Sunteți pe pagina 1din 12

PROIECT DE CURS

LA DISCIPLINA

ECONOMIE

Tema

” CEREREA”

Student: Gheorghe Nicolae Cristian

Anul: I

Program de studii: AA

Constanta 2021

Pag.1
CEREREA
CUPRINS

1.Cererea .Legea cererii (pag. 3- 10)

2.Conditiile cererii (pag.11)

3.Bibliografie (pag.12)

Pag.2
1.CEREREA . LEGEA CERERI

Cererea reprezintă nevoile de bunuri si servicii care se satisfac prin intermediul


pietei, adică prin vânzare-cumpărare. Cererea are drept suport puterea de
cumpărare a oamenilor; de aceea, ea exprimă , în același timp, cantitatea de bunuri
si servicii cerute, la un moment dar, la prețurile existente, considerând date
veniturile și preferințele cumpărătorilor. Cererea poate fi:

-individuală, adică din partea unui singur cumpărător la un bun economic sau la
altul;

-totală, adică din partea tuturor cumpărătorilor la bunul sau serviciul respectiv;
-agregată sau globală care exprimă ansamblul cererii din partea tuturor
cumpărătorilor și la toate bunurile și serviciile existente; aceasta se exprimă în
forma bănească, fiind astfel posibile măsurarea și compararea.Cererea este o
categorie economica ce exprima, in anumite conditii social-istorice nevoia socala.
Este o forma de concretizare a nevoii sociale fara a se identifica cu aceasta.
Cererea este numai o parte a nevoii sociale, determinata de marimea mijloacelor
banesti, de puterea de cumparare de care dispun membrii societatii. Ea reprezinta
partea solvabila a nevoii sociale, respectiv acea parte care poate fi satisfacuta de
piata. Reiese ca intre cerere si nevoia sociala relatiile sunt de subordonare, ca de la
parte la intreg. Explicatia o gasim in faptul ca trebuintele umane sunt intodeauna
cu un pas inaintea posibilitatilor pe care le are societatea pentru a le satisface. In
calitatea ei de categorie a economiei de schimb, cererea reprezinta cantitatea totala
dintr-un anumit bun, pe care agentii economici sunt dispusi sa o cumpere de pe
piata, intr-o anumita perioada de timp, pentru anumite niveluri de pret, celelalte
variabile fiind presupuse stabile.

Pag.3
Paul Heyne sublinia in mod expres faptul ca cerea este conceptul ce leaga
cantitatile solicitate in vederea achizitionarii, de sacrificiile ce trebuie facute de
cumparatori pentru a obtine aceste cantitati.

Cererea este un act individual, ea poate fi privita ca cerere pentru un produs


sau un serviciu anume, pentru o industrie sau cererea pentru o firma, respectiv
pentru productia ei, insa formarea preturilor depinde de confruntarea cererii totale
cu oferta totala a bunului sau serviciului respectiv.

In viata economica cererea apare sub diferite aspecte, cum ar fi: cererea de marfuri,
de servicii, de consum, cerere solvabila, nesolvabila, complexa, curenta, periodica,
rara, efectiva, potentiala, derivata. Uneori cererea este confundata cu cantitatea
ceruta, insa cererea pentru un anumit bun nu se poate formula doar cantitativ, ea ne
apare ca o relatie intre doua variabile: pretul si cantitatea ceruta.

Astfel exista intotdeauna un sir de preturi si un sir de cantitati pe care agentii


economici ar dori sa le achizitioneze la fiecare din preturile respective.

Deplasarea de la un rand al specificatiei la altul, trebuie inteleasa ca o


modificare a cantitatii cerute la anumite niveluri de pret si nu ca o modificare a
cererii. Astfel reducerea pretului unitar determina procesul de extindere a cererii, in
timp ce cresterea pretului unitar genereaza o contractie a cereri.

Dimensiunea cererii pentru un anumit bun, precum si dinamica acesteia sunt


determinate de nivelul si dinamica pretului bunului respectiv.

Deci, intre schimbarea pretului unitar al unui bun si modificarea cantitatii


cerute din bunul respectiv exista o relatie de cauzalitate, care reprezinta de fapt
continutul legii generale a cererii. Factorii sau conditiile care influenteaza cererea
in cazurile cind nivelurile de pret unitar nu se modifica sunt urmatoarele:

Pag.4
-pretul altor bunuri; veniturile indivizilor; perspectiva (asteptarile) privind
evolutia pietii; gusturile

1.    Preţul altor bunuri. Bunurile,în raport cu un anumit bun se clasifică în:

a)      Bunuri substituibile, sunt acelea care satisfac aceleaşi nevoi


sau trebuinţe ca şi bunul în discuţie. Când preţul unui bun
substituibil creşte, curba bunului în discuţie se deplasează spre
dreapta şi invers

b)      Bunuri complementare, sunt acele bunuri care în consum se


folosesc împreună. Când preţul unui bun complementar faţă de
altul scade, curba cererii pentru bunul iniţial se va deplasa spre
dreapta.

c)      Bunuri neînrudite. Modificarea preţului la un bun neînrudit cu


bunul iniţial, nu influenţează în nici un fel curba cererii la bunul
iniţial.   Bunuri neînrudite. Modificarea preţului la un bun
neînrudit cu bunul iniţial ( bunul X ), nu influenţează în nici un fel
curba cererii la bunul iniţial.

  2. Veniturile. Modificarea veniturilor individuale influenţează curba cererii


în funcţie de natura bunurilor. Din acedt punct de vedere distingem două tipuri de
bunuri şi anume: a) bunuri normale; b) bunuri inferioare.

a)      Bunurile normale sunt acelea pe care indivizii le atrag mai mult în


consum pe măsura creşterii veniturilor lor. Curba cererii pentru un bun
normal se va deplasa spre dreapta, respectiv creşte cantitatea cerută,

Pag.5
atunci când veniturile individuale cresc. Invers, când venitul individual
scade, curba cererii se va deplasa spre stânga, respectiv scade cantitatea
cerută.

b)      Bunuri inferioare. Un bun inferior este acela pe care indivizii îl cer


atunci cînd nivelul veniturilor lor sunt mai reduse, decît atunci cînd
nivelul veniturilor lor sunt mai mari. ( De pildă, s-a constatat că oamenii
care dispun de venituri mici mănîncă mai multă pâine şi cartofi decât
oamenii cu venituri ridicate ). Faptele arată că oamenii au tendinţa să
reducă consumul la bunurile inferioare, atunci cînd se înregistrează
creşterea veniturilor lor la un anumit nivel. Curba cererii
individuale        ( deci şi cantitatea cerută ) la un bun inferior se va
deplasa spre dreapta dacă veniturile sunt la un nivel scăzut şi se va
deplasa spre stânga odată cu creşterea veniturilor de la un anumit nivel în
sus. Invers, când venitul personal scade, curba cererii individuale pentru
un bun inferior se va deplasa spre dreapta până ce venitul va atinge un
anumit nivel, de la care punct, o scădere în venituri va cauza deplasarea
curbei spre stânga.

3.Perspectiva privind evoluţia pieţei. 

Se referă la ceea ce  individul se aşteaptă în viitor, referitor la toate


bunurile si faptele,relevante ptr situatia lui economica. De exemplu, o perspectivă
de creştere a preţului unui bun oarecare, ce intră frecvent în consumul personal,
generează, în prezent, o creştere a cererii. Deci, pentru bunul respectiv, curba
cererii se deplasează spre dreapta.

Pag.6
4.Gusturile. 

Dacă au loc modificări în gusturile indivizilor, acestea se vor reflecta în mod


direct în cerereade bunuri şi, implicit, în deplasarea curbei cererii.

Elasticitatea cererii exprima sensibilitatea cererii la modificarea unuia


din factori de influenta.

Cum cererea este, in primul rind, dependenta de pret, elasticitatea ei se


raporteaza, in principal, fata de pret.

Elasticitatea cererii este prezenta, atunci cind coeficientul de


elasticitate este mai mare de cit 1.

Cererea este elastica - atunci cind la un anumit procent de modificare a


pretului, procentul de modificare a cantitatii cerute este mai mare.
Cererea este inelastica – atunci cind la un anumit procent de modificare a
pretului rezulta un procent mai mic de modificare a cantitatii cerute.
La procentul de modificare a pretului corespunde acelasi procent de
modificare a cantitatii cerute, se spune ca cererea are elasticitate
unitara, deoarece coeficientul de elasticitate (Ce) este egal cu 1.
Deci, elasticitatea cererii fata de pret exprima raportul dintre miscarea
cererii si modificarea preturilor, proportia modificarii cererii in
conditiile cresterii sau scaderii pretului cu un procent. Elasticitatea
cererii se poate determina nu numai in functie de pret, dar si de venit. Ea

Pag.7
reflecta proportia in care cererea pentru diverse produse se schimba odata cu
modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor, ceilalti factori raminind
constanti.

Specialistii in domenuiu, evidentiaza existenta a trei factori principali care


influenteaza elasticitatea:

1.Gradul de substituire al produselor . Daca pretul unui bun oarecare creste


el devine mai scump fata de bunurile substituibile lui. Este firesc ca cererea
pentru acest bun sa scada si, in mod corespunzator, sa creasca cererea pentru
bunurile substituibile. Invers, daca pretul unui bun scade, el va deveni mai
ieftin decit bunurile substituibile lui. In acest caz, cererea pentru el va creste
si, in mod corespunzator, va scadea cererea pentru bunurile substituibile.Cu
cit gradul de substituire in raport cu un bun oarecare este mai mare, cu atit va
fi mai mare elasticitatea cererii pentru bunul respectiv. Invers, cu cit gradul
de substituire este mai mic, cu atit va fi mai mica elasticitatea

2.Ponderea venitului cheltuit pentru cumpararea unui bun in totalul


veniturilor. In general, cererea pentru un bun este mult mai elastica, cu cit
este mai mare partea din venit alocata pentru cumpararea bunului respectiv
(celelalte conditii ramin neschimbate). Desigur, exista diferentieri intre
bunuri din acest punct de vedere. Sunt bunuri pentru care creste ponderea
cheltuielilor pentru cumpararea lor pe masura ce creste venitul si bunuri a
caror pondere scade pe masura ce creste venitul. De exemplu, in conditiile
unor venituri banesti mari, ponderea cheltuielilor pentru procurarea de
bunuri alimentare, sau chiar de bunuri materiale se reduce, in schimb creste
ponderea cheltuielilor pentru servicii social-culturale, bunuri de lux, s.a.

Pag.8
3.Perioada de timp de la schimbarea pretului. Cind pretul unui bun
oarecare se modifica este necesar sa treaca un anumit timp pina ce toti
cumparatorii vor cunoaste noua situatie si, mai ales, pina ce isi vor adapta
comportamentul lor de consumatori ai bunului respectiv. Deci, elasticitatea
cererii pentru un bun va fi mai mare intr-o perioada lunga de timp, decit intr-
o perioada scurta, deoarece cumparatorii au mai mult timp sa se adapteze la
schimbarea de pret. Exista trei
exceptii:
Efectul Giffen – la o crestere generala a preturilor familiile cu venituri mici
sporesc cererea pentru bunurile de consum curente, in detrimentul altor
bunuri mai scumpe.

Efectul Veblen – consumul ostentativ sau de tip snob, cu cat este mai mare pretul
unui anumit bun de consum cu atat creste cererea pentru el la o anumita categorie
de consumatori. Tot potrivit acestui efect creste cererea odata cu pretul pentru un
anumit bun crezandu-se ca un pret mai mare inseamna si o calitate mai ridicata

fectul speculatiei – consta in cresterea cererii la bunurile a caror pret creste de


teama cresterii in viitor si mai mult a preturilor.

Legea generala a cererii este valabila pentru bunurile normale si pentru


majoritatea bunurilor inferioare. Pentru unele bunuri inferioare, cresterea preturilor
este insotita de o extindere a cererii iar reducerea preturilor de o contractie a
acesteia.Paradoxul Giffen poate fi explicat prin cele doua efecte generale ale
cresterii pretului unui bun si anume: cresterea cantitatii cerute din alte bunuri, ale
caror preturi nu au crescut (efectul de substituire) si reducerea venitului real
(efectul de venit). Pentru bunurile inferioare, intre modificarea veniturilor reale si
cantitatea ceruta exista o relatie inversa. Cand pretul unui bun inferior creste, iar

Pag.9
efectul de venit este mai mare decat efectul de substituire, cantitatea ceruta creste.
Exista situatii care numai aparent contrazic legea generala a cereri: efectuarea
cumparaturilor dupa criteriul economisirii de timp, de proximitate, compensandu-
se diferenta de pret prin alocarea timpului economisit altor activitati; cresterea
pretului poate fi insotita de o crestere a calitatii, cantitatea ceruta crescand,
deoarece diferenta de pret va fi compensata de diferenta de calitate castigata;
cresterea pretului poate fi insotita de o crestere a calitatii , in situatia cresterii
venitului, a numarului de cumparatori, a preferintelor. Legea cererii implică
o curbă a cererii în pantă descendentă , cantitatea cerută să crească odată cu
scăderea prețului. Există cazuri teoretice în care legea cererii nu se menține, cum ar
fi bunurile Giffen, dar exemplele empirice ale unor astfel de bunuri sunt puține și
între ele. Ca atare, legea cererii este o generalizare utilă pentru modul în care se
comportă marea majoritate a bunurilor și serviciilor.

Intuitiv, legea cererii are mult sens - dacă consumul indivizilor este determinat de
un fel de analiză cost-beneficiu, o reducere a costului (adică prețul) ar trebui să
scadă o serie de beneficii de care un bun sau un serviciu are nevoie pentru a aduce
consumatorului pentru a merita cumpărarea. Acest lucru, la rândul său, implică
faptul că reducerile de preț cresc numărul de bunuri pentru care consumul este în
valoare de prețul plătit, astfel încât cererea crește.

Pag.10
2 .CONDITIILE CERERII

Intr-o perioada determinata de timp, cererea pentru un anumit bun poate sa creasca

sau sa scada in functie de evolutia conditiilor cererii, considerandu-se ca nivelul

cererii nu se modifica.

Principalii factori care determina cresterea sau reducerea cererii pe piata unui

anumit bun sunt:

a) Modificarea veniturilor banesti ale consumatorilorIn cazul bunurilor

normale cresterea venitului va determina o crestere a cererii, iar scaderea

veniturilor o reducere a cererii.

In cazul bunurilor inferioare intre venituri si cerere exista o relatie negativa,


majorarea veniturilor determinand o  reducere a cererii, iar scaderea veniturilor, o
crestere a cererii pentru aceste bunuri.
b) Modificarea pretului altor bunuri
In situatie in care bunurile A si B sunt substituite, intre modificarea pretului
bunului A si evolutia cererii pentru bunul B exista o  relatie pozitiva.
In cazul in care bunurile sunt complementare, intre schimbarea pretului bunului A
si evolutia cererii pentru bunul B, exista o relatie negativa.
c) Numarul de cumparatori
Intre numarul de cumparatori si cererea pentru un anumit bun exista o relatie
pozitiva.

Pag.11
BIBLIOGRAFIE

1.Manual Economie pentru clasa a XI-a, Editura Economică, 2000

2. Dobrota N. “Economia Politică” Economică Bucureşti 1997

3.Munteanu V.A. “Economia Politică” Fundaţiei Chemarea Iaşi 1994

4.Creţoiu Gh. “Economie Politică” Bucureşti 1995

Pag.12

S-ar putea să vă placă și