Conceptul de îngrijiri de sănătate comunitare

Asistentul medical comunitar este o extensie a clientului şi un bun cunoscător al

îngrijirilor ce trebuie oferite acestuia.
Îngrijirile de sănătate comunitare pot fi definite ca “asistarea persoanei în practicile de
autoîngrijire în vederea menţinerii propriei sale stări de sănătate”.
Asistentul medical o extensie a medicului ,el fiind primul contact direct cu pacientul
atunci când acesta are nevoie de îngrijire. Prin stabilirea relaţiei cu pacientul, asistentul medical
îl ajută pe acesta să recunoască şi să-şi exprime nevoile de sănătate colaborând cu acesta la
alegerea căii cele mai adecvate pentru de a le satisface.
Preocuparea primordială a îngrijirilor de sănătate comunitare trebuie să fie aceea de a
ajuta individul şi familia acestuia să-şi îndeplinească activităţile şi cerinţele vieţii de zi cu zi şi să
conştientizeze măsura în care acestea afectează sau sunt afectate de sănătate sau de boală şi, în
acelaşi timp, să ia în considerare comportamentul individual” asistentul medical comunitar are
rolul de a cântări modul în care individul este capabil să suporte şi să se adapteze la viaţa de zi cu
zi. Individul este văzut ca o balanţă care pe un taler are activităţile şi cerinţele vieţii zilnice iar pe
celălalt taler resursele de adaptare şi sistemul său de suport. Această balanţă se înclină într-o
parte sau alta în măsura în care ele sunt afectate de sănătate, de boală sau de experienţe asociate.
Activităţile zilnice sunt considerate acele evenimente obişnuite şi comportamentele pe
care acestea le implică din partea individului în cursul celor 24 de ore.
Cerinţele zilnice au aspecte personale, diferite de la individ la individ şi determină
priorităţile, alegerile, rutinele şi paşii.
Resursele de adaptare reprezintă capacităţile personale: tărie, duritate, conştiinţă,
dorinţă, capacitate senzorială, curaj, creativitate, abilitatea de rezolvare a problemelor şi
modelele de adaptare anterioare.
Sistemul de suport este reprezentat de mediul extern şi forţele personale care imprimă
individului stilul de viaţă. Din acest sistem de suport fac parte familia, anturajul, condiţiile de
locuit, situaţia materială şi toate celelalte influenţe externe cum ar fi vecinii, mass-media,
transporturile, mediul ecologic şi legislaţia.
Stilul de viaţă reprezintă totalitatea metodelor de a trăi ale unui individ adesea
evidenţiate prin preferinţe şi mod de acţiune ce se sprijină pe resursele de adaptare şi pe sistemul
de suport. El înglobează astfel, o serie de caracteristici particulare fiecărui individ: preferinţa
pentru independenţă opusă dependenţei, niveluri de stres înalte opuse celor joase, spontaneitate şi
schimbare opuse structurării şi regularităţii, extravertire opusă introvertirii, avansare rapidă
opusă celei lente şi activitate psihică complexă opusă celei reduse. Aceste preferinţe sunt
transpuse în reacţiile particulare atât faţă de rutine cât şi faţă de evenimentele neobişnuite.
În general, majoritatea persoanelor sunt într-un echilibru instabil, balanţa putând fi
oricând înclinată, într-un anumit grad, sub acţiunea multiplelor variabile cum ar fi: o locuinţă
nesănătoasă, stresul zilnic, starea de confort sau de inconfort fizic, psihic, social pe care o
resimte persoana respectivă, etc. Pentru asistentul medical comunitar aceste reacţii particulare ale
indivizilor constituie o bază pentru aprecierea stării de sănătate a acestora.
Aprecierea datelor obiective sau subiective şi identificarea problemelor clientului se face
pornind de la echilibrul care există între activităţile şi cerinţele zilnice, pe de o parte, şi
posibilităţile reale ale resurselor personale şi ale sistemului de sprijin de a le face faţă, pe de altă
parte.
 Cadrul pentru îngrijirile de sănătate comunitare
Caracteristicile practicii
Concentrarea practicii se face mai degrabă pe profilaxie decât pe îngrijirea curativă.
Intensificarea practicii pe promovarea, menţinerea şi recuperarea sănătăţii
individului, familiei şi comunităţii.
Ideile cheie
Asigurarea şi susţinerea serviciilor în folosul familiei şi comunităţii.
Deservirea tuturor clienţilor indiferent de vârstă.
Centrarea atenţiei pe întreaga populaţie.
Colaborarea cu alte discipline.
Încurajarea colaborării clientului la activităţile de promovare a sănătăţii.
Îngrijirea clienţilor în toate fazele de boală cât şi după realizarea stării de sănătate.
Înţelegerea celor trei niveluri de prevenire: primar, secundar şi terţiar şi acordarea îngrijirilor
corespunzătoare fiecărui nivel.
Elementele practicii
Promovarea unui stil de viaţă sănătos.
Susţinerea educaţiei pentru sănătate.
Înţelegere şi pricepere în practica îngrijirilor de sănătate.
Îndrumarea eforturilor sistemului de îngrijire a sănătăţii către sprijinirea clientului în toate
problemele de sănătate.
Tratarea tulburărilor şi afecţiunilor prin intervenţii directe şi indirecte de îngrijire.
Susţinerea serviciilor directe de îngrijire pentru clienţii bolnavi incluzând îngrijirea la domiciliu,
diagnosticarea tulburărilor şi educaţie privind starea de sănătate şi starea de boală. Aceste servicii
directe presupun implicarea într-o relaţie personală cu clientul.
Susţinerea serviciilor indirecte cum ar fi asistenţă specializată acordată clienţilor cu probleme de
sănătate, înfiinţarea de noi servicii de îngrijire a sănătăţii comunitare, participarea la planificarea
şi dezvoltarea resurselor comunitare, consultarea cu toţi membrii echipei, dezvoltarea de
programe care să corecteze condiţiile comunitare necorespunzătoare, ş.a.
Promovarea recuperării
Reducerea incapacităţii clientului şi redarea funcţiei afectate.
Organizarea pe grupuri în funcţie de handicap.
Recunoaşterea nevoii de recuperare a clienţilor cu handicap şi a persoanelor în vârstă.
Sprijinirea serviciilor comunitare.
Identificarea problemelor de sănătate din comunitate.
Stabilirea diagnosticului.
Planificarea serviciilor
Susţinerea serviciilor primare de îngrijire a sănătăţii.
Sprijinirea serviciilor primare de îngrijire a sănătăţii prin dezvoltarea rolului asistentului medical
practiciene.
Aprecierea nevoilor şi evaluarea serviciilor.
Recunoaşterea importanţei evaluării în analizarea şi îmbunătăţirea îngrijirii sănătăţii comunitare.
Recunoaşterea priorităţilor în asigurarea serviciilor pentru sănătate.
Necesitatea ca evaluarea să se facă pe un singur caz sau pe un singur nivel din program
 Definirea îngrijirilor de sănătate comunitare după American Nurses Association
(ANA).
Acţiuni de bază
Sintetizarea practicilor de îngrijiri de sănătate şi sănătate publică.
Implicarea în promovarea şi păstrarea sănătăţii populaţiei.
Sprijinirea îngrijirii generale globale.
Promovarea îngrijirii continue şi nu episodice.
Scopuri promovarea sănătăţii, educaţia pentru sănătate, menţinerea sănătăţii,
coordonarea îngrijirii sănătăţii clientului, familiei şi comunităţii.
Beneficiari indivizii, familiile, grupurile.
Definiţia O.M.S. (Organizaţia Mondială a Sănătăţii)
Nursing-ul este o parte integrantă al sistemului de îngrijire al sănătăţii cuprinzând:
promovarea sănătăţii; prevenirea bolii; îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, psihic, handicapaţi)
de toate vârstele, în toate unităţile sanitare, aşezările comunitare şi în toate formele de asistenţă
socială
.