Principiul egalităţii şanselor are în vedere asigurarea unui sistem care dă dreptul fiecărui elev

în parte să descopere şi să valorifice la maximum potenţialul de care dispune. Aplicarea acestui

principiu impune: obligativitatea învăţământului general şi existenţa trunchiului comun, în măsură
să asigure elevilor accesul la "nucleul" fiecărei componente a parcursului şcolar.

Principiul flexibilităţii şi al parcursului individual vizează trecerea de la învăţământul pentru

toţi la învăţământul pentru fiecare. Acest lucru poate fi realizat prin descentralizarea curriculară.
În învăţământul obligatoriu numărul total de ore alocat prin planurile-cadru variază între un
minim
şi un maxim. Planurile-cadru prevăd de asemenea, pentru majoritatea obiectelor de studiu, o plajă
orară ce presupune un număr de ore minim şi unul maxim. Această variabilitate permite
concretizarea la nivelul şcolii a planului-cadru prin schemele orare.

Tot la învăţământul obligatoriu curriculumul la decizia şcolii (CDS), urmăreşte să coreleze mai
bine resursele şcolii cu dorinţele copiilor, contribuind în final la valorizarea fiecărei şcoli, la
crearea unei personalităţi proprii acesteia prin diferenţierea ofertei de educaţie. Diferenţierea
creată
în acest mod între şcoli este echilibrată prin prezenţa în plan a trunchiului comun.
6. Principiul racordării la social presupune ca planurile să fie astfel concepute încât să
favorizeze
tipuri variate de ieşiri din sistem. Conform principiului racordării la social, în vederea asigurării
legăturii optime dintre şcoală şi cerinţele sociale, este necesar ca, pe termen mediu, bacalaureatul
să asigure în mod real diplome diferite ca specializare, singurele în măsură să ofere posibilitatea
accesului direct la specializarea universitară. De asemenea, pentru a veni în întâmpinarea
reorientării elevilor, este necesar să existe pasarele de trecere de la o filieră/profil/specializare la
alta, în diverse puncte ale parcursului şcolar