UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL : SIBIU

DISCIPLINA:
Drept judiciar comparat

Referat
Cooperarea Judiciara Internationala Penala

COORDONATOR:
CONF. UNIV.DR. PETICĂ-ROMAN CORINA

Student :Pandia Ion Nicușor

Anul : IV ID

1
 INTRODUCERE

Odată cu deschiderea frontierelor,criminalitatea transnaţională a dobândit o

amploare din ce în ce mai mare ,singurul instrument eficient de a răspunde acestui
fenomen îl constituie cooperarea judiciară internaţională în materie penală. În
prezent,criminalitatea organizată sub diversele sale forme a depăşit limitele
teritoriale ale unui singur stat ,manifestându-se de cele mai multe ori pe teritoriul
mai multor state sau chiar continente1.Acest considerent,a făcut ca statele lumii să
accepte un efort conjugat în lupta împotriva criminalităţii ,sub toate aspectele sale.
Cooperarea judiciară internaţională în materie penală este o componentă
importantă a capitolului 24 al negocierilor de aderare a României la Uniunea
Europeană- Cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne . În cadrul
procesului de integrare a României în spaţiul de libertate,securitate şi de justiţie al
Uniunii Europene s-a stabilit obligativitatea asimilării normelor europene în
materia cooperării judiciare.
În calitate de stat membru al Uniunii Europene ,România este obligată să-şi
perfecţioneze propriile structuri de cooperare ,iar cadrul legislativ trebuie să
corespundă necesităţilor de apărare a cetăţenilor,respectând drepturile şi libertăţile
acestora. În încercarea sa de a şi alinia legislaţia cu cea europeană, Parlamentul
României a adoptat legea nr. 302/2004 ,care stabileşte cadrul juridic în domeniul
cooperării internaţionale în materie penală.Astfel,s-a realizat o armonizare a cadrului
juridic intern în domeniu cu cele mai noi instrumente comunitare în materie şi se
asigură şi o reglementare unitară a diferitelor forme de cooperare judiciară
internaţională în materie penală.Datorită formelor noi ale criminalităţii
transnaţionale ,acquis-ul în domeniul cooperării judiciare internaţionale în materie
penală se află într-o continuă evoluţie. România a ratificat cele mai importante

1
Alexandru Boroi, Ion Rusu ,Cooperarea judiciară internaţională în materie penală,Editura C.H. Beck,
Bucureşti,2008,p.4

2
instrumente multilaterale în domeniul asistenţei judiciare internaţionale în materie
penală .
De a lungul timpului,ţara noastră a încheiat numeroase înţelegeri bilaterale privind
asistenţa judiciară internaţională în materie penală.

CAPITOLUL I

Aspecte generale privind cooperarea judiciară internaţională în materie

penală

Secţiunea I- Importanţa şi necesitatea cooperării judiciare internaţionale

în materie penală

Încă din antichitate,în special în domeniul militar şi comercial au existat

preocupări privind cooperarea internaţională ,care cu trecerea timpului s-au dezvoltat
şi diversificat,în funcţie de interesele comune existente la un moment dat între
diferite state. Relaţiile internaţionale care s-au realizat de a lungul timpului au dus
la dezvoltarea societăţii umane,a statelor şi a naţiunilor lumii.Principiul respectării
independenţei şi suveranităţii statelor,precum şi a dreptului lor intern a stat la baza
cooperării internaţionale.Cooperarea statelor s-a efectuat în baza unor instrumente
juridice bilaterale sau multilaterale ,cu caracter zonal,regional sau
universal,reprezentate de acorduri,convenţii,tratate etc. Încrederea reciprocă într-un
cadru instituţional bine reglementat a constituit apariţia şi dezvoltarea cooperării
internaţionale.
În contextul dezvoltării societăţii,în ansamblul său ,s-a conturat tot mai accentuat
o creştere a criminalităţii ,atingând apogeul prin proliferarea unor forme ale crimei
organizate pe teritoriul mai multor state,cum sunt: cele legate de traficul de droguri
sau carne vie,arme,pirateria acvatică şi maritimă,acte de terorism etc.Intensificarea şi
perfecţionarea acţiunilor specifice de identificare,prindere şi tragere la răspundere
penală a autorilor unor infracţiuni constituie un aspect semnificativ în activitatea de
prevenire şi combatere a criminalităţii.În vederea îndeplinirii şi ocrotirii scopurilor
meschine,organizaţiile criminale se folosesc de creşterea turismului internaţional,de

3
politica de liberalizare a a emigraţiei,de expansiunea comerţului liber,de tehnologia
avansată în comunicare,şi mai ales de tehnica spălării banilor 2.Terorismul
internaţional este un fenomen cu o amploare ridicată in ultimul timp,ce constituie o
ameninţare la adresa umanităţii şi afectează mai ales siguranţa statelor ,destabilizând
organizaţii şi instituţii. Ca atare,prezenţa criminalităţii în viaţa internaţională a
generat o reacţie de solidaritate din partea statelor ,conştientizând necesitatea
amplificării colaborării lor în lupta împotriva infracţionalităţii şi obligându-le să-şi
acorde asistenţă juridică reciprocă,să coopereze în descoperirea,reţinerea şi
condamnarea celor ce au încălcat legea penală. Cooperarea judiciară între state are ca
scop realizarea unei scăderi a criminalităţii la limite acceptabile şi mai ales sporirea
siguranţei propriilor cetăţeni.
Încercând o definiţie a cooperării judiciare internaţionale vom spune că este,, aceea
formă de cooperare care vizează activităţi complexe,prin care guvernele lumii,în
scopul reducerii criminalităţii şi creşterii siguranţei propriilor cetăţeni,acţionează
împreună,acordându-şi ajutor reciproc pentru realizarea unor activităţi specifice ca:
extrădarea,predarea în baza unui mandat european de arestare,trasfer de proceduri în
materie penală,recunoaşterea şi executarea hotărârilor,trasferarea persoanelor
condamnate,asistenţă judiciară în materie penală ori alte asemenea forme sau norme
stabilite prin legi,tratate,acorduri,conveţii sau reciprocitate”.

Secţiunea a II-a Necesitatea apariţiei Legii nr. 302/2004 privind cooperarea

judiciară internaţională în materie penală

Potrivit opiniei unui autor,, Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală ,reprezintă un pas important spre integrarea
României în spaţiul de libertate,securitate şi de justiţie al Uniunii Europene şi un
răspuns ferm la noile provocări ale criminalităţii transnaţionale” 3.
Pentru aplicarea instrumentelor internaţionale ,mai ales, a Convenţiei europene
de extrădare ,încheiată la Paris la 13 .12.1957,inclusiv a Protocoalelor sale
adiţionale,din 15.10.1975 şi 17 .03.1978,a Convenţiei europene de asistenţă judiciară
2
Alexandru Boroi,Ion Rusu,op.cit.,p. 4
3
Florin Răzvan Radu în Revista Dreptul,nr. 11/2004,p.50-60

4
internaţională în materie penală adoptată la Strasbourg,din 20.04.1959 şi Primul său
Protocol adiţional,din 17.03.1978,a Convenţiei europene asupra trasferării persoanelor
condamnate ,din 21.03.1983 şi a Protocolului său adiţional,ţara noastră a adoptat:
Legea nr. 296/2001 privind extrădarea,Legea nr. 704/2001 privind asistenţa judiciară
internaţională în materie penală şi Legea nr. 756/2001 asupra trasferării persoanelor
condamnate în străinătate.
În cadrul Uniunii Europene a fost adoptată în anul 2000 Convenţia privind
asistenţa judiciară internaţională în materie penală ,iar Consiliul Europei a adoptat cel
de-al doilea Protocol adiţional la această Convenţie .De asemenea,au mai fost
adoptate Conveţiile privind procedurile simplificate de extrădare între statele membre
ale Uniunii Europene din 1995 şi 1996.
Consiliul Uniunii Europene a adoptat la data de 13 iunie 2002,Decizia-cadru
2002/584/JAI,privind mandatul european de arestare ,publicată în Buletinul Oficial al
Comunităţilor Europene la data de 18 iulie 2002. Din momentul aderării României la
Uniunea Europeană ultimele reglementări arătate sunt obligatorii pentru ţara noastră.
În conformitate cu prevederile Tratatului Uniunii Europene,decizia –cadru menţionată
nu are valoare executorie prin ea însăşi,ea trebuie transpusă în legislaţia naţională. Prin
Legea nr. 302/2004 a fost transpusă în dreptul intern decizia-cadru nr. 584/JAI din 13
iunie 2002 a Consiliului privind mandatul european de arestare şi procedurile de
predare între statele membre ale Uniunii Europene . Legea nr. 296/2001 privind
extrădarea,Legea nr. 704/2001 privind asistenţa judiciară internaţională în materie
penală ,precum şi Legea nr. 756/2001 asupra transferării persoanelor condamnate în
străinătate nu reglementau în mod corespunzător unele aspecte în domeniu şi nu
conţineau dispoziţii armonizate cu instrumentele ce fac parte din acquis-ul comunitar.
Aşadar, se impunea modificarea legislaţiei în materia extrădării , a asistenţei
judiciare internaţionale în materie penală ,precum şi a tranferării persoanelor
condamnate în străinătate şi acest lucru s-a realizat prin adoptarea Legii nr. 302/2004
privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Legea nr. 302/2004
abrogă cele trei legi arătate.

5
 Secţiunea a III-a Explicarea unor termeni şi expresii din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală

În scopul unei interpretări conforme cu voinţa legiuitorului , Legea nr.

302/2004 în art. 2 explică o serie de termeni şi expresi,astfel4 :

a) stat solicitant- statul care formulează o cerere în domeniile reglementate

de legea precizată
b) stat solicitat- statul căruia îi este adresată o cerere în domeniile
reglementate de prezenta lege

c) autoritate centrală –acea autoritate astfel desemnată de statul solicitant sau

de statul solicitat ,în aplicarea dispoziţiilor unor convenţii internaţionale

d) autoritatea judiciară- instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă

acestea,stabilite conform legii române,precum şi autorităţile care au
această calitate în statul solicitant,conform declaraţiilor acestuia din urmă
la instrumentele internaţionale aplicabile

e) persoana urmărită-persoana care formează obiectul unui mandat de

urmărire internaţională

f) persoana extrădabilă –persoana care formează obiectul unei proceduri de

extrădare

g) extrădat sau persoana extrădată –persoana a cărei extrădare a fost aprobată

h) extrădare activă –procedura de extrădare în care România are calitatea de

stat solicitant

i) extrădarea activă –procedura de extrădare în care România are calitatea de

stat solicitat

4
Alexandru Boroi,Ion Rusu,op.cit.,p.23

6
j) persoana solicitată-persoana care face obiectul unui mandat european de
arestare

k) condamnare-orice pedeapsă sau măsură de siguranţă aplicată ca urmare a

săvârşirii unei infracţiuni

l) măsură de siguranţă –orice măsură privativă de libertate sau restrictivă de

libertate care a fost dispusă pentru completarea sau înlocuirea unei pedepse
printr-o hotărârte penală

m) hotărâre – o hotărâre judecătorească prin care se pronunţă o condamnare

n) stat de condamnare – statul în care a fost condamnată persoana care poate

fi transferată sau care deja a fost transferată

o) stat de executare –statul către care condamnatul poate fi transferat sau a

fost deja transferat în vederea executării pedepsei sau a măsurii de
siguranţă aplicate

p) resortisant al unui stat de condamnare sau de executare ,în cazul

României ,este cetăţeanul român

q) în sensul titlului III din prezenta lege ,autoritatea judiciară emitentă este
autoritatea judiciară a unui stat membru al Uniunii Europene,competentă
să emită un mandat european de arestare,potrivit legii acelui stat

r) în sensul titlului III din prezenta lege ,autoritatea judiciară de executare

este autoritatea judiciară a unui stat membru al Uniunii
Europene,competentă să execute un mandat european de arestare,potrivit
legii acelui stat

s) în sensul titlului III din prezenta lege ,stat membru emitent este statul
membru al Uniunii Europene în care s-a emis un mandat european de
arestare

7
 t) în sensul titlului III din prezenta lege ,stat membru de executare este
statul membru al Uniunii Europene căruia îi este adresat un mandat
european de arestare.

Autoritatea centrală cu mari responsabilităţi în domeniul cooperării judiciare în

materie penală în ţara noastră este Ministerul Justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti,care
exercită o serie de atribuţii prevăzute de lege în domeniile: extrădare,transferarea
persoanelor condamnate ,transferul de proceduri,recunoaşterea hotărârilor,asistenţa
judiciară în faza de judecată sau în cea de executare a hotărârilor penale.De
asemenea,în cazul cererilor de asistenţă judiciară în materie penală în faza de
cercetare şi urmărire penală,Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
este autoritatea centrală iar pentru cererile privind cazierul judiciar Ministerul
Administraţiei şi Internelor are rol de autoritate centrală.

CAPITOLUL II

Forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală prevăzute de

legea nr. 302/2004

Art. 1 alin.(1) din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004,privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală reglementează domeniul de aplicare al legii
menţionate,respectiv stabileşte formele de cooperare judiciară internaţională în
materie penală la baza cărora stă legea română-cadru precizată.

Secţiunea I- Extrădarea

Prevederile referitoare la extrădare sunt armonizate cu dispoziţiile Convenţiei

privind procedurile simplificate de extrădare între statele membre ale Uniunii
Europene din 10 martie 1995 ,precum şi ale Convenţiei de extrădare între statele
membre ale Uniunii Europene din 27 septembrie 1996.Decizia –cadru privind

8
 mandatul european de arestare înlocuieşte cele două instrumente de comunitare
precizate în relaţia dintre statele membre ale Uniunii Europene . Trebuie precizat că
cele două instrumente arătate sunt ca o completare la instrumentele
comunitare,precum: Convenţia Europeană de extrădare din 13 decembrie 1957 şi
Protocoalele sale adiţionale5.

Secţiunea a II-a - Predarea în baza unui mandat european de arestare

Potrivit prevederilor Legii nr. 302/2004 ,mandatul european este o decizie pe care
o emite o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene
,în scopul arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate
pentru efectuarea urmăririi penale,a judecăţii sau a executării unei pedepse sau a unei
măsuri privative de libertate.Potrivit unei opinii ,,mandatul de arestare european este
prima măsură concretă în domeniul dreptului penal care implementează principiul
recunoaşterii reciproce,pe care Consiliul European o aprecia ca fiind cheia de bolta a
cooperării judiciare” 6. Din examinarea legii,se observă că procedura privind
mandatul european de arestare se aplică numai la nivelul Uniunii Europene. Legea
penală menţionează infracţiuni care conduc la predare.

Secţiunea a III-a - Transferul de proceduri în materie penală

Îndeplinirea unei proceduri precum şi continuarea unei proceduri iniţiate de

autorităţile române competente pentru o infracţiune ,în conformitate cu prevederile
Legii nr. 302/2004 ,aceasta poate fi trasferată unui stat străin. Se poate solicita
transferul numai în situaţia în care statul solicitat are competenţa de jurisdicţie în
cauză şi extrădarea nu poate fi solicitată sau a fost respinsă.

Secţiunea a IV-a - Recunoaşterea şi executarea hotărârilor

5
Idem,p. 14
6
Florin Răzvan Radu,De la extrădare la mandatul european de arestare .O privire istorică şi juridică.Dreptul nr.
2/2006,p.201

9
 Actul judiciar străin este acel act judiciar care provine de la o autoritate judiciară
străină comptentă. Având în vedere prevederile art 2 din Legea nr. 302/2004
,hotărârea penală străină este o hotărâre pronunţată de o instanţă competentă a unui
stat străin. Recunoaşterea şi executarea de către ţara noastră a hotărârilor penale care
sunt emise de o autoritate competentă aparţinând unui stat străin se efectuează numai
cu îndeplinirea condiţiilor stipulate de lege7.

Secţiunea a V-a - Transferarea persoanelor condamnate

În conformitate cu prevederile legii,persoanele condamnate pot fi transferate numai

în baza normelor incluse în tratatele internaţionale la care România este parte,iar dacă
acestea nu există,pe bază de reciprocitate.Tranferarea persoanelor condamnate se
realizează numai cu îndeplinirea condiţiilor privind precedurile necesare.

Secţiunea a VI-a - Asistenţa judiciară în materie penală

Asistenţa judiciară în materie penală presupune următoarele activităţi:comisiile

rogatorii internaţionale,audierile prin videoconferinţă,înfăţişarea în statul solicitant a
martorilor,experţilor şi a persoanelor urmărite,notificarea actelor de procedură care se
elaborează şi se depun într-un proces penal,cazierul judiciar,alte forme de asistenţă
judiciară. Elementele principale pe care trebuie să le conţină cererea de asistenţă
judiciară formulată de statul solicitant sunt:

- denumirea autorităţii judiciare solicitante

- denumirea autorităţii judiciare solicitate

- obiectul cererii

- motivul cererii

- calificarea juridică a faptelor

7
Alexandru Boroi,Ion Rusu,op.cit.,p. 15

10
 - datele de identificare ale învinuitului,inculpatului sau condamnatului sau
martorului sau expertului

- încadrarea juridică şi prezentarea sumară a faptelor.

CAPITOLUL III

Principiile generale ale cooperării judiciare internaţionale în materie

penală

Cadrul juridic al principiilor generale ale cooperării judiciare internaţionale în

materie penală îl constituie art. 3-7 ,art.10 şi art.12 din Legea nr. 302/2004.

Secţiunea I Principiul respectării intereselor fundamentale ale

României

Principiul respectării intereselor fundamentale ale României este reglementat în

art. 3 din Legea nr. 302/2004,definit ,,limitele cooperării judiciare”.Acest principiu
rezultă din interpretarea textului art. 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară internaţională în materie penală,în care se arată că cooperarea internaţională
în materie penală este subordonată protecţiei intereselor de
suveranitate,securitate,ordine publică şi a altor interese constituţionale ale
României.Aşadar,atunci când printr-o activitate de cooperare judiciară internaţională
în materie penală se periclitează valorile arătate sau alte valori ale României precizate
în Constituţie,activitatea de cooperare respectivă nu se poate efectua,chiar dacă sunt
îndeplinite toate celelalte condiţii8. Ca atare, atunci dată când există o cerere de
asistenţă judiciară internaţională în materie penală, dar şi când statul român
formulează prin organismele competente o astfel de cerere, trebuie sa avem în
vedere, în primul rând, interesele precizate.Suveranitatea,securitatea şi ordinea

8
Idem.,p. 19

11
publică internă semnifică valori fundamentale ale statului de drept ,consacrate şi în
alte documente internaţionale şi utilizate de majoritatea statelor lumii în relaţiile lor.

Secţiunea a II a Principiul preeminenţei dreptului internaţional

Acest principiu este reglementat în mod expres în art. 4 din Legea nr. 302/2004,cu
modificările şi completările ulterioare .Articolul menţionat stabileşte că prevederile
Legii nr. 302/2004 se aplică în baza şi pentru executarea normelor interesând
cooperarea judiciară în materie penală,cuprinse în instrumentele juridice
internaţionale la care România este parte,pe care le completează în situaţiile
nereglementate. Conform acestui principiu,nu se aplică dispoziţiile legii interne atunci
când prin convenţii internaţionale sau prin orice alte instrumente juridice internaţionale
există o reglementare diferită.De asemenea,subsidiaritatea legii interne se păstrează şi
în cazul reglementărilor internaţionale speciale,cum ar fi : statutele tribunalelor penale
internaţionale.

În art.4 alin.(2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională
în materie penală se precizează că cooperarea cu un tribunal penal internaţional sau
o organizaţie internaţională publică,în conformitate cu dispoziţiile în materie ale unor
instrumente internaţionale speciale,cum sunt statutele tribunalelor penale
internaţionale,se examinează printr-o procedură legală distinctă,prevederile legii
302/2004 putând fi aplicate în mod corespunzător,în completare,dacă este necesar 9.

Secţiunea a III a Principiul reciprocităţii şi curtoaziei

internaţionale

Principiul reciprocităţii şi curtoaziei internaţionale este precizat în art. 5 din Legea

nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi
stabileşte posibilitatea efectuării unor acte de cooperare de către România cu alte
state. În conformitate cu prevederile art. 5 alin.(1) din Legea nr. 302/2004,atunci când
9
Ibidem

12
nu există o convenţie internaţională referitor la cooperarea internaţională ,aceasta se
poate îndeplini în virtutea curtoaziei internaţionale ,la cererea transmisă pe cale
diplomatică şi cu asigurarea scrisă a reciprocităţii dată de autoritatea competentă a
acelui stat.În situaţia arătată ,dreptul comun pentru autorităţile judiciare române
privind verificarea realizării condiţiilor de operare a formei de asistenţă judiciară
solicitată îl constituie legea nr. 302/2004.
În art. 5 alin.(3) din Legea nr. 302/2004 sunt stabilite situaţiile în care statul
român poate da curs unei cereri de asistenţă judiciară internaţională în materie
penală ,chiar şi în lipsa reciprocităţii.
Astfel, detaliem situaţiile reglementate de textul de lege menţionat mai sus:
- solicitarea se dovedeşte necesară datorită faptei sau nevoii de a lupta împotriva
anumitor forme grave ale criminalităţii
- acordarea asistenţei judiciare internaţionale poate contribui la îmbunătăţirea
situaţiei inculpatului sau condamnatului ori la reintegrarea sa socială
- acordarea asistenţei poate servi la clarificarea situaţiei juridice a unui cetăţean
român.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 302/2004 ,atunci când statul român
formulează o cerere în condiţiile precizate mai sus,în baza curtoaziei internaţionale
,asigurarea reciprocităţii va fi dată de către ministrul justiţiei ,pentru fiecare caz,ori de
câte ori va fi necesar ,dar numai la cererea motivată a autorităţii judiciare române
competente.În art. 7 din Legea nr. 302/2004 este reglementată efectuarea cererilor
adresate autorităţilor române ,care se îndeplinesc potrivit normelor interne de drept
procesual penal ,atunci când în legea nr. 302/2004 nu se stabileşte altfel 10.

Secţiunea a IV a Principiul non bis in idem

Cadrul juridic al acestui principiu îl constituie art. 10 din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

În conformitate cu prevederile art.10 alin.(1) din Legea nr. 302/2004,cu

modificările şi completările ulterioare ,cooperarea judiciară internaţională nu este
10
Idem.,p. 19

13
admisibilă dacă în România sau în orice alt stat s-a realizat un proces penal pentru
aceeaşi faptă şi dacă:

 s-a dispus achitarea sau încetarea procesului penal printr-o hotărâre

judecătorească definitivă
 pedeapsa aplicată în cauză,prin hotărâre definitivă de condamnare ,a fost
executată sau a format obiectul unei graţieri sau amnistii ,în totalitatea
ei ori asupra părţii neexecutate.

La alin.(2) al aceluiaşi articol din Legea nr. 302/2004 se stipulează faptul că

prevederile de la aliniatul 1 nu se aplică dacă asistenţa este solicitată pentru
revizuirea hotărârii definitive ,dar numai pentru unul din motivele care justifică
promovarea uneia din căile extraordinare de atac menţionate de Codul de procedură
penală al României.Dacă un tratat internaţional la care România este parte prevede
dispoziţii mai favorabile din punct de vedere al principiului non bis in idem conform
art. 10 alin(3) din Legea nr. 302/2004 dispoziţiile de la aliniatul 1 al aceluiaşi articol
nu se aplică11.Legea nr.224 din 1 iunie 2006,care modifică şi completează Legea nr.
302/2004 a introdus alin.(3) din art.10. Principiul non bis in idem are o importanţă
deosebită pentru respectarea drepturilor omului ,este universal recunoscut de
majoritatea statelor cu regimuri politice democratice. Principiul enunţat mai sus este
expres prevăzut în documente internaţionale,cum ar fi:Convenţia europeană de
extrădare,Convenţia europeană privind trasferul de proceduri în materie
penală,Convenţia de aplicare a Acordului Schengen.

Secţiunea a V a Principiul confidenţialităţii

Acest principiu este stipulat expres în art. 12 din Legea nr. 302/2004.În conformitate
cu dispoziţiile articolului arătat statul român are obligaţia de a asigura,pe cât
posibil ,la cererea statului solicitant confidenţialitatea cererilor care îi sunt adresate în

11
Idem ,p. 21

14
domeniile prevăzute de Legea nr. 302/2004 şi a actelor anexate acestora. Dacă din
diverse motive,confidenţialitatea nu poate fi asigurată ,statul român are obligaţia să
înştiinţeze statul străin ,care va decide. Din interpretarea articolului arătat se deduce
că acest principiu nu se aplică fiecărui caz în parte ,ci numai unora ,respectiv la
solicitarea statului străin.

În cazul în care statul solicitant nu cere asigurarea confidenţialităţii ,dar interesele

operative o cer ,respectiv confidenţialitatea este generată de prinderea persoanei
căutate şi de evitarea posibilităţii de dispariţie a acesteia,trebuie respectat principiul
enunţat.

Concluzii

Momentul extrem de important pentru România ,care a generat multiple

consecinţe pe plan juridic l-a constituit intrarea în Uniunea Europeană.După
intrarea României în Uniunea Europeană s-a realizat amplificarea şi extinderea
cooperării judiciare în domeniu între mai multe state,având în vedere existenţa
infracţiunilor cu caracter transfrontalier ,libera circulaţie a cetăţenilor, apariţia unor
cauze penale complexe pentru soluţionarea cărora este nevoie de schimb operativ de
date şi informaţii între ţările pe teritoriul cărora au fost săvârşite infracţiunile sau pe
pertitoriul cărora s-au refugiat infractorii.
În prezent, ţara noastră dispune de un cadru juridic adecvat pentru cooperarea
judiciară în materie penală ,concretizat în tratate bilaterale,convenţii
multilaterale,dar este nevoie de o aplicare rapidă a acestora.
România a înregistrat progrese în domeniul cooperării judiciare în materie
penală, a armonizat legislaţia sa cu cea europeană .

15
 Din analiza legislaţiei româneşti se observă necesitatea unor modificări
legislative viitoare în materie. Implementarea în practică a instrumentelor noi de
cooperare judiciară s-a realizat cu dificultate de către autorităţile care îşi desfăşoară
activitatea în domeniul cooperării judiciare în materie penală.

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandru Boroi, Ion Rusu ,Cooperarea judiciară internaţională în materie

penală,Editura C.H. Beck, Bucureşti,2008;
2. Costică Bulai,B.N. Bulai, Manual de drept penal .Partea generală,Editura
Universul Juridic,Bucureşti,2007;
3. Legea nr. 302 din 28 iunie 2004 privind cooperarea judiciară internaţională în
materie penală,publicată în Monitorul Oficial nr. 594 din 1 iulie 2004
4. Legea nr. 224 din 1 iunie 2006,Ordonanţa de Urgenţă nr. 103 din 13
decembrie 2006,Legea nr. 222 din 28 octombrie 2008 .

16