000 ce determină reducerea greutăţii cu 25%
7000
6000
5000 Figura 3-14. Influen a A/C asupra

rezisten ei la înghe a betonului
4000
a. beton cu aer antrenat; b. beton
f r aer antrenat.
3000
2000
a
1000
b
0
0.35 0,45 0,55 0,65 0,75 0,85 Raport A/C
3.2.4. REZISTEN ELE MECANICE ALE BETONULUI
Încerc rile de rezisten a – pot fi folosite ca un criteriu rapid de evaluare a unor

propriet i ale betonului, fiind folosit ca o m sur a calit ii acestuia.
• tipul de solicitare: întindere, compresiune, încovoiere, forfecare, torsiune;

Diversele procedee de încercare sunt caracterizate prin:
• evolu ia în timp a solicit rii: continu , constant , şoc, oscilant .
dimensiuni standardizate (cubice cu latura de 150 mm, cilindrice de φ 150 x H 300 mm sau
Valorile caracteristicilor de material se determin în laborator pe epruvete de
prismatice), în condi ii standardizate cu maşini de încercat specifice, prin unul din
• m surarea for ei ce determin o anumit deformare sau rupere a probei, pentru a

urm toarele procedee:
• m surarea deform rii cauzate de o for definit pentru a determina de exemplu

determina de exemplu: alungirea, rezisten a de rupere la trac iune;
limita de deformare în timp, modului de elasticitate longitudinal şi transversal;

• m surarea deform rii maxim posibile, pentru a determina de exemplu alungirea la
• determinarea num rului maxim posibil de ac iuni ale for ei sau de deform ri,
rupere, unghiul de încovoiere la "încercarea de pliere", coeficientul de flambaj;
pentru a determina de exemplu rezisten a la oboseal , num rul de încovoieri de o

parte şi de alta pân la rupere;
• m surarea lucrului mecanic ce determin o anumit deformare sau rupere, pentru a
determina de exemplu rezilien a, rezisten a la încovoiere sau întindere prin şoc;
Prin procedeele de încercare se imit condi ii tipice de solicitare, plecându-se de la
condi ii reale.
66
3.2.4.1. REZISTEN A LA COMPRESIUNE
Rezisten a la compresiune se determin pentru solicit ri de compresiune monoaxial ,

biaxial şi triaxial , realizate pe epruvete cubice, cilindrice şi/sau prismatice, la diferite vârste
(3, 7, 14 sau 28 de zile), în condi ii standard, turnate şi compactate în condi ii similare punerii
în lucrare a betonului.
Rezisten a la compresiune a betonului se determin (conform STAS 7563-73 şi STAS
1275-88), folosind prese hidraulice. Astfel, ea se determin prin aplicarea unei for e uniform
cresc toare pe epruvete cubice (fig. 3-15), cilindrice sau pe fragmente de prism (fig. 3-15)
rezultate de la încercarea la întindere prin încovoiere sau de la încercarea de încovoiere.
Rezisten a la rupere fc (MPa), determinat pe astfel de epruvete este raportul dintre
for a axial de compresiune axial P (N), care provoac ruperea şi aria suprafe ei epruvetei A
(mm2).
Rc =
P
(N/mm2; MPa) [3.12]
A
unde: P - for a de rupere, citit pe manometrul presei (N);
A - aria sec iunii de referin a epruvetei (mm2).
Figura 3-15. Schema încerc rii la compresiune

a epruvetelor cubice
1. Platan superior al presei, 2. dispozitiv cu

rotul pentru transmitere uniform şi
centric a for ei, 3. platan inferior al presei,
4. pl cu e metalice intermediare.
Sursă: STAS 1275-8; INCERC
Încercarea la compresiune a epruvetelor cubice Mod corect de rupere a epruvetei

Figura 3-16. Schema încerc rii la compresiune
a fragmentelor de prism
1. Platan superior pres , 2. Pl ci metalice,

3. Jum t i de prism , 4. Platan inferior
pres
Sursă: STAS 227/6-86; Popa R., Teodorescu M.,

1984; Opriş S., 1994.; Ionescu I, Ispas T., 1997;
Neville A. M., 2003.
67
Rc (MPa) σ (MPa)
40 40
30 30
20 20
10 10
0 200 400 600 C (kg/m3) 0 1 2 3 4 ε (%o)
Figura 3-17. Creşterea rezisten ei la compresiune Figura 3-18. Diagram efort (σ)-deforma ie (ε)
a betonului func ie de dozajul de ciment la compresiune monoaxial
Clasa betonului este definit pe baza rezisten ei caracteristice fck,28 la compresiune

(N/mm2; MPa) determinat pe epruvete cubice cu latura de 150 mm (sau cilindrice cu de
150/300 mm, p strate în condi ii standard şi încercate la vârsta de 28 zile, în condi ii de
laborator conform STAS 1275-88. (NE 012-99, NE 013-02)
Tabel 3-7. Clase de betoane (N/mm2; MPa)

Clasa de C*
C C* C C C C* C C C* C C* C C C C
rezisten a 4 2,8 6 8 12 16 18 20 25 28 30 32 35 40 45 50
betonului / / / / / / / / / / / / / / / /
NE 012-1999 3,5
5 7,5 10 15 20 22,5 25 30 35 37 40 45 50 55 60
Rezisten caracteristic (clasa) betonului (MPa)
fc,28 cilindru 2,8 4 6 8 12 16 18 20 25 28 30 32 35 40 45 50
fc,28 cub 3,5 5 7,5 10 15 20 22,5 25 30 35 37 40 45 50 55 60
* clase de beton care nu se reg sesc în normele europene
M rimea rezisten ei caracteristice este definit probabilistic ca valoare sub care se pot
situa cel mult 5% din rezultate. (Agent R., Dumitrescu D., Postelnicu T., 1992)
Tabel 3-8. Rezisten a betonului func ie de vârst

Clasa Rezisten a Rezisten a cubic la diferite vârste (MPa)
betonului betonului, fc 7 zile 2 luni 3 luni 6 luni 1 an
(MPa)
20 20,0 13,5 22 23 24 25
25 25,0 16,5 27,5 29 30 31
30 30,0 20 33 35 36 37
40 40,0 28 44 45,5 47,5 50
50 50,0 36 54 55,5 57,5 60
Marca betonului este rezisten a minim la compresiune (daN/cm2) determinat la

vârsta de 28 zile pe epruvete cu latura de 141 mm, în condi ii de laborator, corespunz toare
unui coeficient de varia ie cv = 15 % acceptat conven ional ca reprezentând o calitate medie a
execu ie.
68
3.2.4.2. REZISTEN A LA ÎNTINDERE
Rezisten a la întindere se determin prin dou metode: metoda direct , pentru

solicit ri de întindere centric (întindere axial ) şi metoda indirect , pentru întindere din
încovoiere şi întindere din despicare.
a. Întindere centric
F
Rezisten a la întindere centric
(axială) a betonului se determin (conform
STAS 1275/88) pe epruvete cilindrice, opturi
(fig. 3-19) sau prismatice care au lipite la
capete, cu un adeziv, dou pl ci metalice de
form special care permit fixarea epruvetei în
presa hidraulic .
For ele trebuie s ac ioneze una în
prelungirea celeilalte, perpendicular pe sec iune
F şi pe direc ia axei de simetrie.
Figura 3-19. Pres hidraulic de încercare a

epruvetelor betonului la întindere axial
b. Întindere prin încovoiere

Rezisten a la întindere din încovoiere a betonului se determin (conform STAS
1275/88), folosind epruvete prismatice de 100 x 100 x 550 mm sau 200 x 200 x 700 mm şi
fragmente de prism rezultate de la încercarea prismelor întregi, în mod cresc tor, a unei
singure for e în mijlocul distan ei dintre cele dou reaz me semicirculare şi inându-se seama
de comportarea elastic a zonei întinse pân la rupere.
Epruvetele se încearc la încovoiere pe deschiderea de 300 mm, iar cele de 200 x 200
x 700 mm pe deschiderea de 600 mm, aplicându-se în ambele cazuri o for concentrat la
mijlocul distan ei dintre reazeme. Reazemele epruvetei şi cu itul prin care se transmite for a
concentrat trebuie s aib o sec iune semicircular cu diametrul egal cu 20 ... 30 mm.
Încercarea se efectueaz cu o pres hidraulic care permite aplicarea continu şi
uniform a for ei pân la rupere, cu o vitez constant de creştere a eforturilor unitare din
fibrele extreme de (0,5 ±0,2) daN/cm2s. Aplicarea for ei se face perpendicular pe direc ia de
turnare a betonului.
Rezisten a la întindere prin încovoiere se calculeaz cu rela ia:
Rt = 0.875
Pl
3
(N/mm2; MPa) - pentru betoane cu agregate grele [3.13]
a
Rt = 0.925
Pl
3
(N/mm2; MPa) - pentru betoane cu agregate uşoare [3.14]
a
unde: P - for a de rupere citit pe manometru presei (N);
a = bh 2 - latura sec iunii transversale a epruvetei m surat în imediata

l - distan a dintre reazeme (mm);
vecin tate a sec iunii de rupere (mm);

b - l imea medie a sec iunii transversale (mm);
h - în l imea medie a sec iunii transversale (mm).
69
Figura 3-20. Pres de încercare a epruvetelor

betonului la întindere din încovoiere
Sursă: Romtech
180 a c 180
Contactul reazemelor
şi a cu itului de transmitere cu
betonul trebuie s se realizeze
pe întreaga l ime a epruvetei.
B C B C Pe epruvetele prismatice de
c= 150 100 x 100 x 550 mm se
30 300 300 30 efectueaz dou încerc ri
c= 100
exemplificate în fig. 3-21.
b= 600
b= 550 Sursă: STAS 1275-88
Figura 3-21. Schema încerc rii la întindere prin încovoiere a epruvetelor prismatice
c. Întindere din despicare

Rezisten a la întindere din despicare a betonului se determin (conform STAS
1275-88), folosind epruvete cubice, cilindrice sau fragmente de prism şi aceleaşi prese
hidraulice ca pentru încerc rile la compresiune.
Transmiterea sarcinii asupra epruvetelor se face prin intermediul a dou generatoare
diametral opuse, dou fâşii de carton sau dou şipci de lemn având l imea s = (0,08 ... 0,10)a,
grosimea t = 3 ... 5 mm şi lungimea mai mare cu circa 40 mm decât dimensiunea a.
Înc rcarea se aplic perpendicular pe direc ia de turnare, asigurându-se o creştere
continu si uniform a efortului unitar de (0,5±6,2) (N/mm2s).
Rezisten a la întindere se ob ine cu rela ia: Rt = 2 (N/mm2; MPa)
πa
2P
[3.15]
unde: P - for a de rupere, citit pe manometrul presei (N);
a - m rimea laturii cubului sau a sec iunii transversale a epruvetei (mm2).
Rezultatul determin rii se rotunjeşte la 1 N/mm2 şi reprezint media aritmetic a

valorilor ob inute la încercarea unei serii de epruvete.
70
Rezisten a la întindere prin despicare este, în general, cu 5…15% mai mare (func ie de
clasa betonului) decât rezisten a la întindere axial .
Figura 3-22. Schema

încerc rii la despicare
a epruvetelor cubice,
cilindrice şi
prismatice
Sursă: STAS 1275-88
Figura 3-23. Schema încerc rii la întindere prin despicare a epruvetelor cilindrice
3.2.4.3. FACTORI DE CARE DEPINDE REZISTEN A LA ÎNTINDERE
Rezisten a la întindere depinde de aceiaşi factori ca şi rezisten a la compresiune,

determinându-se prin încercarea la întindere prin despicare sau prin încovoiere dup metoda
folosit , pe epruvete cubice, cilindrice, prismatice. Factorii de care depinde aceast rezisten
sunt raportul A/C şi temperatura respectiv maturizarea betonului.
Rezisten a la întindere creşte pân la aproximativ acelaşi dozaj de ciment ca şi
rezisten a la compresiune apoi scade deoarece dozajele ridicate necesit cantit i de ap de
amestecare mari. La întindere, prin evaporarea apei apar fisuri care la compresiune se închid,
dar la întindere se deschid micşorând rezisten a.
71
3.2.4.4. REZISTEN A LA FORFECARE (FOR E T IETOARE)
Rezisten a la forfecare nu reprezint un factor critic privitor la proiectarea structural

deoarece betonului este mult mai slab la întindere chiar dac el pare a fi supus la for e
t ietoare.
3.2.4.5. REZISTEN A LA ŞOC
Rezisten a la şoc este o caracteristic a betonului pentru anumite lucr ri şi se

determin (conform STAS 6202-1962), folosind ciocan Foppl având greutatea de 50 kg care
este l sat s cad , de un anumit num r de ori, de la o în l ime din ce în ce mai mare, pân
când epruveta se rupe (nu mai produce reculul ciocanului).
Încercarea reprezint numai un criteriu de apreciere comparativ a comport rii
betonului la ac iunea înc rc rilor care se aplic brusc asupra sa.
Pentru repartizarea for ei de şoc pe toat suprafa a epruvetei, se aşeaz deasupra ei o
plac de o el.
Rezisten a la şoc se stabileşte cu rela ia:
Rs =
Ph
(MPa; N/mm2) [3.16]
V
unde: P - greutatea ciocanului;
h - în l imea maxim de c dere a ciocanului la care s-a produs sf rmarea epruvetei;
V - volumul epruvetei încercate.
3.2.4.6. REZISTEN A LA UZUR
Rezisten a la uzur este capacitatea suprafe ei betonului de a rezista frec rii datorit
materialelor de aceeaşi natur sau de natur diferit , eroziunii apelor ce transport particule
abrazive etc.
Rezisten a la uzur a betonului se determin (conform STAS 5501-1968), folosind
metoda prin şlefuire, în stare uscat , cu ajutorul abrazivilor.
Epruvetele pe care se efectueaz determinarea sunt cuburi cu latura de (70+0,7) mm
sau (100+0,7) mm. Proba supus încerc rii va fi constituit din 3 epruvete. Se pot efectua
încerc ri de uzur şi pe epruvete fasonate din beton înt rit.
Încercarea se efectueaz la vârsta de 28 zile în cazul betoanelor cu înt rire normal ,
sau dup ob inerea unei rezisten e echivalente în cazul betoanelor cu înt rire rapid .
Pentru efectuarea încerc rii se utilizeaz un aparat sistem Bohme (fig. 3-24). în timpul
încerc rii epruveta este solicitat la un efort de ap sare de 6 N/mm2. Ca material abraziv se
utilizeaz nisipul silicios monogranular.
Înainte de încercare, epruvetele se usuc la (105+5)°C pân la mas constant şi apoi
se r cesc la temperatura normal a înc perii.
Se cânt resc epruvetele cu precizia de 0,1 g. Se împr ştie pe platforma de şlefuire 20 g
abraziv în cazul epruvetelor cu latura de 70 mm, respectiv 40 g în cazul celor cu latura de 100
mm. Se introduce epruveta în dispozitivul de fixare şi se pune aparatul în mişcare. Dup
fiecare 22 rota ii aparatul se opreşte automat, se scoate epruveta şi se cur cu o perie de
aspr , dup care se cur platforma de şlefuire de abrazivul uzat. Se împr ştie o nou
cantitate de abraziv şi se introduce epruveta în aceeaşi pozi ie, repetându-se opera iile pân la
executarea unui num r de 5 x 22 = 110 rota ii. Apoi se cânt reşte epruveta cu precizia de 0,1
g şi se introduce din nou în aparat într-o pozi ie rotit cu 90° şi se repet opera iile de mai sus,
72
rotind epruveta de înc dou ori cu 90°. Dup efectuarea celor 4 x 110 = 440 rota ii epruveta
se cânt reşte iar şi, cu aceeaşi precizie.
Figura 3-24. Aparat sistem Bohme

pentru determinarea rezisten ei la
uzur a betonului
1. Platforma de şlefuire; 2. Sistem

de oprire automat ; 3. Pârghie; 4.
Dispozitiv reglabil de prindere a
epruvetelor.
Se m soar grosimea epruvetei cu un comparator cu precizia de 0,01 mm, înainte şi

dup fiecare 110 rota ii ale platformei de şlefuire m sur toarea efectuându-se în nou puncte
dispuse ca în figura 3-24.
În func ie de modul de exprimare (prin pierderea de mas , de grosime sau de volum)
mo − m f
uzura betonului se stabileşte cu una din urm toarele rela ii:
U1 = [3.17]
Ao
U 2 = lo − l f [3.18]
mo − m f
U3 =
ρ ap
[3.19]
unde: mo, mf - masa ini ial , respectiv final a epruvetei (g);

Ao - aria epruvetei pe care se produce uzura (cm2);
ρ ap - densitatea aparent a epruvetei.

lo, lf - grosimea medie ini ial , respectiv final (mm);
Rezultatul determin rii reprezint media valorilor ob inute la încercarea celor 3

epruvete.
3.2.4.7. FACTORI GENERALI CARE INFLUEN EAZ REZISTEN A

BETONULUI
Rezisten a betonului este influen at de calitatea componen ilor s i, de propor iile lor,
de calitatea aderen ei dintre matrice şi agregat, de modul şi condi iile de punere în lucrare şi
înt rire, de viteza de încercarea a epruvetelor etc. (tabel 3-9).
Tabel 3-9. Factori care influen eaz rezisten a betonului

Componen ii betonului Compozi ia Factori de Condi ii punere în Condi ii de
betonului produc ie lucrare şi înt rire mediu şi de
şi expunere
transport
Agregate Ciment Aditivi Clasa Timp Tehnologia punerii Fizici
betonului malaxare în lucrare
Calitatea Calitate Tip Raportul A/C Metod Procedeul de Climatici
agregatelor ciment aditiv malaxare compactare
73
Concentra ii Tip ciment Dozaj Dozaj ciment Mijloc de Metode de protec ie Chimici
ale aditiv transport dup turnare agresivi
substan elor
chimice
Caracteristicile Dozaj de Cantitate de Procedeul
suprafe ei ciment ap acceler rii termice
agregatului
Compozi ia Compozi ia Grad de
chimic a mineralogic permeabilitate
agregatului
Granulozitatea Fine ea de Grad de
şi m rimea m cinare a gelivitate
agregatelor cimentului
Modulul de Adaoşi
elasticitate
Umiditatea Nivelul de
agregatului hidratare
Porozitatea
agregatului
3.2.5. CONDUCTIVITATEA TERMIC
agregatului, porozitatea betonului şi umiditatea betonului (λ=0,35…0,8 - beton uşor şi

Conductivitatea termic depinde de densitatea aparent a betonului, natura
Qδ
1,0…3,5 - beton greu W / m oK).
λ=
S (T1 − T2 )τ
(W / m oK) [3.20]
unde: Q - cantitatea de c ldur transmis de materialul de grosime δ cu diferen a de

temperatur între cele dou fe e (T1 –T2), în timpul τ.
Conductivitatea termic caracterizeaz capacitatea betonului de a transmite prin masa

sa un flux termic ca rezultat al unei diferen e de temperatur existente între fe ele materialului.
(Simion Al, 1997).
3.2.6. DEFORMA IA BETONULUI
Deforma ia betonului reprezint modificarea de volum a betonului la preparare, în

timpul prizei şi înt ririi, chiar şi dup înt rire datorit fenomenelor fizico-chimice, care
ac ioneaz asupra acestuia cu diferite intensit i (umiditate, temperatur , presiune, ac iuni
exterioare etc). (Ivanov I., C p ân Al., 1995)
Principalele modific ri de volum produse asupra betonului sunt: contrac ia, umflarea,
dilatarea, deforma iile elastice, vâsco-plastice, elasto-vâsco plastice.
3.2.6.1. CONTRAC IA LA USCARE ŞI UMFLAREA LA REUMEZIRE
Contrac ia la uscare şi umflarea la reumezire reprezint fenomene datorate varia iei

de volum şi absen ei, respectiv prezen ei apei în amestec.
Contrac ia betonului (STAS 2833-80) reprezint micşorarea volumului acestuia la
înt rire în aer, datorit pierderii prin evaporare apei liber din porii capilari şi geluri şi a
ruperii scheletului cristalin a pietrei de ciment (în fazele ini iale ale înt ririi). Datorit acestui
74
fenomen de deshidratare, gelurile se contract , generând tensiuni interioare în masa betonului

care conduc la formarea microfisurilor.
Perioada critic în care apare fenomenul accentuat de contrac ie este dup câteva ore
de la turnarea betonului, perioad în care trebuie luate toate m surile necesare pentru protec ia
suprafe ei acestuia împotriva evapor rii a apei din amestec. Acest fenomen accentueaz
contrac ia la uscare, dând naştere unui sistem de defecte în structura betonului.
Prin tratarea şi protec ia suprafe elor betonului se controleaz pierderile de umiditate
din beton dup ce a fost pus în lucrare, f r a modifica natura fazelor care se formeaz prin
hidratare-hidroliz a cimentului. Conservarea umidit ii, pe o anumit perioad de timp dup
turnare (durata de tratare), contribuie la micşorarea contrac iei betonului la uscare, creşterea
rezisten ele mecanice, creşterea aderen ei betonului la arm tur , micşorarea permeabilit ii.
(Popa R., Teodorescu M., 1984)
Prin conservarea unui grad ridicat de umiditate pe o anumit interval de timp, dup
turnare, producerea contracţiei betonului se întârzie şi se diminuează, dar nu se elimină.
Contrac ia betonului creşte logaritmic în timp, atingând pentru betoane obişnuite
valori de 0,2…0,4 mm/m dup un an de la preparare
Un alt element important, de men ionat, este faptul c agregatele joac un rol
important în micşorarea contrac iilor la uscare deoarece formeaz un schelet rigid care
împiedic micşorarea excesiv de volum.
Contrac ia betonului se determin prin m surarea distan elor între repere fixate pe
epruvete prismatice, p strate la temperatur şi umiditate constant .
δ − δt
Contrac ia betonului la o vârst oarecare t, se calculeaz cu rela ia:
εc = 0 (mm / m) [3.21]
L0
unde: εc - contrac ia betonului;
δo - distan a între repere la 7 zile (mm);
δt - distan a pe microprocesor la timpul t (mm);
Lo - distan a între reperele epruvetei (mm).
Umflarea betonului reprezint creşterea volumului acestuia în timpul prizei şi al

înt ririi betonului. Umezirea, pe un interval de timp lung sau imersarea permanent în ap ,
determin m rirea umidit ii masei de beton şi implicit umflarea betonului. Fenomenul este
invers contrac iei şi se explic prin faptul c gelurile, prin îmb trânire, îşi modific par ial
structura, astfel încât la umflare nu mai poate p trunde aceeaşi cantitate de ap pe care a
pierdut-o la uscare (gelurile prin peliculele de ap îndep rteaz microcristalele unele de
altele).
Valorile înregistrate ale umfl rii fiind cu mult mai mici decât cele ale contrac iei,
nereprezentând un pericol al degrad rii structurii interne a betonului.
3.2.6.2. DILATAREA TERMIC
Dilatarea termic (expansiunea termic diferen iat ) reprezint varia ia dimensiunilor

elementului de beton, rezultat al expansiunii termice diferen iate a componen ilor datorit
valorii diferite ale coeficien ilor de dilatare termic ale acestora (piatra de ciment, aer şi
agregate din beton). Dilatarea termic al betonului obişnuit este de ordinul 10 -5 oK -1 (iar
pentru betonul cu agregate uşoare 0,8 x 10 -5 oK -1 ), fiind de acelaşi ordin de m rime cu al
o elului moale, permi ând înglobarea o elului în beton sub form de arm turi.
ε = αt Δt [3.22]
75
unde: ε - deforma ia longitudinal ;

αt - coeficient de dilatare termic liniar;
Δt – temperatura.
a
b
Figura 3-25. Principalele tipuri de dilat ri şi
contrac ii ale betonului
a. Contrac ie liber , b. Expansiune în
sec iune, c. Beton fisurat.
c
Principalele cauze ale degrad rii fizice a structurii betonului sunt: dilatarea
termic diferen iat a componen ilor betonului, dilatarea termic diferen iat a elementului în
ansamblu şi pierderea apei din beton prin evaporare.
1. Agent R., Dumitrescu D., Postelnicu T., Îndrum tor pentru calculul şi alc tuirea elementelor
structurale de beton armat. Editura Tehnic , 1992.
2. Bentz D. P., Quenard D. A., Baroghel - Bouny V., Garboczi E. J., Jennings H. M., Modeling
drying shrinkage of cement paste and mortar. Part 1. Structural models from nanometers
to millimeters. Materials and Structures, 1995, 28, 450-458.
4. Buchaman I., Bob C., Jebelean E., Badea C., Iureş L., Controlul calit ii lian ilor, mortarelor şi
5. Cadar I., Tudor C., Tudor A., Beton armat. Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 1999.
6. Carino N. J., Clifton J. R., Predicting of cracking in reinforced concrete structures. NISTIR
5634. Aprilie 1995. Building and Fire Research Laboratory National Institute of
Standards and Technology Gaithersburg, MD 20899-8611 USA.
7. C rare T., Cartea fierarului betonist. Editura Tehnic , 1986.
10. Dean Y., Mitchell’s Building Series. Materials Technology. Pearson Ltd., Anglia. 1999.
11. Dobre R. C., Chimie şi materiale de construc ii pentru instala ii. Editura Style, 1998.
12. Ilinoiu G., Durabilitatea betoanelor. Construc ii Civile şi Industriale. Nr. 24 / X, 2001.
13. Ilinoiu G., Calitatea betoanelor. Studiul asupra normativului NE 012-1999. Nr. 2, Buletin
AICPS (2001), pag. 37-43;
14. Ilinoiu G., Permeabilitate betoanelor. Construc ii Civile şi Industriale. Nr. 26 / II, 2002.
15. Ilinoiu G., Gelivitatea betonului. Construc ii Civile şi Industriale Anul IV, Nr. 33 August
2002, pag. 18-21.
16. Ilinoiu G., Deteriorarea prin înghe -dezghe a betoanelor - Fenomene Specifice şi Principalii
Factori care contribuie la îmbun t irea comport rii pe timp friguros. Al XIV-lea Congres
Na ional AICPS, 14 Mai 2004, Sala Palatului, Bucureşti, ISSN 1454 - 928X.
76
17. Ilinoiu G., Permeabilitatea betonului - Fenomene Specifice şi Optimizarea Proiect rii
Tehnologice a Compozi iei Betonului. Al XV-lea Congres Na ional AICPS, 14 Mai 2004,
Sala Palatului, Bucureşti, ISSN 1454-928X.
18. Ionescu I, Ispas T., Propriet ile şi tehnologia betoanelor. Editura tehnic 1997.
19. Ivanov I., C p ân Al., Lexicon de materiale tehnologice pentru industrie şi construc ii.
20. Franco R. J., Concrete mix and member design considerations. To limit the effects of drying
shrinkage. Structure. National Council of Structural Engineers Associations. pag. 46-49.
21. Lucaci Gh., Costescu I., Belc Fl., Construc ia drumurilor. Editura Tehnic , 2000.
22. Martys N., Ferraris C. F., Sorption of water in mortar and concrete. Materials for the New
Millennium Conference. Proceedings of the 4 th Materials Engineering Conference,
Washington DC. Nov. 10-14, 1996.
23. Phan L. T., Carino N. J., Mechanical properties of high-strength concrete at elevated
temperatures. NISTIR 6726. March 2001, Building and Fire Research Laboratory
National Institute of Standards and Technology Gaithersburg, MD 20899-8611 USA.
24. Popa R., Teodorescu M., Tehnologia lucr rilor de construc ii. UTCB, 1984.
26. Snyder K. A. , Feng X., Keen B. D., Mason T. 0., Estimating the electrical conductivity of
cement paste pore solutions from OR-, K+ and Na+ concentrations. Cement and Concrete
Research, Vol.-33, No.6, 793-798, June 2003.
27. Teodorescu M., Ilinoiu G., Verific ri efectuate de c tre executant în cadrul controlului calit ii
betoanelor. Nr. 7, Antreprenorul (2000).
28. Teoreanu I., Moldovan V., Nicolescu L., Durabilitatea betonului. Editura Tehnic 1982.
29. NE 012-99. Cod de practic peru executarea lucr rilor din beton, beton armat şi beton
precomprimat.
30. STAS 1275-88. Încerc ri pe betoane. Încerc ri pe betonul înt rit. Determinarea rezisten elor
mecanice;
31. STAS 3518-89. Încerc ri pe betoane. Determinarea rezisten ei la înghe -dezghe .
32. STAS 3519-78. Încerc ri pe betoane. Verificarea impermeabilit ii la ap .
33. STAS 5440-1970. Betoane de ciment. Verificarea reac iei alcalii agregat.
34. STAS 5479-88. Încerc ri pe betonului proasp t. Determinarea con inutului de aer oclus.
35. Specifica ii tehnice - Flexcrete, Anglia. 2002.
77
AMESTECAREA COMPONEN ILOR BETONULUI
CAPITOLUL 4. AMESTECAREA COMPONEN ILOR

BETONULUI
Prin procesul de amestecare a betonului trebuie s asigure dispersia uniform a

componen ilor în masa acestuia, deflocularea 9 şi umezirea cimentului, învelirea tuturor
granulelor de agregat cu past de ciment, precum şi ob inerea unei lucrabilit i constante prin
antrenarea componen ilor betonului în ansamblu, cât şi unii fa de al ii. Acest proces are ca
scop final realizarea integral a condi iilor de calitate impuse amestecului proasp t, iar prin
acesta crearea condi iilor optime pentru ob inerea propriet ilor fizico – chimico - mecanice
impuse ale betonului înt rit. (Popa R., Teodorescu M., 1984; Popa R., Popa E., 1986; Ionescu
I., Ispas T., 1997; Neville A. M., 2003.)
Amestecul este definit ca un sistem policomponent, omogen sau eterogen în orice
raport al maselor componen ilor, în orice stare de agregare, în care fiecare component îşi
p streaz propriet ile caracteristice şi poate fi separat de ceilal i prin metode fizice sau
mecanice.
Amestecul de beton (conform NE 013-2002) reprezint cantitatea de beton proasp t
produs într-un singur ciclu, de c tre un malaxor discontinuu, sau cantitatea de beton
desc rcat sub amestec continuu într-un minut.
Amestecul de beton proiectat (conform NE 013-2002) reprezint betonul pentru care
beneficiarul specific performan ele necesare, iar produc torul este responsabil s furnizeze
un beton care asigur aceste performan e şi eventuale caracteristici suplimentare.
Amestecul de beton cu compozi ie prescris (conform NE 013-2002) reprezint
betonul pentru care beneficiarul specific materialele componente şi compozi ie amestecului,
produc torul fiind responsabil de furnizarea unui beton având compozi ia prescris , îns
ner spunzând de performan ele lui.
Calitatea amestecului este apreciat dup gradul (uniformitatea) dispersiei
componen ilor în masa betonului, denumit gradul de omogenitate al betonului, acesta fiind
influen at de urm torii factori: propriet ile componen ilor betonului, corectitudinea doz rii
componen ilor (în limitele toleran elor admise), tipul malaxorului, ordine introducerii
materialelor în malaxor, timpul de amestecare, corectitudinea prepar rii tuturor şarjelor de
aceiaşi clas de rezisten , buna func ionare a maşinilor de amestecat şi modul şi durata
desc rc rii amestecului etc.
9
dispersarea complex a particulelor de ciment în timpul înglob rii şi amestec rii betonului
78
4.2. METODE DE DETERMINARE A OMOGENIT II BETONULUI
Modelarea statistic a propriet ilor betonului este calea cea mai sigur de interpretare
a rezultatelor încerc rilor experimentale, pentru a se stabili criterii de calitate şi control a
omogenit ii betonului. Între varia iile rezultatelor determin rilor şi variabilitatea
propriet ilor betonului, respectiv a rezisten elor existând concordan .
Principalele metode de determinare a omogenit ii betonului sunt:
a. aprecierea unor propriet i ale betonului în stare proasp t (consisten a,

coeziunea, stabilitatea, segregarea, tendin a de separare a apei etc.) sau în stare
înt rit (rezisten a la compresiune, întindere, impermeabilitate, gelivitate, contrac ie
la uscare etc.);
b. evaluarea dispersiei în amestec a componen ilor betonului (ciment, ap , agregat şi

aer inclus).
4.2.1. EVALUAREA OMOGENIT II PRIN APRECIEREA UNOR PROPRIET I

ALE BETONULUI ÎN STARE ÎNT RIT , PRECUM REZISTEN A LA
COMPRESIUNE
Conform C 140-1986, NE 012-99 şi NE 013-2002 determinarea omogenit ii se

realizeaz în func ie de valorile exprimate în N/mm2 ale abaterii standard (S) şi a rezisten ei
medii la compresiune (xn), conform tabel 4-1.
Tabel 4-1. Grad de omogenitate, raportat la abatere şi rezisten medie, conform C 140-1986
S
Grad de omogenitate R
I < 0,670
II 0,670…0,975
III > 0,975
unde: S – abaterea standard determinat pentru minimum 15 rezultate înregistrate, într-o
perioad de minimum 3 luni;
R – rezisten a medie.
Tabel 4-2. Grad de omogenitate, raportat la abatere şi rezisten medie, conform NE 012-1999
S
Grad de omogenitate
xn
I < 0,670
II 0,670…0,975
III > 0,975
unde: S – abaterea standard determinat pentru minimum 16 rezultate înregistrate, într-o
perioad de minimum 3 luni;
xn – rezisten a medie.
79
Tabel 4-3. Grad de omogenitate, raportat la abatere şi rezisten medie, conform NE 013-2002
S
Grad de omogenitate xn
I < 0,670
II 0,670…0,975
III > 0,975
Valoarea medie a rezultatelor (⎯x) este dat de media aritmetic

= (1/n) ∑ xi
x + x 2 + x 3 + ... + x n
a rezultatelor
individuale xi pentru n încerc ri: ⎯x = 1
n
[4.1]
n i =1
∑x Fi
sau, în cazul unei distribu ii a valorilor cu frecven e F 1, F 2, F 3…F n:
⎯x =
n
[4.2]
i =1
⎯x = ∫
+∞
sau, pentru o variabil continu : x f(x) dx [4.3]
−∞
Abaterea standard Sn corespunz toare pentru x procese (S 2 p tratul abaterii standard
∑ (x )
– dispersia) este exprimarea valoric a variabilit ii (dispersiei) în jurul mediei .
− xn
S = λS n = λ
2
n −1
i
[4.4]
unde:⎯x n - valoarea medie a rezisten elor ob inute a n eşantioane;

n - num rul total de probe;
S - abaterea standard a unui eşantion;
Sn - abaterea standard, se determin pentru un num r minim de 16 rezultate
λ - coeficient func ie de num rul de probe (rezultate) analizate. (Tabel 4-4)

înregistrate într-o perioad de maximum 3 luni;
Tabel 4-4. Valorile λ func ie de num rul de probe n, conform NE 012-1999

27 ≥30
λ
n 16 17 18 19 20 22 24 26
1,14 1,125 1,11 1,095 1,08 1,06 1,04 1,02 1,01 1,00
pentru valori corectate, în locul lui n sa ia n - 1 (corec ia Bessel) corec ie care se poate neglija
x12 + x 22 + ... + x n2
pentru n > 30. Pentru uşurin a calculului se foloseşte expresia:
S =
2
− x2 [4.5]
n
Coeficientul de varia ie cv reprezint raportul dintre abaterea standard şi valoarea
cv = (S / ⎯x )
medie a variabilei cercetate experimental:
[4.6]
Cu ajutorul coeficientului de varia ie se poate stabili care este valoarea minim care
poate ap rea cu o anumit probabilitate pentru cantitatea de beton din care s-au luat probele;
aceast valoare este corespunz toare unei anumite probabilit i. Se ia în considerare
probabilitatea de 90%, ceea ce înseamn c 90% din rezisten ele betonului examinat au o
valoare mai mare sau egal cu rezisten a caracteristic , iar în restul de 10%, denumit risc pot
ap rea rezisten e mai mici decât rezisten a caracteristic . Dar numai în situa ia în care aceste
rezultate se afl în afara intervalului de valori X N ± 2 X N (N/mm2).
80
Pe plan mondial, se consider valoarea coeficientului de varia ie ca fiind

corespunz toare dac se încadreaz între maximum 6% şi 8 %, func ie de lucrabilitatea
betonului şi tipul de malaxor folosit .
4.3. METODE DE MALAXARE
Amestecarea mecanic a componen ilor betonului se realizeaz cu ajutorul unui

organ (sistem) de malaxare care se roteşte în jurul unui ax vertical sau orizontal, fiind antrenat
de c tre un motor independent electric sau pe baz de benzin . Aceste maşini destinate
prepar rii amestecurilor se numesc malaxoare, fiind cunoscute şi sub denumirea de
betoniere. Termenul de betonier tinde a se folosi, mai ales, pentru maşini cu amestecare prin
c dere liber , iar pentru maşinile cu amestecare for at , cel de malaxoare.
• continuitatea procesului de amestecare: malaxoare cu acţiune ciclică sau continuă;

Malaxoarele pot fi clasificate dup trei criterii (Popa R., Popa E, 1986 ):
• înclinarea axei cuvei: malaxoare cu ax vertical sau orizontal;

• metoda de amestecare: malaxoare cu amestecare prin c dere liber (gravita ionale),
malaxoare cu amestecare for at , malaxoare vibratoare, malaxoare cu amestecare
combinat şi malaxoare turbulente.
Alegerea metodei de malaxare a
betonului (mortarului) depinde de
condi iile specifice precum: energia
disponibil , compozi ia betonului (dozaj de
ciment, raport A/C, granulozitatea
agregatelor, forma granulelor, textura
suprafe ei, con inut de parte fin ,
lucrabilitatea betonului etc.), performan ele
cerute dar şi de volumul de material
necesar raportat la unitatea de timp.
Figura 4-1. Malaxor cu ax orizontal. Schem

flux amestecare componen i
Sursă: Elba - Werk, 2001
4.4. MALAXOARE CU AMESTECARE PRIN C DERE LIBER

(GRAVITA IONALE)
Capacit ile uzuale ale malaxoarelor variaz între 0,10 la 3 m3, având productivitatea
cuprins între 1,2…2,4 m3 / h care însemn aproximativ 12 şarje/or .
Un malaxor cu amestecare prin c dere liber are ca organ de lucru toba cu palete care
se roteşte în jurul unui ax antrenat de c tre un motor independent.
Paletele tobei, care au o anumit înclinare fa de ax, sunt ataşate de suprafa a
interioar a tobei, în scopul ridic rii componen ilor în timpul rotirii, antrenându-i într-o
mişcare de ridicare, alunecare şi cădere liberă. Repetarea acestor mişc ri, precum şi frecarea
dintre particule conduce la amestecarea componen ilor.
Viteza optim de amestecare a betonului se va stabili numai pe baza unor încerc ri
preliminari, luând în considerare şi experien a fiec rui produc tor pentru a se realiza calitatea
impus a betonului.
81
Figura 4-2.
Malaxoare
cu
amestecare
prin c dere
liber
(gravita io
nale)
Sursă:
Popa R.,
Teodorescu M.,
1984; WINGET,
2001
1. Toba malaxorului, 2. Palete, 3. Role de antrenare şi sus inere a tobei, 4. Componen ii betonului, 5.
Ridicarea componen ilor.
Dup construc ia tobei şi modul de desc rcare a betonului, malaxoarele cu amestecare

prin c dere liber se pot clasifica dup cum urmeaz : malaxoare basculante, malaxoare
nebasculante cilindrice, malaxoare nebasculante reversibile şi malaxoare dublu tronconice.
Figura 4-3. Schem general malaxor

gravita ional; nebasculant,
basculant, reversibil
Sursă: Ferraris C.F., 2001.
Figura 4-4. Malaxor

nebasculant
Sursă: Ferraris C F.,

2001.
82
Figura 4-5. Faze

principale de lucru –
malaxor basculant
Sursă: Ferraris C.F.,

2001.
Introducerea componen ilor se realizeaz pe la partea superioar , iar desc rcarea, în

func ie de model, prin schimbarea sensului de rota ie a tobei (malaxoare nebasculante
reversibile), prin bascularea tobei (malaxoare basculante sub formă de pară) sau cu ajutorul
unui jgheab (malaxoare nebasculante cilindrice şi reversibile). Dintre modelele men ionate,
malaxoarele basculante sunt cele mai folosite deoarece realizeaz desc rcarea mult mai
repede, evitându-se segregarea betonul, precum şi datorit faptului c se între in mai uşor.
4.5. MALAXOARE CU AMESTECARE FOR AT
Capacitatea malaxoarelor variaz între 0,20 la 3,0

m . Dar în cazul unor lucr ri de anvergur se pot folosi şi
3
malaxoare cu capacit i cuprinse între 1,5…6 m3.

Amestecarea componen ilor betonului se realizeaz
datorit mişc rii relative dintre amestec şi palete. De
regul , toba este fix în timp ce paletele sunt mobile
(rotitoare), dar exist şi modele cu tob şi palete
rotitoare sau cu stele de palete, care ofer avantajul
unei durate totale de amestecare mult mai scurte
(aproximativ 30 sec.).
Figura 4-6 Malaxoare cu amestecare for at în echicurent
Sursă: Popa R., Teodorescu M., 1984; ; Ferraris C.F.., 2001;
Ilinoiu G, 2004.
Figura 4-7. Malaxoare cu amestecare for at în contracurent
Sursă: Popa R., Teodorescu M, 1984; Andres C. K., 2004;

Ilinoiu G., 2004; Ferraris C. F., 2001.
83
4.6. CAPACITATEA MALAXOARELOR
Capacitatea malaxorului este o caracteristic tehnic dat de fabrica ie, exprimat în

func ie de cantitatea de beton produs în unitatea de timp.
• capacitatea volumetric a malaxorului;

Capacitatea malaxorului variaz în func ie de:
• înclinarea axei cuvei;

• volumul util maxim al componen ilor introduşi în tob ;
• tipul betonului preparat.
inând seama de aceşti factori, capacitatea util a unui malaxor variaz între 0,3…0,8
din capacitatea cuvei.
4.7. DURATA DE AMESTECARE A BETONULUI
Durata de amestecare a betonului este durata necesar pentru ob inerea unui

amestec omogen de beton, ea fiind considerat ca începând din momentul introducerii
ultimului component al betonului în toba malaxorului şi sfârşind odat cu începerea golirii
cuvei.
• durata de înc rcare a componen ilor în tob ;

Procesul cuprinde ca durate intermediare:
• durata de amestecare a componen ilor;

• durata de desc rcare a tobei malaxorului;
• durata de reglare a comenzilor şi a efectu rii ac ion rilor.
Durata de amestecare a componen ilor va fi de cel pu in 45 sec., de la introducerea
• viteza de rota ie a malaxorului;

ultimului component, dar se va corecta dup caz, în func ie de:
• cantitatea de ap de amestecare;
• gradul de umplere a cuvei;
• utilizarea de aditivi sau adaosuri;
• utilizarea de agregate cu granule mai mari de 31 mm sau agregate concasate;
• prepararea de betoane cu lucrabilitate redus ;
• prepararea de betoane pe timp friguros.
Figura 4-8. Diagram timp de amestecare
Durata de înc rcare a componen ilor

în tob depinde de schema tehnologic
de func ionare, de gradul dot rii tehnice
şi de capacitatea malaxorului. Uzual,
timpul necesar înc rc rii cuvei este
cuprins între 10…30 sec. variind in
func ie de tipul şi capacitatea
malaxorului.
84
Durata optim de amestecare a betonului este timpul minim necesar realiz rii unei
omogenit i corespunz toare calit i impuse pentru betonul preparat.
Durata de desc rcare a betonului din toba malaxorului trebuie luat în considerare
deoarece ea influen eaz productivitatea, cât şi calitatea betoanelor preparate. Uzual timpul
necesar golirii cuvei este cuprins între 20…40 sec., variind în func ie de: tipul şi capacitatea
malaxorului, de lucrabilitatea betonului şi de con inutul de p r i fine. În cazul malaxoarelor cu
amestecare for at , timpul de golire este foarte scurt deoarece golirea este accentuat de
sistemul de palete care se rotesc, precum şi de num rul mai mare a trapelor de desc rcare a
cuvei.
Durata de reglare a comenzilor şi a efectu rii ac ion rilor este timpul minim
necesar operatorului pentru a declanşa opera ia respectiv şi a primi r spunsul din partea
malaxorului, a instala ilor şi a sistemelor de ac ionare. De obicei, timpul necesar regl rii
comenzilor şi a efectu rii ac ion rilor, la un ciclu al malaxorului, este cuprins între 10…35
sec., la un ciclu al malaxorului
Durata total de amestecare necesar efectu ri unui ciclu complet pentru prepararea
betonului este de aproximativ 120 ….200 sec. Durata total de amestecare trebuind
eficientizat economic, inându-se cont de productivitate, consumul de energie şi de factorul
de calitate. Ea se stabileşte numai pe baza unor încerc ri preliminari, luând în considerare şi
experien a fiec rui produc tor, precum şi utilajele şi materialele de care dispune acesta.
Nerespectarea duratelor optime de amestecare poate conduce la ob inerea unui
amestec neomogen, segregat şi neeconomic, datorit consumului suplimentar de energie a
malaxorului. (Popa R., Popa E, 1986 )
4.8. PRODUCTIVITATEA MALAXOARELOR
Productivitate malaxoarelor variaz în func ie de urm torii factori principali (Popa
• capacitatea tobei malaxorului;

R., Popa E, 1986 ):
• aprovizionarea constant cu materiale de baz ;

• durata unui ciclu de amestecare a componen ilor;
• experien a personalului;
• gradul de automatizare etc.
Productivitatea orar se poate stabili folosind urm toarea formul :
p o = m t o no k o ( m 3 / h)
q
[4.7]
1000
unde: q m - reprezint capacitatea malaxorului exprimat în litri;
t o - reprezint durata de func ionare a malaxorului (1 m or );
n o - reprezint num rul de cicluri pe or a malaxorului;
k o - reprezint coeficientul de ob inere a betonului.
4.9. CARACTERISTICILE MALAXOARELOR
Caracteristicile principale ale malaxoarelor trebuind s fie: fiabilitate mare,

durabilitate, grad de precizie ridicat, uşor de între inut şi verificat.
Principale verific ri care se realizeaz asupra malaxoarelor sunt: capacitatea util ,
starea paletelor (stare tehnic , amplasare, abateri dimensional etc.) şi buna func ionare a
sistemelor de desc rcare a betonului.
85
4.10. CONCLUZII
Deşi metodele de amestecare mecanic asigur rezultate bune, nu trebuie neglijate
• posibilitatea dep şirii toleran elor dozajelor admise ale componen ilor introduşi în tob
dezavantajele care apar:
(±1% ciment, ±2% agregate şi ±1,5 % pentru ap );

• aglomerarea particulelor de ciment în timpul înglob rii şi/sau nedispersarea complet
• segregarea fazei dispersate, ca urmare a diferen elor de densitate a componen ilor;

la continuarea amestec rii (denumit floculare);
• antrenarea de aer în masa betonului.

Amestecul neomogen este rezultatul strivirii componen ilor între corpul malaxorului
şi capul organului de lucru şi se datoreaz urm toarelor cauze:
1. aglomerarea componen ilor betonului între organele de amestecare şi pere ii laterali ai
tobei malaxorului;
2. aglomerarea componen ilor betonului între capetele organelor de amestecare şi corpul
malaxorului;
3. aglomerarea componen ilor betonului între capetele organelor de amestecare (pere i
laterali) şi corpul malaxorului.
1. Andres C. K., Principles and practices of commercial construction. Pearson Prentice Hall, 2004.
2. Ilinoiu G., Amestecarea mecanic a componen ilor betonului. Construc ii Civile şi Industriale
Anul IV, Martie 2003, Nr. 39 pag. 38-40.
3. Ilinoiu G., Aspecte Privind Amestecarea Mecanic a Componen ilor Betonului. Al XIV-lea
Congres Na ional AICPS, 14 Mai 2004, Sala Palatului, Bucureşti. Nr. 4/2003 – 1/2004.
pp. 164-170. ISSN 1454 - 928X;
4. Ilinoiu G., Construction Engineering. Editura ConsPress Bucureşti, 2003. pag. 65-70.
5. Ionescu I, Ispas T., Propriet ile şi tehnologia betoanelor. Editura Tehnic 1997, pag. 351-352.
6. Ferraris C. F., Concrete Mixing Methods and Concrete Mixers: State of the Art. Journal of
Research of the National Institute of Standards and Technology, Vol. 106, No. 2, 391-
399, March-April 2001.
8. Popa R., Popa E., Tehnologia lucr rilor de construc ii. Prepararea betonului. Editura UTCB,
1986, pag. 62-87.
9. Popa R., Teodorescu M., Tehnologia lucr rilor de construc ii, Editura ICB, 1984.
10. Valeriu L., Analiza procesului de amestecare în malaxoare. Conferin a Tehnico - Ştiin ific
Jubiliar . Tehnologii moderne în construc ii. Facultatea de Construc ii. Universitatea
Tehnic a Moldovei, Chişin u, Mai 2000, pag. 247-250.
11. WINGET, Fişe tehnice, Anglia, 2001.
12. Elba-Werk, Fişe tehnice. Germania. 2001.
86
ASIGURAREA CALIT II LUCR RILOR DE CONSTRUC II
CAPITOLUL 5. ASIGURAREA CALIT II

LUCR RILOR DE CONSTRUC II
Realizarea într-un interval de timp relativ mic a unui volum mare de construc ii cu
complexitate tehnicã sporit , cu eficien economic maxim impune adoptarea de concep ii,
metode de proiectare şi de executare moderne care implic necesitatea aplic rii unui control
eficient a calit ii lucr rilor care poate şi trebuie s cuprind toate fazele şi aspectele activit ii
de construc ii: cercetare – proiectare - executare pe parcurs şi final, inclusiv în perioada de
exploatare.
În ramura construc iilor drept principii şi norme de baz pot fi re inute urm toarele:
• îmbun t irea continuã a concep iei de proiectare, a procedeelor de executare, a calit ii
materialelor, introducerea de noi tehnici şi solu ii constructive, precum respectarea
riguroas a normelor de exploatare care constituie o obliga ie de baz pentru to i cei care
concur la realizarea şi exploatarea construc iilor;
• caracteristicile tehnice de baz şi nivelul calitativ al construc iilor se stabilesc în mod
unitar prin standarde, norme tehnice, caiete de sarcini şi sunt obligatorii pentru to i cei
care particip la proiectarea, executarea şi exploatarea construc iilor;
• construc iile trebuie s creeze condi ii normale de munc şi de via pentru cei ce la
folosesc, s r spund pe deplin scopului pentru care au fost realizate.
În prezent controlul calit ii face parte chiar din procesul de lucru, care permite
asigurarea şi verificarea calit ii în timpul procesului de executare.
Aceast nou orientare tehnologic , denumit controlul calit ii, faciliteaz
asigurarea calit ii de la început, eliminând refacerile de lucr ri impuse de controlul de
calitate.
Calitatea, conform (SR EN ISO 9000-1/1996; SR ISO 8402), reprezint ansamblul de
caracteristici şi propriet i ale unui obiect (entit i), care îi confer acestuia aptitudinea de a
satisface necesit ile exprimate şi implicite.
Condi ia de calitate este definit ca “totalitatea condi iilor individuale luate în
considerare în cadrul propriet ii unei entit i într-o anumit etap de concretizare” (Hutte,
1995).
Controlul calit ii constituie activit ile menite s defineasc şi s cuantifice
conformitatea unui produs.
În vederea prevenirii fenomenelor negative legate de deficien ele de calitate, în
legisla ia statelor avansate au ap rut m suri concrete pentru instituirea sub diverse forme a
unui control organizat al calit ii în domeniul construc iilor (normative, reglement ri,
prescrip ii tehnice, standarde, legi, decrete etc).
87
Asigurarea calit ii se defineşte (SR EN ISO 9000-1/1996) ca fiind ansamblul

activit ilor planificate şi sistematice implementate în cadrul sistemului calit ii pentru
furnizarea încrederii corespunz toare c un obiect (entitate) va satisface condi iile referitoare
la calitate.
Asigurarea calit ii implic o permanent evaluare a exigen elor de performan şi
factorilor care influen eaz modific ri ale nivelelor acestora în timpul exploat rii, ac ionând
pentru eliminarea neconcordan elor, începând cu depistarea cauzelor. (Popa I., 2002)
Entitatea reprezint un produs, o activitate, un proces, un serviciu, un program de
prelucrare a datelor, un proiect etc., iar proprietatea se refer la totalitatea caracteristicilor şi
a valorilor acestora atribuite unei entit i.
Evolu ia în timp a aspectelor legate de calitate a avut un caracter pronun at cresc tor în
ceea ce priveşte conceptul de definire a elementelor care contribuie la ob inerea unui sistem
coerent de asigurare a calit ii, ceea ce a impus adoptarea unor terminologii adecvate, unui
limbaj comun tuturor celor care sunt obliga i prin lege s vegheze asupra calit ii.
Calitatea are un caracter dinamic,

FACTORUL UMAN manifestându-se atât în sfera realiz rii
obiectelor cât şi în sfera utiliz rii
Exigentele controlului pe faze si controlul final acestora. Se poate vorbi despre o
calitate a producerii obiectelor, a
proceselor de transformare şi o calitate
a obiectelor realizate, a folosirii
Calitatea intrãrilor în proces acestora în sfera consumului, între
producere şi consum creându-se o
Proiectarea procedeelor de realizare strâns interdependen ; creşterea
Cercetarea stiitificã calit ii procedeelor creeaz premise
Proiectarea obiectului pentru creşterea calit ii obiectelor
Incercãrile de laborator realizate; ia naştere astfel un proces de
reproduc ie l rgit a calit ii.
Figura 5-1. Spirala creşterii calit ii
La creşterea calit i obiectelor realizate concur toate sectoarele: cercetare, proiectare,

procedee de realizare, control pe faze şi final, utilizarea, func ionarea şi consumul, între
acestea stabilindu-se nu un ciclu închis, ci o spiral a calit ii (fig. 5-1).
• cercetarea ştiin ific , acestea constituind fiecare început de ciclu;

Principalele componente ale spiralei creşterii calit ii sunt:
• proiectarea obiectului;
• încerc rile de laborator şi şantierele experimentale;
• proiectarea procedeelor de realizare, cu creşterea parametrilor mijloacelor de
• calitatea într rilor în proces, respectiv calitatea materiilor şi materialelor;

produc ie;
• exigen a controlului pe faze şi controlul final;

• factorul uman - nu în ultim instan - ridicarea calific rii şi a conştiin ei profesionale.
88
5.2. DEFINIREA CALIT II PRODUSULUI ÎN STANDARDELE

INTERNA IONALE
Prin standardizarea se în elege reglementarea unitar a produc iei şi a consumului, prin

elaborarea şi introducerea în practic a standardelor, promovându-se ra ionalizarea şi
asigurarea calit ii.
Datorit faptului c progresul tehnic poate avea şi efecte negative, standardele au
devenit surs de încredere pentru utilizarea tehnicii. Astfel, prescrip iile cuprinse în ele ofer o
garan ie a evit rii eventualelor consecin e nocive ale tehnicii. De aceea ele au o importan
deosebit pentru p strarea datelor şi pentru protec ia consumatorilor, a muncii în scopul
evit rii accidentelor, a mediului înconjur tor etc.
Standardizarea se efectueaz la nivel na ional, european şi interna ional.
Organiza ia Interna ional pentru Standardizare ISO şi Comisia Interna ional de
Electrotehnic CEI (International Electro Technical Commission) formeaz împreun
sistemul interna ional de standardizare care cuprinde în prezent peste 86 de ri membre
printre care şi România.
Comitetul European pentru Standardizare (CEN) şi Comitetul European pentru
Standardizare în Electrotehnic (CENELEC) formeaz institu ia de standardizare european .
Membrii ei sunt institute na ionale de standardizare ale rilor membre ale Comunit ii
Europene şi ale zonei europene de comer liber.
Spre deosebire de standardele interna ionale ISO/CEN care pot fi preluate
nemodificate (notate la noi în ar SR ISO sau SR CEI), modificate (notate SR- ) sau par ial
modificate (notate SR-EN), standardele europene CEN/CENELEC trebuie preluate integral de
c tre toate rile membre.
Standardele interna ionale ISO 9000 se bazeaz pe în elegerea faptului c întreaga
activitate este realizat printr-un proces. Fiecare proces are intr ri şi ieşiri. Ieşirile reprezint
rezultatele procesului (care pot fi materiale sau nemateriale (fig. 5-2). Procesul fiind în esen
o transformare care adaug valoare, care implic persoane sau alte resurse.
perturbaţii
PROCES Figura 5-2. Reprezentarea unui proces

intrări ieşiri
Produsul la rândul lui reprezint rezultatul dintre activit i sau procese, putând fi
material sau nematerial. Produsele (conform ISO 9000) se clasific în produse hardware
(componente, subansamble etc.), produse software (programe de calcul, proceduri, informa ii
tec.), materiale procesate sau servicii (b nci, asigur ri etc.)
Cerin ele, reprezint expresii ale nevoilor exprimate în termeni calitativi sau
• cerin e ale utilizatorului;

cantitativi, fiind de tipul:
• cerin e ale societ ii (legi, reglement ri, coduri, specifica ii etc.);

• cerin e ale firmei (referitoare la managementul firmei).
• f r clauze contractuale de asigurare a calit ii - dac riscul noncalit ii este neglijabil

Cerin ele de asigurare a calit ii pot fi:
sau dac certificarea produsului în conformitate cu standardul recomandat confer o

încredere suficient ;
89
• cu clauze contractuale de asigurare a calit ii – caracteristicile de performan ale

produsului sunt exprimate prin specifica ii iar alegerea unui model standardizat pentru
asigurarea calit ii se realizeaz în conformitate cu standardele ISO 9000, 9001, 9002,
9003.
Asigurarea calit ii presupune activit i de conducere, planificare, dirijare şi control a
acestuia.
Planificarea, mijloacele necesare cât şi modul de asigurare a calit ii formeaz sistemul
de asigurare a calităţii. Evaluarea eficien ei sistemului de asigurare a calit ii sau a
elementelor sale printr-o analiz sistematic şi independent se numeşte auditul calităţii.
Conform ISO 9004 “Managementul calit ii şi elemente ale sistemului calit ii”
trebuie avut în vedere urm toarele elemente pentru implementarea unui sistem de asigurare a
calit ii: problemele de management, principiile sistemului asigur rii calit ii, auditurile
interne ale calit ii, considera ii asupra economicit ii costurilor cât şi asupra elementelor
asigur rii calit ii (marketing, proiectare, aprovizionare, preg tirea fabrica iei, produc ie,
dovada calit ii, verificare mijloace de m surare, tratare neconformit i, m suri corective,
tratare produse şi dup vânzare – service, înregistr ri calitate, asigurare şi garantare produse,
proceduri statistice etc.).
Dac un cump r tor doreşte s câştige încrederea în capacitatea de asigurare a calit ii
a societ ii produc toare, el poate solicita un audit al calit ii care s demonstreze principalele
elemente de asigurare a calit ii.
În acest scop se folosesc standardele SR ISO 9001, 9002, 9003, fiecare dintre ele
clarificând unele concepte şi probleme specifice, privind managementul, organizarea
activit ii şi asigurarea calit ii în proiectare, produc ie, service cât şi pentru inspec ii şi
încerc ri finale.
ISO 9001 prevede condi iile referitoare la sistemul calit ii aplicabile atunci când
trebuie demonstrat capacitatea unui furnizor de a proiecta şi de a livra produse conforme.
Condi iile specificate vizeaz ob inerea satisfac iei clien ilor prin prevenirea neconformit ii
în toate etapele, de la proiectare pân la service.
trebuie demonstrat capabilitatea unui furnizor de a livra produse conforme cu un proiect
stabilit. Condi iile vizeaz ob inerea satisfac iei clien ilor prin prevenirea neconformit ii în
toate etapele, de la produc ie pân la service.
Criterii ISO 9000 pentru selecţia şi utilizarea unui model de

asigurare a calităţii
Fără clauze contractuale de asigurare a calităţii Cu clauze contractuale de asigurare a calităţii
ISO ISO ISO ISO

9004 9001 9002 9003
Figura 5-3. Criterii ISO 9000 pentru selec ia şi utilizarea unui model a calit ii
90
trebuie demonstrat capabilitatea unui furnizor de a depista orice neconformitate ale
produsului şi de a controla modul de tratare a acestora în timpul inspec iilor şi încerc rilor
finale.
Standardele ISO con in recomand ri privind asigurarea calit ii. Ele descriu
elementele sistemului calit ii şi procedurile de implementare a lor pentru situa ii
contractuale, pentru ob inerea unei aprob ri sau a unei înregistr ri, în scopul certific rii sau
înregistr rii unei oferte.
Procedura se defineşte ca fiind “un mod specificat de efectuare a unei activităţi”.
Astfel, o procedur . Scris sau documentat con ine de regul scopul şi domeniul de aplicare
a unei activit i. Este vorba în principiu de un ansamblu de reguli scrise, proprii unei activit i
(organiza ii), unui sector, unui atelier, unei opera ii de fabrica ie sau de inspec ie, unei ac iuni
de asigurare a calit ii etc.
Standardul ISO 8402/1995 privitor la “Managementul calit ii şi asigurarea calit ii -
Vocabular” clasific procedurile în: organizatorice - care reprezint baza general a
sistemului calit ii (ISO 9001, 9002, 9003) şi operaţionale care se refer la activit ile tehnice
(instruc iuni de lucru, metode de control şi de eşantionare.
Instrumentele şi tehnicile de baz folosite la îmbun t irea calit ii se pot clasifica
• instrumente pentru date numerice - deciziile luate sunt bazate pe date numerice de
dup cum urmeaz :
tipul diferen e, tendin e şi modific ri ale datelor numerice care se bazeaz pe
• instrumente pentru date care nu sunt exprimate numeric - datele înregistrate prin
interpret ri statistice;
intermediul acestor instrumente sunt folositoare în domeniul cercet rii, dezvolt rii şi
managementului.
Func ie de exprimarea datelor înregistrate exist o gam larg de instrumente şi
• formulare de colectare a datelor, folosite la colectarea sistematic a datelor în scopul

tehnici precum: (SR ISO 9004-4+A1/1996)
• diagrame de afinitate, folosite în scopul organiz rii pe grupe a unui num r mare de
ob inerii unei imagini clare a faptelor;
• benchmarking, utilizat pentru compararea unui proces sau mai multor procese similare
idei, opinii sau considerente referitoare la un anumit subiect;
• brainstorming, utilizat pentru identificarea solu iilor posibile ale problemelor şi a

în scopul identific rii posibilit ilor de îmbun t ire a calit ii;
• diagrama cauză-efect, folosit pentru analizarea şi comunicarea rela iilor din diagrama
modalit ilor de îmbun t ire a calit ii;
• diagrama de flux, folosit pentru descrierea unui proces existent sau pentru proiectarea
cauz -efect în scopul înlesnirii rezolv rii problemelor;
• diagrama arbore, utilizat pentru indicarea rela iilor dintre subiect şi elementele sale
unui proces nou;
• fişa de control, folosit pentru evaluarea stabilit ii procesului şi pentru determinarea

componente;
• histograma, folosit pentru reprezentarea grafic a configura iei de dispersie a datelor

momentului în care un proces necesit ajust ri;
şi pentru comunicarea vizual a informa iilor referitoare la comportarea procesului;

• diagrama Pareto, folosit pentru reprezentarea grafic , în ordinea importan ei, a
contribu iei fiec rei entit i la efectul total, în scopul clasific rii posibilit ilor de
îmbun t ire;
91
• diagrama de dispersie, folosit pentru identificarea şi confirmarea rela iilor dintre

dou ansambluri de date asociate, în scopul confirm rii rela iilor anticipate dintre
acestea.
Ac iunile corective (stabilite de ISO 9004) reprezint solu ionarea problemelor legate
de calitate şi luarea m surilor necesare pentru a reduce la minimum posibilit ile de repetare.
Aceste m suri rezult din audituri şi din raporturi de neconformitate care sunt analizate de
conducerea societ ii sau reclamate de client. Aceste m suri pot necesita m suri de
îmbun t ire în ceea ce priveşte organizarea, procedurile, calificarea mijloacelor materiale şi
umane etc.
Ac iunile preventive reprezint ac iuni întreprinse pentru eliminarea cauzelor unor
neconformit i a defectelor sau a altor situa ii nedorite, dar posibile, în scopul prevenirii
apari iei acestora (ISO 8402).
Ele necesit aceleaşi tipuri de m suri de îmbun t ire a organiz rii ca şi ac iunile
corective, dar necesit totodat şi o analiz a problemelor poten iale în raport cu importan a
riscurilor implicate (satisfacerea climatului, fiabilitate, securitate etc.).
Ac iunile corective şi preventive trebuie s fie întreprinse în stadiul trat rii
neconformit ii sau a nesatisfacerii unei cerin e specificate. De asemenea, aceste ac iuni
trebuie s fie urm rite de compartimentul de asigurare a calit ii prin intermediul unor
documente corespunz toare, astfel încât s se asigure implementarea efectiv a acestora.
5.3. EFECTELE UNEI CALIT I DEFICITARE DE REALIZARE A

UNEI CONSTRUC II
Efectele negative provocate de calitatea deficitar de realizare a unei construc ii pot s
• punerea în func iune cu întârziere a unor obiective;

conduc la fenomene nedorite, precum:
• compromiterea par ial sau integral a construc iei datorit unor deficien e ascunse;
• îngreunarea execut rii proceselor urm toare şi m rirea consumului de materiale;
• m rirea costului (cheltuieli suplimentare provocate de slaba calitate a materialelor şi a
lucr rilor).
Practica activit ii de construc ii arat c principalii factori care influen eaz
• calitatea necorespunzătoare în proiectare ce poate fi provocat de: date incomplete

negativ calitatea, sunt (Dumitrescu G., 1996):
sau inexacte despre obiectul de realizat, ipoteze de calcul incorecte şi combina ii de

ipoteze insuficiente, utilizarea unor metode de calcul incorecte sau insuficiente şi
utilizarea unor materiale noi insuficient studiate şi experimentate, etc.;
• calitatea necorespunzătoare a materialelor componente: folosirea unor materiale
necorespunz toare, nerespectarea condi iilor tehnice, nerespectarea proiectului,
folosirea unei for e de munc insuficient calificat şi nerespectarea succesiunii
• calitatea inferioară a executării, care poate fi provocat de: nerespectarea condi iilor
proceselor tehnologice, etc.;
tehnice stabilite prin proiect şi prin caietul de sarcini şi nerespectarea succesiunii
• calitatea necorespunzătoare a întreţinerii şi urmăririi în timp.

proceselor tehnologice etc.;
Aceşti factori pot s intervin cu o pondere diferit în func ie de tipul construc iei şi de
condi iile specifice de realizare.
92
5.4. ORGANIZAREA GENERAL A CONTROLULUI DE

CALITATE
Pentru a putea exercita un control eficace trebuie s se elaboreze şi s se foloseasc

sisteme de control capabile s informeze corect şi precis şi s determine corec iile necesare în
timp util. În ultima vreme s-au elaborat tehnologii moderne de executare a controlului care
includ echipamente de control automat asigurând astfel calitatea cerut de proiect.
• Beneficiarul - stabileşte un program prin care defineşte obiectivele calit ii şi cere

Rolul fiec rui factor care particip la realizarea construc iei:
• Proiectantul - elaboreaz prescrip ii pentru organizarea controlului calit ii specifice

organizarea controlului calit ii dup anumite norme.
• Organele de studii şi cercet ri – contribuie la crearea condi iilor pentru asigurarea

fiec rui caz în parte.
• Constructorii şi fabrican ii - organizeaz asigurarea calit ii conform specifica iilor

calit ii conform specifica iilor.
• Controlul exterior - este efectuat de o persoan desemnat de beneficiar (diriginte) care

contractuale.
examineaz şi avizeaz modul în care se efectueaz controlul interior (efectuat de c tre

proiectant şi executant).
În prezent calitatea se asigur prin realizarea unui control sistematic în toate etapele de
realizare a construc iei.
Asigurarea calit ii construc iilor se poate ob ine prin urm toarele modalit i de
• Controlul în timpul proiect rii. Se refer la:

control:
- concep ia general a structurii;

- bazele de calcul;
- concordan ele cu principalele cerin e şi cu condi iile de executare;
- gradul de definire (m sura în care calculele acoper complet necesit ile);
- utilizarea metodelor de calcul relevante;
- evitarea discrepan elor între diferitele p r i ale calculului;
- ac iunile luate în considerare;
- factorii de siguran adopta i;
- nivelul de siguran adoptat;
- metodele de proiectare aplicate;
• Controlul preventiv. Se refer la examineze din timp a documenta iei de proiect pentru a
- calitatea efectiv a calculelor.
sesizarea eventualelor deficien e ale acestora: omisiuni, imprecizii, erori care ar putea
preveni efectele negative. De asemenea, verificarea materiilor prime, semifabricatelor,
• Autocontrolul sau controlul executantului const în extragerea unui eşantion din lot,
fabricatelor, se efectueaz conform prevederii documentelor acestora.
verificarea caracteristicilor de calitate ale acestuia şi tragerea concluziilor pentru întreg

lotul de produse. Reprezint cea mai eficient metod de control, realizând conştientizarea
muncitorilor asupra necesit ii realiz rii produselor de calitate. Func iile opera ionale în
autocontrol sunt: controlul opera iei anterioare, cu admiteri sau respingeri, remedierea
defectului anterior, executarea opera iei curente şi controlul cu decizia de admis – retuş –
• Controlul (tehnologic) operativ. Se efectueaz direct la locul de lucru, efectuat de c tre

rebut.
şeful de echip , maistru, şeful de şantier şi face parte din procesul de produc ie. La
93
realizarea acestui control se folosesc instruc iuni tehnice şi caietul de sarcini, instrumente,
aparate şi echipamente de m sur şi control.
Se urm resc urm toarele aspecte:
- calitatea materialelor, subansamblelor etc. - se apreciaz prin examinarea respect rii
condi iilor de fabrica ie prev zute în standardele, normele şi specifica iile prev zute.
Prin aceasta urm rindu-se încadrarea în câmpul valorilor admisibile. Dep şirea acestor
valorilor limit conduce la respingerea calitativ a materialului sau produsului
respectiv.
- calitatea lucr rilor - se apreciaz prin prelev ri de probe sau încerc ri nedistructive
• Controlul intermediar. Se efectueaz pentru recep ia unor lucr ri care pot sã r mân
asupra elementelor de construc ii.
ascunse prin înglobare sau prin acoperire şi care pot periclita rezisten a, stabilitatea,
durabilitatea sau func ionalitatea construc iei sau/şi la terminarea unor faze de lucr ri
(terasamente, infrastructuri, suprastructuri, finisaje etc.), în cazul în care sunt implicate
• Controlul final. Se efectueaz dup terminarea construc iei prin recep ia provizorie a
mai multe societ i de construc ii.
lucr rilor şi apoi recep ia final dup circa un an. Se stabilesc defectele lucr rilor care se
• Controlul în timpul exploat rii construc iei. Urm rirea comport rii construc iei se face
remediaz pe cheltuiala constructorului.
pe baza unui program stabilit de proiectant, care va trebui s cuprind , în principal,

urm toarele:
- documenta ia tehnic (cartea tehnic a construc iei) care trebuie s con in prevederi
ale proiectantului privind programele de urm rire curent şi special – dac este cazul;
elementele de construc ie care sunt supuse urm ririi şi în care se g sesc aparate de
m sur şi control; fenomenele supuse urm ririi; modul de observare al fenomenelor;
metodele de m surare şi analiz ; frecven a m sur torilor; modul de înregistrare şi
p strare a datelor; modul de prelucrare şi transmitere a datelor; parametrii care se
urm resc, documenta ia de interpretare a urm ririi; lista prescrip iilor de baz );
- aparatura şi echipamentele necesare.
•
Printre alte tipuri de metode de control se pot men iona (Iacobescu A., 2003):
Control integral (denumit şi control bucată cu bucată sau regula celor 4N) const în
controlul caracteristicilor de calitate la fiecare produs în parte (aplicat la produc ia de serie
mic sau unicate). (Iacobescu A., 2003)
Controlul integral prezint o serie de neajunsuri, de aceea se mai denumeşte şi regula
celor 4N.
N1 – neeconomic implic un num r mare de controlori de calitate şi de mijloace de
m surare, volumul de munc şi timpul necesar acestei realiz rii acestui control este
mare.
N2 – neaplicabil în cazurile controlului distructiv.
N3 – nefiabil, datorit monotoniei opera iei de control (puterea de percepere a
operatorului este diminuat de oboseal , de rutin şi chiar de plictiseal ), conducând în
final la acceptarea unor piese neconforme sau respingerea unora corespunz toare
calitativ.
•
N4 – neantrenant pentru executant.
Controlul prin sondaj empiric const în extragerea unui eşantion din lot, verificarea
caracteristicilor de calitate ale acestuia şi tragerea concluziilor pentru întregul lot de
produse (aplicat la produc ia de serie sau de mas , unde controlul integral ar fi prea
costisitor şi greu de realizat).
94
Metoda nefiind o metod ştiin ific bazat pe calcule statistico – matematice şi

neavând la baz o analiz aprofundat , are urm toarele dezavantaje: nu ofer
suficiente informa ii asupra calit ii elementelor studiate în baza c rora s se poat
elimina eventualele deficien e, nu se poate aprecia riscul la care este supus atât
produc torul, cât şi beneficiarul şi nu permite luarea deciziilor privind reglajul
•
parametrilor procesului de fabrica ie.
Controlul statistic al calit ii (control de conformitate sau control de acceptabilitate)
este un control prin sondaj, dar implic efectuarea unei analize statistico – matematice,
având la baz o analiz aprofundat , asupra stabilit ii procesului de fabrica ie. Se aplic
la recep ia loturilor de produse finite sau pe fluxul de fabrica ie. Pe baza studiului statistic
realizat, precum şi în func ie de nivelul în elegerii dintre furnizor şi beneficiar, se
stabileşte un plan de control. În func ie de m rimea lotului şi de nivelul de calitate stabilit
se prelev , din lotul finit sau direct din fluxul tehnologic, un eşantion care se controleaz
şi la care se calculeaz media valorilor m surate (care ofer informa ii asupra stabilit ii
procesului ca precizie). Rezultatele ob inute în urma acestui tip de control se trec în fişa de
control.
1. Axinia P., Avram C., Epure L. M., Râmniceanu V., Analize de calitate şi performan . Bucureşti,
2002.
2. Dumitrescu G., Asigurarea calit ii în construc ii. Editura UTCB, 1996.
3. Iacobescu A., Tehnologia Materialelor. Editura Academiei For elor Terestre. 2003.
4. Ilinoiu G., Aplicarea conceptului de calitate la realizarea lucr rilor de zid rie, beton şi beton
armat. Referat de doctorat, UTCB, Iunie 1998.
6. Ilinoiu G. Asigurarea şi controlul calit ii lucr rilor de construc ii. Construc ii Civile şi Industriale,
Decembrie 2003. pag. 2-4.
7. Ilinoiu G., Voiculescu D., Asigurarea Calit ii. Tehnic şi Tehnologie. 5-6, 2003. pag. 31-32.
8. Hutte. Manualul Inginerului: Fundamente. Editura Tehnic , Bucureşti, 1998.
9. Juran J. M., Gryna F., Quality planning and analysis. Editura McGraw-Hill Inc., New York 1993,
pag. 1-15.
10. Perigord M., Etapele Calit i: Demersuri şi Instrumente. Editura Tehnic , Bucureşti, 1997.
11. Popescu V., P t rniche N., Chesaru E., Calitatea şi siguran a construc iilor. Editura Tehnic , 1987.
12. Proceedings of Second International RILEM / CEB Symposium. Ghent June 12-14, 1991. Quality
control of concrete structures. Editura E&FN SPON. Cambridge, Great Britain. pag. 367-
374; 439-448.
13. Teodorescu M., Budan C-tin., Tehnologia lucr rilor de între inere, repara ii şi consolid ri. Editura
UTCB, 1996.
14. Teodorescu M., Budan C-tin., Tehnologia lucr rilor de între inere, repara ii şi consolid ri. Fişe
tehnologice. Editura UTCB, 1996.
15. Tertea I., One T., Verificarea calit ii construc iilor de beton armat şi beton precomprimat.
Editura Dacia, Cluj, 1979.
16. Veitas R., Structural Inspections. A time for challenge. Structure, april 2001. pag. 33-36.
17. C 56 - 85. Bul. constr. nr. 1-2 / 1986. Normativ pentru verificarea calit ii şi recep ia lucr rilor de
construc ii şi instala ii.
18. C 167-1977. Norme privind cuprinsul şi modul de întocmire, completare şi p strare a c r ii tehnice
a construc iilor.
19. SR ISO 9004-4+A1/1996. Managementul calit ii şi elemente ale sistemului calit ii. Partea 4.
Ghid pentru îmbun t irea calit ii.
20. ISO GUIDE 34/ 1996. Quality System Guidelines for the Production of Reference Materials;
95
21. ISO 8402/ 1994. Quality Management and Quality Assurance – Vocabulary.
22. ISO 9000-1/ 1994. Quality Management and Quality Assurance Standards - PART 1: Guidelines
for Selection and Use.
23. ISO 9000-2/ 1993. Quality Management and Quality Assurance Standards - PART 2: Generic
Guidelines for the Application of ISO 9001, ISO 9002 And ISO 9003.
24. ISO/ FDIS 9000-2. (Final Draft International Standard) Quality Management and Quality
Assurance Standards - PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001, ISO
9002 And ISO 9003 (REVISION OF ISO 9000-2: 1993).
25. ISO 9000-3/ 1991. Quality Management and Quality Assurance Standards - PART 3: Guidelines
for the Application of ISO 9001 To the Development, Supply and Maintenance of
Software.
26. ISO 9000-4/ 1993. Quality Management and Quality Assurance Standards - PART 4: Guide to
Dependability Program Management.
27. ISO 9001/ 1994. Quality Systems – Model for Quality Assurance in Design, Development,
Production, Installation and Servicing.
28. ISO 9002/ 1994. Quality Systems - Model for Quality Assurance in Production, Installation and
Servicing.
29. ISO 9003/ 1994. Quality Systems - Model for Quality Assurance in Final Inspection and Test.
30. ISO 9004-1/ 1994. Quality Management and Quality System Elements - PART 1: Guidelines.
31. ISO 9004-2/ 1991. Quality Management and Quality System Elements - PART 2: Guidelines for
Services.
Processed Materials.
Quality Improvement.
34. Legea nr. 10/1995 - Privind calitatea în construc ii. M. Of. 12/1995.
35. HG 261/1994 - Regulament privind conducerea şi asigurarea calit ii în construc ii.
36. HG 766/1997 - Regulament privind urm rirea comport rii construc iilor în exploatare, interven ii
în timp şi postutilizarea construc iilor;
37. HG 272/1994 - Regulament privind controlul de stat al calit ii în construc ii. M. Of. 193/1994.
38. HG 273/1994 - Regulament pentru recep ia lucr rilor de construc ii şi a instala iilor aferente.
39. HG 399/1995 - Regulament privind elaborarea reglement rilor tehnice în construc ii pentru
componentele sistemului calit ii. M. Of. 131/1995.
40. HG 766/1997 - Regulamente privind calitatea în construc ii. M. Of. 352/1997.
41. COCC: Ghidul şi programul de calcul cadru al responsabilului cu urm rirea în exploatare a
construc iilor. Redactarea I.. Editura S.C. COCC S.A., Iunie 1998. pag. 7-17;
42. COCC: Ghid pentru programarea controlului calit ii execut rii lucr rilor pe şantier. Editura S.C.
COCC S.A. 1977.
43. COCC: Metodologie pentru asigurarea cerin elor de calitate ale construc iilor pe durata derul rii
lucr rilor de construc ii. Editura S.C. COCC S.A. 1977.
96
CONTROLUL CALIT II LUCR RILOR DE CONSTRUC II
CAPITOLUL 6. CONTROLUL CALIT II

LUCR RILOR DE CONSTRUC II
În situa ia în care cantit i mari de beton sunt puse în lucrare, în timp relativ scurt
trebuie avute în vedere responsabilit ile şi riscurile care converg din aceasta:
responsabilitatea producătorului referitor la calitatea betonului (a produsului semifabricat) şi
ceea a antreprenorului (constructorului) privitoare la calitatea execu iei (a produsului finit).
În afara responsabilit ilor celor doi factori men iona i mai sus, conceptul clasic de
evaluare a calit ii betonului este bazat pe rezultatele metodelor de control distructive pe
epruvete turnate, înt rite şi încercate conform specifica iilor standardizate. În trecut se accepta
rezisten a epruvetei ca rezisten a structurii. inându-se cont de faptul c betonul este un
material eterogen, calitatea sa depinde nu numai de constituen ii acestuia şi de omogenitatea
lor, dar şi de al i parametrii cum sunt turnarea, compactarea şi înt rirea, care pot varia pe
ansamblul unei structuri, ceea ce arat din nou diferen a dintre structur şi epruvetele
standardizate.
Un aspect foarte important privitor la realizarea construc iilor este conceptul de
calitate. Astfel, conform acestui concept, calitatea betonul se determin prin încerc ri, dup
28 de zile, pe epruvete standard, dar este în general recunoscut faptul c aceste epruvete nu
oglindesc adev rata calitate a elementelor de construc ii.
În prezent este recunoscut faptul c epruvetele cubice şi cilindrice standard nu reflect
în totalitate adev rata calitate a structurii, doar o “calitate potenţială”. Pentru determinarea
calit ii reale f r a degrada o structur /element existent se folosesc metode nedistructive de
determinare a calit ii.
Studiile şi cercet rile recente referitoare la metodele nedistructive pentru determinarea
calit ii betonului în lume, arat noua tendin de dezvoltarea a acestora. În cele ce urmeaz s-
a încercat s se treac în revist principalele tipuri de metode nedistructive de control al
calit ii betonului care exist în lume şi în România.
Controlul calit ii lucr rilor de beton şi beton armat este necesar pentru respectarea şi
aplicarea prevederilor din normele şi reglement rile specifice, în limitele abaterilor
admisibile, respectându-se mai multe etape şi anume:
• permanent pe parcursul execut rii pentru toate categoriile de lucr ri (înainte ca ele
• la terminarea unei faze de lucru, la recep ia preliminar sau final ;

se devin lucr ri ascunse prin înglobare sau acoperire);
• în timpul exploat rii.
97
6.2. CLASIFICAREA ÎNCERC RILOR PENTRU CONTROLUL

NEDISTRUCTIV AL CALIT II BETONULUI
Eficien a controlului de calitate, în scopul evalu rii corecte a caracteristicilor dorite,

depinde în mare m sur de alegerea judicioas a metodei de control. Aceste metode se se pot
• metode semidistructive sau metode par ial distructive, care cauzeaz mici
clasifica în:
degrad ri locale de suprafa , putându-se realiza cu mijloace mecanice, termice sau
• metode nedistructive care permite ob inerea de informa ii cifrice sau de alt natur
chimice;
asupra defectelor, anomaliilor, deforma iilor geometrice sau a st rilor fizice ale
obiectului de controlat (materiale componente, ansambluri etc.), prin mijloace care nu
cauzeaz nici o degradare elementului studiat.
Metoda de control adoptat se stabileşte func ie de o serie de factori precum:
specificul lucr rii, volumul lucr rilor de control, accesibilitate, performan ele aparatului,
precizia de examinare, caracteristicile materialului şi dimensiunile elementului examinat
precum şi gradul de calificare a personalului.
Metodele de control nedistructiv a calit ii permit ob inerea de informa ii cifrice sau de
alt natur asupra defectelor, anomaliilor, deforma iilor geometrice sau st rilor fizice ale
elementului studiat prin mijloace care nu altereaz aptitudinea de întrebuin are a acestuia.
Tabel 6-1. Clasificarea a reglement rilor interna ionale privitoare la metode nedistructive de încercare
a betonului
Sursă: Teodoru G. Y. M., 1991
Metoda ara de origine Cod Nr. Anul
Austria ONORM B 3303 1983
Belgia NBN B 15-225 1971
Brazilia ABNT 18:04.06.001 1981
Bulgaria BDS 3816-84 1984
Canada CSA A 23 .2 – 18 C 1990
China JGJ 23-85 1985
Danemarca DS 423.30 1984
Germania DIN 1048 / 2 1976
Marea Britanie BS 4408 Part 4 1971
Duritate superficial Ungaria MSZ 07 - 3318 T 1982
Interna ional ISO/DIS 8045 1983
Japonia ISMS 1958
Mexic NOM C - 192 1986
Polonia PN B - 06262 1974
RILEM NDT 3 1984
ROMÂNIA C 26-85 1985
Rusia GOST 22690.1/2 1977
Spania UNE 83-307-86 1986
Suedia SS 137250 1986
USA ASTM C 805 1979
Venezuela COVENIN 1609 1980
Iugoslavia JUS U. M 1. 041 1982
Belgia NBN B 15-229 1976
Brazilia ABNT 18:04.08.001 1983
Bulgaria BDS 15013-80 1980
Canada CSA A 23. 2 – 24 C 1990
China JGJ 23-85 1985
Acustic prin şoc Marea Britanie BS 4408 Part 5 1974
98
Mexic NOM C – 275 - 1986 1986

Polonia PN B - 06261 1974
RILEM NDT 1 1972
ROMÂNIA C 222-85 1985
Rusia GOST 17624 1978
Spania UNE 83-308-86 1986
Suedia SS 137240 1983
USA ASTM C 597 1983
Venezuela COVENIN 1681-80 1980
Iugoslavia JUS U. M 1 .042 1982
Nedistructiv combinat Suedia SS 137252 1984
ROMÂNIA C 26-85 1985
Canada CSA A 23 . 2 – 21 C 1990
Smulgere Marea Britanie BS 1881 Part 207 1986
ROMÂNIA C 231-89 1989
Rusia GOST 226903 1983
Suedia SS 137238 1982
USA ASTM C 900
Rupere Marea Britanie BS 1881 Part 207 1986
Suedia SS 137239 1983
Penetrare Canada CSA A 23 . 2 – 19 C 1990
Marea Britanie BS 1881 Part 207 1986
Mexic NOM C – 301 - 1986 1986
SUA ASTM C 803 1982
Principalele metode de control nedistructiv (STAS 6652/1-82) sunt: acustic, mecanic

sau de duritate superficial , atomic / radia ii penetrante (electromagnetice sau optice),
electric sau electromagnetic, magnetic, termic, substan e penetrante (lichide sau gaze),
optic, unde radio şi metode combinate.
Tabel 6-2. Clasificare a metodelor nedistructive de încercare a betonului func ie de obiectul de studiat
Metode nedistructive de testare a betonului func ie de obiectul metodei Sursă: STAS 6652-82
Aprecierea Metode de Metoda Metoda Metoda Metoda cu
rezisten ei precizie ridicat combinat combinat combinat impuls
mecanice vitez de vitez de vitez de ultrasonic
propagare- propagare- propagare-
indice de for de diametrul
recul smulgere amprentei
Metode cu Metodele Metoda Metodele Metoda de Metoda Metoda
caracter de recul undelor de de penetrare prin cu
informativ suprafa amprent smulgere explozie
local
Aprecierea Metoda de Metoda prin Metoda Metoda
propriet ilor rezonan şoc ultrasonice cu undelor de
elasto- impuls suprafa
dinamice
Determinarea Metoda Metoda Metoda
pozi iei, radiometric cu radiografice pachometrului
acoperirii şi radia ii gama sau cu radia ii
diametrului beta X sau gama
arm turilor
din beton
Determinarea Metoda Metoda Metoda Metoda de Metode
umidit ii absorb iei capacitiv încetinirii rezonan rezistive
betonului microundelor neutronilor magnetic
proasp t sau rapizi
înt rit
99
Determinarea Metoda
densit ii radiometric cu
aparente a radia ii gama sau
betonului beta bazate pe
atenuarea sau
retroîmpr ştierea
radia iilor gama
sau beta
Determinarea Metoda Metoda Metoda
grosimi ultrasonic cu radiografic radiometric
straturilor de impuls cu radia ii cu radia ii
beton X sau gama gama sau beta
degradat sub
ac iunea
agen ilor fizici
sau chimici
Determinarea Metoda de Metoda prin Metoda Metoda Metoda
comport rii rezonan şoc ultrasonic cu radiografic radiometric
betoanelor impuls bazat pe bazat pe
sau atenuarea reîmpr ştierea
mortarelor la radia iilor radia iilor
ac iuni chimic gama beta
agresive
Determinarea Metoda Metoda de
comport rii la ultrasonic cu rezonan
ac iuni fizico- impuls
chimice
Defectoscopia Metoda Metoda Metoda Metoda Metoda Metoda Metoda
betonului radiografic cu radiografic ultrasonic cu carotajului radioscopic holografic undelor
radia ii gama sau cu radia ii impuls sonic de
beta X sau gama suprafa
Tabel 6-3. Metode de control nedistructiv. Clasificare

Metoda de control nedistructiv
Dup caracterul Dup parametrul
Dup procedeul de ob inere
interac iunii informa ional primar
Tipul controlului a informa iei primare
fenomenului fizic sau (de exemplu:
(metoda de eviden iere a
substan ei cu obiectul caracteristica
caracterisiticii)
de controlat m surabil )
Câmpul magnetic Cu pulberi magnetice
coercitiv Prin induc ie
Magnetiza iei Cu traducto feromagnetic

(ferosond )
Induc iei remanente
Magnetic Magnetic
Prin efect Hall
Permabilit ii magnetice
Magnetografic
Intensit ii câmpului
magnetic
Prin efect Barkhausen Magnetomotoare
Magnetorezistiv
Electric Poten ailului electric Cu pulberi electrostatice
Triboelectric
Parametrilor electrici
Cu scântei electice
Electric
Radia iei derecombinare
Termoelectric Capacit ii electrice
Emisiei exoelectrice
Zgomotului
Tensiunii de contact
Cu curen i turbionari Prin transmisie Amplitudinii Cu transformator
Prin reflexie Fazei Parametric
Frecven ei
100
Spectrului
Frecven elor multiple
Prin detec ie
Prin transmisie Amplitudinii
Bolometric
Fazei
Prin reflexie Cu termistoare
Frecven ei
Prin dispersie Prin interferne
Timpului de trecere
Holografic
Cu unde radio
Cu cristale lichide
Polariz rii
Cu h rtie termografic
Rezonan ei
Geometric
Cu straturi termoluminifere
Spectrului Cu elemente fotosensibile
Calorimetric
Pirometric
Prin transmisie Termometric
Cu cristale lichide
Prin refelexie Prin m surarea c ldurii
Cu materiale termocrome
Cu hârtie termografic
Termic
Cu straturi termoluminifere
Prin radia ie proprie Parametrilor dependen i de
temperatur
Interferometriei optice
Calorimetric
Densit ii fluxului de
Prin transmisie Prin scintila ie
energie
Prin împ ştiere Prin ionizare
Cu radia ii penetrante Prin emsie de electroni
Analiza prin activare Spectrului
secundari
Radia ii caracteristice Radiografic
Prin emsiei proprie Radioscopic
Prin transmisie Amplitudinii Interferometric
Prin reflexie
Prin dispersie fazei Nefelometric
Prin radia ie proprie
Holografic
Timpului de trecere
Optic Refractmetric
Frecven ei
Cu radia ie indus Reflectometric
Polariz rii
Vizual
Geometric
Spectrului
Prin transmisie Amplitudinii Piezoelectric
Prin reflexie fazei Electromagneticoacustic
Microfonci
Rezonan ei Timpului de trecere
Cu pulberi
Acustic
Impedan ei
Frecven ei
Oscila iilor libere
Spectrului
Emisiei acustice
Cu substan e Cu lichide penetrante
Moleculare Prin str lucrire (acromatic )
penetrante
Cu gaze penetrante Prin cluoare (cromatic )
Prin luminiscen
Prin luminiscen şi prin
culoare
101
Cu particule filtrante
Prin spectrometrei de mas
Cu bule
Manometric
Cu halogeni
Cu gaze radioactive
Catarometric
Chimic
Prin deforma ii remenate
Acustic
Electric
Cu radia ii infraroşii
Vizual
6.3. METODE ACUSTICE
Examinarea cu ultrasunete se bazeaz pe analiza undelor elastice excitate ap rute în

elementul studiat şi pe monitorizarea fie a semnalului transmis (denumit tehnica prin
transmisie) fie a semnalului reflectat sau de difrac ie provenit de la orice suprafa sau
discontinuitate (denumit tehnica cu impuls reflectat). (STAS 6652/1-82)
Defectoscopia cu ultrasunete presupune utilizarea unor vibra ii mecanice cu
frecven e superioare frecven ei sunetelor, cuprinse între 20 KHz şi 20 MHz. O proprietate
important a lor, utilizat în defectoscopie, este capacitatea de a fi reflectate puternic de
suprafe ele de separare dintre dou medii cu densit ii diferite. Pentru ca defectele s fie puse
în eviden este necesar ca dimensiunea lor s fie mai mare decât lungimea de und a
ultrasunetelor folosite. Calitatea materialului se stabileşte folosind sc ri etalon, ce au indicate
num rul maxim de defecte admisibile sau clase de calitate cu m rimi şi frecven e de defecte
admisibile.
Se pot distinge urm toarele metode: metoda de vibra ii proprii (rezonanţă), metoda
prin şoc, metode elastice cu impuls ultrasonic, metoda carotajului sonic, metoda undelor
de suprafa şi metoda emisiei acustice.
6.3.1. METODA DE VIBRA II PROPRII
Metoda nedistructiv de vibra ii proprii (denumită metoda de rezonanţă) se

bazeaz pe m surarea frecven ei proprii de vibra ie a epruvetelor cu ajutorul fenomenului de
rezonan şi apoi deducerea modulului de elasticitate dinamic Ed. (STAS 6652/1-82; B lan S,
Arcan M., 1965; James Instruments).
Metodele de rezonanţă cu măsurarea frecvenţei proprii se bazeaz pe punerea în
vibrare a unei epruvete de form prismatic şi pe identificarea frecven ei proprii de vibrare, cu
ajutorul fenomenului de rezonan , realizat prin varia ia frecven ei excita iei exterioare pân
la coinciden a cu frecven a proprie de oscila ia a epruvetei.
Principiul de funcţionare a aparatului const în introducerea piesei de examinat într-
un fascicul de ultrasunete produs de un vibrator piezoelectric sau magnetostrictiv; varierea
frecven ei acestora pân când apare fenomenul de rezonan a; notarea frecven ei; varierea în
continuare a frecven ei pân la urm toarea rezonan . Cunoscând cele dou frecven e
succesive, rezult lungimea parcurs . Dac aceast lungime corespunde cu grosimea piesei
înseamn c nu exist defecte pe direc ia în care s-au proiectat ultrasunetele.
102
Figura 6-1. Schem principiu aparat pentru determinarea frecven ei de rezonan

1. Prob de beton, 2. excitator electromagnetic, 3. Receptor, 4. Monitor şi amplificator.
Sursă: James Instruments, 2004
Tipurile principale de vibra ii sunt: longitudinale, de încovoiere şi de torsiune.

Frecven a proprie de vibra ie a unui sistem mecanic depinde de propriet ile sale
elastice, iner iale şi constructive. Rela iile matematice ale acestor interdependen e sunt:
fl =
2l ρ
1 E
[6.1]
2α
fi =
πl 2 ρA
EI
[6.2]
2β GI p
ft =
πl ρI m
[6.3]
unde: fl – frecven a proprie a vibra iilor longitudinale;

fi - frecven a proprie a vibra iilor transversale;
f t - frecven a proprie a vibra iilor de torsiune;
l - lungimea barei;
A- suprafa a sec iunii transversale a barei;
I p – momentul de iner ie al sec iunii transversale al barei;
α - coeficient al condi iilor de rezemare la încovoiere;

Im – momentul de iner ie curent al barei;
β - coeficient al condi iilor de rezemare la torsiune;

Ed – modul de elasticitate dinamic;
σ - efort axial;
u – deplasare axial ;
ε - deforma ie;
t – timp;
τ - timpul necesar undei s str bat lungimea barei.

co – viteza de und ;
103
⎛ ∂σ ⎞ ∂σ
⎜σ + dx ⎟ A − σA = A
⎝ ∂x ⎠ ∂x
dx [6.4]
∂σ ∂ 2u
dx = ρAdx 2
∂x ∂t
A [6.5]
∂u
ştiind c σ = Eε şi c ε =
∂x
, rezult urm toarea rela ie:
∂ 2u ∂ 2u
c02 2 = 2
∂x ∂t
[6.6]
unde c0 =
ρ
E
frecven a proprie a vibra iilor longitudinale va fi:
fl = = 0 =
τ 2l 2l ρ
1 c 1 E
[6.7]
în ipoteza în care l, ρ şi f sunt cunoscute, modulul de elasticitate E va fi:

E = 4l 4 ρf 2 [6.8]
În cazul unei grinzi cu laturile a şi b, având masa M, rela ia (6.8) devine:
E=
4lMf 2
[6.9]
ab
6.3.2. METODA PRIN ŞOC
Metoda prin şoc se bazeaz pe punerea în vibra ie a unei epruvete, a unui element sau
a unei structuri cu ajutorul unui şoc de mic intensitate, şi pe m surarea perioadei sau
frecven ei proprii de oscila ie şi eventual a decrementului logaritmic de amortizare a
oscila iilor epruvetei sau elementului, în vederea determin rii calit ii betonului din element.
(STAS 6652/1-82)
Şocul poate fie exercitat longitudinal, transversal centric sau transversal excentric,
ob inându-se frecven a proprie longitudinal de încovoiere sau de torsiune a epruvetei ori
elementului, sau decrementului corespunz tor.
6.3.3. METODE ELASTICE CU IMPULS ULTRASONIC
Metode elastice cu impuls ultrasonic (Whithurst 1967) se bazeaz pe m surarea

tipului sau vitezei de propagare şi eventual a atenu rii impulsurilor ultrasonice în beton
(ASTM C 597; C 26-1985; STAS 6652/1-82). Undele transmise fiind afectate de
discontinuit ile şi neomogenit ile materialului. Defectul fiind înregistrat printr-o anulare sau
atenuare a energiei transmise.
• Metoda tipului sau vitezei de propagare const în producerea unor impulsuri alc tuite
din oscila ii neamortizate de frecven relativ joas (40…150 Hz), ce se aplic betonului
cu ajutorul unui palpator – emi tor simultan cu deschiderea bazei de timp şi al c ror timp
sau vitez de propagare prin beton este determinat cu ajutorul unui palpator - receptor
care aplic semnalul recep ionat pentru încheierea bazei de timp.
104
Viteza de propagare longitudinal (Vl) este:

Vl =
L
(km/s) [6.10]
T
λ= l
V
[6.11]
n
unde: L – distan a dintre emi tor şi receptor, în linie dreapt (mm);
T – timpul de propagare al impulsurilor în beton (μs);
λ - lungimea de und a ultrasunetului folosit;
n – frecven a oscila iilor utilizate.
E (1 − μ )
Într-un mediu tridimensional, rela ia (6.10) devine:
Vi =
ρ (1 + μ )(1 − 2 μ )
[6.12]
Vs =
2 ρ (1 + μ )
E
[6.13]
ρ - densitatea materialului;
unde: E – modulul de elasticitate dinamic al materialului;
μ - coeficient Poisson.
Vt =
ρ
G
[6.14]
unde: G – modul de elasticitate la lunecare.
• Metoda atenu rii impulsurilor ultrasonice.

Se bazeaz fie pe ridicarea curbei de atenuare a unui impuls ultrasonic reflectat
succesiv de fe ele opuse ale epruvetei sau elementului de beton fie pe m surarea amplitudinii
semnalului recep ionat la primul s u front de und prin înregistrarea amplific rii necesare
pentru a aduce semnalul la o amplitudine standard.
Figura 6-2. Schem principiu aparat

piezoelectric
Sursă: James Instruments, 2003.
6.3.4. METODA CAROTAJULUI SONIC
Metoda carotajului sonic (STAS 6652/1-82) se bazeaz pe glisarea în lungul unor

canale circulare umplute cu ap a unor palpatori ultrasonici, cu polarizare radial , rezisten i la
105
imersie şipe m surarea timpului de propagare şi eventual a amplitudinii semnalului ultrasonic,

dup propagarea sa prin beton, între emi tor şi receptor, în vederea determin rii calit ii
betonului.
6.3.5. METODA UNDELOR DE SUPRAFA
Metoda undelor de suprafa se bazeaz pe m surarea vitezei de faz a undelor de

încovoiere excitate în pl ci la diverse frecven e, în vederea tras rii curbei de dispersie
corespunz toare, curb ce poate fi folosit ulterior la determinarea vitezei undelor de
suprafa sau grosimii pl cii.
Metoda analizei spectrale a undelor de suprafa (SASW Spectral Analysis of
Surface Waves) (Heisey 1982 şi Nazarian 1983) este utilizat mai ales la suprafe e cu o
singur fa vizibil (pavaje, dale, drumuri etc.) fiind o variant a metodei impact-ecou.
Metoda a fost dezvoltat în scopul determin rii propriet ilor elementelor de
construc ii realizate în straturi.
Principiul de funcţionare const în lovirea suprafe ei şi înregistrarea prin dou
receptoare, a vitezei undelor de suprafa şi a lungimii de und . Viteze mari corespund unui
modul de elasticitate mare, deci a unei calit i superioare a materialului.
Figura 6-3. Schem principiu SASW

1. Analizor spectral, 2. Ciocan, 3.
Receptor 1, 4. Receptor 2. Sursă:
Carino, 1994
6.3.6. METODA EMISIEI ACUSTICE
Metoda emisiei acustice se bazeaz pe m surarea varia iei num rului impulsurilor
acustice emise de betonul unei epruvete, în unitatea de timp, la diferite trepte de solicitare, ca
urmare a degrad rilor structurale produse de eforturile din materiale. (STAS 6652/1-82)
6.4. METODE MECANICE SAU DE DURITATE SUPERFICIALE
Metodele mecanice (denumite şi metode de duritate superficială) se bazeaz pe

m surarea propriet ilor mecanice ale stratului de suprafa a betonului, respectiv a rela iei
existente între duritatea betonului şi rezisten a sa la compresiune. (STAS 6652/1-82)
Se pot distinge urm toarele metode: metoda de recul, metoda de amprent , metoda
de penetrare, metodele de smulgere, metoda prin explozie local şi metoda prin dezlipire
106
6.4.1. METODA DE RECUL
Metoda de recul este o metod nedistructiv , bazat pe principiul m sur rii reculului,
pe care o mas mobil a aparatului îl sufer în urma impactului normal pe suprafa a betonului.
Aparatul înregistreaz indicele de recul liniar sau unghiular (Sclerometru tip N, NR, L, LR, M
- recul liniar şi P, PT - recul unghiular). Reculul este folosit ca un indicator al durit ii
superficiale a betonului, fiind folosit pentru estimarea rezisten ei betonului. (STAS 6652/1-
82)
Rc (MPa) Determinarea rezisten ei la

62,5 compresiune se realizeaz dup o curb de
transformare Rc - N (figura 6-4), care este
trasat cu ajutorul rela iei urm toare:
Rcref = aN b [6.15]
30,0
unde: Rc- rezisten a de referin a

betonului la compresiune;
N – indice de recul;
N
0
a, b – constante func ie de
14 20 25 30 35 40 45 50
compozi ia betonului de referin
utilizat la trasarea curbei
Figura 6-4. Curbele de transformare indice de recul
N – rezisten la compresiune Rc
polinomiale de transformare.
Principiul de funcţionare a aparatului const în ac ionarea unui sistem de resorturi în

momentul în care un ciocan loveşte, prin intermediul unei tije de percu ie, suprafa a de beton
a elementului de încercat.
Figura 6-6. Fazele principale de func ionare a

aparatului
Sursă: Teodorescu M., 1996; Tertea I, Oneţ T., 1979.

James Instruments, 2003.
Figura 6-5. Schema aparatului pentru determinarea rezistentei betonului prin metoda reculului
1. Element de beton, 2. Tij de percu ie, 3. Tij de glisare, 4. Carcas , 5. Ciocan, 6. Resort de recul, 7.
Resort de presiune, 8. Scal , 9. Tij cu reper indicator.
107
Metoda de duritate superficial se recomand a fi aplicat numai în cazurile în care

calitatea betonului de la suprafa a elementelor de construc ie este asem n toare cu cea a
betonului din profunzime. Este o metod orientativ , care nu se aplic la betoane cu
maturitate mai mic de un an. Conform C 26-1985, domeniul de aplicare al metodei îl
constituie controlul pe faze a elementelor de beton, beton armat şi beton precomprimat
(decofrare, transport şi manipulare) cu grosimi mici şi mijlocii, cu vârste sub 60 de zile.
Aceast metod nu se recomand a fi aplicat când elementele de încercat se afl în:
construc ii amplasate în medii agresive la care atacul chimic se produce de la suprafa ,
construc ii sau elemente de construc ie avariate care prezint defecte interne sau de suprafa ,
betoane cu dozaje de ciment sub 200 kg/m3, elemente la care nu este asigurat accesul direct pe
fa a de turnare şi la care nu exist posibilitatea înl tur rii unui strat de cel pu in 10 mm cu
ob inerea unei suprafe e f r rugozit i pentru încercare.
6.4.2. METODA DE AMPRENT
Metoda de amprent este o metod de duritate superficial , bazat pe m surarea

exact a dimensiunilor componentei ob inute, respectiv a urmei propor iei din energia ini ial
a elementului mobil (amprentei) pe care o bil , proiectat cu o anumit for , este consumat
de suprafa a elementului de beton încercat în urma ciocnirii de acesta. Elementul mobil de
impact se numeşte bil ; datorit acesteia metoda se mai numeşte şi metoda bilei. (STAS
6652/1-82)
Energia de impact poate fi ob inut printr-o mişcare rectilinie sau circular (pendular )
a bile, iar citirea amprentei se realizeaz cu ajutorul lupelor micrometrice
1 5 Figura 6-7. Schema aparatului pentru
3
determinarea rezisten ei betonului
////////// prin metoda amprentei

1. Carcas , 2. Termina ie, 3. Tij
de percu ie, 4. Ciocan, 5. Resort.
2 4
Sursă: Teodorescu M., 1996; Bălan S.,
Arcan M., 1965.
Rc (MPa) Determinarea rezisten ei la compresiune se
(MPa) - Φ (mm) (fig. 6-8), în care curba a

85 realizeaz dup o curb de transformare Rc
fost trasat cu ajutorul rela iei urm toare:

⎛d⎞
−4
Rc = C ⎜ ⎟
⎝D⎠
[6.16]
40
unde: Rc- rezisten a betonului la
compresiune (MPa);
C – constant func ie de rezultatul
N încerc rilor pe cuburi de etalonare;
0 d, D – diametrul amprentei şi al bilei.
40 55 70
amprent φ(mm) – rezisten la compresiune

Figura 6-8. Curbele de transformare diametru
Rc (MPa)
108
6.4.3. METODA PRIN PENETRARE
Metoda rezisten ei la penetrare (denumită şi metoda Windsor), dezvoltat în SUA

(1966) şi Anglia (Long şi Murray 1984) a adus un aport substan ial la testarea betonului în
situ. Aceast metod se bazeaz pe m surarea adâncimii de penetrare, prin explozia
înc rc turii unui cartuş standard, a unui cui de o el, în suprafa a de beton de încercat.
Interpretarea rezultatelor încerc rii realizându-se prin corelarea adâncimii de penetrare cu
rezisten a la compresiune a betonului. (Feldmann 1977, Carino 1994) (STAS 6652/1-82)
Încerc rile efectuate sunt influen ate de
m rimea agregatelor care conduc la varia ii ale
rezultatelor test rii. Avantajul acestei metode
este acela c suprafa a elementului încercat nu
trebuie s fie neap rat plan deoarece
dimensiunea cuielor este redus (diametru 6,5
mm şi lungime 8,0 cm) (fig. 6-9).
Figura 6-9. Imagine aparatul Windsor

Sursă: James Instruments, 2003.
Metoda Hellenic const în împuşcarea unor tije standard (l = 34 mm, t = 4 mm) în

beton cu ajutorul unui dispozitiv special (Hilti DX 100L). Cuiele sunt trase afar dup 10
min., iar for a de smulgere este m surat cu ajutorul unui manometru.
6.4.4. METODA PRIN SMULGERE ŞI DEZLIPIRE
Metoda semidistructiv prin smulgere la suprafa (Skramtajev 1938) se bazeaz

pe m surarea for ei necesare pentru desprinderea unui disc metalic, lipit (cu r şin epoxidic )
pe suprafa a betonului, şi interpretarea rezultatelor în vederea determin rii rezisten ei
betonului. (STAS 6652/1-82)
Sursă: James Instruments, IMEC, INCERC. Legend : 1. Disc de smulgere, 2. Şurub dublu filetat de
cuplaj, 3. Tij de trac iune, 4. Camer de presiune, 5. Picioare de reaz m, 6. Manometru.
Figura 6-10. Aparatura de încercare semidistructiv prin smulgere
109
Aceast metoda m soar direct rezisten a la întindere a betonului, bazându-se pe

corela ia dintre rezisten a la întindere a betonului şi for a de smulgere a discului metalic.
În func ie de suprafa a discului se deduce rezisten a la întindere direct (prin smulgere)
a betonului şi indirect, cu ajutorul unor curbe, tabele sau rela ii de transformare, rezisten a la
compresiune.
• lipirea discului (cu diametru de 50 sau 75 mm) cu r şin epoxidic , de suprafa a

Modul de lucru const în:
elementului de beton care va fi încercat şi p strarea 1-2 zile la temperatur de minimum +

15 oC pentru a realiza înt rirea corespunz toare a adezivului.
• poansonarea conturului discului la maximum 5 mm echidistan cu adâncimi de cca. 0,5
mm, pe suprafa a de beton, cu ajutorul unui kerner ascu it şi unirea tuturor acestor puncte
astfel încât s rezulte un şan continuu (f r a se disloca agregate din beton).
• prinderea discului prin intermediul unei tije de trac iune de aparatul extractor (pres ) şi
tragerea pân la smulgere. For a de smulgere necesar extragerii piesei înglobate va fi
înregistrat de manometrul presei.
Alte abord ri, ale aceleiaşi metode a fost dezvoltat în paralel în Danemarca
(Kierkegsard-Hansen 1962), (Teleni 1970), SUA (Richard 1977), Anglia (Chabowski,
Bryden-Smith 1980), (Bickley 1982).
a. Procedeul BRE b. Procedeul inel expandabil
Sursă: Carino, 1994

c. Procedeul CAPO d. Procedeul prin smulgere la suprafa
Figura 6-11. Exemple de procedee de smulgere prin extrac ie a pieselor metalice post-înglobate în
beton
Ele bazându-se pe m surarea for ei axiale sau momentului de torsiune necesare

extrac iei din beton a unor elemente (piesei) pre-înglobate sau post înglobate în beton,
precum:
110
1. Metoda fractur rii interne a betonului const în m surarea indirect a rezisten ei la

întindere a betonului, prin determinarea for ei necesare extragerii unei tije metalice, prev zute
cu inele expandabile. For a m surat de smulgere a tijei care provoac fracturarea intern a
betonului se coreleaz cu rezisten a la întindere a betonului.
2. Metoda smulgerii din profunzime este asem n toare metodei fractur rii interne, diferen a
constând în calculare rezisten ei la forfecare prin smulgere şi corelarea ei cu rezisten a la
compresiune a betonului.
Metoda semidistructiv prin smulgere se recomand a
fi aplicat numai în cazurile în care calitatea betonului de la
suprafa a elementelor de construc ie este asem n toare cu
cea a betonului din profunzime.
Aceast metoda nu se recomand a fi aplicat la:
construc ii amplasate în medii agresive la care atacul chimic
se produce de la suprafa , construc ii sau elemente de
construc ie avariate care prezint defecte locale sau
degrad ri structurale ale betonului, elemente de construc ie
puternic armate sau cu strat de acoperire cu beton sub 1-3
cm.
Sursă: James Instruments
6.4.5. EXTRAGERE DE CAROTE
Extragerea de carote se realizeaz cu ajutorul unui echipament prev zut cu tuburi de

o el prev zut cu coroane de diamant industrial; tuburile se rotesc cu cca. 300 rot/min.
Extragerea carotelor se face prin avansarea ansamblului tub – carotier - motor de-a lungul
glisierei maşinii. Tubul se poate g si în pozi ii înclinate din 15 o in 15 o, astfel încât se poate
g si oricând perpendicular pe suprafa a betonului de unde se extrage proba (fig. 6-12). (STAS
6652/1-82; C 54-81; James Intruments)
Acest echipament taie epruvete cilindrice denumite "carote", care dup o netezire a
suprafe elor de cap t se încearc prin rupere la presa, pentru determinarea rezisten ei la
compresiune.
Figura 6-12.
Dispozitive
pentru extras Sursă: James Instruments, 2003;
carote INCERC; ROMTECH
111
6.4.6. METODA RUPERII
Metoda ruperii (din limba englez –

Broken off specimens by splitting
“BOSS”) se aseam n în principiu cu
celelalte metode men ionate pân
acum, ea fiind folosit pentru
evaluarea maturiz rii betonului
(Johansen 1970). Principiul acestei
metode const în ruperea unor probe
(cilindrice sau prismatice), care sunt
ataşate de elementele de beton armat,
ele fiind formate prin turnare în acelaşi
timp cu elementul de beton (fig. 6-
13). Încercarea probelor BOSS se
Figura 6-13. a. Modulele probelor ataşate de cofraj; b. realizeaz prin ruperea lor la suprafa a
Probele BOSS dup decofrare elementului.
6.5. METODE ATOMICE
Metodele atomice se bazeaz pe eviden ierea şi analiza densit i fluxului de energie a

radia iei dup interac iunea cu elementul studiat cu ajutorul radia iilor nucleare (X, β, γ sau
fluxuri de neutroni). (STAS 6652/1-82)
Se pot distinge urm toarele
metode: metoda radiografic
folosind radia ii X sau gama,
metoda radiometric cu
radia ii gama sau beta,
metoda cu neutroni rapizi şi
metoda de rezonan
magnetic nuclear .
Figura 6-14. Spectrul radia iilor

electromagnetice
6.5.1. METODA RADIOGRAFIC FOLOSIND RAZE GAMA - GAMAGRAFIERE
precum: Röntgen (raze X cu energie a radia iei între 20 keV – 10 MeV, lungimi de und λ= 5
Controlul radiografic presupune fotografierea cu ajutorul unor radia ii de tip special,
x 10-12 – 1 x 10-8 şi frecven ν = 3 x 1016 – 6 x 1019 Hz), Gama (izotopi radioactivi: Ir 192 şi
Co 60 cu λ= 1 x 10-13 – 5 x 10-12 şi ν = 6 x 1019 – 3 x 1021 Hz) sau reac ii nucleare artificiale
(neutroni), a imaginii structurale a interiorului unui obiect opac cu grosimi de pân la 60 cm.
Controlul radiografic folosind radia ii electromagnetice (raze gama) se bazeaz pe
iradierea elementelor de beton cu izotopi radioactivi, care furnizeaz , prin înregistrarea
varia iei distribu iei intensit ii rezultate (pe pl ci sensibile radiografic – filme Röntgen sau pe
112
ecrane fluorescente, a c ror sensibilitate este corespunz toare radia iilor utilizate), imagini
formate din zone de umbr şi lumin .
Principiul de funcţionare: sursa radioactiv este pozi ionat de o parte a elementului
studiat, iar de cealalt parte se pozi ioneaz filmul (placa) fotografic( ). Str b tând elementul,
radia iile sunt atenuate inegal în diferite puncte ale acestuia (corespunz tor distribu iei de
grosimi şi densit i), astfel încât valorile intensit ii transmise, va fi diferit func ie de absorb ia
diferen iat a materialului studiat.
Când pe suprafa a elementului studiat cade un fascicul paralel de raze, de intensitate
I = I 0 e − μx sau ln (I 0 / I ) = μx
Io, experien a arat c intensitatea I a undei plane sufer o micşorare dup legea:
[6.17]
μ = ∑ μ i Ci
Pentru materiale compozite se consider urm toare ecua ie:
n =1
[6.18]
unde: μ - coeficient absorb ie a materialului (cm-1), care depinde de lungimea de und (λ),
i
densitatea materialului (C) şi de num rul atomic (Z);

x - grosimea elementului str b tut de radia ie;
Io – intensitatea sursei de radia ie;
I – intensitate înregistrat ;
Ci – densitatea materialului.
Figura 6-15. Schem de

func ionare a aparaturii
folosite la gamagrafiere
Sursă: Ilinoiu G., 2003.
113
Axa fasciculului de radia ii trebuie s fie orientat c tre centrul zonei elementului
studiat, pe o direc ie perpendicular .
Se admite utilizarea unei direc ii oblice în cazul iradierii panoramice (fig. 6-14) sau
dac eviden ierea unor anumite defecte sau forme şi dimensiuni ale elementului necesit o
iradiere oblic .
Pentru a realiza o recunoaştere optim a defectelor intensitatea radia iei trebuie
corelat cu lungimea de und , cu grosimea elementului studiat şi cu timpul de transmisie.
fotografic a detaliilor interiorului, de obicei ascuns, ale elementelor de construc ie (±1 mm

Caracteristica distinctiv a acestui metode de control este faptul c ofer precizie
pentru diametrul barelor de arm tur şi ± 1 cm privind pozi ia lor).

Cu ajutorul acestor aparate se pot identifica: pozi ia, diametrul şi nivelul lor de
coroziune al arm turilor, segreg ri şi zone poroase în beton, fisuri, rosturi de turnare, straturi
de beton degradat.
Dezavantajele acestei metode sunt: necesitatea unei anumite durate de timp pentru
utilizare şi aplicarea numai pe o zon restrâns de control, ceea ce în cazul unor lucr ri de
anvergur necesit realizarea unui num r mare de filme.
În figura 6-16. (a) se pot observa efectele coroziunii arm turii prin faptul c oxizii
rezulta i au p truns in beton, deoarece imaginea barei de arm tur este difuz . Pata neagr din
zona dreapt a imaginii reprezint un tub electric (având densitate redus , o cantitate mai
mare de raze este absorbit înnegrind filmul).
Punctele de culoare alb din figura 6-16 (b) reprezint pl cu e de plumb, numerotate
cu vopsea, care au rolul de identificare a zonei elementului radiografiat în vederea localiz rii
cu uşurin a defectelor.
În unele situa ii, precum verificarea zonelor segregate de beton imaginile plane
(fotografice) ale elementului studiat sunt îndeajuns. Dar exist situa ii, când prelucrarea
ulterioar a imaginii prin extrapolare, punct cu punct, cu ajutorul calculatorului, este strict
necesar pentru a se realiza reprezent ri tridimensionale precise a elementului de beton armat
studiat (figura 6-16).
Sursă: Tomografia de Hormigon Armado , 2002
114
Figura 6-16. Gamagrafia unui stâlp din beton armat şi reconstituirea sa tridimensional : a. Imagine
general a zonei gamagrafiate; b. Detaliu m rit
Figura 6-17. Gamagrafia ciocurilor unor bare de arm tur
115
Figura 6-18. Gamagrafia unei grinzi din beton armat, fisurate în dreptul reazemului
Figura 6-19. Gamagrafia unei stâlp din

beton armat care prezent zone de
segregare
Sursă: Tomografia de Hormigon

Armado, 2002
116
6.5.2. METODA RADIOMETRIC CU RADIA II GAMA SAU BETA
Metoda radiometric cu radia ii gama sau beta se bazeaz pe proprietatea aerului

sau arm turilor de a atenua radia iile gama sau beta în mod diferit, fa de beton şi de
posibilitatea de a eviden ia aceast atenuare cu ajutorul detectorului de gaz sau a detectorului
cu scintila ii, conectate la o instala ie de num rare.
3
Figura 6-20. Încercarea radiometric a betonului
5 1. Container cu izotopi, 2. Colimator, 3.
2
4 Element de beton, 4. Contor de plumb. 5.
1
Radiometru.
Sursă: Teodorescu M., 1996
6.3.3. METODA CU NEUTRONI RAPIZI
Metoda neutronilor rapizi se bazeaz pe capacitatea atomilor de hidrogen de a

încetini mult mai eficace neutronii rapizi cu care se ciocnesc, decât orice fel de atomi pe care
betonul îl con ine şi pe existen a unor mijloace de detec ie a neutronilor len i rezulta i în urma
ciocnirilor cu atomi de hidrogen. Datorit acestui fapt, metoda neutronilor rapizi se foloseşte
la determinarea umidit ii betonului. (STAS 6652/1-82)
6.3.4. METODA REZONAN EI MAGNETICE NUCLEARE
Metoda rezonan ei magnetice nucleare se bazeaz pe diferen a dintre momentele

magnetice datorit mişc rii de precesie a diferitelor nuclee şi pe posibilitatea identific rii lor
cu ajutorul unui fenomen de rezonan dat de interfa a dintre frecven a mişc rii de precesie10
şi frecven a variabil a unui câmp electromagnetic exterior. În acest fel apare posibilitatea
identific rii atomilor de hidrogen existen i în beton sub form de ap . (STAS 6652/1-82)
6.4. METODE ELECTRICE ŞI MAGNETICE
Metodele nedistructive electrice şi magnetice se bazeaz pe

m surarea unor propriet i electrice ale betonului sau pe propagarea
undelor electromagnetice în beton. Principalul scop fiind analiza
interac iunii unui câmp electromagnetic exterior cu câmpul
electromagnetic al curen ilor turbionari induşi de acesta în elementul
studiat. (STAS 6652/1-82)
Metodele electrice sau electromagnetice - se bazeaz pe analiza interac iunii unui

câmp electromagnetic exterior cu câmpul electromagnetic al curen ilor turbionari induşi de
acesta în elementul studiat, din aceast categorie se disting: metoda rezistiv
(conductometrică), capacitiv , a absorb iei microundelor şi induc iei magnetice
(pachometrului) şi metoda curen ilor turbionari. În timp ce metoda magnetic - se bazeaz
pe analiza interac iunii unui câmp magnetic cu elementul studiat.
10
deplasare lent a axei de rota ie a unui corp care se roteşte rapid şi are doar un punct fix (DEX)
117
6.4.1. METODA REZISTIV (A CONDUCTIVIT II)
Metoda rezistiv (denumită şi metoda conductivităţii) se bazeaz pe varia ia

rezisten ei sau conductibilit ii electrice a betonului în curent alternativ sub influen a
modific rii umidit ii sale. (STAS 6652/1-82)
6.4.2. METODA CAPACITIV
Metoda capacitiv se bazeaz pe modificarea constantei dielectrice şi a capacit ii

electrice a betonului, datorit varia iilor de umiditate ale betonului, constanta dielectric a
apei fiind net deosebit de cea a celorlalte materiale. (STAS 6652/1-82)
6.4.3. METODA ABSORB IEI MICROUNDELOR (METODA NEUTRONILOR)
Metoda absorb iei microundelor (denumită şi metoda neutronilor) se bazeaz pe

capacitatea betonului de a atenua în mod diferit undele electromagnetice de foarte înalt
frecven (225 MHz la 100 GHz), în func ie de umiditatea betonului. (STAS 6652/1-82)
Microundele pot fi folosite în scopul verific rii omogenit ii betonului prin dispersia
componen ilor în masa lui, a determin rii umidit ii, a porozit ii şi con inutului de aer
înglobat, precum şi la m surarea grosimilor şi planeit ii.
6.4.4. METODA INDUC IEI MAGNETICE
Metoda induc iei magnetice se bazeaz pe dispersia fluxului magnetic indus în

materiale feromagnetice, identificând (STAS 6652/1-82):
• defecte de material (de exemplu: fisuri cu l imi de ordinul micronilor). Procedeul se

bazeaz pe faptul c , în piesa magnetizat , fluxul de linii de for magnetic îşi
schimb direc ia acolo unde întâlneşte o fisur sau o incluziune. Marginile fisurii atrag
suspensia con inând particule de pulbere magnetic fin , care a fost în prealabil
pulverizarea pe suprafa a materialului metalic. Particulele fiind atrase de câmpul de
dispersie care ia naştere pe defectele de material ale piesei magnetizat în câmp
exterior, în acest mod fiind eviden iate fisurile în piesele metalice.
a. Obiect metalic nemagnetizat b. Obiect metalic magnetizat
c. Câmpul unui dipol electric
118
d. Principii de func ionare
Cârlig supus defectoscopiei magnetice
Figura 6-21. Defectoscopia magnetic

Sursă: American Society for Nondestructive Testing
• poziţia, grosimea stratului de acoperire cu beton şi diametrul armăturilor. Procedeul

const în perturbarea câmpului magnetic, generat de o bobin , în prezen a unui
element metalic. Eviden ierea perturba iei se realizeaz cu ajutorul unui cuplaj
inductiv realizat între primarul şi secundarul unei sonde (galvanometru) şi este
propor ional cu m rimea obiectului şi apropierea de traductor. Acest procedeu
reprezint metoda Pachometrului.
Sursă: Tertea, Oneţ 1979,
3 4 Teodorescu M., 1996,
7
James Instruments, 2003.
5 8 9
2
1 6
Figura 6-22. Schema de func ionare a Pachometrului

1. Baterie de alimentare, 2. Întrerup tor, 3. Oscilator cu curent
alternativ, 4. Defazor, 5. Redresor, 6. Galvanometru, 7. Sond de
palpare, 8. Element de beton, 9. Arm tur .
119
6.4.5. METODA CUREN ILOR TURBIONARI
Metoda curen ilor turbionari se bazeaz pe efectul Skin, adic pe concentrarea la

suprafa a curen ilor electrici turbionari induşi în cazul interac iunii unui câmp de înalt
frecven cu un material electric conductor. Neomogenit ile de suprafa sau zonele
structurale cu conductibilitate modificat (de exemplu: fisuri, varia ii de duritate, separ ri la
limite de gr un i etc.) schimb comportarea electric a stratului în care apare efectul Skin, la
ac iunea unui câmp generat de o bobin exterioar . (Hutte, 1995; STAS 6652/1-82; Carino,
1997)
Figura 6-23. Schema
func ion rii aparaturii
defectoscopice cu
curen i turbionari: a., b.
şi c Câmpul magnetic
omogen din interiorul
unei bobine cilindrice
str b tute de curent şi
câmpul de dipol din
interiorul acesteia
120
6.6. METODE TERMICE
Metodele termice se bazeaz pe analiza varia iei câmpurilor termice sau de

temperatur , datorate defectelor din obiectul de controlat, din aceast categorie fac parte
(STAS 6652/1-82): metoda radiografic (radiometrică) şi metoda radioscopic
(termovizuală).
6.6.1. METODA TERMOGRAFIC / RADIOSCOPIC ÎN INFRAROŞU

(TERMOVIZIUNII)
Metoda radioscopic (denumită şi metoda termovizuală) const în întocmirea unei

h r i termice a elementului de examinat, bazându-se pe posibilitatea detect rii fluxului de
radia ii infraroşii, ce str bate betonul, prin transformarea lui într-un semnal electric, cu
ajutorul unui detector corespunz tor şi pe vizualizarea acestui semnal într-un circuit de
televiziune cu frecven mare de linii. Prin termografiere se eviden iaz anizotropia
structural a materialului, precum şi cele mai importante defecte specifice.
1 2 7
Figura 6-24. Metoda radioscopic
3 1. Surs radia ii, 2. Colimator, 3. Element de beton, 4.
Microprocesor, 5. Monitor, 6. Magnetoscop, 7.
Receptor.
4
Sursă: Teodorescu M., 1996
5 6
Zona calda Metoda termografic în infraroşu este o metod

nedistructiv de control a pierderilor de c ldur , a analiz rii
degrad rilor şi a defectelor elementelor de construc ii prin
m surare a temperaturii elementelor de construc ii de la
distan , prin înregistrarea radia iilor în IR. (Clemena şi
McKeel 1978), (Manning şi Holt 1983), (Carino, 1994)
Zona rece
Figura 6-25. Efectul discontinuit ii fluxului termic în materialul
supus controlului
a. Flux termic interior spre exterior creeaz puncte “calde”, b. Flux
termic exterior spre interior creeaz puncte “reci” pe imagini.
Principiul de funcţionare const în emiterea şi absorb ia energiei (radia iei)

electromagnetice de c tre materiale supuse controlului. Fluxul emis este afectat de
propriet ile izolatoare ale materialului şi de gradul în care suprafa a materialului radiaz
energie. Diferen ele de temperatur , sub form de imagini, sunt înregistrate de câtre aparate
foto cu infraroşu speciale, care sunt stocate în calculatoare pentru prelucrare ulterioar .
(Georgescu M., Rodan Gh., Georgescu E., 1999), (Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M.,
Rodan P., 2000, 2001)
Imaginile termografice prezint suprafe ele elementului controlat în care
neregularit ile propriet ilor materialului se traduc în varia ii ale temperaturii, vizualizate
prin culori diferite (corespunz toare unor anumite temperaturi). Scara de culori, variaz în
plaja, violet – albastru – verde – portocaliu – roşu – galben - alb. Culorile închise ca nuan
(albastru şi verde) corespund unor temperaturi mai mici, iar cele cu culori deschise corespund
unor temperaturi mai ridicate. (Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M., Rodan P., 2000)
121
Anomaliile termice care apar frecvent în cazul

structurilor din beton, sunt defecte în structura
betonului, şi anume zone de beton poros şi
segregat, zone ap rute în urma execut rii
necorespunz toare a lucr rilor (fig 6-26).
Metoda termografic în infraroşu
semnaleaz numai anomaliile de suprafa şi
amplasarea lor, nu poate determina adâncimea şi
grosimea acestora, iar rezultatele înregistrate sunt
sensibil influen ate de c tre factorii de mediu
(temperatur şi umiditate).
Figura 6-26. Detaliu element de beton armat vizualizat

în plaja de culori IR.
6.6.3. METODA RADIOGRAFIC CU RADIA II INFRAROŞII
Metoda radiografic cu radia ii infraroşii se bazeaz pe posibilitatea eviden ierii

defectelor ce exist în masa elementului de studiat prin m surarea fluxului prin m surarea
fluxului termic ce traverseaz obiectul examinat şi pe posibilitatea vizualiz rii reparti iei sale,
cu ajutorul unei pelicule fotosensibile la radia ii infraroşii.
Figura 6-27. a. Schem metoda radiografic

1 2
4 1. container cu izotopi, 2. colimator, 3.
element de beton, 4. film, 5. ecran de
3 protec ie.
5
Sursă: American Society for Nondestructive
Testing
b. Exemple de imagini radiografice

122
6.7. METODA SUBSTAN ELOR PENETRANTE
Metoda controlului nedistructiv folosind substan e penetrante se bazeaz pe

eviden ierea penetrantului (lichid sau gazos) care p trunde în discontinuit ile elementului
studiat, prin: pulverizare, pensulare, inundare, cufundare sau imersie, în scopul detect rii
discontinuit ilor deschise la suprafa a materialului de examinat, de exemplu, fisuri,
suprapuneri, cute, porozitate şi lips de topire. Aceast metod se aplic în principal
materialelor metalice, dar poate fi utilizat de asemenea şi pentru alte materiale, precum
betonul sau materiale ceramice, cu condi ia ca aceasta s nu atace prin substan ele de
examinare a materialul examinat. (STAS 6652/1-82; SR EN 571-1/1999)
6.7.1. DESCRIEREA METODEI
Înaintea efectu rii controlului folosind substan e penetrante, suprafa a de controlat

trebuie preg tit , prin opera iile de cur are şi uscare. Dup care, se aplic penetran i adecva i
pe zona de examinat care intr în discontinuit ile deschise la suprafa . Dup trecerea unei
anumite perioade de timp necesare penetr rii, excesul de pe suprafa se îndep rteaz ,
folosind produse speciale pentru îndep rtat excesul de penetrant, şi se aplic
developantul.
Principalele opera ii tehnologice necesare realiz rii examin rii sunt: preg tirea şi
cur irea prealabil a suprafe ei, aplicarea penetrantului, îndep rtarea excesului de penetrant,
aplicarea developantului, verificarea lucr rilor, înregistrarea rezultatelor şi cur area final a
elementului. (PC-1/1990; Kauw V., Werner M., 1995)
6.7.2. MATERIALE FOLOSITE
Principalele produse folosite pentru controlul nedistructiv folosind metoda

substan elor penetrante, se pot clasifica, în func ie de rolul pe care îl îndeplinesc (STAS 8539-
• Substan ele penetrante, de tip I - fluorescent, tip II - cu contrast de culoare sau de

1991; STAS 10214-1984), în urm toarele categorii:
tip III - micşti (fluorescent şi contrast de culoare).

• Produsele pentru îndep rtat excesul de penetrant, de tip A – apă, tip B –
emulgator lipofil pe bază de ulei, tip C – solvent, tip D – emulgator hidrofil sau tip E
– apă şi solvent.
• Developan ii, de tip a – uscat, tip b – solubili în apă, tip c – suspensie în apă, tip d –
pe bază de solvent şi tip e – pe bază de apă sau solvent pentru aplica ii speciale.
Important este faptul c materialele penetrante trebuie s fie compatibile între ele, de
preferat s fie livrate de c tre acelaşi produc tor, pentru a nu afecta negativ propriet ile fizico
– chimice ale elementelor examinate.
6.7.3. PROCEDURA DE CONTROL
Depinzând de cauza degrad rii materialului de examinat şi de metoda de preg tire

aleas , suprafa a existent trebuie s fie tratat prin urm toarea combina ie de lucr ri:
preg tirea suprafe ei de examinat - cur area – despr fuirea – degresarea – uscarea –
aplicarea penetrant – îndep rtarea excesului de penetrant – uscarea – aplicarea
developant – inspec ia final a lucr rilor – înregistrarea rezultatelor încerc rii –
cur area final – realizarea protec ie materialului împotriva coroziunii – recontrolarea.
123
(Nedelcu N., 1986; Teodorescu M., Ilinoiu G., 2000)
1. Pregătirea suprafeţelor de examinat

Lucr rile de preg tire a suprafe elor a elementelor de examinat au ca obiectiv,
• unor suprafe e curate, f r gr simi, praf, rugin etc.;

asigurarea:
• unor suprafe e compacte, rugoase (s n toase);

• unor umidit ii şi temperaturii corespunz toare suprafe ei, în func ie de exigen ele
impuse de specifica iile penetrantului adoptat.
Preg tirea suprafe ei devine o lucrare ascuns , calitatea ei fiind dependent numai de
preg tirea profesional şi conştiinciozitatea personalului care o execut , având o influen
direct şi necondi ionat asupra calit ii lucr rilor executate.
Toate procedeele folosite pentru examinarea nedistructiv a materialelor presupun o
preg tire prealabil a suprafe elor acestora în vederea facilit ii penetr rii şi adeziunii
penetrantului folosit pentru control.
Procedeele de preg tire a suprafe ei sunt diferite în func ie de scopul pe care trebuie
s îl îndeplineasc . Ele constau în procedee mecanice, termice şi chimice, specifice anumitor
domenii restrânse de utilizare, având avantaje şi dezavantaje, precum şi performan e diferite.
(Nedelcu N., 1986; Teodorescu M., Ilinoiu G., 2000)
Procedeul mecanic de cur are (periere manual sau mecanizat , d ltuire, polizare,
şlefuire, sablare cu nisip cuar os sau cu jet de ap sub presiune etc.), îndep rteaz
contaminan ii de pe suprafa şi zonele degradate de material, dar, în general, sunt incapabile
s îndep rteze contaminan ii din discontinuit ile de suprafa ale elementelor. În toate
cazurile, dar în special în cazul sabl rii, trebuie s se asigure c discontinuit ile nu sunt
mascate prin deformare plastic sau acumul ri de materiale abrazive (în cazul elementelor
metalice). Dac este necesar, pentru a se asigura c discontinuit ile sunt deschise la
suprafa , se efectueaz ulterior un tratament de decapare chimic , urmat de cl tire şi uscare
corespunz toare.
Procedeul chimic de cur are se efectueaz folosind agen i de cur are convenabil,
pentru a îndep rta reziduuri precum, gr simea, uleiul, vopseaua sau materiale de decapare.
Reziduurile de la anumite procese de cur are, pot reac iona cu penetrantul, reducând
sensibilitatea acestora. Astfel, acizii şi croma ii, pot reduce mult fluorescen a penetran ilor
fluorescen i, precum şi culoarea penetran ilor cu contrast de culoare. Din acest motiv ei
trebuie îndep rta i de pe suprafa a de examinat dup procesul de cur are, folosind metode de
cur are convenabile, care pot include şi cl tirea cu ap .
2. Curăţarea suprafeţelor de examinat

Simpla opera ie de cur are a suprafe ei este suficient doar în cazul în care nu exist
degrad ri structurale ale materialului. O suprafa curat nu trebuie s con in nimic altceva
de cât constituen ii originali ai materialului de controlat.
Prin cur are, se realizeaz îndep rtarea uleiurilor, gr similor, substan elor chimice,
noroiului prafului etc. sau a altor tipuri acoperiri, a exfolierilor sau a altor deterior ri care se
dezvolt pe o adâncime de max. 1 mm.
Procedeele cele mai utilizate pentru cur are sunt: sp lare cu ap , sp lare cu solven i
(cur are chimic ), perierea cu peria de sârm (manual sau mecanic), şpi uirea (manual sau
mecanic), polizarea, carotarea, t ierea cu disc diamantat şi combina ii dintre acestora.
3. Desprăfuirea suprafeţelor de examinat

Praful, rezultat din opera iile executate anterior pentru prelucrarea suprafe ei
elementelor sau datorat mediului înconjur tor, va fi îndep rtat în mod obligatoriu, utilizând
124
urm toarele procedee: ştergerea cu perii sau bidinele prev zute cu p r moale. Absorb ia cu
aspiratorul şi suflarea cu aer comprimat (evitându-se depunerile de ulei pe suprafa a
elementului).
• evitarea dirij rii prafului spre suprafe ele proasp t acoperite cu straturi de protec ie
La efectuarea opera iunii de despr fuire se va avea în vedere:
• protec ia utilajului aflat în zon ;

anticoroziv sau spre suprafe e despr fuite anterior;
• evacuarea oamenilor din zon , iar în cazul în care prezen a acestora în zon este
necesar , echiparea lor corespunz toare cu mijloace de protec ie (ochelari de protec ie,
m şti contra prafului etc.).
4. Degresarea suprafeţelor de examinat

Degresarea suprafe elor, se realizeaz numai atunci când aceast opera ie este necesar
(suprafe e impregnate cu substan e pentru decofrare, vopsele, gr simi, produse petroliere etc.).
• frecarea suprafe ei cu ajutorul unor cârpe, pensule sau perii înmuiate în solu ii de
Degresarea se realizeaz prin:
• ştergerea suprafe ei cur ate cu o cârp curat .

solven i organici (white - spirte, aceton , toluen, benzen, benzin , acizi etc);
5. Uscarea suprafeţelor de examinat

Este o opera ie obligatorie în cazul aplic rii straturilor de protec ie pe suprafa a suport,
atunci când acestea au o anumit umiditate mai mare decât cea indicat de furnizorul
produsului de protec ie.
În cazul în care umectarea este superficial şi se datoreaz unei cauze exterioare
(intemperii, stropiri etc.) se permite ca uscarea s se realizeze for at, utilizând l mpi de
iradiere, arz toare etc. şi având grij ca pe suprafa a elementului s nu se depun fum,
substan e grase sau alte impurit i şi respectiv s nu se dep şeasc temperatura de 30…40 oC.
Atunci când umectarea este de profunzime, elementele vor fi supuse unei usc ri lente,
folosindu-se jeturi de aer cald.
6. Aplicarea penetrantului pe suprafeţele de examinat

Penetrantul se poate aplica pe elementul de examinat prin: pulverizare, pensulare,
inundare, cufundare sau imersie.
Indiferent de metoda folosit , trebuie s se asigura ca suprafa a de examinat s r mân
complet umezit , pe întreaga desf şurare a penetr rii.
Temperatura la care se recomand examinarea suprafe elor, trebuie s fie cuprins
între +10 oC şi +50 oC, în anumite cazuri, se poate coborî la +5 oC, dar numai în cazul folosirii
anumitor tipuri de penetran i, special proiecta i pentru a reduce pericolul de condensare a apei
în discontinuit ile elementului, precum şi pe suprafa a acestora, apa împiedicând intrarea
penetrantului în discontinuit i.
Durata de penetrare depinde de: propriet ile penetrantului, temperatura de aplicare,
materialul de examinat şi de discontinuit ile de detectat, dar de obicei, nu dep şeşte
intervalul 5 … 60 minute, cu condi ia ca penetrantul s nu se usuce pe timpul duratei de
penetrare.
7. Îndepărtarea excesului de penetrant de pe suprafeţele de examinat

Îndep rtarea excesului de penetrant de pe suprafa a de examinat se poate realiza
folosind una din urm toarele substan e, cu men iunea c aceast opera ie trebuie s se
125
realizeze astfel încât s nu afecteze penetrantul din discontinuit ile materialului (SR EN 571-
• Ap şi solven i. În acest caz, îndep rtarea se realizeaz prin, ştergere cu pânza uscat ,
1999).
dup care cu pânza umezit uşor cu solvent, sau cl tire prin pulverizare (temperatura
apei folosite trebuind s nu dep şeasc +50 oC).
• Emulgator hidrofil (diluabil în ap ). În acest caz, îndep rtarea penetrantului
postemulsionabil de pe suprafa a de examinat, se realizeaz prin cl tire cu ap (prin
aplicarea unui emulgator) pentru a se îndep rta majoritatea penetrantului în exces de
pe suprafa a de examinare, precum şi pentru a facilita o ac iune uniform a
emulgatorului hidrofil care va fi aplicat ulterior.
Emulgatorul trebuie aplicat prin imersie sau cu o instala ie de spumare.
Concentra ia şi durata de contact al emulgatorului trebuie evaluat de c tre
utilizator prin încerc ri preliminare conform instruc iunilor produc torului. Durata
predeterminat de contact a emulgatorului nu trebuie s fie dep şit . Dup
• Emulgator lipofil (pe baz de ulei). În acest caz, îndep rtarea penetrantului
emulsionare trebuie efectuat o sp lare final .
postemulsionabil de pe suprafa a de examinat, se realizeaz prin cl tire cu ap (prin

aplicarea unui emulgator) pentru a se îndep rta majoritatea penetrantului în exces de
pe suprafa a de examinare. Aceasta se poate face numai prin imersie. Durata de
contact a emulgatorului trebuie evaluat de c tre utilizator prin încerc ri preliminare
conform instruc iunilor produc torului.
Aceast durat trebuie s fie suficient pentru a permite doar îndep rtarea
penetrantului în exces de pe suprafa a de examinat în timpul sp l rii ulterioare cu ap .
Durata de emulsionare nu trebuie dep şit . Imediat dup emulsionare trebuie efectuat
o sp lare cu ap .
8. Verificarea îndepărtării excesului de penetrant

În timpul îndep rt rii excesului de penetrant suprafa a de examinat trebuie verificat
vizual dac sunt reziduuri penetrante. Pentru penetran i fluorescen i, aceasta trebuie efectuat
sub o surs UV – A, a c rei intensitate nu trebuie s fie sub 3 W/m2.
Dac apare un fond excesiv pe suprafa a elementului de examinat, dup ce s-a efectuat
îndep rtarea penetrantului în exces, decizia referitoare la ac iuni viitoare trebuie luat de o
persoan calificat corespunz tor.
9. Uscarea suprafeţei de examinat

Pentru a facilita o uscare rapid a excesului de ap , trebuie îndep rta i orice stropi şi
apa de pe suprafa a elementului de examinat. Cu excep ia cazului folosirii unui developant pe
baz de ap , suprafa a de examinat trebuie uscat cât mai rapid posibil dup îndep rtarea
excesului de penetrant, folosind una din urm toarele metode:
- ştergere cu o pânz uscat , f r scame;
- evaporare la temperatur ambiant dup cufundare în ap fierbinte;
- evaporare la temperatur ridicat ;
- circula ie for at a aerului;
- metode combinate.
Dac se foloseşte aer comprimat, trebuie avut grij în special s se asigure c acesta
este f r ap şi ulei, iar presiunea pe suprafa a piesei s fie men inut cât mai redus posibil.
Metoda de uscare a piesei de examinat trebuie aleas astfel încât s se asigure c
penetrantul inclus în discontinuit i nu se usuc . Temperatura suprafe ei nu trebuie s
dep şeasc 50 °C în timpul usc rii, dac nu s-a convenit altfel.
126
10. Aplicarea developantului pe suprafeţele de examinat

Developantul trebuie men inut în timpul
folosirii într-o stare omogen şi aplicat
uniform pe suprafa a de examinat. Aplicarea
developantului trebuie efectuat cât mai rapid
posibil dup îndep rtarea excesului de
penetrant. (SR EN 571-1/1999)
Figura 6-28. Aplicarea developantului – pulbere

uscat , prin pulverizare

Testing
• Pulbere uscat poate fi folosit numai cu penetran i fluorescen i. Developantul trebuie

aplicat uniform, în strat sub ire, pe suprafa a de examinat printr-o serie de procedee,
precum: pulverizare electrostatic , pat fluidizat etc. Nu sunt admise aglomer ri locale ale
pulberii.
• Developant suspensie în ap .
Principalele opera ii tehnologice sunt:
- aplicarea uniform a unui strat sub ire a developantului, prin imersie în suspensia
agitat sau prin pulverizare cu un echipament corespunz tor conform procedurii
aprobate;
- evaluarea duratei de imersie şi a temperaturii developantului de c tre utilizator prin
încerc ri prealabile conform instruc iunilor produc torului. Durata de imersie
trebuie s fie cât mai scurt posibil pentru a asigura rezultate optime;
- uscarea prin evaporare şi/sau folosind un cuptor cu circula ie for at a aerului a
piese de examinat.
• Developant pe baz de solvent.

- aplicarea uniform a unui strat sub ire a developantului, prin pulverizare uniform
cu un echipament corespunz tor conform procedurii aprobate;
- pulverizarea trebuie s fie efectuat astfel încât developantul s ajung uşor umed
pe suprafa .
• Developant solubil în ap .
- aplicarea uniform a unui strat sub ire a developantului, prin imersie în suspensia
agitat sau prin pulverizare cu ajutorul unui echipament corespunz tor conform
procedurii aprobate;
- evaluarea duratei de imersie şi a temperaturii developantului de c tre utilizator prin
încerc ri prealabile conform instruc iunilor produc torului. Durata de imersie
trebuie s fie cât mai scurt posibil pentru a asigura rezultate optime;
- uscarea prin evaporare şi/sau folosind un cuptor cu circula ie for at a aerului.
127
b
Figura 6-29. Aplicarea developantului: a. pe baz de solvent, prin pulverizare, b. solubil în ap , prin
imersie
• Developant pe baz de ap sau solvent pentru aplica ii speciale (de exemplu,

developant pelicular).
- ştergerea developantul cu o pânz curat , uscat , f r scame;
- aplicarea aceluiaşi penetrant prin orice mijloc convenabil;
- se urmeaz exact acelaşi procedeu ca şi cel folosit ini ial, pân la aplicarea
developantului.
- îndep rtarea excesului de penetrant şi uscarea piesei;
- aplicarea developantul pelicular conform recomand rii produc torului, iar când
timpul de developare recomandat de produc tor s-a scurs, se detaşeaz cu grij
stratul de developant. Indica iile apar pe suprafa a stratului care a fost în contact
direct cu piesa.
Durata de developare sunt cuprinse între 10 min şi 30 min, începând imediat dup aplicare
(dac se aplic developant uscat) şi sfârşind imediat dup uscare (dac se aplic developant
umed).
11. Inspecţie finală a lucrărilor
128
În general se recomand s se efectueze prima examinare imediat dup aplicarea

developantului sau de îndat ce developantul este uscat. Aceasta faciliteaz o interpretare mai
bun a indica iilor.
Inspec ia final trebuie efectuat când s-a scurs durata de developare.
Se pot folosi mijloace auxiliare pentru examinarea vizual , cum ar fi aparatur de
filtrare a luminii fluorescente (lumin neagr produs de becuri electrice prev zute cu filtre de
oxid de nichel, folosit pentru eviden ierea defectului), instrumente de m rire (refractometru)
sau ochelari de contrast.
12. Curăţare finală şi protecţie
Figura 6-30. Echipamente şi instrumente folosite

pentru examinarea vizual a defectelor

Testing
Dup inspec ia final cur area piesei este

necesar numai în acele cazuri când produsele
penetrante pot interfera cu procesul ulterior
sau cu condi iile de utilizare. Dac se cere,
trebuie aplicat o protec ie adecvat împotriva
coroziunii.
6.7.4. EXEMPLE DE DETERMIN RI NEDISTRUCTIVE FOLOSIND SUBSTAN E

PENETRANTE
1. Determinarea adâncimii carbonatării

Dintre agen ii cei mai nocivi se men ioneaz dioxidul de carbon care poate micşora
ph-ul stratului de acoperire cu beton a arm turii, conducând la declanşarea procesului de
carbonatare a betonului şi respectiv a procesului de coroziune a arm turii. Este important s se
determine pân la ce adâncime s-a produs penetrarea dioxidului de carbon. (Ilinoiu G., 2000;
Teodorescu M., Ilinoiu G., 2000)
Adâncimea de carbonatare se poate determina folosind un indicator colorat
(fenolftalein ) care îşi schimb culoarea în func ie de gradul de carbonatare (fig. 6-31 şi 6-
32). M rimea adâncimii de carbonatare Xc se stabileşte prin extragerea unei carote. Dac
129
stratul de acoperire cu beton este în totalitate carbonatat şi dac umiditatea relativ a mediului
nu este prea sc zut , înseamn c procesul de coroziune a arm turilor s-a declanşat.
Figura 6-31. Epruvet cilindric

de beton tratat cu
fenolftalein pentru
determinarea adâncimii de
carbonatare
Pentru determinarea m rimi

ariei de beton degradat se poate
folosi coeficientul de difuzie D’
al dioxidului de carbon în beton,
ştiind c :
xc2 = D ' t [6.19]
unde: xc - adâncimea de carbonatare;

D’ - coeficient de difuzie al dioxidului de carbon în beton;
t - intervalul de timp.
Coroziunea arm turilor este un fenomen foarte complex a c rei predic ie presupune
cunoaşterea coeficientului de difuzie a dioxidului de carbon D’, a coeficientului de difuzie a
ionilor de clor D şi a con inutului specific de clor Co din stratul de acoperire. Cu ajutorul
acestora se pot determina con inutul ionilor de clor (formula 1) şi adâncimea de carbonatare
(rela ia 6.19).
Folosind legile difuziei şi coeficien ii m sura i ai difuziei, se pot trasa curbele
con inutului ionilor Cl- şi OH- la adâncimea x în func ie de timp t. Conform fig. 6-32,
fenomenul de coroziune se declanşeaz la intervalul de timp corespunz tor punctului de
intersec ie al celor dou curbe.
Figura 6-32. Determinarea

Beton
nivelului Cl- sau OH-
OH- pentru aflarea zonei
0 de corodare a
Arm tur
arm turii
X Cl- = OH- Cl-
Ini ializarea coroziunii Timp t
2. Determinarea curbei acţiunii clorhidrice

Ionii de clor situa i în porii stratului de acoperire cu beton pot coroda arm turile atunci
când concentra ia lor ajunge la o valoare critic , care depind de pH-ul stratului de acoperire.
Con inutul ionilor de clor, variaz în func ie de adâncimea din stratul de acoperire cu beton,
alura acestei curbe de varia ie, fiind prezentat în fig. 6-33. De men ionat este faptul c
procesul de difuzie a ionilor de clor s-a stabilit în condi iile unei umidit i constante şi
130
respectiv a nedeterior rii stratului de beton. În cazul respect rii acestei ipoteze coeficientul de
difuzie a ionilor de clor (D) în beton poate fi determinat, folosind curba ac iunii clorhidrice,
cu care se determin con inutul acestor ioni (Cl- = C) în raport cu grosimea stratului de
acoperire (x) şi în func ie de timp (t). (Teodorescu M., Ilinoiu G., 2000)
⎧ ⎛ x ⎞⎫
C ( x, t ) = C 0 ⎨1 − erf ⎜⎜ ⎟⎟⎬
⎩ ⎝ 2 Dt ⎠⎭
[6.20]
unde: erf - coeficient de eroare;

Co - parametru con inutului specific de clor din stratul de acoperire de beton.
Element de beton
X
Adâncime
Figura 6-33. Curba con inutul de clor folosit

Cl- pentru determinarea coeficientului de
difuzie D
0 X Coeficient de difuzie D
3. Determinarea existenţei reacţiilor alcali-agregate

Este o metod semidistructiv , care implic aplicarea a dou substan e chimice pe
suprafe ele carotelor extrase. Dac în elementul de beton au început reac iile alcali-agregate
(STAS 5440-70), suprafa a elementului de beton se va colora astfel încât prin distribu ia
pigment rii putem s constat m extinderea degrad rii. Cele dou substan e una de culoare
galben şi cea de a doua – roz, indic nivelul de dezvoltate a degrad rii. Culoarea galben
ofer indica ii asupra începutului degrad rii iar cea roz asupra progresului degrad rii. De
obicei reac ia alcali-agregate are loc în fisurile existente din agregate, ele nu urm resc grani a
dintre agregat şi pasta de ciment, ci au tendin a de a umple porii de aer din beton (fig. 6-34, 6-
35 şi 6-36).
Spre deosebire de cele dou metode clasice de determinare a acestei reac ii: metoda
determin rii analizei petrografice şi cea a analizei acetatului uranil, metoda prezentat mai sus
men ionat are o serie de avantaje: agen ii chimici folosi i las urme vizibile chiar şi dup
uscarea mostrei, iar un diagnostic este posibil în mai pu in de 5 minute, iar costul de
determinare prin aceast metod este mai mic în compara ie cu oricare din celelalte dou
(metoda petrografic necesitând echipamente de laborator ceea ce implic timp suplimentar
pentru determinare, iar metoda analizei acetatului uranil este foarte scump datorit folosirii
unor materiale radioactive).
131
a. Beton netratat b. Beton tratat numai cu gel roz indicând

Sursă: James Instruments degradarea avansat prin reac ia alcali-agregate
Figura 6-34. Determinarea existen ei reac iilor alcali-agregate
a. Beton tratat cu gel galben indicând începutul b. Beton tratat numai cu gel roz şi galben
degrad rii indicând degradarea avansat prin reac ia
Sursă: James Instruments alcali-agregate
Figura 6-35. Determinarea existen ei reac iilor alcali-agregate
Figura 6-36. Epruvet cilindric de beton

indicând degradarea avansat prin reac ia
alcali-agregate
132
6.8. METODA MATURIZ RII BETONULUI
Maturizarea betonului, este una dine cele mai importante faze din cadrul proceselor
de realizare a elementelor din beton, beton armat sau beton precomprimat. Ea eviden iaz
indirect stadiul de evolu ie a proceselor fizico – chimice, respectiv a propriet ilor betonului
proasp t şi înt rit.
Metoda maturiz rii betonului reprezint un procedeu de determinare nedistructiv a
nivelului de rezisten a betonului, func ie de timp şi temperatura betonului.
Maturizarea betonului se datoreaz modific rilor continue a structurii interne ale
• factori de compoziţie, de expunere şi mediu:

acestuia, în dependen cu:
- structura pietrei de ciment şi a betonului;

- utilizarea de dozaje de ciment m rite;
- utilizarea de cimenturi cu suprafa specific mare;
- utilizarea de aditivi acceleratori de priz şi înt rire, reduc tori de ap ;
- influen a agregatelor;
- influen a apei din compozi ie şi a umidit ii mediului ambiant;
- influen a temperaturii şi umidit ii mediului ambiant.
• factori tehnologici:
- punerea în lucrare a betonului;
- compactare corespunz toare – recompactare;
- accelerarea înt riri prin mijloace specifice - tratamente termice;
- tratarea betonului dup turnare.
•
Principalele scopuri ale calcului maturiz rii betonului sunt:
•
determinarea maturit ii necesare betonului pentru decofrare;
•
determinarea maturit ii necesare betonului pentru expunerea la înghe ;
determinarea maturit ii necesare elementelor de beton pentru transferului
•
(transmiterea) precomprim rii;
determinarea maturit ii necesare elementelor prefabricate pentru transport,
manipulare şi depozitare.
6.8.1. METODE DE DETERMINARE A NIVELULUI DE ÎNT RIRE AL

BETONULUI
Determinarea nivelului de înt rire al betonului (β), dup un anumit interval de timp (ti)
de la punerea sa în lucrare (la o anumit vârst a betonului), se poate realiza folosind una din
urm toarele metode (concepte), conform Hilsdorf 1995 şi Pinto, Hover 1996:
1. Metoda conven ional , definit prin Conceptul (R). Const în încercarea la compresiune a
epruvetelor de beton, la termene diferite, confec ionate şi p strate în condi ii similare cu cele
ale elementului de construc ie (STAS 1275-88).
2. Metoda determin rii gradului de carbonatare, definit prin Conceptul (C). Consider
durata de maturizare a betonului ca fiind condi ionat de adâncimea carbonat rii, care nu
trebuie s dep şeasc valoarea specificat în timp.
133
3. Metoda determin rii gradului de permeabilitate, definit prin Conceptul (P). Consider
durata de maturizare ca fiind condi ionat de realizarea unui anumit grad de permeabilitate
propus, la sfârşitul perioadei de înt rire.
4. Metoda evalu rii gradului efectiv de maturizare al betonului (denumit şi metoda

gradului de hidratare), definit prin Conceptul (M). Consider efectele timp-temperatur
asupra dezvolt rii nivelului de rezisten a betonului (C 16-84).
6.8.5. EFECTUL VÂRSTEI BETONULUI ASUPRA CREŞTERII REZISTEN EI
Principalii parametrii care influen eaz durata de maturizare (Hilsdorf 1995) sunt:
1. Compozi ia betonului (raport A/C şi tip ciment, marc ciment, fine e de m cinare).
2. Temperatura betonului (c ldur de hidratare).
3. Condi ii de mediu în timpul respectiv dup înt rire.
4. Condi ii de expunere.
Durata minim de înt rire depinde în principal de atingerea maturit ii betonului.
Odat definit valoarea specificat , rela ii empirice între timp, tip ciment, raport A/C,
temperatur şi clas de rezisten a betonului sunt folosite pentru estimarea duratei minime de
înt rire(ti).
Pe de o parte, corela ia între raport A/C şi rezisten a betonului este specific pentru
fiecare tip de ciment şi durat de înt rire, iar pe de alt parte, corela ia rezisten şi gel/ spa iu
are o aplicabilitate mai general , deoarece cantitatea de gel prezent în pasta (piatr ) de
ciment este o func ie tip ciment şi durata de înt rire (Neville A. M:, 2003).
Nivelul de înt rire (β) este exprimat în procente din rezisten a la 28 de zile (R28):
β = β 100
R unde: Rβ - rezisten a la compresiune efectiv ;
R Ru- rezisten a medie la compresiune.
u
6.8.6. METODA EVALU RII GRADULUI DE MATURIZARE AL BETONULUI
Gradul de maturizare al betonului se defineşte prin suprafa a cuprins între ordonata –

10 C (temperatur , admis conven ional la care procesele fizico – chimice stagneaz ) şi
o
curba de varia ie a temperaturii betonului sau mortarului de ciment.

Rezisten a betonului creşte odat cu avansarea proceselor de hidratare - hidrat rii a
cimentului, care depind în mare m sur de creşterea temperaturii acestuia, ceea ce permite
exprimarea gradului de maturizare în func ie de factorii temperatur – timp [h oC].
Figura 6-37. Termometru cu infraroşu

Sursă: Romtech
134
Temperatura θ [ C] Temperatura θ [ C]
o o
+40 +40
+30
+30
θ i-1 θ i-1
+20 +20
θi θi
+10 Mθi +10
θ I+1 0 θ I+1
0
Timp [hr] Timp [hr]
-10
-10
t i-1 tI t I+1 tn t i-1 tI t I+1 tn
tk tk
Figura 6-38. Varia ia temperaturii betonului

a. Gradul de maturizare efectiv Mef la betoane cu b. La betoane cu temperatura de înghe sc zut
(
∑ M θ' i kθi =∑ θ i' + 10 Kθ t i )
temperatura de înghe de 0 oC prin folosirea de aditivi Sursă: C 16-84
n n
[6.22]
i =1 i =1
∑ M θ kθ =∑ (θ '+10)t kθ ≥ M βN [h o C ]
n n
'
[6.23]
i =1 i =1
i i i i
∑ M θ kθ =∑ (θ '+10)t kθ ≥ M kN [hoC ]
n n
'
[6.24]
i =1 i =1
i i i i
unde: M θ' i – gradului de maturizare efectiv al betonului, în [h oC], evaluat pentru zona
elementului de construc ie cea mai expus r cirii, în intervalul de timp ti;
Mk - gradul critic de maturizare al betonului, evaluat la temperatura normal de +20
o
C, necesar a fi ob inut în beton înainte de înghe area lui, pentru ca rezisten ele finale
s nu fie afectate defavorabil;
Mβ – gradul de maturizare al betonului, evaluat la temperatura normal de +20 oC,
corelat cu nivelul de înt rire β, necesar pentru a fi permis decofrarea [h oC];
ti – durata în h a intervalului de timp i, în care temperatura variaz liniar;
kθi – coeficientul de echivalare a gradului de maturizare al betonului evaluat la o
temperatur oarecare θi cu gradul de maturizare evaluat la temperatura normal +20
o
C.
6.8.7. MODELE DE CALCUL CARE STAU LA BAZA DETERMIN RII GRADULUI

DE MATURIZARE AL BETONULUI FOLOSITE PE PLAN MONDIAL
Începând cu anul 1949, o serie de modele matematice au fost dezvoltate şi folosite

pentru a calcula gradul de maturizare al betonului. Curbele au fost ob inute prin rela ii de
echivalen între c ldur de hidratare a cimentului si timp. Printre cele mai importante modele
McIntosh (1949), Nurse (1949), Saul (1951): M = ∑ (θ − θ o )t i

se pot enumera:
n
[ho C] [6.25]
i =1
= A + B log10 (maturitate *10 −3 ) [h oC][6.26]

R1
Plowman (1956):
R2
135
Fm = ∑ S n xAn
n
Dracemnot (1982): [h o C] [6.27]
i =1
⎛ τ ⎞α
⎜ ⎟
Rβ = Ru e
⎜M ⎟
⎝ ⎠
Freiesleben-Hansen şi Pederson (1977):
k (M − M o )
[h o C] [6.28]
Rβ = Ru
1 + k (M − M o )
Knudsen (1984): [ho C] [6.29]
k (M − M 0 )
S = S∞
1 + k (M − M 0 )
Carino (1991): [ho C] [6.30]
ASTM (1993): R 2 = R1 + b(log m2 log m1 ) [ho C] [6.31]
unde: M – gradul de maturizare efectiv al betonului, evaluat pentru zona elementului de

construc ie cea mai expus r cirii, în intervalul de timp ti [ho C];
Mo – gradul de maturizare ini ial când procesele de înt rire încep;
θ - temperatura [oC] pentru durata ti;

t – durata în ore a intervalului de timp i, în care temperatura variaz liniar [h];
Kθi – coeficient de echivalare a gradului de maturizare al betonului evaluat la

temperatura oarecare (θi), cu gradul de maturizare evaluat la temperatura normal +20
o
C;
Rβ - rezisten a la compresiune corespunz toare gradului de maturizare M;
Ru – rezisten a ultim realizabil (MPa);
Fm – factor de maturitate;
τ - constant de timp;
C – coeficient determinat func ie de tipul de ciment;
R 1, R 2 – rezisten e la compresiune înregistrate la vârste diferite (MPa);

A, B – coeficien i func ie de valoarea rezisten ei betonului (coeficien i Plowman);
m1, m2 – maturitate corespunz toare rezisten elor R 1 şi R 2.
6.9. METODE OPTICE
Metoda optic în spectru vizibil se bazeaz pe examinarea optico-vizual a

suprafe elor elementului de beton în vederea detect rii fisurilor
Metoda holografic se bazeaz pe urm rirea modific rilor care apar în holograma
unui element de beton, iluminat cu un fascicul de raze laser, ca urmare a apari iei unui defect
(fisur , microfisur etc.) pe suprafa a elementului, în timpul solicit rilor. Astfel, se analizeaz
parametrii radia iei optice aflate în interac iune cu elementul studiat în interac iune. (STAS
6652/1-82)
6.10. METODA UNDELOR RADIO
Metoda undelor radio se bazeaz pe eviden ierea varia iei parametrilor undelor
electromagnetice de frecven radio, aflate în interac iune cu obiectul de controlat. (STAS
6652/1-82)
136
6.11. METODE COMBINATE
Metode combinate se bazeaz pe utilizarea simultan şi combinat a dou sau mai

multe metode nedistructive, în vederea m sur rii aceleiaşi propriet i a betonului, cu o
precizie superioar metodelor individuale. (STAS 6652/1-82)
Combina iile metodelor cel mai frecvent folosite sunt: metoda vitez de propagare-
indice de recul, metoda vitez de propagare - atenuarea ultrasunetelor, metoda vitez de
propagare - atenuare a radia iilor gama, metoda vitez de propagare- amprent ,
metoda vitez de propagare - for de smulgere şi metoda vitez de propagare-
radiometric (radiografică).
6.11.1. METODA VITEZ DE PROPAGARE - INDICE DE RECUL
Metoda vitez de propagare - indice de recul se bazeaz pe posibilitatea estim rii

rezisten ei betonului într-o zon dat , cu ajutorul unor m sur tori combinate ale timpului de
propagare a impulsurilor ultrasonice şi a durit ii superficiale prin metoda reculului.
6.11.2. METODA VITEZ DE PROPAGARE- ATENUAREA ULTRASUNETELOR
Metoda vitez de propagare - atenuarea ultrasunetelor se bazeaz pe posibilitatea

estim rii rezisten ei betonului cu ajutorul unei încerc ri efectuate exclusiv în tehnica de
impuls, dar m surând doi parametrii: timpul de propagare a impulsului ultrasonic şi atenuarea
sa la parcurgerea betonului.
6.11.3. METODA VITEZ DE PROPAGARE- ATENUARE A RADIA IILOR GAMA
Metoda vitez de propagare - atenuare a radia iilor gama se bazeaz pe

posibilitatea pe posibilitatea localiz rii zonelor defecte din beton cu ajutorul unei m sur ri
simultane a timpului de propagare a impulsurilor ultrasonice şi a coeficientului de atenuare a
radia iilor gama. Metoda este limitat la grosimi de beton de 45…50 cm.
6.11.4. METODA VITEZ DE PROPAGARE- AMPRENT
Metoda vitez de propagare - amprent este o metod de estimare a rezisten ei

betonului, analoag celei vitez de propagare – indice de recul, cu deosebirea c determinarea
durit ii superficiale se face prin m surarea diametrului amprentei, r mas pe beton în urma
ciocnirii, în locul m sur rii reculului.
6.11.5. METODA VITEZ DE PROPAGARE- FOR DE SMULGERE
Metoda vitez de propagare - for de smulgere este o metod de estimare a

rezisten ei betonului pus în lucrare, bazat pe m surarea concomitent atât a vitezei de
propagare longitudinal a impulsurilor ultrasonice, cât şi a for ei de smulgere necesare
extragerii unui dispozitiv înglobat sau introdus în beton.
137
6.11.6. METODA VITEZ DE PROPAGARE- RADIOMETRIC (RADIOGRAFIC )
Metoda vitez de propagare - radiometric (radiografică) este o metod de

determinare a pozi iei şi diametrului arm turilor în beton, care foloseşte succesiv dou tipuri
• în faza preliminar se determin pozi ia arm turilor cu ajutorul pachometrului;

de încerc ri în dou faze:
• în faza final se determin num rul de bare şi diametrul lor, în zonele indicate prin
prima metod , cu ajutorul metodelor bazate pe atenuarea radia iilor gama (radiografie
sau radiometrice).
6.12. MICROSCOPIE ELECTRONIC
Microscopia electronic este o metoda de analiz cantitativ petrografic al calit ii

probelor de beton. Scopul controlului fiind determinarea existen ei degrad rilor datorate
coroziunii arm turilor, reac iilor alcalii-agregate, coroziunii sulfatice, s ruri de amoniu etc.
Avantajele metodei: focalizare superioar (aprox. x 10000), posibilitatea folosirii
calculatoarelor pentru studierea imaginii generate tridimensional şi analizarea imaginii cu
ajutorul fluxurilor de electroni şi a razelor X.
Pentru a se realiza o suprafa de control corespunz toare, aceasta trebuie preg tit în
prealabil prin aplicarea (într-o incint vacuumat ) a unei pelicule conduc toare electric (aur,
platin , carbon, crom sau aliaj din aur-paladiu), în grosime de 10…20 mm. (Ceukelaire L.,
1991)
Figura 6-39. Microscopia unei arm turi
corodate înglobat în beton.
O elul neoxidat reflect puternic lumina, iar

produşii de coroziune reflect mai atenuat
lumina decât o elul, cu o intensitate mai
puternic decât agregatele şi piatra de ciment.
Sursă: Petersen K., VanDam T., Michigan

Technological University, 2003; Struble L.,
Stutzman P.E., 1989.
Figura 6-40. Aceeaşi imagine ca în fig. 6-39,

vizualizat cu lumin emergent
(transmis ).
Arm tura de o el şi produşii de coroziune

sunt opaci în transmisia luminii. Agregatele
sunt în general transparente în transmisia
luminii. La baza imagini, partea stâng , se
observ o particul de agregat compus din
cristale lamelare.
138
Figura 6-41. Detaliu m rit al zonei încercuite

din fig. 6-39 şi 6-40.
Particula de agregat din po iunea superioar

median a imaginii este supus reac iilor
alcalii – agregate. Porii şi fisurile învecinate
sunt umplut cu alcalii - silica gel.

Figura 6-42. Aceeaşi detaliu fig. 6-40., supus la

lumin albastr reflectat şi observat cu
filtru galben.
Folosirea filtrelor albastre şi galbene

conduce la apari ia penetrantului în culoarea
verde, pentru a se uşura controlul fisurilor ,
cavernelor şi a porilor. Particula de agregat
este mai poroas în interior şi mai dens la
suprafa a de contact cu piatra de ciment.

Figura 6-43. Detaliu zon dreptunghiular din
fig. 6-41 şi 6-42.
Straturi alternante de alcalii – silica gel şi

produşi de coroziune depuşi pe fe ele
laterale ale fisurii din zona median a
imagini.

139
Figura 6-44. Aceeaşi detaliu fig. 6-43.

Figura 6-44. Aceeaşi detaliu fig. 6-42 şi 6-43

supus substan elor fluorescent
penetrante.

2002.
2. B lan S., Arcan M., Încercarea construc iilor. Editura Tehnic , 1965.
3. Bentz D. P., Hansen K. K., Preliminary observations of water movement in cement pastes during
curing using X-ray absorption. Cement and Concrete Research, Volume 30, No. 7, 1157-
1168 pp., July 2000.
4. Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M., Rodan P., M sur tori termografice pentru controlul
barajelor. Antrepenorul, 2000. pag. 4-6.
5. Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M., Rodan P., Termografia coşurilor de fum. Antrepenorul,
2001. pag. 30-33.
6. Carino N.J, Nondestructive testing to investigate corrosion status in concrete structures. Journal of
performance of constructed facilities 1999. pag. 96-106.
7. Carino N.J., Nondestructive Test Methods. Concrete Construction Engineering Handbook.
Chapter 19, CRC Press, Boca Raton, Fl, Nawy, Editor 19/1-68 pp, 1997.
8. Carino N.J., Nondestructive testing of concrete: History and Challenges. ACI SP 144-30. Concrete
Technology Past present and Future, P. K. Mehta, Ed., American Concrete Institute,
Detroit, MI., 1994, pag. 623-678.
9. Carino N.J., The impact-echo method: an overview. Building and Fire Research Laboratory
National Institute of Standards and Technology Gaithersburg, MD 20899-8611 USA,
Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition, May 21-23, 2001,
Washington, D.C., American Society of Civil Engineers, Reston, Virginia, Peter C.
Chang, Editor, 2001. 18 p.
140
10. Carino N.J., Meeks K.W., Curing of high-performance concrete for strength: what is sufficient?
Building and Fire Research Laboratory. National Institute of Standards and Technology
Gaithersburg, MD 20899-8621 USA, SP 193-1.
11. Carino N.J., Meeks K.W., Curing of high-performance concrete: Phase I study. NISTIR 6505.
Aprilie 2001. Building and Fire Research Laboratory National Institute of Standards and
Technology Gaithersburg, MD 20899-8611 USA.
12. Carino N.J., Lew H.S., The maturity method: from theory to application. Proceedings of the 2001
Structures Congress & Exposition, May 21-23, 2001, Washington, D.C., American
Society of Civil Engineers, Reston, Virginia, Peter C. Chang, Editor, 2001, 19 p.
13. Ceukelaire L., Diagnostics of concrete damage by means of scanning electron microscopy.
Proceeding of the second international RILEM/ CEB Symposium, 1991
14. Corley W. G., Davis A. G., Forsenic engineering moves forward. Civil Engineering, no. 71, June
2001, pag. 64-65.
17. Ilinoiu G., Testing hardened concrete using the maturity concept. Dimensi Teknik Sipil, Indonesia.
Research Center of Petra Christian University. Vol. 5, no. 1, March 2003.
18. Ilinoiu G., Verificarea nedistructiv a calit ii lucr rilor de beton şi beton armat folosind procedeul
radiografic cu raze gama. Construc ii Civile şi Industriale Anul IV, 2003, Nr. 36, pag. 20-
22.
19. Ilinoiu G., Studiu asupra Normativului C 16-1984 privind realizarea pe timp friguros a lucr rilor
de construc ii.. Al XIV-lea Congres Na ional AICPS, 14 Mai 2004, Sala Palatului,
Bucureşti. Nr. 4/2003 – 1/2004. pp. 85-91. ISSN 1454-928X.
20. Ilinoiu G., Budan Ctin, Potorac B., Concrete maturity index determination. SELC XV Piatra
Neam Octombrie 2003, pag. 8-12.
21. Ionescu I., Ispas T., Propriet ile şi tehnologia betoanelor. Editura Tehnic , 1997.
22. Feldmann R. P., Non-Destructive Testing of Concrete, CBD, 1977.
23. Ferraris C.F., Alkali-Silica Reaction and High Performance Concrete. NISTIR 5742. August
1995. Building and Fire Research Laboratory. National Institute of Standards and
Technology.
24. Fiorato A. E., Burg R. G., Gaynor R. D., Effects of Conditioning on Measured Compressive
Strength of Concrete Cores. Concrete Technology Today. No. 3, Vol. 21, 2000.
25. Florea N., Petrescu M., Levai St., Fizic . Lucr ri practice. Editura ICB, 1984.
26. Jalinoos, F.,Olson, L. D., Aouad, M. F., and Balch, A. H., Acoustic tomography for QNDE of
structural concrete, Quantitative Nondestructive Evaluation (QNDE) Proceedings, 14,
Iowa State University, 1994.
27. Jalinoos, F., Olson, L. D., Aouad, M. F., Ultrasonic crosshole and crossmedium tomography for
the detection of defects in structural concrete, Symposium on the Application of
Geophysics to Engineering and Environmental Problems (SAGEEP), Orlando, Florida,
1995.
28. Jalinoos, F., Olson, L.D, High speed ultrasonic tomography for the detection of flaws in concrete
members, NSF, ACI conference, 1995.
29. Jalinoos, F., Olson, L.D., Sack, A., Use of a combined acoustic impact echo and crossmedium
tomography methods for defect characterization in Concrete civil structures, Structural
Faults and Repair Conference, London University, 1995.
30. Georgescu M., Rodan Gh., Georgescu E., Utilizarea metodei termografice în infraroşu la
analizarea Bisericii “Sf. Nicolae” din Densuş jid. Hunedoara. Antreprenorul. 1999. pag.
28-33.
31. Kauw V., Werner M., Methods of treatment for concrete substrate preparation. Symposium
Conferin IABSE San Francisco, 1995. pag. 1211-1216.
32. Manning D.G., Holt F.B., The development of DART (Deck assesment by radar and
thermography. Report ME 85-03, Ontario Ministry of Transport and Communications,
pp.22.
141
33. Meeks K.W., Carino N.J. Curing of High-Performance Concrete: Report of the State-of-the-Art.
NISTIR 6295, U.S. Dept. of Commerce, March 1999.
34. Nedelcu N., Protec iile anticorozive în construc iile industriale şi civile. Bucureşti, Editura
Tehnic 1986.
35. Nunnally S.,W., Construction methods and management. Pearson Prentice Hall, 2004.
36. Popescu P., Degradarea construc iílor. Editura Funda iei România de Mâine. 2002.
37. Popescu P., Experimentarea şi monitorizarea structurilor din beton armat. Editura Funda iei
România de Mâine. 2002.
38. Raharinaivo A., Grimaldi G., Forcasting the condition of a reinforced concrete structure under
corrosion. Symposium Conferin IABSE San Francisco, 1995.
39. Shengli N., Jun Z., Liuxing H., EGS4 Simulation of Compton Scattering for Nondestructive
Testing. Proceedings of the second international workshop on EGS, 8-12 August 2000,
Tsukuba, Japan.
40. Struble L., Stutzman P.E., Epoxy impregnation of hardened cement for microstructural
characterization. Journal of Materials Science Letters, vol. 8, pp. 632-634, 1989.
41. Stutzman P.E., Applications of scanning electron microscopy in cement and concrete petrography,
in ASTM STP 1215, Petrography of Cementitous Materials, S. DeHayes and D. Stark,
eds., 1993.
42. Ştef nescu F., Neagu G., Mihai Al., Materiale compozite. Editura Didactic şi Pedagogic , 1996.
44. Teodorescu M., Tehnologia lucr rilor de între inere, repara ii şi consolid ri. Universitatea Tehnic
de Construc ii Bucureşti, 1996.
45. Teodorescu M., Ilinoiu G., Protec ia anticoroziv a arm turilor III – Controlul coroziunii. Nr. 5,
Antreprenorul (2000), pp.26-29.
46. Teodorescu M., Ilinoiu G., Preg tirea suprafe ei suport a elementelor din beton pentru repara ii.
Nr. 8, Antreprenorul (2000), pp.32-34.
47. Teodorescu, M., Ilinoiu G., Gradul de maturizare al betonului. UTCB, 1997.
48. Teodoru G. Y. M., Non-destructive testing in the quality control of buildings: Why, what and
how?. Proceedings of the second international RILEM / CEB symposium. Quality control
of concrete structures. pag. 367-376.
Editura Dacia, 1979.
50. Trelea A., Mathematics modeling of the concrete thermal regime. Proceedings International
Symposium 15-16 Oct. Cluj-Napoca România. Vol. 1. 1993.
51. Wojcik G.S., The Influence of the Atmosphere on Curing Concrete Temperatures and Maturity.
Advances in Cement and Concrete. Proceedings. Engineering Conferences International.
Copper Mountain, CO, August 10-14, 2003, 491-500 pp., 2003.
52. REMR Technical note CS-ES-1.10. Nondestructive testing of concrete with ultrasonic Pulse-Echo,
1991.
53. Specifica ii tehnice. Tomografia de Hormigon Armado S.A., Argentina, 2002.
54. ACI 228.1R, In-Place Methods for Estimate Concrete Strength, American Concrete Institute,
Farmington Hills, MI, 1995.
55. ACI228.2R, Nondestructive Test Methods for Evaluation of Concrete in Structures, American
Concrete Institute, Farmington Hills, MI, 1998.
56. ENV 206, 1990. Concrete Performance, Production, Placing and Compliance Criteria. European
Committee for Standardization.
57. NIST GCR 97-715. Curing of High Performance Concrete: Annotated Bibliography.
58. NE 012-99. Practice code for the execution of concrete, reinforced concrete and prestressed
concrete works, Part 1 – Concrete and reinforced concrete.
59. C 16-84. Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucr rilor de construc ii şi a instala iilor
aferente.
60. C 26-85. Instruc iuni tehnice pentru încercarea betonului prin metode nedistuctive.
61. C 30-72. Instruc iuni tehnice pentru încercarea betonului cu sclerometrul Schmidt tip N.
62. C 54-81. Instruc iuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor.
142
63. C 111-70. Instruc iuni tehnice pentru folosirea radiografiei la determinarea defectelor din
elementele de beton armat.
65. C 129-71. Instruc iuni tehnice pentru determinarea rezisten ei betonului prin metoda nedistructiv
combinat .
66. C 200-81. Instruc iuni tehnice pentru controlul calit ii betonului la construc ii îngropate, prin
metoda carotajului sonic.
67. C 205-81. Instruc iuni tehnice privind încercarea în situ prin înc rc ri statice, conform STAS
1336-80, a construc iilor civile şi industriale.
68. C 214-83. Îndrum tor pentru utilizarea dispozitivului FINT 2.
69. C 222-85. Instruc iuni tehnice privind utilizarea metodelor acustice prin şoc la controlul calit ii
elementelor prefabricate.
70. C 231-89. Instruc iuni tehnice privind folosirea metodei semidistructive prin smulgere de pe
suprafa a de determinarea rezisten ei betonului în lucrare.
71. C 236-91. Determinarea rezisten ei betonului din lucrare prin smulgere din profunzime.
72. C 244-93. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construc iilor din beton
armat şi beton precomprimat.
73. PC –1 / 1990. Îndrum tor pentru diagnosticarea st rii de degradare şi metode de remediere şi
agresive pe baz de clor. BC 8-1994
74. STAS 9602-90. Reference Concrete. Specifications for manufacturing and testing.
75. SR EN 571-1/99. Examin ri nedistructive. Examin ri cu lichide penetrante. Partea 1. Principii
generale.
76. STAS 8539-91. Defectoscopie cu pulberi magnetice.
77. SR EN 583-1/01. Examin ri nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 1. Principii generale.
78. SR EN 583-2/01. Examin ri nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 2. Reglajul
sensibilit ii şi al bazei de timp.
79. SR EN 583-3/01. Examin ri nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 3. Tehnica prin
transmisie.
80. SR EN 583-4/01. Examin ri nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 4. Examinarea
pentru detectarea discontinuit ilor perpendiculare pe suprafa .
81. SR EN 583-5/01. Examin ri nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 5. Caracterizarea şi
dimensionarea discontinuit ilor.
82. STAS 1275-88. Tests of concrete. Tests of hardened concrete. Determination of mechanical
strengths.
83. STAS 6606/86. Defectoscopie cu radia ii penetrante. Examinarea radiografic a materialelor
metalice.
84. STAS 6652/82. Încerc ri nedistructive ale betonului.
85. STAS 8619-88. PH-metrie.
86. STAS 9552-74. Defectoscopie ultrasonic . Examinarea îmbin rilor sudate prin topire.
87. STAS 10137-87. Defectoscopie cu radia ii penetrante. Indicatori pentru stabilirea calit ii imagini.
88. STAS 10214-84. Defectoscopie cu pulberi penetrante.
89. Controls Ltd. – Italia, Fişe tehnice.
90. Elcometer Instruments Ltd. - Anglia, Fişe tehnice.
91. Proqec - Elve ia, Fişe tehnice.
92. Humboldt Co. - SUA, Fişe tehnice.
93. James Instruments Inc. – SUA, Fişe tehnice.
143
INDEX DE AUTOR
INDEX DE AUTOR
Buchaman I., Bob C., CIB .......................... IV, 157

CAZURI Jebelean E., Badea C., Clemena şi McKeel........121
ACI .......... IV, 140, 156, 159 Iureş L............49, 76, 156 COCC.......................96, 156
Agent R., Dumitrescu D., Budan C. ..........................30 Commonwealth of Kentucky
Postelnicu T. . 68, 76, 155 C 111-70 ................143, 160 Transportation Cabinet156
Alexis J.......................... 156 C 117-70 ................143, 160 Controls Ltd .... IV, 143, 158
American Society for C 129-71 ................143, 160 Cr ciunescu L., Popa E30, 49,
Nondestructive Testing C 167-1977 ......................95 76, 156
.................................. 119 C 167-77 ........................160 Dalban C., Chesaru E., Dima
Ammar C. ...................... 153 C 16-84 ..........135, 142, 159 S., Serbescu C .17, 20, 30,
Andres C. K............... 83, 86 C 200-81 ................143, 160 156
Andres C., Smith R. ...... 156 C 205-81 ................143, 160 Dean Y .....................76, 156
Aspdin J........................... 33 C 214-83 ................143, 160 Deutsche
ASTM.. IV, 98, 99, 104, 136 C 222-85 ................143, 160 Forschungsgemeinschaft97
Avram C. ................. 31, 156 C 231-89 ................143, 160 DEX .................................31
Axinia P., Avram C., Epure C 236-91 ................143, 160 Dobre R. C. ........43, 76, 156
L. M., Râmniceanu V. 95, C 244-1993 ......................30 Doiron T., Stoup J. .........154
140, 156 C 244-93 ........................160 Domşa J., Vescan V., Moga A
B lan S, Arcan M. ......... 102 C 26-1985 ..............104, 108 ...................................156
B lan S., Arcan M.108, 140, C 26-85 ..................142, 159 Dracemnot......................136
156 C 30-72 ..................142, 159 Dumitrescu G. ..95, 141, 156
Bentz D.P., Haecker C.J., C 54-81 ..................111, 142 Ehrlich C. D., Rasberry S.D.
Feng X.P. Stutzman P.E. C 56 - 85 ..................95, 160 ...................................154
............................ 49, 153 Cadar I., Tudor C., Tudor A Elba-Werk ..........81, 86, 158
Bentz D.P., Hansen K.K 140 .............................76, 156 Elcometer Instruments LtdIV,
Bentz D.P., Quenard D.A., Carino ...106, 109, 110, 121, 143, 158
Baroghel-Bouny V., 136, 142, 156, 157 EN 196-2 ........................161
Garboczi E.J., Jennings Carino N.J76, 140, 141, 151, ENV .......................159, 163
H.M ..................... 76, 151 153, 154, 156 Estler W. Tyler,..............154
Bentz D.P., Snyder K.A., Carino N.J., Clifton J.R...76, EUROCOD 2 .................163
Stutzman P.E....... 49, 153 151 Feldmann........109, 141, 151
Bickley .......................... 110 Carino N.J., Lew H.S. ...141, Ferraris C.F. .82, 83, 86, 152
Boian Fl., Rodan Gh., 154 Finn D.W........................151
Georgescu M., Rodan P. Carino N.J., Meeks K.W.141, Fiorato A. E., Burg R. G.,
.................. 121, 140, 151 151 Gaynor R. D.......141, 151
Bratu P., Necşoiu J., C rare T. ..............45, 55, 76 Fletcher J. .......................151
Vl deanu Al., Şoimuşan CEB – FIP/1990.............163 Flexcrete...................77, 158
V., Mladin Gh., Iofcea CECW-EI.......................159 Florea N., Petrescu M., Levai
D., Dumitrescu G. ..... 151 Ceukelaire L...........138, 141 St........................141, 156
Brousseau R....... 21, 30, 151 Chabowski, Bryden-Smith Forster G ........................156
Buchaman I. .................. 156 ...................................110 Franco R. J. ..............77, 151
Chudley R ......................156
144
INDEX DE AUTOR
Freiesleben-Hansen şi ISO 9003: 1994..............162 Michigan Technological

Pederson.................... 136 ISO 9004 ....90, 92, 162, 163 University ..........138, 139
Frenz H.......................... 154 ISO 9004-1/ 1994.............96 Ministerul Constructiilor
Fulletron R.L ................. 156 ISO 9004-2/ 1991.............96 Industriale ..................157
Garboczi E.J., Bentz D.P 49, ISO 9004-3/ 1993.............96 Moskvin V. M ..................29
151 ISO 9004-4/ 1993.............96 Muravin G.B.....................37
Georgescu M., Rodan Gh., ISO 9812 ..................53, 162 Muravin G.B., Shcherbakov
Georgescu E. .... 121, 141, ISO GUIDE 34/ 1996 ......95 E.N., Snezshitskiy Y.S.50
151 ISO GUIDE 34: 1996 ....159 National Research CouncilV,
Ghibu M., Gheorghiu N., ISO/ FDIS 9000-2............96 157
Otel A........................ 156 ISO/FDIS 9000-2...........162 Nazarian .........................106
Giuşc N........................ 156 Ivanov I., C p â ân Al. 77, NE 003-97 ......................159
Gould F.E., Joyce N.E... 156 157 NE 012-1999 .30, 31, 48, 58,
GP 035-1998 ..... 17, 30, 159 Jalinoos, F., Olson, L. D., 68, 76, 86, 154, 159
Guner A., Dawod A.M., 154 Aouad, M. F.......141, 154 NE 012-99 ....45, 68, 77, 142
Haecker C.J., Bentz D.P., Jalinoos, F., Olson, L.D 141, NE 013-2002 .24, 30, 31, 55,
Feng X.P., Stutzman P.E 154 159
............................ 49, 151 Jalinoos, F., Olson, L.D., Nedelcu N. .......30, 142, 157
Heisey............................ 106 Sack, A ..............141, 155 Nelson L.S.,....................155
HG 1046/1996 ............... 159 Jalinoos, F.,Olson, L. D., Neville A. M ......47, 67, 134
HG 261/1994 ........... 96, 158 Aouad, M. F., and Balch, Neville A., M. ....50, 86, 157
HG 272/1994 ........... 96, 158 A. H ...................141, 154 NIST GCR 97-715 .142, 159
HG 273/1994 ........... 96, 158 James Instruments.107, 109, NISTIR 6962......35, 50, 159
HG 399/1995 ........... 96, 158 111, 119, 130, 132, 143, NRC .................................42
HG 595/1997 ................. 158 158 Nunnally S.,W........142, 157
HG 766/1997 ... 96, 158, 159 Jourin ...............................64 Nurse ..............................135
HG 877/1999 ................. 159 Juran J. M., Gryna F.95, 157 Opriş S34, 36, 41, 43, 50, 67,
HG 964/1998 ................. 159 Kauw V., Werner M ......123 157
Humboldt Co. .. IV, 143, 158 Kauw V., Werner M. ....141, PC-1/1990 ..................29, 30
Hutte .......... 87, 95, 120, 156 155 Perigord M. ..............95, 157
Iacobescu A. ...... 94, 95, 156 Kierkegsard-Hansen.......110 Peştişanu C.........47, 50, 157
Iacobescu A., 2003 .......... 94 Knudsen .........................136 Petersen K., VanDam T 138,
ICECON ........................ 156 La Londe W.S., Janes M.F. 139, 140
Ilinoiu G . 20, 30, 49, 64, 76, ...................................157 Phan L.T., Carino N.J77, 153
77, 86, 95, 113, 129, 131, Legea nr. 10/1995 ............96 Philips D. Steven, Eberhadt R.
141, 142, 152, 153, 154, Legea Nr. 10/1995 .........159 Keith, .........................155
156, 157, 158 Legea nr. 137/1995 ........159 Phillips S.D., Estler W. T.,
Ionescu I, Ispas T 29, 67, 77, Legea Nr. 50/1991 .........159 Levenson M.,S., Eberhardt
86 Legea nr. 90/1996 ..........159 K.,R............................155
Ionescu I., Ispas T., Legea Nr. 90/1996 .........159 Plowman ................135, 136
Popaescu A................ 157 Leschinsky A .................155 Popa I. ..............................88
ISO 7031 ....................... 162 Long şi Murray ..............109 Popa R., Popa E..........85, 86
ISO 8402 ........... 91, 92, 162 Lucaci Gh.....47, 54, 77, 157 Popa R., Teodorescu M31, 86
ISO 8402- 1994 ............. 162 Lucaci Gh., Costescu I., Belc Popa R., Teodorescu M.30, 48,
ISO 8402/ 1994 ............... 96 Fl..........................77, 157 75, 77, 82, 83
ISO 8402/1995 ................ 91 Lura P., Bentz D.P. , Lange Popescu P. ........30, 142, 157
ISO 9000-1/ 1994 ............ 96 D.A., Kovler K, Bentur Popescu V., P t rniche N.
ISO 9000-2/ 1993 ............ 96 A., Breugel K.......50, 155 Chesaru E.............95, 157
ISO 9000-3/ 1991 ............ 96 Manning D.G., Holt F.B.141, Proqec ...............V, 143, 158
ISO 9000-4/ 1993 ............ 96 157 Raharinaivo A., Grimaldi G.
ISO 9001/ 1994 ............... 96 Manning şi Holt .............121 .....................30, 142, 155
ISO 9001: 1994 ............. 162 Martys N., Ferraris C.F ...77, REMR ....................142, 160
ISO 9002/ 1994 ............... 96 155 Richard ...........................110
ISO 9002: 1994 ............. 162 McIntosh ........................135 RILEM/CEB Symposium95,
ISO 9003/ 1994 ............... 96 153, 154, 155
145
INDEX DE AUTOR
Saul................................ 135 SR ISO 3951/1998 .........160 STAS 9552-74................143

Shengli N., Jun Z., Liuxing SR ISO 7870/1999 .........161 STAS 9602-90................161
H........................ 142, 155 SR ISO 7966/1999 .........161 Steopoe Al................30, 157
Simion Al ..... 30, 50, 74, 77, SR ISO 8258/1998 .........161 Steopoe Al........................31
157 SR ISO 8402 ....................87 Struble L., Stutzman P.E138,
Simmons H. L ............... 157 SR ISO 9000/1996 .........163 139, 140, 142, 157
Simon M., Snyder K., SR ISO 9001 ............90, 161 Stutzman P.31, 33, 35, 38, 50,
Fronsdorff G........ 50, 155 SR ISO 9002/1995 .........161 155
Skramtajev..................... 109 SR ISO 9003/1995 .........161 Stutzman P.E..........142, 157
Snyder K.A. , Feng X., SR ISO 9004-4+A1/199691, Suman R., Ghibu M. ......157
Keen B.D., Mason T.0 77, 95 Suman R., Ghibu M.,
153 STAS 10107/0-90 ..........159 Gheorghiu N., Oara C., Otel
SR 1500-96.................... 161 STAS 10137-1987 .........161 A ................................157
SR 227/2-98................... 161 STAS 10137-87 .............143 Suman R., Pop S ............157
SR 227/4-86................... 161 STAS 10214-1984 .........161 Swenson E.G..................153
SR 227/5- 96.................. 161 STAS 10214-84 .............143 Ştef nescu F., Neagu G.,
SR 3011-96.............. 51, 161 STAS 1275/88..................69 Mihai Al.............142, 157
SR 388-95...................... 161 STAS 1275-8868, 70, 71, 77, Taerwe L. .......................155
SR 6232-96.................... 161 143, 160 Taylor P. C .......................49
SR 667-2001............ 50, 161 STAS 1667-1976 .............50 Teleni .............................110
SR 7055-96.................... 161 STAS 1667-76 ...............160 Teodorescu M30, 39, 48, 75,
SR EN !097-4.2001 . 50, 162 STAS 1759-88 .........53, 160 77, 95, 107, 108, 117, 119,
SR EN 1097-1.1998 50, 162 STAS 1799-88 ...............160 121, 129, 131, 142, 153,
SR EN 1097-5.2001 50, 162 STAS 2386-1979 .....50, 160 157, 158
SR EN 1097-7.2001 50, 162 STAS 2414-91 .........55, 160 Teodorescu M., Budan C.,
SR EN 196/1-95 ............ 161 STAS 2833-80 ...............160 Ilinoiu G...............50, 158
SR EN 196/3-97 ............ 161 STAS 3518-1989 .............63 Teodorescu M., Ilinoiu G .20
SR EN 196/6-94 ............ 161 STAS 3518-89 ....56, 62, 77, Teodoru G. Y. M..............98
SR EN 196-4/95 ............ 161 160 Teoreanu I., Moldovan V.,
SR EN 45001/1993........ 161 STAS 3519-1976 .............57 Nicolescu L 13, 31, 63, 65
SR EN 45013/1992........ 161 STAS 3519-78 .........77, 160 Teoreanu I., Moldovan V.,
SR EN 571-1/1999 123, 161 STAS 3622/ 1986.............63 Nicolescu L.25, 30, 77, 158
SR EN 571-1/99 ............ 143 STAS 3622-1986 .............58 Tertea I, One T..............107
SR EN 583-1/01 ............ 143 STAS 3622-86 ...............160 Tertea I., One T.95, 142, 158
SR EN 583-1/2001 ........ 161 STAS 4606-1980 .....50, 160 Trelea A..................142, 155
SR EN 583-2/01 ............ 143 STAS 4606-80 ...............160 Trelea A., Popa R...........158
SR EN 583-2/2001 ........ 161 STAS 5440-1970. ....77, 160 Tretea, One .....................119
SR EN 583-3/01 ............ 143 STAS 5479-88 ....54, 56, 77, U 9/1996.........................160
SR EN 583-3/2001 ........ 161 160 Valeriu L ..................86, 155
SR EN 583-4/01 ............ 143 STAS 5501-1968 .............72 WINGET............82, 86, 158
SR EN 583-4/2001 ........ 161 STAS 6202-1962 .............72 Yvonne D. ................50, 158
SR EN 583-5/01 ............ 143 STAS 6606/86........143, 160 Zamfirescu D., Postelnicu T.
SR EN 583-5/2001 ........ 162 STAS 6652/1-82 .....99, 104, .............................30, 158
SR EN 932-1 ........... 50, 162 105, 106, 107, 108, 117,
SR EN 932-3. 1998 . 50, 162 118, 123, 136
SR EN 932-3. C1. 1999.. 50, STAS 6652/82........143, 160
162 STAS 7563-1973 .............67
SR EN 932-3.1998 .......... 43 STAS 790-84 .....48, 50, 160
SR EN 932-6 ........... 50, 162 STAS 8539-1991 ...........161
SR EN 933-10. 2001 51, 162 STAS 8539-91 ...............143
SR EN 933-5. 2001 . 51, 162 STAS 8573-78 .........49, 161
SR EN 933-7. 2001 . 51, 162 STAS 8619-1988 ...........161
SR EN 933-8. 2001 . 51, 162 STAS 8619-88 ...............143
SR EN 933-9 2001 .. 51, 162 STAS 8625-90 .........49, 161
SR EN ISO 9000-1/1996. 88 STAS 9552-1974 ...........161
146
BIBLIOGRAFIE GENERAL
INDEX ALFABETIC
betoane cu agregate uşoare cerin ele........................... 89

A .............................. 32, 69 cimentul........................... 32
abraziunea........................ 13 betoane cu diferite tipuri de ciuruire ............................ 45
absorb ie ...... 47, 57, 59, 113 agregate naturale ......... 32 clasa betonului........... 68, 73
ac iunea coroziv a acizilor betoane cu lian i minerali 32, clasificarea adaosurilor.... 48
.................................... 29 50, 160 clasificarea porilor func ie
ac iunea de levigare ......... 13 betoane cu lian i organici 32 de m rimea lor ............ 59
ac iunile corective............ 92 betoane cu lian i pe baz de clincher.................33, 34, 39
ac iunile preventive ......... 92 zgur şi cenuşi active .. 32 clincherizare .................... 34
adâncimea de carbonatare betoane de izola ie........... 32 coeficientul de varia ie .... 80
.................................. 129 betoane refractare rezistente coeficientul Valeta .......... 60
adaosuri ........................... 48 .................................... 32 Comisia Interna ional de
adaosurile ........................ 48 beton cu densitate aparent Electrotehnic ............. 89
aderen a agregatului ........ 46 în stare uscat .............. 32 Comitetul European pentru
aditivi......................... 48, 73 betoniere.......................... 81 Standardizare .............. 89
agresivitatea sulfa ilor ..... 13 betonul............................. 52 Comitetul European pentru
alcalini de sodiu şi potasiu betonul înt rit .................. 55 Standardizare în
.................................... 35 betonul proasp t .............. 52 Electrotehnic ............. 89
alegerea metodei de bigranular ........................ 44 compactitatea betonului . 55,
malaxare...................... 81 brainstorming .................. 91 63
alterare............................. 41 Broken off specimens by componen ii betonului.... 64,
aluminatul tricalcic .......... 35 splitting “BOSS”....... 112 73, 82
aluminoferitul tetracalic .. 35 comportarea betoanelor la
C ac iuni chimice agresive
amestecarea mecanic a
componen ilor betonului calculul porozit ii........... 60 .................................... 25
.................................... 81 calculul porozit ii func ie conceptul de calitate........ 97
amestecul......................... 78 de compozi ie.............. 60 Concrete .154, 159, 161, 162
amestecul de beton .......... 78 calitate poten ial ............ 97 condi ia de calitate........... 87
amestecul de beton cu calitatea . 73, 76, 87, 88, 102 condi iile de mediu şi de
compozi ie prescris .... 78 calitatea amestecului ....... 78 expunere...................... 63
amestecul de beton proiectat capacitatea malaxoarelor . 83 conductivitatea termic ... 74
.................................... 78 capacitatea malaxorului... 84 consisten a....................... 53
amestecul neomogen ....... 86 capacitatea util ......... 84, 85 contrac ia betonului... 74, 75
apa de amestecare............ 48 capilaritate ................. 57, 64 contrac ia la uscare şi
ap şi solven i ................ 126 caracteristicile betonului . 31 umflarea la reumezire . 74
asigurarea calit ii 88, 90, 93 caracteristicile principale ale contrac ia şi expansiunea. 43
auditul calit ii................. 90 malaxoarelor ............... 85 control de acceptabilitate. 95
autocontrolul.................... 93 carote ............................. 111 control de conformitate ... 95
cauze externe ................... 13 control integral ................ 94
B cauze interne.................... 13 controlul (tehnologic)
benchmarking .................. 91 cavernele ......................... 59 operativ ....................... 93
c ldura de hidratare ... 36, 41 controlul calit ii ..49, 76, 87
147
controlul final .................. 94 Deutsche etringit ..................37, 42, 58

controlul intermediar ....... 94 Forschungsgemeinschaft evaluarea gradului de
controlul în timpul .................................... 97 maturizare ................. 135
exploat rii construc iei 94 developant pe baz de ap examinarea cu ultrasunete
controlul preventiv .......... 93 sau solvent pentru .................................. 102
controlul prin sondaj aplica ii speciale........ 128 expansiunea termic
empiric ........................ 94 developant pe baz de diferen iat .................. 75
controlul statistic al calit ii solvent....................... 127 Extragere de carote........ 111
.................................... 95 developant solubil în ap extragerea de carote....... 111
con inutul de umiditate al .................................. 127
agregatului................... 47 developant suspensie în ap
F
coroziune acid ................ 29 .................................. 127 factori care influen eaz
coroziune alcalin ............ 29 developantul . 123, 127, 128, permeabilitatea betonului
coroziune de contact........ 22 129 .................................... 62
coroziune fisurat ............ 22 developan ii ................... 123 factori de compozi ie, de
coroziune general ........... 23 diagrama arbore............... 91 expunere şi mediu ..... 133
coroziune intercristalin .. 22 diagrama cauz -efect....... 91 factori tehnologici ......... 133
coroziune local ............... 22 diagrama de dispersie ...... 92 factorii de mediu ........... 122
coroziune prin cristalizare 29 diagrama de flux.............. 91 filme Röntgen................ 112
coroziune selectiv .......... 23 diagrama Pareto............... 91 fine ea de m cinare ... 40, 74
coroziune transcristalin .. 23 diagrame de afinitate ....... 91 fişa de control.................. 91
coroziunea betonului ....... 24 difuzie.............. 57, 130, 131 formulare de colectare a
coroziunea biologic ....... 21 dilatarea termic .............. 75 datelor ......................... 91
coroziunea chimic .......... 20 dispersia fluxului magnetic
coroziunea electrochimic 21 .................................. 118 G
coroziunea o elului .......... 17 documenta ia tehnic ....... 94 gelurile ............................ 58
coroziunea prin levigare .. 29 durabilitate....................... 13 gradul de gelivitate.... 62, 63
coroziunea special .......... 21 durabilitatea betonului.... 13, gradul de gelivitate al
creşterea calit i............... 88 57, 60 betonului ..................... 63
cristale aciculare .............. 42 durata de amestecare a gradul de impermeabilitate
cristalizarea s rurilor ....... 13 betonului ..................... 84 .................................... 57
criterii de clasificare ale durata de desc rcare a gradul de maturizare..... 134,
agregatelor................... 43 betonului din toba 135, 142
criterii de clasificare ale malaxorului ................. 85 Gradul de maturizare..... 158
cimenturilor................. 39 durata de developare...... 128 gradul de omogenitate al
curba de granulozitate ..... 45 durata de tratare............... 75 betonului ..................... 78
durata minim de înt rire gradul de satura ie al
D .................................. 134 agregatului .................. 47
defectoscopia cu ultrasunete durata optim de amestecare granulozitate continu 44, 45
.................................. 102 a betonului................... 85 granulozitate discontinu 44,
deflocularea ..................... 78 45
E
deforma ia betonului........ 74 granulozitatea optim a
densitatea absolut ..... 40, 53 ecrane fluorescente........ 113 agregatului .................. 45
densitatea aparent .... 46, 53 ecua ia Washburn ............ 61
densitatea betonului......... 55 efectele negative provocate H
densitatea betonului de calitatea deficitar .. 92 hidratare anormal ........... 42
proasp t ....................... 52 efectul Skin .................... 120 hidratarea cimentului....... 36
densitatea specific .... 46, 53 eficien a controlului......... 98 Hidratarea cimentului...... 37
determinarea existen ei eforturile interne.............. 13 histograma....................... 91
reac ilor alcali-agregate emulgator hidrofil.......... 126
.................................. 132 emulgator lipofil............ 126 I
determinarea nivelului de entiatea ............................ 88 ini ierea coroziunii .......... 23
înt rire al betonului ... 133 epruvete .. 62, 66, 67, 68, 69, instrumentele şi tehnicile de
determinarea rezisten ei la 70, 71, 72, 73, 75, 97, baz folosite la
intindere a betonului . 109 102, 104, 106, 111 îmbun t irea calit ii . 91
148
ISO 9001 ......................... 90 metoda de amprent ...... 108 metoda semidistructiv prin
ISO 9002 ......................... 90 metoda de duritate smulgere la suprafa 109
ISO 9003 ......................... 91 superficial ................ 108 metoda smulgerii din
îmb trânirea betonului... 133 metoda de recul ............. 107 profunzime................ 111
începutul de priz ............ 42 metoda de rezonanţă .... 102, metoda tas rii .................. 53
începutul prizei .......... 41, 42 112 metoda termografic în
începutul prizei cimentului metoda de vibra ii proprii infraroşu............ 121, 122
.................................... 42 .................................. 102 metoda termovizual ..... 121
încerc rile de rezisten a ... 66 metoda determin rii metoda tipului sau vitezei de
înghe -dezghe ului ........... 13 gradului de carbonatare propagare .................. 104
întindere axial .......... 69, 71 .................................. 133 metoda undelor de suprafa
întindere din despicare.... 69, metoda determin rii .............99, 100, 102, 106
70 gradului de metoda undelor radio..... 136
întindere din încovoiere.. 69, permeabilitate............ 134 metoda vitez de propagare
70 metoda emisiei acustice 102, - amprent ................. 137
106 metoda vitez de propagare
L metoda evalu rii gradului - atenuare a radia iilor
lucrabilitatea betonului .... 53 efectiv de maturizare al gama.......................... 137
lucr rile de preg tire a betonului ................... 134 metoda vitez de propagare
suprafe elor a elementelor metoda fractur rii interne a - atenuarea ultrasunetelor
de examinat ............... 124 betonului ................... 111 .................................. 137
metoda gradului de hidratare metoda vitez de propagare
M .................................. 134 - for de smulgere .... 137
magnetic nuclear ........ 112 metoda gravimetric .. 54, 56 metoda vitez de propagare
malaxoare ............ 81, 82, 83 metoda Hellenic ........... 109 - indice de recul ........ 137
marca betonului ............... 68 metoda holografic ........ 136 metoda vitez de propagare-
masa vitroas ................... 35 metoda induc iei magnetice radiometric .............. 138
material pulverulent......... 32 .................................. 118 metoda volumetric cu
materiale ceramice......... 123 metoda nedistructiv de presiune................. 54, 56
materialelor metalice ..... 123 vibra ii proprii ........... 102 metoda volumetric f r
matricea ........................... 31 metoda neutronilor rapizi presiune....................... 56
maturizarea betonului ..... 52, .................................. 117 metoda Windsor ............ 109
133 metoda optic în spectru metode combinate ......... 137
maturiz rii betonului .... 112, vizibil ........................ 136 metode de determinare a
133 metoda prin şoc ...... 99, 100, omogenit ii betonului 79
mecanisme ale coroziunii 29 102, 104 metode de duritate
mecanismul coroziunii metoda radiografic ...... 112, superficial ................ 106
carbonice ..................... 24 121, 122 metode elastice cu impuls
metoda absorb iei metoda radiografic cu ultrasonic........... 102, 104
microundelor ....... 99, 118 radia ii infraroşii ....... 122 metode nedistructive ....... 98
metoda analizei spectrale a metoda radiografic folosind metode nedistructive de
undelor de suprafa .. 106 radia ii X sau gama ... 112 control al calit ii
metoda bilei ................... 108 metoda radiometric cu betonului ..................... 97
metoda capacitiv .... 99, 118 radia ii gama sau beta 117 metode nedistructive de
metoda carotajului sonic metoda radiometric cu determinare a calit ii . 97
.................. 100, 102, 105 radia ii gama sau beta 112 metode par ial distructive 98
metoda controlului metoda radioscopic ..... 100, metode semidistructive.... 98
nedistructiv folosind 121 metodele de rezonan cu
substan e (lichide) metoda rezisten ei la m surarea frecven ei
penetrante.................. 123 penetrare.................... 109 proprii ....................... 102
metoda conven ional .... 133 metoda rezistiv ............ 118 metodele mecanice ........ 106
metoda cu neutroni rapizi metoda rezonan ei metodele nedistructive
.................................. 112 magnetice nucleare.... 117 electrice şi magnetice 117
metoda curen ilor turbionari metoda ruperii ............... 112 metodele termice ........... 121
.................................. 117 microscopia electronic . 138
149
modalit i de control........ 93 procedura......................... 91 roci metamorfice ............. 44

monogranular ............ 44, 72 procesul de amestecare a roci sedimentare .............. 44
mustire............................. 54 betonului ..................... 78
productivitate malaxoarelor
S
O .................................... 85 segregare ......................... 54
Organiza ia Interna ional produse speciale pentru segregarea exterioar ....... 55
pentru Standardizare ... 89 îndep rtat excesul de segregarea interioar ....... 55
oxidul de calciu ............... 35 penetrant.................... 123 sfârşitul prizei cimentului 42
oxidul de magneziu ......... 35 produsele pentru îndep rtat sf rmarea artificial a
excesul de penetrant.. 123 rocilor.................... 43, 44
P produsul........................... 89 sf rmarea natural a rocilor
particle density ................ 46 propagarea coroziunii...... 23 .............................. 43, 44
penetrat .......................... 123 proprietatea.................... 117 silicatul bicalcic............... 35
pentru date care nu sunt propriet i ale cimentului 40 silicatul tricalcic ...35, 37, 58
exprimate numeric ...... 91 pulbere uscat ................ 127 sistemul de asigurare a
pentru date numerice....... 91 calit ii ........................ 90
R
permeabilitatea ... 55, 56, 58, solicit rile exterioare....... 13
60, 62, 63 radia ii electromagnetice 112 solu iile acide .................. 13
permeabilitatea unui beton reac ia agregatelor cu sortarea agregatelor ......... 45
.................................... 57 cimentul ...................... 13 spiralei creşterii calit ii .. 88
piatr spart şi nisip......... 44 refractaritate .................... 34 standardizarea.................. 89
pietriş......................... 43, 44 regula celor 4N ................ 94 starea de conservare ........ 41
planificarea ...................... 90 rela ia Darcy .................... 60 structura pietrei de ciment
pori ............................ 58, 59 responsabilitatea .......................37, 41, 133
pori de gel.................. 58, 59 produc torului............. 97 substan e penetrante 99, 123
porii capilari .................... 59 rezisten a betonului .. 68, 73, substan ele penetrante ... 123
porii sferici ...................... 59 134
rezisten a la compresiune 43,
T
porozitatea betonului ....... 63
preg tirea suprafe ei ...... 124 67 tendin a de segregare....... 55
prese hidraulice ......... 67, 70 Rezisten a la compresiune67 textura suprafe ei
principalele metode de rezisten a la forfecare ...... 72 agregatului .................. 46
control nedistructiv ..... 99 rezisten a la înghe - dezghe timpul de priz .......... 41, 42
principalele propriet i ale .................................... 63 tipuri de ciment ......... 36, 39
betoanelor.................... 52 rezisten a la înghe -dezghe toba cu plate .................... 81
principalii factori care a betonului....... 62, 63, 65
influen eaz negativ rezisten a la întindere 69, 70, U
calitatea ....................... 92 71 umezirea alternant ......... 13
principalii parametrii care rezisten a la întindere umflarea betonului .......... 75
influen eaz durata de centric ........................ 69 uscare ............................ 126
maturizare ................. 134 rezisten a la întindere din
priza fals .................. 41, 42 despicare ..................... 70 V
priza normal ................... 41 rezisten a la întindere din Verificarea calit ii
priza rapid ...................... 42 încovoiere.................... 69 lucr rilor de beton şi
priza timpurie .................. 42 rezisten a la întindere prin beton armat ....... 141, 152
priz fals ........................ 42 despic .......................... 71 viteza de dezvoltare a
procedeele de preg tire a rezisten a la întindere prin fenomenelor de coroziune
suprafe ei................... 124 încovoiere.................... 69 .................................... 23
procedeul chimic de rezisten a la rupere .......... 67 viteza optim de amestecare
cur are...................... 124 rezisten a la şoc ............... 72 a betonului .................. 81
procedeul curen ilor rezisten a la uzur ............ 72 vitrificare......................... 34
turbionari................... 120 rezisten a mecanic ......... 42 Voellmy......................... 109
procedeul mecanic de risc ................................... 80 volumul de aer oclus ....... 54
cur are...................... 124 roci magmatice ................ 43
150
ARTICOLE
1. Bentz D.P., Quenard D.A., Baroghel-Bouny V., Garboczi E.J., Jennings H.M., Modeling drying
shrinkage of cement paste and mortar. Part 1. Structural models from nanometers to
millimeters. Materials and Structures, 1995, 28, 450-458.
2. Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M., Rodan P., M sur tori termografice pentru controlul
barajelor. Antrepenorul, 2000. pag. 4-6.
3. Boian Fl., Rodan Gh., Georgescu M., Rodan P., Termografia coşurilor de fum. Antrepenorul,
2001. pag. 30-33.
4. Bratu P., Necşoiu J., Vl deanu Al., Şoimuşan V., Mladin Gh., Iofcea D., Dumitrescu G.,
Neconformit ile echipamentelor tehnologice pentru procesarea materialelor de
construc ii. Construc ii Civile şi Industriale, V, nr. 50, martie 2004.
5. Brousseau R., Cathodic Protection for Steel Reinforcement. Construction Canada, Sep-Oct. 1992.
6. Burg R. G., Chemical admixtures for concrete. Structure, November 2001, pag. 32-34.
7. Carino N.J., Nondestructive testing to investigate corrosion status in concrete structures. Journal
of performance of constructed facilities 1999. pag. 96-106.
8. Carino N.J., Clifton J. R., Predicting of cracking in reinforced concrete structures. NISTIR 5634.
9. Carino N.J., Meeks K.W., Curing of high-performance concrete for strength: what is sufficient?
Building and Fire Research Laboratory. National Institute of Standards and Technology
Gaithersburg, MD 20899-8621 USA, SP 193-1.
10. Carino N.J., Meeks K.W., Curing of high-performance concrete: Phase I study. NISTIR 6505.
11. Corley W. G., Davis A. G., Forsenic engineering moves forward. Civil Engineering, no. 71, June
2001, pag. 64-65.
12. Dinu D., Incertitudinea de m surare. Instrumentistul Nr. 2/2000, pag. 7-11.
13. Feldmann R. P., Non-Destructive Testing of Concrete, CBD, 1977.
14. Ferraris C.F., Alkali-Silica Reaction and High Performance Concrete. NISTIR 5742. August
1995. Building and Fire Research Laboratory. National Institute of Standards and
Technology.
15. Fiorato A. E., Burg R. G., Gaynor R. D., Effects of Conditioning on Measured Compressive
Strength of Concrete Cores. Concrete Technology Today. No. 3, Vol. 21, 2000.
16. Finn D. W. Towards Industrialized Construction. Construction Canada 34(3), May 1992, pag. 25-
28.
17. Fletcher J., Misleading accuracy statements. Elcometer Quality Today, July 1998.
18. Franco R. J., Concrete mix and member design considerations. To limit the effects of drying
shrinkage. Structure. National Council of Structural Engineers Associations, pag. 46-49.
19. Garboczi E.J., Bentz D.P., The effect of statistical fluctuation, finite size error, and digital
resolution on the phase percolation and transport properties of the NIST cement hydration
model. Cement and Concrete Research, Vol. 31, No. 10, 1501-1514, October 2001.
20. Georgescu M., Rodan Gh., Georgescu E., Utilizarea metodei termografice în infraroşu şa
analizarea Bisericii “Sf. Nicolae” din Densuş jid. Hunedoara. Antreprenorul. 1999. pag.
28-33.
21. Haecker C.J., Bentz D.P., Feng X.P., Stutzman P.E., Prediction of cement physical properties by
virtual testing. Cement International, Vol. 1, No. 3, 86-92 pp., 2003.
151
22. Ilinoiu G., Optimiz ri parametrice ale criteriilor de conformitate a clasei de rezistenta a
betoanelor. Nr. 1, Antreprenorul (2001), pag. 11-15. Revista Asocia iei Române a
Antrepenorilor de Construc ii;
23. Ilinoiu G., Calitatea betoanelor. Studiu asupra Normativului NE 012-1999. Nr. 2, Buletin AICPS
(2001), pag. 37-43. Revista Asocia iei Inginerilor Constructori Proiectan i Structuri;
24. Ilinoiu G., Quality of concrete. Study on Code NE 012-99. Nr. 3, Buletin AICPS (2001), pag.
114-120. Revista Asocia iei Inginerilor Constructori Proiectan i Structuri;
25. Ilinoiu G., Durabilitatea betoanelor. Construc ii Civile şi Industriale Anul III, Nr. 24, octombrie
2001, pp. 36-37;
26. Ilinoiu G., Abordarea conceptuala a lucr rilor de repara ii si consolid ri ale elementelor de
construc ii. Construc ii Civile şi Industriale Anul III, Nr. 26, decembrie 2001, pp. 30-34;
27. Ilinoiu G., Caracteristici structurale si de compozite ale cimentului Portland. Construc ii Civile şi
Industriale Anul IV, Nr. 30, Mai 2002, pag. 16-22.;
28. Ilinoiu G., Permeabilitatea betonului. Construc ii Civile şi Industriale Anul IV, Nr. 31, Junie
2002, pag. 18-24;
29. Ilinoiu G., Gelivitatea betonului. Construc ii Civile şi Industriale Anul IV, Nr. 33 August 2002,
pag. 18-21.
30. Ilinoiu G., Verificarea nedistructiv a calit ii lucr rilor de beton şi beton armat folosind
procedeul radiografic cu raze gama. Construc ii Civile şi Industriale Anul IV, 2003, Nr.
36, pag. 20-22;
Anul IV, Martie 2003, Nr. 39 pag. 38-40;
32. Ilinoiu G., Placarea elementelor din beton armat cu es turi din fibre de carbon. Tehnic şi
Tehnologie. Anul II, 2003, Nr. 6, pag. 38-39, ISSN 14538423;
33. Ilinoiu G., Budan C-tin, Feodor S., Placarea elementelor structurale din beton armat folosind
es turi din fibre de carbon. Construc ii Civile şi Industriale Anul IV, Nr. 40 Aprilie 2003,
pag. 12-14;
34. Ilinoiu G., Testing hardened concrete using the maturity concept. Dimensi Teknik Sipil,
Indonesia. Research Center of Petra Christian University. Vol. 5, no. 1, March 2003,
ISSN 1410-9530.
35. Ilinoiu G., Criterii de m surare a conformit ii betoanelor. Construc ii Civile şi Industriale Anul
IV, Nr. 41 Mai 2003, pag. 14-20;
36. Ilinoiu G., Modelarea incertitudinilor de m surare a calit ii betoanelor. Construc ii Civile şi
Industriale Anul IV, Nr. 44 August 2003, pag. 16-21;
37. Ilinoiu G., Criterii de realizare a conformit ii betoanelor. Buletin AICPS, 2/2003, pag. 49-55.
ISSN 1454-928X (republicat);
38. Ilinoiu G., Voiculescu D., Verificarea calit ii betoanelor prin m surare. Construc ii Civile şi
Industriale Anul IV, Nr. 46 Octombrie 2003, pag. 6-10;
39. Ilinoiu G., Voiculescu D., Asigurarea calit ii. Tehnic şi Tehnologie. Anul III, 2003, Nr. 5-6,
pag. 31-32, ISSN 14538423.
40. Ilinoiu G., Asigurarea si controlul calit ii lucr rilor de construc ii. Construc ii Civile şi
Industriale. Anul IV, Nr. 48 Decembrie 2003, pag. 10-14.
41. Ilinoiu G., Modelarea incertitudinilor de m surare a calit ii betoanelor. AICPS, 3/2003, ISSN
1454 – 928 X, decembrie, pag. 43-54.
Anul IV, Martie 2003, Nr. 39, pag. 38-40.
43. Ilinoiu G., Noi concepte in studiul si cercetarea maturit ii betonului. Construc ii Civile şi
Industriale. Anul V, Nr. 51, Aprilie 2004, pag. 22-24
44. Ferraris C.F., Concrete Mixing Methods and Concrete Mixers: State of the Art. Journal of
Research of the National Institute of Standards and Technology, Vol. 106, No. 2, 391-
399, March-April 2001.
45. Kelly P. L., Glenn R. B., Michael L. B., Mauro J. S., Under the microscope. Civil Engineering,
no. 71, June 2001, pag. 64-65.
152
46. Phan L. T., Carino N.J., Mechanical properties of high-strength concrete at elevated
temperatures. NISTIR 6726. March 2001, Building and Fire Research Laboratory
National Institute of Standards and Technology Gaithersburg, MD 20899-8611 USA.
47. Phan L. T., Carino N.J., Effects of Test Conditions and Mixture Proportions on Behavior of
High-Strength Concrete Exposed to High Temperatures. ACI Materials Journal, 99-M8.
pag. 54-66.
48. Snyder K.A. , Feng X., Keen B. D., Mason T. 0., Estimating the electrical conductivity of cement
paste pore solutions from OR-, K+ and Na+ concentrations. Cement and Concrete
Research, Vol.-33, No.6, 793-798, June 2003.
49. Swenson E. G., Durability of concrete under winter conditions. CBD-116.
50. Teodorescu M. Utilizarea cimenturilor o chestiune de profesionalism. Antrepenorul 3/2003, pag.
20.
51. Teodorescu M. Utilizarea cimenturilor in construc ii o chestiune de profesionalism (II).
Antrepenorul 4/2003, pag. 37-38.
52. Teodorescu M., Budan C-tin, Ilinoiu G., Aditivii superplastefian i - o necesitate pentru România.
Antreprenorul Nr. 5 (1998), pag 26-27.;
53. Teodorescu M., Budan C-tin., Ilinoiu G., Betoane preparate cu aditivi superplastifian i. Revista
“Construc ii Civile şi Industriale”, Anul I, Nr. 3, Iunie 1999, pag. 6-7;
54. Teodorescu M., Ilinoiu G., Sisteme de protec ie a elementelor de construc ii care utilizeaz
materiale pe baz de polimeri. Antreprenorul Nr. 7 (1999), pag. 8-9.
55. Teodorescu M., Ilinoiu G., Betoane speciale I – Betoane polimerice. Nr. 8, Antreprenorul (1999),
pag. 36-38.
56. Teodorescu M., Ilinoiu G., Betoane speciale II – Betoane armate cu fibre. Nr. 1, Antreprenorul
(2000), pag. 14-16.
57. Teodorescu M., Ilinoiu G., Betoane speciale III – Betoane de înalt performan . Nr. 2,
Antreprenorul (2000), pag. 14-16.
58. Teodorescu M., Ilinoiu G., Protec ia anticoroziv a arm turilor I – Fenomenul de coroziune al
arm turilor de o el. Nr. 3, Antreprenorul (2000), pag. 43-45.
59. Teodorescu M., Ilinoiu G., Protec ia anticoroziv a arm turilor II – Sisteme de protec ie contra
coroziunii. Nr. 4, Antreprenorul (2000), pag. 43-45.
60. Teodorescu M., Ilinoiu G., Protec ia anticoroziv a arm turilor III – Controlul coroziunii. Nr. 5,
Antreprenorul (2000), pag. 26-29.
61. Teodorescu M., Ilinoiu G., Verific ri efectuate de c tre executant în cadrul controlului calit ii
betoanelor. Nr. 7, Antreprenorul (2000), pag. 39-41.
62. Teodorescu M., Ilinoiu G., Preg tirea suprafe ei suport a elementelor din beton pentru repara ii.
Nr. 8, Antreprenorul (2000), pag. 32-34.
63. Taylor P. C., Mineral admixtures for concrete. Structure, December –January 2002. pag. 36-37.
64. Veitas R., Structural Inspections. A time for chalange. Structure, April 2001. pag. 33-36.
COMUNIC RI ŞTIIN IFICE
65. Ammar C., Concrete conformity: A study of ENV 206 and NBN B15. Proceeding of the Second
International RILEM/CEB Symposium, Ghent, 1991, pag. 501-534.
66. Bentz D.P., Haecker C.J., Feng X.P. Stutzman P.E., Prediction of Cement Physical Properties by
Virtual Testing. Process Technology of Cement Manufacturing. Fifth International VDZ
Congress. Proceedings. Düsseldorf, Germany, September 23-27, 2002, pp. 53-63, 2003.
67. Bentz D.P., Snyder K.A., Stutzman P.E., Hydration of Portland Cement: The Effects of Curing
Conditions. 10 th International Congress on the Chemistry of Cement Proceedings.
Volume 2, June 1997, Sweden.
68. Carino N.J., The impact-echo method: an overview. Building and Fire Research Laboratory
National Institute of Standards and Technology Gaithersburg, MD 20899-8611 USA,
Proceedings of the 2001 Structures Congress & Exposition, May 21-23, 2001,
Washington, D.C., American Society of Civil Engineers, Reston, Virginia, Peter C.
Chang, Editor, 2001. 18 p.
153
69. Carino N.J., Lew H.S., The maturity method: from theory to application. Proceedings of the 2001
Structures Congress & Exposition, May 21-23, 2001, Washington, D.C., American
Society of Civil Engineers, Reston, Virginia, Peter C. Chang, Editor, 2001, 19 p.
70. Doiron T., Stoup J., Uncertainty and Dimensional Calibrations. Journal of Research of the
National Institute of Standards and Technology. Volume 102, Number 6 November–
December 1997.
71. Ehrlich C. D., Rasberry S.D., Metrological timelines in tracebility. Vol. 103, no. 1., Jan.-Feb
1998. Journal of research of the National Institute of Standards and Technology.
72. Estler W. Tyler, Uncertainty Analysis for Angle Calibrations Using Circle Closure. Journal of
Research of the National Institute of Standards and Technology. Vol. 103, 141 (1998).
Number 2, March–April.
73. Frenz H., Calulul impreciziei de m surarepentru procedeele mecano-tehnologice de verificare.
Varianta a-3-a. Facultatea Gelsenkirchen, 2003.
74. Guner A., Dawod A.M., Function of control standard in optimized mix design of concrete.
Proceeding of the Second International RILEM/CEB Symposium. Ghent, 1991, pag. 105-
112.
75. Ilinoiu G. Calitatea betoanelor. Studiu asupra Normativului NE 012-1999. Nr. 2, Buletin AICPS
(2001), pag. 37-43;
76. Ilinoiu G. Quality of Concrete. Study on Code NE 012-1999. Nr. 3, Bulletin AICPS (2001), pag.
114-120.
77. Ilinoiu G. Decision making modeling of concrete requirements. Dimensi Teknik Sipil, Indonesia.
Research Center of Petra Christian University. Vol. 3, no. 2, September 2001.
78. Ilinoiu G., Testing hardened concrete using the maturity concept. Dimensi Teknik Sipil,
Indonesia. Research Center of Petra Christian University. Vol. 5, no. 1, March 2003,
ISSN 1410-9530.
79. Ilinoiu G., Budan C-tin, Potorac B., Concrete maturity index determination. SELC XV Piatra
Neam Octombrie 2003, pag. 8-12.
80. Ilinoiu G., Procedee de verificare a calit ii betonului prin m surare. Comunicare ştiin ific .
Republica Moldova, Chişin u. Conferin a Tehnico - Ştiin ific Jubiliar -Tehnologii
Moderne în Construc ii, 24-26 Mai 2000, pag. 260-265.
81. Ilinoiu G., Decision making modeling of concrete requirements. Dimensi Teknik Sipil, Indonesia.
Research Center of Petra Christian University. Vol. 3, no. 2, September 2001, ISSN
1410-9530.
82. Ilinoiu G., Aspecte Privind Amestecarea Mecanic a Componen ilor Betonului. Al XIV-lea
Congres Na ional AICPS, 14 Mai 2004, Sala Palatului, Bucureşti. Nr. 4/2003 – 1/2004.
pp. 164-170. ISSN 1454-928X.
83. Ilinoiu G., Studiu asupra Normativului C 16-1984 privind realizarea pe timp friguros a lucr rilor
de construc ii.. Al XIV-lea Congres Na ional AICPS, 14 Mai 2004, Sala Palatului,
Bucureşti. Nr. 4/2003 – 1/2004. pp. 85-91. ISSN 1454-928X.
84. Ilinoiu G., Deteriorarea prin înghe -dezghe a betoanelor - Fenomene Specifice şi Principalii
Factori care contribuie la îmbun t irea comport rii pe timp friguros. Al XIV-lea Congres
Na ional AICPS, 14 Mai 2004, Sala Palatului, Bucureşti, ISSN 1454-928X.
85. Ilinoiu G., Permeabilitatea betonului - Fenomene Specifice şi Optimizarea Proiect rii
Tehnologice a Compozi iei Betonului. Al XV-lea Congres Na ional AICPS, 14 Mai 2004,
Sala Palatului, Bucureşti, ISSN 1454-928X.
86. Jalinoos, F.,Olson, L. D., Aouad, M. F., and Balch, A. H., Acoustic tomography for QNDE of
structural concrete, Quantitative Nondestructive Evaluation (QNDE) Proceedings, 14,
Iowa State University, 1994.
87. Jalinoos, F., Olson, L. D., Aouad, M. F., Ultrasonic crosshole and crossmedium tomography for
the detection of defects in structural concrete, Symposium on the Application of
Geophysics to Engineering and Environmental Problems (SAGEEP), Orlando, Florida,
1995.
88. Jalinoos, F., Olson, L.D, High speed ultrasonic tomography for the detection of flaws in concrete
members, NSF, ACI conference, 1995.
154
89. Jalinoos, F., Olson, L.D., Sack, A., Use of a combined acoustic impact echo and crossmedium
tomography methods for defect characterization in Concrete civil structures, Structural
Faults and Repair Conference, London University, 1995.
90. Kauw V., Werner M., Methods of treatment for concrete substrate preparation. Symposium
IABSE San Francisco, 1995. pag. 1211-1216.
91. Lura P., Bentz D.P. , Lange D.A., Kovler K, Bentur A., Breugel K. Measurement of Water
Transport from Saturated Pumice Aggregates to Hardening Cement Paste. Advances in
Cement and Concrete. Proceedings. Engineering Conferences International. Copper
Mountain, CO, August 10-14, 2003, 89-99 pp., 2003.
92. Leschinsky A. Concrete no uniformity, manifested in control. Quality Control of Concrete
Structures. Proceedings of the Second International RILEM/CEB Syposium. Ghent 1991.
93. Martys N., Ferraris C.F., Sorption of water in mortasr and concrete. Materials for the New
Millennium Conference. Proceedings of the 4 th Materials Engineering Conference,
Washington DC. Nov. 10-14, 1996.
94. Nelson L. S., Interpreting Shewhart Charts. Journal of Quality Technology. Vol. 17, No. 2, pag.
114-116.
95. Philips D. Steven, Eberhadt R. Keith, Guidelines for Expressing the Uncertainty of Measurement
Results Containing Uncorrected Bias. Journal of Research of the National Institute of
Standards and Technology, Volume 102, Nr. 5, Sept.-Oct. 1997, pag. 577-585.
96. Phillips S.D., Estler W. T., Levenson M. S., Eberhardt K. R., Calculation of measurement
uncertainty using prior information. Vol. 103. No. 6, Nov-Dec. 1998. Journal of research
of the National Institute of Standards and Technology.
97. Proceedings of Second International RILEM/CEB Symposium. Ghent June 12-14, 1991. Quality
control of concrete structures. E &FN SPON. Cambridge, Great Britain. pag. 367-374;
439-448.
98. Raharinaivo A., Grimaldi G., Forecasting the condition of a reinforced concrete structure under
corrosion. Symposium IABSE San Francisco, 1995.
99. Simon M., Snyder K., Fronsdorff G., Advances in Concrete Mixture Optimization. Concrete
Durability and Repair Technology Conference, September 8-10, 1999, University of
Dundee, Scotland UK. Proceedings.
100. Shengli N., Jun Z., Liuxing H., EGS4 Simulation of Compton Scattering for Nondestructive
Testing. Proceedings of the second international workshop on EGS, 8-12 August 2000,
Tsukuba, Japan.
101. Stutzman P., Contributions of NIST/NBS Researchers to the Crystallography of Construction
Materials. Journal of Research of the National Institute of Standards and Technology,
Vol. 106, No. 6, 1051-1061, Nov-Dec., 2001.
102. Taerwe L., Basic Concepts for conformity control of concrete. Proceeding of the Second
International RILEM/CEB Symposium, Ghent, 1991, pp. 491-500.
103. Teodoru G. Y. M., Non-destructive testing in the quality control of buildings: Why, what and
how?. Proceedings of the second international RILEM / CEB symposium. Quality control
of concrete structures. pag. 367-376.
104. Trelea A., Mathematics modeling of the concrete thermal regime. Proceedings International
Symposium 15-16 Oct. Cluj-Napoca România. Vol. 1. 1993.
105. Valeriu L., Analiza procesului de amestecare în malaxoare. Conferin a Tehnico - Ştiin ific
Jubiliar . Tehnologii moderne în construc ii. Facultatea de Construc ii. Universitatea
Tehnic a Moldovei, Chişin u, Mai 2000, pag. 247-250.
106. Wojcik G.S., The Influence of the Atmosphere on Curing Concrete Temperatures and Maturity.
Advances in Cement and Concrete. Proceedings. Engineering Conferences International.
Copper Mountain, CO, August 10-14, 2003, 491-500 pp., 2003.
C R I
107. Agent R., Dumitrescu D., Postelnicu T., Îndrum tor pentru calculul şi alc tuirea elementelor
structurale de beton armat. Editura Tehnic , 1992.
155
108. Alexis J., Metoda Taguchi. Editura Tehnic , Bucureşti, 1999.

109. Andres C., Smith R. Principles and Practices of Heavy Construction. Prentice Hall, USA, 1998.
110. Andres C. K., Principles and practices of commercial construction. Pearson Prentice Hall, 2004.
111. Avram C., F c oaru I., Filimon I., Mîrşu O, Tertea I., Rezisten ele şi deforma iile betonului.
2002.
113. B lan S., Arcan M., Încercarea construc iilor. Editura Tehnic , 1965.
114. Buchaman I., Bob C., Jebelean E., Badea C., Iureş L., Controlul calit ii lina ilor, mortarelor şi
115. Buchaman I., Betoane de ultra înalt performan . Editura Orizonturi Universitare, Timişoara,
1999.
116. Cadar I., Tudor C., Tudor A., Beton armat. Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 1999.
117. Carare T., Cartea fierarului betonist. Editura Tehnica 1986.
118. Carino N.J., Nondestructiv testing of concrete: History and Challenges. ACI SP 144-30. Concrete
Technology Past present and Future, P. K. Mehta, Ed., American Concrete Institute,
Detroit, MI., 1994, pag. 623-678.
119. Carino N.J., Nondestructive Test Methods. Concrete Construction Engineering Handbook.
Chapter 19, CRC Press, Boca Raton, Fl, Nawy, Editor 19/1-68 pp, 1997.
120. Cement & Concrete Association of Australia. The housing concrete handbook, 2000.
121. Chudley R. Advanced Construction Technology. Pearson Education Ltd., England. 1999.
122. Chudley R. Building site works, substructure and plant. Longman Scientific and Technical, 1988.
123. COCC, Ghid pentru programarea controlului calit ii execut rii lucr rilor pe şantier. Editura S.C.
COCC S.A. 1977.
124. COCC, Ghidul şi programul de calcul cadru al responsabilului cu urm rirea în exploatare a
construc iilor. Redactarea I.. Editura S.C. COCC S.A., Iunie 1998. pag. 7-17;
125. COCC, Metodologie pentru asigurarea cerin elor de calitate ale construc iilor pe durata derul rii
lucr rilor de construc ii. Editura S.C. COCC S.A. 1977.
126. Commonwealth of Kentucky Transportation Cabinet, Department of Highways. Division of
Materials Frankfort Kentucky. Precast/Prestressed Concrete Manual, USA, 2002.
129. Dalban C., Chesaru E., Dima S., Serbescu C., Construc ii cu structur metalic . Ed. Tehnic ,
1997.
130. Dean Y. Mitchell’s Building Series. Materials Technology. Pearson Education Ltd., 1999.
131. Dobre R. C., Chimie şi materiale de construc ii pentru instala ii. Editura Style, 1998.
132. Domşa J., Vescan V., Moga A. Tehnologia lucr rilor de construc ii. Editura Institutului
Politehnic Cluj-Napoca, 1988.
134. Florea N., Petrescu M., Levai St., Fizic . Lucr ri practice. Editura ICB, 1984.
135. Forster G., Building organization and procedures. Longman Scientific and Technical, 1988.
136. Fulletron R. L., Construction Technology. Level 1. Oxford University Press, 1980.
137. Ghibu M., Gheorghiu N., Otel A., Suman R. Tehnologii moderne. Editura Tehnic , 1989.
138. Giuşc N., Ingineria proceselor de construc ie. Editura Gh. Asachi Iaşi, 1997.
139. Gould F. E., Joyce N. E., Construction project management. Prentice Hall, 2003.
140. Hutte. Manualul Inginerului: Fundamente. Editura Tehnic , Bucureşti, 1998.
141. Iacobescu A., Tehnologia Materialelor. Editura Academiei Fortelor Terestre. 2003.
142. ICECON, Proceduri privind asigurarea calit ii lucr rilor pentru prepararea, transportul şi
punerea în oper a betoanelor. Editura Impuls, 2000.
143. Ilinoiu G., Construction Engineering. Editura ConsPress Bucureşti, 2003.
144. Ilinoiu G., Construction Project Engineering. Editura ConsPress Bucureşti, 2004.
145. Ilinoiu G., Aplicarea conceptului de calitate la realizarea lucr rilor de zid rie, beton şi beton
armat. Referat de doctorat, UTCB, Iunie 1998.
156
147. International Council for Building Research, Studies and Documentation (CIB). Trends in
building construction techniques worldwide. Special report for CIB '89.
148. Ionescu I., Ispas T. Propriet ile şi tehnologia betoanelor. Editura Tehnic , Bucureşti, 1997.
149. Ionescu I., Ispas T., Popaescu A., Betoane de înalt performan . Editura Tehnic , 1999.
150. Ivanov I., C p â ân Al., Lexicon de materiale tehnologice pentru industrie şi construc ii.
151. Juran J. M., Gryna F. Quality planning and analysis. Editura McGraw-Hill Inc., New York 1993,
pag. 1-15, pp. 377-402.
152. La Londe W.S., Janes M.F., Concrete engineering handbook. McGraw-Hill, 1961.
153. Lucaci Gh., Costescu I., Belc Fl., Construc ia drumurilor. Editura Tehnic , 2000
154. Lungu D., Ghiocel D., Metode probabilistice în calculul construc iilor. Editura Tehnic ,
Bucureşti 1982. pag. 83-87; 120-138.
155. Manning D.G., Holt F.B., The development of DART (Deck assesmsnt by radar and
thermography. Report ME 85-03, Ontario Ministry of Transport and Communications,
pp.22.
156. Meeks K.W., Carino N.J. Curing of High-Performance Concrete: Report of the State-of-the-Art.
NISTIR 6295, U.S. Dept. of Commerce, March 1999.
157. Ministerul Construc iilor Industriale. Mecanizare – Ac iuni noi pentru asigurarea calit ii
lucr rilor de beton, 1984.
158. Mitonneanu H., O nou orientare în managementul calit ii: Şapte instrumente noi. Editura
Tehnic , Bucureşti, 1998.
159. National Research Council. Nonconventional Concrete Technologies. Canada, 1997.
160. Nedelcu N., Protec iile anticorozive în construc iile industriale şi civile. Bucureşti, Editura
Tehnic 1986.
162. Nunnally S.,W., Construction methods and management. Pearson Prentice Hall, 2004.
163. Opriş S., Manualul Inginerului din Industria Cimentului. Editura Tehnic , 1994.
164. Perigord M., Etapele Calit i: Demersuri şi Instrumente. Editura Tehnic , Bucureşti, 1997.
165. Peştişanu C., Voiculescu M., Darie M., Vierescu R., Construc ii. Editura Didactic şi Pedagogic ,
1995.
166. Popa R., Teodorescu M. Tehnologia lucr rilor de construc ii. Editura ICB, Bucureşti, 1984.
167. Popa R., Popa E., Tehnologia lucr rilor de construc ii. Prepararea betonului. Editura UTCB,
1986, pag. 62-87.
168. Popescu P., Degradarea construc iilor. Editura Funda iei România de Mâine. 2002.
169. Popescu P., Experimentarea şi monitorizarea structurilor din beton armat. Editura Funda iei
România de Mâine, 2002.
170. Popescu V., P t rniche N. Chesaru E., Calitatea şi siguran a construc iilor. Editura Tehnic ,
1987.
172. Simmons H. L., Construction Principles, Materials and Methods. John Wiley & Sons Inc. 2001.
173. Steopoe Al., Materiale de construc ie. Editura Tehnic , 1964.
174. Struble L., Stutzman P.E., Epoxy impregnation of hardened cement for microstructural
characterization. Journal of Materials Science Letters, vol. 8, pp. 632-634, 1989.
175. Stutzman P.E. Applications of scanning electron microscopy in cement and concrete petrography,
in ASTM STP 1215, Petrography of Cementitous Materials, S. DeHayes and D. Stark,
eds., 1993.
176. Suman R., Ghibu M., Gheorghiu N., Oara C., Otel A., Tehnologii moderne în construc ii. Editura
Tehnic , Bucureşti, 1988.
177. Suman R., Pop S., Execu ia lucr rilor de construc ii. Editura Tehnic Bucureşti, 1989.
178. Suman R., Ghibu M., s.a. Tehnologii moderne in construc ii. Editura Tehnica, 1988.
179. Ştef nescu - Goanga A., Încerc rile mortarului, betonului şi materialelor componente. Editura
Tehnic 1983. pag. 187-215; 260-272.
181. Teodorescu M., Tsicura A., Ilinoiu G., Compozi ia betonului. UTCB, 1997.
157
182. Teodorescu M., Tsicura A, Ilinoiu G., Îndrum tor pentru examenul de licen a la disciplina
“Tehnologia lucr rilor de construc ii” UTCB, 1998.
183. Teodorescu M., Budan C., Ilinoiu G., Proiectarea compozi iei betoanelor cu densitate normal ,
Ed. ConsPress Bucureşti, 2004.
184. Teodorescu M., Budan C-tin., Tehnologia lucr rilor de între inere, repara ii şi consolid ri.
Editura UTCB, 1996.
185. Teodorescu, M., Ilinoiu G., Gradul de maturizare al betonului. UTCB, 1997.
186. Teoreanu I., Moldovan V., Nicolescu L., Durabilitatea Betonului. Editura Tehnic , 1982.
Editura Dacia, Cluj, 1979.
188. Trelea A., Popa R., ş.a. Tehnologia construc iilor. Vol. 1. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997.
189. Voigt Th., Shah S., NDT of Early Age Concrete with an Ultrasonic Wave Reflection Technique.
Center for Advanced Cement-Based Materials. Northwestern University, Evanston,
Illinois, 2003
190. Volumetric mixer standards of the volumetric mixer manufacturer bureau. USA, 2001.
191. Yvonne D., Mitchell’s Materials Technology. Longman 1996, Anglia.
192. Zamfirescu D., Postelnicu T., Durabilitatea betonului armat. Matrix Rom Bucureşti, 2003.
FIŞE TEHNICE
193. Barnagan & Associates, Inc. Fişe tehnice, USA, 2004.

194. British Institute of NDT, Anglia, 2004
195. CHUM. Fişe tehnice, Israel, 2004
196. Controls Ltd, Fişe tehnice, Italia, 2003.
197. DET NORSKE VERITAS, Fişe tehnice, Suedia, 2004.
198. Elba-Werk. Fişe tehnice, Germania, 2001.
199. Elcometer Instruments Ltd, Fişe tehnice, Anglia, 2000.
200. Flexcrete, Fişe tehnice, Anglia, 2002.
201. Humboldt Co., Fişe tehnice, SUA, 2002.
202. James Instruments Inc., Fişe tehnice, SUA, 2004.
203. Proqec, Fişe tehnice, Elve ia, 2003.
204. Tomografia de Hormigon Armado S.A., Fişe tehnice, Argentina, 2002.
205. WINGET. Fişe tehnice, Anglia, 2001.
LEGI
206. HG Nr. 261/1994 - Regulament privind conducerea şi asigurarea calit ii în construc ii.
207. HG Nr. 272/1994 - Regulament privind controlul de stat al calit ii în construc ii. M.Of.
193/1994.
208. HG Nr. 273/1994 - Regulament pentru recep ia lucr rilor de construc ii şi a instala iilor aferente.
209. HG Nr. 399/1995 - Regulament privind elaborarea reglement rilor tehnice în construc ii pentru
componentele sistemului calit ii. M. Of. 131/1995.
210. HG Nr. 766/1997 - Regulament privind urm rirea comport rii construc iilor în exploatare,
interven ii în timp şi postutilizarea construc iilor;
211. HG Nr. 399/1995 pentru aprobarea Regulamentului privind Elaborarea Reglement rilor tehnice
în Construc ii pentru Componentele Sistemului Calit ii.
212. HG Nr. 595/1997 pentru completarea Regulamentului privind Elaborarea Reglement rilor
tehnice în Construc ii pentru Componentele Sistemului Calit ii.
213. HG Nr. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construc ii. Regulament
privind Activitatea de metrologie în Construc ii; Regulament privind Conducerea şi
Asigurarea Calit ii în Construc ii.
214. HG Nr. 595/1997 pentru completarea Regulamentului privind Elaborarea Reglement rilor
tehnice în Construc ii pentru Componentele Sistemului Calit ii.
158
215. HG Nr. 766/1997 pentru aprobarea unor reglement ri privind calitatea în construc ii.
216. HG Nr. 877/1999 privind obligativitatea furnizorilor de materiale, elemente de construc ii şi
produse destinate construc iilor de a efectua încerc ri şi analize numai în laboratoare
autorizate.
217. HG Nr. 964/1998 privind aprobarea clasifica iei şi a duratei normale de func ionare a mijloacelor
fixe.
218. HG Nr. 1046/1996 privind înfiin area şi organizarea Comisiei Na ionale de Atestare a Maşinilor
şi Echipamentelor Tehnologice de Construc ii.
219. Legea Nr. 10/1995 privind Calitatea în Construc ii.
220. Legea Nr. 50/1991, republicata in 1997, privind Autorizarea Execut rii Construc iilor.
221. Legea Nr. 90/1996 privind protec ia muncii.
222. Legea Nr. 90/1996 privind Protec ia Muncii.
223. Legea Nr. 137/1995 privind Protec ia Mediului înconjur tor.
ACTE NORMATIVE ŞI REGLEMENT RI TEHNICE
224. ACI Committee Report, Guide of Concrete 309R-96 ACI Manual of Concrete Practice 1998. Part
2.
225. ACI Committee Report 308. Curing Concrete - State-of-the-Art, 5th Draft 10/94.
226. ACI 228.1R, In-Place Methods for Estimate Concrete Strength, American Concrete Institute,
Farmington Hills, MI, 1995.
227. ACI228.2R, Nondestructive Test Methods for Evaluation of Concrete in Structures, American
Concrete Institute, Farmington Hills, MI, 1998.
228. Asian Concrete Model Code, Part II – Materials and Construction, Level 1, 2001.
229. Euro-International Committee for Concrete-International Federation for Prestressing (CEB-FIP) -
The CEB-FIP Model Code 1990.
230. European Committee for Standardization. Draft of ENV 206, Concrete performance, production,
placing and compliance criteria.
231. CECW-EI. EC 1110-2-6052. Engineering and Design - Structural Design of Precast and
Prestressed Concrete for Offsite Prefabricated Construction of Hydraulic Structures,
2001.
232. ISO GUIDE 34: 1996: Quality System Guidelines for the Production of Reference Materials;
233. ENV 206, 1990. Concrete Performance, Production, Placing and Compliance Criteria.
234. NISTIR 6962. The Virtual Cement and Concrete Testing Laboratory Consortium. Annual Report
2002.
235. NIST GCR 97-715. Curing of High Performance Concrete: Annotated Bibliography.
236. GP 035-1998. Ghid de proiectare, execu ie şi exploatare (urm rire şi interven ii) privind protec ia
împotriva coroziunii a construc iilor de o el.
237. SR ISO 8423+C1/1997. Sequential sampling plans for inspection by variables for percent
nonconforming (known standard deviation) and with the incorporation of Technical
Corrigendum 1, Cor. 1:1993.
238. STAS 10107/0-90. Calculul si alc tuirea elementelor structurale din beton, beton armat si beton
precomprimat.
239. NE 003-97. Asigurarea cerin elor de calitate a construc iilor printr-o mentenan eficient a
maşinilor de construc ii.
241. NE 013-2002. Practice code for the execution of prefabricated elements.
242. C 16-84. Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucr rilor de construc ii şi a instala iilor
aferente.
243. C 26-85. Instruc iuni tehnice pentru încercarea betonului prin metode nedistuctive.
244. C 30-72. Instruc iuni tehnice pentru încercarea betonului cu sclerometrul Schmidt tip N.
245. C 54-81. Instruc iuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor.
159
246. C 56 - 85. Bul. constr. nr. 1-2 / 1986. Normativ pentru verificarea calit ii şi recep ia lucr rilor de
construc ii şi instala ii.
249. C 129-71. Instruc iuni tehnice pentru determinarea rezisten ei betonului prin metoda nedistructiv
combinat .
250. C 167-77. Norme privind cuprinsul şi modul de întocmire, completare şi p strare a c r ii tehnice
a construc iilor.
251. C 200-81. Instruc iuni tehnice pentru controlul calit ii betonului la construc ii îngropate, prin
metoda carotajului sonic.
252. C 205-81. Instruc iuni tehnice privind încercarea în situ prin înc rc ri statice, conform STAS
1336-80, a construc iilor civile şi industriale.
253. C 214-83. Îndrum tor pentru utilizarea dispozitivului FINT 2.
254. C 222-85. Instruc iuni tehnice privind utilizarea metodelor acustice prin şoc la controlul calit ii
elementelor prefabricate.
255. C 231-89. Instruc iuni tehnice privind folosirea metodei semidistructive prin smulgere de pe
suprafa a de determinarea rezisten ei betonului în lucrare.
256. C 236-91. Determinarea rezisten ei betonului din lucrare prin smulgere din profunzime.
257. C 244-93. Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construc iilor din beton
armat şi beton precomprimat.
258. U 9/1996. Normativ privind asigurarea cerin elor de calitate a construc iilor printr-o mentenan
eficient a maşinilor şi utilajelor de construc ii.
259. REMR Technical note CS-ES-1.10. Nondestructive testing of concrete with ultrasonic Pulse-
Echo, 1991.
260. PC-1/1990. Îndrum tor pentru diagnosticarea st rii de degradare şi metode de remediere şi
agresive pe baz de clor. BC 8-1994
261. STAS 790-84. Ap pentru betoane şi mortare.
262. STAS 1275-88. Încerc ri pe betoane. Încerc ri pe betonul înt rit. Determinarea rezisten elor
mecanice;
263. STAS 1667-76. Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lian i minerali.
264. STAS 1759-88. Încerc ri pe betoane. Determinarea densit ii aparente, a lucrabilit ii, a
con inutului de agregate fine şi a începutului de priz .
265. STAS 1799-88. Construc ii din beton. Tipul şi frecven a verific rilor calit ii materialelor şi a
betoanelor destinate execut rii lucr rilor de construc ii.
266. STAS 2386-1979. Agregate minerale uşoare. Condi ii tehnice generale de calitate.
267. STAS 2414-91. Încerc ri pe betoane. Determinarea densit ii, compactit ii şi porozit ii
betonului înt rit.
268. STAS 4606-1980. Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lian i minerali. Metode
de încercare.
269. STAS 2833-80. Încerc ri pe betoane. Determinarea contrac iei axiale a betonului înt rit.
270. STAS 3518-89. Încerc ri pe betoane. Determinarea rezisten ei la înghe -dezghe .
271. STAS 3519-78. Încerc ri pe betoane. Verificarea impermeabilit ii la ap .
272. STAS 3622-86. Cement concretes. Classification.
273. SR ISO 3951/1998: “Proceduri şi Tabele de Eşantionare pentru Inspec ia prin M surare pentru
Procent de Neconformit i”.
274. STAS 4606-80. Natural heavy weight aggregate for concrete and mortars with mineral binding
material. Testing method.
275. STAS 5440-1970. Betoane de ciment. Verificarea reac iei alcalii agregat.
276. STAS 5479-88. Încerc ri pe betonului proasp t. Determinarea con inutului de aer oclus.
277. STAS 6606/86. Defectoscopie cu radia ii penetrante. Examinarea radiografic a materialelor
metalice.
278. STAS 6652/82. Încerc ri nedistructive ale betonului.
160
279. STAS 6657/3-89. Concrete, reinforced concrete and prestressed concrete elements – procedures,
instrumentation and devices for characteristic geometry checks.
280. STAS 8539-1991. Defectoscopie cu pulberi magnetice.
281. STAS 8573-78. Waterproofing additive cement mortars.
282. STAS 8625-90. Mixed plasticized additive for concretes.
283. STAS 8619-1988. PH-metrie.
284. STAS 9552-1974. Defectoscopie ultrasonic . Examinarea îmbin rilor sudate prin topire.
285. STAS 9602-90. Reference Concrete. Specifications for manufacturing and testing.
286. STAS 10137-1987. Defectoscopie cu radia ii penetrante. Indicatori pentru stabilirea calit ii
imagini.
287. STAS 10214-1984. Defectoscopie cu pulberi penetrante.
288. SR ISO 3951/98. Sampling procedures and charts for inspection by variables for percent
nonconforming.
289. SR ISO 7870/1999. Fişe de Control. Ghid General şi Introducere.
290. SR ISO 7966/1999. Fişe de Control pentru Acceptare.
291. SR ISO 8258/1998. Fişe de Control Shewhart.
292. SR ISO 7966/1999. Acceptance control charts.
293. SR ISO 8258/1998. Shewhart control charts.
294. SR ISO 8423+C1/1997. Sequential sampling plans for inspection by variables for percent
nonconforming (known standard deviation) and with the incorporation of Technical
Corrigendum 1, Cor. 1:1993.
295. SR ISO 9000/1995 –Partea 2, 3: “Standarde pentru Conducerea Calit ii şi Asigurarea Calit ii”.
296. SR ISO 9001/1997: “Model pentru Asigurarea Calit ii în Proiectare, Dezvoltare, Produc ie,
Montaj şi Service”.
297. SR ISO 9002/1995. Model pentru Asigurarea Calit ii în Produc ie, Montaj şi Service.
298. SR ISO 9003/1995. Model pentru Asigurarea Calit ii în Inspec ii şi Încerc ri Finale.
299. SR 227/2-98. Cements. Physical tests. Determination of grinding fineness.
300. SR 227-4.86. Cements. Physical tests. Setting time determination.
301. SR 227/5- 96. Cements. Physical tests. Determination of hydration heat.
302. SR 388-95. Portland cement.
303. SR 667-2001. Agregate naturale şi piatr prelucrat pentru lucr ri de drumuri. Condi ii tehnice
de calitate.
304. SR 1500-96. Usual composite cements, type II, III, IV and V.
305. SR 3011-96. Cimenturi hidrotehnice şi cimenturi rezistente la sulfa i.
306. SR 6232-96. Cements, mineral admixtures and additives. Vocabulary.
307. SR 7055-96. White Portland Cement.
308. SR EN 196:1-95. Methods of testing cement. Determination of strength.
309. SR EN 196:3-97. Methods of testing cement. Determination of setting time and soundness.
310. SR EN 196-4:95. Methods of testing cement. Quantity determination of constituents.
311. SR EN 196:6-94. Methods of testing cement. Determination of grinding fineness.
312. SR EN 45001:1993. Criterii generale pentru func ionarea laboratoarelor de încerc ri.
313. SR EN 45013:1992. Criterii generale pentru organismele de certificare ce efectueaz cerificarea
personalului.
314. SR EN 196-2. Methods of testing cement. Chemical analysis of cement.
315. SR EN 571-1:1999. Examin ri nedistructive. Examin ri cu lichide penetrante. Partea 1. Principii
generale.
316. SR EN 583-1:2001. Examin ri nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 1. Principii
generale.
317. SR EN 583-2:2001. Examin ri nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 2. Reglajul
sensibilit ii şi al bazei de timp.
318. SR EN 583-3:2001. Examin ri nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 3. Tehnica prin
transmisie.
319. SR EN 583-4:2001. Examin ri nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 4. Examinarea
pentru detectarea discontinuit ilor perpendiculare pe suprafa .
161
320. SR EN 583-5:2001. Examin ri nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 5. Caracterizarea

şi dimensionarea discontinuit ilor.
Metode de eşantionare.
322. SR EN 932-3:C1. 1999. Încerc ri pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor.
Definirea repetabilit ii şi a reproductibilit ii.
324. SR EN 933-2:1998. Încerc ri pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor.
Partea 2: Analiza granulometric – Site de control, dimensiuni nominale ale ochiurilor.
325. SR EN 932-3:1998. Încerc ri pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor.
Partea 5: Determinarea procentului de suprafe e sparte în agregat.
Partea 7. Determinarea con inutului de elemente cochiliere. Procent de cochilii în agregat.
Partea 8: Aprecierea fine ii – Determinarea echivalentului de nisip.
Partea 9: Aprecierea fine ii – Încercare cu albastru de metilen.
330. SR EN 933-10: 2001. Încerc ri pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor.
Partea 10: Aprecierea fine ii – Determinarea granula iei filerului (cernere în curent de
aer).
331. SR EN 1097-1:1998. Încerc ri pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale
agregatelor. Partea 1: Determinarea rezisten ei la uzur (micro-Deval).
332. SR EN !097-4:2001. Încerc ri pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale
agregatelor. Partea 4: Determinarea porozit ii filerului uscat compactat.
333. SR EN 1097-5:2001. Partea 5: Determinarea con inutului de ap prin uscare în etuv ventilat .
334. SR EN 1097-7:2001. Partea 7: Determinarea masei volumice reale a filerului – Metode cu
picometru.
335. ISO 7031. Tests on concrete watertightness.
336. ISO 8402: 1994. Quality Management and Quality Assurance – Vocabulary.
337. ISO/FDIS 9000-2. (Final Draft International Standard) Quality Management and Quality
Assurance Standards - PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001, ISO
9002 And ISO 9003 (REVISION OF ISO 9000-2: 1993).
338. ISO 9812. Concrete consistency. Slump test.
339. ISO 9000-1: 1994. Quality Management and Quality Assurance Standards - PART 1: Guidelines
for Selection and Use.
340. ISO 9001: 1994. Quality Systems – Model for Quality Assurance in Design, Development,
Production, Installation and Servicing.
341. ISO 9000-2: 1993. Quality Management and Quality Assurance Standards - PART 2: Generic
Guidelines for the Application of ISO 9001, ISO 9002 And ISO 9003.
342. ISO 9000-3: 1991. Quality Management and Quality Assurance Standards - PART 3: Guidelines
for the Application of ISO 9001 To the Development, Supply and Maintenance of
Software.
343. ISO 9000-4: 1993. Quality Management and Quality Assurance Standards - PART 4: Guide to
Dependability Programme Management.
344. ISO 9002: 1994. Quality Systems - Model for Quality Assurance in Production, Installation and
Servicing.
345. ISO 9003: 1994: Quality Systems - Model for Quality Assurance in Final Inspection and Test.
346. ISO 9004-1. 1994. Quality Management and Quality System Elements - PART 1: Guidelines.
347. ISO 9004-2: 1991. Quality Management and Quality System Elements - PART 2: Guidelines for
Services.
348. ISO 9004-3: 1993. Quality Management and Quality System Elements - PART 3: Guidelines for
Processed Materials.
162
349. ISO 9004-4: 1993. Quality Management and Quality System Elements - PART 4: Guidelines
for Quality Improvement.
350. SR ISO 9000/1996. Partea 1: “Standarde pentru Managementul Calit ii şi Asigurarea Calit ii.
Ghid pentru Selec ie şi Utilizare”.
351. ENV – 206. Beton – nivele de performan , producere, punere în oper şi criterii de conformitate.
352. CEB – FIP / 1990, nr. 205, partea D. Tehnologia Betonului. EUROCOD 2 – “Calculul şi
alc tuirea structurilor din beton”.
163
TABELE DE CONVERSIE
TABELE DE CONVERSIE
1 m = 1650763,73 lungimi de und în vid ale radia iei care corespunde tranzi iei între
nivelele 2p10 şi 2d5 ale atomului de kripton 86
1 in = 25,4 mm (valoare exact )
0,1 daN/cm2 = 1 MPa = 1 N/mm2
1 kgf = 9,80665 N (valoare exact )
1 kgf m = 9,80665 N m = 9,80665 J
1 kgf s/m2 = 9,80665 Pa s
1 kgfm / s = 9,80665 W
1 kgf / cm2 = 0,980665 bar (valoare exact )
1 kgf / cm2 = 1 at = 0,980665 x 10 5 bar
1 kgf / m2 = 1 mm H2O = 0,0980665 mbar = 9,80665 Pa
1 Torr = 1,333224 mbar
1 bar = 9,8 N/cm2 = 0,098 N/mm2 = 9,8 x 102 daN
1 mm Hg = 1 Torr = 1,333224 mbar = 133,3224 Pa
1oC = (1oF-32)x5/9
1 CP = 0,735499 kW
Newton (N) = kg m/s2 = kilograme x 9.80665
Pascal (Pa) = N/m2
1 secund = durata a 9192631770 perioade ale radia iei corespunz toare tranzi iei între
cele dou nivele hiperfine ale st rii fundamentale a atomului de cesiu 113
164
PREFIXE SUBMULTIPLII ŞI MULTIPLII ALE SI
PREFIXE - SUBMULTIPLII ŞI MULTIPLII ALE S.I.

DE UNIT I DE M SUR
Nr. Prefixe
crt.
1 E (exa) = 10 18
2 P (peta) = 10 15
3 T (tera) = 10 12
4 G (giga) = 10 9
5 M (mega) = 10 6
6 K (kilo) = 10 3
7 h (hecto) = 10 2
8 Da (deca) = 10 1
9 d (deci) = 10 -1
10 c (centi) = 10 - 2
m (mili) = 10 -3
μ (micro) = 10 -6
11
12
13 n (nano) = 10 -9
14 p (pico) = 10 -12
15 f (femto) = 10 -15
16 a (atto) = 10 -18
165
LITERE GRECEŞTI UTILIZATE
LITERE GRECEŞTI UTILIZATE
Nr Litera Simbol
α, Α
crt.
1 Alfa
β, Β
γ, Γ
2 Beta
δ, Δ
3 Gamma
ε, Ε
4 Delta
ξ, Ζ
5 Epsilon
η, Η
6 Zeta
θ, Θ
7 Eta
ι, Ι
8 Teta
κ, Κ
9 Iota
λ, Λ
10 Kappa
μ, Μ
11 Lambda
ν, Ν
12 Miu
π, Π
13 Niu
ρ, Ρ
14 Pi
σ, Σ
15 Ro
φ, Φ
16 Sigma
ω, Ω
17 Fi
18 Omega
166

Controlul Calitatii Betoanelor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Controlul Calitatii Betoanelor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONTROLUL

Octavian George Ilinoiu

Calitatea materialelor de construc ii şi a construc iilor, se asigur şi se controleaz prin

Prof. univ.dr.ing. Radu Popa

De asemenea, autorul mul umeşte pentru asisten a şi sprijinul acordat, în documentare

PREFA ...............................................II 2.4. Apa de amestecare............................. 48

CUPRINS .............................................. VI CAPITOLUL 3. PRINCIPALELE

LIST DE TABELE ...........................XII 3.1. Principalele propriet i ale betonului în

3.2.4.4. Rezisten a la forfecare (for e 6.3. Metode acustice ............................... 102

6.9. Metode optice...................................136 BIBLIOGRAFIE GENERAL ......... 151

sec iune 320 μm (x 350); b. 10 μm ...... 33

Figura 2-16. Varia ia granulozit ii Figura 3-17. Creşterea rezisten ei la

amprent φ(mm) – rezisten la

CAPITOLUL 1. DURABILITATEA BETONULUI

1.1. CONSIDERA II GENERALE

Cunoaşterea cauzelor şi factorilor de degradarea a betonului şi betonului armat prezint

1.3. TIPURI PRINCIPALE DE DEGRAD RI PRIN COROZIUNE ALE

• cauze interne: reac ii alcalii-agregat, varia ii de volum, expansiuni ale unor

Figura 1-7. Detaliu beton degradat în urma

Figura 1-8. Detalii elemente de beton degradat

1.3.1. COROZIUNEA O ELULUI

Coroziunea o elului reprezint un caz de alterare a propriet ilor fizico – chimico -

varia iei umidit ii sau datorit caracteristicilor de exploatare a instala iilor);

Cauzele principale care conduc la degradarea arm turilor de o el sunt: natura şi

Tabel 1-3. Încadrarea gazelor în grupe, conform GP 035-1998

Dioxid de sulf SO2 0,10…5

Fenomenul de coroziune a arm turilor din o el prezint o complexitate foarte mare, el

Figura 1-10. Oxidare la temperaturi înalte Figura 1-11. Coroziune electrochimic

• coroziunea electrochimic (galvanic ) – metalele în contact cu solu ii de electroli i

Procesul de coroziune electrochimic implic în afar de prezen a metalului şi a

• coroziunea biologic (biocoroziune, biochimic) – mecanismele acestui tip de

- coroziune fisurat (sub presiune, fisurare

Figura 1-14. Coroziune în puncte

- coroziune de contact – formarea de elemente locale (produşi de coroziune);

Figura 1-15. Coroziune de Figura 1-16. Coroziune Figura 1-17. Coroziune în

Figura 1-18. Coroziune Figura 1-19. Coroziune Figura 1-20. Coroziune

- coroziune transcristalin – apari ia unor microfisuri datorate tensiunii dezvoltate în

• iniţierea coroziunii – perioad în care agen ii agresivi p trund pân la suprafa a

• propagarea coroziunii – perioada în care coroziunea se desf şoar cu o anumit

Viteza de dezvoltare a fenomenelor de coroziune asupra metalului, este influen at

Figura 1-23. Creşterea grosimii stratului de

A Sursă: Qian, S.Y

1.3.2. COROZIUNEA BETONULUI

Coroziunea betonului reprezint un caz de alterare a propriet ilor fizico – chimico -

• factori biochimici: mecanismele coroziunii biochimice depind de natura agen ilor ce o

Betonul aflat permanent sub apa marii.

Nr. crt. Natura agresivit ii f. slab slab intens f. intens

Nr. Clasa de expunere Regim de Sulina + Cap Midia

COROZIUNEA DATORAT CLORURILOR DE ALT ORIGINE DECÂT CELE DIN AP SAU

• Agresivitatea nu se încadreaz în limitele din tabelul 1-12.

• Agentul poluant con ine alte substan e chimice agresive.

Tabel 1-12. Agresivit ii chimice

NH4+ în mg/l ≥15…≤30 >30…≤60 >60…≤100

≥2000…≤3000 >3000…≤12000 >12000…≤24000

Moskvin V. M. (1952) a stabilit urm toarele mecanisme ale coroziunii betonului:

• coroziune de tipul I 2 , datorat dizolv rii unor produşi de hidratare a cimentului.

Conform PC-1/1990 coroziunea betonului se pot clasifica în:

• coroziune prin cristalizare, produs de solu iile concentrate de cloruri, în urma

const în cristalizarea s rurilor în porii betonului, cu m rire de volum, având ca rezultat

1.6. BIBLIOGRAFIE LA CAPITOLUL 1

CAPITOLUL 2. CARACTERISTICI DE COMPOZI IE

2.1. CONSIDERA II GENERALE

bine omogenizate, care după întărire are un aspect de conglomerat, cu rezistenţe