Suport de curs Ortopedie-Traumatologie- Nursing

M.I. Nina Podarascu

Notiuni de anatomia si fiziologia aparatului locomotor

Ortopedia - Traumatologia este specialitatea care se ocupa cu depistarea,

diagnosticarea, tratarea si recuperarea afectiunilor congenitale si dobandite,
traumatice ale aparatului locomotor.

Aparatul locomotor este format din sistemul osos si sistemul muscular.

Sistemul osos – raportat la principalele regiuni ale corpului cuprinde:
- Scheletul capului
- Scheletul trunchiului: coloana vertebrala, coaste , strn.
- Scheletul membrelor superioare: centura scapulara (clavicula, omoplat), brat
(humerus), antebrat (radius si cubitus), mana (carpiene si metacarpiene).
- Scheletul membrelor inferioare: centura pelviana (osul coxal), coapsa (femur),
gamba (tibie si peroneu), picior (tarsiene si metatarsiene).
Clasificarea oaselor:
- scurte (vertebre, tarsiene, carpiene);
- late (omoplat, oasele cutiei craniene);
- lungi (femur, tibie, radius);
- mixte cu forma neregulata ( osul maxilar, mandibular, temporal).
Structura oaselor:
- tesut osos compact (la oasele lungi acesta se gaseste in regiunea diafizei);
- tesut osos spongios (se gaseste in regiunea epifizelor);
- in axul diafizei se afla canalul medular in care se gaseste maduva osoasa;
- la periferia diafizei se gaseste o membrana conjunctiva numita periost.
Rolul sistemului osos:
- Sustine greutatea diferitelor parti ale organismului (coloana vertebrala).
- Protejeaza diferite organe (oasele cutiei craniana).
- Inlesneste miscarea corpului (rol de parghii)
- Depozit de calciu
Articulatiile sunt elementele care unesc oasele au rol in miscarea, se impart in :
- articulatii fixe (sinartroze);
articulatii mobile (diartroze).
Elementele unei articulatii sunt:
- Extremitatile osoase, cu fete articulare netede, plane sau bombate (escavate )si
sferice, care vin in contact si anexele ce intervin in unele articulatii exemplu meniscul
in articulatia genunghiului;
- Cartilajele articulare;
- Capsula articulara si ligamentele;
- Sinoviala care secreta lichidul sinovial, bursele seroase, tentoanele si muschii
articulari favorizeaza alunecarea si miscarea in articulatia respectiva.
Miscarile articulare sunt de alunecare, rostogolire, rasucire, rotatie, flexie/extensie.
Sistemul muscular este alcatuit din muschi scheletici (striati) si muschi viscerali
(netezi).
Muschii contin 75% apa, iar restul substante organice - proteine, glucide, lipide si
saruri minerale.
Structura muschilor striate:
- Corpul muschiului are in structura sa tesut muscular, tesut conjunctiv, vase de
sange, nervi.
- Tendonul – formatiune conjunctiva, care se gaseste la extremitatile muschiului
si prin care muschiul se leaga de os.
Anexele muschiului:
- Fasciile muscular care invelesc muschiul si au rol in functionalitatea
muschiului
- Tecile fibroase ale tendoanelor sau ligamente cu rol de a mentine tendonul in
pozitie normala cand muschiul se contracta
- Bursele sinoviale- formatiuni cavitare de-a lungul muschilor si tendoanelor,
acolo unde acestea trec peste proeminente osoase.
Muschii sunt organe active ale miscarii si au urmatoarele proprietati:
- extensibilitatea este proprietatea muschilor de a se along sub actiunea unei forte
- elasticitatea este proprietatea muschilor de a reveni la forma initiala;
- excitabilitatea este proprietatea muschilor de a raspunde la actiunea un excitant
mecanic,fizic, chimic; in organism excitantul natural este influx nervos;
- contractilitatea este proprietatea muschilor de a dezvolta o tensiune asupra
punctelor de fixare pe oase. Prin contractie muschiul se scurteaza si pune in miscare
parghiile osoase realizand miscarea.
Starea de contractie a muschilor se numeste tonus muscular.
Rolul muschilor scheletici:
- mentin pozitia verticala a corpului si inlesnesc deplasarea;
- viscerali prin contractia lor asigura indeplinirea functiilor organelor respective.
Functionalitatea aparatului locomotor a muschilor si oaselor se efectueaza ca niste
parghii de ordinul I, II sau III. .
Astfel de parghii se intalnesc:
- parghia de ordinul I in articulatia capului cu trunchiul; punctul de sprijin il constituie
articulatia dintre craniu sj coloana vertebrala, forta este data de muschii gatului, iar
rezistenta de greutatea oaselor fetei.
- parghia de ordinul II se intalneste la functionalitatea piciorului, prin
ridicarea corpului pe varful degetelor.
- parghia de ordin III este cea mai raspandita in aparatul locomotor si serveste pentru
miscarea de flexie, extensie si rotire a diferitelor segmente. In aceste miscari, muschii
antagonisti actioneaza astlfel ca un os sa indeplineasca rolul de parghie.

EDUCATIA PACIENTULUI PENTRU PREVENIREA AFECTIUNILOR

LOCOMOTORII
- Alimentatie echilibrata:
o Unii factori nutritionali au effect asupra troficitatii cartilagiului (acizii grasi
nesaturati)
o O alimentative hiperglucidica duce la crestere greutatii corporale
constituent un factor determinant si agravant al afectarii articulatiilor
- Evidatarea sedentarismului: inactivitatea duce la scaderea amplitudinii miscarii
si la scaderea fortei musculare
- Evitarea efortului fizic excesiv: duce la aparitia tendinitelor, a durerilor
musculare
- Evitarea frigului: poate exacerba focare de infectie latenta
- Respectarea unor reguli inaintea efortului fizic:
o Antrenament progresiv
 o Incalzire inainte de efortul propriu-zis
o Oprire periodica a efortului pentru recuperare
- Pozitia corecta in timpul unor activitati: ridicarea unor greutati de jos cu
ambele maini si cu genunchii intinsi constituie un factor agresiv pentru coloana
- Mentinerea posture si aliniamentului correct al corpului pot prevenii deviatii ale
coloanei
- Tratarea deviatiilor coloanei vertebrale si a altor deficient inca din copilarie
- Tratarea infectiilor microbiene si virale
- Evitarea mersului prelungit pe teren accidentat
- Evitarea ortostatismului prelungit
- Purtarea de incaltaminte adecvata si comoda
- Mentinerea capacitatii de efort prin mers pe jos, activitati sportive exercitii
fizice cu regularitate
- Evitarea traumatismelor:
o Montarea de bare pe peretii laterali si indepartarea obstacolelor pentru
pacientii cu tulburari de vedere, varstnici, cu tulburari de echilibru
o Folosirea covoarelor antiderapante in baie
o Purtarea echipamentului de protective adecvat
o Prevenirea accidentelor rutiere, casnice
- Evitarea factorilor care contribuie la aparitia osteoporozei: dieta bogata in
calciu, fumat, consum excesiv de cafea, extes de proteine

Evaluarea morfofunctionala a ap. Locomotor

- Evaluarea integritatii sist. Osteo-muscular

- Evaluarea pozitiei corpului si a membrelor
- Evaluarea mobilitatii articulatiilor – se va face pt fiecare articulatie
in parte, notand orice discomfort acuzat
- Evaluarea gradului de independent in efectuarea activitatilor zilnice
- Evaluarea capacitatii de deplasare si de transfer de pe o suprafata
pe alta – se va nota siguranta executiei
- Evaluarea tolerantei la effort – inainte si dupa activitatea
desfasurata se va masura fctiile vitale
- Prelevarea de produse biologice si patologice prin punctie
articulara, punctie osoasa, rahidiana, biopsie.
- Exam de laborator din sange, urina
- Exam radiologice – Rx simpla, mielografie, CT, artrografie.
- Exam. Cu izotopi radioactive – scintigrafie osoasa
- Explorari functionale – electromiograma
- Examinari endoscopice – artroscopia.

INVESTIGATII PARACLINICE IN ORTOPEDIE

PUNCTIA ARTICULARĂ

- Scop: se face cu scop explorator, evacuator si terapeutic. Deoarece sinoviala

are o capacitate de resorbtie redusa, evacuarea reprezinta o masura
terapeutica foarte buna in caz de hidrartroza, hemartroza.
- Hidrartroza –prezenta apei într-o articulatie.

- Hematroza =prezenta sângelui într-o articulatie.

- PUNCTIA OSOASA

- Patrunderea cu un ac prin stratul cortical pana in spongioasa unui os, realizand astfel
o comunicare intre cavitatea medulara si mediul extern.

- Scopul:

- • explorator- punctia oaselor se executa pentru a extrage maduva osoasa

hematogena, in vederea stabilirii structurii compozitiei maduvei, precum si a studiului
elementelor figurale ale sangelui in diferite faze ale dezvoltarii in cursul imbolnavirilor
organelor hematopoetice;

- • pentru recoltare de biopsie se extrage un mic fragment de tesut osos; in caz de

suspiciune de tumora osoasa este necesar examenul histopatologic;

- • terapeutic - punctia osoasa se face in vederea administrarii unor medicamente

(antibiotice), lichide hidratante si nutritive.

- PUNCTIA STERNALĂ

- Pentru punctia sternala, bolnavul se aseaza culcat pe spate, cu trunchiul usor ridicat.
Asistenta aseaza un suport sub torace, o perna tare sau o patura facuta sul.

- Scopul:

- - explorator - recoltare de maduva rosie pentru examen histopatologic. Cantitatea

de maduva necesara este 0,5 -1 ml.

- Sternul poate fi punctionat la nivelui manubriului sau al corpului la inaltjmea coastei a IV-
a sau a V-a; in spatiul al II- lea sau al III- lea intercostal, putin in afara de linia mediana.

- Locul ales pentru punctie va fi spalat, la nevoie se rad pilozitatile, apoi dezinfectat cu
alcool iodat. Se face anestezie locala a tesuturilor moi cu novocaina 2 - 4 % la adultj.

- Punctia osoasa se efectueaza de medic, care dupa instalarea efectului anesteziei va

punctiona sternul si va aspira cu seringa maduva osoasa rosie ; se vor efectua frotiuri,
se eticheteaza, se trimite la laboratorul de hematologie

-
 - INVESTIGATII IMAGISTICE

- PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A

SISTEMULUI OSTEO-ARTICULAR

- I. Explorarea radiologică a sistemului osteo-articular se efectuează de

către medic prin radiografii. Citirea (interpretarea) radiografiilor se face la
negatoscop

- Scop: studierea morfologiei osului şi funcţionalităţii unor articulaţii osoase din

sistemul osteo-articular pentru stabilirea diagnosticului de luxaţie, fractură sau
alte afecţiuni care modifică structura osului (ex. tumoră sau distrofie osoasă).

Pregătirea - se anunţă pacientul şi i se explică necesitatea tehnicii, precum

psihică a pa- şi condiţiile în care se efectuează (examinarea în obscuritate şi
cientului cu ajutorul unor aparate speciale)
Pregătirea fizică -se dezbracă regiunea ce urmează a fi examinată
a pacientului -la femei, părul lung se leagă pe creştetul capului
-se îndepărtează mărgelele şi lănţişoarele de la gât cât şi
obiectele radioopace din buzunar
-se ridică pansamentul (dacă există) de pe regiunea ce urmează
a fi explorată
-unguentele sau alte forme medicamentoase se îndepărtează
prin spălare cu alcool sau benzină
-dacă membrul examinat nu poate fi menţinut fără atele în poziţia
necesară, se vor folosi atele transparente pentru raze X se
administrează pacientului un medicament analgezic, în cazul în
care mişcările îi provoacă dureri ( fracturi, luxaţii, artrite acute)
-se efectuează o clismă evacuatoare, în cazul radiografiei oaselor
bazinului; nu se execută în traumatisme recente
-se administrează substanţe de contrast după ce în prealabil s-a
făcut testarea pacientului, sau se umple cavitatea articulară cu
aer sau oxigen, pentru evidenţierea cartilajelor articulare – daca
medicul solicită
-se ajută pacientul să se aşeze şi să păstreze poziţia indicata de
Ingrijirea dupa medic în funcţie de regiunea ce se examinează
tehnica - se ajută pacientul să se ridice de pe masa de radiografie şi sa
se îmbrace
-pacientul este condus la pat
-examenul radiologie efectuat se notează în foaia de observație
(şi data)

- II. COMPUTER - TOMOGRAFIA pune in evidenta leziunile la nivelul aparatului

locomotor, osteoarticular mult mai precoce.

- Computer - tomografia are o mare utilizare in traumatologie:

- - este utila in explorarea fracturilor de bazin, permitand vizualizarea tridimensionala a

leziunilor;

- - a facut posibila stabilirea mai exacta a locului fracturii, marimea si deplasarea

fragmentelor de fractura, leziunile sacro-iliace, decat la radiografia - standard;
- - CT poate evidentia leziunile asociate fracturilor de bazin de exemplu un hematom
pelvin situat retroperitoneal;

- - În fracturile de coloana vertebrala CT. este extrem de utila deoarece indica cu

precizie locul leziunilor vertebrale cervicale sau toracolombare;

- - În urgenta la bolnavii politraumatizati care au leziuni craniene, asociate cu leziuni

rahidiene si pelvine, numarul si calitatea datelor furnizate de CT si rapiditatea obtinerii
lor, permite evitarea numeroaselor examene radiologice clasice ca si mobilizarea
inutila a acestora.

- III. ECOGRAFIA:

- - la aparatului locomotor este limitata deoarece ultrasunetele nu pot penetra osul

intact. Se poate folosi totusi la urmarirea procesului de consolidare a fracturilor.

- IV. SCINTIGRAMA OSTEO - ARTICULARA:

- - se executa cu radio- izotopi Technetiu, Galiu, Cupru, TC difosfat;

- - se foloseste la identificarea necrozelelor, tumorile osoase si

metastazelor osoase. În acest caz se poate efectua scintigrama întregului
schelet.

- V. IMAGINE PRIN REZONANTA MAGNETICA (RMN sau IRM) reprezinta

explorarea sistemului osteo- articular prin rezonanta magnetica nucleara.

- Scopul:

- - depistarea afectiunilor coloanei vertebrale - hernie de disc, tumori, leziuni ale

vertebrelor si alte leziuni morfologice neelucidate radiologic;

- - la nivelul articulatiilor mari genunchi, sold precizeaza leziunile existente la diferite

structuri os, cartilaj, menisc, ligamente.

- VI. ARTROSCOPIA

- Examenul endoscopic al articulatiilor prin care se observa direct interiorul

unei articulatii mari, a ligamentelor, a cartilajelor, a meniscului la articulatia
genunchiului depistandu-se eventualele leziuni. Se pot practica biopsii prin
 prelevare de tesuturi bolnave pentru examen histopatologic de sinoviala,
ligamente, tendoane, cartilaj. Artroscopia reprezinta si o metoda de a practica
interventii chirurgicale de catre medicii specialist ortopezi.

- Endoscopia cavitaților articulare (artroscopie) se face dupa principiile

endoscopiilor în general în conditji de perfecta asepsie în sala de operate.

- Scop:

- - explorator -artroscopia reusește sa vizualizeze direct eventualele alterari

morfologice, precizand sediul, extinderea și efectuare de biopsiei;

- - terapeutic - tratament chirurgical endoscopic

- Termografia computerizata - studiaza diferențele de temperatura de pe diferite

zone ale suprafetei cutanate ale organismului prin analiza razelor infraroșii
emanate. Termistorul sesizeaza diferentele de temperatura de 0,1 grade Celsius.
Zonele detectate se înregistreaza sub forma de hațji termografice prin metoda
fotografica în diferite culori( roșu pentru zonele cu temperatura mai mare, albastru
pentru zone cu temperatura scazuta). Conectarea unui calculator la aparatul de
detectare si înregistrare a temperaturii se numește termografie computerizata.

- Avantaje: pune în evidentă procesele inflamatoare din orice parte a organismului în

faza precoce.

- Electromiografia este explorarea funcționala a mușchilor; se aplica la explorarile

sistemului nervos.

- Goniometria este investigatia de testarea mobilitatii articulare. Determinarea

gradului de mobilitate se face cu ajutorul goniometrului, un aparat simplu, care
exprima în grade unghiul de deschidere a mișcarilor într-o articulatie.
Determinarea mobilitatii articulare se face separat pentru miscari active si pasive,
iar gradul de mobilitate se citește pe goniometru și se raporteaza la valorile
normale ale mișcarii în articulatia respectiva.
 Particularităţi de îngrijire a pacientului cu afecţiuni ale aparatului
locomotor
Circumstanţe de apariţie a afecţiunilor aparatului locomotor
- procese inflamatorii:
- bursită (bursa este un sac cu lichid care protejeaza capetele articulare
ale oaselor si se suprapune muschilor sau intre oase si tendoane),
- tendinită
- focare de infecţie amigdaliene, dentare, bronşice determină afecţiuni
reumatismale, care, după vindecare pot lăsa leziuni sinoviale, cartilaginoase,
poliarticulare
- infecţii amigdaliene, panariţii, furunculi, infecţii tegumentare - superficial pot
constitui locuri de plecare a infecţiei spre sistemul osos.
- infecţii bacilare (bacilul Koch) produc tuberculoza ososasă şi osteoarticulară
- tulburări hormonale- in menopauză apare osteoporoza
- excesul sau lipsa hormonului de creştere duce la leziuni ale
osului şi cartilajului
- afecţiuni metabolice- diabetul perturbă metabolismul ţesutului conjunctiv şi
articular
- accidente rutiere ,casnice, la locul de muncă - fracturi, entorse, luxaţii, rupturi de
tendoane, ligament, muşchi
Factori de risc declanşatori sau agravanţi:
-vârsta:- la naştere copiii pot prezenta malformaţii congenital la nivelul aparatului
locomotor (picior strâmb, luxaţie de şold, polidactilie (mai multe degete).
- la copii sunt frecvente fracturile si deformările după rahitism
- in perioada pubertăţii pot apărea tulburări de creştere, tumori osoase,
deformări ale coloanei vertebrale (cifoză-acentuarea curbăturii normale a
coloanei vertebrale, scolioză-coloana are aspectul literei S, lordoza-sau
spate in şa)
- la adulţi sunt frecvente fracturile, luxaţiile, afecţiunile osteo-articulare de
natură infecţioasă
- la vârstnici apar frcvent fracturi şi afecţiuni osteo- articulare cu evoluţie
severă
- sexul: - luxaţia coxo –femurală congenitală se întâlneste mai des la fetiţe
 - la femei în perioada de menopauză apare osteoporoza, spondiloza
- la bărbaţi este mai frecventă osteopatia deformantă
-condiţii de habitat- frigul accentuează durerile articulare si muscular
-ocupaţia- la fotbalişti –ruptura de menisc
- la pianisti- tenosinovite
- la jucătorii de tenis- epicondilita
- alimentaţia exagerată- obezitatea afectează articulaţiile, coloana vertebrală,
ingreunează recuperarea
- imobilizarea unui segment:- atrage după sine atrofii musculare, rigiditate
articulară
- malformaţii congenitale
Manifestări de dependenţă(semene şi simptome)
 bursită( inflamaţia bursei seroase)
-sindrom inflamtor (durere locală, tumefacţie, căldură locală, roşeaţă)
-febră
- limitarea mişcării
 epicondilită şi tendinită( inflamaţia tendoanelor)
-durere localizată de obicei la cot accentuată la apăsarea sau mişcarea de
supinaţie şi pronaţia mâinii
-edem al cotului
 osteomielită( infecţie osteo-articulară produsă cu ocazia unor traumatisme
deschise, intervenţii chirurgicale, plăgi prin arme de foc)
-dureri la nivelul articulaţiei, exacerbată la apăsare sau mişcare; obligă
pacientul să adopte poziţia antalgică
-febră ridicată
-frison
-puls accelerat
-impotenţă funcţională
-slăbiciune, oboseală
-V.S.H crescut
-leucocite crescute
 osteoporoza(scăderea masei osoase)
-fragilitate osoasă,
 -fracturi frecvente
-deformări osoase (cifoză, scolioză) prin tasarea sau deformarea vetebrelor
-calcemie scăzută
-hipercalciurie
 osteopatia deformantă (boala Paget)-deformarea progresivă a oaselor, de
etiologie neclarificată
-dureri osoase (frecvent la oasele gambei, coloana vertebrală, bazin) de
intensitate redusă
-deformări osoase prin îngustarea spaţiilor medulare şi deformarea osului în
exterior sau sub acţiunea greutăţii datorită scăderii rezistenţei oaselor
-căldură locală
 tuberculoză osoasă şi osteoarticulară (infecţia cu bacilul Koch la nivelul
unui os sau a unei articulaţii)
-simptomele apar insidios
-fenomene generale: scădere ponderală, debilitate, oboseală, inapetenţă,
subfebrilităţi, transpiraţii nocturne
a) osteoartrita tuberculoasă a coloanei vertebrale
-durere locală în regiunea dorso-lombară; intensificată şi permanentă după
apariţia deformărilor osoase, mai frecvent noaptea
-contractură musculară pe părţile laterale ale vertebrelor afectate care duce
la imobilizarea zonei în timpul mişcărilor
-deformări osoase la nivelul coloanei vertebrale
-modificări ale conformaţiei toracelui
-impotenţă funcţională
-paralizia membrelor inferioare (complicatia evolutiei bolii)
b)osteoartrita tuberculoasă coxo-femurală
- durere intensă localizată în regiunea şoldului,care iradiază uneori spre
genunchi
-mers cu dificultate (schiopătat) prin evitarea antrenării depline a circulaţiei
-atrofii musculare la nivelul feselor
-abces rece în zona fesieră
 ruptură muscular
-durere intensă apărută brusc
-hematom între capetele muşchiului ca uramre a lezării vaselor sangvine
 -deformare la nivelul rupturii cu o depresiune în dreptul hematomului
- echimoză

20.09

Problemele pacientului

-disconfort – durerea este prezenta in majoritatea afectiunilor ap. Locomotor,

indifferent de intensitatea ei, durerea atenueaza dorinta pacientului de a desfasura
o activitate si predispune astfel la complicatiile imobilizarii.
Ex. Discomfort din cauza durerii, a imobilizarii in aparat gipsat, unor pozitii
terapeutice (extensie, tractiune) sau deformarilor osoase.
-diminuarea mobilitătii fizice poate fi rezultatul durerii neameliorate, a neutralizarii
unor segmente anatomice, a rigiditatii articulare, care impiedica efectuarea unor
miscari.
-potential de accidentare la pacientii cu un segment anatomic imobilizat, la cei
care nu utilizeaza mijloacele auxiliare in timpul deplasarii sau efectuarii unor
activitati.
-perturbarea imaginii de sine si deficit de autoîngrijire – diminuarea functiei
locomotorii (consecinta multor tulburari osteo-musculare) atrage dupa sine scaderea
capacitatii de a efectua unele activitati. In aceasta situatie, la multi pacienti scade
motivatia de a face ceva, de a-si satisface nevoile fiziologice fundamentale, de a
accepta modificarea dinamicii familial, schimbarea locului de munca.
-perturbarea imaginii corporale – la pacientii cu deformari vizibile, cu amputatii ale
unui segment de corp. Pierderea unui membru constituie o drama psihologica,
pacientul fiind in situatia de a infrunta pierderea locomotorie, invaliditate pe viata,
schimbare in activitatea sociala.
-potential de complicatie- la pacientii imobilizati la pat, exista riscul
aparitieimcomplicatiilor tegumentare, gastro-intestinale, cardiorespiratorii, renale.
- anxietate – este prezenta la multi pacienti si este legata de iminenta interventiei
chirurgicale, accentuarea deformarilor, pierderea unui segment corporal,
intensitatea durerii, scaderea capacitatii de efectuare a activitatilor cotidiene.

In cazul traumatismelor severe pacientii pot avea si probleme legate de raspunsul

sistemic, in functie de organele afectate.
 Ex.
- Alterarea respiratiei pt traumatismele toracice
- Alterarea perfuziei tisulare la nivel cerebral pt traumatisme cranio-cerebrale
Alterare senzoriala pt traumatisme vertebra-medulare.
27.09.

Obiective

- se va tine cont de tipul si stadiul afectiunii si ceilalti factori care pot influienta
realizarea lor (varsta, starea mental, emotional, etc)

- In general ele vor viza:

-îmbunătătirea pozitionării corpului în timpul activitătii (reeducare posturala)

-minimalizarea efectelor imobilizării(organice si psihosociale)

-mentinerea tonusului muscular

-cresterea tolerantei la efort

-obtinerea independentei în satisfacerea nevoilor si îndeplinirea rolului

social

-prevenirea diminuarii conceptului de sine (imagine de sine, imagine

corporală)

Interventii:

Pacienti cu tendinită:

-repausul regiunii

-infiltratii locale

-tratament simptomatic pentru amelioararea durerii si a inflamatiei

-observarea aparitiei unor semne legate de limitarea miscării

-educatia pacientului să evite activitătile care cauzează exacerbarea

procesului inflamator timp de 4-6 săpt.

Pacienti cu osteopatie deformantă:

 tratament simptomatic în vederea alinării suferintelor si a tulburărilor
organice ce apar în cursul evolutei bolii (tulburări respiratorii, renale, cardiace)

- încurajarea pacientului să efectueze exercitii pentru prevenirea atrofiilor

musculare si a rigiditătii articulare

-educarea pacientului:

- să fie precaut în timpul miscării pentru evitarea fracturilor

- privind importanta mentinerii independentei si a rolului social

Pacienti cu osteoporoză:

- administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic

- educarea pacientului:

- să efectueze zilnic miscare

- să doarmă pe un plan dur cu o pernă subtire sub cap

- să aibă o alimentatie echilibrată bogată în calciu si vitamine

Pacienti cu TBC osteo-articular:

- îngrijiri pre si postoperatorii la pacientii cu artroplastie

- îngrijiri specifice la pacientul imobilizat în aparat gipsat

- administrarea tratamentului medicamentos specific (tuberculostatice,

analgezice etc)

- respectarea măsurilor de asepsie în efectuarea tehnicilor

- alimentatie echilibrată, vitamine

- îngrijirea riguroasă a tegumentelor

- efectuarea miscărilor pasive pentru prevenirea atrofiilor musculare

- pozitionarea corectă în pat

- aplicarea măsurilor de prevenire a efectelor imobilizării

Pacienti cu ruptură musculară

- imobilizarea regiunii în pozitie relaxantă, pentru rupturile incomplete

 - îngrijiri pre- si postoperatorii la pacientii cu ruptură completă, care
necesită tratament chirurgical

- administrarea tratamentului prescris de medic

Ingrijirea pacientului imobilizat în aparat gipsat

Aparatele gipsate imobilizează bolnavul ceea ce poate duce la atrofii muscular

,favorizează formarea trombozelor și emboliilor, de aceea în cazul imobilizări
membrelor inferioare, unde este posibil, se aplică aparat gipsat pentru mers.

Un aparat gipsat incorect aplicat poate duce la escare de decubit, necroze,

paralizii, sau vindecări în poziții vicioase a osului.

Se urmărește:

- apariția durerii, apare când reducerea fracturii nu este corectă, când ap.gipsat este
scurt și nu asigură imobilizarea capetelor osoase rupte,

- culoarea tegumentelor din jurul ap.gipsat, care în caz de stază sunt ceanotice și în
caz de ischemie palide

- temperatura si aspectul extremităților (degetelor)

- mișcarea la nivelul segmentelor distal (tulburări în mișcarea degetelor indică

compresiunea sau lezarea unor trunchiuri nervoase)

- mirosul emanat la nivelul aparatului gipsat( mirosul fetid denotă prezența escarei
de decubit sau infecția plagii)

Asistenta medicală:

- ajută pacientul în satisfacerea nevoilor fundamentale

- aplică măsurile de combatere a efectelor imobilizării

- educă pacientul asupra modului de folosire a mijloacelor auxiliare de deplasare și

de schimbare a poziției, modului de efectuare a unor mișcări fără a pejudicia
procesul de vindecare

-îl ajută să efectueze exerciții în perioada de recuperare

04.10

Îngrijirea pacientului cu extensie, tracțiune

- verificarea frecventă a dispozitivului de tracțiune

- verificarea poziției membrului in functie de tractiune

- plasarea unei perne pt a impiedica alunecarea

- urmărirea culorii și temperaturii membrelor, sesizarea oricăror modificări apărute

- aplicarea măsurilor de prevenire a complicațiilor imobilizării

- ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale

- support psihic: încurajarea pacientului, indepartarea sentimentului de neputinta.

- educația pacientului:- necesitatea tracțiunii pt. vindecarea membrului afectat

- modul de realizarea a amplitudinii mișcărilor permise

- poziționarea corectă a corpului în timpul tracțiunii

Îngrijirea pacientului cu amputație

-suport psihic al pacientului și familiei:

- incurajarea pacientului sa-si priveasca bontul

- mod de abordare a implicatiilor psiho-sociale a amputatiei

- existent posibilitatii protezarii

- existent fenomenului de “membru fantoma”| care poate fi ignorant in cazul

protezarii

- educarea pacientului în ceea ce peivește modul de pansare a bontului

și prevenirea contracturilor prin poziționarea corectă a segmentului.

11.10