Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bazele Stiintei Nursingului
Bazele Stiintei Nursingului
Medicina arhaică
- arheologia medico-istorică
- etnoiatria
Paleopatologiane arată bolile de care a suferit omul primitiv dintre care cele mai
multe există şi astăzi (cele osoase).
Partea magică era ajutată şi de obiectele magice: amulete (fragmente de os, dinţi
de animal, pietre semipreţioase), figurine (antropomorfe, zoomorfe) purtate în
scop profilactic, talismane (cu anumite semnificaţii), tatuaje, măşti etc.
Acum 5000 ani, în lume, diferite populaţii reuşesc să realizeze primele societăţi
urbane din istorie.
– fiind demnitar, arhitect, preot medic si astrolog era considerat si zeu vindicator
- crezut că aparţine celor 6 scrieri ermetice medicale din cele 42 ermetice care au
fost anunţate de Clement Flavius
papirusul Flinders-Petri(Kahun)
- datat 2200-2100 BC
papirusul de la Londra
- in vechiul imperiu Chaldeean s-au gasit la Sumer urme ale unor mari constructii
urbanistice, cu amenajari igienice
Medicina sumeriană este una de tip sacerdotal, religios; există zeităţi cu atribute
medicale (Ninisina-zeiţa medicinei, Gula-marea zeiţă a oamenilor cu părul negru).
La Ninive, tot în tablete de lut, există date referitoare la 250 plante medicinale,
180 medicamente de origine animală şi medicamente de origine minerală (au fost
identificate prin traducerea tabletelor aflate acum la British Museum).
În codul de legi al lui Hammurabi(primul cod de legi cunoscut,), există 9 articole
referitoare la practica medicală, la cea a chirurgiei; unde sunt menţionate
recompense şi pedepse în funcţie de clasa socială a medicului şi pacientului. In
textele cuneiforme au ramas dovezi despre civilizatia asiriana si practicile de
ingrijire, prescieri terapeutice, descrieri anatomice , alaturi de formule magice.
Existenta unor azile si orfelinate, cit si asistenta gratuita a saracilor sunt dovezi ale
primelor preocupari pentru asistenta sociala. Referirea este însă limitată la
anumite practici. Nu există etică sau deontologie medicală.
CIVILIZATIA INDIANA
1. Etapa vedică
Atava Veda
Ayur Veda
Sama Veda
În Atava Vedaeste descrisă pentru prima oară malaria, alături de ciumă, variolă,
holeră, epilepsie, delirium tremens, reumatism, gută. Tratamentele propuse se
bazează pe plante medicinale. („soma” trata aproape orice afecţiune).
2. Etapa brahmanică
Întreaga natură (macro şi micro-cosmos) este creaţia lui Brahma, zeul suprem,
izvor de energie magică, ce străbate toate elementele cu această energie. Lumea
e formată din 5 elemente şi este guvernată de 5 forţe. Ideea centrală a religiei
brahmanice este aceea a transmutaţiei şi reîncarnării, fiecare fiinţă se află într-o
perpetuă transformare (se naşte, trăieşte şi moare pentru a se reîncarna şi a
reîncepe ciclul).
Societatea este foarte strict ierarhizată, în 5 caste: 2 de conducători militari şi
religioşi (medic!), profesiuni libere, meşteşugari şi paria (sclavi).
Zeul medicinei este reprezentat de Ateyor, căruia Brahma însuşi i-a destăinuit
toate cunoştinţele legate de boli.
CIVILIZATIA CHINEZA
Încă din urmă cu 5000 ani, în văile fluviilor Huang He şi Yang Tze, a apărut o
civilizaţie urbană, cu o scriere ideografică, de aproximativ 3200 caractere
(astăzi aprox.150). Nu s-au păstrat decât pe oase, carapace de broască
ţestoasă. Unii autori o studiază la Evul Mediu.
Chinezii atribuie toate descoperirile efectuate de-a lungul timpului unor împăraţi
legendari (Fu Xi, Huang Ti, Che Hong)
- prima scriere medicală din China („Cartea schimbărilor”), scrisă sub formă de
dialog între medicul curţii imperiale şi împăratul respectiv.
În funcţie de mai multe criterii (vârstă, sex, anotimp etc.), sunt descrise 200 tipuri
diferite de puls, dintre care 26 prevestesc moartea. S-au descoperit figurine din
vechea Chină cu semne de locuri unde pot apărea boli.
3. Medicina romană
- momentul de apogeu îl reprezintă „secolul de aur al lui Pericle” (sec. V-IV BC)
Terapia este naturistă (Hipocrate este cel mai de seamă reprezentant al şcolii de
la Kos). Există ideea de har, de talent, căci „dacă ai un har, poţi să practici
medicina, dacă acesta lipseşte, totul este zadarnic”.
Hipocrate
- exponent al şcolii din Kos
Colecţia include scrieri ale unor medici aparţinând diferitelor şcoli din Grecia
Antică.
- lucrări de patologie generală (aer, apă, epidemii, „despre bolile omului” etc.)
Medicina şi chirurgia formau un tot (acest lucru rezultă din lucrările de chirurgie),
dar totuşi chirurgia era apanajul unor categorii de meşteşugari, neconsideraţi
medici. Dintre lucrări amintim cele despre fracturi, luxaţii, articulaţii dar şi cea
referitoare la litotomia pentru îndepărtarea calculilor vezicali.
Starea de boală (discrazia) era definită ca un dezechilibru între umori, produs prin
influenţa unor factori etiologici (sunt incriminaţi în special factorii negativi din
mediul extern). ! Unui medic îi este recomandat ca atunci când se duce într-o
zonă, să evalueze diferiţi parametrii meteorologici. Alţi factori consideraţi
patogeni sunt obiceiurile sau poziţiile vicioase, modurile de iluminare a locuinţelor
etc.
- metodele mitomagice
Medicina elenistică
şcoala metodicilor
Celsiusa lăsat o enciclopedie vastă, despre toate cunoştinţele din acea vreme
Galen este, alături de Hipocrate, cel mai mare medic din antichitate
- a învăţat la Alexandria
- cea mai mare greşeală a sa a fost concepţia asupra circulaţiei sângelui („dute-
vino şi se amestecă în inimă”)
4. Medicina în Renaştere
Medicina bizantină
- în Imperiul Roman de răsărit, cu capitala la Bizanţ (apoi Constantinopol)
În anul 325 la Niceea, la primul sinod, biserica creştină s-a decis să preia grija
îngrijirilor medicale umane. S-au închis templele dedicate zeilor vindecători,
deschizându-se instituţii de caritate creştină, pe specialităţi şi tipuri de boli.
În etapa de asimilare, mai ales la Bagdad, dar şi la Damasc (iniţial), apoi la Cairo;
se realizează o veritabilă şcoală de traduceri în limba arabă a lui Hipocrate,
Oribazius, Galen, Dioscoride.
Tradiţia bizantină a spitalului (întemeiat de Vasile cel Mare - 370) a fost preluată,
cel mai celebru fiind spitalul din Bagdad. Cei mai mulţi medici erau creştini, dar
numele creştine nu s-au păstrat, arabii dându-le nume noi. Medicul lui Mahomed
a fost un nestorian(Nestorfost patriarh al Constantinopolului, declarat eretic şi
refugiat în Iran, la Edessa. Majoritatea însoţitorilor acestuia erau medici, care apoi
au întemeiat spitalele din Harada, Pur).
Ali Al Bas este autorul unui tratat enciclopedic care se referă la clasici (ierarhizaţi)
şi la experienţa clinică proprie.
Cel mai important rămâne însă Avicena, din ale cărui lucrări amintim „Canonul
medicinei” (ultima mare sinteză a întregului câmp al medicinei, realizată de o
singură persoană; cea mai limpede şi clară dintre sintezele Evului Mediu),
„Poemul medicinei” - o colec]ie de 5 cărţi, după cum urmează:
anatomia, fiziologia
etica şi deontologia
istoria medicinei
2. medicamentele simple
3. medicina internă
5. medicamentele compuse
Avicena (980-1037) era tadjic (un popor nordic), a fost un mare poet, filozof,
teolog; primul mare geograf şi geolog, muzician.
Europa Occidentală
- patologie, terapeutică
- chirurgie
Anatomia
- după publicarea tratatului se refugiază la Madrid, unde apare ediţia a II-a (1555)
- este condamnat ca eretic la moarte prin ardere pe rug, dar pedeapsa este
comutată într-o călătorie la Ierusalim (pe drum este mâncat de rechini în Marea
Mediterană)
- descrie foarte bine sifilisul (Sifile a fost un păstor pedepsit pentru că iubea fata
pe care o iubea şi zeul; vindecat apoi prin remediul propus de Fracastoro, care
descrie astfel în versuri tratamentul)
Paracelsius
- a făcut şi chirurgie, chiar dacă din punct de vedere religios îi era interzis
Chirurgia în Renaştere
Referitor la circulaţia sangvină, s-au parcurs următorii paşi de-a lungul timpului:
III. Galenc redea că în inimă sângele arterial se amestecă cu cel venos prin porii
interventriculari
V. Primul care a pus sub semnul întrebării teoria lui Galen a fost Vesal, care în
ediţia a 2-a (1555) arată că nu există nici un orificiu interventricular
Saltul calitativ este făcut prin introducerea metodelor noi de calcul, a metodelor
inductive de cercetare (Fr. Bacon) precum şi a celor instrumentale, experimentale.
Descoperirile recente ale fizicii (! fraţii Bernoulli au fost medici), studiile pe
modele in vitroau ajutat mult medicina să progreseze.
- nu a văzut capilarele
ITALIA
- a stat timp de aproape 40 ani mult timp pe o balanţă, efectuând măsurători ale
propriului corp, descoperind astfel perspiraţia pulmonară
Dacă sec. XVII a rămas cunoscut drept „secolul circulaţiei”, sec. XVIII este cel „al
luminii”,„al raţiunii”. Medicii recurg la mai puţine metode paraclinice (în afară de
termometru, celelalte aparate - pulsilogiu, microscop - nu dau imagini constante).
- semnele bolii sunt rezultate ale faptului că anima face eforturi pentru a readuce
organismul la starea normală şi nu trebuie combătute, indiferent de intensitatea
lor.
5. Teoria homeopatiei(Hanemann)
3. Mortonasistă, dar consideră drept cea mai eficientă metodă cea care foloseşte
eterul sulfuric, procedeu rapid adoptat şi în Europa. Prima operaţie reuşită
folosind eterul sulfuric a avut loc la 16 octombrie 1846