Maşina electrică sincronă 82D 2018 1

3. MAŞINA ELECTRICĂ SINCRONĂ

3. 1. Noţiuni introductive
3.1.1. Generalităţi
Maşina sincronă este o maşină electrică rotativă, de curent alternativ polifazată, de obicei
trifazată, cu câmp magnetic învârtitor, al cărui rotor are viteza unghiulară egală cu viteza de
sincronism Ω (viteza unghiulară a câmpului magnetic învârtitor) care este proporţională cu pulsaţia
curenţilor din fazele indusului ω şi invers proporţională cu numărul de perechi de poli magnetici p ai
maşinii: Ω = ω/p. Maşina sincronă are mai multe utilizări.
A) Generatoare sincrone utilizate:
a) în centrale electrice la puteri între 1 şi 1500 MVA (în România S ≤ 330 MVA);
b) la grupuri electrogene pentru alimentare de rezervă la frecvenţa industrială sau în locuri izolate,
respectiv pentru alimentare la f ≠ 50 Hz (de exemplu la tratamente termice prin curenţi de înaltă
frecvenţă)
B) Motoare sincrone utilizate la acţionări electrice ce necesită turaţie constantă şi care au un
cuplu rezistent puţin variabil, prezentând avantajul (faţă de motoarele asincrone) unui randament şi
unui factor de putere mai ridicate:
a) acţionări de mare putere în regim continuu cum ar fi la: pompe, compresoare, grupuri convertizoare,
laminoare continui nereglabile, acţionări din industria textilă, a hârtiei, cimentului etc.
b) acţionări de putere mică şi foarte mică care impun condiţii speciale; la aceste acţionări se folosesc şi
variante ale motorului trifazat obişnuit cum ar fi: motor sincron cu reluctanţă variabilă, cu magneţi
permanenţi, cu histerezis, motor sincron pas cu pas.
C) Compensatoare sincrone pentru compensarea centralizată (producerea de energie reactivă)
a factorului de putere, la unităţi industriale mari consumatori de energie; nu sunt rentabile la puteri
reactive mici şi mijlocii.
3.1.2. Elemente constructive de bază ale maşinii sincrone trifazate
Maşinile sincrone de construcţie normală au statorul indus asemănător maşinii asincrone şi
rotorul inductor, alimentat prin intermediul a două inele şi două perii colectoare de la o sursă de curent
continuu. Puterea de excitaţie a rotorului (inductorului) este de câteva procente din puterea indusului,
astfel încât construcţia normală este cea mai avantajoasă, deoarece la perii sunt curenţi mici.
Statorul maşinii sincrone cu rol de indus, asemănător în principiu statorului maşinii asincrone unde
avea rol de inductor, este constituit din:
• carcasă în formă de coajă cilindrică din fontă sau oţel, prevăzută cu cutie de borne, tălpi de
prindere, cârlig de ridicare etc.;
• circuit magnetic statoric realizat ca pachet de tole din tablă de oţel electrotehnic, având secţiunea
de coroană circulară cu crestături practicate pe generatoare în care sunt introduse laturile active ale
bobinelor înfăşurării trifazate statorice;
• scuturi care închid la capete carcasa, prevăzute cu lagăre (cu rulmenţi) în care se roteşte axul
rotorului, scuturi realizate din acelaşi material cu carcasa;
• portperii în care sunt dispuse periile colectoare conectate electric la cutia de borne rotorică,
realizate din cărbune, cupru, bronz grafitat sau materiale speciale conţinând obligatoriu cupru şi
cărbune supuse unui proces de sinterizare.
Rotorul maşinii sincrone are rol de inductor si este compus din:
ax din oţel ce se roteşte în lagărele dispuse în scuturi;
circuitul magnetic rotoric realizat din material feromagnetic solidar cu axul maşinii;
o înfăşurare de excitaţie de curent continuu alimentată prin intermediul a două inele colectoare pe
care calcă periile colectoare;
o înfăşurare de tip colivie (asemănătoare înfăşurării rotorice a maşinii asincrone) realizată din bare
de cupru sau aluminiu plasate în găuri longitudinale practicate în miezul feromagnetic rotoric şi
scurtcircuitate la capete de inele din acelaşi material, cu rol de amortizare a oscilaţiilor unghiului
intern al maşini prevenind astfel ieşirea maşinii din sincronism, respectiv pentru pornirea în regim
asincron a motoarelor sincrone;

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI

2 Electrotehnică şi maşini electrice 82D 2018
ventilator cuplat cu axul maşinii cu rol în eliminarea căldurii dezvoltate în maşină şi menţinerea
temperaturii în limitele proiectate.
Observaţie: La maşinile sincrone de foarte mare putere faţă de descrierea anterioară pot părea
diferenţe mari.
Rotorul maşinii sincrone se realizează în două variante constructive:
a) rotor cu poli aparenţi, folosit la turaţii mici şi mijlocii adică la maşini cu număr de perechi de
poli p > 3;
b) rotor cu poli înecaţi (sau netezi), folosit pentru maşini cu turaţii mari adică pentru p = 1 ÷ 3.
a) Rotorul cu poli aparenţi are circuitul magnetic din tole sau oţel masiv cu bobinele înfăşurării
rotorice de excitaţie înseriate şi dispuse pe aceşti poli. Această construcţie este mai simplă şi mai
ieftină însă prezintă o siguranţă mecanică redusă la turaţii mari. Se utilizează la maşini sincrone cu
turaţii n ≤ 750 rot/min, mai rar la maşini sincrone cu n = 1000 rot/min, cum ar fi hidrogeneratoare
acţionate de turbine hidraulice, la motoare sincrone de turaţie mică şi mijlocie şi la compensatoare
sincrone care se construiesc la turaţii mici pentru a uşura întreţinerea (ele rotindu-se în gol)
b) Rotorul cu poli înecaţi sau netezi are circuitul magnetic cilindric. Se execută ca pachet de tole
sau din oţel masiv cu rezistentă mecanică ridicată. Înfăşurarea rotorică numită de excitaţie formată din
bobine înseriate este plasată în crestături practicate pe generatoare la exteriorul rotorului. Crestăturile
nu sunt repartizate uniform pe circumferinţa rotorului, fiecărui pol îi corespunde un „dinte” (spaţiul
dintre două crestături) polar numit „dinte lat”. Rotorul cu poli înecaţi se utilizează la maşinile sincrone
de turaţii marii cu n ≥ 1000 rot/min, aplicaţia tipică fiind la generatoarele sincrone acţionate de turbine
cu abur sau cu gaze numite turbogeneratoare.
3.1.3. Sisteme de excitaţie ale maşinilor sincrone
Alimentarea înfăşurării de excitaţie se face prin intermediul inelelor şi periilor colectoare de la
un sistem de excitaţie ce conţine o sursă de curent continuu cu tensiune reglabilă între o valoare
minimă Ue0 şi o tensiune de excitaţie maximă Uem = (2 ÷ 3)Ue0. Tensiunea de excitaţie minimă Ue0
asigură un curent de excitaţie corespunzător tensiunii de mers în gol la bornele generatorului Ug = E0
iar tensiunea maximă asigură un curent de excitaţie care să acopere plaja maximă de reglare a tensiunii
electromotoare induse în generator.
CMR
1
CMS X” C” CMS CMR
X” C”
S 3 S
N B” N B” S 1
N Y” 4 Y”
+ + + +
+ 3
N

+
Z” 6 Z” 4
A’
+
A’
S

+
+

+
+

+
+
+

+ +

5
+

A”
+ 5
A”
S

Z’
+
Z’
+
+
N

+ N + 8 + 7
Y’ Y’ S
B’ N B’ N
S 2 S 2
C’ X’ C’ X’

a) Maşina sincronă cu poli aparenţi b) Maşina sincronă cu poli netezi (înecaţi)

Fig. 3.1. Secţiune în maşina sincronă trifazată cu p=2:
1-circuitul magnetic statoric; 2 - înfăşurarea trifazată statorică; 3 - axul maşinii; 4 - înfăşurarea de excitaţie rotorică;
5 – înfăşurarea rotorică de amortizare de tip colivie; 6 – pol magnetic aparent; 7 – pol magnetic neted (dinte lat);
8 – butuc rotor; CMR – câmp magnetic (de excitaţie) ataşat rotorului; CMS – câmp magnetic învârtitor produs de
înfăşurarea trifazată statorică;
a) CMR înaintea CMS – regim de generator; b) CMS înaintea CMR – regim de motor.

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI

 Maşina electrică sincronă 82D 2018 3
Maşinile sincrone folosesc următoarele tipuri de sisteme de excitaţie:
a) Un generator de curent continuu, numit excitatrice, montat pe axul maşinii sincrone la care
reglajul tensiunii se face prin reglajul curentului de excitaţie al generatorului de curent continuu.
Soluţia este adoptată la maşini sincrone de puteri mici şi medii.
b) Un generator de curent alternativ (de regulă tot generator sincron trifazat), montat pe acelaşi
ax, în asociere cu o punte redresoare, de regulă, comandată (cu tiristoare) pentru reglarea curentului de
excitaţie al maşinii sincrone. Soluţia este utilizată la maşini sincrone de puteri mari şi foarte mari.
c) Schemă de redresare comandată (de regulă trifazată) alimentată de la bornele generatorul
sincron respectiv, eventual printr-un transformator coborâtor de tensiune (schemă de autoexcitare).
d) Schemă de redresare comandată (de regulă trifazată) alimentată de la barele centralei
electrice (deci de la tensiunea reţelei) prin intermediul unui transformator coborâtor de tensiune.
e) Baterii de acumulatori dublate de un sistem de reglare a curentului de excitaţie, utilizate
pentru generatoarele utilizate la încărcarea acestor baterii, sau la grupuri generatoare unde acumulatorii
sunt utilizaţi pentru pornirea motoarelor de acţionare.
3.1.4. Parametrii nominali ai maşinilor sincrone
Parametrii nominali ai maşinilor sincrone sunt valorile puterii, tensiunii, curentului, turaţiei,
factorului de putere, randamentului sau altor mărimi caracteristice pentru care acestea au fost
proiectate şi construite pentru o funcţionare normală pe o perioadă determinată.
a) Puterea nominală
Sn – puterea aparentă pentru generatoarele sincrone: 1 kVA ÷ 1000 MVA;
Pn – putere mecanică utilă (la ax) la motoare sincrone: 1 kW ÷ 100 MW;
Qn – putere reactivă la compensatoare sincrone: 100 kVAr ÷ 500 kVAr.
b) Tensiune nominală Un (tensiune de linie)
Valori standardizate ale tensiunii: 110; 220; 380 V - pentru puteri mici,
3,15; 6,3; 10,5; 13,5 kV - pentru puteri mari,
24 kV - pentru puteri foarte mari.
c) Curentul nominal In (intensitatea curentului de fază):
Sn
In = - pentru generatoarele sincrone;
3 ⋅ Un
Pn
In = - pentru motoarele sincrone;
η n ⋅ 3 ⋅U n ⋅ cos ϕ n
Qn
In = - pentru compensatoarele sincrone.
3 ⋅ U n ⋅ sinϕ n
c) Turaţie nominală n a maşinilor sincrone este dependentă de frecvenţa reţelei şi de numărul de
perechi de poli:
f 60 ⋅ f
n= [ rot / s ] = [ rot / min] 1)
p p
şi este constantă indiferent de sarcină. Aceasta poate lua valori funcţie de numărul de perechi de poli
pentru frecvenţa f = 50 Hz conform tabelului:
p 1 2 3 4 5 6 8 10 15 20 30 40
n [rot/min] 3000 1500 1000 750 600 500 375 300 200 150 100 75
e) Factorul de putere nominal al motoarelor sincrone cosφn
Valori standardizate: 0,8; 0,85; 0,9; 0,95.
f) Randamentul nominal ηn
Valori obişnuite la maşinile sincrone: 96 ÷ 99 % - la maşinile de puteri mari,
88 ÷ 92 % - la maşinile de puteri mici.

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI

4 Electrotehnică şi maşini electrice 82D 2018
3.1.5. Principiul de funcţionare al maşinii sincrone
Rotorul maşinii sincrone împreună cu înfăşurarea rotorică, alimentată în curent continuu,
constituie un electromagnet ce creează un câmp magnetic constant în timp şi fix faţă de rotor, dar care
se roteşte odată cu acesta cu viteza unghiulară Ω faţă de stator. Distribuţia câmpului magnetic faţă de
rotor este periodică, variaţia inducţiei magnetice de excitaţie Be(α) cu unghiul α măsurat în raport cu o
axă polară nord, ca axă de referinţă, este cea descrisă în Fig.3.2.a. pentru rotorul cu poli aparenţi şi în
Fig.2.b. pentru rotorul cu poli netezi, în ambele cazuri maşina sincronă având p=2 perechi de poli. În
cazul rotorului cu poli netezi variaţia câmpului magnetic de excitaţie se face în trepte datorită
dispunerii neuniforme a laturilor active ale bobinelor înfăşurării rotorice în crestături inegal distanţate
pe circumferinţa circuitului magnetic rotoric.
Atât în cazul rotorului cu poli aparenţi cât şi în cazul rotorului cu poli netezi prin
descompunerea în serie Fourier a expresiei câmpului magnetic de excitaţie periodic, rezultă o armonică
spaţială fundamentală B0(α) (cu linie mai groasă în Fig.3.2.a+b.), cu amplitudinea B0m, care este
componenta utilă a câmpului de excitaţie şi o serie de armonici spaţiale superioare.
Rotirea câmpului magnetic de excitaţie faţă de stator, cu viteza unghiulară Ω = 2π·n (rad/s),
face ca fluxurile magnetice de excitaţie prin bobinele înfăşurării trifazate statorice să fie funcţii de
timp. Pentru ca tensiunile electromotoare induse în aceste bobine să fie sinusoidale trebuie ca fluxurile
prin bobine să fie funcţii armonice de timp, deci variaţia spaţială faţă de rotor a câmpului de excitaţie
rotoric să fie cât mai apropiată de sinusoidă. Prin proiectarea şi construcţia formelor şi dimensiunilor
tălpilor polare, la maşinile cu poli aparenţi, respectiv a dispunerii crestăturilor şi lăţimii dinţilor laţi,
care constituie polii magnetici la maşinile sincrone cu poli netezi, se urmăreşte ca armonicile
superioare ale câmpului magnetic rotoric să aibă amplitudini cât mai mici.
Be(α)
B0m
Bm

α
0 π π 3π 2π
2 2

a)

B0m Be(α)
Bm

α
0 π π 3π 2π
2 2

b)

Fig.3.2. Distribuţia câmpului magnetic de excitaţie.

a) Maşina sincronă cu poli aparenţi ; b) Maşina sincronă cu poli netezi (înecaţi).
În acest fel variaţia reală a câmpului magnetic de excitaţie se poate aproxima cu armonica sa
fundamentală de amplitudine B0m, care rotindu-se cu viteza unghiulară Ω, constituie un câmp magnetic
învârtitor rotoric (CMR).
Dacă înfăşurarea trifazată statorică este parcursă de un sistem trifazat simetric de curenţi de
pulsaţie ω = 2π·f, unde f este frecvenţa acestor curenţi, în circuitul magnetic al maşinii deci şi în
întrefierul acesteia va apare un câmp magnetic învârtitor statoric (CMS) produs pe cale
Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
 Maşina electrică sincronă 82D 2018 5
electromagnetică (prin compunerea câmpurilor pulsatorii ale bobinelor înfăşurării statorice – ca la
maşina asincronă) cu o viteză unghiulară:
ω
Ωi = [rad/s]. 2)
p
având o amplitudine Bim.
Dacă este îndeplinită condiţia de sincronism:
f
n= [rot/s] . 3)
p
atunci:
ω 2π f
Ωi = = = 2π n = Ω . 4)
p p
Cele două câmpuri magnetice învârtitoare rotoric (CMR) şi statoric (CMS) având o aceeaşi
viteză unghiulară sunt, în general, decalate spaţial unul faţă de celălalt şi prin compunere vectorială
dau naştere unui câmp magnetic rezultant cu o aceeaşi viteză unghiulară Ω, o amplitudine Bm şi o
distribuţie spaţială aproximativ armonică, care induce în sistemul celor trei faze statorice tensiuni
electromotoare sinusoidale simetrice.
În cazul în care maşina sincronă este rotită de un motor primar, cu o viteză unghiulară Ω, iar
înfăşurarea rotorică (de excitaţie) este alimentată de la o sursă de curent continuu, apare câmpul
magnetic rotoric ce va induce un sistem de tensiuni electromotoare simetrice în fazele înfăşurării
statorice şi dacă acestea sunt conectate la un receptor trifazat simetric, vor fi parcurse de un sistem
trifazat simetric de curenţi care vor produce pe cale electromagnetică câmpul magnetic statoric (CMS)
cu o viteză unghiulară Ωi = Ω, decalat spaţial în urma câmpului magnetic rotoric (CMR) . Transferul
de putere se face de la câmpul magnetic învârtitor decalat spaţial înainte, la câmpul magnetic învârtitor
decalat în urmă, în acest caz de la rotor la stator. Maşina primeşte putere mecanică pe la ax, o
transformă în putere electrică şi o transferă receptorului prin intermediul statorului funcţionând astfel
în regim de generator.
În cazul în care înfăşurarea statorică a maşinii sincrone este alimentată la borne cu un sistem
trifazat de tensiuni, aceasta va fi parcursă de un sistem trifazat de curenţi care vor crea pe cale
electromagnetică în întrefier un câmp magnetic învârtitor statoric (CMS) cu o viteză unghiulară Ωi.
Dacă rotorul este rotit în sensul câmpului magnetic statoric şi este adus pe o cale oarecare la
sincronism astfel încât viteza lui unghiulară să fie egală cu viteza câmpului magnetic statoric Ω = Ωi,
iar înfăşurarea rotorică este alimentată de la o sursă de curent continuu, apare câmpul magnetic rotoric
decalat spaţial în urma câmpului magnetic statoric (CMS). Cum transferul de putere se face de la
câmpul magnetic învârtitor decalat spaţial înainte la câmpul magnetic învârtitor decalat în urmă, în
acest caz de la stator la rotor, maşina primeşte putere electrică pe la bornele înfăşurării statorice, o
transformă în putere mecanică şi o transferă axului prin intermediul rotorului, maşina funcţionând
astfel în regim de motor.
3. 2. Regimul de generator al maşinii sincrone
3.2.1. Teoria simplificată a generatorului sincron
Se consideră un generator antrenat de un motor primar cu o viteză unghiulară Ω = 2π·n [rad/s]
(unde n [rot/s] reprezintă turaţia rotorului), cu înfăşurarea rotorică alimentată de la o sursă de curent
continuu iar înfăşurarea statorică conectată pe un receptor trifazat simetric independent.
Câmpul magnetic învârtitor rotoric are inducţia magnetică funcţie de poziţia unui punct din
întrefier precizată în raport cu rotorul dar şi cu statorul. Dacă poziţia punctului în raport cu rotorul este
determinată de unghiul α pe care-l face raza vectoare ce trece prin acel punct cu axa unui pol nord al
acestuia, atunci poziţia sa în raport cu statorul este determinată de unghiul β măsurat în raport cu axa
fazei A-X. Luând ca origine a timpului un moment când cele două axe de referinţă ale rotorului şi
statorului coincid şi considerând că sensul de rotaţie este în sensul pozitiv de creştere a celor două
unghiuri (se consideră sensul trigonometric) rezultă că la un moment de timp t există relaţia:
β = α +Ω ⋅t . 5)
Câmpul magnetic învârtitor rotoric cu o repartiţie spaţială aproximativ armonică fată de rotor
are expresia fundamentalei inducţiei magnetice în funcţie de α:
Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
6 Electrotehnică şi maşini electrice 82D 2018

B0 ( α ) = Bom cos pα , 6’)

iar în raport cu statorul inducţia magnetică devine:
B0 ( β , t ) = Bom cos( ω ⋅ t − pβ ) , 8’)
aceasta reprezentând expresia unui câmp magnetic învârtitor rotoric (CMR) cu repartiţie spaţială în
funcţie de unghiul β şi variabil în timp cu pulsaţia ω = pΩ .
Fluxul magnetic prin înfăşurarea primei faze (β = 0), va fi:
π
π Φ0 m j
φ0 ( t ) = Φ 0 m cos ωt = Φ 0 m sin( ωt + ) , Φ0 =
, 10’) e 2
2 2
variaţia în timp a acestuia producând în aceasta tensiunea electromotoare indusă:
dφ
e0 ( t ) = − 0 = ωΦ 0 m sin ωt = E0 2 sin ωt , E 0 = E0 ⋅ e j 0 = − jωΦ 0 11’)
dt
Sistemul trifazat de tensiuni electromotoare vor produce în indusul generatorului sistemul
trifazat simetric de curenţi (cel din prima fază) având expresia:
π
i( t ) = I 2 sin( ωt − γ ) = I 2 cos( ωt − γ − ), I = I ⋅ e jγ
13’)
2
care va produce pe cale electromagnatică (ca la maşina asincronă) un câmp magnetic învârtitor statoric
(CMS) de reacţie, a cărui inducţie magnetică va avea o variaţie în timp şi spaţială faţă de stator:
π π
Bi ( β , t ) = Bim cos( ω ⋅ t − γ − − pβ ) = Bim cos[ ω ⋅ t − pβ − ( γ + )] , 14’)
2 2
1 π
decalat spaţial cu unghiul ( γ + ) în urma câmpului învârtitor rotoric (CMR). Acestuia îi crespunde
p 2
un sistem trifazat simetric de fluxuri magnetice, (în prima fază pentru β=0) având expresia:
π Φ im
φi ( t ) = Φ im sin( ωt − γ ) = Φ im cos( ωt − γ − ), Φi = e − jγ = Li ⋅ I ⋅ e jγ = Li ⋅ I , 15’)
2 2
unde Li este inductanţa utilă pe fază a înfăşurării statorice (indus).
Prin variaţia în timp a fluxurilor magnetice pulsatorii ale statorului se vor produce tensiunile
electromotoare induse în stator de câmpul învârtitor statoric (CMS), (pe prima fază) având expresia:
π
dφ π − j( γ + )
17’)
ei ( t ) = − i = Ei 2 sin( ωt − γ − ) , E i = E i ⋅ e 2
= − jωLi ⋅ I = − jX i ⋅ I
dt 2
unde Xi = ωLi este reactanţa utilă pe fază a înfăşurării indusului sau reactanţa de reacţie a maşinii
sincrone.
Prin însumarea fluxului magnetic de excitaţie cu fluxul magnetic de reacţie a indusului
(statorului) printr-o fază a înfăşurării statorice fluxul magnetic rezultant va fi:
π
π Φm j( −θ )
φ ( t ) = φ0 ( t ) + φi ( t ) = Φ m cos( ωt − θ ) = Φ m sin( ωt + −θ ),20’) Φ= e 2

2 2
şi deci prin compunerea câmpului învârtitor rotoric cu câmpul învârtitor statoric în maşină apare
câmpul magnetic învârtitor rezultant:
B( β , t ) = B0 ( β , t ) + Bi ( β , t ) = Bm cos( ω ⋅ t − pβ − θ ) , 21’)
decalat spaţial cu unghiul θ faţă de câmpul rotoric, unde θ este numit unghiul intern al maşinii
p
sincrone. Tensiunea electromotoare rezultantă pe o fază a înfăşurării statorice are expresia:
d dφ
e ( t ) = e0 ( t ) + ei ( t ) = − ( φ0 + φi ) = − = E 2 sin( ωt − θ ) . 22’)
dt dt
iar în valori complexe:
E = − jω ⋅ Φ , deci: E = E ⋅ e − jθ . 23’)

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI

 Maşina electrică sincronă 82D 2018 7
Demonstraţie:
Câmpul magnetic învârtitor rotoric cu o repartiţie spaţială aproximativ armonică fată de rotor are expresia
fundamentalei inducţiei magnetice:
B0 ( α ) = Bom cos pα , 6)
unde: - B0m este amplitudinea inducţiei magnetice în punctul caracterizat de unghiul geometric α,
- p este numărul de perechi de poli, pα fiind unghiul electric.
În raport cu statorul expresia inducţiei magnetice a câmpului magnetic învârtitor rotoric în acelaşi punct este:
B0 ( β ,t ) = Bom cos p( β − Ω ⋅ t ) = Bom cos( pβ − pΩ ⋅ t ) , 7)
şi ţinându-se seama că funcţia cosinus este o funcţie pară,expresia inductiei magnetice a CMR este:
B0 ( β ,t ) = Bom cos( ω ⋅ t − pβ ) , unde s-a notat ω = pΩ . 8)
Variaţia inducţiei magnetice în funcţie de unghiul β este expresia unui câmp magnetic învârtitor în raport cu
statorul care, pentru o anumită valoare a unghiului β, variază în timp cu pulsaţia ω. Liniile de câmp ale câmpului învârtitor
rotoric înlănţuind bobinele celor trei faze ale înfăşurării statorice, determină în acestea fluxuri magnetice cu variaţie
sinusoidală în timp.
2π
Axele celor trei înfăşurări de fază fiind decalate spaţial cu unghiul electric , fluxurile magnetice de excitaţie în
3p
înfăşurările A-X, B-Y respectiv C-Z vor fi în fază cu inducţiile magnetice din punctele determinate de unghiurile: β =0,
2π 2π
β= respectiv β = − , au expresiile:
3p 3p
2π 2π
φ10 ( t ) = Φ 0 m cos ωt ; φ20 ( t ) = Φ 0 m cos( ωt − ) ; φ30 ( t ) = Φ 0 m cos( ωt + ) 9)
3 3
şi formează un sistem trifazat simetric de mărimi.
Deoarece sistemul înfăşurărilor statorice împreună cu sarcina formează un sistem trifazat simetric din punct de
vedere electric şi magnetic, toate mărimile statorice vor forma sisteme trifazate simetrice, ceea ce permite analiza mărimilor
2π
de pe o fază, celelalte fiind defazate cu unghiuri de ± radiani. Analiza pe o fază se poate face cu renunţarea la indicii
3
de fază ai mărimilor.
π
π Φ0m j
φ0 ( t ) = Φ 0 m cos ωt = Φ 0 m sin( ωt + ) , 2 . Φ0 = e 10)
2 2
Tensiunea electromotoare indusă de fluxul de excitaţie în prima fază statorică are expresia:

dφ0
e0 ( t ) = − = ωΦ 0 m sin ωt = E0 2 sin ωt , E 0 = E0 ⋅ e j 0 = − jωΦ 0 11)
dt
având valoarea efectivă :
ωΦ 0 m 2π 2π
E0 = = f ⋅Φ 0 m = ⋅ f ⋅ N ⋅ κ ⋅Φ f 0 m , 12)
2 2 2
unde: - ω = p Ω este pulsaţia tensiunii electromotoare induse,
- Φf0m este fluxul fascicular maxim prin înfăşurarea statorică,
- N numărul de spire pe faza înfăşurării statorice,
- κ < 1 factorul de înfăşurare care ţine seama că fluxul magnetic nu are valoare maximă simultan în toate spirele
datorită distribuţiei acestora în crestături decalate faţă de axa fazei.
Înfăşurarea statorică fiind conectată pe o sarcină simetrică, prin prima fază a înfăşurării va trece un curent
sinusoidal având expresia:
π
) , I = I ⋅ e jγ ,
i( t ) = I 2 sin( ωt − γ ) = I 2 cos( ωt − γ − 13)
2
unde γ este defazajul curentului în urma tensiunii electromotoare e0(t).
Sistemul trifazat simetric de curenţi statorici vor produce pe cale electromagnetică (ca la maşina asincronă) un
câmp magnetic învârtitor statoric (CMS) de reacţie, a cărui inducţie magnetică va avea o variaţie în timp şi spaţială faţă de
stator:
π π
Bi ( β ,t ) = Bim cos( ω ⋅ t − γ − − pβ ) = Bim cos[ ω ⋅ t − pβ − ( γ + )] , 14)
2 2
1 π
decalat spaţial cu unghiul ( γ + ) în urma câmpului învârtitor rotoric (CMR).
p 2

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI

8 Electrotehnică şi maşini electrice 82D 2018
2π
Axele celor trei înfăşurări de fază statorice fiind decalate spaţial cu unghiul electric , sistemul trifazat simetric
3p
al fluxurile magnetice φ1i ( t ),φ2i ( t ),φ3i ( t ) determinate de curenţii prin înfăşurările A-X, B-Y respectiv C-Z, vor fi în
2π 2π
fază cu inducţiile magnetice din punctele determinate de unghiurile: β = 0 , β = respectiv β = − . Trecând la
3p 3p
analiza pe o fază, deci renunţând la indicii de fază ai mărimilor fluxul indus are expresia:
π Φ im
φi ( t ) = Φ im sin( ωt − γ ) = Φ im cos( ωt − γ − ) , Φi = e − jγ , 15)
2 2

mai exact: Φ i = Li ⋅ I ⋅ e jγ = Li ⋅ I , cu amplitudinea Φ im = Li ⋅ I 2 , 16)

unde Li este inductanţa utilă pe fază a înfăşurării statorice (indus).

Prin variaţia în timp a fluxurilor magnetice pulsatorii ale statorului se vor produce tensiunile electromotoare
induse în stator de câmpul învârtitor statoric (CMS), pe prima fază având expresia:
π
dφi π − j( γ + )
ei ( t ) = − = Ei 2 sin( ωt − γ − ) , E i = Ei ⋅ e 2 = − jω ⋅Φ i 17)
dt 2
adică: E i = − jωLi ⋅ I = − jX i ⋅ I , cu valoarea efectivă: Ei = ωLi ⋅ I = X i ⋅ I 18)
unde Xi = ωLi este reactanţa utilă pe fază a înfăşurării indusului sau reactanţa de reacţie a maşinii sincrone.
Prin însumarea fluxului magnetic de excitaţie cu fluxul magnetic de reacţie a indusului (statorului) printr-o fază a
înfăşurării statorice fluxul magnetic rezultant va fi:
π
φ ( t ) = φ0 ( t ) + φi ( t ) = Φ 0 m cos ωt + Φ im cos( ωt − γ − ) = Φ m cos( ωt − θ ) , 19)
2
π
π Φm j( −θ )
φ ( t ) = Φ m sin( ωt + −θ ) , Φ = e 2 , 20)
2 2
şi deci prin compunerea câmpului învârtitor rotoric cu câmpul învârtitor statoric în maşină apare câmpul magnetic învârtitor
rezultant:
B( β ,t ) = B0 ( β ,t ) + Bi ( β ,t ) = Bm cos( ω ⋅ t − pβ − θ ) , 21)

decalat spaţial cu unghiul θ faţă de câmpul rotoric, unde θ este numit unghiul intern al maşinii sincrone.
p
Tensiunea electromotoare rezultantă pe o fază a înfăşurării statorice are expresia:
d dφ
e( t ) = e0 ( t ) + ei ( t ) = − ( φ0 + φi ) = − = E 2 sin( ωt − θ ) . 22)
dt dt
iar în valori complexe:

E = − jω ⋅Φ , deci: E = E ⋅ e − jθ . 23)

3.2.2. Schema echivalentă monofazată şi ecuaţiile generatorului sincron

Statorul maşinii sincrone fiind simetric din punct de vedere mecanic, electric şi magnetic iar
mărimile electrice caracteristice având o variaţie sinusoidală, studiul funcţionării maşinii sincrone se
poate face pe o schemă echivalentă monofazată în complex. Ţinând cont de rezistenţa R şi de
reactanţa de scăpări Xs pe o fază a înfăşurării statorice, schema în complex pe fază va mai conţine
valoarea complexă a tensiunii electromotoare echivalente E (Fig.3.3. a).
Tensiunea electromotoare Ei indusă de fluxul de reacţie al indusului (statorului) Φi este
defazată la un unghi de π/2 în urmă faţă de acest flux, care este în fază cu intensitatea curentului de
fază statoric I (Fig.3.4.) şi are expresia în complex:
E i = − jX i ⋅ I . 24)
Tensiunea electromotoare rezultantă E (Fig.3.3. b), sumă a tensiunilor electromotoare induse
de fluxul de excitaţie Φ0 şi de fluxul de reacţie al statorului Φi este defazată la un unghi de π/2 în urmă
faţă de fluxul rezultant Φ, (Fig.3.4.) şi are expresia în complex:

E = E 0 + E i = E 0 − jX i ⋅ I . 25)

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI

 Maşina electrică sincronă 82D 2018 9
Fluxul magnetic rezultant Φ = Φ0 + Φi sumă a fluxurilor de excitaţie şi de reacţie a indusului, este defazat în urmă faţă de
fluxul de excitaţie cu unghiul electric θ unghiul intern al maşinii. Aceste fluxuri sunt în fază cu inducţiile magnetice ale câmpurilor
învârtitoare rezultant B, de excitaţie B0 respectiv de reacţie Bi, pentru unghiul geometric β = 0.

Xs R I Xs R I
Ei=-jXi I
E P
P
E0
U U
a) b)

Xi Xs R I X R I
X
E0 P E0 P

U U
c) d)

Fig.3.3. Schema echivalentă în complex pe o fază a maşinii sincrone în regim de generator.

1 π
Vectorii inducţie magnetică, rotitori cu viteza unghiulară Ω, sunt decalaţi spaţial cu unghiul ( + γ ) intre Bi şi B0,
p 2
θ
respectiv cu între B şi B0 (Fig.3.5.). Tensiunea la bornele primei faza statorice este egală cu tensiunea electromotoare minus căderile
p
de tensiune pe rezistenţa şi reactanţele înfăşurării de fază (Fig.3.3. c,d.):

Ecuaţia tensiunii la bornele generatorului este:

U = E − ( R + jX s ) ⋅ I = E 0 − ( R + jX s + jX i ) ⋅ I = E 0 − ( R + jX ) ⋅ I , 26)
unde: R este rezistenţa pe fază a înfăşurării statorice,
Xs este reactanţa de scăpări (sau de dispersie) pe fază a înfăşurării statorice,
Xi este reactanţa utilă (sau de reacţie) pe fază a înfăşurării statorice,
X = Xs+ Xi este reactanţa totală numită reactanţa sincronă pe fază a înfăşurării statorice.
Φ0
B0
θ Φ Ω

θ B
p
π
2
π E0
2
Ei θ' θ E
π
Φi ϕ jXi I 1 π
2 jX I p ( 2 +γ)
U RI jXs I
I
γ
π Bi
2

Fig.3.4. Diagrama vectorială a mărimilor de fază ale maşinii Fig.3.5. Decalajul spaţial al câmpurilor
sincrone în regim de generator magnetice învârtitoare în regim de generator
Defazajul φ între curentul I şi tensiunea U la bornele înfăşurării statorice este argumentul
impedanţei complexe pe fază conectată la bornele generatorului sincron şi depinde de natura sarcinii.

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI

10 Electrotehnică şi maşini electrice 82D 2018
Maşinile sincrone, mai ales cele de puteri medii şi mari, având reactanţa de scăpări relativ mică
în raport cu reactanţa utilă Xs ≈ 0,05 Xi, permit aproximarea reactanţei sincrone cu reactanţa de reacţie
X ≈ Xi. De asemenea maşinile sincrone de puteri medii şi mari, au rezistenţa de fază cu mult mai mică
decât reactanţa sincronă de fază R ≈ (0,001 ÷ 0,1)X, cu atât mai mică cu cât puterea nominală a maşinii
este mai mare.

θ' ~ E0
~ θ>0 π
γ
X I 2
ϕ jX I
I U
E0 P γ
U
π
2

Fig.3.6. Schema echivalentă simplificată pe o fază a Fig.3.7. Diagrama vectorială simplificată a mărimilor
maşinii sincrone în regim de generator. de fază ale maşinii sincrone în regim de generator
În aceste condiţii căderea de tensiune pe rezistenţă deci şi pierderile Joule – Lenz în înfăşurări
se neglijează, schema echivalentă simplificându-se ca în (Fig.3.6.), iar diagrama vectorială ca în
(Fig.3.7.), ecuaţia caracteristică pe fază având expresia:
U = E 0 − jX ⋅ I , 27)

3.2.3. Bilanţul de puteri al generatorului sincron

Generatorul sincron este antrenat de un motor primar şi primeşte de la acesta o putere mecanică
Pm (Fig.3.8.).
Pm = M r ⋅ Ω , 28)
unde: Mr [Nm] este cuplul mecanic activ al motorului de antrenare orientat în sensul de rotaţie, egal
cu cuplul rezistent la ax al generatorului, orientat în sens opus sensului de rotaţie;
Ω = 2π n [rad/s] viteza unghiulară a rotorului, iar n [rot/s] este turaţia.
Dacă generatorul are alimentarea excitaţiei de la o sursă independentă de curent continuu (cea
ce se întâmplă foarte rar), atunci va primi şi o putere electrică Pex. De cele mai multe ori alimentarea
excitaţiei se face de la un generator de curent continuu (numit excitatrice), fie de la un generator
sincron de mică putere urmat de punţi de redresare, montat pe acelaşi ax cu maşina sincronă. În acest
caz puterea pe excitaţie Pex este preluată din puterea mecanică primită de la motorul primar. În cazul în
care excitaţia este alimentată de la bornele generatorului sincron prin intermediul unor punţi de
redresare comandate (autoexcitare), puterea pentru excitaţie este preluată din puterea electromagnetică
cedată statorului.

Pm=MrΩ Pe=MeΩ=3E0Icos γ
P=3UI cos ϕ
PFe
Pex Pf,v PJ

Fig.3.8. Diagrama puterilor maşinii sincrone în regim de generator (excitat cu excitatrice)

Din puterea mecanică la ax se scad şi pierderile de putere prin frecări şi ventilaţie, astfel încât
diferenţa se transformă în putere electrică Pe corespunzătoare sursei de tensiune electromotoare E0
induse de câmpul învârtitor de excitaţie, parcursă de curentul statoric I, putere ce se transmite
statorului şi este corespunzătoare unui cuplu electromagnetic Me :
Pe = Pm − Pex − Pf ,v = M e ⋅ Ω = 3 E0 I cos γ , 29)
unde γ este defazajul dintre tensiunea electromotoare E0 şi curentul statoric I.
Din puterea electrică cedată statorului o parte se pierde prin histerezis şi curenţi turbionari în
circuitul magnetic statoric iar altă parte prin efect Joule în înfăşurările statorice. Puterea care rămâne
este cedată de generator pe la borna, ca putere utilă, impedanţei de sarcină:
Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
 Maşina electrică sincronă 82D 2018 11
P = Pe − PFe − PJ = 3UI cos ϕ , 30)
unde φ este defazajul dintre tensiunea la borne U şi curentul statoric I.
Randamentul generatorului sincron, dependent de regimul de funcţionare deci de puterea utilă
P cedată receptorului, are expresia:
P P
η( P ) = = . 31)
Pm P + Pex + Pf , v + PFe + PJ
3.2.4. Cuplul maşinii sincrone
Din relaţia (3.26.) rezultă expresia cuplului electromagnetic al maşinii sincrone:
Pe 3 E0 I cos γ
Me = = , 32)
Ω Ω
În diagrama vectorială din (Fig.3.7.) se poate vedea că:
U
X I cos γ = U sinθ ' ≈ U sinθ , deci I cos γ = sin θ 33)
X
Rezultă că expresia puterii electromagnetice Pe în funcţie de unghiul intern al maşinii θ este:
3 E0 U
Pe ( θ ) = sinθ , 34)
X
iar expresia cuplului electromagnetic Me în funcţie de unghiul intern al maşinii θ se poate scrie:
3 E0 U 3E U
Me ( θ ) = sinθ , cu M em = 0 , 35)
ΩX ΩX
(Fig.3.8.) unde Mem este cuplul electromagnetic maxim.
Pentru θ > 0 cuplul electromagnetic este pozitiv (tensiunea electromotoare E0 înaintea tensiunii
electromotoare rezultante E) şi deci corespunde regimului de generator al maşinii sincrone (de la care
s-a plecat pentru determinarea expresiei cuplului) deci este un cuplu rezistent (de frânare) orientat în
sens opus sensului de rotaţie. Pentru θ < 0 cuplul electromagnetic este negativ (tensiunea
electromotoare rezultantă E înaintea tensiunii electromotoare E0) şi deci corespunde regimului de
motor al maşinii sincrone, fiind un cuplu activ orientat în sensul de rotaţie.
Me
MOTOR GENERATOR
3E0U
ΩX

π θ
−π 2
0 π π
2

3E0U
ΩX
INSTABIL STABIL STABIL INSTABIL

Fig.3.9. Variaţia cuplului electromagnetic în funcţie de unghiul intern al maşinii sincrone

Pentru θ > π/2 funcţionarea generatorului este instabilă deoarece o creştere accidentală a
unghiului intern al maşinii conduce la o scădere a cuplului de frânare, deci la o accelerare a rotorului
care tinde să crească unghiul intern prin creşterea decalajului între câmpul magnetic rotoric (decalat
înainte) şi câmpul rezultant (în urmă).

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI

12 Electrotehnică şi maşini electrice 82D 2018
Pentru 0 < θ < π/2 funcţionarea generatorului este stabilă deoarece o creştere accidentală a
unghiului intern al maşinii conduce la o creştere a cuplului de frânare, deci la o decelerare a rotorului
care tinde să scadă (deci să compenseze creşterea) unghiul intern prin scăderea decalajului între
câmpul magnetic rotoric (decalat înainte) şi câmpul rezultant (în urmă).
Pentru θ < - π/2 funcţionarea motorului este instabilă deoarece o creştere accidentală a
unghiului intern al maşinii conduce la o scădere a cuplului activ, deci la o decelerare a rotorului care
tinde să crească unghiul intern prin creşterea decalajului între câmpul magnetic rezultant (decalat
înainte) şi câmpul rotoric (în urmă).
Pentru - π/2 < θ < 0 funcţionarea motorului este stabilă deoarece o creştere accidentală a
unghiului intern al maşinii conduce la o creştere a cuplului activ de accelerare, deci la o accelerare a
rotorului care tinde să scadă (deci să compenseze creşterea) unghiul intern prin scăderea decalajului
între câmpul rotoric ( decalat în urmă) şi câmpul magnetic rezultant (înainte).
În intervalul θ ∈ (-π/2, π/2) maşina sincronă este prinsă în sincronism şi variaţiile sarcinii
conduc la reajustări ale unghiului intern θ al maşinii care să asigure echilibrul între cuplul activ (al
motorului primar – în regim de generator, respectiv al maşinii sincrone în regimul de motor) şi
cuplul rezistent (al maşinii sincrone – în regim de generator, respectiv al maşinii de lucru în
regimul de motor). La variaţii bruşte ale sarcinii apar regimuri tranzitorii în care se produc variaţii
ale unghiului intern θ (uneori oscilante), până la stabilirea unei noi valori de echilibru.
Amplitudinea acestor variaţii ale unghiului intern nu trebuie să depăşească limitele de stabilitate,
altfel maşina iese din sincronism. Pentru a se asigura o funcţionare stabilă la sincronism a maşinii
sincrone, unghiul intern corespunzător regimului nominal nu trebuie să depăşească 20 ÷ 30° astfel
încât cuplul nominal să nu depăşească jumătate din cuplu maxim M en ≤ 0 ,5 ⋅ M em .
Pentru amortizarea oscilaţiilor (reducerea amplitudinilor variaţiilor) unghiului intern se
utilizează (prin construcţie) o colivie din alamă, bronz sau aluminiu asemănătoare cu cea de la
rotorul maşinii asincrone cu rotor în scurtcircuit (Fig.3.1.), plasată în crestături practicate pe
tălpile polare ale polilor rotorici (la maşinile cu poli aparenţi) respectiv sub înfăşurarea de
excitaţie (la maşinile sincrone cu poli netezi). Această colivie se urmăreşte a avea o rezistenţă mai
mare decât coliviile maşinilor asincrone de aceeaşi putere, pentru a uşura amortizarea
oscilaţiilor unghiului intern în regim normal de funcţionare (dar şi pornirea în asincron a
motoarelor sincrone). Stabilirea puterii nominale Sn a generatorului sincron se face astfel încât
cuplul electromagnetic nominal să fie mai mic de jumătate din cuplul electromagnetic maxim,
M en ≤ 0 ,5 M em deci unghiul intern nominal să fie θ = 20° ÷ 30°. În felul acesta riscul de a se
depăşi unghiul intern maxim pentru zona de stabilitate (de 90°) este înlăturat.
3.2.5. Caracteristicile generatorului sincron
a) Caracteristica de mers în gol a generatorului sincron
Caracteristica de mers în gol (Fig.3.10.) este definită ca dependenţa:
Ug = f(Ie), la n = nn = ct. şi I = 0,
unde Ug este tensiunea de fază la mersul în gol, Ie este curentul de excitaţie, iar nn este turaţia
nominală. La funcţionarea în gol, I = 0, câmpul magnetic învârtitor de reacţie al indusului este nul,
căderile de tensiune pe rezistenţa de fază şi reactanţa sincronă sunt nule astfel încât tensiunea la borne
este egală cu tensiunea electromotoare E0 indusă de câmpul magnetic învârtitor de excitaţie.
Ramura ascendentă corespunde creşterii continue a curentului de excitaţie (fără a depăşi cu mai
mult 20 ÷ 30% tensiunea nominală) iar ramura descendentă corespunde scăderii continue a curentului
de excitaţie până la anulare. Diferenţa între ramura ascendentă şi cea descendentă se datorează
neliniarităţii circuitului magnetic şi fenomenului de histerezis magnetic. De regulă caracteristica de
mers în gol se consideră a fi curba mediană rezultată ca medie a tensiunilor de mers în gol ale celor
două ramuri.
Datorită magnetizării permanente a materialului circuitului magnetic al maşinii, la bornele
generatorului apare o tensiune remanentă E0r (de câteva procente din tensiunea nominală), la o valoare
nulă a curentului de excitaţie. Tensiunea remanentă face posibilă autoexcitatea la generatoarele
sincrone la care tensiune continuă pentru alimentarea excitaţiei se obţine prin redresarea (de regulă cu
punte trifazată) a tensiunii la bornele generatorului.
Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
 Maşina electrică sincronă 82D 2018 13

Ug = E0 U cos ϕ<1
cap
Ug
cos ϕ
=1

cos
ϕ<
1
ind
n=nn
I=0
E0r Ie
In I

Fig.3.10. Caracteristica de mers în gol a generatorului

Fig.3.11. Caracteristica externa a generatorului sincron
sincron
b) Caracteristica externă a generatorului sincron
Caracteristica externă (Fig.3.11.) este definită ca dependenţa:
U = f(I), la n = nn = ct., Ie =ct, şi cos φ = ct.
unde cosφ este factorul de putere al receptorului de sarcină al generatorului.
La sarcină rezistivă generatorul sincron produce numai putere activă pe care o cedează
impedanţei de sarcină, curentul este practic în fază cu tensiunea, căderea de tensiune pe impedanţa
internă a generatorului este relativ mică astfel încât caracteristica U(I) este uşor scăzătoare şi aproape
liniară.
La sarcină inductivă generatorul cedează atât putere activă cât şi putere reactivă, căderea de
tensiune la bornele generatorului este mai accentuată astfel încât caracteristica externă este cu atât mai
căzătoare cu cât factorul de putere al receptorului este mai mic, deci cu cât defazajul curentului faţă de
tensiune este mai mare şi puterea reactivă cedată este mai mare.
Funcţionarea generatoarelor sincrone în sarcină puternic inductivă (cos φ < 0,9) nu este de dorit
deoarece la o aceeaşi putere activă cedată ca şi în cazul unei sarcini rezistive, cedând şi putere reactivă,
curentul la borne este mai mare, căderile de tensiune mai mari, consumul de putere de la motorul de
antrenare va fi mai mare deci şi consumul de combustibil va fi mai mare, respectiv randamentul va fi
mai mic.
La sarcină capacitivă generatorul cedează putere activă şi consumă putere reactivă, curentul
este defazat înaintea tensiunii, caracteristica U(I) este crescătoare. La o aceeaşi putere activă cedată
ca şi în cazul unei sarcini rezistive, consumând putere reactivă, curentul la borne este mai mare,
căderile de tensiune şi pierderile de putere pe liniile de transport şi distribuţie vor fi mai mari, deci
randamentul global al sistemului energetic va fi mai mic. În plus tensiunea mărită peste valoarea
nominală poate afecta instalaţii ale consumatorilor de energie. Funcţionarea generatoarelor sincrone în
sarcină capacitivă este nedorită.
c) Caracteristica de reglaj a generatorului sincron
Caracteristica de reglaj (Fig.3.12.a.) este definită ca dependenţa:
Ie = f(I), la n = nn = ct., U =Un =ct, şi cos φ = ct.
Caracteristica de reglaj reprezintă creşterea curentului de excitaţie odată cu creşterea curentului
de sarcină, faţă de valoarea Ie0, care asigură tensiunea nominală la mersul în gol, creştere care să
compenseze căderea de tensiune pe impedanţa internă, astfel încât tensiunea la borne să rămână
constantă. Caracteristica de reglaj este necesară sistemului (automat) de menţinere a tensiunii
constante la borne generatorului odată cu creşterea curentului de sarcină, menţinere care este o cerinţă
a sistemelor de alimentate a consumatorilor de energie electrică.
La sarcină inductivă, pentru a compensa căderea de tensiune mai mare, creşterea curentului de
excitaţie este mai accentuată decât la sarcină rezistivă.
La sarcină capacitivă (dacă această situaţie ar apare în practică), pentru menţinere a unei
tensiuni nominale la borne, curentul de excitaţie trebuie să fie scăzut faţă de Ie0.

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI

14 Electrotehnică şi maşini electrice 82D 2018

Ie η
ηm
1 cos
ϕ <1
co s n d
ϕ=1
i ηn cos
cos ϕ=1
0,8 ϕ= 0
,8
cos
Ie0 0,6 ϕ=
0,6
cos ϕ<
1
cap 0,4

0,2

In I β
β0=0,7−0,9 1

Fig.3.12.a. Caracteristica de reglaj a generatorului Fig.3.12.b. Caracteristica de randament a

sincron generatorului sincron

d) Caracteristica de randament a generatorului sincron

Caracteristica de randament (Fig.3.12.b) a generatorului sincron este definită ca dependenţa:
η = f(P) sau η = f(β), la n = nn = ct., Ie =ct, şi cos φ = ct.
unde P este puterea activă debitată de generator receptorului, β este factorul de încărcare al
generatorului, iar cos φ este factorul de putere al receptorului, deci φ este defazajul dintre curentul şi
tensiunea de fază .
P P
η( P ) = = . 31')
Pm P + Pex + Pf , v + PFe + PJ

S I
Definind factorul de încărcare β cu relaţia: β = ≈ , 36)
Sn I n
rezultă că puterea activă utilă a generatorului are expresia:
P = S cos ϕ = β Sn cos ϕ . 37)
O parte din pierderi nu depind de sarcină şi deci:
P0 = Pex + Pf ,v + PFe , 38)
reprezintă pierderile de mers în gol, constante, egale la mers în gol şi la mers în orice sarcină.
Pierderile prin efect Joule, proporţionale cu pătratul intensităţii curentului, depind de pătratul
factorului de încărcare β, sunt proporţionale cu pierderile Joule nominale PJn şi au relaţia:
PJ = β 2 PJn , 39)
Astfel expresia randamentului în funcţie de gradul de încărcare este:
β Sn cos ϕ
η( β ) = , 40)
β Sn cos ϕ + P0 + β 2 PJn

P0
funcţie care pentru o valoare a gradului de încărcare: β 0 = , 41)
PJn
are o valoare maximă diferită pentru valori diferite ale factorului de putere:
Sn cos ϕ
ηm = 42)
Sn cos ϕ + 2 P0 ⋅ PJn
Caracteristica de randament prezintă o valoare maximă (prin proiectare şi construcţie) pentru o
sarcină de circa 70 ÷ 80% din puterea nominală (β0 = 0,7 ÷ 0,9), sarcină la care generatorul
Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
 Maşina electrică sincronă 82D 2018 15
funcţionează un timp îndelungat, deoarece în această situaţie el are o rezervă de putere şi poate prelua
eventuale creşteri accidentale de putere cerute de consumatori fără a prezenta pericolul ieşirii din
sincronism.
Curba de randament este cu atât mai joasă şi randamentul maxim mai redus cu cât factorul de
putere al impedanţei de sarcină este mai mic. La generatoarele sincrone de puteri mari randamentele
nominale au valori peste 95% cu atât mai mari cu cât puterea nominală este mai mare.
3.2.6. Funcţionarea generatorului sincron conectat la reţea
În centralele electrice din sistemul electroenergetic generatoarele electrice sunt de tip sincron şi funcţionează cuplate în paralel
la reţea considerată, practic, de putere infinită). Cuplarea la reţea a unui generator sincron implică necesitatea îndeplinirii unor condiţii:
succesiunea fazelor la generator şi reţea să fie aceeaşi;
frecvenţă fg a tensiunilor generatorului trebuie să fie absolut egală cu frecvenţa fr a reţelei;
valorile efective ale tensiunilor de linie ale generatorului şi ale reţelei trebuie să fie egale;
tensiunile generatorului şi generatorului trebuie să fie în fază.
Pentru îndeplinirea acestor condiţii generatorul la pornire trebuie să fie supus unei proceduri de sincronizare cu reţeaua în care
se trece prin următorii paşi:
• se reglează turaţia motorului primar la o valoare cât mai aproape de turaţia de sincronism cu ajutorul unui
frecvenţmetru conectat la bornele generatorului;
• se reglează curentul de excitaţie pentru obţinerea unei tensiuni la bornele generatorului egală cu cea a reţelei;
• se utilizează un sincronoscop (aparat pentru realizarea sincronizării) pentru verificarea succesiunii fazelor şi
determinarea momentului de cuplare a generatorului la reţea.
Particularitatea funcţionării generatorului sincron conectat la reţea de mare putere constă în faptul că tensiunea la bornele
generatorului, fiind chiar tensiunea reţelei, este o mărime constantă.
În condiţiile în care motorul primar asigură un cuplu motor (aproximativ egal cu cuplul electromagnetic) constant, ţinând
seama şi de faptul că reactanţa sincronă X a maşinii şi viteza unghiulară Ω sunt deasemenea constante, rezultă din (3.35) că:
E 0 sin θ = ct . , 43)
astfel încât vârful vectorului E0 va parcurge o dreaptă loc geometric orizontală (Fig.3.13.) atunci când curentul Ie de excitaţie este
variabil. În condiţiile neglijării rezistenţei generatorului (la puteri nominale mari şi foarte mari) din diagrama simplificată (Fig.3.7.)
rezultă că:
E0 sin θ = XI cos ϕ = ct . , 44)
de unde rezultă că şi: I cos ϕ = ct . , 45)
deci vârful vectorului I va parcurge o dreaptă loc geometric verticală, când se modifică curentul de excitaţie Ie, fiecărui punct de pe
această dreaptă corespunzându-i un punct de pe dreapta loc geometric al vârfului vectorului E0 al tensiunii electromotoare. Astfel
condiţia de funcţionare la cuplu constant este echivalentă cu condiţia de funcţionare la putere activă constantă:
P = 3UI cos ϕ = ct . , 46)
Pentru o valoare Iec critică a curentului de excitaţie, curentul are valoare minimă şi este în fază cu tensiunea, φ = 0 deci cos φ
=1 şi sinφ =0. Vârfurile vectorilor E0 şi I sunt plasate în punctele notate C, generatorul cedează la borne numai putere activă, puterea
reactivă fiind nulă.
În regim supraexcitat cu Ie > Iec (diagrama cu linie plină) curentul este defazat în urma tensiunii, φ > 0 deci cosφ <1 şi sinφ
>0. Generatorul cedează pe la borne putere activă şi putere reactivă. În regim subexcitat în care curentul de excitaţie variază între o
valoare minimă Iem (care asigură tensiunea electromotoare corespunzătoare unghiului intern maxim în condiţii de stabilitate de 90°) şi
valoarea critică (corespunzătoare regimului optim de funcţionare la curent minim şi factor de putere unitar cos φ =1), Ie∈(Iem, Iec),
curentul este defazat înaintea tensiunii (diagrama trasată cu linie întreruptă), φ < 0 deci cosφ <1 şi sinφ <0. Generatorul cedează pe la
borne putere activă şi consumă putere reactivă.
REGIM DE GENERATOR
π
Loc geometric I 2 Loc geometric E0
c
E0 sinθ=XI cosϕ=ct.

I jXI
8

E0 E0
jXI
θ'=θ>0
ϕ
ϕ<0
θ'=θ>0

ϕ>0 c U = ct.
I
I cosϕ = ct.
π
2

SUBEXCITAT SUPRAEXCITAT
Iem Iem < Ie < Iec Iec Ie > Iec Ie
Q = 3UI sin ϕ < 0 Q = 3UI sin ϕ > 0

Fig.3.13. Diagrama vectorială a mărimilor caracteristice ale generatorului sincron conectat la reţea

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI