7 '

! t 'I

JUSTINI AN > 1
t » l
r Al £ MITROPOLITUL MOLDOVE! *
■
• ’ s
/
■ % *■

•5
.Vi I ' ■. •■ i

L c •- < ; 1
iț- < •*x-
? . T
■
■*
r
•Ab
z..
*., > >
i ț>
■ ••

AțpST0tAȚPS©|(ÂL
■ Pilde și \inDemnuri •■
A" i-t
■ • > /•

' r ■ ■ A’’ '

• > •'> /
'f ’' : • ’
; -PENTRU'
PENTRU. CLER L;; 4*- ' : •• -i r-P ’ ♦* t ->
■*p / ■‘
7 . ■■■ -
x.? f .
'■ i
I •
<4’j;4 ' r
4? II Ai?
t
-
.n A I
< l'' i ■ i / ’l (
A ■ ;
5

,;■ ..

7 - \' ■ < ’f ■■ sr? ■•'••.. .■••’’

1 f
.7
/ f ■ j

7 ■ 1 r
4 . ’ •' >
'U r,
■'. p' ■

■' 4 , • f
v P .
/ 1
t
» l.
* a
! . •. < •' t , ( 6“'V
t
ți ,
TIPOGRAFIA Cărților bisericești ' f' ' >\

/ /. BUCUREȘTI \
i
» • - .. 1 9 48
*
’l 1
.X t
J*-v '■ .
4
■ A: . "> • » . > \
> . *• <1
■A V i •*••
' ' ’i

••
■ >

V
V' V I'

S ' 77 7' H .< f ’ 4

/
/ 1 A
 h

r
i '

f JUSTINI AN
MITROPOLITUL MOLDOVEI

r
*
♦u APOSTOLAT SOCIAL
■ PILDE ȘI ÎNDEMNURI
■i ■ CĂTRE CLER
" -
II

I i
J .1
> * B'

’r :
i- •
t
TIPOGRAFIA CĂRȚILOR BISERICEȘTI
BUCUREȘTI
19 48
f

I
K
Ă-,
 JUSTINI AN
MITROPOLITUL MOLDOVEI

« I APOSTOLAT SOCIAL
4 - PILDE ȘI ÎNDEMNURI
CĂTRE CLER
II
T ■

I
V- R
■i ■ Ii I-

t» I >
■-

/' * |

!
•■

1
I ’• i
TIPOGRAFIA CĂRȚILOR BISERICEȘTI
BUCUREȘTI
19 4 8

I f
i
 1 •

i
! PRECUVÂNTARE

Cu ocazia împlinirii a doi ani de activitate ca

arhiereu vicar la Mitropolia Moldovei, clerul epar^
hiat, prin conducătorii celor cinci secții județene,
au hotărît tipărirea unui volum omagial care să
evidențieze munca noastră de îndrumare, organic
l zare si orientare a clerului moldovean în fata unor
munți de greutăți ce le stăteau în fată, în urma
dezastrului lăsat de răsboi, secetă $i foamete.
Astfel Preotul Const. Nonea, președintele Asocia^
tiei Clerului Iași si deputat eparhial dimpreună cu
Preotul Ștefan Gheorghiu, vicepreședinte al Asocia­
ției Clerului Iași și deputat eparhial, au tipărit lucrarea :
Omagiu Prea Sfințitului Arhiereu Vicar Justinian
! Vasluiana cu prilejul împlinirii a doi ani de acti=
vitate chiriarhală la Mitropolia Moldovei, cu o pre=
tată de Preotul Cicerone lordăchescu, fost decan al
Facultății de Teologie din Suceava, deputat în Con?
greșul National Bisericesc.
Cum această lucrare este ecoul ce Ea avut în
opinia publică și în rândurile clerului moldovean
toate inițiativele de organizare a activității clerului,
în momente grele pentru Moldova, iar răspândirea
ei de si s’a făcut numai în rândurile membrilor Con-
greșului National Bisericesc și al forurilor conducă^
toare bisericești din tară, din cauza numărului mic
al exemplarelor~ a stârnit totuși un interes deosebit
în rândurile clerului din întreaga (ară. Sute de
I I
scrisori am primit dela preoții din Eparhie și din
tot cuprinsul tării ~ în care ne roagă sâ tipărim toate
I

iZ-—-
 PRECUVÂNTARE 5 k ■■
APOSTOLAT SOCIAL
4

cuvântările, conferințele, dispozitiunile îndrumătoare

pentru clerul moldovean, etc. ~ întrucât ele cuprind
mijlocul clerului sl âl poporului în vremuri de ras»
cruce $1 de grele încercări. Ea este cerută pentru
reflexele ce a determinat în sufletul clerului și po»
i
k
lumini de orientare pentru cler în noua așezare so»
cialâ, culturală și politică a poporului nostru. porului printr’o activitate pe teren și prin sfaturi,
După alegerea noastră ca Mitropolit al Mol» prin îndrumări și cuvântări determinate de nevoi
dovei și mai cu seamă de când girăm conducerea locale, dar cu efecte generale.
Patriarhiei, cererile preoților în acest sens s’au în» Pentru aceste motive vom renunța la jaloanele
clasice ale unei Precuvântări care ne»ar obliga sa
multit.
vorbim prea mult despre noi înșine - despre acti»
De și n'a eșit încă de sub tipar primul volum
vitatea noastră - ca să dăm toate lămuririle în legă­
cu Studii și Cercetări Istorice, și Păreri și Cuvân­
tura cu ceeace așteaptă dela aceasta lucrare, clerul
tări, în care se cuprind lucrările noastre despre:
care a solicitat»o.
1) Origina Monahismului la Români. 2) Mânăsti»
Socotind că este mai folositor pentru clerul ce»
rea Govora si rolul ei în literatura română. 3) Is»
titor sâ afle ecoul unei actuale propoveduiri arhie­
toria Mănăstirii Bistrița. 4) Viata Sf Grigore De»
rești cât și reflexele stârnite în opinia publica și în i r
capolitul. 5) Creștinismul și Cooperația. 6) Anticle»
sufletul preoților misionari~toata această lucrare-
ricalismul liberal. 7) Religiositatea, ospitalitatea și
noi ne vom opri cu Precuvântarea aici — înfățișând
omenia ta Români. 8) Cuvântări și diferite articole materialul nostru în cadrul reflexului său, mărturia
în presă —, totuși, ținând seama de actualitatea lu»- stt de autorii lucrării omagiale amintite, convinși
crărilor ca Arhiereu și Mitropolit, așa cum o so» fiind ca în modul acesta vom aduce un mai mare
cotesc sutele de scrisori ale preoților — ne-am ho» serviciu clerului slujitor. •
fârît sâ rânduim tipărirea acestor cuvântări, con»
9 Maia 1948
cerin(e, pastorale, articole apărute în presă, etc.—gru»
~>ate în volumul al II»lea intitulat: Apostolat social*
*ilde și îndemnuri către cler.
Precuvântarea oricărei lucrări ~ deci și a celei
le fata - este o prezentare a ei către cetitori, o intro»
facere a cetitorului în cuprinsul lucrării, o reco»
nandare a el către cetitori printr’o sinteză a teme=
or tratate.
Lucrarea noastra nu urmărește sa să fie un îndrep» r
ar omiletic pentru studenții teologi și preoți, mai
:u seamă că nu toate cuoântările au fost scrise. Nu
este cerută pentru acest scop. Ea este cerută pen*
’ru ecoul ce [.a aout o actioitate arhierească în
I
 APOSTOLAT SOCIAL PRECUVÂNTARE 5
4
•<
cuvântările, conferințele, dispozitiunile îndrumătoare mijlocul clerului și al poporului în vremuri de ras»
pentru clerul moldovean, etc.^ întrucât ele cuprind cruce și de grele încercări. Ea este cerută pentru
lumini de orientare pentru cler în noua așezare so» reflexele ce a determinat în sufletul clerului și po­
ciala, culturală și politică a poporului nostru. porului printr’o activitate pe teren și prin sfaturi,
După alegerea noastră ca Mitropolit al Mol» prin îndrumări și cuvântări determinate de nevoi
dovei și mai cu seamă de când girăm conducerea locale, dar cu efecte generate.
Patriarhiei, cererile preoților în acest sens s’au în» Pentru aceste motive vom renunța la jaloanele
clasice ale unei Precuvântări care ne-ar obliga sa
mulfit., , ■
vorbim prea mult despre noi înșine ~ despre acti»
De și n'a eșit încă de sub tipar primul volum
cu Stadii și Cercetări Istorice, și Păreri și Cuvân­ vitatea noastră ~ ca sâ dăm toate lămuririle în legă­
tură cu ceeace așteaptă dela această lucrare, clerul
tări, în care se cuprind lucrările noastre despre:
care a solicitat-o.
1) Origina Monahismului la Români. 2) Mânăsti»
Socotind că este mai folositor pentru clerul ce»
rea Govora si rolul ei în literatura română. 3) Is»
titor sa afle ecoul unei actuale propoveduiri arhie­
torta Mănăstirii Bistrița. 4) Viata Sf. Grigore De»
rești cât și reflexele stârnite în opinia publică și în
capolitul. 5) Creștinismul și Cooperația. 6) Anticle»
sufletul preoților misionarii toaiă această lucrare ~
ricalismul liberal. 7) Religiositatea, ospitalitatea și
noi ne vom opri cu Precuvântarea aici~ înfățișând
omenia la Români. 8) Cuvântări și diferite articole
materialul nostru în cadrul reflexului său, mărturi»
în presa ~, totuși, (inând seama de actualitatea lu»^ sit de autorii lucrării omagiale amintite, convinși
crârilor ca Arhiereu și Mitropolit, așa cum o so» fiind ca în modul acesta vom aduce un mai mare
cotesc sutele de scrisori ale preoților ~ ne»am ho» serviciu clerului slujitor. •
tărît să rânduim tipărirea acestor cuvântări, con»
9 Maiu 1948
ferinfe, pastorale, articole apărute în presă, etc.~gru» i
pate în volumul al II»lea intitulat: Apostolat social*
Pilde și îndemnuri către cler.
Precuvântarea oricărei lucrări ~ deci și a celei
de fată - este o prezentare a ei către cetitori, o intro»
ducere a cetitorului în cuprinsul lucrării, o reco»
mandare a ei către cetitori printr’o sinteză a teme»
lor tratate.
Lucrarea noastră nu urmărește să fie un îndrep»
îndrept
tar omiletic ipentru
---- ' studenții teologi și preoți, mai
■

f
cu seamă că nu toate cuvântările au fost scrise. Nu
ceruta pentru acest .scop. Ea
este cerută ~ este cerută pen»
tru ecoul ce ba avut avut oo activitate arhierească în
activitate arhierească
 **

I
i,
I
t-

t-

L
- - • ■ •.-•.-
>
<•

i
K
*.

- -.•
r
I

ARHIEREU VICAR
12 August 1945 — 19 Noemvrie 1947

i
T
 i
I
îndreptățirea unui omagiu
1 I
Din luna August 1945 un nou suflu de viață înviorează
atmosfera dela conducerea Mitropoliei Moldovei. Ceața, în
care era învăluită viața bisericească a întregei eparhii, se risi­
;r pește, pe zi ce trece, și scaunul lui Veniamin Costachi și al
câtorva vrednici ierarhi care l-au precedat, pare a fi pe cale
de a-și recăpăta strălucirea de altădată.
JH Tânărul vlădică Justinian, acum vicar mitropolitan, mâne
— nădăjduim — mitropolit a Moldovei, a fost o surpriză din I
cele mai îmbucurătoare pentru mulți din cei care, dezintere­
sat, poartă grija treburilor Bisericii. Trimis în capitala Moldo­
va — acum vre-o doi ani în urmă — I. P. S. Sa, cu privirea
ageră și cu o îndemânare nebănuită, s’a pus de-îndată Ia cu­
rent cu lipsurile și nevoile bisericii din această parte a țării și
a încept a lucra — spre surpriza tuturor — din primul mo­
ment la îndreptarea lor. Subscrisul a avut cinstea de a-l în­
soți, în câteva împrejurări, în eparhie și la centrul ei, și a
constata, de visu, valoarea acestui tânăr ierarh, cu devota­
ment pentru biserică și cu o largă experiență pastorală. Vigi­
lent, dinamic, cu rară putere de sesizare a problemelor, mai
ales cu caracter practic și social, I. P. S. Sa prinde dintr’o-
dată, miezul lor și nu se lasă până nu le indrumează cum tre-
bue spre rezolvire. Nu este un devotat de circumstanță, nici
un credincios de poză. Ii stau la inimă treburile bisericii și
dragostea poporului din mijlocul căruia a ieșit. Stă cu dra­
goste în slujba amândorora. Când are de luat o măsură mai

I
cu greutate, studiază chestiunea, se informează, cere lămuriri
unde trebue și — odată convins de necesitatea ei — stăruește
persistent până o duce la bun sfârșit.
La Iași, și în eparhia Moldovei, și-a creiat o foarte fru­
moasă atmosferă, chiar în cercurile cele mai exigente. Nici-

J

10 APOSTOLAT SOCIAL
odată, pe cât cunosc din proprie experiență, Universitatea din
capitala Moldovei n’a fost sufletește mai apropiată de condu­
cerea bisericească de aici ca în ultima vreme. Aceasta, dato­
rită vrednicului vlădică Justinian.
Meritul său însă — în deosebi — stă în aceia că a înțeles
rostul vremei și că, instituția, cu cele mai adânci rădăcini, în
trecutul și sufletul poporului, — biserica — este chemată să
pună la contribuție activitatea sa pentru înfăptuirea marelor
comandamente ale istoriei. Viața religioasă, cu străfundele ei
temelii în sufletul omului și în istoria popoarelor și cu înăl­
țimea, la care a dus-o creștinismul, a închinării în duh și în
adevăr, această viață religioasă nu trebue să fie absentă la
opera de reconstrucție a societății noui. Vlădica Justinian s’a
angajat pe acest drum și noi îi urăm să-l vedem la locul din
care gândul său bun să poată deveni faptă.
Salut cu bucurie inițiativa vrednicilor consilieri epar­
consilieri epar-
hiali: Constantin Nonea și Ștefan Gheorghiui de a reda, în
de a reda, în
paginile ce urmează câteva înfăptuiri ale I. P. S. Justinian
din epoca vicariatului său.1
Prezentarea activității P. S. Justinian la Mitropolia Mol­
dovei, în cursul celor doi ani de când Prea Sfinția Sa a fost
chemat la Vicariat, este îndreptățită de împrejurările speciale
în care Biserica moldoveană se găsea după sfârșitul crâncenu­
lui războiu. Eparhia Mitropoliei Moldovei a fost cea mai ră­
vășită și zdruncinată de iureșul războiului, deoarece lanțul lupte­
lor de poziție a tăiat-o în două, începând dela Nord de Iași și
până în munții Carpați, la Mănăstirea Neamțu.
Luni de zile eparhia Mitropoliei Moldovei a fost teatrul
unor crâncene lupte, fapt ce a dus Ia ștergerea depe fața pă­
mântului a' zeci de sate și târgușoare. Populația sătească depe
distanțe de zeci de kilometri a fost mutată în dosul frontului,
turburându-se astfel orice activitate de gospodărie rurală. Apa­
ratul administrativ fusese evacuat în restul țării, iar populația
rămasă fără îndrumare era purtată de ici colo, după cum se
orienta soarta luptelor între -beligeranți.
1. Precuvântarea, de Pr. Cicerone lordâchescu.
i
/
ÎNDREPTĂȚIREA UNUI OMAGIU 11
Moldova a trăit momente apocaliptice iar Biserica ei a
împărtășit aceiași soartă.
Prin actul dela 23 August 1944, Moldova a fost eliberată
de cleștele crâncenelor lupte. Frontul se scoboară în jos pe
urma cotropitorilor. In urmă, însă, rămâneau rănile războiului,
răni adânci și greu de vindecat. La tămăduirea lor, prin însăși
doctrina ei, cea dintâi era chemată Biserica, și, în primul rând,
preoțimea din jurul Scaunului Mitropolitan din Iași. Cel care
a ridicat moralul preoțimei, alergând dela un capăt Ia altul al
Eparhiei, a fost P. S. Justinian Vasluianu, Vicarul al Il-lea al
Mitropoliei. înzestrat cu o putere de muncă uimitoare, cu o
viziune clară, dublată de o justă sesizare a relațiilor, P. S. Jus­
tinian s’a dăruit cu totul intereselor Eparhiei. Redând, în mod
succint, desfășurarea acestei activități în paginile ce urmează •
socotim că elogierea, la care are dreptul oricine aflat în slujba
obștimii, se va profila dela sine. Autorii nu sunt decât croni­
cari și interpreți ai unei lucrări arhierești.
Cum se prezenta situația eparhiei din punct de vedere administrativ
Aparatul administrativ central al Mitropoliei Moldovei, în
frunte cu I. P. S. Mitropolit Irineu, se găsea evacuat la Govora.
Preoțimea răvășită în restul țării. La Iași rămâne o „perma­
nență" condusă de P. S. Valerie Botoșăneanu. Permanența era
formată din câțiva călugări. In partea de Nord a eparhiei pu­
țini preoți mențineau cadrele administrației fără să aibă legă­
tură cu centrul. In partea de Sud, dincoace de poziția de luptă
— preoții se întorceau în serii dela locul lor de evacuare spre
a-și îmbiserici enoriașii.
După 23 August 1944 preoțimea a început să se reîn­
toarcă la vetrele ei. Administrația Mitropoliei însă întârzia,
căci legăturile de comunicație pe C. F. R. erau întrerupte.
Deabea în primăvara anului 1945 cancelariile Sf! Mitropolii s’au
întors în Iași. înalt Prea Sfințitul Mitropolit Irineu se găsea
bolnav în Capitală și tratamentul impus de medicii curanți nui
îngăduia să se întoarcă la reședință. Marele erudit al Bisericii
Ortodoxe Române, ca cel răspunzător în fața lui Dumnezeu și
al țării de situația grea din Mitropolia Moldovei, a chibzuit
că numai prin chemarea unei energii creatoare ca ajutor ai
I. P. S. Sale, refacerea stărilor din Eparhia Arhiepiscopiei
lașilor va fi posibilă. O întârziere a luării de măsuri de intro-

12 APOSTOLAT SOCIAL
ducerea ordinii și muncii sistematizate a preoțimei, însemna
că s’ar fi conlucrat, conștient, la o înrăutățire a situației.
Geneza postului al II-lea de vicar la Mitropolia Moldovei
In fața acestor situații — stările de adâncă deprimare și
mizerie din Eparhie pe deoparte, iar pe dealta boala care-l țin-
tuia la pat, — I. P. S. Mitropolit Irineu a intervenit, în cursul
lunii Fevruarie 1945, la Ministerul Cultelor, cerând să găsească'
posibilitatea înființării postului al II-lea de Vicar la Mitropo­
lia Moldovei.
La 15 Martie 1945, cu adresa Nr. 738, I. P. S. Mitropolit
stăruie din nou la Ministerul Cultelor pentru înființarea pos­
tului al II-lea de Vicar, indicând pentru ocuparea acelui post
de grea răspundere pentru acele vremuri—pe P. C. preot loan
Marina, dela biserica St Gheorghe din Râmnicul Vâlcea.
Ministerul de Culte cu Decizia Nr. 17032, a confirmat pe
. P. C. preot loan Marina, în postul de vicar arhiereu al Mitro­
poliei Moldovei și Sucevei pe data de 1 Aprilie 1945.
Prezentarea personalității celui indicat pentru postul al
II de vicar o face I. P. S. Mitropolit Irineu, către Sfântul
Sinod, cu adresa Nr. 745 din 29 Martie 1945, din care spicuim
cele ce urmează:
înalt Prea Sfințite Președinte,
„Față de situația actuală a Mitropoliei Moldovei, cunos­
cută și de înalt Prea Sfinția Voastră, am ținut seama ca să
recomandăm o persoană demnă și capabilă pentru multul rost •
al Sf. Mitropolii. Am numit pe Părintele loan Marina, ca Vi­
car Arhiereu, și cer Sfântului Sinod să-i confere rangul de
Arhiereu, conform art. 157 din Lege, întrucât Sfinția Sa este
văduv prin decesul soției de aproape 10 ani, cu o cultură su­
perioară, plin de energie, un excelent gospodar, om de ini­
țiativă și un spirit organizator cum puțini oameni am cunos­
cut în viața mea.
In Eparhia Olteniei este cel mai respectat, cel mai sti­
mat și mai iubit de toată lumea pentru cinstea și înțelepciu­
nea sa. Este singurul om, pe care-l socotesc capabil să facă
față situației în care se găsește Sf. Mitropolie a Moldovei, în
aceste împrejurări, când eu sunt în concediu din cauza unei
suferinți ce nu-mi dă voie să merg mai multe luni la Iași,
!
13
îndreptățirea unui OMAGIU
iar actualul Arhiereu-Vicar, om în vârstă destul de înaintată,
abia poate face administrația Spiridoniei, unde conform actului
de fondațiune, nu poți delega altă persoană, ci numai pe Vi-
carul-Arhiereu.
La acestea se adaugă desorganizarea economică și ad­
ministrativă a Eparhiei după trecerea frontului peste ținutu­
rile acestei Eparhii. Avem deci absolută nevoie de o persoană
tânără, energică și capabilă, care să ne ajute la refacerea
Eparhiei, din toate punctele de vedere. Pe părintele loan Marina
noi îl cunoaștem de când am fost Locotenent de Episcop și
apoi de Mitropolit la R. Vâlcea.
Pentru chestiunile cele mai grele, forurile conducătoare
ale Eparhiei oltene făceau apel la sprijinul energic și înțelept
al Părintelui loan Marina. L-am cunoscut și mai mult în timpul
cât am stat cu personalul Mitropoliei în refugiu la mănăstirea
Govora, atât în activitatea sa extra bisericească, cât și din
prețuirile pe care i le acordau toate autoritățile și toți frun­
tașii vieții publice pentru activitatea sa, pe toate tărâmurile,
în jud. Vâlcea".
Icoana realităților din Mitropolia Moldovei de după război,
necesitatea unei grabnice remedieri a „desorganlzâret econo­
mice și administrative a eparhiei", cum și găsirea „singuru­
lui om, pe care-l socotesc capabil să facă fată situației în
care se găsește Sf, Mitropolie a Moldovei*, sunt redate de
r
F
mintea luminată și pana măiastră ale savantului Mitropolit.
Sf. Sinod, în unanimitate de voturi, a aprobat solicitarea
I. P. S. Mitropolit Irineu ridicând Ia rangul de arhiereu vicar,
pe preotul loan Marina.
Ispitirea canonică, primirea în monahism și hirotonia în arhiereu
Intrarea în monahism se săvârșește după anumite reguli
de încercare canonică la care este supus noviciatul doritor de
a îmbrăca marea schimă. Pentru îndeplinirea acestui regim de
schimbare în traiul social, schimbare ce are repercusiuni pro­
funde în orientarea vieții și apropierea de apostolatul desprins
de contingențele vremelniciei, preotul loan Marina și-a ales schi­
tul Frăsinei, acolo unde străjuesc cele mai severe reguli de
i trăire călugărească.
Împrejurări independente de voința candidatului la juruin-
țele monahale au făcut ca preotul loan Marina să primească
■
-
 a ca

14 APOSTOLAT SOCIAL

scliima în Mănăstirea Cetățuia din preajma lașilor, acolo unde

au avut metania cei mai mulți dintre arhiereii vicari dela Mi­
tropolia Moldovei. Ctitoria lui Duca Vodă câștigă astfel un
mare sprijinitor în posibilitățile de refacere spirituală și gos­
podărească.
Solemnitatea a fost impresionantă atât prin caracterul ei,
dar și prin participarea atâtor prieteni vâlceni, care veniseră
la Iași să însoțească pe preotul loan Marina cu care erau legați
de atâtea realizări pentru binele obștesc.
Localnicii ieșeni, care se interesează intens de mersul
ț vieții religioase, au venit în mare număr să primească pe noul
desemnat la Arhierie și care avea să ridice, cu umerii lui pu- -
r»
w‘
ternici, poverile grele, de lipsuri și mizerie, ce apăsau pe trupul
rănit al bătrânei Moldove.
Tunderea în monahism s’a făcut de către I. P. S. Mitro­
I;- polit Irineu asistat de PP. SS. Lor Antim Nica și Vaierie Bo-
h toșăneanu, de față fiind și reprezentanții Guvernului.
Din cuvântările pe
p- care noul desemnat la rangul de ar-
hiereu vicar, le-a rostit
.tit cu prilejul diferitelor trepte de ascen-
siune ierarhică, se va
v- putea vedea înalta concepție despre
? •
îiința și rostul monahismului,, pputerea deplină harismatică a
arhieriei și conlucrarea Sfântului Duh în opera de conducere
a Bisericii prin organul Sfântului Sinod. 1
v•
V!i
CUVÂNTAREA ROSTITĂ CU PRILEJUL TUNDERII
ÎN MONAHISM 1
înalt Prea Sfințite, Prea Sfințiților, Domnilor
Miniștri, Cuoioșilor frați și iubiți creștini,
De prisos aș încerca să-mi ascund emoția su­
fletească a unor clipe atât de solemne din viața
mea, ce m’au mișcat atât de adânc, atât de mult!
S’ar fi cuvenit poate mai degrabă, să mă retrag
în colțul cel mai tăcut al ființei mele și acolo, în
singurătate și tăcere, îngenunchindu-mi trupul cu
simțirile sale și făcând să tacă toate gândurile
minții, să ascult mai departe, ca o prelungire a
impresionantei slujbe de primirea sfântului și în­
gerescului chip monahicesc, glasul Domnului nostru
lisus Hristos, care vorbește încă sufletului meu
despre datoriile ce am ca un împreună slujitor cu
îngerii, spunându-mi: Cela ce iubește pe tată sau
pe mamă mai mult decât pe mine, nu este vred­
nic de mine, și cela ce iubește pe fiu sau pe fiică
mai mult decât pe mine, nu este de mine vrednic
și carele nu-și i-a crucea sa și să urmeze după
mine, nu este de mine vrednic.
înfricoșat de legământul și greutatea sarcinei
iuate, cum și de slăbiciunea puterilor mele, după
cuvântul psalmului (142) nu-mi rămâne decât să im­
plor ajutorul lui Dumnezeu, rugându-1 fierbinte;

I 1. v. Omagiu, de Preotul ConsL Nonea n . .

Arată-mi Doamne, calea in care voiu merge, că la
tine am ridicat sufletul meu.
Pe deplin încredințat de nemărginita îndurare
5-8,35. ’1Pre01ul«-°hMtBhlu,pp
1, In sL Mănăstire Cetătula-Iași la 11 August 1945.
)'! f.

7
. . 4^

16 APOSTOLAT SOCIAL

hi și grație a bunului Dumnezeu față de toți câți cu

I
I*
dor sufletesc, cu dragoste fierbinte și cu cuget
curat pentru fapte bune se apropie de el, voiu
■
‘ ’.

, t
I '

V" S
':■

îndrăsni și eu, smerit rob al Domnului, să-mi adun

puterile sufletului meu și să dau glas măcar m
parte, sentimentelor ce mă stăpânesc în aceste clipe.
Providența dumnezeească, care a dat în frontul .
de luptă al mântuirii, pe unii apostoli, pe alții proo­
I '' i
î
! i'
* '
roci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și dascăli-
spre săvârșirea sfintelor, spre lucrul slujbei, spre ►E

ridicarea trupului lui Hristos (Efeseni IV, 11-12),

tot ea în nepătrunsele-i planuri, prin alesul său,
Lf •

i
1. P. S. Irineu, Mitropolit al Moldovei și Sucevei,
a chemat pe smerita mea persoană la înalta cinste
de Arhiereu Vicar al celei mai frumoase Mitro­
j
polii din țară. I
j Am reflectat câtva timp și apoi am răspuns, . •«
V-?"' '.-;.-5/P
!• ■:

* £’
1! dar vă mărturisesc drept, că am primit chemarea

ral
}. •■' ’
cu teamă și cu supunere.
Cu teamă, căci, ca și Sfântul loan Gură de Aur 9
mi-am zis: eu îmi cunosc sufletul, slăbiciunea și
r!W®
'•'^f!
' i
micimea lui, cunosc și măreția acestei slujiri și cât
de nespus de grea este înfăptuirea ei, căci mai
multe sunt furtunile ce sguduie sufletul Episcopu­
lui, decât vânturile care sbuciumă marea. (Des­
pre preoție, Cartea a 3-a, capit. 8, vers 210-211).
IW<-
Cu supunere, am dat ascultare I. P. S. Irineu
cunoscând că însuși Mântuitorul a spus apostoli-
lor săi: Că cel ce vă ascultă pe voi, pe mine mă
asculta și cel ce se leapădă de voi, de mine se
li leapădă, iar cei ce se leapădă de mine, se leapădă
de cel ce m-a trimis pe mine“. (LucaX 16)
Ascultând chemarea și nădăjduind îk sprijinul
Domnului am răspuns ca și Isaia proorocul Spu
 rsgrm
«a

1
•4
Cuvântare la tunderea in monahism 17
•*,’S

■T J nând: lată-mă Doamne! Tu m’ai trimis și eu astăzi

pornesc la lucrul Tău!“ (Isaia VI. 8).
Cel chemat la darul Arhieriei, este obligat însă
i de rânduiala canonică a sfintei Biserici ortodoxe
să îmbrățișeze cinul monahal. Nu ușor mi-a fost
gJ
de ales sf. mănăstire unde să-mi iau metania. Am
vizitat multe sfinte mănăstiri și cunosc viața mo­
f! I nahală în cele mai multe din țară. Sunt aproape
10 ani de când, pierzându-mi tovarașa vieții mele,
mi-am dus viața în strânsă legătură cu monahii,
care și-au găsit totdeauna in mine un sprijinitor,
un prieten și un îndrumător. In mod tainic, su-
fletu-mi presimțea că mai devreme sau mai târziu,
li L j tot la mănăstire voiu ajunge.
Cum insă pentru toate misiunile dumnezeești
este o clipă hotărâtoare, când cugetul lipicios și
josnic al lumii acesteia se frământă și se luptă cu
cugetul înalt, curat și dumnezeesc, când slăbi­ l
ciunea omenească parcă se înspăimântă în fața
greutăților apostolatului! Cum chiar alcătuirile firei
totdeauna au fost de așa fel că însuși marile vo­
I
cații ale omenirii, care au simțit chemarea ce­
i rească, au avut și ele o clipă de nedumerire, au
început prin tulburări și timiditate, tot așa hotă­
rârea mea de a alege sfânta mănăstire a Frăsi-
neiului a fost determinată de o clipă păstrată tainic
în sufletul meu dela prima vizită, pe care am fă­
; i cut-o ca elev al Seminarului la sf. mănăstire a
Frăsineiului.
După cum în mintea mea de copil, Chirii, tâ­
nărul preot din romanul lui Potapenco <In slujba
<! adevărului* a rămas un model de slujire preo­
i ;| R'
țească, tot așa a rămas în sufletul meu puternica
impresie lăsată asupra mea de viața monahală
2
I
t

1
 18 APOSTOLAT SOCIAL
L întruchipată în starețul de atunci, Porfirie, primul
stareț cunoscut de mine la prima mănăstire, ce
vizitasem. Admirația mea a crescut și mai mult,
datorită prieteniei cu actualul stareț, părintele ar­
himandrit Simion, care a fost martor atât Ia o parte
din bucuriile vieții mele, dar mai cu seamă la du­
rerile, greutățile și necazurile mele, ce au urmat
i£ după marea durere, ce • am încercat acum 10 ani,
prin pierderea soției.
Voia Domnului a fost insă să ajung la Ceta-
țuia și.nu la Frăsinei, unde am ucenicit. M’am
supus cu smerenie acestei orânduieli.
In această clipă insă, hotăritoare pentru viața
mea, nu fără sfială am venit aici, ci, cum zice
apostolul neamurilor: „in frică și in multă tremu­
rare m’am ivit printre voi“. (I Cor. 11, 3).
Cu sfială, fiindcă în sufletul meu auzeam ca
odinioară Moise, în ținutul Madianului, cuvintele
i Domnului venind din rugul ce ardea și nu se mis­
tuia: „Ia seama, pământul pe care mergi este
■b sfânt. Nu te apropia. Desculță încălțăminte;
picioarele tale“. Și am simțit fiori în inimă a din
șovăit a veni, unde au păstorit atâția ierarhi și am
rh
II Lh"
o viață atât de bogată în lumină și sîătuire.
Am venit cu multă sfială fiindcă mă apropii
de un ținut sfânt, ca cel de aici, dela Cetățuia
cu
1 ! ii 1 lașilor.
înaintea ochilor mei, voiu continua să văd
| !i’1l
chipurile celor mai sfinți ierarhi ai Bisericii ro­
I p î! Bisericii nu
mâne, ctitori ai culturii și sfințeniei, înzestrați
numai cu strălucite virtuți creștinești,
creștinești, ci având
darul de luminători ai poporului moldovean.
r..' Șovăiala mea a fost himus
biruită de nemărginita
mea dragoste către sfânta noastră
Biserică Qito-
V ’
------ ' - ' —TS" ■
CUVÂNTARE LA TUNDEREA IN MONAHISM 19
doxă Română, de a-i închina întreaga mea ființă
și toate puterile mele de muncă, multe, puține,
câte mi le-o mai dărui bunul Dumnezeu, ca un
credincios stegar al oastei lui Hristos la înaintarea
și prosperarea Bisericii noastre și prin aceasta
la binele poporului român, din sânul căruia am
ieșit.
In frică și în multă tremurare, cu inima însă
înfrântă și smerită am venit între voi, prea cu-
vioși și cucernici părinți și m’am apropiat de al­
tarul acestei sfinte mănăstiri ca „lepădându-mă de
nesocotitele aduceri aminte și pofte lumești și cu-
rățindu-mă aicea“ cu rouă harului dumnezeesc
de mulțimea și intinăciunea învechitelor păcate
c, omenești, să fiu primit, prin mijlocirea rugăciu­
nilor înalt Prea Sfințitului Mitropolit Irineu, Prea
Sfințiților Episcopi, Valerie Botoșăneanu, Antim
Nica și a prea cuvioșilor monahi ai acestei sfinte
mănăstiri.
Nu puțină a fost nădejdea cu care m-a încu­
rajat apostolul Pavel, prin rostul lui astăzi, când
m-a asigurat de tot sprijinul lui Dumnezeu în ne­
tezirea greutăților, din spinoasa cale monahală,
sfătuindu-mă: „stați, încingând mijlocul vostru cu
adevărul și îmbrăcându-vă cu zaua dreptății și
incălțându-vă picioarele întru gătirea evangheliei
păcii. Peste toate luând pavăza credinței, întru care
veți putea stinge toate săgețile vicleanului cele
înfocate. Și coiful mântuirii primiți și sabia du­
hului, care este graiul lui Dumnezeu “ (Efeseni,
VI, 14—17).
Pe toate însă le copleșește bucuria sufletească
ce simt după acest mare fapt, văzând bucuria și
simțind dragostea cu care m’ați primit și cu care
 I

20 apostolat social
! 0
m’ați încurajat toți în împreună slujire la tunde­
rea mea în monahism, în frunte cu înalt Prea
Sfințitul Mitropolit Irineu, Mitropolitul Moldovei,
al căruia vrednic ucenic a binevoit să mă ia și
sub ale cărui îndrumări înțeleg să-mi conduc CUVÂNTAREA ROSTITA LA HIROTONIA ÎN ARHIEREU 1
viața de monah al Cetățuiei.
Mulțumesc cu adâncă recunoștință d-lor Mi­ Înalt Prea Sfințite, Prea Sfintitilor, Prea Cucer­
I ’ •
niștri Aurel Potop și Miron Niculescu și d lui Se­ nice Părinte Ministru, Domnilor Miniștri, Domnule
|4; cretar General loan loan, prietenilor dela R.-Vâl­ Secretar General, Cucernici preoți $i iubiți credincioși,
fl cea și București, pentru dragostea ce mi au ară­ Ingăduiți-mi, vă rog, ca încercând a-mi stă­
tat insoțindu-mă până aici. pâni emoția puternică din aceste clipe, să dau
. i• i
i La mulțumirea pe care v-o adresez tuturor graiu simțimintelor mele, atât cât o inimă viu
din toată inima, țin să vă asigur că voiu căuta mișcată o poate îngădui.
să fiu un demn ucenic al Frăsineiului și Cetățuiei, Providența divină, care totdeauna a dat pen­
’ iubind mult clipele de singurătate și de meditație tru frontul mântuirii sufletelor „pe unii apostoli,
I. . f'. ; !
sufletească, retrăgându-mă cât mai des în căsuța pe alții prooroci, pe alții evangheliști și pe alții
sufletului meu și aprinzând candela credinței, păstori și dascăli, spre lucrul slujbei, spre zidirea
voiu pleca genunchele și mă voiu ruga Domnului
trupului lui Hristos“ (Efeseni IV. 11, 12), tot ea
îl ‘ Hristos de ajutor pentru lucrul greu ce am de
făcut. în nepătrunsele-i planuri, prin alesul său, I. P. S. I

eh Mulțumesc din toată inima cucernicilor preoți

prietenilor și binecredincioșilor creștini care v’ati
ostenit să-mi faceți o mare bucurie prin partici­
Mitropolit Irineu, a socotit să fiu chemat în rân­
durile arhiereilor Marelui Arhiereu, Domnul nos­
tru lisus Hristos, ca Vicar Arhiereu al Marei Mi­
tropolii a Moldovei și Sucevei din a doua Capi­

r
parea dvs. la acest mare act din viața mea
Implor dela Dumnezeu ca s& reverse _ tală a Țării, a prea frumosului și istoricului Iași.
reverse asuPia
acestei sfinte mănăstiri toate darurile Cu sufletul copleșit de emoție, mă uit la cele
|1 ș; 1 bogate, iar asupra dvs. toți binecuvâ
ecuvăL8ale cele petrecute cu mine și mă înfricoșez când mă gân­
‘ecuvântare cu an.
mulți și sănătate și harul Domnului desc ce grea răspundere este legată de cea mai
Hristos să fie cu noi cu toți. ' n08tru lisus înaltă treaptă spirituală a Bisericii creștine,
li ■ Arhieria. \
Mă înfricoșez când mă gândesc la această grea
răspundere și de pe acum chiar îi simt toată greu­
tatea, deși, fie-mi îngăduit a o spune, pătruns fiind
J de înalta chemare de a fi slujitor Domnului și
______________ i
1. In catedrala mitropolitană din Iași, în ziua de 12 August 1945.

APOSTOLAT SOCIAL
22
Bisericii Sale, aș putea să mă socotesc după spusa
Sf. Apostol Pavel printre preoții, care împlinindu-și
‘ 4
bine dregătoria „să se învrednicească de îndoită
1 cinste, mai ales cei ce ostenesc, în cuvânt și în­
! vățătură". (I Timotei V. 17). Iar pentrm înmulțirea
i talantului ce mi s’a dat prin darul preoției, aș
putea să mă socotesc vrednic de chemarea Dom­
nului: „bine slugă bună și credincioasă, peste pu­
ține ai fost pus, peste multe te voiu pune".
îmi dau însă bine seama că este firesc să fii
frământat, tulburat și înfricoșat, când în aceste
clipe, ca acum 21 ani, când urcam același amvon
în Catedrala Episcopiei Olteniei, primind din mâi­
nile unui Arhiereu darul preoției, pentru care mă
pregătisem sufletește, precum se pregătește crești­
i ! nul pentru Sfânta înviere, gândul meu sboarăcu
aceiași temere la sfinți ca Grigore de Nazianz
și loan Gură de Aur, care fugeau, nu de arhie-
! rie, ci de preoție, socotindu-se nevrednici pentru
| • primirea ei! F încurajat și îmbărbătat de cuvintele ce le-a
!■
lată cât de îndreptățită îmi este frica ce am
la gândul ca fund Arhiereul lui Iisus Hristos, mân-
gaetor și susținător a mii de suflete de suferinzi
nevoiași și năpăstuiți ai vieții acesteia de pe oă
mânt nu mai ești al tău pentru că ești soțul Bi­
sericii, nu mai ești stăpân pentru că ești serv al
lui Iisus, nu traești pentru tine pentru că tu est
un nimic, când te socotești pe tine însuți si tn
tuși tu ești totul, când privești la Cel
reprezinți și în numele căruia lucrezi. pe care-1
Și oare fără emoție să ții
f" când știi că primind
să fii Arhiereu, înseamnă să w fii de aici Im7!
cel dintâi între/preoții tăi, să fii râvnita l0
I in înțelepciune, pietate și sfințenie, sau după ‘r pildă
. i cu-
___ ________ —
CUVÂNTARE LA HIROTONEA IN ARHIEREU 23
■I
vântul Sfântului Apostol Pavel: „să fii cel dintâi,
adevăratul model de imitat: cu cuvântul, cu pe- •
trecerea, cu dragostea, cu credința, cu curăția!"
(Timotei, IV, 12).
Mitra arhierească, nu este numai un semn
de podoabă și de cinste, ci mai degrabă un sim­
bol al tuturor renunțărilor, al cununei cu spini
a lui Hristos, căci apostolia însemnează spirit
de sacrificiu, după îndemnul Apostolului: „prive-
ghează în toate, pătimește răul, fă lucrul evan­
ghelistului, slujba ta fă-o deplină". (II Timotei,
IV, 4).
Dar pătruns adânc de această înfricoșată răs­
pundere, știu în același timp că nu voiu putea face
nimic fără Acela care trebuie să fie modelul nos­
tru de totdeauna, fără Domnul nostru lisus Hristos,
căci, după îndemnul Apostolului nu Duhul temerii
ni l-a dat nouă Domnul, ci al puterii, al dragostei
și al întregii înțelepciuni (II Timotei I, 7).
zis Domnul în vis Apostolului Pavel, pe când se
' afla la Corinteni, propovăduind evanghelia mân­
tuirii: „nu te teme, ci vorbește și nu tăcea, căci
eu sunt cu tine și nimeni nu se va încerca a-ți
face rău, căci am mult popor credincios în ceta­
tea aceasta". (Fapt. Apost. XVIII, 9-10).
Pășesc cu toată încrederea în puterea lui
Dumnezeu și marea lui milă, răspunzând cu cu­
vintele aceluiași Apostol: „Dacă în sulul cărții
scris este pentru mine ca să facă voia Ta, Dum­
nezeule, iată viu (Evrei X, 7) iată viu, ca să fac
voia Ta" (Evrei X, 9).
Urcând treapta Scaunului Arhieresc gândul
meu se înalță către cer și mă duce lângă Tronul
 ..
I *
24 APOSTOLAT SOCIAL
Celui Prea înalt, în fața lui Dumnezeu, căruia
îmi plec genunchii cu adâncă adorațiune și-i mul­
țumesc cu toată evlavia unei inimi adânc credin­
cioase, pentru înalta misiune la care m’a chemat,
îăgădindu-mi solemn că-i voiu sluji credincios
până la sfârșitul vieții mele, cerșindu-i totodată
ajutorul și binecuvântarea sa, fără care orice si­
lință omenească nu poate aduce roade.
Rugăciune ridic Lui pentru înaltul Guvern
•’i ■
s4 căruia îi sunt încredințate destinele Neamului.
Mulțumesc, cu vie recunoștință Prea Ferici­
tului Patriarh, I. P. S. Mitropoliți și P. S. Episcopi
! In pomenirile mele nu pot să uit pe venera­
și Arhierei, membri ai Sf. Sinod, care mi-au ară­
tat atâta încredere, la alegerea mea ca Arhiereu,
onorându-mă cu unanimitatea votului II. PP. SS.
Lor și le îăgăduesc că mă voiu sili să merit pe
deplin încrederea ce mi-au arătat.
’ i ! Mulțumesc cu deosebită recunoștință I. P. S.
Irineu, ilustrul cărturar al Bisericii și blândul
'r Mitropolit al Moldovei și Sucevei, care mi-a arătat
atâta încredere și prețuire, chemându-mă Vicar
al Eparhiei moldovenești, pe care cu atâta înțe­
lepciune o păstorește. II asigur că voiu colabora cu
înalt Prea Sfinția Sa în spirit de dragoste fiiască și
bună înțelegere, de respect către autoritatea sa,
făgăduindu-i că voiu lucra cu toată râvna inimii
( î îl mele pentru propășirea Bisericii moldovenești al
cărei fiu sufletesc adoptiv am primit să fiu
Mulțumesc recunoscător I. P. s. Irineu P S
d Episcop Antim Nica și P. S. Valerie Moglan’ care
•1 s’au ostenit cu frățască dragoste la oficierea slui-
bei hirotoniei mele ca arhiereu. ’ și îngerești, cum spune Apostolul Pavel, dacă nu
■
Și aș fi vrednic de osândă, dacă în aceste
clipe de ridicare pe treapta arhieriei, nu aș p0_
ti' I
CUVÂNTARE LA HIROTONIA IN ARHIEREU 25
meni cu evlavie și durere adâncă, de prea iubita
mea soție, al cărei suflet bun, blând și nobil m’a
făcut să cunosc mulțumirea fără seamăn a celui
mai fericit cămin timp de 12 ani.
Mă închin cu pietate în fața memoriei scumpe
a iubiților mei părinți, harnici gospodari și odra­
slă de preoți din sat, care mi-au purtat de grijă,
dându-mă la școli și făcându-și din aceasta un
titlu de mândrie că Dumnezeu le-a ajutat să poată
adăuga o verigă la lanțul slujitorilor Domnului
ce se întindea în urmă cu sute de ani.
:■
bilii mei învățători din sat, pe profesorii dela Sem.
R. Vâlcea și de la Facultatea de Teologie din Bu­
curești, cum și pe toți sprijinitorii și ajutătorii mei.
Făgăduiesc că in viața mea de monah-arhiereu
să am ca model, ca și în vieața mea de preot
dealtfel, pe Domnul nostru lisus Hristos, care era
„blând și smerit cu inima“ care a iubit pe cei ce
l-au batjocorit și lovit și care atât a iubit lumea
încât s’a răstignit pe Cruce pentru ea.
Călăuza vieții mele va fi ca și cea de până
acum, porunca cea mai mare din lege: „Săiubești
pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta,
din tot sufletul tău și din tot cugetul tău, iar pe
aproapele tău ca însuți pe tine“ (Matei XXII, 37-38).
Aceste două porunci în care se cuprinde le­
gea și proorocii, vor fi cele două table ale Legii
săpate adânc pe lespedea inimii mele, adânc con­
vins fiind că: „de aș vorbi toate limbile omenești
am dragoste, nfam făcut aramă sunătoare, ori
chimval zângănitor. Și dar proorocesc dacă aș
avea, și toate tainele de le-aș cunoaște și orice

26 APOSTOLAT SOCIAL
A știință, și de-aș avea credință atât de multă să
1 ,
mut munții din loc, dacă nu am dragoste, nimic
nu sunt“ (I Cor. XII, 12).
Nu am altă rugăciune către Domnul lisus
Hristos, Marele Arhiereu, în aceste solemne
momente, decât să-mi dea milă, putere, înțelep­
■i ciune și mai ales har, pentru ca:
Acolo unde este îndoială, eusăsamăn credință!
Acolo unde este întristare, eu să samăn bucurie1
11It Acolo unde este disperare, eu să samăn nădejde!
Acolo unde este ceartă, eu să samăn pace '•
Acolo unde este ură, eu să samăn iubire!
. *i Acolo unde este întuneric, eu samăn lumină!
, 1
’ : t
„O! Doamne lisuse, fă ca nu numai eu să pot
• ’
fi mângâiat, ci să mângâiu pe alții".
Nu numai eu să fiu înțeles, ci să și înțeleg
pe alții, nu numai eu să îiu iubit, ci să iubesc pe
frații mei, că tu Tu Doamne ai zis: „Slujiți-vă unul
pe altul cu iubire" (Galat. V. 13). Nădejdea mea
este Tatăl, scăparea mea Fiul, acoperemântul meu
este Sî. Duh, Treime Sfântă, mărire Ție Amin1
î din toate puterile mele să merit încrederea Prea
[I
[ I
: *
■hi
l
i
CUVÂNTAREA ROSTITĂ CU PRILEJUL PARTICIPĂRII
LA PRIMA ȘEDINȚA PLENARĂ A SFÂNTULUI SINOD
înalt Prea Sfințite Părinte Președinte,
Inalti Prea Sfințiți Părinții Prea Sfintitilory
Cu sufletul copleșit de emoția firească a neo­
fitului, sunt viu mișcat de cuvintele elogioase, pe
care înalt Prea Sfințitul Președinte a binevoit a
mi le adresa, ca și de primirea frățească cu care
Prea Sfințiile Voastre binevoiți a mă întâmpina.
Cu o vie emoție am întâmpinat rezultatul vo­
tului din 30 Iulie 1945, de încredere unanimă ce
mi-ați arătat cu prilejul alegerii mele ca Arhiereu-
Vicar al Sî. Mitropolii a Moldovei și Sucevei.
Vă mulțumesc cu adâncă recunoștință, măr-
turisindu-vă sincer că sunt adânc impresionat și
mă simt mult onorat pentru marea încredere ce
mi-ați arătat, vă făgăduiesc solemn că mă voiu sili
Sfințiilor Voastre.
Sunt încă stăpânit de simțirea unui puternic fior
de emoție în inima mea, prilejuit de primii pași
făcuți în această istorică sală de ședințe, a celei
mai înalte instituții bisericești din țară, a Sf. Sinod.
Intrând în marele templu religios și de învă­
țătură evanghelică al Bisericii Ortodoxe Române,
unde tronează însuși marele Arhiereu, Domnul
Nostru lisus Hristos, am fost cutremurat la gândul *
că după spusele Sale: .unde sunt doi sau trei
adunați in numele Meu sunt și Eu în mijlocul lor",
ne întâmpină cu același salut și îndemn cu care
 APOSTOLAT SOCIAL
28_
și-a întâmpinat pe primii Apostoli: „Pace Vouă!
î r; ți Precum m’a trimis pe Mine Tatăl și Eu va trimit
pe voi“.... dar... „Așa să lumineze lumina voastra
înaintea oamenilor, ca văzând faptele voastre cele
bune, să preamărească pe Tatăl cel din ceruri
(Mat.’ V. 16).
Iar „când va veni Mângâetorul, Duhul adevă­
rului, are să vă călăuzească în tot adevărul .
Și am simțit dela început, cum în atmosfera
acestei sfinte săli plutește mireasma Sfântului Duh,
care a luminat în trecut, la atâtea memorabile
ședințe, pe Inalții Ierarhi cărturari ai Bisericii
noastre cu adânca înțelegere a nevoilor Bisericii,
cu muncă devotată și neobosită închinată propă­
șirii sale.
Același Sfânt Duh, cu inspirația sa, ne va lu­
mina de sus, ca și noi să lucrăm în spirit de pace
și dragoste creștină, de sinceritate și bună înțele­
gere, de încredere și stimă reciprocă, de solida­
ritate frățească, fiind însuflețiți și de îndemnul
Domnului Hristos care spune: „lubiți-vă unii pe
alții... întru aceasta va cunoaște lumea că sunteți
Ucenici ai Mei, de veți avea dragoste între voi",
(loan XIII, 34-35).
Stăpânit de aceste simțăminte intru în acest
templu sfânt, în această instituție sacră, unde
Inalții Prelați ai Bisericii veghează cu deosebită
grije la păstrarea cu sfințenie a depozitului sacru
al credinței strămoșești, al credinței Bisericii ecu­
menice și apostolice, purtând grije ca pururea să
vegheze candela credinței ortodoxe.
Amintindu-mi de atâtea momente grele din tre­
cutul Bisericii noastre, par’că aud desprinzându-se
din zidurile acestei săli, martoră la atâtea memo­
rabile ședințe - apelurile calde ale atâtor stră-
CUVÂNTARE LA PRIMIREA IN SFÂNTUL SINOD 29
i
luciți ierarhi, de unire, de adâncă înțelegere a
vremurilor și nevoilor Bisericii, calde apeluri de
răbdare, de înțelepciune, de sacrificiu și de apostolat.
Mă simt aproape copleșit de covârșitoarea răs­
pundere a celor chemați să lucreze in sânul
acestei înalte instituțiuni bisericești în aceste vre­
muri, când o lume nouă se zidește de conducătorii
popoarelor pe ruinele unei lumi dărâmate de forța
armelor și forța unei ideologii politice sociale.
Și totuși, convinși fiind de rostul misiunii
noastre și de răspunderea ce avem înaintea lui
Dumnezeu, nu trebue să stăm pe loc, nici înapoi.
să dăm, ci executând porunca Mântuitorului, spusă
tuturor celor aleși ca noi: „V’am ales pe voi și
! v’am pus ca voi să mergeți și roadă să aduceți"
(loan XV, 16). Să pornim la lucrul cel bun,
îmbărbătați fiind și de cuvintele Mântuitorului:
„îndrăzniți, Eu am biruit lumea" (loan XVI, 33).
Însuflețit de aceste sentimente, cu inimă curată
și un suflet pătruns deplin de înalta chemare de
slujitor Arhiereu al Domnului, vin în mijlocul
P. P. S. S. Voastre și înțeleg a lucra în spirit de
frățească colaborare și de largă Înțelegere a ne­
voilor Bisericii noastre, tn aceste vremuri de adânci
prefaceri sociale.
Pun la dispoziția P. P. S. S. Voastre, vrednici
vâslași ai corăbiei mântuirei, toată puterea mea
de muncă, însoțită cu cea mai adâncă râvnă și
iscusință de vâslaș, pentru salvarea corăbiei ce
trebue să o scoatem la liman, ocolind stâncile și
călcând valurile furioase ale oceanului acestei vieți.
Fac Sfântului Sinod cele mai calde urări de
rodnică activitate bisericească, iar P. P. S. S. Voastre
bunul Dumnezeu să vă dăruiască sănătate întru
îndelungați ani".
r r 7'V,
g Asistența socială
PROGRAMUL MINIMAL DE LUCRU
LA MITROPOLIA MOLDOVEI ‘
Intr’o altă cuvântare ținută preoțimei în Catedrală, P. S.
Justinian își fixase punctele programatice principale: pe plan
spiritual aducea ramura de măslin, simbolul păcii, dar și sabia
i autorității; pe plan social enunțase principiul, că în opera de
reconstrucție nu va folosi și nici nu Va permite cuiva, din
subordine, să întrebuințeze, cuvintele „nu se poate" 1 Dela în­
ceput lucrurile se prezentau lămurite.
Verificarea aparatului administrativ
Un organism viu trăiește din puterea celulelor ce-1 alcă-
tuesc. O instituție viază prin oamenii ce-o alcătuesc și mai
ales prin selecționarea persoanelor aparatului administrativ.
Omul realităților practice, P. S. Justinian și-a îndreptat
privirea asupra Secției Economice, deacolo de unde isvorăsc
posibilitățile materiale. Reconstrucția nu se face prin cuvântări
cu știi pompos, ci -prin cheltueli masive. Chivernisirea banului
public și controlul sever al tuturor surselor de venituri prezen­
tau datele problemei de rezolvat.
In materie economică se instaurase o concepție, că titu­
larul Secției e despotul instituției, iar Chiriarhia n’avea decât
să i se supună cu resemnare.
P. S. Justinian, care scăpase dela ruină și faliment tipo­
grafia episcopiei din R. Vâlcea și înființase atâtea instituții cu
caracter economic, a înlăturat cauza prin schimbare de per­
soane. Vrednicul consilier referent, preotul D. Hadârcă, a fost
delegat mai întâi cu girarea Secției Economice până la des­
curcarea atâtor chestiuni încâlcite și de împrejurări, dar mai
ales de oameni. Dela un buget de o sută de milioane în 1945
— efectuat în rate trimestriale — s’a alcătuit în 1946 un buget
de un miliard. Aceiași secție... dar cu alți oamenii
Celorlalte două secții — administrativă și culturală — li s’a
jalonat programul de activitate, cu stricta păzire a prevederi-
e-’«aa lmab0ldlte de avântul “Mi energii tinerești, cu
netăgăduită râvnă pentru predaniile bisericești.
I. v. Omagiu, pp. 36—38.
31
PROGRAMUL DE LUCRU LA MITROPOLIA MOLDOVEI
Dacă s’a afirmat într’un consiliu de coordonare, cu cele­
lalte autorități de Stat, că Vlădica Justinian este creatorul
asistenții sociale organizate în Moldova, primind numele de <
„Părintele orfanilor", constatarea și denumirea sunt cu totul
îndreptățite. In adevăr, în Eparhia Moldovei, datorită spiritului
organizatoric al P. S. Justinian, orfanii rămași depe urma răz­
boiului au avut un plasament asigurat. Prin asistența deschisă,
parohiile, prin comitetele lor de asistență, și-au aciuat copii
orfani la rude, familii crescătoare de copii, asigurându-le o bună
creștere în mediul lor de baștină. Preoțimea conduce aceste
comitete de asistență, având responsabilitatea îngrijirii orfanilor
din parohii. Prin asistența închisă, s’au creat, tot prin străda­
nia P. S. Justinian, fie numai pe seama bisericii, fie în cola­
borare cu alte instituții de asistență, ca Apărarea Patriotică
și Crucea Roșie, orfelinate și cămine de zi pe tot cuprinsul
Arhiepiscopiei lașilor. Astfel funcționează, în excelente condi-
țiuni, orfelinatele dela mănăstirile Agafton și Văratec pentru
fetițe, iar la Tg. Neamț pentru băieți. In curând au luat ființă
și alte orfelinate — numai impuse de nevoie — asistența des­
chisă fiind preferată celei închise, atât din punct de vedere al
( educației cât și pentru a înlătura sarcini bugetare.
Pe lângă organizarea asistenții, Sf. Mitropolie a dat aju­ n
toare masive altor înjghebări asemănătoare, ridicate din ini­
țiativa privată.
Pe tot timpul școlarității, au funcționat cantine pentru
școlari și studenți, întreținute de parohii. Numărul acestor can­
tine este mare. Din pricina vremurilor aspre de secetă, canti­
nele au funcționat în fiecare an până la complecta redresare
economică.
I
Pentru buna și temeinica organizare a asistenții sociale,
P. S. Justinian a stat la sfat cu preoțimea, iar hotărîrile au fost
deliberate, întrunind o unitate de vederi. Săptămâni dearândul
Eparhia a fost colindată, zi și noapte, cu mijloace de transport
de împrumut de cele mai multe ori, și astfel preoțimea a fost
mobilizată la lucru. Atunci când i s’au adus mulțumiri pentru
opera organizată, P. S. Justinian a răspuns:
„Preoțimei noastre i se cuvin și laudele și mulțumirile, căci
„ne-a înțeles gândul, a primit cu însuflețire să muncească Ia f
■
 ____

U'
APOSTOLAT SOCIAL
32

„cot cu Noi, de-am ajuns să realizăm ceiace se poate constata

n
• i : r „de oricine. Nouă nu ne rămâne decât să avem conștiința k
- I! ' ' Jmpăcată, că în slujba arhieriei Domnului Hristos, Ne-am făcut
"datoria 1“ Programul de realizări practice, cum și motivarea
lui, a fost difuzat parohiilor, prin protopopi, ca astfel întreaga
Arhiepiscopie a lașilor să fie transformată într’un șantier de i
reconstrucție morală și fizică a celor aflați în suferință.
Inserăm textul ordinului circular privitor ia organizarea
asistenței sociale în parohii. • !

Prea Cucernice Părinte Protopop,

In cadrul asistenții sociale preoțim ea este

4^.
chemată să dea concurs nemărginit pentru lecuirea
rănilor lăsate de război. Nu e nevoie să insistăm
asupra preoților de a iniția și sprijini opera de
I
£
44
asistență, deoarece este știut că doctrina Bisericii £

J;n
se reflectă pe tărâmul practic în opera de caritate
t și ajutoare.
Temeiul fundamental al asistenții sociale este
hf I
însăși sfânta Evanghelie. I
k ■' '
s
în Moldova se găsesc 35.000 copii orfani care
trebuesc asistați din care număr cei mai mulți se
află în parohiile pendinte de Arhiepiscopia lașilor.
i
Acești copii au nevoie de asistență imediată și I Jll 1I
permanentă, ca viața lor să fie asigurată în inte­ k--»'

I
resul viitorului neamului. Nu se poate admite ca
foametea, frigul și molimele să facă ravagii în mul­ pin H

țimea copiilor orfani, iar slujitorii altarelor să nu

se intereseze de salvarea unor nenorociți care au
1 ajuns de isbeliște, nu din pricina lor.
De aceea veți pune în vedere preoților din

L
f
* ! enone titulari, încadrați sau utilizați, să dea o a-
• . tenție deosebită asistenții sociale și in special pro-
blemei orfanajului. F
Rezolvarea problemei orfanajului se poate face

A"
 x I
—-
i

ORGANIZAREA ASISTENȚEI SOCIALE IN PAROHII 33

prin două metode, verificate de specialiști în ma­

terie ca aducând roade bune.
Prima metodă este cea a asistenții închise, a-
dică prin orfelinate, unde copii primesc îngrijire,
educație și instrucție după un anumit program le­
gat de vârsta și aptitudinile lor.
A doua metodă este cea numită asistenta des*
chisă care este mult mai largă și mai ușor de în­
deplinit. Prin această metodă se urmărește plasa­
rea orfanilor la rudele lor, la vecini sau cunos-
cuți sau la familii crescătoare de copii orfani, în
satele de baștină a celor rămași fără sprijin pă­
rintesc.
Asistența închisă (orfelinate) este mai greu de
realizat, deoarece la numărul extrem de mare al
orfanilor posibilitățile de realizare sunt minime.
Nu pot fi asistați toți orfanii pe această cale. In
/L; Moldova deabia s’a ajuns să se asiste un număr i
de 3500 orfani. Cheltuelile sunt foarte mari și Sta­
tul nu poate să suporte cheltueli peste puterile
lui financiare, dată fiind situația- grea din punct
de vedere economic.
Deaceia, rămâne ca toată atenția preoțimei să
fie îndreptată spre asistența deschisă, pe care s’o
realizeze în condițiuni cât mai bune. In acest scop
preoții satelor se vor îngriji de copii lor orfani să
fie plasați la rude, la cunoscuți sau la familii
crescătoare de orfani, epitropia și consiliile paro­
hiale dând sprijin ca să fie întreținuți copii din
fondurile adunate din darul lor, trăind în obiceiu­
rile și legăturile de familie pe care le-au avut pă­
rinții lor.
Se pot crea, în cadrul Legii de organizare bi­
sericească, comitete de asistență socială, în afară
3

J
 , JiWRMâ »1LÂ
i
♦ a.»
(
u ut.
'î 34
apostolat social
de consiliile parohiale, aceasta rămânând o pro­
1
blemă de administrație parohială.
Oricum ar îi modalitatea organizăm in paro­
hii, asistența orfanilor trebue făcută cât mai cu
grijă.
In consecință, fiecare parohie va avea situația
orfanilor trecută într’un registru de evidență, cu
specificarea unde se găsește fiecare orfan și ce
îngrijire i se dă. Tabloul cu orfanii din parohie,
de un părinte și cei de ambii părinți, va fi trimis
Sf. Mitropolii, menționându-se unde este plasat or­
fanul și în ce condiții. Protopopii de județ și în %
special cei de plăși, vor controla asistența orfani- -
lor și vor raporta despre toate greutățile ce le
. întâmpină.
Responsabilitatea orfanajului cade în sarcina
protopopilor de plăși și a preoților parohi și orice •I
delăsare sau neglijență în această materie vor fi
sancționate cu severitate.
li Pentru ușurarea îndeplinirii acestei sarcini,
preoțimea va colabora cu celelalte organizațiuni
de asistență particulare sau sprijinite de Stat cum
h sunt: Apărarea Patriotică, Crucea Roșie, Soc. pentru
protecția copiilor, etc., întemeind comitete de co­
laborare pe sate, comuni și plăși. Buna înțelegere
între toți factorii de răspundere în conducerea tre­
burilor obștești va duce, treptat, la rezolvarea tu­
turor problemelor de asistență.
Ne veți raporta lunar, cum se lucrează în ca­
drul asistenții și cu ce rezultate.
Noi așteptăm lucrul spornic, 1 mai ales că la
mijloc este prestigiul Bisericii".
ik
——
ATRIBUȚIILE PROTOPOPILOR DE^PLĂȘI, IN CADRUL
SECȚIEI CULTURALE ȘI MISIONARE (DISPOZIȚII)
„In cadrul atribuțiunilor și responzabilității ce
cad în sarcina protopopilor de plăși, vi se pun
în vedere următoarele obligațiuni pe care tre-
bue să le executați cu toată grija și seriozitatea
ce comportă oficiul Ia care ați fost chemat.
1. S’a constatat că la unele școli primare preda­
rea învățământului religios se face defectuos din pri­
cina lipsei de înțelegere a unor preoți pentru această
obligativitate pastorală consfințită prin lege. Ne-
predarea învățământului religios este o consecință
firească a lipsei de control. Dacă s’ar face contro­
lul riguros, atunci neglijența ar fi sancționată iar
învățământul religios n’ar suferi.
In obligațiile protopopilor de plăși cade și sar­
cina controlului învățământului religios din cu­
prinsul plășii respective. Acest control poate fi
făcut de protopop sau prin proestosul cercului
cultural, care are în supravegherea sa 5-6 parohii.
Protopopul de plasă trebue să ceară proesto-
șilor de cercuri din protopopiatul său să inspec­
teze trimestrial toate școlile din cercul pastoral.
Procesele verbale de inspecție vor fi contrasem- '
nate de directorul școlii respective și trimise pro- ș
topopiei de plasă. Aici se adună toate procesele
verbale de inspecție care se înaintează protopo-
piei culturale județene, cu observațiile protopopu­
lui de plasă, cu propuneri concrete, asupra cazu­
rilor meritorii sau de neglijență.
▼
apostolat social
36
dimpreună cu procesele verbale, cu menționai ile
de rigoare rezultate din conținutul lor.
La predarea învățământului sunt obligați preo­
ții parohi încadrați și cei utilizați, fiecare având a
propune un număr de opt ore săptămânal, la școala
din satul pe care-1 păstorește. Dacă sunt mai multe
școli primare in parohie și preoții nu pot propune
învățământul religios în toate, atunci vor fi rugați
domnii învățători să umple acel gol, predând ei
Religia la elevii școlilor respective.
Programul și orarul vor îi alcătuite de comun I
acord cu directorii de școli, ținându-se seama de j
coordonarea cu celelalte obligațiuni pastorale. O- j
rarul, în special, să fie întocmit pentru zilele când
preoții au mai puține servicii în parohie.
Manualele didactice vor îi folosite numai cele
aprobate de Ministerul Educației Naționale, nead- . 1
mițându se manuale ieșite din uz.
Materialul didactic religios va îi folosit cel a-
flat in posesia școlilor respective, iar în cazul când
nu exista, elevilor li se va da prilejul să îie expli­
cată bogăția picturală a bisericii și sfintelor icoane,
ca astfel învățământul să fie intuitiv.
2. lot in sarcina protopopilor de plăși cade
și controlul activității culturale și misionare din
plasa respectivă.
In parohii există Cămine Culturale, Case de
Sfat și Citire, etc., care, în majoritate sunt con-
du-se de parohi. Aici se desfășoară activitatea cul-
tuială care nu este cunoscută Sf. Mitropolii, deși
contribuția clerului este destul de apreciabilă.
In consecință, protopopul de plasă va controla
u*.
ATRIBUȚIILE PROTOPOPILOR 37
și raporta Sf. Mitropolii, prin protopopul cultural
de județ, orice activitate culturală și misionară
desfășurată în parohii.
Orice lucrare de colaborare cu celelalte au­
torități sau instituții de Stat, la care participă preo-
țimea, va fi consemnată și raportată Sf. Mitropolii,
pe cale ierarhică. Aceste lucrări de colaborare
pot fi înfăptuite în cadrul asistenții sociale și cam­
paniilor agricole și sanitare, combaterii analfabe­
tismului sau bolilor molipsitoare, bătăliilor de în-
sămânțarea ogoarelor, activității judecătoriilor de
împăciuire, etc., etc. Nimic din activitatea preo­
țească să hu fie trecută cu vederea ca astfel evi­
dența preoților muncitori să fie limpede și cântă­
rită cu cuantumul răsplătirii morale.
3. Mișcarea sectară a început să prindă iarăși
consistență. Combaterea acestor mișcări trebue fă­
I cută de preoții satelor unde ele se desfășoară, căci
ei cunosc amănunțit cauzele generatoare ale ră­
tăcirii religioase. Tactul pastoral, blândețea, col­
portajul și predica studiată, slujbele religioase o-
ficiate cu evlavie, etc., vor fi cele mai potrivite
mijloace de stăvilirea sectelor. Administrația bi­
sericească, pe cale misionară, va da concurs nu­
! mai acolo unde puterile păstorilor de suflete sunt
slabe.
Să nu se aștepte ajutor numai dela centru,
când la parohii se constată delăsare și neglijență.
Căci temeiurile de rătăcire religioasă se găsesc in
sânul parohiilor și deaceea ele trebuesc înlăturate
de cei ce le cauzează. Secția Culturală va reorga­
niza serviciul de colportaj urmărind cu toată grija
i cum va funcționa in parohii. Cântăreții de strană
vor îndeplini acest serviciu sub conducerea preo-
i
1
I
-<
 — *

I H $
38 APOSTOLAT SOCIAL

/ ților parohi iar controlul lor va fi făcut de proto­

popii de plăși și de protopopul cultural al jude­
țului. In vizitele canonice inopinate noi înșine ne
'
■
'■ bo
:
.
*
I vom convinge de modul cum se îndeplinește lu­
crarea pastorală pe tărâmul misionar și cel al a-
i
sistenții sociale.
4. Insistăm din nou asupra grijii plasării or­
fanilor de războiu la familii cu dragoste creștină
din parohii, preotul considerând pe copiii orfani
ca adevărații lui fii duhovnicești. In parohiile în
care se vor găsi copii orfani neîngrijiți» preoții
vor fi făcuți răspunzători și deci vor fi sancționați
cu severitate. Nu este admis ca obligațiile pas­
torale de asistență să fie lăsate fără deslegare sau
transferate pe umerii altor persoane nepricepute.
1, Biserica totdeauna a avut grija de orfani, legiferând
( In ce privește ortodoxia românească, până azi
prin poruncile ei această nobilă sarcină.
/ 5. Se va avea în vedere combaterea analfabe­
I 1 tismului prin înființarea de cursuri de adulți în
colaborare cu învățătorii satelor. Nimeni să nu ră­
mână fără să cunoască scrisul și cetitul limbii stră­
9 ’i ’*
moșești și acest lucru se poate desăvârși treptat
și cu persistență.
Obligațiile enumerate mai sus cad în sarcina
/ ■ / preoților, dar de controlul executării lor răspund
/ J în primul rând protopopii de plăși. Deacfeia Noi
vă urăm spor la lucru, socotind că oficiul de pro­
topop de plasă, la care ați fost chemat, va fi ono-
I rat cu zel și râvnă corespunzătoare".
i•
V Ii
V-
1
CARACTERUL DEMOCRATIC AL BISERICII 1
Domnilor Generali, Domnule Prefect, Prea Cu*
cernici Părinți Protoierei, Onorată asistentă,
Dacă alte instituții de temelie ale neamului
român au evoluat după necesitățile istorice, luând
forme noui, schimbându-și adeseori și o parte din
conținut, Biserica singură a fost și a rămas numai
în slujba poporului, așa cum a fost întemeiată de
Mântuitorul Hristos.
are legea de organizare cea mai democratică, lege
rezultată din necesitatea interesării obștei creștine
la conducerea afacerilor materiale și morale legate
de viața bisericească.
Unitatea de temelie a organismului bisericesc
este parohia, la conducerea căreia sunt instalate,
prin alegere, epitropia și consiliul parohial. Aceste
reprezentanțe sunt alese de întreaga obște a pa­
rohiei sub denumirea de adunare parohială. Deci
există un consens unanim, sau cel puțin al marei
majorități, în ce privește desemnarea elementelor
de conducere, așa cum prevede regimul democratic.
Ierarhia bisericească, de drept divin, are în admi­
nistrarea ei posesiunea harului divin, în executarea
sfintelor Taine și altor ierurgii, iar în materie de
administrarea bunurilor materiale ea se supune
1. Cuvântare rostită Ja Conferința Administrativă a tuturor autori­
tăților în Prefectura din P. Neamț, în ziua de 2 Noemvrie 1945.

I
40 APOSTOLAT SOCIAL
j K ii
■ țț sufragiului democratic al organelor constituite și
■
aleS Acest^sistem democratic se urcă până la con­
& -■ t
ducerea întregei biserici, dela consiliul parohial,
r
adunarea protopopească și consiliul eparhial, pana
la Congresul Național Bisericesc, legătură intre
aceste unități făcându-se prin reprezentanții cleru-
lui și ai poporului.
Dreptul divin, cu darurile harismatice, este
exercitat de Sf. Sinod, prin reprezentanții lui.
/ Dela sistemul centralizator al autorității de
Stat, prin analogie, unele din unitățile bisericești,
deși prevăzute legal, nu au funcționat în condițiuni
bune, deaceea se impune un nou impuls pentru a
fi puse în slujba poporului.
Protopopiile de plasă
^Sistemul centralizator ușurează lucrările din
punct de vedere biurocratic, dar stânjenește lucră­
rile pe teren. — Deaceea s’a impus înființarea proto-
A.
r
1
popiilor de plasă, ca unități administrative de con­
trol și de executare ale dispozițiilor date dela
centru. Protopopiile de județ se reorganizează pe
secțiunile Consiliului Eparhia), adică fiecare județ
va avea trei protopopi, unul de control, corespun­
i zând Secției Administrative, altul gestionar cores­
- punzând Secției Economice, și unul cultural-misio-
t i« nar pentru chestiunile pendinte de Secția Culturală.
I■ - Acești protopopi nu pot să lucreze pe teren, per­
manent, date fiind condițiunile grele de deplasare,
k lipsa dela parohiile proprii și multele parohii de
cercetat. Deci, pentru ușurarea lucrărilor de admi­
nistrație și buna lor coordonare cu aparatul admi­
nistrativ de Stat, s a luat hotărîrea creerei proto-
* T
CARACTERUL DEMOCRATIC AL BISERICII
popiilor de plasă, dându-li-se o însemnătate deose­
41
I
bită în ce privește activitatea pe teren.
Asistența socială
Răsboiul a deschis răni adânci sociale care
nu se pot vindeca pe cale biurocratică.
Asistența orfanilor trebue organizată imediat
și cu mijloace verificate ca rodnice, dacă nu voim
să lipsim țara de mii de vieți, care se vor prăpădi
I din pricina asistenții inexistente sau rău organizate.
I) /’
Technica organizării asistenții sociale a orfa­
nilor se face pe două căi: asistentă închisa prin
creare de orfelinate, unde asistații au îngrijirea
toată pe seama Statului. Acest soi de asistență
are mari desavantajii prin cheltuielile mari care le
necesită, prin desrădăcinarea copiilor din satele lor
de baștină și mai ales prin lipsa acelui sentiment I
al dragostei de mamă, care nu se poate simți în- ■
tr’un orfelinat.
Calea a doua a asistentei deschise, adică pla­
sarea orfanilor la rude, cunoscuți sau familiilor
crescătoare, chiar în satele lor, este mult mai po­
trivită cu posibilitățile și tradițiile poporului nostru.
Verificarea acestei metode de asistență socială,
am făcut-o personal, în familia noastră, întrucât
părinții mei au crescut trei orfani din celălalt răz-
boiu alături de noi. Acești orfani s’au bucurat de
aceiași dragoste ca și noi din partea părinților,
fiind înzestrați la majorat cu gospodării vrednice
de pilduitoare fapte creștine și sociale. Această
metodă este sprijinită de savanții puericultori, so­
cotind-o cea mai bună.
In atribuția preoților parohi cade sarcina or­
ganizării asistenții deschise a orfanilor. Protopopii
de plăși insă vor avea responsabilitatea funpțio-
*
*

«._.v .7*7
t r7:
i
APOSTOLAT SOCIAL
42
■' |5 nării în condițiuni bune a acestui fel de asistența,
controlând unde sunt plasați copiii orfani și m ce
condițiuni trăesc. Se găsesc în fiecare sat familii
încălzite de dragoste pentru copii, deci, aceste
familii rezolvă dela sine problema orfanajului, cu
puține ajutoare venite din partea organizațiunilor
de asistență socială, -fie ele de Stat, fie particulare.
Protopopul de plasă va lucra pe terenul asis­
tenții cu pretorul, medicul plășii, agronomul, in­
spectorul școlar și alți factori de lumină ai satelor.
Coordonarea muncii pe teren duce la salvarea
miilor de vieți fragede și asigură puterea de re­
zistență a neamului.
Până la o completă plasare a ,orfanilor se vor
creia cantini școlare sau cămine de zi, unde copiii
să găsească o mâncare caldă și un cuvânt de în­
drumare. Aceste cantine se vor întreține din colectele
strânse din parohiile respective. Acolo unde nu-s
/ '''
orfani sau copii săraci, parohiile vor ajuta pe cele
vecine. Fiecare capitală de județ va înființa o can­
tină, susținută de parohii, unde vor găsi masa un
număr de copii. In Iași vor funcționa două cantine,
dat fiind numărul mare de parohii și circumstan­
t țele grele ce apasă pe capitala Moldovei, ruinată
de răsboiu.
: la preț convenabil.
Deci grija de căpetenie a protopopilor de plasă
i* este organizarea asistenții sociale a orfanilor și a
celorlalți năpăstuiți de relele răsboiului, invalizi,
$I văduve și sinistrați.
Colportajul
3 !«■ Pentru luminarea satelor Biserica s’a îngrijit,
VI totdeauna, de tipărituri prin care se popularizează
și se însuflețesc virtuțile creștine și cetățenești.
Ierarhia bisericească reprezentată prin mitropoliții
I
Utr
V
-*•7
CARACTERUL DEMOCRATIC AL BISERICII 43
r-
Vaarlam, Dosoftei, Veniamin Costachi, Grigorie al
IV-lea Miculescu, Andrei Șaguna, episcopul Che-
zarie, ca să amintim numai pe cei așezați în galeria
necontestată a istoriei, au fost sămănători de cul­
tură fie teologică, fie populară. Mănăstirea Neamț,
și în trecut și azi, reprezintă un focar de cultură
pentru popor, prin publicațiile ei, alături de Insti­
tutul Biblic.
Pătrunderea în sate a tipăriturilor bune se face
prin colportaj, care trebuiește făcut de cântăreți
subt supravegherea parohului. Se vor tipări în
viitor și broșuri cu caracter de îndrumări agricole,
pomicole, sanitare și de higienă, care vor fi date
poporului alături de cărțile duhovnicești. Viața
satelor se ridică numai prin cultură și buna gospo­
dărie a economiei rurale.
Și colportajul deci intră în atribuțiile proto­
popilor de plasă.
Alături de viața spirituală trebuie să înflo­
rească viața economică.
Deaceea, pentru stârpirea speculei, iar câștigul
să intre în punga celor care muncesc, se vor în­
ființa cooperative de producție și consum, în care
să fie valorificate roadele ogoarelor; în schimb
țăranii să aibă la îndemână fabricatele necesare
Cooperația este cel mai potrivit sistem econo­
mic, prin spiritul de tovărășie și încredere al se­
menilor din același sat.
Se cuvine ca preoțimea să acorde cooperației
toată importanța cuvenită și reclamată de vremu­
rile în care trăim.
r
 i ■' v'
' ■ !
APOSTOLAT SOCIAL
44
' Bugetele
I ‘ r
i î Pentru buna administrare a valorilor biseri­
cești este absolută nevoie de alcătuirea unor bu­
gete bazate pe realități și nu pe cifre fictive Paro­
hiile au venituri din pământuri, imobile, donații,
pangar, etc. Chivernisirea acestor bunuri aducă­
toare de venituri trebuie să fie pildă pentru toate
instituțiile, fiind vorba de bunuri aparținătoare
obștii sătești.
Deaceea am cerut Ministerului de Culte să ne
dea un expert în materie, în persoana d-lui inspector
V. Obreja, care să dea norme pe întreaga eparhie,
la parohie, protopopii și Mitropolie în ce privește
directivele după care se alcătuiește un buget.
Evidența unui buget și modul lui de executare
/ reprezintă capacitatea de râvnă și corectitudinea
celui ce-1 alcătuiește.
Căminele Culturale.
Manifestările de ordin cultural nu pot fi ne­
Ja
glijate, mai cu seamă când se constată o stare de
apatie sau indiferență. A trecut vremea când
desinteresul pentru luminarea poporului constituea
un sistem.
Activitatea in Căminele culturale trebuie in­
> tensificată la maximum, aici fiind locul potrivit de
înfrățirea prin muncă a tuturor. Cei mai dotați în
lăture a de propagandă culturală să și dăruiască
I sufletul prin propovăduirea ideilor generoase de
omenie, de progres și de libertate. Legiuirile date
de Stăpânire să fie tălmăcite pe înțelesul poporului,
ca ordinea in Stat să se impună prin consimțământul
I i i-; de conștiință cetățenească și nu prin silnicie
Ierarhia bisericească, „dela Vlădică până la
L’
45
CARACTERUL DEMOCRATIC AL BISERICII
opincă“, este ridicată din massele largi ale popo­
rului. Din acest considerent moral preoțimea se
cuvine a fi permanent alăturea de poporul din
mijlocul căruia s’a ridicat. I
Avem în fata noastră un munte de greutăți
sociale care trebuie înlăturat pentru a deschide calea
unei Românii, organizată pe temelia unei largi de=
mocrații. Acest munte nu poate fi înlăturat decât
prin munca neostoită a oamenilor pătrunși de crezul
social al progresului. Cuvintele Mântuitorului ne
striga în urechi mereu. „De veți avea credință cât
grăuntele de muștar veți muta și munții din loc”.
Avem convingerea că prin îndeplinirea crezu­
lui social, izvorît din dreptatea principiilor evan­
ghelice, vom învinge muntele de greutăți ce ne stă
în față. In viziunea pe care o nutrim cu toții la
reconstrucția Țării, mă întreb: Câți vor fi aceia,
care se vor bucura de efortul făcut pentru binele
obștesc! Vor fi mulți sau puțini?
In orice caz, ideile progresului nu pot fi'zăgă-
) zuite și, deaceea, îndemn pe toată preoțimea să
fie factor de muncă, înfrățire și generozitate, ca
prin acestea să fie iubită de popor și apreciată de
conducerea Statului.
Spor, deci, la munca în care suntem angajați.
■
I

■f
i! ri
h;
■
*■ k
■l’ k* k
';. I! ii,
COMBATEREA INDIFERENTISMULUI ASUPRA
PROBLEMELOR DE ASISTENȚĂ
Dispozițiile date pentru organizarea și buna funcționare a
' Asistentei Sociale, în cadrul comitetelor parohiale, erau împletite
cu toate obligațiile pastorale. Asistenta Socială forma punctul
central al atenției preotimei.
Nu era deajuns ca aceste dispoziții să fie date în mod
teoretic, ci ele trebuiau să fie controlate pe' teren, ca nu cumva
să rămână literă moartă. In plus se observa unele nedumeriri
între preoți cu privire la coordonarea;acestei acțiuni samaritene
cu acțiunea altor instituții de asistentă inițiate de organizații
particulare sau dirijate de Stat. Fel de fel de suspiciuni se
ridicau, mărturisite sau nemărturisite. Deaceea Prea Sfințitul
Justinian, care deținea și președentia activă a organizației
<■
Apărarea Patriotică, organizație legiferată de Stat ca persoană
juridică, iar granițile ei cuprindeau întreaga Moldovă, Prea
v :■ i ■ Sfinția Sa era solicitat să inspecteze și să stimuleze activitatea
acestei organizații peste confiniile Arhiepiscopiei Iașilor.
Mergând în inspecție la Roman, deci în altă eparhie, și
constatând unele rezerve în modul de funcționare a asistenții,
I; ? Prea Sfinția Sa în două cuvântări ocazionale a lămurit prin­
I cipiile de coordonare a tuturor instituțiilor în cadrul asistenții*
!
I'
f te In primul rând Prea Sfinția Sa a' combătut indiferentismul
arătat de unele persoane de a veni în ajutorul celor aflați în
suferință, apoi a arătat lămurit acțiunea Apărării Patriotice
în cadrul Asistenței Sociale.
Dăm câteva spicuiri din cuvântările tinute la Roman.
Domnule General, Domnule Prefect, Domnule
Primar și Onorată asistenta.
Este a treia oară când pașii mei se opresc în
none\Ro™.an’ cetatea mușatină. întâia dată am '
H poposi m drum spre P»ng4rați, unde mă duceam
88 cercetez posibilitate, miuifua unS orfelinat
H I
* X
PROBLEME DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ 47
i
la mănăstirea Pângărați; a doua oară in călătoria
spre Bacău, unde am mers să inspectez unitățile
de asistență ale Apărării, iar acum am venit să
asist la inaugurarea orfelinatului de sub egida
k
Apărării, la temelia căruia s’a pus atâta muncă
și abnegație.
Taina problemei orfanajului mi-a fost deslegată
de către părinții mei, care, cu spiritul lor neîn­
t tinat de alte preocupări decât aceea de a face
binele pentru binele în sine, au crescut sub stra-
șina casei trei copii orfani dela primul războiu
mondial. Am repetat și voiu repeta mereu această
faptă creștinească nu ca un elogiu adus părinților
mei, deoarece știu că ei nu au umblat după cu­
vinte de slavă în traiul lor de curățenie morală,
ci caut să reliefez actul lor, ca izvorit dintr’o
conștiință trează pentru datoria de a sluji pe
aproapele căzut în suferință. E în tradiția popo­
rului nostru să se arate omenia, nu ca un rezultat
al unor principii de dialectică, ci ca un reflex al
simțămintelor curate de trăire religioasă.
Poporul nostru are sădit în suflet cuvintele
Scripturii prin perceptul că „nu trebuie să-și pună
nădejdea în boieri și în fii celor aleși" în opera
de ajutorare, din faptul că majoritatea celor bo-
gați nu consimt a ceda din prisosul avutului lor
celor mulți și nevoiași. Averile se adună din
spiritul egocentrist, din acel spirit în care indi­
vidualismul nesocotește interesele colectivității. i
Puțin îi pasă bogatului că la ușa lui poate îngheța
de frig un sărman, și gândul lui nu va fi tulburat
cu nimic, chiar dacă i se va spune că în cutare
bordei zac pe laviță, înveliți în sdrențe, copii ră­
mași fără sprijinul părintesc. Noi nu aducem învi-
 APOSTOLAT SOCIAL
43
nuiri sufletelor caritabile dar înfierăm purtarea
multora care nu răspund la chemarea vremurilor,
când rănile lăsate de războiu încearcă greu cele
mai multe din familiile moldovene. Iar dacă fapta
creștinească a părinților mei ar fi pusă în prac­
tică, de către oameni mai înstăriți, problema or-
fanajului s’ar rezolva mai ușor, cum nădăjduim
s‘o rezolvăm în cuprinsul Arhiepiscopiei lașilor,
cu sprijinul preoțimei.
De unde a venit acel indiferentism pentru pro­
i
blemele asistenții? De unde, decât din dorul de
înavuțire al unora, de care am amintit, dar și din
lipsa acelui simțământ de maternitate, care s’a
transplantat la noi in orașe, fie din constatarea
că femeia fără de copii poate duce o viață mai
I ușoară, mereu pregătită pentru delectare și huzur.
Căci nu e lucru ascuns pentru ochiul chiar și
neatent, că unele din doamnele noastre găsesc o
splendidă plăcere, și din care-și fac un punct de
onoare, de a ieși la plimbare cu câinii pe stradă,
înzorzonați cu fel de fel de fonde și fioncuri, cu
zgarde aurii, manifestând o grije nejustificată
pentru aceste animale domestice cărora le anga­
jează și servitori pentru îngrijirea zilnică.
Protecția animalelor este legiferată, dar nu
trebuie să depășească limita bunei cuviințe, când
zeci de mii de copii au rămas fără căldura pă-
rinteacă și care copii imploră duioșia unui glas
de alinare.
Nu ar fi mai normal și mai sănătos, în același
Ump, ca spiritul de jerîelnicie al femeii românce
sa tie îndreptat spre protecția copilului, decât
pentru o felină sau un câine fie el de rasa cea
mai rara și aleasă? Cum, oare viitorul unui neam
PROBLEME DE ASISTENȚĂ SOCIALA 49
se poate rezema pe acest gust șubred, de a da
prioritate protecției și asistenței grijulii unor ani­
male desigur, folositoare pazei gospodăriei, și a
lăsa fără hrană, fără îmbrăcăminte, fără putința
!
de luminarea minței, atâtea vieți fragede nevino­
vate de tragedia războiului?
Această lipsă de cumpănire, între ceeace este
permanent valabil ca sarcină socială și ceeace
este fluctuant și legat de capricii personale, tre-
buiește să dispară, când vigoarea poporului intră
în joc. Brațele de muncă, creațiile în domeniile
de știință și artă, industriile și arsenalele de idei
călăuzitoare, peste decenii vor fi cerute din mij­
locul acestor copii pe care ne străduim să-i creș­
tem în bune condiții de sănătate și educație.
Și când Apărarea Patriotică, organizație de
luptă democratică și asistență socială, depune
eforturi atât de mari, nu merită să fie susținută
pentru scopuri atât de înalte? Este mai de folos
indiferentismul social, deghizat sub felurite justi-
tificări, sau susținerea unei acțiuni de asistență,
unde spiritul de solidaritate cetățenească se că­
lește pentru a înfrunta suferința și lipsa?
Răspunsul nu trebuie ocolit ci afirmat cu cla­
ritate și hotărîre: toată lumea să se încadreze
în acele așezăminte ce urmăresc ridicarea mase­
lor populare și să deteste pe cele ce împiedică
lumina și dreptatea de a fi puse în slujba obștii.
Noi binecuvântăm realizarea acestui orfelinat
și aducem mulțumiri atât în numele Bisericii cât
și al Regionalei Moldovei, Apărarea Patriotică,
tuturor celor ce s’au așternut cu gândul, cu fapta
și cu îndemnul la scăparea acestor copii din ghia-
rele mizeriei.
4
 g»
-»*T-
d

50 APOSTOLAT SOCIAL
J
I
Iar voi, copilași, priviți în jurul vostru și in-
tipăriți-vă în inimă chipul celor ce stau alături
de voi, ca la vreme potrivită să le arătați recu­
noștința, prin faptele voastre, căci dragostea
părintească o veți găsi în cei ce conduc orfeli­ POZIȚIA APĂRĂRII PATRIOTICE Ibf CADRUL
J \ natul și vă dă vouă bună creștere și îngrijire! ASISTENȚEI SOCIALE --
Domnilor reprezentând de autorităd» Onorata
asistenta,
s
Nu m’am așteptat — și dece n’aș mărturisi dela
început — să iau cuvântul la intervale atât de
mici, de două ori și în legătură cu același eveni­
ment. Eu nu sunt orator, deși îmi place să ascult
un discurs alcătuit după regulele cerute de acest
dificil gen literar. Recunosc că sunt un caracter
eminamente practic, unde cuvântul se transpune
prin fapta palpabilă și nu prin stil sau artificiu
literar. Aparțin deci grupului de oameni la care
gândul se exprimă prin acțiune și nu la acel fel
de oameni din care ideile se conturează în forme ■’b'i
ademenitoare ca vestmânt literar, dar care tre­
buiesc desăvârșite tot de oameni de acțiune.
Ca atare, regret că multora dintre Dvs. nu le
voiu da prilejul unei delectări oratoriale.
In schimb, nădăjduesc să schițez orizonturi
1 din care să rezulte anumite puneri ]a punct ale
unor probleme ce par a da loc la controverse, -
în materie de asistență socială.
Orfelinatul de stăzi este întemeiat de Organi­
zația Apărarea Patriotică. Este un lucru vădit 1
pentru toți, dar nu înțeles de toți Dece spun ■

neînțeleles de toți? Pentrucă mulți au rezerve

față de Apărarea Patriotică, socotind-o ca pe o
1 organizație politică și ca atare au rezerve și in
ce privește scopurile ce le urmărește.
52 APOSTOLAT SOCIAL
îndoiala și confuzia — de le pot numi așa —
provine din faptul că nu toți înțeleg noțiunea
cuvântului politică.
Politica, onorată asistență, înseamnă arta de
a face binele prin conducere de Stat, iar în sen­
sul in care se guvernează la noi prin regimul
democratic, politica este arta prin care se urmă­
rește binele poporului.
Dacă înainte vreme prin politică se înțelegea
simplu arta de a guverna, fără să se fixeze scopul
acestei guvernări, de multe ori guvernanții ins ins-­
trumentau această artă numai in folosul unor
cercuri restrânse, azi scopurile politice sunt lă­
murite și date în mâna poporului și pentru po­
por. Cel care se folosește de binefacerile politice
este poporul, mulțimea, de aici și cuvântul de­
mocrație — conducerea poporului.
Dela 23 August 1944, s’a instaurat regimul
democratic care in în alcătuirea
alcătuirea luilui de Front Națio­
de Front
nal Democratic a caat ------- • noțiunei de politică
’ ' expresie
iu felul în care 1 ____
l-am tălmăcit.
Apărarea
___Patriotică
«vxxouvd c
esteo oorganizație
organizație politică?
da. Ea
Desigur, că da. este
Ea este politică
pentru susținerea democrației și stârpirea fas-
cismului, căci
n5nî ea își trage sensul politic tot din
același izvor al
- regimului democratic.
Apărarea Patriotică prin faptele ei susține arta
de guvernare prin care se face binele poporului.
Ea a luptat, în ilegalitate, pe timpul prigoanei
dictatorilor, iar acum are structura legală, cu
s a u e și recunoscută ca persoană juridică. Deci
es e o organizație democratică și ca atare are și
‘ n epohti,c t Dar Apărarea Patriotică are și un
Z este atât de limpede, încât și orbilor li se poate
scop social. Lupta ei se îndreaptă pentru a lecui
APĂRAREA PATRIOTICĂ ȘI ASISTENȚA SOCIALĂ 53
r V’
rănile lăsate de război, fie spirituale — morale,
fie fizice și materiale.
Ea stă în fruntea așezămintelor de recons­
trucție a țării, ca organizație de inițiativă parti­
culară ce sprijină cu tărie instituțiile patronate
de guvern.
Ce vină deci se poate găsi Apărării din acest
punct de vedere? Că vine în ajutorul orfanilor,
văduvelor, invalizilor și deportaților? Poate fi so­
cotită aceasta o vină, că Apărarea ridică pe om
Ia treapta de omenie și caută să stârpească ura
și vrăjmășia, păcate care au dus omenirea la
dezastru? Tocmai lucrurilor celor mai nobile, in-
teresații caută să le dea o altă tinctură decât cea
reală.
Dar oare guvernele din trecut n’au avut
■ organizații de asistență pe care le-au sprijinit și
în același timp, au avut sprijinul lor? Ce a fost
altceva Patronajul decât organizație de asistență
care mergea pe linia conducerii de Stat dicta­
torială ?
Vasăzică, nevoia de a da asistența poporului
nu apare odată cu Apărarea Patriotică, — Bise­
rica o practică de 2000 de ani, — numai că
această organizație a lărgit acțiunea la masele
populare — în sensul politic de a guverna de­
mocratic, și nu a rămas la înjghebări de paradă
sau la cercuri restrânse.
Ea, Apărarea Patriotică, este o organizație de
masse și în sensul asistenții și in sensul politic,
căci în regimul democratic, politicul se găsește
interferat în orice acțiune. Fenomenul acesta
transmite pe căile auzului prin freamătul mulți-
 r.
APOSTOLAT SOCIAL
54
milor. In regimul democratic politica nu este un
privilegiu acordat câtorva/ci de acest privilegiu
se bucură toată lumea. Democrația a transformat
privilegiul guvernării, în dreptul de guvernare.
S’a spus—mal pe șoptite—, că Apărarea Pa­
triotică este o organizație paracomunistă, adică
afiliată Partidului Comunist Român.
Eu nu înțeleg de ce se aduc învinuiri unor
organizațiuni sau aderenților lor, când însuși Ca­
pul Statului și Patriarhul Țării dau cinstea cu­
venită bărbaților noștri de Stat, aparținând Par­
tidului Comunist sau Socialiștilor.
Ca arhiereu eu nu fac politică, dar nu pot să
ocolesc sau să dosesc adevărurile ce trebuiesc
spuse răspicat: partidul Comunist sau Socialist,
sunt partide de guvernământ, lucrează cu Statul
și contribue la promovarea binelui obștesc, deci
dece să le fie pusă la îndoială buna credință în
arta guvernării?
Dacă factorii de răspundere lucrează și ono­
rează aceste partide, atunci ponegrirea apare ca
o insultă, ca o injurie condamnabilă. Nu se clă­
dește nimic sănătos pe diversiuni și ponegriri.
k
Eu nu caut să îndreptățesc decât acțiunea ce
concordă cu principiile evanghelice, dar nu pot
să nu demasc firul minciunii, chiar când el se
țese pe câmpul politic.
Dacă am tăcea, — și ca arhiereu n’am dreptul
sa ascund adevărul -, atunci s’ar reedita guver-
n/nntădlCtat0?ale’ în care mulUmea ar îi iarăși
manata ca o turmă spre iobăgie.
Patri£r‘Va aCe!tOr tendinte luptă și Apărarea
M 8V» T a. e’ ‘Upta ei este îndreptățită.
us la cunoștință de unii preoți că
—
l
APĂRAREA PATRIOTICĂ Șl ASISTENȚA SOCIALĂ 55
!■
șoapte binevoitoare îmi acodă o deosebită atenție,
dându-mi și o culoare de purpură bizantină, so­
cotind prin aceasta că mi-ar aduce prejudicii mo­
rale. Dece să fiu eu supărat pe asemenea șoptiri,
I
când chiar Sfinților Apostoli, ucenicii drepți ai
Mântuitorului, li s’au adus învinovățirea că au
practicat comunismul, atât prin felul colectiv de
viață, cât și prin agapele ce le-au pus în slujba
mulțimilor înfometate.
Ideile de progres, de dreptate și libertate nu
pot fi strivite cu șoapte, când pentru îndeplinirea
lor sau făcut hecatombe de jertfe.
Ca arhiereu sunt slujitor al Bisericii Ortodoxe
și aparțin, prin serviciile harice, poporului ce-1
păstoresc. Fenomenele politice le coordonez cu
permanențele Biserici, ca mântuirea masselor po­
pulare să fie asigurată și aici și dincolo de vre­
melnicie. Deaceea am dat dispoziție' ca preoții
noștri, să conlucreze cu Apărarea Patriotică și
alte organizațiuni similare, pe tărâmul asistenții,
fără să le impun vreo silnicie de directive poli­
■
tice, deoarece copilul orfan a fost victimă tocmai
dintr’o interpretare obtuză a artei politice.
Chiar în jurul Apărării Patriotice din Roman I
s’a creat o atmosferă de suspiciune din pricină că
în fruntea celor ce se îngrijeau de asistența or­ l
fanilor, se găsește o distinsă doamnă, soția unui
fruntaș om politic din regimul democratic. Poate
constitui o vină, că o doamnă se sacrifică pentru
asistența copilului? Dece nu-și ia altă doamnă
această sarcină, cu același dezinteres personal, ca
actuala responsabilă a asistenții, și nu se va su­
păra nimeni din cei ce susțin F. N. D. că și alte f
 ——
56 APOSTOLAT SOCIAL
persoane să găsesc la datorie pentru binele obștei
poporului.
Apărarea Patriotrică n’a pus granițe pârtiei-,
pării și altor persoane la opera de asistență.
Dimpotrivă, ea a cerut ajutorul tuturor cadrelor
ce au lucrat până acum în cadrele asistenții, ca
specialiști, fie la Patronaj, fie la Operele Sociale,
numai să nu militeze pentru idei nefaste ale re-
gimurilor dictatoriale.
Opera Apărării se desăvârșește la lumina zilei
și poate îi verificată de oricine în rezultatele ei.
Deaceia, noi am apelat la preoți și învățători,
ca cei doi factori permanenți de lumină și de aju­
torare a poporului, să conlucreze cu organele Apă­
rării, spre a se putea realiza un scop social atât
de măreț: vindecarea rănilor războiului.
Nu trebue uitat principiul evanghelic: „tuturor
toate m’am făcut, ca pe toți să-i dobândesc" adică
am înțeles strădaniile tuturor pentru salvarea or­
fanilor și a altor suferinzi.
Biserica va fi la datorie. Am căutat să lămu­
resc aceste poziții de colaborare ale « Apărării
jJCAJL O
Patriotice cu Biserica, ca toată lumea să aibă o
evidență clară1 de ’ cum stau lucrurile în rea­
J ‘ felul
litate.
Cu aceste spuse, noi elogiem munca depusă
pentru ocrotirea orfanilor Roman și binecu­
din Roman
orfanilor din
vântam și pe cei care se vor afilia la această
opera m viitor.
/ condiționată a principiilor morale ale Evangheliei
i
i
T
►
i CONDIȚIILE PRIELNICE PENTRU RECONSTRUCȚIA ȚARII
Munca de reconstrucție a țării, devastată de război, nu se
poate efectua, în bune condiții, decât în spiritul de armonie
rezultat din atmosfera generală a păcii. Strădania tuturor și în
special a Bisericii, trebue să fie îndreptată pentru așezarea '' -
unei păci durabile între oameni și între popoare. Pacea oferă * ?•
cele mai prielnice condițiuni de refacere a țării.
Biserica, prin apostolii ei, trebuie să lupte pentru men­
ținerea păcii. Deacea preoțimea trebuie să fie, permanent, pur­
tătoarea flamurei păcii, așa cum rostul ei este conturat de
învățătura creștină.
Pe acest făgaș- Prea Sfințitul Justinian a îndemnat să
meargă pașii preoților, în toate îndemnurile pe care Ie-a dat.
1 Exemplificăm această atitudine chiriarhală prin cuvânta-
rea adresată preoțimei ieșene cu prilejul anului nou 1946 *.
Prea Cucernici părinți,
Din glasul Domnului Prim Ministru al Țârii,
Dr. Petru Groza, exprimat cu prilejui sărbătoririi
Anului Nou, s’au desprins orizonturile păcii. E
vorba de pace, de pacea pentru care a militat f
Biserica pe pământ, de pacea lăsată de Mântuito­ k
rul Hristos omenirii.
Biserica nu trebuie să lipsească dela așezarea
păcii prin apostolii ei, prin oamenii așezați in
slujba ei. Această pace este condiționată și de
contribuția noastră. Anul in care pășim este un
an de greu examen pentru Biserică. Vom fi- cu
toții de acord, că pentru făurirea păcii este ne­
voie de o disciplină de fer, de o ascultare ne­
și de o hotărâre fermă ca să îndeplinim coman-
1. V. Omagiu, pp. 50—53.
 APOSTOLAT SOCIAL
58
damentele sociale ce se impun de prefacerile vremii
pentru alcătuirea unei lumi mai bune, astfel ca
Biserica, prin oamenii ei, să nu rămână în urmă,
ci să înțeleagă freamătul de dreptate după care
aleargă omenirea.
Anii grei de război au lăsat pe trupul Țării
/
răni adânci, care nu se pot vindeca decât printr’o
muncă continuă, sistematică.
Războiul a secerat sute de mii de vieți, din
cele mai alese, lăsând o mulțime de oameni dis­
locați dela rosturile lor sociale și familiare. Acești
oameni desrădăcinați din structura socială sunt:
invalizii, văduvele și, în primul rând, copiii orfani
rămași fără sprijin părintesc.
In vizita noastră canonică în județele Arhie­
piscopiei am stăruit la conferințele preoțești să
se treacă de urgență la înființarea de cantine și
orfelinate pentru copii orfani. Cantinele să funcțio­
neze subt conducerea și întreținerea parohiilor,
atât la orașe cât și la sate, iar acolo unde ase­
menea așezăminte există, izvorâte din inițiativa
de Stat sau particulară, ele să fie ajutorate pentru
a adăposti copii cât mai mulți.
Ne-am interesat de înființarea orfelinatelor pe
a mănăstiri, căci acolo se găsesc și ateliere de
m us ne casnică, iar pe lângă educația lor, orfanii
ar pu ea să deprindă și o meserie oarecare.
um întreținerea unui orfelinat necesită chel-
lueii enorme, iar educația în orfelinate nu are
famîrCa Ura Părintcăscă, atmosfera prielnică de
ril“ pne’am, sfatait Preoțimea să plaseze pe orfanii
Crescuți11- a rU<( e’ vecini sau familii crescătoare.
nZti cnni- " ]°r’ lân?ă avutul rămas dela.
Pannț., copiu oriam nu se desrădâeinează din
ÎNDEMN PENTRU RECONSTRUCȚIA ȚĂRII 59
tradițiile satului și deprind spiritul de gospodărie
rurală, legându-se astfel de pământul pe care l-au
cultivat părinții, bunicii și strămoșii lor.
Problema asistenții sociale a orfanilor nu con-
stituie o inovație, care pleacă dela noi. In alte
eparhii, cum e la Argeș de pildă, s’au înființat
cantine conduse de preoți și întreținute de parohii.
Credincioșii sunt darnici, mai ales când văd unde
se îndreaptă dărnicia lor.
Așa cum s’au dat dispozițiile de organizarea
asistenții sociale a orfanilor în cuprinsul Arhie­
piscopiei lașilor, cea mai greu încercată de rănile
războiului, ele trebuiesc îndeplinite cu stăruință,
căci duc la rezultate bune. Mărturisesc cu multă
satisfacție, că ceeace noi am preconizat în materie
de asistență, concordă intru totul cu rezultatele
obținute de către oamenii de specialitate, care
s’au ocupat cu orîanajul după primul război mon­
dial. In conferințele ce s’au ținut subt egida or­
ganizației de asistență socială „Apărarea Patrio­
tică", specialiștii dela Universitatea ieșană, d-nii
prof. I. Nicolau și V. Rășcanu au confirmat că
cea mai bună metodă de asistare a copilului, e
aceea ca orfanul să fie crescut în mediul lui, în
familia lui, sau la rude. Natural subt atenta su­
praveghere de educație și nutriție.
Nimeni altul nu e în măsură să cunoască satul
mai bine decât preotul. Deaceea l-am chemat să
organizeze asistența socială a orfanilor, ajutat de
comitete alcătuite în cadrul consiliului parohial. F
Am cerut ca în fiecare parohie să fie identificați
orfanii, să fie plasați cu grijă la familii pătrunse
de dragoste creștină, astfel ca protopopul de plasă,
cei de județ și organele centrale ale Eparhiei,
 60 APOSTOLAT SOCIAL
când se duc în inspecții să se poată convinge de
felul cum sunt îngrijiți.
In această materie de asistența vom fi fara
cruțare. Vom cere socoteala fiecărui preot de
felul cum s’a îngrijit de orfani, răsplătind pe cei
care au răspuns chemării și vom sancționa se­
ver pe cei care se sustrag dela obligațiile firești
ale pastorației impuse de Biserică. Clerul alcătu-
ește un corp luminat — așa cum s’a dovedit în
decursul istoriei—și deaceea se cade și acum să ,
■ 1 lumineze calea poporului dreptcredincios.
Pe tărâmul economic să se străduiască a în­
ființa cooperative, așezăminte economice care (
aduc prosperitate în viața rurală și orășenească
și se dovedesc cefe mai puternice mijloace de
stârpite a acțiunii speculanților. Pe tărâm cultural
să activeze, efectiv, în căminele culturale, lup­
tând pentru combaterea analfabetismului, împrăș- j
tiind' roadele științei moderne pentru a îi puse în
slujba ridicării standardului de viață.
Pe tărâmul sanitar, clerul să dea concurs or­
ganelor competinte ale serviciului sanitar, ca re­
gulile de higiena să fie păstrate în fiecare casă,
condițiile de hrănite să fie îmbunătățite, ca astfel
viața poporului să pulseze de sănătate. Bolile și
mai ales epidemiile, nu vor mai distruge vieții#
plăpânde din pricina subnutriției și a lipsei ele­
mentarelor condițiuni de higienă.
Noi trebue să ne încadrăm în
cate de Stat, misiuni <_— misiunile indi-
cu mulți
in trecutul nu prea îndepărtăt, Bisericii.
rolul preoți au
acu greșeli prin acțiuni personale, ce nu erau
pOtnvite cu misiunea lor. Prin chibzuita
înțelepciune a Sf. Sinod și a Onoratului Guvern,
ÎNDEMN PENTRU RECONSTRUCȚIA ȚĂRII
t -
61
1
_ acei preoți și-au recăpătat liniștea sufletească, 1
dându-li-se posibilitatea să-și recunoască greșelile
săvârșite printr’o muncă sporită în promovarea
omeniei și a binelui social.
Vă atrag atenția din nou, Prea Cucernici Pă­ E
rinți, că noi clerul trebue să ne arătăm munca
noastră ca o cerință valabilă, ca astfel stăpânirea
de Stat să nu ne impute lipsa de activitate so­
cială și să dovedim că cei care muncesc pentru
binele obștei au dreptul să trăiască în condiții
bune.
Reprezentând pe înalt Prea Sfințitul Mitro­
polit Irineu, care se află la Mănăstirea Agapia
pentru a-și căuta de sănătate, vă propun să a-
dresăm Guvernului o telegramă prin care să-l
asigurăm de devotamentul și iubirea noastră.
Să ne strângem, fără ambiții, în jurul stăpâ­
nirii de Stat și să povățuim poporul pe calea lu­
minii și a bunei propășiri.
Cu aceste împlinite noi vom vedea realizat
idealul suprem: Strălucirea Neamului.
Vă urez tuturor sănătate și fericire în familii,
iar milostivul Dumnezeu să reverse peste toți din
belșugul harului său, să puteți realiza în cursul
anului cele mai frumoase și mai prețuite roade
■ în pastorația de suflete.
1
r

4
CUVÂNTAREA LA RECEPȚIA OFICIALĂ CU PRILEJUL
ANULUI NOU 1946 IN SALA PREFECTURII
Domnule Prefect, Domnilor reprezentanți ăi
autorităților, Onorată asistentă,
Ai
In tradiția poporului românesc există frumosul
obiceiu, rămas moștenire din străbuni, că la în­
ceput de an binecuvântarea Bisericii să se reverse
peste străduințele tuturor către o viață mai bună
și prosperă. Biserica îmbrățișează aceste bune nă-
zuinți și roagă pe bunul Dumnezeu să le dea în­
deplinire desăvârșită.
Porțile Anului 1946 se deschid sub auspicii din
cele mai fericite. Orizonturile păcii s’au desprins
din toate urările adresate popoarelor de conducă- j
torii Marilor Națiuni Unite.
Poporul român a ascultat cuvântul D-lui Prim ,
Ministru dr. Petru Groza in noaptea de Anul Nou.
Acest mesagiu este plin de încredere în viitor și ,
dă certitudine unei așezări de pace și înflorire
socială și in rândul poporului nostru. Țara noastră
a suferit mult depe urma crâncenului război. Mol­
dova are pe trupul ei rănile cele mai adânci, iar
munca noastră, pe care suntem obligați s’o ducem
- și ne luam angajamentul solemn acum la în-
răm sociale. ~ leCUim cât mai curând aceSte
„ rrPdh!J’e îată SUnt multe’
Xnrnl h f n“ P rea DOaStră de muncă Și CU
ajutorul Im Dumnezeu, vom învinge și vom trece
acest munte, după cuvântul Evangheliei.
3 ■
CUVÂNTARE LA ANUL NOU 1946 63
-1-
Nădejdiile noastre simt mari, ca ale semănă­
torului, care a aruncat sămânța pe pământ bun.
Dar pentru a strânge o recoltă înbelșugată, e
nevoie de armonie, de iubire și bună înțelegere.
Devotamentul către Sfetnicii Țării, în frunte cu
Primul Ministru d-I Dr. Petru Groza, care s’au
arătat plini de înțelepciune la conducerea Statului,
cârmuind vrerile poporului pe calea unei demo­
crații sincere, atât de mult dorită, să-l mărturisim
cu inima neprihănită,
Biserica moldovenească, păstrătoare a atâtor
frumoase tradiții, prin mine aduce omagii de devo­
tament.
Guvernului Țării prezidat de d-1 Dr. Petru Groza
îi prezentăm prinos de recunoștință pentru reali­
zările ce le-a făcut până acum, dorindu-i să câr­
muiască și pe viitor, cu aceiași înțelepciune, des­
tinele poporului român, ca astfel istoria să-l răbo-
jească pe filele ei, ca pe cel dintâi Guvern ce a
așezat România în matca ei socială, firească și cu
dreptate pentru cetățenii ei.
Să trăiască mulți ani, Guvernul Țării și al
poporului !
In aceste clipe gândurile noaste se îndreaptă
către Marile Puteri Aliate, și în special către U. R.
S. S., cărora le dorim prosperitate și recunoștință
pentru libertatea ce au acordat-o poporului nostru
de pe urma războiului.’ Trăiască Națiunile Unite!
Poporului Moldovean îi adresez toate urările
de bine și îl binecuvântez, cu puterea harului ce
ne este dat de Dumnezeul iubirii și al păcii.
r

ASISTENȚA ORFANILOR DE RĂZBOI 65

PENTRU ÎNDRUMAREA ORGANIZĂRII ASISTENȚII
ORFANILOR DE RĂZBOIU 1
Prea Cucernici Părinți, *
Vă spun din experiență, nu din teorie. Din
felul cum și eu însumi m’am străduit, când am por­
nit la muncă. Sigur, că veți întâmpina greutăți
enorme și la prima vedere, de neînvins. Dar cu
convingerea că săvârșiți o lucrare în folosul ob-
ștei, atât de încercată și prin această Țară, toate
ie biruiți. Cunoașteți cât de multe și de grele sunt
rănile lăsate de război. Moldova noastră a suferit
cel mai greu. Numai aici avem 50.000 orfani, din
care 2500—3000 deabea sunt îngrijiți de Apărarea
Patriotică, iar restul de 47.000 au rămas fără nici
--■t
Informațiile ce le primim dela preoți relativ la fe­
lul cum se activează ne bucură și ne înduioșează.
Au fost cazuri, când două familii sărace s’au în­
tovărășit pentru a da masa copiilor într’o zi.
i Preoții din Iași au dat dovadă de înțelegere
și pot fi modele de urmat. începuturi mulțumitoare -
avem și la Botoșani, Dorohoi și Fălticeni.
Iată cum în aceste cumplite vremuri, mai
mult ca oricând se poate practica, cu nebănuit
folos, înalta învățătură a Domnului nostru lisus
Hristos. Căci grăită numai de pe înălțimea amvo­
nului, nu este înțeleasă, rămâne fără rod, și de-
aceea rostul nostru în mijlocul societății apare
nejustificat. Iubirea creștină atât de deplină, de
superioară și de eroică numai prin această cari­
tate viază. Știți ce preț a pus Mântuitorul pe:
„milă voiesc, iar nu jertfă", pe „milă îmi este de
popor" 1 Iar mila creștină numai în felul acesta
devine vie, devine forță în societate și așa noi slu­ *■ >

un sprijin, fiindcă această instituție nu mai poate jitorii Bisericii ne facem folositori semenilor noștri
face față multiplelor cerințe. și Țării noastre. Nici‘ — nuț vă închipuiți cum mila
Pentru aceste zeci de mii de vieți nevinovate creștină pusă în astfel J condițiuni de lucrare,
xc_’ de
am început acțiunea noastră și am venit aici, ca __
este în stare ca « an odată cu înmuierea sloiului de
împreună cu Apărarea Patriotică să aflăm posibi­ ă Gvld,
ghiață dela i cele mai împietrite inimi, să deschidă
litățile de a le veni în ajutor. Vrem să scoatem la milostenie
Spi e il-l HVZObV'l-AA și pungile
f. j-___ celor - avuți.
—*• — z» 4-z^-nrw-r>

'lumină pe acești prețioși fii ai Patriei. Socot că
mijlocul cel mai potrivit este înființarea de cămine
de zi și de cantine școlare pe lângă fiecare pa-
rohie. In felul acesta am pornit lucrarea noastră
la Iași, unde in ciuda lipsurilor de tot felul ~ ci'
ne na văzut lașul după războiu, e bine să-1 va­
dă - începuturile sunt dătătoare de nădejdi. Aici
uncționează până acum 3 cantine pentru orfani.
L Cuvântare ținută preoților din orașul Roman la 8 Ianuarie 1946-
Eu însumi am verificat aceasta pe teren. -
Iată de ce țin eua atât de mult ca în in această în în-­
făptuire a Apărării Patriotice noi să facem asis*
tenta deschisa; adică având a ne îngriji nu numai
de hrana copiilor orfani ci și de plasarea acestora pe
la rude, cunoscuți sau alte familii, de a căror evi­ r
dență trebuie să aibă grijă preotul.
Căci copilașii aceștia rămași străini simt ne­
voia de a se atașa de cineva; au nevoie de căl-
5

/ —
 -A

/
r

66 APOSTOLAT SOCIAL
ASISTENȚA ORFANILOR DE RĂZBO1U 67

triotice, care degrevată de aceasta va putea porni

Și el este cel mai îidel aparat de înregistrat la alte înfăptuiri. Astfel fiecare preot având acea­
purtarea celor ce-1 înconjoară. Nici o privire nu stă evidență de plasare a copiilor orfani, voiu pu­
pătrunde mai bine in adâncul numii omului, ca tea personal să cercetez și să controlez pe teren
privirea unui copil. Intr’un cerc de mai multe per­ felul în care înțelege fiecare să-și facă datoria.
i,
soane copilul descopere repede pe cel^ care-1 iu­ Prin urmare fac un călduros apel la posibili­
bește mai tare și indată îl vezi alergând pe ge- tățile și măi ales la înțelegerea sfințiilor noastre.
nunchiul lui. Știți prea bine că aceștia, pe cât de numeroși pe
Vrem și trebue să scoatem la lumină, să scoa­ atât de nevinovați de această crudă soartă, for­
tem din mizerie și lipsuri pe acești zeci de mii de 1 mează rezistența neamului nostru. Rămânem răs­
prețioși fii ai Neamului, dar nu crem sad scoatem punzători de formarea și creșterea lor. Mâine ei
$i din satele lor. Stăruim în a face orice, numai ca nu vor aproba și desaproba eventualele rezerve
ei să rămână lângă căminul lor și legați de brazda, sau concepții favorite sau nu azi, ci chipul cum
răscolită cu atâta drag de părinții lor... vom fi știut să-i ajutăm în suferință.
In acest mediu prielnic lor, se vor desvolta Obștea greu încercată are mare nevoie de
mai sănătoși și la trup, dar și la suflet. In sat s’au ajutor. Apărarea Patriotică se' definește ca o lu­
născut și acolo trebuie să devină buni și vrednici crare de generoasă dăruire în folosul obștei. Și
gospodari și cetățeni demni ai Țării. Nu pot să nu prin aceasta ea are tangențe de comună părtășie
amintesc și acum despre cei doi orfani din războiul cu străduințele Bisericii, care în toate timpurile a
celălalt, pe care mama noastră extrem de duioasă alinat și a ajutat pe toți cei lipsiți. înlăturând orice,
i-a crescut alături de noi doi frați. Ei bine, n’a trebuie să ne identificăm cu misiunea ce-o avem
trecut nici o săptămână de îngrijire și ei au și ca slujitorii ei. Dumnezeu să ne fie în ajutor!.
simțit atașamentul lor față de această purtare și
au zis și ei ca și noi „tată“ și „mamă“. Și așa toți
laolaltă am crescut ca frați buni. Insă Dumnezeu
a vrut ca eu și fratele meu să părăsim satul. Și
acești doi frați ai noștri, ajunși fruntași gospodari,
au un adevărat cult pentru părinți, veghind ca mor-
® lor.sa fie intr'° desăvârșită rânduială. Și
«npdt!Câte°ri ne.abatem Pe acolo, găsim flori proa-
pe morminte, lumânări aprinse și tămâie...
deschisa J
deschisă și C1ceCat rodnicenoi
de putem
aport aduceare
urmări asistenta
Apărării Pa-
i

r
 !
!
■;
CUVÂNTAREA ROSTITĂ CU PRILEJUL ZILEI DE 9 MAIU
Tineri ostași și Iubiți cetâteni ai lașului,
Biserica ia parte, cu nemărginită bucurie, la
această impunătoare manifestare a solidarități ro­
mânești, a unirii sufletelor de obște, la această
mobilizare a tuturor forțelor românești, unite sub
un singur steag, al conștiinții naționale, și puse în
serviciul Patriei; la această înaltă chemare a tre­
cutului de luptă, de suferințe și de jertfe, ce ne-o
face în fiecare primăvară, dar mai cu seamă anul
acesta, 9 Mai, ca și la glasul de trâmbițe al, des­
tinului acestui neam românesc care se cere și vrea
să fie cât mai puternic și glorios.
Biserica Neamului românesc ia parte la închi­
narea ce se aduce Patriei sublime și vrednice, în
această zi mare și aprinde candelele de veghe in
care au ars și ard ca luminile în policandru sim­
țirile noastre românești și citește în ceaslovul
trecutului nostru național, al credinței și al rugii
părinților noștri, tălmăcind, inspirând și orientând
pe credincioșii ei din_ Evanghelia iubirii de neam
și libertate.
Retrăind in sufletul și in inimile noastre tot
trecutul plin de jertfe legat de 9 Mai, spre eroii
și martirii neamului nostru atât de încercat, să ne
îndreptăm, în această clipă, gândurile, preamărim
du-i în inimile5 noastre, printr’un minut de recule-
ÎL- gere și rugă către . __ , —
—3 Atotputernic, de a-ix așeza
în rândurile mucenicilor Bisericii Sale.
O! eroi ai neamului r _ tot ca în Biserica credinți! noastre creștine.
românesc!
puterea de inspirație a tuturor Voi de
cântărilor ați fost
* * ___ j prea-
I 4
CUVÂNTARE LA 9 MAHJ 69
mărire a neamului român! Ruga și cântarea ce
vă trimitem in ziua acestui mare praznic al nea­
mului, este glas.ul viu ce vă chiamă din mormintele
voastre, să fiți pururea alături de noi, in lupta .
pentru libertatea și dreptatea blândului și eroicului
popor român.
In acest an, când sărbătorim praznicul victo­
riei, către voi ne îndreptăm gândurile și nădejdea
noastră pentru câștigarea păcii, căci nimic nu va
adânci și nu va mai lumina mai strălucit mințile
noastre decât luptele și jertfele voastre, pentru
noi cei de azi și pentru cei de mâine.
Pământul românesc ne este scump și sfânt,
fiind plămădit în sânge de eroi și mucenici, udat
de lacrimile a mii și mii de mame, soții și copii,
muncit veacuri dearândul de hărnicia vrednicilor
noștri țărani, înobilat prin suferința atâtor gene­
rații de luptători și sfințit prin sublimitatea jert­
felor de veacuri, pentru libertate.
România nouă, liberă și democrată, este un
patrimoniu sfânt care trebuie păstrat cu sfințenie.
Cu fior adânc in inimile noastre să ne legăm so­
lemn, în aceste clipe de entusiasm obștesc, să
păstrăm întreagă această moștenire — cu încredere
și recunoștință să ne îndreptăm către marii noștri
aliați, adunați în areopagul păcii mondiale, la
Paris și să-i asigurăm de loialitatea și prietenia
noastră.
In pragul păcii atât de dorită și așteptată, să
avem aceiași credință în Dumnezeu, care a ascultat
și de data aceasta ruga unui neam nedreptățit
veacuri întregi, i-a împlinit nădejdile și i-a mân­
gâiat suferințele.
In Biserica neamului nostru românesc, va fi

ii®
' oi 70 APOSTOLAT SOCIAL
După săptămâna Patimilor a venit praznicul
r
I învierii și apoi Ziua înălțării. Iar de aici încolo au
* 4 urmat zile și ani de predicarea Evangheliei pacn
și dragostei între oameni și popoare.
După săptămâna mileniului de suferințe în
tiranie, iobăgie, asupriri, prigoniri, nedreptăți, umi­
lințe, temnițe, loviri, schingiuiri, sulițe și jertfe a
mii de eroi și mucenici ai neamului, pentru liber­
tate, a venit Praznicul învierii eliberării României
și realipirii Ardealului.
După acest praznic, ca buni Români și creștini .
f ce ne-am recunoscut greșala și timp de aproape
doi ani ne-am împlinit canonul, așteptăm ziua
înălțării, a înălțării Patriei și a neamului în rândul
marilor țări aliate, respectate în afară, puternice și
înfloritoare înlăuntru.
Dorim și vrem pace pe pământ și iubire și
bună înțelegere între oameni și între popoare.
Să nădăjduim în zile de pace, de muncă
constructivă, de consolidarea unirii sufletești intre
noi, de prosperitate; ca și adevărații creștini să
iertăm dușmanilor, toate nedreptățile și suferințele,
dar ca Români să veghem și să apărăm cu jertfa
■
vieții noastre, dreptatea și libertatea câștigată.
Intru aceasta Biserica se identifică cu neamul
însăși în prăznuirea de astăzi, aducând la altarul
Patriei,
murită , deca prinos de jertfă, iubirea noastră nețăr-
nostru, tot neam și de țară, toate puterile sufletului
noastră î. ce ,e mai bun în ființa noastră, viața
însăși, pentru binele și fericirea unei
Românii lib<-bere și democratică.
Trăiască ,poporut român cu
Crească și înflc~ ‘
'orească
Conducătorii lui.
unirea, Pacea $i dragostea
in Tara Romanească.
-
fiș
SOLEMNITATEA DELA CATEDRALĂ CU PRILEJUL
UNUI AN DE VICARIAT 1
• In ziua de 12 August 1946, Asociația Clerului, filiala Iași,
a sărbătorit un an de când P. S. Justinian a fost hirotonit ar­
hiereu și instalat ca Vicar cu titlul de Vasluianu.
După săvârșirea unui Te-deum în Catedrala Mitropoli­
tană, P. S. Valerie, în numele I. P. S. Mitropolit Irineu și al
P. S. Sale, a salutat cu emoție îndreptățită omagierea colegu­
lui său, arătând că datorită P. S. Justinian eparhia s’a așezat
pe drumul redresării morale și materiale. Preoțimea se găsește
strâns unită în jurul unei energii creatoare, cu mare râvnă
pentru ridicarea Bisericei. P. C. Const. Nonea, consilier refe­
rent și președintele Asociației Clerului, a enumărat realizările
din activitatea chiriarhală a P. S. Justinian, începând cu opera
de asistență, problema cea mai acută lăsată în sate și orașe
de războiul nedorit de popor.
Păr. Valeriu lordăchescu, prof. univ. în numele Facultății
de Teologie din Suceava, a arătat în chip magistral care este
datoria preoțimei în aceste vremuri de adânci prefaceri so­
ciale. „Adevărul religios — a spus S. Sa — este etern, dar roa­
dele lui în societate se vor vedea numai din comportarea
preoțimei. Biserica este a poporului și preoții trebuie să-i slur
jească, mereu călăuziți de gândul că munca lor să fie îndrep­
tată numai pentru luminarea maselor și sprijinirea celor ce ur­
măresc întronarea unei dreptăți sociale. Eparhia Moldovei tre­
buie să fie în fruntea tuturor celorlalte eparhii în munca de
reconstrucție a țării".
Au mai vorbit PP. CC. preoți: Gh. Petrovanu, directorul
Seminarului „Veniamin", Ștefan Gheorghiu, revizor eparhial și
protopop D. Ciolan.
1. v. Rev. Mitropolia Moldovei, an XXII (1946), pp. 127—132.

,a
f ■■■
CtU '
■ > ■: ;
i înalt de greutăți, pe care-1 voiu sui, chiar dacă rai
' i• | . i
: ' • ' <
CUVÂNTAREA ROSTITĂ CU PRILEJUL SARBĂTORIREI
ÎMPLINIREA UNUI AN DE VICARIAT
Prea Cucernici Părinți,
Nu-mi pot reține emoția, când văd în această
vastă Catedrală preoțimea ieșeană care s’a adunat
să mă sărbătorească după un an de activitate chi-
I tele realizate din programul meu de lucru. E ade­
■
riarhală. Acum un an primeam harul arhieriei,
aici in acest sfânt lăcaș, prin rugăciunile I. P. S.
Irineu și a PP. SS. EÎpiscopi Valerie și Antim.
Călcam a doua oară pe plaiurile Moldovei, pă­
truns de un sentiment de teamă însoțit de o în­
dreptățită compasiune. Teama izvora din raționa­
mentul că nu voiu putea face, ca realizări, tot ce
aș fi dorit pentru biserica moldoveana, iar compa­
siunea mă cuprindea pentru suferința și mizeria ce
apăsau populația din această regiune martirizată
de războiu și adânc sdruncinată de urmările lui.
Veneam din părțile Olteniei, care nu cunoscuseră
ravagiile războiului și aveam în minte Iașii cultu­
rali, a doua Capitală a țării, meleaguri de unde au
plecat atâtea idei de înălțare și luminare a poporu­
lui. In sufletul meu încolțise desnădejdea, dar a în­
vins principiul care mă călăuzește, că în lupta
’Y.
;> > pentru binele obștesc vorba „nu se poate“ nu gă­
J i
sește loc in vocabular. Am fost înconjurat atunci
ju de puțini prieteni, din cei care mă însoțeau și-mi
cunoșteau puterile și capacitatea de muncă. Spu­
neam, la instalarea mea, că in față am un munte
hi'
<
CUVÂNTARE LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE VICARIAT 73
s’ar cere sacrificiul vieții. Astăzi, mă uit în urmă
și, numai după un an, constat că muntele îmi
stă la picioare și în curând îi voiu atinge cul­
mile. Drumul ce l-am deschis a fost urmat și de
colaboratorii mei care, zi și noapte, nu au simțit
oboseala urmându-mi cu tenacitate programul
de lucru.
Eu nu sunt omul vorbelor, iar dacă am vreo r-
mulțămire în viață, atunci aceea izvorăște din pri­
veliștea roadelor muncii prestate cu sudoare.
S’au enumerat de către Păr. C. Nonea punc­ k
vărat totul ce s’a spus. Am căutat să dau viață or­
ganizațiilor preoțești care lâncezeau. Societatea
„Ocrotirea" am transformat-o îh bancă de credit,
fiecare județ având secția Iui, dând posibilitate preo­
ților și cântăreților să găsească ajutoare bănești
■
pentru nevoile lor imediate și în special de acope­
rirea taxelor școlare ale copiilor lor. Am reorga­
nizat Asociația Clerului, organul de apărare al
drepturilor profesionale ale preoțimei. Am creat
posibilități de reclădirea bisericilor dărâmate de
■
războiu, cum și amenajarea unor cămine pentru
studenți și studente, odrasle de preoți. Am început
reparațiile imobilelor din jurul Catedralei și în cu­
rând Cancelariile avariate vor căpăta haină nouă.
Cea mai grea problemă, care mi-a stat la
inimă, a fost cea a Asistentei Sociale. Zecile de
mii de orfani aflători in Moldova, rămași de pe
urma războiului, trebuiau ocrotiți. Am dat dispo­
ziții de înființare a Comitetelor parohiale, care șă
aibă grijă de plasarea copiilor orfani in sate, la
rude sau la familii înstărite. Pe cei lipsiți de ambii
-
 74 APOSTOLAT SOCIAL
părinți i-am plasat în orfelinatele, fie ridicate de
Biserică în colaborare cu Apărarea Patriotică fie
de Crucea Roșie. Astfel de orfelinate avem la
M-rea Văratic, unde sunt îngrijite 120 de fetițe,
iar la Agafton alte vreo 30. Inima mi se umple de
bucurie când văd preoțimea moldovenească anga­
jată, solid, în opera de asistență, răspunzând cu
promtitudine și devotament tuturor apelurilor șiîn-
drumărilor noastre.
Părintele prof. univ. Valeriu lordachescu spu­
nea că adevărul religios este etern, dar roadele lui
sociale depind de slujitorii altarelor.
Deaceea cunoscând acest lucru, noi ne-am în­
dreptat atenția către această preoțime, îndemnând-o
să se orienteze pe linia acțiunii dusă de Guvern,
acțiune ce urmărește reconstrucția țării.
Când prefacerile sociale sunt în vălmășag, Bi­
serica trebuie să aibă cârmaci buni, care să știe
când să dea drumul la pânze, ca ]
ajunge bine la liman. Un cârmaciubarca poată
să nu
destoinic se
— uu uarmaciu destoinic nu se
teme" de
J-3 marea înfuriată. El știe ce are de făcut,
nu se
imic nu face bun
se face bun prin
prin disimulare, ascunzișuri
disimulare, ascunzișuri
sau doseli. Alături de Guvernul țării, chemat de
popor, trebue să stea preoțimea cu înțelepciunea
Și munca ei.
nătJie°rmea Se r°agă> in sluibele
natatea Guvernului, dună --------—ei, pentru să-
—ui. după vrerea lui Dumnezeu,
nLTw1- pot^ P'Jlc închipui
iacnipui că sunt preoți, care se
că sunt
ParohieXkTt.^ 2J la altar și i ’ " acționează in
ciune, cu ‘reotul trebuie să fie constant în rugâ-
I Biserica seceeace spune și face. Dacă unii spun că
1 Preoțimea 5i găsește la o cotitură a istoriei ei, atunci
titura, prinsa-și dea bine seama cum să evite co-
ascultarea glasului lui Dumnezeu
nu prin svonurile
venite dela Satana. Sunt oameni
1L
i
CUVÂNTAXE LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE VICARIAT 75
învechiți, care socot că vor întrebuința Biserica
ca pe o unealtă a intereselor lor, așa cum au fă­
cut-o de veacuri. Vremurile acelea au trecut și r
nu se vor mai întoarce niciodată. Biserica va
rămâne a poporului și va sluji numai lui, deoa­
rece ea a svârlit în lume, cea dintâi, sămânța î
democrației și a frățietății.
In drumul meu de orientare a preoțimei mai
găsesc, adeseori bolovani. Până acum i-am ocolit, • ■
dar va trebui să-i svârl în prăpăstiile cele mai
adânci, cu tot cu cei ce îi aruncă în calea justelor
realizări sociale. *
Am amintit și mereu amintesc preoțimei
cuvintele Evangheliei: „Fiți înțelepți ca șerpii
și blânzi ca porumbeii". Pentru cei plini de
►
înțelepciune le voiu arăta toată dragostea mea, de
frate; pentru ceilalți, dacă nu se arată vrednici de
misiunea lor, le voiu arăta sabia autorității. Nu am
să permit, niciodată, ca acțiuni personale ale unor
preoți, nechibzuite desigur, să se resfrângă și asu­
pra instituției.
Dacă astăzi sunt sărbătorit, cu atâta căldură,
atunci meritul îl îndrept asupra preoțimei, căreia
îi revine cea mai mare parte din muncă. Sărbă­
torirea mea este sărbătorirea muncii preoțești. Sunt
■i
mulțumit, că atât armata de front—preoțimea de
mir—cât și armata de geniu—monahii—după ex­
presia l.P.S. Patriarh—se găsesc la datorie. Fiecare
instituție își scrie istoria ei cu fapte și deaceea vom
veghea ca Biserica Moldoveana să scrie, pentru
aceste vremuri, cele mai frumoase pagini.
Nădăjduim, că la anul ne vom bucura de ro­
dul ostenelilor noastre, cu mult mai mult, și țara
întreagă va constata că preoțimea și-a făcut pe
deplin datoria.
I
 MM

-
f

I!
. ,• • * f •-

ÎN SPRIJINUL RECONSTRUCȚIEI MOLDOVEI

77
1 ! )! = 4
l
1 1 Apelul vibrant al Prea Sfințitului Justinian va constitui
IN SPRIJINUL RECONSTRUCȚIEI MOLDOVEI • o pagină de antologie pentru viitorime. Deaceea îl reliefăm ■' '

ca pe un document de mare valoare, reproducându-l în acest

Reconstrucția țării prezintă un plan vast de acțiune ob­ volum omagial.
ștească, plan ce va necesita mulți ani. Nu toate regiunile țării
au fost zdruncinate, în aceiași măsură, c~ 'T _ SÂ NE FACEM DATORIA FAȚA DE ORAȘUL IAȘI
ca provincia
tutelată de conducerea spirituală a Mitropoliei Moldovei
Moldovei. L
grija chiriarhală se îndreaptă, cu osebire, la păstoriții _____ei,
Deci Al doilea război mondial a pus în fața omenirii
acei săteni ce locuiesc în bordeie și șanțuri, ia o seamă de probleme primordiale. Dacă refacerea
i-a zvârlit în epoca troglodiților. Satele rase pe care mizeria economică a lumii constitue preocuparea princi­
tului de cataclismul războiului r depe fața pămân- pală a tuturor statelor, pentru țările care au par­
au fost, prin grija Oficiului de se ridică mai frumoase de cum
Reconstrucție ticipat în războiu, problema reclădirii orașelor și
în fruntea năpăstuiților se găsesc D~-----Iașii,
4 c aj Moldovei. Dar
capitala Moldovei,
a satelor distruse, prezintă și ea o însemnătate
orașul atâtor amintiri neșterse pentru poporul românesc.
Iașii, în care au înflorit atâtea idei generoase, pe ulițele deosebită.
căruia și-au legat prietenie adâncă marele poet Eminescu cu Privind activitatea febrilă care se desfășoară
' povestitorul Creangă; Iașii, în care a clocotit verva desrobirii în toate țările ce au suferit depe urma războiului,
lui M. Cogălniceanu și unde s’a înlănțuit prima dată Hora ne întoarcem și la meleagurile noastre, spre colțul
Unirei; Iașii pe care i-a descris cu măestrie Mihail Sadoveanu.
Ionel Teodoreanu; Iașii, de sbucium al creației poeților To-
țării care a îndurat toate grozăviile luptei necru­
pârceanu, Mihai Codreanu și George Lesnea; Iașii, în care țătoare a armatelor germane, in retragere. Și dacă
spiritul critic al lui Garabet Ibrăileanu a ridicat critica literară e să căutăm măcar pe hartă centrul bătăliilor din
pe cele mai înalte culmi; Iașii, marilor chiriarhi Veniamin sectorul Moldovei, asupra căruia s’a întins aripa în­
Costachi, losif Naniescu, unde sunt resfirate tunecată a războiului, găsim în fața noastră lașul,
biserici; Iașii tuturor năzuințelor, au ajuns, de străvechea capitală a Moldovei, ce a fost sortit să
de al doilea război mondial, să fie socotit de unul cele mai multe
aleși fii ai lui, ca având numai două drumuri: Pe urma celui
sângere atât de mult.
pe care se scurg cei ce pleacă spre București, --1 din cei mai lașul, târgul depe timpul viteazului domnitor
pieacâ spre
cimitir, drumul cel fără întoarcere. unul spre gară Ștefan cel Mare, care a zidit acolo biserica Sf.
iar altul
•cere. care a adăpostit
Către această Cetate a Culturii spre •
voevozi, Nicolae, oraș de scaun al voevozilor Moldovei
XHiSaVantl’efi?S0Îi’ P°ețiCulturii’ literati’ acum ^pusă de rănile vreme de trei secole, lașul își lea£ă numele de
Nn’rnnri3 îndreptat Privirea Prea Sfințitul Justinian. istoria neamului și activitatea celor mai mari oa­
tâti decinrfn Z .a u"esnăde^de* ci°ca unSm’ Prea
încercat în greu- meni ai Patriei noastre. Astăzi acest oraș stă încă
adresa Pti™ Sfinția Sa a în umbra ruinelor și privind cu îngrijorare asupra
Xw topirilor morale ’l’Se^țăr^iH1 3 înda'
;> țu. sului Iași. & *ăn a ă de reconstrucția ora-
viitorului său.
După ziua istorică de 23 August 1944, Ieșenii
au și început, din propria lor inițiativă, reclădirea
orașului în afară. Au fost mobilizate, în acest scop,
toate elementele creatoare ale străveche! capitale
 ---------
4 * -

78 APOSTOLAT SOCIAL
IN SPRIJINUL RECONSTRUCȚIEI MOLDOVEI 79

U»
1 ■ J* ‘
a Moldovei. O lege specială a venit în sprijinul ac­
tivității lor. Dar seceta, ce s’a abătut asupra Mol­
dovei, a oprit desfășurarea unei activității planifi­
cate de reconstrucție, creind alte nevoi mai urgente
sirea acestui centru, zădărnicia propășirii sale, re­
facerea întârziată a marelui oraș, ar dăuna inte­
reselor vitale nu numai ale Moldovei, ci ale țării
în ce privește ajutorarea nevoiașilor din Moldova întregi. Căci prin ridicarea lașului nu punem în
înfometată. Astfel a fost paralizată' și activitatea ( valoare numai bogățiile Moldovei, ci ale țării în­
locală de refacere, toate forțele noastre fiind con­ tregi. Căci prin ridicarea lașului nu punem în va­
centrate pe planul înfrângerii foametei. loare numai bogățiile Moldovei, ci pe ale statului
După dezastrul unui război nimicitor, urmat de român întreg.
flagelul tifosului exantimatic și doi ani de secetă, Dacă avem o datorie națională față de vreun
mijloacele noastre materiale sunt inexistente, iar centru al românismului, imperativul refacerii la­
cele morale slăbite. Se cere un efort comun, por­ șului este prima datorie. De aceea facem un nou
nit din dragostea românească a țării întregi; ca apel călduros, pornit din adâncul inimii tuturor
lașul să-și recapete însemnătatea din trecut. românilor, să ne facem datoria față de Iași.
lașul nu este numai Capitala istorică și spiri­ Acum un secol, în anul 1847, orașul București
tuală a Moldovei. Este și centrul economic de mare a suferit mult depe urma unui incendiu puternic,
însemnătate, a cărui refacere va înviora o regiune, care a mistuit biserica Sî. Gheorghe și numeroase
întreagă, păgubită de războiu și secetă. lașul este clădiri ale Capitalei Țării Românești. In Muntenia,
un punct de tranzit de importanță europeană, iar bântuia foametea. Principatele noastre nu erau
situația lui pe hotarul puternicei țări a Sovietelor, unite încă; totuși solidaritatea românească s’a ma­
prezintă în viitor posibilități nelimitate pentru dez­ nifestat printr’un ajutor masiv dat cu dărnicie de
voltarea lui. Avem datoria, aceea, să cerem o atenție moldoveni, fraților munteni.
specială problemei reclădirii lașului.
__ , «ui VVl Astăzi, când nu există decât o singură suflare
reclădirii
capitalei
Decăderea capitalei lașului,
Moldovei de după Unirea a României, să luăm pildă dela străbunii noștri,
Moldovei unindu-ne pentru refacerea lașului voevodal.
daiinAfn e/?r\a ^cOst a
* o urinare u veicentralismului
0 urmare
lașul să secut' Această P°litică a îacut ca
Această politică
lumi dinpni °raș secundar,
secundar> lala marginea
u' unei

~ ‘y ■
1
V.”":se ridică zidui chin<^sc ai
se ridică zidul u.
nSr’"x astfel treptat,
«dl.!, ta
--
ale MnMnvL-
vitaleLSi î SaiDteresele
fc £ ’ ?1• de tma seama de nevoile
tării întregi.
*>*<*'• * 1
* - *i > ția lașului
5 ’’ canătă
Capata 0°a“nouilor realizări,
semnătate reconstruc-
simbolică. Fără-
r

/
f ț; : '
'. J i l !’' |
' ■' 7iji . 1

l
j Sj|
i ' l. Ir . .
INTERESUL ARĂTAT LUMII UNIVERSITARE
DE PREA SFINȚITUL JUSTINIAN '
Iașii posedă două mari focare de cultură superioară : Uni­
7T ■ I
versitatea ,Cuza Vodă" și Politehnica „Gheorghe Asachi". Intre
aceste două focare de cultură și știință și Mitropolie existau
legături doar de protocol: participări oficiale la deschideri de
cursuri, când se oficia o slujbă religioasă, invitații la Te-Deum
■-■' 1
''*•?>' ' ’ :•/ Ii
etc. încolo fiecare instituție rămânea închisă în cadrul activi­ «s
tății ei fără vreo corespondență de cunoaștere adâncă, fără
să-și arate vreun interes deosebit asupra nevoilor ce le apăsau.
Indiferentismul pusese zid despărțitor între Universitate și
Mitropolie, deși firesc era să fie o strânsă colaborare între a-
H
s Jg
ceste instituții animate de spiritul creator. 2 5
Prea Sfințitul Justinian, cunoscând grelele condiții în care
sunt sortiți să învețe feciorii de țărani plecați la Universitate, 4 ’ I*
și-a îndreptat atenția chiriarhală spre această pătură studioasă I ... 1
roasă de lipsuri și mizerie.
In primul rând ochii Prea Sfinției Sale s’au oprit asupra
îi
O
studențimii orfane și celei desrădăcinate prin refugiu, căutând
să-i îndulcească condițiile de viețuire măcar pe timpul vacan­
țelor, atunci când cantinele și căminele studențești sunt închise.
Anii școlari 1945—946 și 1946—947 au fost din cei mai
grei pentru studențime, ca și pentru întreaga populație din
O
i
Moldova, unde seceta și foametea au făcut ravagii.
Prima încercare de ajutorare a studențimii sărace a făcut-o L t"
Prea Sfințitul Justinian în vacanța Paștelor din primăvara anu­
lui 1946. Adresându-se Oficiului Universitar, de unde putea să h
țm â
aibă o evidență precisă asupra celor împovărați de lipsuri, răs­
punsul dat i-a confirmat presupunerile. Se găseau mulți stu-
enți care abea aveau cu ce-și amăgi foamea odată în zi. Mul­ 1^. L
tora le lipsea adăpostul pe timpul vacanței, căci erau lipsiți de
părinți, morți în timpul războiului.
ne Justinian a hotărât să ajute în primul rând
denti sărm<le- Păr'nU’ A aleS Un nUmăr din ace?tl stu"
iăzduireaT1 "miS mânăstiri- având acolo hrana și
găzduirea îh mod cu totul gratuit.
1. Omagiu, pp. 57- 63.
 ABMULi

-1
INTERESUL ARĂTAT LUMII UNIVERSITARE
81

Să nu-și închipuie cineva că bugetul Sf. Mitropolii era

excedentar și că se puteau deschide capitole de credit extra­ i
ordinare. însăși Mitropolia se zbătea în nevoi și-și făcea și
executa bugetul trimestrial. In asemenea condiții nu era posi­
bilă asistarea studențimii.
Om de realizări imediate, P. S. Justinian a găsit soluția
potrivită. A hotărât ca suma de 10 la sută din bugetul mănă­
stirilor, cuvenită Sf. Mitropolii, să fie întrebuințată pe loc pentru
întreținerea studenților.
Pe această cale asistența studenților era asigurată, fără
ca mănăstirile să aibă vreo povară în plus, iar Mitropolia re­
nunță la un drept al ei pentru a fnflori o acțiune de caritate
creștină.
După posibilități de cazare și întreținere, studenții au fost
repartizați să-și petreacă vacanța Paștelor în locuri de liniște,
unde găseau mediu prielnic de întremare fizică. Pentru a le
veni în ajutor și pe drumul studiului, Prea Sfințitul Justinian
a hotărât ca studenții dela specialități înrudite să stea îm- .
preună, ca să se poată ajuta cu cărți, ce se găseau cu anevoie.
Astfel mediciniștii au fost repartizați Ia mănăstirea Bis­
trița, de lângă P. Neamț, acolo fiind și spitalele în apropiere,
unde cei avansați în studii puteau face practica spitalicească.
Pe cei dela Științe i-a repartizat Ia mănăstirile Slatina și Râșca,
din județul Baia, unde găseau ocoale silvice și alte așezăminte
ce le puteau oferi materiale de studiu. Celor dela filosofie,
teologie și drept li s’a rezervat mănăstirile Vorona, Horaița,
Durău, Țibucani, aceștia neavând nevoie de lucrări practice.
Pentru studente li s’a rezervat mănăstirile de călugărițe Agapia,
Văratec și Agafton, în acel mediu de producție în ramura in­
dustriei casnice. Astfel fiecare student găsea pe lângă o bună
întreținere asigurată și o ocupație ce-1 interesa din punct de
vedere al pregătirii profesionale.
. ■; w
■ 4^
Inițiativa luată de Prea Sfințitul Justinian a produs un
puternic ecou în lumea universitară. In senatul universității
din Iași, s’a remarcat, elogios, această acțiune iar decanul Fa­
cultății de Filosofie și Litere a spus în plenul Senatului: „Iată,

t acum vedem și noi că Biserica se pogoară din preocupările

ei metafizice în vâltoarea greutăților de toate zilele pe care
încearcă să le înbuneze*!
Firește, remarca decanului era îndreptățită pentru mediul
6

I
 4

. * !-•-
r
|| y I i>
•, ii
ți-
apostolat social t
82
< !
universitar, nu și pentru celelalte tărâmuri sociale unde oamenii i
■
Bisericii lucrau la asistență și încă ... de 2000 de ani I Ori-
I V
cum remarca era valabilă, iar intervenția Vlădicăi Justiman a
adus o tămăduire acolo unde era suferință. ÎNCADRAREA STUDENȚIMEI ÎN LUCRUL
•li * . Vacanta de Paște din 1946 nu însemna decât schițarea •
f; CĂMINELOR CULTURALE *
unui plan de asistentă universitară mai vast. Se punea în prac­
: • -^9 i tică un principiu, care avea să-și arată binefacerile mai târziu,
pentru studențimea ieșeană.
Numărul asistaților nu a fost prea mare, în raport cu ne­
Gândul P. S. Justinian avea contururi mai vaste asupra
îndeletnicirii studenților pe timpul vacanțelor. Ca unul care
condusese acțiuni de culturalizare a masselor populare în orașul
1
voile, dar destul de împovărător pentru grija chiriarhală. Astfel Rm. Vâlcea, P. S. Sa în calitate de președinte al Regionalei r
r.
la mănăstirea Bistrița—Neamț, au fost găzduiți cu întreținerea Moldova a Fundațiilor Populare, în unire cu dl. profesor univer­
gratuită 12 studenți în Medicină, la Slatina 10 studenți dela sitar Ștefan Bârsănescu, directorul Regionalei Moldova, au făcut
Științe, la Vorona 10 studenți dela facultățile de Teologie, Fi­ un plan de sistematizare a muncii studenților asistați de Biserică.
r
losofic și Drept, 8 Ia Râșca, 4 la Horaița, 4 la Durau iar la
mănăstirile Agapia și Varatic au fost repartizate câte 10 stu­
dente. Cum au viețuit acești studenți la mănăstiri, în atmos­
fera de liniște, înconjurați de dragostea monahilor, cu o hrană
S’a hotărât ca fiecare echipă de studenți sau de studente
să fie încadrate în Căminul Cultural în raza căruia cădea și
mănăstirea.
Inspectoratul județean al Căminelor Culturale avea să al­
cătuiască un program de lucru cultural după necesitățile locale.
f
substanțială și aleasă, își poate închipui oricine. Scrisorile de
mulțămire stau mărturie în arhiva Cancelariei Mitropolitane, Astfel studențimea a fost încadrată, după specialități, în cadrul
în care numele Vlădicăi Justinian este pomenit cu venerație. acțiunii Fundațiilor Populare, mediciniștii lucrând Ia dispen­
/
Pe vară, asistența studențimei a luat o desvoltare mult
mai mare. P. S. Justinian s’a îngrijit personal ca mănăstirile
să aibă făină de grâu pentru pâine, deoarece în lipsa generală.
și călugării n’aveau ce pune pe masă. îndemnați de grija P.
sare, anchete sociale, cei dela Litere cercetau folklorul satelor,
cei dela Științe studiau flora regiunii, etc. etc.
Dar pentru ca această muncă să aibă și patronajul oame­
nilor de știință P. S. Justinian s’a gândit să organizeze
două
r
b Justinian, monahii au început a înțelege că ospitalitatea
studențimii nu era numai ocazională, ci ea va dura cât nevoile
vor cere.
Universități Libere Ia Mănăstirile Agapia și Varatic.
Universități libere la mănăstiri |
ît
Răspândirea științei în popor este o problemă urmărită
Cum majoritatea studenților erau orîani, călugării s’au atașat
atât de mult de ei, încât îi socoteau drept fii sau frați ai lor* de mult de către conducătorii Universității ieșene. Realizarea
acestei inițiative a fost posibilă în cele două cartiere din Iași,
Dela sfârșitul lunii Iulie și până târziu la Sf. Nicolae — preț Tătărași și Nicolina, unde au funcționat, tot din inițiativa
de 5 luni de zile — studențimea a stat la mănăstiri. Au răs­ P« S. Justinian, o Universitate Populară și alta Muncitorească.
puns și ei la dragostea monahală cu ce s’au priceput. Au înjghe­ Fiecare cămin din cele două cartiere ale lașilor și-a creat
bat coruri bisericești, au dat serbări în satele din împrejurimi,
11 Universitatea lui după ocupațiile de seamă ale cetățenilor.
III au mai făcut câte oleacă de treabă la. gospodăria mănăstirii,
considerându-se ca fii ai casei.
E dela sine înțeles, că această acțiune de asistență a stu­
Cele două Universități Libere dela Mănăstiri, aveau alt
caracter, deoarece publicul sezonist este foarte variat. Pe
timpul verii, la mănăstirile moldovene, își caută loc de refugiu
dențimei a impresionat pe autoritățile județene, care s’au vă­
zut obligate să-și dea sprijinul prin diferite ajutoare materiale Și recreație intelectualitatea din orașe. Deci un alt program
sau subvenții bănești.
}
1. Omagiu, pp. 60—63.
I’,
r ij

;■
84 APOSTOLAT SOCIAL
STUDENȚIMEA IN LUCRUL CĂMINELOR CULTURALE 85
de lucru se cerea alcătuit, lucru ce Il-a săvârșit
‘ -----
dl. .profesor

f
£ !t. !i 1'1
fc; ■ f Ștefan Bârsănescu, care este un specialist, prin profesiune, în
materie de popularizarea culturii.
tabere de studenți, una la Cetatea Neamțului și alta în Tg.
.Neamț, la care au fost repartizați studenții dela Secția Istorică
■ If Pentru buna funcționare a celor două Universități Libere, și cei dela Academia de Arte Frumoase, cei dintâi făcând să­
p S Justinian a pus Ia dispoziție mijloace de transport și în­ pături sub conducerea asistentului universitar D. Constantinescu,
■ i
treținere gratuită în mănăstiri la 20 profesori universitari cu iar cei din urmă au lucrat peisagii după natură.
â 1'
soțiile lor, cu obligațiunea ca în timpul celor 25 de zile de
funcționare a Universității, să țină câte o conferință din spe­
Plasarea studenților dela Politehnică la societăți industriale
cialitatea fiecăruia. Ținând seamă că au fost două serii de In programul de studii dela Politehnică este prevăzută
cursuri, numărul profesorilor, conferențiarilor și asistenților uni­
versitari, s’a ridicat la 40.
Menționăm câteva nume: dela Facultatea de Științe, d-nii
profesori: Orest Marcu, Const. V. Gheorghiu, Boris Arvente,
conf., Const. Negoescu asist., Vasile Matei asist., Eliza Văscău-
obligativitatea ca pe timpul verei, studenții din ultimii ani,
să facă practică pe teren la una din industriile în legătură cu
specialitatea.
Cum nu toți studenții dela Politehnica din Iași aveau
posibilitatea să fie plasați la practică, Prea Sfințitul Justinian
I<
H-
P
țeanu șefă de lucrări; Virginia Procopiu, șefă de lucrări; dela s’a dus personal pe valea Bistriței căutând locuri la societățile
Politehnică: Gh. Vasiliu, Mircea Volanschi, Ana Precupan, industriale din aceia regiune pentru studenții din Iași. Prin
Silvian Steliana, Ciochină Maria, Mihai Vasiliu; dela Litere: stăruința Vlădicii Justinian, directorii de întreprinderi și-au
Th. Simenschi, Al. Boldur, Jean Livescu, Gh. Ivănescu, Const. luat angajamentul să primească la practică, un număr de stu-
Nicuță, I. Zacordoneț, S. Găină, I. Cuciureanu, etc. denți, asigurându-le un salar și întreținerea gratuită. ■
Dela Medicină: Gh. Plăcințeanu, I. Hurduc, Ecaterina
lonescu, H. Tudoran, etc.
Astfel au fost plasați: la fabrica Celuloza din P. Neamț
3 studenți: la Soc. Sovromlemn 5 studenți; la fabrica Mucava
L» -
- Dela Drepț: I. lavorschi, M. Ungureanu, etc., etc. 2 studenți; la fabrica Buhuși 4 studenți, iar la Ocolul Silvic
Tuturor acestor domni profesori li s’a închiriat câte o
cameră cu două paturi la maicele din mănăstiri, li s’a dat de
fiecare persoană câte 25 kgr. făină de grâu, iar cantinele din
Vaduri 5 studenți.
Prin acțiunea Prea Sfințitului Justinian, societățile in-
. dustriale de pe valea Bistriței, și-au deschis porțile pentru
I
mănăstire le-au stat la dispoziție cu bucătăria și vesela. viitorul studențimii ieșene.
Această acțiune de asistare și pentru profesorii univer-
sitari, este un capitol unic în analele bisericii Moldovei. Vlădica
Justinian prin anchetele sociale discrete în lumea universitară,
constatase că mulți dintre oamenii de cultură și știință n'aveau
posi i1 a ea e a se recreia, în urma unei munci grele, prestată
la catedră și în laboratoare, din lipsă de mijloace materiale.
Pentru a nu atinge cu nimic sensibilitatea demnității domnilor
profesori universitar!, Prea Sfinția Sa a găsit acest mijloc plin
LiberetasctimVi Să ținS conferinte la UniveisitătUe
Libere în schimbul unei ușurări de întreținere.

Crearea de tabere studențești

JustlnÎan'ditn6. d0UnătUnive^ităti Libere, Prea Sfinții >-
Justinian, dimpreună cu Oficiul Universitar, a amenajat două

I
 SI
■ j 84
APOSTOLAT SOCIAL

de lucru se cerea alcătuit, lucru ce l-a săvârșit dl. profesor

studențimeainlucrul
CĂMINELOR CULTURALE

tabere de studenți, una la Cetatea Neamțului și alta în Tg.

>Neamț, la care au fost repartizați studenții dela Secția Istorică
și cei dela Academia de Arte Frumoase, cei dintâi făcând să­
85
r
Ștefan Bârsănescu, care este un specialist, prin profesiune, în
materie de popularizarea culturii.
Pentru buna funcționare a celor două Universități Libere,
P. S. Justinian a pus la dispoziție mijloace de transport și în­
pături sub conducerea asistentului universitar D. Constantinescu,
iar cei din urmă au lucrat peisagii după natură.
Plasarea studenților dela Politehnică la societăți industriale
WL
treținere gratuită în mănăstiri la 20 profesori universitari cu
soțiile lor, cu obligațiunea ca în timpul celor 25 de zile de
In programul de studii dela Politehnică este prevăzută
obligativitatea ca pe timpul verei, studenții din ultimii ani,
Ij ' l'

W'
funcționare a Universității, să țină câte o conferință din spe­ să facă practică pe teren la una din industriile în legătură cu
cialitatea fiecăruia. Ținând seamă că au fost două serii de
cursuri, numărul profesorilor, conferențiarilor și asistenților uni­ Cum nu toți studenții dela Politehnica din Iași aveau
specialitatea.
versitari, s’a ridicat la 40. posibilitatea să fie plasați la practică, Prea Sfințitul Justinian
Menționăm-câteva nume: dela Facultatea de Științe, d-nii s’a dus personal pe valea Bistriței căutând locuri tri Ia
la societățile ir i'
profesori: Orest Marcu, Const. V. Gheorghiu, Boris Arvente, industriale din aceia regiune pentru studenții di n Iași.
din Iași- Prin ritll l
cont, Const. Negoescu asist., Vasile Matei asist., Eliza Văscău- -prinderi și-au
țeanu șefă de lucrări; Virginia Procopiu, șefă de lucrări; dela stăruința Vlădicii Justinian, directorii de întrepi F: Vi ‘
t număr de stu-
Politehnică: Gh. Vasiliu, Mircea Volanschi, Ana Precupan, luat angajamentul să primească la practică, un i.
gratuită.
Silvian Steliana, Ciochină Maria, Mihai Vasiliu; dela Litere: asigurându-le
denți,Astfel au fost plasați: Iași fabrica
un salar întreținerea
Celuloza
— dindin P.P* Neamț
Th. Simenschi, Al. Boldur, Jean Livescu, Gh. Ivănescu, Const.
Nicuță, I. Zacordoneț, S. Găină, I. Cuciureanu, etc.
3 studenți: la Soc. Sovromlemn 5 studenți; la fabrica Mucava
2 studenți; Ia fabrica Buhuși 4 studenți, iar Ia Ocolul Silvic
Ihi V
Dela Medicină: Gh. Plăcințeanu, I. Hurduc, Ecaterina
lonescu, H. Tudoran, etc.
- Dela Drept: I. lavorschi, M. Ungureanu, etc., etc. Vaduri 5 studenți.
Prin acțiunea Prea Sfințitului
Tuturor acestor domni profesori li s’a închiriat câte o • dustriale de pe valea Bistriței, și-au
cameră cu două paturi la maicele din mănăstiri, li s’a dat de
viitorul studențimii ieșene.
H■

I
fiecare persoană câte 25 kgr. făină de grâu, iar cantinele din : "U ■-
mănăstire le-au stat la dispoziție cu bucătăria și vesela.
Această acțiune de asistare și pentru profesorii univer­
sitari, este un capitol unic în analele bisericii Moldovei. Vlădica
Justinian prin anchetele sociale discrete în lumea universitară,
constatase că mulți dintre oamenii de cultură și știință n’aveau
posibilitatea de a se recreia, în urma unei munci grele, prestată
|a catedră și în laboratoare, din lipsă de mijloace materiale.
Pentru a nu atinge cu nimic sensibilitatea demnității domnilor
profesori universitari, Prea Sfinția Sa a găsit acest mijloc plin
de demnitate ca să invite să țină conferințe Ia Universitățile
Libere în schimbul unei ușurări de întreținere.
Crearea de tabere studențești
In afară de cele două Universități Libere, Prea Sfințitul
Justinian, dimpreună cu Oficiul Universitar, a amenajat două

■
’h
i Ni
f
. î
i- ,/.■:!* RELAȚIILE P. S. JUSTINIAN CU BISERICILE ORTODOXE
ALE STATELOR VECINE 1
■f Vizita la Moscova.
■ ' ' fi: , Se cunosc îndeajuns temeiurile istorice care ad dus la
răcirea raporturilor, altădată atât de prietenești, între Biserica
Ortodoxă Română și Biserica Rusă.
Inlăturându-se cauzele care au promovat această răcire,
r'l-> cele două Biserici Română și Rusă și-au înnodat iarăși legătu­
rile canonice, care sunt temelia ecumenicității ortodoxismului.
începutul raporturilor între cele două Biserici surori, a
1 r i ji fost făcut de către I. P. S. Nicodim Patriarhul Românei, și
i I h
delegații Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: PP. SS.Lor
: a Dr. Nicolae Popovici Episcop al Oradiei și Justinian Vasluianul,
. 'I' Vicarul Mitropoliei Moldovei.
Vizita șefului Bisericii Române la Moscova constituie cel
mai mare eveniment bisericesc al secolului în curs.
Desemnarea în delegația Sinodală a P. S. Justinian indică
proeminența personalității Prea Sfinției Sale.
înainte de plecarea la Moscova, Prea Sfinția Sa a făcut
presei declarații importante, cu privire la legăturile de viitor
între cele două Biserici. Claritatea și temeinicitatea acestor
declarații, conturează colaborarea între cele două Biserici, la
întărirea ortodoxismului cum și la strângerea legăturilor de
prietenie între România și marele vecin dela Răsărit, U. R. S. S. r
Dăm curs acestor declarații pentru a se cunoaște con­
vingerea nestrămutată a P. S. Justiniari, că o prosperate în
Biserică nu se poate face decât prin întărirea unității în cre­
dință și consensul tuturor reprezentanților bisericilor autoce­
fale într’un Sinod panortodox.
„Toți membrii delegației, în frunte cu I. P. S. S.
Patriarh Nicodim, suntem fericiți că Sî. Sinod ne-a
onorat cu o așa importantă misiune, de a îace
1. Omagiu, pp. 69—75.
i
1
■r
a
"v i
RELAȚIILE CU BISERICILE ORTODOXE VECINE 87
o vizită înalt Prea Sfințitului Alexei, Patriarhul
Chiriarhilor din
Bisericii din U. R. S. S., cum și
Chiev, etc.
1
In Leningrad,
fruntea delegației este însuși I. P. S. Pa­
triarh Nicodim, Patriarh nu numai prin înalta dem­
nitate bisericească, ci și prin vârsta înaintată cu
care n’a pregetat să facă o călătorie atât de lungă I
și obositoare, înalt Prea Sfinția Sa este atât de
I
dornic să-și revadă Kievul și toate locurile pe unde
și-a petrecut anii studenției, cum și de a cunoaște
pe Patriarhul Alexei, cu care nădăjduește să lege
o bună prietenie și o sinceră colaborare pentru
binele celor două biserici și a celor două popoare
I
vecine.Din delegație fac parte: P. S. Episcop Nicolae ■ *4
Popovici dela Oradea Mare, cel mai tânăr ierarh il
din Ardeal și exponent al Ardealului eliberat, dela a
granița din Vest, eu ca cel mai tânăr dintre ierarhii
moldoveni și exponent al Bisericii dela granița de
Răsărit și preotul loan Vască, președintele Uniunii
Preoților Democrați, ca exponent al Clerului Orto­
dox din România. Toți suntem animați de cele mai
1fl
curate sentimente de prietenie față de Biserica
Ortodoxă a popoarelor din U. R. S. S.
Compunerea delegației are un caracter sim­
i
bolic. Deslegarea nu se poate căpăta decât printr o
analogie a stărilor de lucruri din țara noastră până rN
la 23 August, cu legenda țării unde tinerii își uci- 1| J
I seră toți bătrânii ca să poată conduce singuri țara.
. Un singur bătrân a fost ascuns din fața morțm
Când poporul vecin a cerut înapoi funia de nisip
\
împrumutată, bătrânul a putut da răspunsul.
Politica dusă în ultimii 30 ani în țara noastra
a ucis toate legăturile atât de vechi, atât de ba-
* V*>
 M
1 ■I I
i 1 M
!
i !.:'r : . î :
■ ■
88 APOSTOLAT SOCIAL
I H iii; ti. trâne cu poporul rus. In cursul acestor 30 de ani
-I de ură și vrajbă îață de poporul rus ne-au murit
i !| „ 1
mai toți bătrânii și înțelepții neamului,
i 'it
cauza vârstei, iiar
-------------- x—.x,
“" alții uciși de tinerii ?cee.uo
doriau
conducă singuriî țara în alianța
fnnn 5- -1-*- ‘
altor
'■
prietenii e
cele vechi și firești. Ce au făcut și iunde am ajuns?
O știți și Dvs., o știm cu toții.
Din nou se caută bătrânii, care cunosc dru­
i'iir murile și locurile prieteniilor vechi—, funiile îm­
. I) . prumutate altădată — când era o vieață fericită și
pașnică în țara dăruită de prietenia șî ajutorarea
vecinului—, capetele acestor funii—fie ele chiar
de nisip, cum spune legenda, adică așa de ușor de
; j ’l făcut, dar atât de greu de păstrat.
Patriarhul Țării, cel mai bătrân demnitar al
Statului Român, chemat de Biserica care și l-a
păstrat ca pe bătrânul din legendă, și-a luat pe
cei mai tineri dintre Chiriarhi și a pornit la drum
cu funiile trecutului să le înoade cu capetele ră­
mase la vecin, restabilind legăturile unei prietenii
de veacuri, și redând astfel Bisericii Ortodoxe Ro­
mânești făgașul ei firesc de vieață.
/ Dar, să transpunem legenda în firul istoric.
Știut este de toți că vieața Bisericii Ortodoxe Ro­
mâne începe cu întrebuințarea limbei slavone în
serviciile religioase. Primele manuscrise, fie reli­
gioase, fie profane (acte, etc.) s’au scris în limba
4
slavonă. Primele cărți de ritual sunt tipărite în
limba slavonă. Cele mai multe au fost tipărite la
Kiev, el fiind primul punct de legătură intre Biserica
noastra și cea rusă. De aici au venit și primele
tipografii pentru Principatele Române, pentru tipă­
rituri în limba slavonă, - iar mai târziu pentru ti-
RELAȚIILE CU BISERICILE ORTODOXE VECINE 89
\ •
părituri în limba română, păstrându-se alfabetul
unu din slavon care s’a folosit până acum 100 de ani.
_ .11 Ulii
vij i
.r.1™ să
Al doilea centru cultural religios de legătură ii- ■
între Biserica noastră și Biserica rusă a fost Mos­
cova. Primul act istoric îl constitue actul solemn al
creierii Scaunului Patriarhal al Rusiei din anul
1595 — semnat și de mitropolitul moldovean Gheor-
ghe Movilă care a asistat la solemnitățile ce au
avut loc cu acest prilej.
Nu putem să nu ne amintim de cea mai stră­
lucită figură a monahismului român și rus, de sta­
rețul Paisie Velicicovschi, care vreme de 31 de ani
a strălucit în pământul țării Moldovei (f 1794) lă­
sând în urmă-i mulțime de ucenici, — nebuni pentru
I ■■
Hristos, — care aveau să răscolească sufletele cre­
dincioșilor români și ruși, cu pașnica sabie a du­ ■h
hului. El a venit dela Sfetagora cu 64 de frați
„moldoveni și ruși“ în pământul românesc, înte­
meind sobor la Dragomirna, la Secul și la Neam­
țul. Va rămâne multă vreme o pildă de frăția ce-a H j’ ’ **,’■*><*
fost între români și ruși.
In prezent suntem preocupați de pregătirea
primelor elemente necesare legăturilor de prietenie
în viitor. S’au luat măsuri ca la Seminarul Teologic
din Iași, să se introducă limba rusă în locul limbei
germane. Dar pentru întărirea și desvoltarea rela-
țiunilor bisericești inter-ortodoxe, în special cu Bi­
sericile slave, am propus Sf. Sinod înființarea ca­
tedrei de slavistică și istoria bisericilor slave, la
Facultatea de Teologie de pe lângă Universitatea
din Iași. ' , .
Cu acest prilej trecut și cu aceste daruri re­
ciproce ce și-au făcut cele două biserici, este dela
sine înțeles că viitoarea legătură de prietenie și
 ■ . -
I
I !.
i. I?
hr 90
APOSTOLAT social________________ .
' ■ 1)
>• f.
colaborare dintre Biserica Ortodoxă Română și
Biserica Ortodoxă din U. R. S. S va avea un larg
câmp în desfășurarea lucrului lor și ca temeliile
' - ei vor îi atât de solide încât va putea suporta un
I edificiu de muncă atât de grandios. Recunoaștem
'■ 1:B.
<U l!
că dacă vrem să cimentăm cu adevărat prietenia
dintre noi, trebuie să ajungem a cunoaște Biserica
ii. și poporul sovietic. Și aceasta nu este ușor. După
cele trei decenii de ațâțate și calomniere, de ig­
y ■ noranță și rea credință, mai cu seamă cu privire la
biserica din U. R. S. S. cunoașterea nu este ușoară.
Fiecare are datoria să contribue la această cunoa­
ștere. Biserica noastră trebue să-și dea contribuția
la această cunoaștere, care este grea nu numai
pentru că toate piedicile trecutului trebuesc înlă­
turate, ci și pentru că în Uniunea Sovietică s’au
petrecut și continuă a se desfășura evenimente
unice în istoria lumei.
O lume nouă s’a clădit acolo, principii noui de
conviețuire între oameni și forme sociale superioare
au fost create. Toate acestea trebuiesc cunoscute,
dacă voim ca prietenia, pe care o dorește Biserica
și tot poporul român să fie cu adevărat trainică și
adâncă.
Cu aceste gânduri și călăuziți de cele mai
rate sentimente de dragoste și prietenie, mergem
la sora noastră mai mare întru ortodoxie și la con ­
,Cll-
ducătorii ei cu care nădăjduim să restabilim legă­
turi tot atât de binefăcătoare și de trainice pentru
ambele Biserici, ca și cele ale trecutului
Dovada dragostei cu care a fost primită cere­
rea vizitei noastre o constitue prezenta la Iași a
delegației Bisericii Ortodoxe din Uniunea Sovietică,
trimisă in întâmpinarea noastră cu Subsecre-
• %
RELAȚIILE CU BISERICILE ORTODOXE VECINE 91
- tariatul de Stat dela Ministerul Cultelor din
U. R. S. S.
In Iași se va ridica, după trei decenii, prima
rugă către cel Atotputernic, în momentul întâlnirii
' elor două delegații, pentru pacea, buna înțelegere
și prosperitatea celor două Biserici și pentru să­
nătatea și înțelepciunea conducătorilor lor“, a în­
cheiat P. S. Arhiereu Justinian, declarațiile Sale.
Strânsele legături între țara noastră și U. R. S. S.t
P. S. Justinian le vede nu numai prin comuniunea de credință
religioasă ci și prin legăturile politice, sociale și mai ales
culturale, între cele două state vecine.
¥ *
Iașii, ca oraș de graniță, și care în trecut a fost un
centru cultural de schimb între cultura rusă și cea română,
trebuie să-și recapete importanța de altă dată. Privit din acest
punct de vedere, Prea Sfinția Sa dă lașului prețuirea cuvenită.
Deaceia cu prilejul săptămânii închinată prieteniei româno-
sovietice Prea Sfințitul Justinian a publicat, în ziarul Universul
Nr. 254/947, următorul articol, intitulat:
IAȘUL ȘI PRIETENIA ROMÂNO-SOVIETICĂ.
Oraș de margine, poartă către o lume nouă,
Jașul s’a bucurat de veacuri de lumina binefăcă­
toare ce venea dela Răsărit.
Renașterea spirituală a Moldovei, care con­
tribuit la desvoltarea culturii Patriei noastre, se
datorește Domnitorului Vasile Lupu, ajutat in ac­
tivitatea sa de mitropolitul Varlaam. Din această
epocă datează așezămintele noastre de cultură în
frunte cu acea Academie din Iași, condusă de în­
vățatul rus Sofronie Pociațki, care a precedat Uni­
versitatea Mihăileană de mai târziu.
Meșterilor moscoviți datorăm deasemenea clă­
direa acelor monumente istorice, care sunt locașu-
 92 APOSTOLAT SOCIAL
rile zidite de voevozii Miron Barnovschi și Vasile
Lupu și în primul rând Biserica Golieiși a Trei le-
rarhprhnele tipografii ne-au fost trimise la Iași din
Kiev și Moscova, mitropoliții cărturari Varlaam și
Dosofteiu exprimându-și în scris recunoștința Ro­
mânilor pentru binefacerile rusești.
Țarul Petru cel Mare a venit chiar el în anul
1711 să-și vadă pe credinciosul aliat, Dimitrie Can­
temir, în Capitala lui voevodală. Trecut-au anii și
apăsătorul jug turcesc a fost scuturat de Români
cu sprijinul și jertfa oștirilor rusești. Un secol de
luptă crâncenă a adus deseori armatele rusești în
Principatele noastre și, cum o spunea profesorul
Nicolae lorga, acestor ostași ruși datorăm europeni­
zarea noastră, ruperea cu atmosfera ermitajului
turcesc, menținută în țară de grecoteii fanarioți.
Prima jumătate a secolului al XlX-lea se des­
fășoară sub auspiciile operei scriitorilor moldoveni
de orientare și cultură rusească: Gheorghe Asachi,
Constantin Negruzi, Alexandru Donici și alții. Ac­
tivitatea generalului Paul Kiseleff în Principatele
1 Române și Regulamentul Organic, prima constitu-.
ție a noastră, consolidează ideia unirii tuturor Ro­
I f mânilor. Absolutismul țarului Nicolae I însă se
"1
• n
resfrânge dăunător asupra mentalității progresiste
a tineretului român.
Astfel, reacțiunea țaristă pierde din populari­
tate printre Români.
Românii nu rămân insă pasivi față de marile
idei progresiste, cara ne vin din Rusia prin neîn­
trecuta ei literatură. Operile lui Pușkin și Gogol,
Turgheniev, Tolstoi, Dostoievschi, Cehov, Koro-
lenko, Gorki, sunt gustate la noi și generații în-
I
RELAȚIILE CU BISERICILE ORTODOXE VECINE 93
tregi cresc nutrind spiritul de umanitate și gene-
I
rositate al acestei literaturi. ' I
Emigranții politici refugiați din Rusia țaristă
« ne aduc ideile socialiste poporaniste și cele comu­
niste. Dela Hajdeu, Dobrogeanu Gherea, Stere,
Zamfir Arbore, Doctorul Russel și alți cărturari,’
aflăm de bogăția de idei a gânditorilor ruși de
seama lui Radiscev, Belinski, Cernevschi, Dobro-
liubov și alți celebri filosofi și critici ruși, care fac
să străbată ideologia gânditorilor occidentali prin
prisma originală a mentalității lor specifice sufle­
tului slav.
Pe hotarul acestor două lumi, ca o punte de
legătură a românismului cu tezaurul culturii rusești,
stă lașul, cetatea în care s’au consolidat cele din-
tâiu relații prietenești cu Moscova. Aceste legături
le-a stabilit Ștefan cel Mare, iar toți iluștrii gân­
ditori ai țării s’au pronunțat în favoarea unei co­
laborări sincere și efective cu Moscova. Să ne a-
ducem aminte de Petru Movilă, de Spătarul Nicolae
Milescu, de mitropoliții Varlaam și Dosofteiu, de
celebrul istoric și domnitor Dimitrie Cantemir și
de alți cărturari de vază.
In perspectiva vremii și în lumina realizărilor
actuale, lașul și activitatea fruntașilor acestui oraș
voevodal capătă însemnătatea unui simbol. lașul
este orașul eliberat prin luptele armatei roșii, de
cotropitorii hitleriști. La Iași s’a format primul nu­
cleu democratic al unei autorități stabilite de po­
și pentru
por După popor.
atâtea încercări, astăzi lașul pășește pe
drumul refacerii și al progresului, dar după cum
am mai spus: vechea Capitală a Moldovei are ne­
voie de sprijinul frățesc al tuturor Românilor. Acei
 »
II
!)!
J
94 APOSTOLAT SOCIAL
• ■

care înțeleg însemnătatea legăturilor tării noastre

cu Uniunea Sovietică vecină și prietenă, trebuie
li
i ’“l
să vină și mai hotărât să sprijine opera de re­
‘ .4 facere a lașului, care va înrâuri întreaga desvol- r 9 !
i
SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII1 i
tare a vieții economice și spirituale a Moldovei.
S
Să luăm aminte și să nu pierdem clipele prețioase.
Un trecut strălucit ne stă drept chezășie. Să aju­
Pe dealuri și prin văi, se aud clopotele din
sat în sat, pline de o armonie triumfală, anunțând ' ■ T-
F;
victoria binelui asupra răului, biruința adevărului
tăm refacerea lașului, simbol al propășirii Mol­ asupra minciunii, domnia vieții asupra morței, căci
dovei și al prieteniei veșnice cu vecinii noștri i Iii
’ <i
dela Răsărit. Hristos a înviat.
Dangătul lor, în această noapte sfântă, chiamă
până și sufletele orbite de patimi și ură, încătu­
șate de nedreptate și minciună, uneltitoare de di­ a
honie și discordie între oameni, să se reculeagă
și să-și îndrepte pașii spre altarele bisericilor, unde i!
slujitorii lui Dumnezeu îi întâmpină pe toți deo­
1 potrivă cu aceeași chemare: „Veniti de primiți
. ■

rU
lumină!".
Cuprinși de aceeași credință neîndoelnică în • I
învierea lui Hristos, credincioșii își aprind și anul
I acesta, ca și în anii trecuți, luminile lor dela lu­
i mina preotului, care le spune : „lumina lui Hristos
luminează într’o !“asemenea
Numai tuturor . sărbătoare poți să-ți
dai seama cât de puternică este credința creatoare
Și întăritoare de suflete când în ele domnește Hristos
„adevărata lumină ce luminează tot omul care vine
i în lumel“. Ce magnifică este tradiția inspiratoare
de elanurile cele mai avântate, când ea este păs- păs­
■

trată de preoți cu suflete iluminate de ” 7 „Soa-

— lisus „Soa-
evmJ „lumina lumii"
rele dreptății44 ei fiind cu adevarat
ameni și pace pe pa-
aducătoare de iubire între o:
mânt. din 14 Aprilie 1947.
1. Articol publicat în ziarul Moldova Liberă

■
 i o
±r. cd pa c.
X5 Ci S & 5’
>—-■ cd
P3c O 5.3 . CD
B <= O 5 ’ CD
pac
<o_
CD
cd pa
.-—
a g’-s.!* pa< qt ! g §•£
3.
a cg- c 2. ® 5 £■ s-șf I
S f-2
CD
CD
I
pa P poc
& ® B.
CD
P3
" CD £L M
P
CD
CD
r- cd
o 2.
*“’
o"
I e Hs-
CD
*g&s
pa ■ 3 §■ r"tD
5*w
pac g.
3^

go< ST
•-« £5 p
2.
*O ►O
o" o
3. -
§
g Bg<1
jr2 pa< pa
yi r>
. - *£3
CD
CD E. ® CD o
2 n- pa o
g* _ ® 3 > •
£î-
'O

pSoș
O
p C3 02
®‘ g.
CL
® » S-
S?
3 pa
cd’
. , CD
5 §■
e.| rQ
CD
~E CD
S- p s 5‘
© ta *2.
'•i? 2t s cr o
p £ t± P3 *© cr C
^C QQ. pa g t5
po> o B 2’
H-’ CD
CD
B S <” g
2. -2. *£2. cd

I
7 -
■' .

• &■'■■■ ■-•■ i* v 3-
■'-?'. tA-.'. *:••■'

*■ \
iW‘ ?_■ 5r4 ...

-
- 3*
-. ■’ ;
L '•
 4
96 ĂPOSTOLAT SOCIAL I

învierea lui Hristos a restabilit în Univers

acea simfonie divină plină de armonie și bucurie
care umple toate făpturile de ordine și pace și
liniște eternă. v i
i
învierea Lui este învierea sufletelor noastre și
îndemnul către o lume mai bună, mai nobilă mai
plină de ideal. 'f
f¥ >
■r' «îfc
1
£
I
1
1 Căci de ceeace noi avem nevoie este „un cer
nou și un pământ nou, pentru că cerul dintâi și
7/ i
i •?. I pământul dintâi au pierite (Apoc., XXI, 1).
Hristos a înviat!
4
'2,
.-J ■

îl 1 I
•, ’,

I
; Șl
i-3 ț
-
V' < K'*
f-

I 5g
u
j
I |; '
fVi I ; it ■
rw. I 1 lî
■ ■ I 7.; ’
-
II
1
6- '■ ■
fi ?i 1
■ li ' >i/’ ' i '
b . ■
i
I
B 1 ■
I £
I I.
'4
i I i
j -

j 1 !’■
II ' 1
I
llt1 f

f
II
li
>

i
I
|l "
I 1

■__
■'
f
I
r ’ i
 i,
iij
Ți
â-
96 APOSTOLAT SOCIAL

M
învierea lui Hristos a restabilit in Univers
acea simfonie divină plină de armonie și bucurie «
care umple toate făpturile de ordine și pace și ©

liniște eternă. ©
<
învierea Lui este învierea sufletelor noastre și R 2
S
îndemnul către o lume mai bună, mai nobilă mai
plină de ideal. • ■>'
iEL
Căci de ceeace noi avem nevoie este „un cer - OT
QQ

nou și un pământ nou, pentrucă cerul dintâi Și CU

O-
pământul dintâi au pierit". (Apoc., XXI, 1). >4

Hristos a înviat! | 3 e' îs

'
. -
..47,-•
...
■
2% I
. * d
li
c ~c
-1- ’.-AlV’niiZ- © C
r- £
-z
rF -■ i*Ffî
' JL i 1 i Îs
K «

. ; r • •• 'ii. • ’
£c
s
■
S
"7. _©

ij %
o
I i
' k - 3
4 S 1' J*. A. £
■4 1 J I

\-

I
I
I
 3 l 11
4t
II -1
I
I i d; ACȚIUNEA VLĂDICĂ! JUSTINIAN ÎN CADRUL
C. A. R. S.-ULUI
!’.«f K.> !'
Concomitent cu această grijă pentru lumea universitară,
,■ ( I < P. S. Justinian, n’a încetat o clipă de a se interesa de acti­

JI vitatea C. A. R. S.-ului ieșan al cărui Președinte era. Mii de

copii au fost plasați în regiunile excedentare, în special prin
Ardeal, ca și în Polonia sau Bulgaria. De soarta acestor co­
pii, se îngrijea „părintele orfanilor", așa cum este denumit
I Prea Sfințitul Justinian.
Deoarece acțiunile mari duse pentru folosul obștei tre-
- buesc cunoscute, socotim că cea mai bună prezentare asupra
liîr 1 modului cum a lucrat și a diriguit acțiunea C. A. R. S.-ului,
să publicăm mai la vale, conferința țirtută la Teatrul Național
de către Prea Sfințitul Justinian în care se face o dare de
11 seamă amănunțită.

u -
I
Onorata asistenta,
Festivalul C. A. R. S.-ului Iași, a fost anunțat
.r b- că va începe cu o cuvântare rostită de mine. Nă-
r p.
& 1'1 j
' dăjduesc însă că toți ați bănuit că va fi vorba de
o dare de seamă a activității C. A. R. S-ului Iași.
Să nu vă neliniștiți, fiindcă eu voiu face o scurtă
dare de seamă știind că Dvs. cunoașteți și condu­
cerea și faptele C. A. R. S-ului.
Voiu încerca să vă prezint astăzi pe scurt bi­
<111' I 1 lanțul realizărilor C. A. R. S-ului, operă de asis­ e
tență de proporții vaste, unică prin amploarea și
adâncimea ei, datorită mobilizării și solidarizării
tuturor conștiințelor românești.
: 'i Comitetul de Ajutorare a Regiunilor Secetoase,
rezultat din inițiativa organizațiilor democratice^
f
1. Omagiu, pp. 63—69.
O' 1 7

—r\T)

ija
I imetate, discreditând și sabotând prin orice mij-
wI 98 'APOSTOLAT SOCIAL
sprijinite de Guvern prin Comandamentul Unic, prin ■.
adeziunea marilor masse populare, a demonstrat nu ’
numai trăinicia cu eficacitatea acestei opere de
h' i asistență, dar a întărit convingerea că numai un
regim cu reală democrație, rezolvă marile pro­
bleme sociale prin și pentru popor.
1 I> In clipele grele prin care am trecut, poporul
românesc în suferință, nu a simțit numai căldura
și dragostea marilor masse care a stat la baza ac- .
■
țiunilor interne, ci a simțit adânc prietenia națiu­
nilor vecine în frunte cu Uniunea Sovietică, Bul­
garia, Cehoslovacia, iugoslavia, Polonia și a țări­
lor îndepărtate precum: Suedia, Franța, Belgia,
Anglia, care nu au dat din prisosul lor ci rupând
din puținul lor, demonstrându-ne prin aceasta că
adevăratul prieten se cunoaște la nevoie.
In viața popoarelor, aceste acte de înțelegere
l'. 1
și simpatie rămân înscrise cu litere de aur în istoria
r i înfrățirii și a cooperării pașnice dintre națiuni.
Clipele grele prin care am trecut au dovedit
că poporul român știe să le învingă eroic, fără a
Ili se vinde pentru un blid de linte, hotărât să-și păs­
treze independența economică și politică atât cât
condițiile ajutorării ar îi putut angaja libertatea
și independența sa.
Poporul român nu a reîuzat ajutorul nimănui
dar a știut să discrimineze sacrificiul celor în ne­
voie de dania celui bogat.
t?
Această comportare civică dovedește maturi­
tatea tinerii democrații românești, .care, prin efor­
turi grele, a știut să facă față situației.
Ce păcat că la această acțiune de solidaritate
populară, reacțiunea din România nu a înțeles să
participe nici într’un fel la ajutorarea populației
■■ î. '
9$
S-ULtJl'
.CȚIUNEAMN CADRULrC. A. R.
A<
înfo1 opera
loace
litetulGuvernului.
de Ajutorare a Regiunilor Secetoase,
;eamă de realitățile existente și de faptul
Corni-
mai amenințată categorie socială erau copiii,
ținând si Ut o campanie de evacuare a acestor
că cea ” l regiunile deficitare în cele excedentare,
aiarîntreprins
pentru copii rămași, mame, bătrâni, invalizi,
din 1 pauperă dela orașe și sate, a înființat
populația
copii
cantine, a alimentat cămine și dispensare, spriji-
nindu-se în această operă de ajutorare pe colabo­
rarea efectivă și continuă a organizațiilor demo­
cratice de masse. Apărarea Patriotică, Federația
Democratică a Femeilor Române, Confederația Ge­
nerală a Muncii, Tineretul Progresist, Partidele
componente ale Blocului și a autorităților în îrunte
cu Biserica, Școala, Armata și Crucea Roșie.
Prin jurnalul Consiliului de Miniștrii din 26
August 1946 ia naștere Comitetul de Ajutorare a
Regiunilor Secetoase, iar prin Legea Nr. 36 din
22 Martie 1947, ia ființă Comisiunea Interministe­
rială de Comandament Unic, cu misiunea de a ela­
bora normele de ajutorare a populației dm regiu-
nile bântuite de secetă, organizând și coordonând
i activitatea tuturor organelor de Stat.
Din colaborarea strânsa Intre
I Stat și organizațiile democratice au . ur_
aitetele de Ajutorare de plasă ș1 de gă
 i ■
100 APOSTOLAT SOCIAL

nilor prin însemnate cantități de cereale, iar în ce

ACȚIUNNEA IN CADRUL C. A. R. S.-ULUI

pe ger și ninsoare, au însoțit transporturile de ali­

101
iip

privește sumele colectate, muncitorii, funcționarii r

i mente din regiunile excedentare până la destinație.
■ fi 1
/1i de Stat și particulari, totalizează lei 18.774.944.971, l-
S’au văzut gesturi care au mers până la sa­
crificiu personal, pentru ducerea la bun sfârșit a :h
r ■ iar moșlerimea împreună cu marii industriași con-
i
tribue numai cu suma de lei 4.305.000.000.
In cele 26 județe deficitare au luat naștere
misiunilor încredințate.
Am avut de combătut fie zvonurile tendenți­ ' il
peste 2000 cantine în care au luat masa zilnică oase, care urmăreau să discrediteze opera de asis­
250—200.000 de cetățeni și s’au evacuat 100.000 tență, fie insinuările josnice și perfide referitoare
f copii în regiunile excedentare și țările vecine, pre­ la expedierea copiilor și la buna administrație a
!'■I cum: Bulgaria, Polonia, Ungaria. acestor Comitete, tinzând prin aceasta să compro­ •w
W1 !
Bilanțul sumar al realizărilor C. A. R. mită opera de guvernare bazată pe colaborarea
S.-uIui din Iași.
1. rNumărul cantinelor 116. maselor populare.
In prezent Comietul localdeajutorare pornește
piM • 2. Numărul ----
I' I

-- -1 asistentelor date acțiune pentru colectarea fondurilor necesare

3. Numărul total al meselor zilnic 20.000. °------------
1. , |i '.i
: i; ■ t asistență socială, în care ac­
de; cade
C 4. Numărul de vagoane cu până la 1 și
alimente maa.­
Iulie
i
continuării operei
centul cel mai greu pe acțiunea organizării

s
r cu alimente
terii primite deia Centru, colectate
regiunilor excedentare, este
și
dela populația de centre
In urma de războiului
întremare. nefast, a secetei de două
'; r
Kw

\ de 136.
este de 136. veri și ultimei ierni, deosebit de aspră, au rămas
5. Numărul de vagoane cu alimente primite
dela popoarele vecine, cu făină, fasole, slănină,
8 vag.American,
etc ’ Darul
colată, etc.
din Bulgaria și 16 din
conserve, gumă,Ceho-Slovacia.
țigări și șo­
răni adânci în trupul întregului popor. Am suferit
mult, dar cel mai mult au avut de suferit copiii
nevinovați.
Copiii județului nostru au putut ieși din iarnă
I
B!

6. S’au distribuit efecte de îmbrăcăminte în datorită sforțărilor făcute de C. A. R. S. O mare

iudetele Moldovei, la 40 sate. parte din ei se prezintă astăzi debilitați și subnu-
7 Suma primită dela Comitetul Central care t triți, deoarece în urma svonurilor lansate de rău­
este de lei 4.000.000.000. iă trimită copiii în
voitori, unii părinți au refuzat să in
8. Suma colectată la Iași lei 27.000.000.
9 Numărul copiilor evacuați este de 12.942 in alte regiuni.
Ei au nevoie de o cură de întremare pentru
ha transnorturi,
PoloSa din care
34«- Ungaria 200 746 200. vecine:
copii in țările
Și Bulgaria stare de sănătate deplină.
':J Aceste realizări au iost e ectuate adesea in
a putea fi readuși la o ca în centrele de in-
Pentru acest fapt e necesar număr cât mai însem-
conditiuni foarte grele, evrdențnndu-se Wți ac. i
tremare să fie adăpostiți un redați sănătoși părin-
nat de copii, spre a putea fi
ai organizațiilor de masse democrate, care
ților și neamului.
I i
 7J

■ «

—n
|| 1
î'i ■!
102 ■ 1
■ —-----APOSTOLAT social !
■
Acolo unde se găsește necesară menținerea ACȚIUNEĂ IN CADRUL C. A. R. S-ULUI
103
cantinelor, ele vor continua să funcționeze, iar
pentru întoarcerea copiilor la casele lor, Comitetul r
murul mare ne-a sguduit casele; războiul ne-a ras b
f■
nostru se străduește să asigure o bună dirijare și - depe fața pământului satele și târgurile, lăsând să
- ,|
i îndrumare a loturilor de copii, spre căminele lor. trăiască în bordeie zeci de mii de familii, iar se­ ib-:
Se impune deci, continuarea activității C. A. ceta ce ne-a pârjolit ogoarele vreme de doi ani
I .fi R. S.-ului local, cu aceiași hotărîre și în același de zile în șir, a întins lipsa și sărăcia ca o pecin- m
■ |
spirit de solidaritate cetățenească. gină peste orice familie. Foamea o vezi întipărită

11
j
Suntem siguri că populația orașului și județului
nostru își va da concursul neprecupețit, ca și până
acum, la colectele, chetele și toate acțiunile ce le
pe obrazul fiecărui cetățean, dar mai cu seamă
pe chipurile fragede ale nevinovaților copii.
In acești doi ani de lipsuri, sentimentul dem­
H
r■ hi
va iniția C. A. R. S.-ul din Iași, pentru desăvârșirea nității de om, ne-a oprit să uităm necazurile, so­
I' ' operei de asistență socială populară.
Onorată asistentă,
cotind că singuri le vom înfrunta.
Dar cu toate strădaniile, mizeria se arată mai
fii
puternică decât în trecut și caută să ne doboare -
Nu am amintit greutățile C. A. R. S-ului puterile de rezistență. M
^■' j
lupta cu grozăviile foametei și nici de mizeria și Noi, ieșenii, nu voim a ne lăsa înfrânți. Istoria
nenorocirea în care se găseau cei înfometați. în Moldovei e plină de grele încercări, dar și de pa­
j Dvs., le cunoașteți căci încă trăiți sub impresia
lor, Țara și străinătatea le-au aflat prin apelurile gini de glorie. De aceea suntem îndreptățiți să vă
1‘iîl
h
!$ I noastre — de multe ori disperate. In toate apelu­
rile nu ne«am umilit, ci am fost demni. Îmi permit
amintim, acum în ceasul grelelor încercări ale
foametei, că noi ieșenii am fost generoși și am K
a citi câteva pasagii din apelul ce l-am pitit în împărtășit tuturor Românilor din darurile cu care ti
'■'
.1 Sfântul Sinod al Bisericii Române la 10 Decemvrie
1946 și care a fost publicat în toate cotidianele
ne* a înzestrat bunul Dumnezeu. Care dintre Ro­
mâni nu și-a văzut propria copilărie cetind pe po­
bucureștene, cu titulatura: lașul și Moldova cer vestitorul Ion Creangă? Cine nu s’a cutremurat
sprijinul țării pentru alinarea foametei Anoim de versurile măestrit făurite de geniul lui Mihail i
S. Justinian al Iașilor. peiul K Eminescu ? Cine nu a fost răscolit de vorba înflă- .
■ ! cărată și profetică a lui Nicolae lorga? Și cine
Nevoile grele ce astăzi nu-și alină gândul cetind slovele plme de
de iarnă —
ne silesc ce
ne silesc ne îndreptăm
să ne
să apasă, acum la hJ -* Ut*
gândul vrajă ale lui Mihai Sadoveanu? •

;i I
inimile tuturor fraților.
- i

Noi moldovenii ne aflăm la grea strâmto

Încercări aspre s’au abătut asupra noastră •
- c^tre Iașii și Moldova întreagă s’au jertfit pe altarul
culturii românești. _ <
Acum Cetatea Culturii, lașul, stă ru ,
iar li
făuritorii de slovă, poezie și știința 0 _ I',■ 1'
!( '
’ ^mre- fața acestei năpăstuiri, care este oa ’ătoare U! !
rele noastre sunt încă pline de mm

/
 104
APOSTOLAT
SOCfAL
de moarte — lăsate de pe vremea crâncenului răz­
boia, coșarele de cereale goale și bătute de vânt, ia
ocoalele pustii de vite, pierdute din lipsă de nutreț,
ACȚIUNEA IN CADRUL C. A. R. S-ULUI 105 «I
întrebarea ce o auzi la fiecare om său e mai tare decât un zid de cetate", s’a do-_
. iar vedit atât de binefăcător pentru noi.
vom putea ieși din iarnă ? n lipsă de nutreț,
Forțele ieșenilor sunt pe ecare 122-* .om este : cum îndemnați de frățeasca dragoste de a ne ajuta
unii pe alții, fiecare din cei primejduiți a devenit
! I'i
poate cere mai mult dela ei, când
copleșit ca pe nimeni alții di sfârșite. Nu sa tare în luptă, iar sprijinul acordat de țările vecine,
se mai în frunte cu Uniunea Sovietică, a făcut ca țara
Simțul de solidaritate r* încercările
imprimat cu toată tăria, în na< restul țării, —‘ i-au noastră să fie mai tare, decât toate zidurile cetă­
care a foametei, care, pe ieșeniromânească să se ților din lume.
Dați deci, pentru Iași șiA»pei această grea încer-
vadă Primul nostru gând de mulțumire se îndreaptă
nilor din ghiarele mizeriei și a i îi apasă sfâșietor,
In spiritul acesta au fost pentru
tot salvarea ieșe-
către toți ostenitorii și ajutătorii.
Onora ta asistentă,
i
sau verbale, adresate Guve. desnădejdei!
adresate Urmele unui război atât de nimicitor pentru
_^cior vecine.
popoarelor
și rezultatelevecine. Ele au
Ele . jate apelurile scrise
Iași și Moldova n’au putut fi șterse încă. In acțiu­
rezultatele spiritului de ‘.rnului român, țării și
spiritului
așteptarea noasta*
i noastră.
avut un puternic ecou nea O. A. R. S.-ului, cât și în orice acțiune de re­ t1,1 ]
solidaritate au întrecut construcție spirituală sau materială, s’a dovedit că
Or '
Onorata asistentâ} numai unirea dintre noi poate aduce roade.
înainte _ < Pe acest drum noi mergem uniți mai departe
de a ajunge la capătul drumului Gol-
gotei suferinței cu forțe sporite și încrezători în biruința solidari­
nu ne maimițelor noastre, plin de încredere că tății noastre afirmând cu Andrei Bârsan, poetul
_ furtunile și stăpâniți de nă-
dejdea că '■' amenință ardelean:
pașnice, ne-am permisparte
vom avea a de bucuriile unei vieți
Mai tare ca zidurile de cetate,
-am permis
prima dată pufo’" “ acest mic popas, când pentru
E dragostea, ce cald un neam străbate
putem
unor suferințe c să privim înapoi peste noianul
Și toate piepturile strâns le împreună i '
Deși istoviți ce au durat trei ani. Legându-le de glia cea străbună
că am putut să ,i de drum, suntem plini de bucurie I . •

durerile și constatăm că nu am fost părăsiți In

Guvernului necazurile noastre am avut sprijinul
Frum< și al întregului popor român. Ut
cuprins in\osul îndemn al Sf. loan Gură de Aur
i cuvintele: „un frate sprijinit de fratele

/
 OPERA SAMARITEANĂ ÎN SPITALE 1
Rănile lăsate de războiu fiind multe și adânci nu se vor
lecui curând. Vor trece ani până când urmările celui de al
doilea război mondial vor rămânea numai în câmpul amintirilor
OPERA SAMAR1TEANĂ IN SPITALE
107

ca astfel să poată fi aprovizionate cele trei spitale. Dacă in­

neplăcute. Până atunci populația moldoveană îi simte durerile.
Spitalele încă sunt pline de trupurile celor șubreziți de foa­
mete, de lipsă de alimentare sau copleșiți de toropeala epi»
demiilor. Sănătatea pnpulEfției stă în legătură cu buna pros­
perate, care nu face salturi, ci se remediază — progresiv.
într’o singură zi reprezentanții a trei spu"’
prezentat P. S. Justinian spre a-i raporta starea >
care se zbat instituțiile lor spitalicești. Cele trei
Profilaxia tuberculozei, Spitalul „Dr. Ghelerter* !««•«» r.,i
Israllit. Toate aceste spitale se întrețineau din de lipsuri în
inimelor filantropice. sPitaie sunt:
Prea Sfințitul Justinian a ascultat doleanțele Spitaiui
rilor d°națli ale
acestor spitale și le-a promis sprijinul, după
tervenția P. S. Justinian nu ar fi fost promptă cele trei spi­
tale își închideau porțile. Acțiunea Prea Sfințitului Justinian
II
I! t
poartă cu ea ecoul poruncilor evanghelice: „bolnav am fost și
m’ați cercetat, flămând am fost și mi-ați dat de mâncare, gol
am fost și m’ați îmbrăcat"...
iih r
Fi ’ ■
ir l! 1
Rolul femeii intelectuale în luminarea satelor
jl'ip! F
Chemat de către conducătoarele Institutului de Ocrotire
Socială, vechiu și renumit așezământ de ocrotire, Vlădica Ju­
stinian, într’o conferință, a fixat rolul femeii intelectuale în
ridicarea maselor populare. Dacă s’a ajuns la emanciparea fe­ '
I$JEI
meii §i punerea ei pe plan de egalitate în drepturi cu bărba­
tul, asta nu înseamnă că obligațiile femeii nu sunt mari. Dim­
potrivă. Femeia țărancă încă duce poveri sociale .peste pute­
rile ei. £a muncește la cot cu bărbatul, în munci grele, și nu
■ >

constatări _.i pe teren.

cunoaște păsuiri de odihnă măcar pe timpul sarcinei. De multe
socială la acest scop a delegat un referent să .facă c°nducăt0-
In r.r
ori ea naște pe ogor, la prășit, iar alimentația, care trebue să
așezăminte spitalicești. Rezultatul ce va face
ceia
■ ' descris
.a
(' _ acestede
din 80 de paturi către conducătorii lor. La Spitalul î 0, anchetă
160 de paturi r numai 40 erau folosite; „Dr. L. Ghele\
fie consistentă în timpul alăptării, se rezumă la borș cu buru­
ieni și mămăligă. Din pricina subnutriției mortalitatea infan­
tilă face ravagii. Deci rolul femeii intelectuale, înainte de a
i ;
iu? r- ■
. * fost a- - L ■
turi numai numai 40 folosite, iar la ZsraiH* ^ofllaxla
diți în c vreo 80 r.
1J spitalizau pe ’
se ocupa cu fenomenul politic - dela care nimeni nu o opre­
ște — este acel de a da o mână de ajutor semenei ei dela
îl f '■
câteva saloane,
din lipsă deoarece
de căldură și hrană. >. pa- sate, care este istovită de munci, neorientată în regulile de hi l
în v_. - ce|elalte îner>
era« îngrămă- higienă și doborîtă de ignoranță. Solidaritatea femenină să se I! .
pus ca din .
de lemne
urma
_.i
acestor
pădurile
lerter* iar pentru Profllc
Pentru /
coi
c
’ ?rea Sflr ■
erau „ comprimate
constatări. Prea Sfințitul Justinian a dis-
Mitr»
r’.tropoliei să se dea, urgent; un vagon
să Se dea’ ...
’axîe, 2 vagoane pentru „Dr. L. C
L Gfte_
“
remarce prin acțiunea femeilor intelectuale de a ridica la lu­
mină pe marea masă a țărancelor surori.
Pentru a pune în practică aceste gânduri, rezultate din
hn
făcut după pentru Israllit _ 6oane
Va de lemne. Repartiția s’a
S°ane
5 vagoane de lem^e. Repartițiaase- x constatări dureroase, P. S. Justinian a adresat un călduros apel
zămintelor ^tura/ imediate
‘“""nte/or. nevoile * și în raport cu capacitatea
către doamnele preotese, ca ele cele dintâi să se alăture acestei
l că cerințele Aerau mult mai capacitatea
mari, dar < Mi-
acțiuni de îndrumare socială. Viețuind alături de păstorii de I • '
în ce _ ««i nu din
privește prisos
hrana, P. ci rupt din a
S. aJustinian necesarul
dat ei.
dispoziții
ai mari, dar ca suflete, autoritatea lor este mare în mijlocul sătencelor. u !• '• *
în trei protopopii de plasă, și anume, Bucium, Tg. '! ’.‘C V
arulFrumos și vântul lor este ascultat, iar exemplul lor viu este urmat cu
Șipote, preoții să facă colecte de cereale și zarzavaturi (gră. neșovăială. Acțiunile întreprinse de către diferitele Societăți
unțe de păpușoi, fasole, cartofi, ulei, varză și alte zarzavaturi), femenine dela orașe ca Surorile de Ocrotire, Crucea oș e,
1. Omagiu, pp. 89—99. Profilaxia Tuberculozei, etc., etc., să găsească sprijin în u-
mea satelor prin afilierea femeilor intelectuale de acolo. -
mai așa se va simți o solidaritate femenină de n c^re
drumare socială a țăranilor printr’o muncă sistematiza p
principii de morală și știință.
 REFLEXUL LUCRĂRII ARHIEREȘTI 109

400.000 lei ajutoare diverse, de Crăciun un ajutor pentru o văduvă

REFLEXUL LUCRĂRII ARHIEREȘTI ȘI / ....
104,000 lei șl 414.000 lei într’o parohie pentru cei întreținuți
PREA SFINȚITULUI JUSTINIAN IN EP. pe loc. Contribuția personală a preoților a fost stăruința, in­
ADMINISTRATIVE teresul, munca și inițiativa pe lângă contribuția bănească sau
Dacă până acum am enumerat unele A
Sfințitului Justinian, privite dela Centru, ne ZJARH1E.1 ,
1WT în alimente. Muiți dintre preoți au dăruit cu toată inima pentru
căm și rezultatul obținut în urma disp orfani și văduve, săraci și înfometați. Numai din sumele de­
Sfinția Sa în Eparhie. Am ales, la întâmp’ realizări ale Prea clarate s’au donat 535.500 lei, muiți dintre preoți -au întreținut
_ îngăduim să publi-
Din rapoartele celor două proton^-"dispozițiilor zilnic cu masa pe unii dintre orfani, cazul preotului loan Mol-
date de Prea
putea urmări toate sectoa; de, în, care
întâmplare, județul Botoșani, dovanu-Cotârgaci și alții. Pentru orfelinatul din Agafton, cea
_ și misionarismul se desîășoarăprotopopii de circumscripție se va
în parohii. dintâi parohie, cu preotul respectiv care a pus bazele înființării
>arele, în care cultura creștină, asistența acestui orfelinat, a fost parohia Uspenia, care deși foarte să­
fășoară în parohii.
PROTO1ERIA CIRC. 1 .. racă și mică, s’au putut mișca inimile și s’au putut multă vreme,
până la înființarea orfelinatului, să se întrețină și interna un
Nr. 7257-/6 Iulie
i-A botoșani
1947 număr de orfani. După această parohie a urmat contribuția
celorlalte și până când s’au putut căpăta ajutoare din alte părți,
înalt Prea Sfințite Stăpâne, orfelinatul a fost întreținut numai de preoți și de unele parohii.
La ordinul înalt Prea Sfinției Voastre Nr. 2853 Preoții au întâmpinat, în ajutorarea orfanilor văduvelor
publicat în revista Mitropolia Moldovei, cu adâncă i _____ și tuturor celor lipsiți, mari piedici. Mai întâi insuficiența ali­
vă înaintăm
vă j anexat, dările de seamă primite dela parohiile din mentelor încă din ultimii doi ani de secetă. Pe de altă parte,
acest -
— .„i protopopiat.
din a. c. prin unele locuri neînțelegerea celor avuți, egoismul ce carac­
Cum a funcționat comitetul de asistență din parohii, terizează epoca noastră, aversiunea față de leneși, care s’au
sPecia/ r smerenie,
ii
pentru opera de asistență?
Pentl
.tru acest punct, anexăm tabelul cu o situație centra-
1Zat°are din
învățat numai cu cerșitul, reaua voință a unora. In multe părți,
însă, unde preoții au inspirat mai multă încredere și au pătruns
în sufletul poporului, nu s’a întâmpinat nicio piedecă, dimpo­
iii
s
Pfotoierii 88 de care rezultă că au funcționat In cuprinsul acestei
creat ji ? J
comitete de asistență, ai căror președinți în trivă, opera lor a fost ajutată cu toată inima. S’au adunat din il
sunt preoții-parohi. Prin lucrarea acestor corni- popor 4.529 kgr. alimente precum urmează: 325 kgr. făină de ; j
,douâ văduveasistat
; 1097 orfani în cuprinsul parohiilor respective • grâu, 239 kgr. făină porumb, 81.500 kgr. fasole, 232 kgr. car­
. In orfelinate au fost internați 36 orfani de război’ tofi, 755 kgr. porumb, 233 kgr. grâu, 6 kgr. ulei, 1 kgr. caș,
,n spital, !
la Institutul de surdo-muți, 1 dat ca copil de 1 kgr. costițe, 100 ouă, 10 kgr. smântână, 208 pește,
P?â- " te orfelinatul
( Agafton: 22 sub ocrotirea Apărării 40 de colaci, 26 pâini, 15 kgr. ceapă, 100 kgr. făinăi de> grâu
Roite'8 ’j școala de cântăreți, 417 trimișiprin C. A. R S dela Crucea Roșie. Diverse alimente, 491 kgr. și 1686 kgr.
diverse cereale, 100 kgr. lemne, 10 opinci, etc. Acestea sun
L;:u în
L°ntrib»uția regiuni excedentare, pentru întreținere
bănească a parohiilor a fost de lei 8.361.590
din cantitățile de alimente ce au fost raportate numai de unu i
Care 6.869.090
- J lei pentru cantine, 574.500 lei, pentru Agafton dintre preoți — în - cifre, dar tiebuie știut că au fos
î- O»uiatu mai multe donațiuni, dar unii dintre preoți s au m
pp. 81 —99. porta fără cifre, ci numai în expresii „alimente-, „îmbrăcăminte ,
fără a se specifica cantitățile. rp^nec-
In ce privește distribuirea au făcut-o coml , Je res_
tive de asistență, s’au depus de comitet lâ or

___ a.
: Ii
81
• V 110
APOSTOLAT SOCIAL
l
pective, sub luarș de dovadă tinându-se evidenta cuvenită de
comitetele de conducere ale orfelinatelor.
Comportarea enoriașilor în acest timp de grea cumpănă
și foamete, s’a comportat împotriva așteptărilor de resemnare,
și speranța într’o zi mai bună pentru ei, așteptând mereu mila
de sus. In multe localități poporul a fost mai aproape de Dum­
nezeu, recunoscând că toate aceste suferințe sunt peste noi
din pricina păcatelor noastre și a urei dintre oameni, a rătă­
cirilor și înstrăinării de biserică.
Preoții au mai făcut colecte și în alte scopuri, de exemplu,
pentru reparațiile urgente a stricăciunilor de războiu, tot în
cuprinsul parohiei, ajutând gospodăriile ruinate, casele, gar­
durile, ajutând pe sinistrații dela foc sau cei prădați de tâlharii,—
care în ultima vreme, pela noi în județ, s’au înmulțit îngrozi­
tor. Apoi pentru diferite societăți, cum este Societatea Orto­
doxă a Femeilor Române, filiala Botoșani, pentru Apărarea
Patriotică, pentru unii suferinzi de prin sanatorii, pentru Crucea
i Roșie, pentru CARS, etc., însumându-se lei 438.660.
Funcționează în cuprinsul acestei protoierii 33 de cantine
întreținute de CARS, unde preoții stau Ia conducerea lor, 2
cantine școlare — una a Crucii Roșii, una comunală, una sue­
deză și una a Apărării Patriotice, Ia care au contribuit mulți
preoți din oraș și învățătorii prin colectări și cu concursul
protoieriei. Mai există un Preventoriu al Crucii Roșii tot în
orașul Botoșani, unde sunt peste 200 de copii adăpostiți și
. ' te'
! întreținuți în mod excelent. Au fost apoi mulți copii dați pela
rude sau cunoscuți de prin sate, care și-au luat angajamentul
să-i întrețină, apoi chiar unii bătrâni, prin stăruința preoților
respectivi, dați pe seama unor familii mai cuprinse și cu bună
i voință. Cam acestea ar fi în trăsături generale aspectul asi­
•• 4l. I stenții sociale din Protoieria I Botoșani. Până în prezent s’a
făcut mult mai mult decât s’a raportat.
3
I r In
m protoieria iI Doioșani
II
funcționează 25 sfaturi de îm­
Botoșani îuncționează
V In ce privește contribuția preotiloHn
păciuire, sau judecătorii de pace. Anexăm tabelul din care se
poate constata, care sunt preoții ce activează în aceste jude­
cătorii în calitate de președinți.
•1 In intervalul de timp cerut s’au judecat 3427 de procese,
I. s’au închis sau clasat 2291, au fost deferite justiției 638 și mai
îl
I
_5»££4
REFLEXUL LUCRĂRII arhierești 111
1
ol
-3 de judecată 498 cazuri. Aceste sfaturi de împă-
sunt în curs
„ ujnt foarte bine venite în mijlocul poporului, iar faptul
I
ciuire sui
•eoții sunt președinții — care lucrează în aceste consilii de
căpn
judecată —este un mare bine pentru popor și biserică. Sunt pri­
vite ca o salvare a lumei necăjite, care are nevoie să i se
facă dreptate și nu au cu ce se judeca pela instanțe îndepăr­
tate, pierzând vremea și banii adunați cu sudoarea frunții. •â'l
Restul preoților nu lucrează în aceste sfaturi pentrucă sunt
■ik
numai pe comune organizate și este cel mai bătrân și destoinic ||
te
dintre preoți ca președinte. Preoțimea câștigă în prestigiu ca
făcători de pace între enoriașii săi.
1
III
Preoții lucrează ca președinți-directori sau vice-președinți i
și chiar membrii în căminele culturale.
■ Avem organizate în protoierie un număr de 56 de Cămine 1
■
Culturale. Din toate acestea numai Căminul Cultural Ungureni
■
are local propriu, restul funcționează în școlile primare sau în
casele parohiale unde se găsește și cancelaria parohială. Toate
aceste cămine activează conform programului stabilit pentru
toate căminele Culturale. Căminul Cultural N. lorga din orașul
Botoșani, activează având și o Universitate Populară. Multe
Cămine au fonduri adunate pentru construcții de local propriu.
Aproape toate țin cursuri țărănești, cursuri cu adulții,
șezători culturale religioase, au biblioteci înfloritoare. Prin
Căminul Cultural Oneaga s’a restaurat biserica parohială. Se
crează coruri excelente bisericești. Din tabelul alăturat se
1
poate constata și preoții cari s’au remarcat în Căminele Cul-
Nu există Cămine Culturale în 33 de parohii, unii dintre
pre°ții acestor parohii activează în căminele din comuna
resPectivă.
IV
iii
teilor putem raporta că, protoiereul Gh.^ ^etul restrâns al
, comandamentul agricol județean, și in . ltură din Boto-
luminoaselor de pe lângă Camera e Central a îndru-
f
 I'. F F îii.
i’
APOSTOLAT SOCIAL
112 REFLEXUL LUCRĂRII ARHIEREȘTI llâ
borare efectivă în comitetele gospodărești comunale. Prima
inopinat asupra curățeniei și deparazitării populației a fost
lucrare a preoțimii a fost procurarea de semințe. Unii dintre
de mult folos.
preoți au făcut parte și din comitetele gospodărești, sătești, Remarcăm cu această ocazie pe preotul N. Scriban-Buzenl,
■y:F nu numai cele comunale. Ca preoți și membri în aceste comitete, după stăruința căruia, s’a înființat în satul Buzeni un mic spital

I I r
și conștiențl de importanța însămânțărilor din acest an, fle­
care din ei s’au ostenit prin predici, conferințe, sfaturi și în­
drumări și contribuția lor în faptă, umblând pe la fiecare
enoriaș și ogor procurând prin autorități, în bună parte, se­
supravegheat de medicul șef al orașului și județului Botoșani.
Pr. Gh. Duca-Brehuești, cu cunoștințe sanitare-personale, făcea
injecții populației. Pr. Gh. Costiniu-Stamati — care avea o
fIe ■
j.y; ■ mințele necesare și ajutorul populației prin bănci și coopera­
farmacie destul de bogată înzestrată. Pr. D. Rădăuceanu preșe­
dintele testamentar al dispensarului din Dumbrăveni, dispensar
H*«4 tive, cu împrumuturi bănești însemnate. In general, în întreg

J‘î. ■
județul nostru, în ziua închiderii campaniei de însămânțare
am constatat, după statisticile primite, că s’au însămânțat
112°/0 din terenul arabil. Cum se explică aceasta? Poporul
înfometat și necăjit a însămânțat și terenuri ce erau părăsite
din anii trecuți și chiar locuri virane. S’au întâmpinat mari
greutăți din pricina lipsei de vite de muncă, care au ieșit din
iarnă slăbite și multe degerate; La îndemnul preoțimii țără­
nimea, mai mult ca altă dată, s’au ajutat unii pe alții și se­
mănând unii cu plugul, alții cu sapa, iar autoritățile au venit
în ajutor și cu un număr de tractoare. Așa se explică că în­
fondat de fostul preot paroh din acel sat Vasile Gh. Gheor-
ghiu, care este și ctitorul bisericii „Isvorul Tămăduirii".
Pr. Gh. Huțupaș-Icușeni, unde s’a înființat un spital de ,
li
7 !ț '
izolare, Pr. C. Frunzetti-Onega, care și-a luat rolul în serios
de sanitar al satului.
E de remarcat că din lipsa personalului sanitar, a desin-
fectantelor și medicamentelor, a săpunului și îmbrăcămintei,
preoțimea a întâmpinat mari greutăți în această lăture. Mulți
i
jȘ
1
I
din ei au cheltuit bani personali, pentru procurarea de me­ ! '
dicamente, pentru a veni în ajutorul bolnavilor. In iama trecută,
și încă în prezent, mulți au murit de foame, s’au îmbolnăvit

■ 'A-
tregul plan de însămânțări din primăvara aceasta a fost realizat.
Printre preoții ce s’au distins în această campanie sunt: loan
Scurtu-Cristești, Mihai Gavril-Bursuceni, Adam Brânzei-Vorona.
mâncând mălai de floarea soarelui și mămăligă din borhot
de sfeclă.
Iții
u putem trece cu vederea parohia Dolina, unde treburile au VI fii

/
Z..I
/ .V-
i -H:
mers mai greu, parohia Icușeni, unde nu s’au primit semințe
În ait^Tr r+lrU?* terenul a fost însămânțat aproape tot și
semintpin Unde aU ÎOSt neîntelegeri dela distribuirea
La toate sfaturile și îndemnurile preotului
să-și înmulțească vietățile domestice, nu i----
• I ca enoriașii
trebuie să uităm,
iama grea, prin care am trecut, lipsa de iernatec și foametea M ■
4
date la tlmn e?areCe CantitătiIe au f°st insuficiente și nepre-
date l “
aceia carX potolit piritei
aceia care
PreOtU reSPectivi aU f°St
în care se sbate încă populația satelor. Nu se poa e pu
problema înmulțirii vietăților domestice, în timp ce omu J1 Iii
1 i
nu are ce mânca. Mulți dintre ei n’au fost în s are s
tină pe lângă gospodăria lor o pasere, nici ecum un
I il -
V
jl ’
(
izolatF^ T * câteva cazuri ...... p-

.
1 Fi ii"
i
i recurenta, destaeria^ «F FF’ til°SU1 exantematic-febra>^
concursu! o» Mi preotii "
combaterea flagelului m..i+ u ,sanitar» pentru prevenirea și
datorita preotifor price“U e 1 ~ști au fost salvate,
Tărăncile noastre, după război, au în5ep“ct^n'orașuî Bo-
'n«lt viermii de mătasă, să planteze duzi, •
ț°Șani se remarcă în direcțiunea aceasta fami P
Irimescu.
la stil mare s’a făcut o crescătorie sistematmă pe lăng
Ir
’1 -
P * Șl în această lăture. Controlul v«ntoriul din Botoșani, unde lucrează 2 călug riț . Bur-
! La fel există o crescătorie sistematică în Pa'°
8

I
i
î
 ■ 7 . ?

l»
II :
i
■
[• ’.’l

, h-- li 114
apostolat SOCIAL
'■■ I p
I
,1■ brăveni și Salcea sunt 8 lăptării ale comunei. In ce privește
livezile au suferit foarte mult după urma iernei, distrugându-se
nucii, caișii, piersicii, merii, perii, și chiar prunii. Populația
"■"I'
și-a făcut datoria curățind pomii de omizi la timp și prime-
nind lipsurile prin livezile lor.
■i |
[. ț VII
j ; !' 1
/ din pricina scumpete!. Numai în parohia Bursuceni și în Onega,
multe școli primare intr’o parohie, unii preoți au predat 1
toate școlile, alții și-au făcut datoria celor 8 ore săptămân.
numai la una din-școli, rămânând religia dela a doua sau a
treia școală pe seama învățătorilor. Ex. filială Tocileni, i
Tomești, filiala Vânători, filialele din Stănești, filiala din Uop
bănești, filialele din Dolina, Cristești, Copolău II și Băneșt
Unde sunt 2 preoți la o școală au predat amândoi pe jum ,
de zile, cazul Onega, unde este și o școală de catehizare u
minicală, Brehuești-Tudora, Corni—. Preoții toți se plâng c
în predarea învățământului religios le lipsește un îndrum or
metodic și materialul didactic necesar.
REFLEXUL LUCRĂRII ARHIEREȘTI
115
iii
VIII
In parohiile unde foametea n’a fost așa de amenințătoare
copiii sunt îndrumați spre cursul secundar, mai mult cel practic»
Din satul Grigorești, mic ca populație, sunt 20 de elevi la
curs secundar. Din parohiile Stamati, Bursuceni, Călinești spre
școlile de agricultură. Sunt însă și localități unde țăranii nu-și
mai îndrumează copii spre carte din cauza lipsurilor și sărăciei. -
IX
Bolile sociale și în deosebi alcoolismul este în descreștere
se mai menține beția (acolo sunt vii). Preoții combat ac.ste
flagele sociale prin Căminele Culturale și predici din fața altarului.
i
iiI
X '
Problema concubinajului se prezintă astfel: avem în pro-
topopie 167 cazuri de concubinaj, precum urmează: Sf. Voevozi
10;Sf. Nicolae Popăuți 14; Duminica Mare 11; Uspenia 2; •*
Epureni 3; Ipotești 2; Mănăstireni 1; Onega 4; Prelipca 3; Ră-
chiți 3; Roșiori 2; Roșcani 1; Siminicea Balș 5; Trei Ierarhi
13; Bucecea Sat; Borlești 8; Călinești 2; Cervicești 3; Chiș-
covata 3; Copălău I 18; Dolina 4; Dumbrăveni 11; Dracsini h:’
1; Starosilța 1 ; Stăncești 4; Salcea 4; Tulbureni 5; Tudora I
15; Vânători 5; Verești 5; Tomești 6; Huțani 9; Grigorești 2; •1 .1
. . Mănăstirea Doamnei 3; Roma 3; Teișoara 2. înmulțirea con­

Hț Manualele apărute până în prezent nu-i ajută înțru nim

în predarea și nici nu țin seamă de starea psihologică a c
starea psihologică
pilului și nevoile lui religioase. In unanimitate
a li se recomanda un ' .. ...... __
ni s’a acerU
co-
1
cubinajului se datorește faptului că au rămas foarte multe vă­
duve de război, care nu vor să renunțe la pensia de pe urma
soțului prim; greutățile formale pentru desfacerea căsătoriilor,
li. ?
manual potrivit care să le servească nu sărăcia și foametea, slăbirea sentimentului religios și starea
■4 numai ca material, dar și morală decăzută după război. Măsurile luate de preoți sunt.
sonal am cc— °nstatat• că Peda£°gic. Chiar noi per' stăruința, îndemnul, sfatul, predicile și întreaga lui pastorație
și nici cu rezultate .
TA->t.u„x_ bune dintre preoți nu predau metodic
pentru ridicarea nivelului religios moral al enoriei.
| ! vește corurile bisericești, învățământului religios. In ce pri- Au trecut dela cultul mozaic 2 evrei din parohia Sf.
tineretul extrașcolar, din In multe parohii sunt formate din
I cetățeni mai vârstnici din elevii dela curs secundar și chiar
Nicolae oraș.
Două cazuri dela ortodoxism ia secte șl 40 dela secte la

jll I! conduse de învățători Parohii. Majoritatea corurilor sunt

ortodoxism la parohia Bursuceni.

II
Remarcăm corul din
cerea unui țăran — XII
să aibă vre’un t Situația colportajului în ultimii doi ani după refugiu este
condus de pr. D. Sinii. ’oarte slabă. Lipsa de material, de cărți necesare pentru u-

Iii;
.ionP seciindar, corul dela Corocăeșh
-*one’cu-BurSucent minarea poporului. Dacă înainte de refugiu, prin editura Mă-
3'1

!• . '
 B!
reflexul lucrării arhierești . 117

APOSTOLAT social
116 se poate înfăptui și înmulți stupii care sunt de așa mare folos
pentru gospodăria fiecăruia.
li * ’

r
năstirii Neamț, colportajului din parohii i se dăduse multă
viață, astăzi îl putem considera în multe părți inexistent. Po­
porul în starea lui morală actuală e doritor de hrana cărții și
aleargă după lumina ei. Așa se explică că mulți dintre preoți
raportează, că găsesc pe la enoriașii lor cărți sectare, împrăș­
tiate de colportori speciali. In unele parohii, unde preoții sunt
mai conștienți de importanța colportajului, țin pe enoriașii lor
în apropierea bibliotecii parohiale sau a Căminului Cultural.
Insă multe biblioteci parohiale sunt distruse din timpul răz­
boiului. Trebuie să se știe că poporul nu se mai mulțumește
numai cu satisfacerea formală a cerințelor lui sufletești, vrea
să-l simtă pe Dumnezeu în sufletul său, fiind copleșit la maxi­
mum de darul credinții, mai ales când ecoul multor necredin­
cioși impietează asupra vieții Iui de evlavie.
XIII
Raporturile dintre preoți și ceilalți factori de cultură ai
satelor sunt bnne. Dacă în unele părți s’au semnalat două sau
Bibliotecile parohiale, prin dezastrul războiului, foarte
multe au fost distruse. Preoțimea se silește să agonisească
din nou cărțile necesare unei frumoase biblioteci parohiale.
Din 90 de parohii, câte sunt în prezent în această protoierie,
se găsesc în ființă numai 60 de biblioteci parohiale care la un
loc însumează 6800 volume, și alte biblioteci personale ale preo­
ților cu un număr de 5.500 de volume.
XVI
continuat fără întrerupere până în
Cercurile pastorale au
anul acesta câte șase ședințe în fiecareî cerc pastoral pe vară,
— T__ T ,
Anul acesta, potrivit
i dispozițiunilor în vigoare, s’au redus nu-
mărul lor la 1—3.
In cele două plăși avem 12 cercuri pastorale, formate din
câte 5—10 parohii fiecare. Proestoșii1 și-aui făcut datoria des-
tul de conștiincios, și au prezidat cu demnitate
g-----1" aceste reuniuni îl
de mult folos pentru preoțime. ■

trei cazuri de neînțelegeri, respectivii au fost chemați la rea­ Subiectele ce au fost tratate, au fost mai dinainte reco­
litate, chiar dacă animozitățile n'au pornit din partea preotului. mandate și aranjate, conform unui program bine stu ia e
XIV
proestoși prezentat din vreme protoieriei și aprobat, apoi pus 1
în aplicare cu toată seriozitatea.
Operile de folos obștesc realizate în ultimii ani, din în­
demnul vieții religioase, sunt reparații de biserici cum sunt XVII
In orașul Botoșani avem un liceu teoretic de băeți, un
cea din parohia Roma, cea din filiala Hancea parohia Verești,
i restaurată complect, Ruset din orașul Botoșani, în partea cea liceu teoretic de fete, un liceu comercial de ăeți, a
din Brehuești Călugăreni, Hrișcani dela parohia Mândrești, și fete, un liceu industrial de băeți și unul de fete, două gimnazu
altele care fuseseră găsite după refugiu în stare proastă. S’a unice, două școli de ucenici. Mai avem un gimnaziu i;
i religia
construit o școală, o casă de catehisare la Onega, o casă pa­ Dumbrăveni și Bucecea. In aceste școli preoții pre au
rohială, trei troițe, mai multe case parohiale reparate, s’au rP’^10 ' a co-
Și chiar unele obiecte. Contribuie la educar9ea religioasă
dăunător în ce privește ‘ t mo-
împrejmuit cu gard trei cimitire, s’au făcut 24 fântâni, 4 ciș­ Piilor. Observ însă un desinteres <----
i mele, opt iazuri, 15 poduri, opt adăposturi pe câmp pentru ani­ i carnetele este: nese-
r
de a frecventa biserica. Sistemul cu din vremurile
male, uluce Ia cișmele și reparații de drumuri necesare pentru dos și fără efect. Tot mai bun era t. sistemul
circulația oamenilor. mergea la biserică cu iii
q':,r?
n°astre, când profesorii sau pedagogul i ca și cei dela
1 XV ’ ■ - • ■
cârdul de elevii în ordine, cei dela curs primar
dci ordinea
■ I A nici control, ni
1 'i Apicultura în această parte a județului este mai slabă ca
in partea Jijiei; sunt totuși în refacere peste 43 de stupine ce
Curs secundar. In felul de astăzi, nu- j dela se<■cundar au
8au disciplina cuvenită. Profesorii de religi Organele noastre
au fost distruse în timpul războiului, în ființă sunt în prezent mare parte de vină în privința acea*ta' t siStem și să ia
1:1 255 de stupi sistematici și buduroaie. Preoțimea dorește per­ de
superioare ar trebui să se sesizeze de
sonal și-și dă toată silința în ramura aceasta, dar foarte greu Gurile cuvenite.
M.
i.:
J
■o ’■

118 APOSTOLAT SOCIAL REFLEXUL LUCRĂRII ARHIEREȘTI 119

XIX 1. Asistența socială.

■
Mișcarea cooperatistă se prezintă astfel: avem 23 de In toate parohiile au luat ființă comitetele de asistență
bănci populare, 48 de cooperative de consum și 1 coopera­ socială conf. dispozițiunilor Sf. Mitropolii și impuse și de ce­
tivă forestieră la Tudora. rințele vremii. Aceste comitete au plasat copii orfani în primul
Cooperația este în progres. Nevoile ne fac să ne strângem
- rând pe Ia rudenii, apoi pe unii în regiunile excedentare, la or­
rândurile și prin cooperație să ne îndulcim și să acoperim i
■
felinate, Ia cantine și pe la oamenii înstăriți.
lipsurile. Așa bunăoară după dările de seamă primite reese *.
Cei mai multi dintre preoți i4vnwu£.u
activează pc
pe tărâm coopera-­
taiaiii coopera 600 copii au fost asistați de parohii
tist cu multă pricepere șl deosebit interes pentru binele
obștesc.
XX
500 » n „ trimiși în regiunile excedentare
Bani distribuiți la orfani și necăjiți lei 10.000.000
Porumb distribuit din colectele făcute în sate 2.000 kg-
I:
Atmosfera religioasă în acest protopopiat este cea expusă Făină de grâu ; „ „ „ „ 1.000 .
în prezentul raport. In multe parohii nivelul religios e mai Lemne „ » , „ , lOvag-
Fasole w„ » „ „ , 300kg.
A,
scăzut ca înainte de război. Sărăcia, foametea, goliciunea e
demoralizantă și pe multi îi copleșește chiar desnădejdea. Dacă
nu ar fi preoții și altarele în mijlocul acestui popor lovit de
secetă, de foamete, de urmările războiului, multi și-ar fi pierdut
Cartofi
Untdelemn
Ouă
».

jB»

»„
,
w

w
,w
„» w„ „ 800 „
w n
„n n„ „
, 300 ,
5.000buc.
I
1 ’ ’■ i

cumpătul, dar prezenta și căldura cu care multi dintre preoți Contribuția Ipersonală a clerului la C. A. R. S. 2.047.189 lei.
Jt /
își îndeplinesc misiunea le este un balsam și o alinare. Preotul
Datorită secetei, sau mai bine zis foametei ce a existat,
ț cuminte s’a identificat cu suferințele poporului, el însuși fiind •
cantine propriu zise parohiale sau școlare nu au existat, ci
• • ~9
iii1
li în aceiași suferință și nu l-a lăsat să desnădăjduiască complect.
Așa se explică că mult din nord tot în biserică își gă­ 1
toate au fost întreținute de C. A. R. S., Crucea Roșie.
Toate aceste binefaceri din partea Guvernului și a țări­
1
■

sește sprijinul moral și izvorul de noi puteri pentru munca de . lor prietene, au fost administrate de comitetele locale. în
•refacere ce i se cere. fruntea cărora au stat mai în toate cazurile preoții.
Anexăm tabelul centralizator Piedici din acest punct de vedere nu au fost, ci doară
cu situația asistenții sociale,
Judecătoriile de pace, Căminele Culturale, trecătoare nemulțumiri, pentru faptul că ori eâte daruri veneau
poartele parohiilor ce ni-au trimis/”"” tOate ra"
tot erau neîndestulătoare.
Cu toate lipsurile, cari au mers până acolo, că unii au și
PROTOIERIA CIRC. II-a BOTOȘANI murit de inaniție, enoriașii nu s’au depărtat de Biserică, ci
A/r. 568-17 iulie 1947
singurul razim a fost credința și nădejdea că Domnul nu-i va
lăsa până la pierire, ci le-au primit pe toate ca încercări dum-
nezeești, trimise pământului pentru fărădelegile oamenilor.
înalt Prea Sfințite Stăpâne,
, In conformitate cu ordinul înalt Pr» 2. Judecătorii de pace.
2833/947, cu adâncă smerenie vă ea 1Sfintiei Voastre Nr. .j au luat naștere, conform norme-
La toate comunile rurale i, în fruntea cărora stau în majori-
insistat ca preoțimea să facă dările de la4 cunoștință că am
aducem lor date, judecătorii de pace,
pastorală pe teren cultural și social, dupăseamă cu activitatea tatea cazurilor, parohii ca ppreședințt
‘■au putut arăta autoritatea
toarea sinteză. care facem urmă- • Dela acest biurou parohii și-<
1 avut de pierdut nimica,. ci din con-
lor împăciuitoare și n’au
1
i
 Ulii nurlii» I —
4

120 APOSTOLAT SOCIAL

reflexul lucrării arhierești 121
tra au câștigat atenție mai multă, preotul fiind șl judecătorul.
»aiu«uL«l în întregime. In acest scop s’au înființat în
Se constată că au fost circa 2960 procese. creze pământul
sat comitete speciale, s’au distribuit semințe și s’a dat
Din acestea 2319 au fost împăcate, iar 641 au luat dru­ fiecare u..
mul justiției. Preotul, în această calitate, a avut ocazia să lucreze cei ce nu au vite.
sfatul cum să comitetele
j In toate
preotul n’a lipsit și a stat prezent la
cunoască mai bine moravurile poporului și deci a știut ce să vremurilor și prin cuvânt și fapte a stimulat poporul
predice mai cu folos. chemarea
3. Cămine Culturale.
lar muncă,
ca doar să iasă din nenorocire lucru ce în bună
parte s’a și realizat
” t cu ajutorul Domnului, care a dat ploaie . | ț_
Nu există cămin cultural ca
cenzor sau membru în comitet.
preotul să
■ca preotul să nu fie președinte,
------------ ,*și roada
rmănoasă ’ câmpului.
a
__.J * ofensive
Rezultatul acestei " ’ at însămânțării a fost dă 90% i !
Se constată că și pe această cale parohii activează pen­ -99% din terenul t agricol s’-a însămânțat.
*
j ■
tru luminarea poporului, prin cuvânt, cărți, șezători, coruri, 6. Epidemii.
lucrări de folos obștesc, ș. a. ------- ------ de epidemii. Cazuri
In anul acesta ne-a ferit Dumnezeu
In genere, Căminele Culturale nu au sediu propriu, ceiace izolate de tifos-J exantematic,
c febră ,ie-î- ș. a. Anul 1946 a
“ ’ ° tifoidă,
este o mare lipsă. Se impune ca ptatul să vină în ajutor cu nenorocire mai bogat în epidemii. Preoțimea a
fost însă din i sanitară, conlucrând alături de doctori
fonduri pentru a se construi case model în acest scop, și
fost mobilizată în opera bolilor. Preotul poate lucra din
atunci activitatea căminelor ar fi și mai evidentă.
și sanitari pentru stârpirea
Se constată că în această circumscripție sunt 25 preoți sfatul și dând mână de ajutor persoa-
acest punct de vedere cu cf?. *
președinți la cămine, 11 directori, 1 vice președinte, 4 cenzori
nelor de specialitate.
iar restul membri activi în comitete.
7. înmulțirea vitelor șl viermilor de mătasă.
4. Sectele.
Printre urmele lăsate de războiu a fost și acei#
a împuți- i
In această protoierie sectele n’au prea avut succes, numai nării vitelor de muncă, boi, cai, oi, vaci, ș.. a. 'I
în câteva sate: Drislea,
, Românești, Ringhilești, Victoria, Fru- Preoțimea conștientă că numai cu vitele vi se scoate să-
mușica, Rădeni, circa 85 familii. se lucru la în­ !'
răciia din casă, au dat sfaturi continue de a
Conducătorii lor• sunt săteni cu
ex.: Drislea-Rotaru IL, Ringhilești-D.
Românești-C. Stejercu.
cu patru clase primare de
• Luchian; Ostopceni-
mulțirea vitelor. a fost că în iarna
Nenorocirea
de alimente și nutreț,
,w
llu 1946-1947 1 din cauza lipsei
fost tăiate și mâncate.
r
Am constatat că în Drislea i* Nădăjduim că anulvitele
acesta fostcrește
au va laiu
va crește
—
numărul vitelor da-
numărul
preotul Trifu Popescu. sectanții prind de când a venit ca paroh au fost ploi bogate și va fi nutreț îndeajuns.
torită faptului că au fost
fost ploi bogate și
dându-i concurs la c*'; L._ 1 a se apropia de preot, —1 viermilor de mătase, se constată
cooperativă, In ce privește creșterea C
Parohul la bancă și chiar Ia colecte.
■

Prozelitismul a stagnat. aceste culturi sau mai cu seamă, că în

mai cu
,o+ n—> • a forma| un cor cu tineretul
din sat și astfel pe unii ce mergeau la cor la sectanți t-a
Pe unii ce
I
I
că puțin se practică uzzz** 2 i au degerat. Am constatat per-
iarna trecută foarte mulți acest
duzi punct rlde° vedere se ocupă și
vedere se -
prins la biserică. sonal că preoțimea din acz?*
Se impune material, broșuri gratuite, cât mai multe ca
material adecvat, precum și preoți în satele cu sectanți, c,a
poate fi dată de exemplu. să prindă a se cul- L l9
bumbacului face ca
Lipsa lânei și a L
— r avânt în lucrări.
mai1 Pregătiți și cu satele cu i ti va și creșterea
viermilor de mătasă.de oameni, căci în timp
. suferit alături
5. Campania
.a de tnsămânțare. i Livezile și ele au și livezile
mureau de ger. Se un-
Datorită ce oamenii mureau de foame ' aducă pomi altoiți cât de ieftini
r-u primăvară secetei și lipsei de alimente s’a început de pune ca să se ia măsuri să se
a o puternică ofensivă pentru ca
poporul să Iu-
I
 1 ... .

122
—i--------- -
APOSTOLAT SOCIAL
I
pentru refacerea REFLEXUL LUCRĂRII ARHIEREȘTI
123
livezilor Precum și duzi
mai sus.
Pentru cultura de ! 9. — Tendințele tineretului.
8. — învățământul
religios. După întoarcerea din evacuare se observă o apatie în ce
Toți parohii p! 2— 6*u m școlile primare și în gim­ privește pornirile tineretului. Războiul cu prefacerile sociale,
predau religia
naziile unice. Numai în satele în preotul
unde școlile nu locuiește, acest ■ i-
_i în satele unde preotul apoi lipsa de mâncare pe mulți i-a făcut ca să-și țină copiii
învățământ a fost predat de dascălii școlii respective. acasă.
predat de dascălii școlii
Controlul a fost făcut de proestoși la școlile primare și După rapoartele parohiilor reese că tendința este spre
,'"x rw că preoțimea
din rapoartele lor reese proestoși
își laface datoria, agricultură și meserii. Acesta-i sigur mare noroc pentru noi
Protoiereul și subprotoiereii au supravegheat acest con­ ce trăim în zonele agricole ale țării.
trol și au făcut inspecții, dar nu la toate parohiile că nu e Atâta vreme cât va fi prăpastia între venituri și cheltueli,
posibil. Școalele secundare vor fi lipsite de populație, apoi se observă
Lipsuri că dintre toate categoriile de muncitori, funcționarii sufăr cel
mai mult din punct de vedere material. Salariile nu mai pot •
Material didactic,
sunt absolut necesare, cărti cu jreligia • pe (*
acoperi prețurile cari se urcă fără de nicio morală. p
1 ’ j
oarece se constată că ,cu Planuri c,ase, (metodici) 10. — Boli sociațe.
•i complete de I.
■ f dreptări. unii parohi au lecțiuni de In regiunea noastră părea o boală socială molipsitoare
nevoie de astfel
-1 de în-
Insist alcoolismul, care s’a anemiat foarte, datorită lipsei de nume­
asuPra acestui lucru
lor contra cost • să se trimită rar și foametei. Când omul n’are ce mânca uită de băutură.
meteda cu
de predare. predarea religiunii tuturor preoți­ Numai în anii bogați se pot întreține cârciumile. Așa fiind se !
Numai în felul acesta t *___ și nouile forme observă desființarea cârciumilor și deci dispar în felul acesta
nu țin r
- “ seamă, s’ar tehnica predării, de c și bețiile.
acest lu<
jcru pentru ca
apropia. Rog' ca ca Sf. Mitropoliecare unii frați
11. — Concubinajul.
il
Coruri religioase învățământul _1 să . să ia act de }!
tineret conduse sunt fpuține, circanu sufere. „ . Din acest punct de vedere se observă o accentuare a fa­
acest punct de unele de cantori i 15 coruri, cu copii și
-J_.i taltele de miliilor concubine.
del — aceleași vedere se impune a se d-nii învățători. Dm Unii nu au cu ce face nunțile, alții nu se pot căsători
i i' ajunge la acest coruri — pentru toate tipări o partitură mo- pe’ntrucă sunt multe văduve care în felul acesta ar pierde h
H ■
i ’i i creia coruri de lucru atunci îsuntem siguri parohiile..
Fiind
apoi pe la «
continuitate
aceiași muzică, ușor ț casîn
că
Dacă s al
" în câțiva ani s ar
’ar BucovlIna, în Ardeal, ș. a;
pensia. Mai sunt cazuri de dispariții în războiu și deci se mai
pot aștepta Ia surprize.
Sfatul evanghelic este cel mai bun mijloc de luptă contra
I
orașe nu ar ,
nu ar mai îi unii’arcari
mai ușor
îi s
unii putea menține
să umble dela bisericȘi
corurile tuturor faptelor nepermise de legile morale, religioase și civile.
la biserică ț
Crearea
pentru variație
variație de
de muzică carișisăexecuție.
muzică și
Sfatul personal și nu public este calea cea mai cu real folos. Iii
bună cale de corurilor :’.j din tineret și poporeni Acolo unde atmosfera religioasă este mai accentuată și
și !| -;
lume din cei a ne asigura frecvența la biserică ar fi cea mai concubinajul este în descreștere.
Cred că ce rătăcesc pela corurile altor Și atrage multă 13. — Colportajul.
ne pună T".—ar îi necesar să avem câțiva credințe.
x bazele corurilor și să ne
uazeie comri^-
numai In acest domeniu, mai cu seamă după războiu, se observa
Pe noi tehnicieni, care să
preoții
— și dascălii cu narii
— partiturile Putină activitate. Lipsa cărților, lipsa hârtiei, lipsa «vistelor,
Wai pregătească chiar fac pe multi parohi să ducă lipsă mare de material de co P
model. tai. Mare nevoie se simte de cărți ieftine și adecvate, chiar
 ------- ■ 1
'I |

124 APOSTOLAT SOCIAL

reflexul lucrării arhierești 125
gratuite, poporenilor. Mai cu seamă acolo unde '

I
suntrsecte,
gurul mijloc eficace ar îi gratuitatea materialului n.
* w s|... Alimentarea cu material pentru biblioteci se face încetinel
apologetic,
In prezent nu se face colportaj decât cu cărțile ce r ‘
_’;rr\setri-
mit de Sf. Mitropolie și care sunt în număr nesuficient.
i deoarece cărțile sunt foarte
hiale în majoritatea
*! scumpe și rare. Bibliotecile paro-
cazurilor sunt alimentate de Sf. Mitro-
cu cărți depe piață și dela Librăria
Se impune găsirea mijloacelor materiale, pentru gratui­ polie, iar ceie personale
ca în bugetele parohiilor să se treacă

u
tatea cărților și în felul acesta cultura religioasă a poporului Sf. Mitropolii. Se impune !-
mai mari pentru cărți, deoarece altfel nu progresează
ar fi într’o continuă creștere. sume i— .....
Cărți sectante puțin circulă, probabil numărul și nici calitatea.
din lipsa fondurilor Sf. Mitropolie
Sf. singura care
este singura
Mitropolie este ar putea îmbogăți biblio­
care ar
și a hârtiei. i
tecile parohiale cu cărți
tecile parohiale cu cărți variate și de real folos pentru popor.
13. — Rapoartele preoților cu unei reviste moral-religioasă săp-
ceilalți factori de cultură Se mai impune și apariția al Bisericii pentru
locali
tămânal, de folos ar mai i—. fi și un jurnal
In majoritatea cazurilor raporturile sunt bune. toate parohiile... . ■
ir
1
l

l
1 Este necesar o conlucrare mai intensă a învățătorimii cu
preoții din punct de vedere bisericesc, dar acest lucru nu se 17. — Cercuri pastorale.
, se țin ședințele
recomandă a fi impus ci câștigat în timp prin tactul pastoral In toți anii, în lunile Aprilie-Septemvrie,
al preotului. In anii precedenți. se țineau
f câte o șe-
cercurilor pastorale. anul acesta s’au fixat numai două
Ce bine ar fi ca biserica să aibă fonduri și apariția unei dință în . fiecare parohie, lipsurilor tradiționale fiind că fiecare
reviste pentru intelectuali, să fie trimisă din oficiu tuturor l ședințe vară dinpastorale
preot Iapecercurile cauza
să dea și masă colegilor.
factorilor de cultură dela sate I... ț Apoi ceiace mai face ca anul acesta să avem mai puține

!•
14. —Opere de folos obștesc.
Din îndemnul preoților pe deoparte și cultul morților pe
de alta, s’au făcut multe cp— ’ ' * . — - —• — »- ■ •
ședințe este faptul că mulți parohi nu mai au mijloace de lo­
comoție și fac cercurile
La toate jos.
pe fixează
drumurile se program variat, slujbe în
sobor, predici, conferință publică și intimă. Se conlucrează de
I
opere de folos obștesc. Ex. 55 fân-
tâni; împrejmuit 7 cimitire, / ’* cele mai multe ori cu școlile primare și căminele culturale.
—4 biserici, două troițe, trei adă'
pători, uni iaz, poduri multe, iar Pr. V. Honciuc, a dat mare !
concurs cii enoriașii Exemple de subiecte Ia conferințele publice:
ia sfințirea
enoriașii ia schitului Guranda,
sfințirea schitului Guranda, care e în
I . plin progres și prinde fi cercetat
’ ‘ aa fi cercetat de lumea satelor.
de lumea
Familia creștină — baza societății.
Biserica șl democrația.
15. —Apicultura.
Știință și credință. IM p--
Tot ca urme ale războiului, este și faptul împuținării Rolul femeiei după evanghelie.
stupăritului. Se observă mici începuturi făcute chiar de preoții ■
M. Parfin-Cucuteni, C. Botez-Ostopceni, A. lancu-Cernești, c- Credința.
A. lancu-Cernești,
Ungureanu-Sulița, V. Hrușcă-Hulub, V. Honciuc-Guranda C.
schitul Ispitele. l!1
i! Guranda, ș. a. Munca în -creștinism.
folosul împroprietăririi actuale, ș. m. a.
Proprietatea și L‘ da toată atențiunea acestor cercuri

£
Anul acesta se observă o înmulțire a stupilor. 1
ii 16. —Biblioteci parohiale șt personale ale preoților.
Vom insista a se
spre a fi de real folos.
! După evacuare a reînceput aproape la toate parohiile 18.—Școli secundare. lai din plășile Sulița și Ștefănești,
refacerea bibliotecilor, căci toate au fost răvășite în timpul .. .* religia
izii unice lunde !* și
războiului. au fost In circ. II formată num;
nu avem școli secundare decât gimna:
 126
Apostolat social ț reflexul lucrării arhierești 127

chiar alte materii sunt predate de parohi La

este preotul V. Simion. Ripiceni director
19.—Cooperative și bănci populare.
Aproape m fiecare sat sunt cooperative și bănci populare.
Acestea au luat ființă în cele mai multe cazuri din inițiativa
I clerului deaceia la multe unități preoții sunt președinți, vice
președinți, casieri, cenzori, sau membri în comitet.
Se observă însă că mulți dintre cei ce sunt președinți
■'i datorită cotelor de alimente ce s’au distribuit prin cooperative
și bănci, au dat naștere la suspiciuni, fiind cote mici și ne­
căjiți mulți. Deaceea se recomandă ca preoții să fie în mijlo­
.' i* cul comitetelor de conducere, dar mai nimerit este să ocupe
posturile de cassieri, cenzori, sau membri în comitete, spre a
sus, se poate constatai că nici un sector din domeniul social
-----neglijat.
al vieții creștine nu ceste a ,
în mod firesc, rezultatele obținute prezintă succese dar și
scăderi. Ceeace interesează, în această expunere, e că Vlădica
Justinian, ca fost preot de enorie Ia sat și oraș, cunoaște amă­
nunțit cum se desfășoară munca în parohii, știe ce să ceară
dela preoți în cadrul obligațiunilor lor pastorale și poate cân­
tări valoarea rezultatelor obținute. Dispozițiile date dela centre
se întemeează pe realități și nu-s formulate numai pe inven-
-
țiuni biurocratice.
■

nu fi expuși la bănueli. Aceasta mai cu seamă Ia cooperative Sii

— și nu la Băncile populare.
Preoțimea în genere este motorul cooperației. însuși Fe­
derala la Botoșani când a luat ființă, a fost condusă de preo­
țime.
20. Atmosfera religioasă.
Cu toate grelele urmări ale războiului și ale foametei, din
rapoartele clerului reese evident, că în majoritatea parohiilor,
viața religioasă este satisfăcătoare. Frecvența la biserică se
menține. Creștinii văzând și trăind intens greutățile vremurilor
nu uită de biserică, ci acolo își caută liniștea vieții și su-’
portă cu resemnare toate încercările trimise de Dumnezeu.
Mulți dintre preoți afirmă categeric, că suferințele vremurilor
au întărit sentimentul religios și că multă lume creștină a II
luat drumul bisericii pentru salvarea din suferință.
Prea puține cazuri sunt, când preoții afirmă că atmosfera
religioasă este scăzută și că lumea a rărit-o cu biserica.
Acolo unde este frecvența slabă, în cele mai multe cazuri r
preoții sunt de vină, că nu au tactul necesar, spre a prinde
în mrejele bisericii pe toți indiferenții.
tn rezumat: Viața creștină se afirmă cu tărie, preoțimea .
este la datorie, iar suferințele cari încă continuă, vor fi învinse
prin voința lumii și ajutorul Domnului.

Din rapoartele protopopiilor de Botoșani, publicate mai

 1
I

L
CUVÂNTUL ȚINUT CU OCAZIA ADUNARIi
eparhiale
DELA 19 AUGUST 1947

I
/
Prea Sfințite, Prea Cucernici Părinți, Domnilor
Deputati Eparhiali,
1.
f
F
J i'l Cu vie bucurie, salut pe domnii deputați ai
Adunării Eparhiale din Mitropolia Moldovei, întru­
- J / ■- I Ia
=3
1
il! niți pentru prima dată, în sesiune de constituire,
f(:9lw.- /y
5
g,
j pe temeiul nouiei legi de modificare a art. 2, 9 o
și 12 din legea de organizare a bisericii ortodoxe I r
române. E*
H Principiul acestei legi pentru complectarea
t. i* 3

"g.
Adunărilor Eparhiale, descomplectate în timpul ce­
lor 14 ani de funcționare, prin deces, demisii, stră­ a
Z
* mutare de domicilii, pierderea drepturilor electo­
rale, etc., n’a mai fost , cel al alegerii prin votul '•
5o
- 2
universal al credincioșilor majori
* _ __r
din _____ ci . |
Eparhie, -Jxji r:'--’'' ; I
8 cooptarea celor mai buni dintre fiii fruntași ai
Eparhiei, cooptare făcută de o Comisiune compusă
>

din trei persoane: delegatul Chiriarhului. delegatul

I
Ministerului Cultelor și delegatul Adunării Epar­
hiale. Principiul alegerii deputaților Eparhiali în
locurile vacante, prin cooptare, nu este o inovație
II1
ii
a guvernului actual, ci el aparține Consiliului ! "'ii ' ' ' '
Central Bisericesc, care a recomandat Eparhiei ic Ji
d0111!^^68^ 1OCUriIor vacante Prin cooptări, încă
Era și un vechi desiderat
țional Bisericesc de a înlocui al Congresului Na-
corporațiunilor bisericești pe bază de* vot alegerii
principiul univer­
sal, cu numiri, folosindu-se votul universal num ai
 ii'!
IM
■■ ■

ț.

I li I CUVÂNTARE LA ADUNAREA EPARHIALĂ 129

Ifcl pentru corporațiunile parohiale, sau alegerea prin

votul unor delegați al unei corporațiuni mai res-
- transe.
Ultimele alegeri din 1932, pentru Adunările E-
parhiale au deslănțuit patimile politice de așa na­
tură, Xîă însuși patriarhul țării, în cuvântul rostit
la deschiderea Congresului Național Bisericesc,
i eșit din acele alegeri, spunea:
J „In o țară, unde mișcările electorale și pe alte
terene degenerează în patimi și violențe iară pe­
■ :
r reche și in certe regretabile, e greu de sperat că
! ' ‘ se vor putea face în curând alegeri evanghelice.
Și, după modesta mea părere, abuzurile electorale
din Biserică se vor reduce atunci, când fiii Bise­
ricii noastre, care sunt și cetățeni ai țării, nuan­
țați politicește, și mai ales fruntașii vieții publice,
O; se vor desbrăca cu totul de coloritul lor politic,
#>•••' j -a
când vor să intre în corporațiile Bisericii; iar —
F’is întrucât și unii preoți se pretează la abuzuri, —
acestea se ivesc mai ales acolo, unde partidele po­
litice îi folosesc de unelte ale partidului, în care
! ' 11 sunt înscriși".

i
ri i' Pe cât știu eu, Biserica oficială — tocmai spre
a evita bănuiala vreunor părtiniri — a recomandat

•/ •(>' i ■
pretutindenea fruntași de toate nuanțele, sau băr­
bați, care se interesează deaproape de cele bise­
ricești, ori au merite speciale pentru Biserică. Dar
li
if ’

i dacă mentalitatea veche și ■ moravurile cunoscute

se vor menține și în viitor pe terenul bisericesc, 11
va fi necesar a se reduce —la revizia legii și a «! *
statutului — între altele și suprafețele de fricțiune,
( ■ V. î1 simplificând mai multe dispozițiuni, înlocuind cu nu­
miri unele alegeri- împreunate cu frământări ine­
i ■’* li rente peste tot oricărei alegeri și reducan o
8

1
wp •
- 130 APOSTOLAT SOCIAL
ganizarea prin vot universal a corporațiilor bise­
i ricești numai la parohie; iar acolo trimițându-se
delegați de către corporații mai restrânse și com­
puse din membri mai puțin expuși ispitelor lătu­
'? L
ralnice. Căci Biserica nu are nicio lipsă de corpo­
rații ieșite din patimi, adversități și frământări
inutile între fiii ei, care să provoace anchete în­
u .1 delungate, cu osteneli și muncă negativă, ce nu
folosește nimănui; ci de conlucrarea armonică, în
duhul iubirii evanghelice și frățești, pentru a ușura
1 misiunea superioară a Bisericii și organelor sale"..1
1 1
■li 1 ■
Tot Patriarhul țării, cu prilejul deschiderii
Congresului Național Bisericesc în anul 1935, când
s’au sărbătorit 10 ani dela punerea în aplicare a
legii și statutului de organizare a Bisericii Or­
todoxe Române, spunea in cuvântarea sa:
hi. I „Deși un deceniu nu este un period de timp
4: • i i prea mare pentru a aduna toate experiențele și a
aprecia toate efectele unei legiuiri fundamentale
f* noui, totuși organele centrale ale Patriarhiei—având
însărcinarea dela Sf. Sinod — au fixat mai multe
momente din noua lege, care cer o urgentă veri­
$ h ficare ori chiar schimbare. Consiliul central bise­
ricesc prezintă Onor. Congres în texte paralele un
material de studiu, care indică aceste î
Ii atât la lege cât și la statutul ei, și este îndreptări
tare, ca Onor. Congres să instituie r -J aștep-
comisie, care să le examineze, corijeze
gătească un prpiect, care după examinarea lui din
din sânul
partea Sf. Sinod, să fie prezentat organelor le­
gale și competente spre a-1 vota.
1. „în deosebi atragem atenția Onor.
1, Dr. Mlron Cristea, Patriarh al României, Pastorale nfart,
cântări, voi. V, pp. 275-276.
» -*x“
fi
CUVÂNTARE LA ADUNAREA EPARHIALĂ 131
asupra faptului că principiul democrației constitu­
ționale s’a introdus în organizarea Bisericii noa­
stre în o formă mai liberală, decât chiar în orga­
nizația statelor celor mai democratice. In aceste
state există un factor, cu dreptul a dizolva anu­
mite corporațiuni care—vorbind academic —ar fi
abuziv constituite sau ar funcționa anormal. A
trece, în această privință, mai departe decât se cu­
vine, ni se pare riscat tocmai în Biserică, ea care
.! trebuie să accepte și introducă în viața ei numai
lucruri absolut și definitiv probate. în organizația
Bisericii noastre însă, sunt corporații, ca de ex.:
„adunările eparhiale", care sunt curat suverane.
Onor. Congres va constata, când se va ocupa de
asta, dacă această îngrădire e sau nu spre binele
y
Bisericii.
2. „Principiul alegerii unor corporații pe bază
de vot universal a produs fricțiuni, adânc păgubi­
toare pentru pacea și liniștea dintre credincioșii
Bisericii, cari se prezintă și în Biserică, sub forma i:
de grupări adverse chiar îndușmănite, producând
nemulțumiri și fricțiuni, cu urmări ce durează cu
anii. Biserica are lipsă de liniște și pace, nu de
îndușmănirea fiilor prin asemenea alegeri demo­
cratice. Deci aplicarea voturilor pe bază de vot I I
în
ei o
și să nre~
universal trebue păstrată numai pentru parohie" ;
Congresul național bisericesc nu s’a mai întrunit
în sesiune ordinară—ci numai în Colegiul electoral.
Propunerile de modificarea legii de organizare i* 4
a Bisericii Ortodoxe Române, au rămas în cartoane,
urmând să fie rezolvate de viitorul Congres.
Deocamdată, Guvernul actual a venit cu acea
Congres.
’ P ed/c/ * cu- 279-280.
1. Dr. Mlron Cristea, Patriarh al România Op. cit., P-
 132
APOSTOLAT SOCIAL
stă lege-privind: Adunările Eparhiale, C
Național Bisericesc și Colegiul Electoral biseri
Congresul
Tot în această lege, s’a fixat titulatura Mitro- *
-jcesc.
poliei Moldovei, care se va numi numai Mitropolia
Moldooeî, iar fosta Mitropolie a Bucovinei, mutân-
du-se la Suceava, se va numi Mitropolia Sucevei.
Domnilor Deputati,
V’am făcut acest lung expozeu pentru a vă I
înarma cu cunoașterea adevărului asupra princi-
piilor ce stau la baza legii care v’a desemnat ca I
reprezentanți ai comunității credincioșilor din Epar-
hia Mitropoliei Moldovei și să puteți da răspuns
răuvoitorilor care contestă dreptul D-voastră legal
și constituționalitatea bisericească a legii—în baza
căreia s au constituit actualele Adunări Eparhiale,
in toată Biserica Ortodoxă Română.
Eparhiale,
Prea Cucernici Părinți si Domnilor Deputati,
Aș îi poate insuficient, dacă aș rămâne nu-
mai la expunerea strict formală a literii legii și a
faptelor care au determinat această lege-fără să
va amintesc de cele două principii fundamentale
ale legiuirilor bisericești pe baza că
sa funcționeze întreaga conducere a bisericii noa­
je
stre în general și deci și a Eparhiei NoSe
I. Cel al ierarhiei bisericești adică - — • i
că puterea de a învăța, de a jideca șiTa gu­
verna Biserica vie, emana dela Hristos si%t a
postoli și trece prin darul hirotonisirii ■
rarhilor și dela ei, în o anumită măsurs ^Pia
lălăit cler, și ’a’ la cela’ \
II. Principiul constituțional al democrat’
dincioșilor majori reprezentați prin D-voastr
Aceste două principii, cari, la prima \
vedere
CUVÂNTARE LA ADUNAREA EPARHIALĂ 133
par ca doi poli opuși, nu-i ușor a le împăca. Cre­
II
dem însă, că, în măsura în care ținta preocupărilor
noastre, a celor chemați să conducem și să sus­
ținem Biserica moldoveană, este exclusiv binele
obștesc al comunității Eparhiei noastre, conlu­
crarea armonică a clerului cu poporul își va croi
și consolida o albie normală, cum a mai fost în
I veacurile de glorie ale Bisericii și cum este deja
în alte părți.
j
Prea Cucernici Părinți și Domnilor Deputata
Avem a rezolva împreună următoarele nevoi rl
ale eparhiei: rl
i
!
a) Refacerea bisericilor dărâmate.
b) Problema stilismului și sectelor.
c) Organizarea administrației Eparhiei,
ir
1
Dacă toți vom lucra cu forțe unite, atât în
| rezolvirea treburilor administrative cât și în mij­
locul poporului, vom putea câștiga obștea întreagă
pentru Biserică și vom înălța Biserica, prefăcân-
du-o în forță vie, activă și luminată pentru binele
neamului și al Patriei.
Deci Prea Cucernici Părinți și d-lor Deputați:
b
„Ca fii ai luminii să umblați răscumpărând vremea, ■
căci zilele grele sunt“ pentru munca ce vă așteaptă.
Declar deschisă Adunarea Eparhială.
I
|
: i
i4
*
I
z

ALESE PREȚUIRI PENTRU PREA SFINȚITUL JUSTINIAN1.
Valoarea personală a P. S. Justinian l-a impus atenției
marelui cărturar al ortodoxiei, înalt Prea Sfințitului Mitropolit
Irineu, fapt care l-a promovat la treapta arhieriei. Aprecierile
I. P. S. Mitropolit Irineu le-am înserat la începutul prezentului
volum omagial. Dar chiar la retragerea din scaunul de mitro­
polit, din pricina bătrânețe! și a șubrezeniei fizice, înalt Prea'
Sfințitul Mitropolit Irineu și-la exprimat dorința, în
demisie, ca în locul înalt Prea Sfinției Sale să fie succesor
Prea Sfințitului Justinian.
Iată ce scrie, în această privință, savantul
„Ca succesor la scaunul vacant de
cererea de
mand, cu toată căldura, pe P. S. Justinian
NICODIM
Patriarhul României
înalt Prea Sfințitului Justlnian
Locotenent de Mitropolit al Eparhiei Mitropoliei Moldovei-Iași .
DIPLOMĂ DE CTITOR
Pentru dragostea și interesul ce Vi l-ați arătat, de
îndată ce ați luat conducerea efectivă ca locotenent de
Mitropolit al Moldovei, de a vizita, cerceta și constata
starea lucrărilor dela biserica parohială în construcție:
„Sf. Ierarh Nicolae", din comuna Pipirig județul Neamț;
pentru entuziasmul ce Vi l-a produs în suflet acest sfânt
III ■ JI

li’
locaș, numit cu adevărat „Catedrala Munților" prin măreția
tul meu elev și ucenic, cunoscându-1 ca pe un Mitropolit;
Mitropolit reco- ei și înfățișarea splendidă a arhitecturei și artei cu care
toimc, muncitor și foarte bun gospodar. Prea
Vas,uianu, fos. s’au executat până în prezent toate lucrările; pentru fă­
pe langa ca va reface Mitropolia Moldovei < găduința solemnă ce Ne-ați făcut de a contribui alături de
ciuiule pricinuite de războiu, se va îngriji si de < ’ des-
bărbat
Sfintia Sa Noi cu stăruință a se aduna fonduri și materiale până la
mea, a unui bătrân mitropolit, care a Sa? atltea terminarea definitivă și grija de a se aranja ca în această
de preoți de pe băncile Universității4* duPă strică-
biserică primul slujitor ca preot să fie scumpul Nostru ne­
77 s^uația

„„«xrrsx p î’p* ki~-r

p“>?, '»b—
»"«» “ -J serii
pot Paul V. Munteanu, student teolog anul III; —
Mărturisim satisfacția și mulțămirea Noastră prin a-
ceastă diplomă de ctitor ce V’o oferim ca un semn de deo­
I
corabia Bisericii moldovene.
Nu mai pre jos este si nrefnî». ,
Patriarh Nicodim arătată Prea Sfințitul»-
P0ate scoate la liman
^rea Sfințituri
plomei de ctitor, pe care Înalt Prea Sfinți US^an’ Textul di-
sebită și frățească dragoste în Domnul, de mare prețuire
pentru alesele calități cu care Dumnezeu V’a înzestrat și
pentru aducerea aminte a împlinirii gândurilor bune pentru
biserica aceasta, ca și pentru tot. norodul, cu binecredin-
I I
Sfințitului Justinian, relevează cmitățUe ta °4acord^ ^rea
ciosul cler al Eparhiei Mitropoliei Moldovei, unde cu dc- ț
catului ierarh. Iată conținutul diplomei- n^ru*ui» dar încer- rul lui Dumnezeu sunteți rânduit a păstori.
Dată în reședința Noastră de vară dela Sf. Mănăstire
Neamțu, astăzi 14 Septemvrie 1947.
f NICODIM
Patriarhul României

L Omagiu, pp. 103_I04

( I*
-
 i

LUPTA POPORULUI GREC PENTRU PACE,

LIBERTATE ȘI INDEPENDENȚĂ

A renunța cineva la libertatea sa, înseamnă

i renunța la însușirea sa de om, la viața sa de
)opor, la drepturile umanității, chiar la datoriile
ale. • 1
Lupta poporului grec pentru libertate, ca și .1
upta tuturor popoarelor, este o datorie impusă de 1
nvățătura lui Hristos și practicată permanent de AL moldovei ■I
biserica Ortodoxă care a luat parte prin slujitorii ț^lROPO111
ți, în toate vremurile, la lupta popoarelor pentru Cuvântâri, etc. \
Pastorale,
ibertate.
Mă adresez în special poporului grec, cu K
cuvintele Sî. Ap. Pavel: „Fraților, voi ați fost *
hemați la libertate". (Galateni, V, 13). Hristos ne-a ■

sbăvit ca să fim liberi. Rămâneți dar tari și nu

ă plecați iarăși sub jugul robiei". (Galateni, V. 1).
Publicat in ziarul Universul, Nn 246/947.
îl i

li
 1
■f- <

q
LUPTA POPORULUI GREC PENTRU PACE,
LIBERTATE ȘI INDEPENDENȚĂ

A renunța cineva la libertatea sa, înseamnă

a renunța la însușirea sa de om, la viața sa de
popor, la drepturile umanității, chiar la datoriile l'li
sale.
Lupta poporului grec pentru libertate, ca și
lupta tuturor popoarelor, este o datorie impusă de ii ■
învățătura lui Hristos și practicată permanent de
Biserica Ortodoxă care a luat parte prin slujitorii
I ei, în toate vremurile, la lupta popoarelor pentru
libertate.
MITROPOLIT AL MOLDOVEI
Pastorale, Cuvântări, etc.
Mă adresez în special poporului grec, cu
cuvintele Sf. Ap. Pavel: „Fraților, voi ați fost
/1
V chemați la libertate". (Galateni, V, 13). Hristos ne-a .d
j
isbăvit ca să fim liberi. Rămâneți dar tari și nu
vă plecați iarăși sub jugul robiei". (Galateni, V. 1).
Publicat în ziarul Universul, Nr. 246/947. iii
/ 1

■11

I
 CUVÂNTAREA ROSTITĂ IN MARELE COLEGIU ELECTORAL
LA ALEGEREA CA MITROPOLIT AL MOLDOVEI
s-
S1
IN ZIUA DE 19 NOEMVRIE 1947

înalt Prea Sfințite, Domnule Prim Ministru,

Mărit Colegiu, -

Cu adâncă emoție și vie recunoștință întâm­ nl

’4 K
pin chemarea ce mi se face de către clerul și po­
D
porul român, atât de strălucit reprezentat în
acest măreț Colegiu bisericesc, prin Guvernul țării,
prin Sinodul Bisericii Române, prin Parlamentarii
Moldovei voevodului Ștefan cel Mare, prin aleșii
tuturor eparhiilor din țară, prin aleșii clerului și
IB I
*
credincioșilor Mitropoliei Moldovei și prin condu­
cătorii celor mai mari instituții de cultură ale tării
y "I
, noastre. •
Ingăduiți-mi, vă rog, ca încercând a-mi stăpâni li i
emoția puternică din aceste clipe, să dau grai sim-
țămintelor mele, atât cât o inimă viu mișcată o
poate îngădui în fata votului — aproape unanim—
al dvs., care mă onorează, dar în același timp pro­
. Ii
fund mă îngrijorează. . i
Mă onorează, fiindcă în vremuri de adâncă
prefacere socială, mă trimiteți în a doua Capitală
a Țării, să păstoresc una din cele mai istorice si
Eparhii, unde au păstorit cei mai de seamă Mi-
tropoliți, începând cu Teoctist sfetnicul lui Ștefan
cel Mare și continuând cu Varlaam colaboratorul
lui Vasile Lupu, Dosoftei mare cărturar și făuritor
de vers moldovenesc, ilacob Stamate, Veniamin h
I
n (

140 APOSTOLAT SOCIAL
Costache, Întemeietorul de școli și instituții tehnice,
losif Naniescu osârduitorul spre mai bine al Bi­
sericii noastre strămoșești și părintele sufletesc al
actualului Patriarh I, P. S. Nicodim, pe care l-a
\ îndrăzni a-ți face rău căci am mult popor credin­
trimis să-și desăvârșească studiile teologice la Cbiev.
Mă onorează fiindcă mă trimiteți în Eparhia
cu cele mai bogate mănăstiri, în care se trăește o
viață duhovnicească și culturală, înșirându-se dela
poala Carpaților și până departe pe șes, schituri
și mănăstiri care alcătuiesc diadema spirituală a
Moldovei. In aceste mănăstiri și schituri, strălu­
cește încă duhul starețului Paisie Velicicovschi,
care, vreme de 31 ani, a răscolit țara Moldovei cu
ucenicii lui, rămânând până astăzi, o pildă vie de
frăție ce a existat și trebue să existe între cele
două popoare vecine: poporul român și popo­
rul rus.
Răsfoind istoria Mitropoliei Moldovei și găsind
atâtea pagini de glorie spirituală înscrise de fap­
tele celor mai de seamă Mitropoliți, votul dvs. mă
îngrijorează, căci puneți o mare și grea răspun­
dere asupra modestelor mele puteri. Pătruns adânc
de această înfricoșată răspundere știu în același
timp că nu voiu putea face nimic fără acela care
trebue să fie modelul nostru de totdeauna adică
fără Domnul nostru lisus Hristos, căci după în­
demnul Apostolului „nu duhul temerii ni i-a dat
nouă Domnul, ci cel al puterii, al dragostei si al
întregei înțelepciuni". (II Timotei I, 7). * Sfânt. „Dar, biserica este și a poporului fiindcă
încurajat de votul Dvs., care-mi grăește ln
drăznește! Toți cei dinaintea ta au îndrăznit și cu
ajutorul celui de sus au biruit. Fă și tu ca ei Si
vei avea isbânda lor", îmbărbătat și de cuvintele
ce le-a zis Domnul în vis Apostolului Pavei n*
nrV'
”7=
k-* ie.—.
H ;
CUVÂNTARE LA ALEGEREA CA MITROPOLIT 141
i-
ti
când se afla la Corinteni: „Nu te teme ci vorbește
și nu tăcea căci eu sunt cu tine și nimeni nu va
cios în cetatea aceasta" (Fapte XVIII, 9-10), pă­ i
șesc cu toată încrederea în puterea și ajutorul lui u
Dumnezeu și având sprijinul D-vs. răspund cu cu­
vintele aceluiași Apostol: „Dacă în sulul cărții scris ph ■
este pentru mine ca să fac voia Ta Dumnezeule,
iată viu"; „iată viu să fac voia ta" (Evrei X, 7,9).
Primesc deci însărcinarea grea pe care mi-o
încredințați astăzi, ca pe o poruncă de sus. Și o
primesc cu nădejdea mai ales că dându-mi-se pri­
lejul să-mi continui mai temeinic munca mea în
Eparhia unde am activat doi ani, interpretând vo­
tul Dvs., ca pe o chemare a lui Dumnezeu după
■
dictonul: vox populi vox Dei, țin odată mai mult ■
să vă asigur că după cuvântul Apostolului: mă
voiu face tuturor toate ca cel puțin pe unii să-i îl
dobândesc.
Ținând seama de împrejurările speciale în care
se găsește Moldova, după un război atât de nimi­
ii
citor, după doi ani de lipsuri și foamete, activita­
tea noastră va fi pusă în serviciul reconstrucției
spirituale, morale și materiale a poporului moldo- -
vean.Biserica este a lui Dumnezeu dar și a popo­
rului. Este a lui Dumnezeu fiindcă El a întemeiat-o
prin Fiul Său și o sfințește prin Duhul Său cel -
slujitorii ei sunt chemați să-l lumineze, să-1 mân­
gâie și să-1 povățuiască. In slujba poporului sunt
chemați să stea și spre fericirea lui sunt chemați
să se ostenească. Cu el să sufere, cu el să se
u
K
I
I,
 B
r
I 142
APOSTOLAT SOCIAL_____________________
bucure, cu el să lupte, cu el să învingă sau să cadă" \
CUVÂNTARE LA ALEGEREA CA MITROPOLIT 143
Biserica nucue scumpe înlăuntru
cuprinsăicoane, a patru zi­
I duri,"împodobită ci este o putere
vie care să iasă la aer liber, să cunoască prin for­ ! „Credința strămoșească trebue să devină spri­

I ța ei tot ce-i stă în cale și să se împodobească cu

strălucirea sufletească a credincioșilor ei.
Biserica noastră nu trebue să fie un organism
administrativ sau numai îndeplinătoarea unor for­
jinul de toate zilele ai poporului nostru. Ea trebue
să depășească zidurile bisericilor clădite de om,
să pătrundă în cele mai trufașe palate ca și în
■ cele mai umile colibe și acolo să se sălășluiască
mule rituale, ea trebue să fie un organism de luptă puternic în acea Biserică zidită de Dumnezeu" \
și de misionarism care să cucerească, să întărească adică în inima oamenilor.
și să păstreze sufletele oamenilor în spiritul Evan­ Pe lângă formele de exteriorizare atât de fru­
gheliei Domnului lisus Hristos" 2. v moase și de adânci ale sfintei noastre Biserici
Voiu lupta deci ca Biserica prin slujitorii ei sa ortodoxe, trebuește printr’un apostolat de fiecare
vibreze și sâ fie vie. Să fie pătrunzătoare de suflete, clipă să cucerim cetatea întemeiată în fiecare in­
ludrumătoarea pe calea sfântă a dreptății sociale, divid, în interiorul său intim. „Cu cât preoții vor ■
a ordinei, a credinței fâj a mântuirii umane.
și Sdeci
caiea cuceri astfel sufletul fiecărei parohii, cu atât ei
După cum în trecut împrejurul
. 1 W deci ei roia toata vor vedea răspândindu-se pe întreaga întindere a
viața națională, tot așa astăzi Biserica trebue sa României lumina strălucitoare a bucuriei*, lumina
sprijine tot ce ajută la mântuirea și propășirea orbitoare a binelui obștesc și a umanității.*
Patriei. „Ea nu trebue să rămână închisă în ea i Mulțumesc lui Dumnezeu Cel Atotputernic, care
însăși, ci trebue să pătrundă în viață, unde are de și-a exprimat voia Sa cea sfântă prin conștiințele
jucat marele rol de înfrânare morală și de îndru­ - membrilor Marelui Colegiu, ca să fiu chemat să
mător al credinței celei pravoslavnice"3. I păstoresc aleasa dintre Eparhii, Mitropolia Moldo­
ele Credința și Biserica nu sunt noțiuni din trecut, vei. Voiu căuta să aduc rugăciuni de slavă Celui
ci nu sunt incompatibile cu progresul și știința^ i Atotputernic care mi-a încredințat această grea
sunt necesități ale vieții în ori ce moment, sunt sarcină duhovnicească, de. a răspunde în fața Lui
sprijiniți de sufletul clerului și al credincioșilor din Arhie­
"oare ale progresului sănătos, sunt auxilia-
rele științei. I
nței. i piscopia Iașilor. / w .. .w ,
Nu există nici o îmi aduc aminte cu adânca recunoștința de
in/Sfânta Sc’,î‘xiici
' o deosebire între cele ce citim chemarea ce mi-a făcut-o acum doi am m urmă
Totul e săScriptură
k_ și în cele ce ne învață știința. II I. P S Mitropolit Irineu, marele cărturar al or­
pricepem ce citim în acea neîn^0"citim
”"' todoxiei la Vicariatul dela Mitropolia Moldovei.
carte a vieții.
1. Revista
p. dui
h mărturisesc vie recunoștință și mă voiu stră­
si nână acum, ca munca mea la Mitropolia
2. Ibldei Biserica Ortodoxă Română,
« loidem,
■3 '• p. 342. .
neîntrecută. Xovei să fie Plină de roade.
3. Ibldem, an. LU (1934), p. 215,
încrederea pe care mi-a acordat-o înalt Prea
------ LII (1934), p. 212. fel
|j F

ii
 I
144 APOSTOLAT SOCIAL

Sfințitul Mitropolit Irineu, desemnându-mă ca suc­

O
KH
cesor al I. P. S. Sale la scaunul Moldovei, voiu
căuta să o onorez cu muncă neprecupețită și cu ■

devotament pentru interesele provinciei Moldova. v '■

Aduc vii mulțumiri înalt Prea Fericitului Pa­
triarh Nicodin, continuatorul monahismului în stil
paisian, care deasemeni m'a onorat cu prețuiri
fii •
|j
alese și mi-a acordat toată încrederea de a avea
grijă de patria sa natală: Biserica moldovenească.
Mulțumesc călduros înalt Prea Sfințitului Pre­
/I r'i
I
ședinte, care a prezidat Marele Colegiu și mi-a
adus cuvânt de îndemn și de personală prețuire.
Mulțumesc tuturor membrilor din măritul Cole­
giu și mai ales înaltelor fețe bisericești, care și-au li
-
: : is
1
liii
îndreptat votul către modesta mea persoană, asi-
gurându-i că mă voiu osteni să fiu la înălțimea
nădejdiilor ce și-au pus în mine.
Aduc mulțumiri marei majorități a poporului
rom u, plugărimii, din rândul cărora m’am ridicat
| fw
11
I
â
II
l|. I$
Kjl
și o asigur că voiu căuta să o ajut din toate puterile Si. ,!
me eMSu8e r*dice lumină și la un trai mai bun. *
Vf.linîlU tun?es°’ respectuos, onoratului Guvern în
trn JnorV’ Prim Ministru Df- Petru Groza, pen- Wi
hinr» nOnterex °e mi'° aCOrdă « asigur Că VOiU
SDOr S™ bmele ?i. pr°Pă?irea Tării cu mai mult
i - - Fi■ i
- «I in
I• î
ji t
; • !
răvășită dp atft muncit Până acum în Moldova cea’ V- 'V • S - ". 1
SXSS!'fchl,,*rt“6,“' V v ,4- ‘ Ji’kl
K
Voiu căuta să întrețin < ’
cele mai perfecte și sin-
cere legături cu toate bisericile
' “‘.l’.j ortodoxe și voiu
H
lupta pentru înflorirea
’ întărește popoarele. ortodoxiei care zidește și li i-
Așa să-mi ajute Dumnezeu 1

1U ’ .
 ’l

CUVÂNTAREA ROSTITA LA ÎNVESTITURA CA

ț MITROPOLIT AL MOLDOVEI
•r |
Primirea cârjei de arhipăstor al Mitropoliei Moldovei a
■ .
avut loc în ziua de 22 Dechemvrie 1947, Ia solemnitatea tra­
p ; dițională luând parte pe lângă membrii Guvernului și delegați

jl I reprezentativi ai lașilor. Cu prilejul învestituirii s’a rostit ur­

mătoarea cuvântare:

p : Din mila lui Dumnezeu și cu vrerea clerului

și poporului Bisericii Ortodoxe Române, reprezen­
tată atât de măreț în marele Colegiu Bisericesc,
"I" prin: Guvernul țării, Sinodul Bisericii Ortodoxe
Române, Parlamentarii Moldovei lui Ștefan cel
I i Mare, reprezentanții clerului și poporului drept
■ ’f

i credincios din întreaga țară și din Arhiepiscopia

lașilor, am fost chemat în înalta demnitate de Mi­
tropolit al Moldovei.
Călăuzindu-mă în toată viața mea de învăță­
mintele Sfintei Scripturi; cu adâncă recunoștință
primesc cârja mitropolitană, făgăduind că mă voiu
sârgui să o port cu aceiași vrednicie cu care au
purtat-o iluștrii mei înaintași: Teoctist, sfetnicul
marelui Ștefan, Varlaam, cărturarul și colabora­
torul lui Vasile Lupu, Dosoftei, creatorul de vers
moldovenesc, Veniamin întemeietorul de școli și
K ■ V iu losif Naniescu cel milostiv.
Acum, când România este chemată la o altă
f viață, Biserica trebue să fie aceea care în primul
rând să priceapă năzuințele și de azi și de mâine,
i să le întărească și să le sporească cu un complet
Și desăvârșit patriotism.
ț R
 I—
147

146 APOSTOLAT SOCIAL

CUVÂNTARE
LA ÎNVESTITURA

virtutea misiunii sale de a se

sili să îacă mai u- i'
sunt și îii 1U1
Problema sufletului uman, raportată la exis­ șoară această viață fiilor ei, care
K
tenta lui terestră, include un complex de aspecte,
căruia nu-i sunt străine niciuna din coordonatele
O acțiune a Bisericii, organizată sau cel puțin
Dumnezeu.
\ concertată universal, ar fi idealul pentru întregirea
li
existenței fizice, sociale, economice și politice, pre­
cum și acelea ce privesc cultura și manifestările
acțiunii factorilor politici, sociali și economici. In
stare de diviziune a Bisericilor ortodoxe, ar în­
p
spirituale. Ea se rezolvă diferit dela o epocă la alta, semna totuși o vină în plus să ne mai întrebăm
in raport cu condițiunile imprimate vieții de către cine să facă chemarea sau cine să înceapă mai în­
$
factorii istoriei, căpătând aspectul actualității, deși tâi. Sâ pornească fiecare de acolo unde se află,
de obiciu, aceste cerințe nu sunt incidentale, ci an­ neîntârziat, dela parohie până la eparhie, întrun
gajând viața in curs de generații și de perioade iureș în care imperativul vremii să încoloneze pe lt
întregi. toți păstorii bisericilor la munca pentru întemeierea I
Actualitatea rezultă în general sub forma unei împărăției cerurilor pe pământ, în care trebuesc
necesități, a unui interes sau a unui postulat al întâlnite toate popoarele, în frăție și în dragos e,
momentului determinat de fluxul evenimentelor pentru mântuirea sufletelor și o conviețuire pașnica.
sau proceselor sociale. Nu ar fi oare păcat ca atâta sânge curs și
Adeseori, teologia populară a avut să circum­ noian de suferințe ce a umplut anii din u™a’
scrie misiunea Bisericii strict la viața religioasă,
înțeleasă ca o adâncire contemplativ mistică numai
rămână doar o simplă ispășire a unor
catului, fără să poată însemna și o jertfa pen
un H
prin practicarea ritualului. mai Sbine
’a spus adeseori șiomeniri?
al îndureratei cu drept cuvânt c Hri
Misiunea Bisericii este, însă, să nu divizeze
viața și pe oameni în ei înșiși, ci să confere un
sens divin, intereselor pământești, armonizând pe
om în el însuși și cu semenii săi, prin întâlnirea
I
I
stos a fost cel mai mare reformator țd omen
însă a căutat în primul rând sa schimbe și*^. n11 •
tuturor in același patrimoniu unificator, care este
Hristos.
formeze sufletul omului, știind ca
lăuntrice urmează dela sine, și
reforme adinfost
Creștinismul
celelalte și este in Primul
afară.-
g toate
rână to­
• ul rând
li ■..
I
f
| afară»*
Omenește vorbind, nevoile acute ale ceasului
de față, pot îi enunțate sub numiri diferite, ca:
—
vărășia in iamul
inimilor
telor făcute
a fost Șjzes
și socializarea
pe baza
e a ,
și a respectulm.
legii iubiriiTOlunta
i< t

legii iubirii și a 1 - - .. I'

desființare de privilegii, înlăturarea nedreptăților
sociale, îmbunătățirea standardului general al vieții reciproc. Hristos
menilor, fără ap
nicio propovăduit
ropovSdude
deosebire it unire
rasă, d a
pe plan economic, pacificarea până la suprimare de clasă socială, în marea frățietate a familie
de frontiere și federalizare pe plan politic interna­ nirii și socia‘
țional și așa mai departe. Oricât de uman și de Știne universale, știind că în urma
vremelnic ar părea caracterul acestor teze, Biserica
este obligată să fie prezentă în soluționarea lor, în

148
^2?ȚOLAT SOCIAL
Uzării interne a oamenilor, socializarea bunurilor
materiale este o chestiune secundară și cât se poate
de secundară, încât, „mulțimea celor ce au crezut
avea un singur suflet și o singură inimă" — spun
Faptele Apostolilor cap. IV, verset 32 — „și niciunul
nu zicea că din averile sale este ceva al său, ci
toate le aveau de obște".
In vederea realizării acestei mărețe reforme
/ poruncă, peste neamuri și peste veacuri, cerând ca
lăuntrice, cu caracter social și economic, Hristos
s’a adresat deopotrivă pescarilor depe marginile
.lacurilor și mărilor, păstorilor depe crestele mun­
ților, lucrătorilor din largul ogoarelor, învățătorilor
din jurul templelor și sinagogilor, bogățiior nemi-
lostivi, tinerilor risipitori și săracilor lipsiți de hrana
de toate zilele, chemându-i pe toți la înfrățire, la
iubirea și ajutorarea reciprocă într’o trăire comună
ideală, unde: „nimeni nu era lipsit între ei, căci
toți câți aveau țarini sau case le vindeau și adu­
când prețul celor vândute, îl puneau la picioarele
aapostolilor
Postoiiior și se da fiecăruia după cum aveau tre­
buință". (Fapt. Apost. IV, 34—35).
Față de stăruințele și eforturile, pe care le fac
astăzi toți conducătorii popoarelor, pentru alinarea
durerilor și vindecarea tuturor rănilor provocate de '
războiu, Biserica lui Hristos are marea datorie de
a îi permanent'mobilizată la munca uriașă de re­
facerea omenirii. Ajutorarea sinistraților, a vădu­
velor, a bătrânilor, creșterea orfanilor, sprijinul in-
irmilor de războiu, mângâerea celor îndurerați, etc«
sunt probleme dela a căror rezolvare Biserica nu
se poate da înapoi, fără consecințe grave pentru
viitorul ei Ea trebue să facă, în împrejurările ac­
tuale.toate jertfele materiale și toate strădaniile
posibile pentru a ajuta în mod real și efectiv re-
■MM
CUVÂNTARE LA ÎNVESTITURĂ
11
149
facerea vieții omenești. Numai în felul acesta se
dovedește o instituție vie, care prin jertfe și muncă
își justifică dreptul la viață.
Testamentul acestor îndatoriri a fost transmis
de Mântuitorul tuturor urmașilor Săi. El ne-a dat
I
I
cei flămânzi să fie hrăniți, cei însetați să fie adă-
pați, cei străini să fie bine primiți, cei goi să fie
îmbrăcați, cei bolnavi să fie cercetați, cei din în­ I
chisori să fie căutați și ajutați. (Mat. XXV, 35—46).
Biserica lui Hristos și în deosebi cea ortodoxă
este o Biserică îngăduitoare, o Biserică a bunătății,
a milei și a păcii.
1
Iată deci, convingerea noastră despre datoria
socială și programul binefacerilor pe care Biserica
e datoare să le îndeplinească în mijlocul sbuciu-
mului și îndureratei omeniri de astăzi.
In lumina acestui postulat al vremii de azi,
când noi cei cu Domnul în suflet, după pilda Apo­ I
stolatului Pavel, „nu mai suntem ai îndoelii spre
pieire, ci suntem ai credinții celei noui spre câș­
tigare de suflet și refacerea lumii" (Evrei X, 39),
H
înțeleg să-mi îndeplinesc ca și până acum, cu sfin­
țenie și devotament, față de Biserica și Neamul meu,
misiunea, la granița de Răsărit a scumpei noastre
Țări graniță unde nu se- vor mai ridica zidurile și
cazematele ucigătoare ale vrajbei, ci punți de prie­
tenie și pace trainică între popoarele celor două r
Biserici surori întru ortodoxie» ’
1 pentru bibliografie v. revista Păstorul Ortodox, au. XXVI (1045),
nr 1-3 P- 4'7; ^euista Teologică, an. XXXVI (1946), pp. 92-6.
 CUVÂNT LA INSTALARE .151

Domniilor Lor, unii dintre dânșii ca reprezentanții

CUVÂNTARE RCa—h LA INSTALAREA CA MITROPOLIT ei, alții ca soli ai Olteniei.
AL MOLDOVEI IN ZIUA DE 28 DECHEMVRIE 1948 Ce simbolică participare! Ce frumoasă pildă
- • EI iN Z[Ua
de înfrățire ! Moldova, lașul culturii tradiționale,
Domnilor Miniștrii, Prea Sfinfitilor
Onorate autorități, Iubiți prieteni, Prea sunt încăodatâ un prilej de înălțare și de unitate
$i Prea Cuoioși Părinți, Prea Cuvioase Mc sufletească. Delegați din toată țara participă ia
lubifii mei fii duhovnicești, Episcopi, acest praznic duhovnicesc.
- j^rea Cucernici Vă rog, Domnilor Miniștrii, să împărtășiți
In momentul când am pășit tn
mitropolitan al Moldovei, cu inima . -'aici Starețe, Onoratului Guvern, încredințarea că voiu lucra cu
slavă lui Dumnezeu pentru marea devotament la acest Altar al Patriei demo­
■eptele scaunului crate, cârmuind cu înțelepciune și îndrumând pă­
m’a învrednicit, chemându-mă ca .
al Moldovei lui Ștefan cel Mare, smerită, f dând rintește poporul încredințat păstoriei mele.
cinste de care Prin înfăptuirile din câmpul reconstrucției și
ochilor minții mele a trecut întregul părinte spiritual
ierarhi iluștri, care au păstorit țara prin roadele spirituale ce vor urma, ce vor trebui
a pe dinaintea să urmeze, și cât mai curând cu putință în Moldova,
pe acest scaun. au
Încredințat că proverbiala lor 1 sobor de vom dovedi nu numai recunoștința, ci și că am bine
mărețele lor fapte imi vor îi pildă Moldovei de
<*juior, în meritat încrederea și dragostea D-voastră de astăzi.
urmarea grelei misiuni ce mi-au lăsat, primesc să Mulțumesc cu căldură sufletească Prea Sfinți-
greleilor
le fiu urmașul misiuni
în acest istoric scaunînțelepciune
— în careși ților Episcopi ai Moldovei, pentru frățeasca bucurie
urmașul lor
I am fost 2 întărit
întărit de
det înGuvernul
i și
Țării, prin ajutor,
Decretulin ce-mi fac de a participa la înscăunarea mea, cât
și Diploma ce s’au G citit, cum și de. Sfântul Sinod, și pentru osteneala și rugăciunile înălțate către
prin gramata s’au uvk
cepatriarhală. Scaun — Cel Atotputernic cu prilejul înscăunării.
citit, Prin £
a patriarh
Prea mărind Dumnezeu, țin să
pe hală. mulțumesc Rog pe Părintele Director al Sfântului Sinod
i mărind pe 1 Domnilor Miniștri
cu vie recunoștință ^ântm Stanciu să transmită înalt Prea Sfințitului Patriarh Nicodim
Stoian șirecunoștință *. Dum — pentru bucuria și
Octav Livezeanu viile mele mulțumiri pentru părinteștele cuvinte
și Octav Livt
cinstea ce îmi fac de aDomnilor - -
lua parte las< această zi de îndemn și prețuire din gramata patriarhală și
de ce îmi
’ j sărbătoareimidin xuivezeanu
fac viața
de amea, lua ca și pentru frumoa- să-l încredințeze că voiu predica dreapta credință
- ’j cuvinte
sele oarecedin v ’ , rostit.
mi-au și că voiu păstori cu iubire și evlavie, în adevăr
°
Sunt j ce mi-au
de mulțumit
deosebit de —’ că vechii mei prie- și dreptate, păzind legea și cinstind dregătoriile.
(enii, de ' Ca un semn de aleasă prețuire și înaltă cinstire
azi fruntași între fruntașii vieții
•itice, cinstesc înscăunarea mea cu ce-i port — îl asigur personal că voiu urma cu
lealitate munca Sa în Moldova, și în deosebi, cu
noastre po- aiutorul clerului moldovean - îi voiu continua lu-
participarea nrârile si strădania la „Catedrala Munților“, ctitoria
St Prea Sfinției Sale.

—
 I

152

Țiu să mulțumesc cu recunoștință și din toată CUVÂNTARE LA INSTALARE

i oima, înalților demnitari veniți dela București,
Jinima, 153
Domnului General Precup, președintele comitetului
de organizarea serbărilor, Domnului Prefect al Hristos către ucenicii care se trudiseră o noapte
Jud. Iași, Domnului Primar al Municipiului, înalților întreagă fără să prindă nimic. Și prin ucenici, ,
sfatul poruncă se dădea tuturor slujitorilor Bise­
Conducători ai Armatei, ai celorlalte Culte din Iași, ricii din toate timpurile — și deci nouă. Să ieșim
ai învățământului Universitar, Secundar și Primar, adică dintre zidurile Bisericii văzute și să mergem
cinstiților oaspeți din Moldova, cucernicului nostru în largul vieții și să lucrăm în adâncul ei spre
cler și popor dreptcrediucios, adunat in număr bogată rodire. Obiectul misiunii noastre este omul,
așa de mare, pentru bucuria și căldura cu care temelia patriei și a societății.
au întâmpinat venirea mea la această Mitropolie. Formarea și înălțarea omului condiționează
meacelami se arată cu atâta
încrederea și iubirea, îmbunătățirea tuturor celorlalte realități ale vieții
ce mi mine un viu și
dărnicie de suflet, vor fi pentru omenești, căci în fiecare om sălășluește o lume, o
vor fi pentru patrie, o umanitate.
continuu îndemn la la muncă
r- și datorie, spre a
putea răspunde cu toată muncă și
vrednicia acestei mari întruparea lui Hristos, a cărui naștere am prăz-
încrederi și iubiri. cu toată vrednicia nuit-o zilele acestea, are un înțeles mult mai adânc
Mulțumirii c decât suntem obișnuiți să-l privim. In formula Evan­
calde și recunoscăto. gheliei după Sf. loan: „și Cuvântul trup s’a făcut"
aș vrea să adaug Ilcr pentru
—x- j C]eru] >are ce vă aduc,
hal al Eparhiei, c parohial și mona- stă începutul schimbării lumii aceștia. Logosul a
cum și pentru
dincios al Mitropoliei ’’
—"J Moldovei poporul dreptere- fost în lume dela întemeierea ei. Logosul a fost
.«lumina lumii" și deci „o lumină a oamenilor ,
r
grăitoare despre crezul și — câteva cuvinte
în legătură cu misiunea ce convingerile ce avem chiar în epoca întunecoasă dinaintea întrupării.
slujitori ai lui Dumnezeu avem de îndeplinit ca Schimbarea omului nu s’a săvârșit Pe..°
făpturile Sale. puși în slujba oamenilor, abstractă, ci pe calea concretă a întrupării F uiui h'
lui Dumnezeu în carne și oase—care aduce m i
Biserica este tot mai — vuemată - de vre­ L
muri și de oameni - să purifice,mult chemată — și să
să înoiască o nouă creațiune a omului, așa cum a ~ ână
In stare paradisiaeă și cum va trebui *
înnobileze viața omenească
omenească;; săsă aducă în viața so- pentru totdeauna. lisus Hristos este u .^eaJ
- cială și în viața poporului duhul păcii și al înfră- Adam, creatorul unei umanități noui 1
țirei, duhul servirei și al jertfelniciei, propovăduind 7 2
dreptatea și omenia tuturor, muncă pașnică, cinste
al omului celui nou. Formarea omu tact vjU 1*5
Proces numai doctrinar, abstract, ci întrupat( . jȘ 4
și ordine ; este chemată să împuternicească sufletul experimentat cu realitatea unui * f, I
românesc cu tăria iubirei, a solidarității și a uni-

O
rei. „Trageți (luntrea) în adânc și vă aruncați
mrejele spre pescuire . (LucaV, 4) — grăia Domnul îi un apostol al lui lisus Hristos. 0^ jn
rație părăsită, însemnează o g
 M

ir—

154 APOSTOLAT SOCIAL

bălării, prada duhului celui rău. Strigătul omenirii

după o lume nouă este în fond strigătul omenirii
căzute între tâlhari, după Samarineanul ei izbăvitor.
Sfântul Apostol Pavel ne spune că „suntem LA NAȘTEREA LUI HRISTOS 1 î
colaboratorii lui Dumnezeu" (I Corint. III, 9). Nu Venirea Mântuitorului în chip de om însemna
ne putem socoti „colaboratorii lui Dumnezeu" și ștergerea robiei păcatului, înscăunarea dreptății în
nici Samarineanul isbăvitor al omenirei, atâta vreme lume și împăcarea Creatorului cu creaturile sale.
cât nu ne străduim pentru creierea unei lumi noi,
a unui om nou.
Fiul omului avea să restaureze demnitatea omu­
poziția lui dela
lui înRestaurarea omului creație.
în demnitatea lui origi-
B
Nu poate fi o societate fericită cu oameni ro­
biți, exploatați, învrăjbiți! mărturii puternice, în văzul în-
Vă chem, Prea Cucernici Părinți, la o muncă nară se__făcea, *cu' vremii, prin cei trei Magi
fără preget în scopul făuririi omului social, al păcii, tregii Răsărit, Știința planul de' restaurare ai
omeniri. confirma
al dragostei, al cinstei și al muncii. dela 1___ 7,
i
' Opera pe care țintim să o realizăm — este cazul omului.
Bunurile de
i mare preț, in care-și pun nădej
oamenii veacului acestuia, ca aur»
L
să recunoaștem cu toată smerenia — nu este ușoară.
Istoria și experiența ne învață însă că trebue să dea unii din c. fost puse la picioarele Mân-
fim conduși mai degrabă de o puternică năzuință smirnă și tămâie, i aucă în fața mântuirii sufletului
de biruință, de un optimism robust, decât de un —-__________
tuitorului în semnbunuri
c’ rămâne fără glas: .Cad,
scepticism care nu este cel mai bun sfătuitor al c? ar valoare
orice folosi omul de ar dobândi toată lumea, tara
de L_.
propășiri umane. atletul si Dar pierde?’ (Marcu, VIII, 36).
Avem multe de înfăptuit. Ținta noastră de Steaua călăuzitoare a Magilor s a aratat șipas
seamă trebue să fie însă păstorirea spirituală, di- ‘orilor, .care străduiau noaptea cu ^ ‘m^re
In curăția și nevinovăția cuge
riguirea și vindecarea sufletească, luminarea con­ iurul turmei lor’. In curara y - -.„t
- ae acesi
acest oc
semn
_.
I științelor, prin înlăturarea confuziei care domnește I
în lume, împăciuirea oamenilor prin desvoltarea I î
spiritului de solidaritate socială, prin stimularea
sentimentelor nobile și prin desvoltarea dragostei
adân- l*. 4*
i, oe!
de aproapele nostru. tunel îngerul i-a. ,Mz oâ temeti > r tot pop'orul;
că,
-U., spunându-le’. ’
oentru PJcu/un
Laolaltă să pornim, așa dar, ocrotiți de harul ce­ oa [I po ­
s'a n
lui Atotputernic, la zidirea unei lumi mai bune, lume stesc bucuria mare, t Dum^ ezeU (Luca. II, 10).
ca astăzi în Cetatea Dornul'
care să fie cu adevărat demnă de creatorul său" 7
Mântuitor care este Hrisios 1947-
• a) l;evl8ta/ Cronica Hușilor pe luna Marile 1934: , 25 Dechemvrie
XXXVI (1946), Nr. 1—2. 1. In ziarul Op/«<« dln
 156
apostolat SOCIAL

Păstorii, ca reprezentanți t LA NAȘTEREA LUI HRISTOS 157

■ ai niarei c
alergat la staulul turmei lor mmtimi, au
înfășat și culcat în iesle, aș‘ au găsit Pe Prunc să le rășluiască ca să-și adauge sieși prisos și îm­
gerul. așa cum le buibare. Ori, în societatea omenească în care să-
Peste bucuria lor și cea a
! vestise în- lășluește duhul moralei creștine asemenea abuzuri îi
gerilor ce străjuesc înălțimile Magilor, corul în- constituesc păcate grele, ce întinează Biserica Dom­
î
văzduh*. „Slană întru cei de suscerului,
lui D< _cânta în nului lisus Hristos. Nu șe cade a îi nimenea din-,,
tre adevărații creștini ademenit la gândurile bar­ ’i .i
pe pământ pace, între oameni bunănoirel*dumnezeu și bare ale apăsării omului de către semenii săi.
Sfințenia îngerească, știința cea înaltă a Ma­
gilor și nevinovăția poporului se uneau într’o ar­
monie desăvârșită în jurul peșterii în care sălăș-
Astfel s’ar adeveri spusele proorocului Isaia: ,Po*
porul acesta cu buzele mă cinstește, dar cu inima I
departe de mine este*. (Isaia, XXIX, 13)L Nimenea
luia vremelnic Mântuitorul lumii. să nu jinduiască avutul altuia, ci prin muncă
La praznicul Nașterii Domnului, dreptmăritorii cinstită să-și agonisească ce este al său. Căci bo­
noștrii creștini se cuvine să arate bucuria lor găția însușită pe căi necinstite aduce după sine
prin fapte și nu prin cântări și vorbe de desfăț. osânda și disprețul. Nu spune oare Sfânta Scrip­
Numai faptele de trăire și după poruncile Evan­ tură : „ Veniti ooi bogafilor, de plângeți și Dă fân»
gheliei sunt cele mai adânci grăitoare, că omul a guiți de necazurile ce au să Dină asupra noastră.
răspuns cu recunoștință, la mila divină. Altfel totul, Bogăția ooastră a putrezit și hainele noastre le=au F
Ihi.l
înseamnă bucuria zădarnică, care aduce numai mâncat moliile. Aurul vostru și argintul vostru a Iii
pagubă și nici un câștig duhovnicesc.
.Ce folos—-zice Sfânta Carte—de ar zice cineoa,
câ are
ruginit și rugina lor va fi mărturie împotrioa Doa*
stră și ca focul oa mânca trupul nostru comoara
Bl
credința credință dar fapte nu are ? poate oare ce o’a(i strâns pentru zilele cele de apoi* (lacov, V,
sau o aceasta sad mântuiască? Dacă un frate 1-4). Vistieria noastră trebue să fie plină de fapte
iar cinen< sunt goi și n’au hrana de toate zilele^
sora bune, care ne aduc cinstire între oameni și răs­
călzifanâ}a din ooi le=ar zice: hranamergefi cu pace, înff plata în fața scaunului de judecată al Tatălui ce-
si
buintă pentru oă hrăniți, ZlCe:
dar nu merge(i
Ibar da cele de tre» ■ resc. Să ne gândim pururea la faptele săvârșite
dința, daca u trai, ce folos ntJ li^ar ei?
ar auea da Așa și ere» atât de cei trei Magi cât și de tiranul Irod. Magii
17). fapte, ee*5
(lacov, II, 14n—are uoea
zno^*** 2 'ei? Așă au lăsat la picioarele Mântuitorului obiectele cele
Călăuzit de 1 «e sine însuși'. mai de preț, bucurându-se că s’au învrednici s
creștin nu se ~ lumin; vadă venind în lume „Soarele dreptății , pe când
averi în dauna va lăsa iaafifVangheliei, adevăratul împăratul Irod, ca să-și păstreze vistierii e eapu
credința în D celor ademenit de agonisire de șite cu aur și alte obiecte de preț, a ucis mn
drepturilor la umnezeu seT- cei lipsiți de prunci nevinovați. Unii și-au câștigat cinstire pe
viață ale SoarUQcă cu pământ iar celălalt dispreț și osândă. In viața ae
inilor, peSete asupra
car® caută

■
a
 1

158 APOSTOLAT SOCIAL 159

LA NAȘTEREA LUI HRISTOS

toate zilele nu avuția înalță pe om, ci dreptatea cu trecerea acestor sărbători de iarnă, ci el puru­
cinstea și adevărul. rea să fie atent la soarta generațiilor ce se vor
Învățătura Evangheliei a transformat lumea iu
curs de două mii de ani prin aceste două pârghii ridicaSădin
nu mijlocul
încetăm lor.
să dăm ascultare mai marilor
de seamă: a luminii prin credința șt a credința noștri care veghează la buna stare.și prosperare
prin fapte bune. Lucrul evanghelic nu e terminat, a țării, deci a fiecăruia în parte. „Căci cel ce se
împotrivește stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu se
t
ci încă trebuie mult să se adâncească apostolatul
împotrivește, iar cei ce se împotrivesc, singuri își
creștin până când toată omenirea să ajungă la
„conștiința adeoăruluC. atrag osânda". (Romani, XII, 2).
Feriti=oă de faptele trupului. Ele sunt: dcsfrâ*
Dacă Nașterea Domnului, prin obiceiurile le­ narea, necurăfia, aprinderea, ura, uciderile, beția,
gate de ea, reprezintă o sărbătoare a copilăriei și necumpătarea, închinarea la idoli, mânia, desbinâ^
a tinereții, atunci este cazul să promovăm condi­
țiile sociale în care copiii noștri să se desvolte într’o rile șiVăalte asemenea acestora.
atmosferă de sănătate trupească și sufletească. 0-
atrag luare aminte, că cei care fac unele
ca acestea nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.
I
cârmuirea de stat și-a îndreptat toată grija pentru (Gal. V, 19, 21). Ci stăruiți mai mult asupra roa-
ocrotirea copilului. Războiul, cu gravele lui urmări, - . delor duhului, care sunt: iubirea, bucuria, pacea,
apoi seceta și lipsurile de tot felul, au lovit nă- îndelungă răbdare, bunăstarea, milostenia, credința, i*j
praznic lumea copiilor. Vârsta nevinovăției este și blândețea, înfrânarea poftelor. (Gal. V, 22).
împlinind aceste virtuți vom dovedi, prin fapte, i
cea mai șubredă, ea nefiind înarmată împotriva 1a
lipsurilor. Mortalitatea infantilă a devenit un pe­ că am înțeles actul Proniei divine prin care a tri­
mis în lume pe Domnul nostru lisus Hristos a cărui 4
ricol național.
Deaceia se impune ca toată strădania noastră
a tuturor să fie îndreptată spre grija ocrotirii co­ ' naștere o prăznuim. :•
piilor, ascultând astfel de porunca Mântuitorului,
care zice: „Lăsa ti pe copii să oină la Mine și
I
I opriți, căci unora ca acestora le este împărăția lui
I
Dumnezeu* (Luca, XVIII, 16).
Să ne plecăm urechile la glasurile copiu° copiU°r
e vin să ne colinde la ferești, aducându-ne
~
vestea întrupării Domnului, să-i xprimiml cu brațele
deschise și mânele pline de daruri. Să răspundem
poruncilor Evangheliei și unor frumoase
astfel j de creștinească ospitalitate. Dar cugetul
tradiții sâ nu se abată dela grija copiilor odată
nostru,

PE DRUMUL IZBĂVIRII >
In prag de an nou, pe treapta care leagă cele
Împlinite de cele ce vor trebui să se împlinească,
Biserica are datoria să-și arunce privirile înainte,
să-și fixeze drumul pe care va merge și să-și cu­
noască lucrurile pe care este chemată să le să­
vârșească.
Poporul drept credincios așteaptă din partea
Bisericii îndrumare și cârmuire, sprijin sufletesc
și permanentă slujire a idealurilor sale. Clerul or­
todox, dornic să-și împlinească fără preget misi­
unea, trebue ajutat de către ierarhia superioară
să meargă pe drumul cel drept, sase ferească de
rătăcirile trecutului și să lumineze mulțimile cu
lumina adevărului veșnic și a dreptății.
Biserica este tot mai mult chemată de vremuri
și de oameni să purifice, să înoiască și să înnobi­
leze viața omenească; să aducă în viața poporului
duhul păcii, al înfrățirii, al dreptății sociale și al
jertîelniciei pentru înălțarea patriei, pentru întări­
rea solidarității tuturor popoarelor pașnice și iubi-
toate de libertate din lume. „Trageți (luntrea) in
adânc și va aruncau mrejile spre pescuire”, (Luca
V, vers. 4) gram Domnul Hristos către ucenicii săi,
care se trudmera o noapte întreagă pe lângă ma­
luri, fara sa poata prinde ceva. Și sîatul A
nicilor, poruncă este pentru toți slujitorii Bisericii
de pretutindeni și din toate timpurile. Slujitor» al
tarului au deci datoria să împlinească nomnr»
1. Ziarul Universul, Nr. 1/948.
_____ _ DRUMUL IZBĂVIRII 161
Domnului; să iasă dintre zidurile strâmte ale bi­
sericii văzute și să meargă în largul vieții, să lu­
creze în adâncul ei, spre bogată rodire.
Obiectivul misiunii Bisericii este omul, teme­
lia patriei și societății. înălțarea omului condițio­ I
nează îmbunătățirea tuturor celorlalte realități ale iii
vieții omenești. Formarea unui om nou, a unui om
conștient de rosturile lui pe pământ, pătruns de !
l'i
nepieritoarele adevăruri ale dreptății și păcii, iată
o vastă lucrare pentru săvârșirea căreia este che­
matăîntruparea
Biserica. lui Hristos, a cărui naștere am prăs-
I i
nuit-o zilele trecute, are un înțeles mult mai adânc i 'I
decât suntem obișnuiți să-1 privim. In formula e-
vanghelică după sfântul loan: „Și cuvântul trup iți • &
s’a făcut", stă începutul schimbării lumii acesteia.
. Cuvântul a fost în lume dela întemeierea ei, Cu­
vântul a fost „lumina lumii" și deci o lumină a
oamenilor chiar în epoca întunecată dinaintea în­
1
H
trupării.
Schimbarea omului nu s’a săvârșit pe calea
abstractă, ci pe calea concretă, a întrupării Fiului
lui Dumnezeu în carne și oase. lisus Hristos este
un al doilea Adam, creiatorul unei umanități noui rt
și un model ideal al omului celui nou. Formarea
omului nou, nu este un proces doctrinar, abstract,
ci un contact viu experimentat cu realitatea unui
model întrupat, care a sălășluit între noi.
Cine fuge de această muncă gigantică, de aceas-
tă datorie sfântă, nu poate fi un apostol al lui
Hristos. Strigătul omenirii după o viața noua, mai
dreaptă și mai bună este strigătul celui căzut intre
tâlhari, după Samarineanul isbăvitor. Lasata piad*
tuturor rătăcirilor și tuturor suferințelor,
 162 APOSTOLAT SOCIAL

strigă și cere pace, înfrățire și dragoste. Biserica

trebue să răspundă acestei strigări și să fie pre­
zentă acolo unde se dă lupta pentru cucerirea
dreptății și libertății, spre care a nădăjduit și veș­ PASTORALA ADRESATĂ CLERULUI ȘI POPORULUI DIN
nic nădăjduește sufletul omenesc. MITROPOLIA MOLDOVEI, CU PRILEJUL ANULUI NOU 1948
Dar nu poate fi pace și înfrățire într’o lume
cu oameni robiți, exploatați și ținuți în întunerec. JCISTINIAN/ al Iașilor $i
i
Slujitorii Bisericii au locuri de frunte și de lui Dumnezeu Arhiepiscop
Din. mila Mitropolit al Moldovei
grea răspundere în munca pentru luminarea po­
r; har, milă
porului! Lor le revine datoria de a înlătura con­ ' i cler șl dreptcredinciosului poporiar dela Noi
Iubitului Nostru,
dela Dumnezeu, Părintele Luminilor, i
fuziile care domnesc în lume, de a îndepărta din iK
și pace C- arhierești binecuvântări
sufletele oamenilor toată sgura lăsată de păcatele
„Luațl aminte dară de voi în­
trecutului. șivă și de toată turma în care 'T
In felul acesta, slujind omenirea, ajutând no­
roadele în lupta lor pentru pace și libertate, Bise­
Duhul Sfânt v’a pus episcop!, ca
să păstoriți biserica lui Dum­
nezeu, pe care a câștigat-o cu
I;
rica va putea — sub ocrotirea Harului Celui Atot­ sângele său".
1' puternic să contribuim la zidirea unei lumi mai (Fapte, XX, 28).

r bune, care să îie cu adevărat demnă de creatorul ei. h

1 ■ Pe drumul acesta se îndreaptă din primele zile lubitii mei fii în Domnul,
ale noului an, Biserica Ortodoxă Română și sluji­ Din mila lui Dumnezeu, „prin care am harul -
torii ei pe singurul drum adevărat deschis in- ! ’.v, w

namtea noastra de lisus Mântuitorul. și apostolia, ca în numele lui sa aducem la eres

dinfâ toate popoarele (Rom. L 5) și cu vrerea cle­
1 rului și poporului Bisericii Ortodoxe Române, re- ■1
'K prezentați atât de măreț în Marele Colegiu Biseri­
cesc, prin Guvernul țării, prin Sfântul Sinod, prin
conducătorii marilor instituții de cultură și prin
membrii Adunării Eparhiale din Moldova, am fost
ales și chemat să păstoresc frumoasa și evlavioasa
Eparhie a Mitropoliei Moldovei lui Ștefan cel Mare.
Cârja de Mitropolit am primit-o după datina
strămoșească, în ziua.’de 22 Dechemvrie, iarinsta-
x larea în scaunul de Mitropolit din Iași, s’a săvâr-

)/ a _
;ț

!
i

164
APOSTOLAT SOCIAL
șit Duminică 28 Dechemvrie 1947, în prezența re­
prezentanților Guvernului țării și ai Sfântului Sinod,
a clerului și poporului din Cetatea Culturii ieșene.
Toate acestea s’au depănat pe crugul sfintelor
canoane și potrivit legilor țării, iar Noi le-am pri­
■
mit .prin credința în care am și dobândit noi in»
trare la harul acesta, în care stăm și ne lăudăm
cu nădejdea în slava lui Dumnezeu11. (Rom. V, 2).
Urcând treptele scaunului mitropolitan din Iași, ,
- simt în jurul lui, cum-figurile marilor ierarhi, ca
Teoctist, sfetnicul lui Ștefan cel Mare, Varlaam fău­
ritorul de cazanii pentru popor în graiu băștinaș
și apărător al ortodoxiei împotriva ereticilor, Do»
! softei isvoditor de vers psaltic, Veniamin înteme­
ietor de școli pentru feciorii de țărani și munci­
tori, losit Naniescu, cel cu inima și mila pururea
îndreptate pentru alinarea suîerinților umane, —
figuri al căror duh șoptește: Voi, care ne urmați
apostolia arhierească a lui Hristos, căutați să spo­
riți lucrarea de evanghelizare în care am ostenit
și noi, la vremea noastră, cunoscând că lumina
creștina este aceea care transformă, neîncetat, su­
* fletul omului, smulgându-1 din mărăcinișul instincte­
lor ce-1 atrag spre degradare și pă,cat
La glasul acestor șoapte sfințite de greutatea
sarcmei mitropolitane și de servirea arhiLiei care
nu este supusa vremelniciei, cugetul meu dă răs-
puns cu îndemnul Apostolului Pavel- nu duhul
temerii ni Da dat nouă Domnul ci ne “ i r -
lepciunii" (H Tim. I, 7). Deci l’a eeoul'nXZ
în care au adormit cei mai vrednici inaiSiL
mei, eu răspund, cu deplinătatea conștiinței arhie
rești, că voiu căuta, din toate puterile suflete t '
trupești cu care m’a înzestrat bunul Dumne-' Ș1
M —
PASTORALĂ DE ANUL NOU 1948 165
să adaug prisos la belșugul de roade duhovnicești
agonisite și lăsate de predecesorii mei în vistieria
bisericii moldovene.
Aceasta este și răspunsul pe care-1 dau și celor
ce și-au pus încrederea în mine, alegâudu-mă ca
să fiu Arhipăstor și Mitropolit al Moldovei. Acti­
vitatea noastră, ca Arhiepiscop al Iașilor și Mitro­
Ia
polit al Moldovei începe odată cu deschiderea por­
ților Anului Nou 1948, când o nouă așezare de
temelie a Statului român s’a îndeplinit, așezare
cerută de înnoitoarele trebuinți ale întronării unei
dreptăți sociale, la care sunt chemați toți oamenii
să se bucure de binefacerile ei, în egală și dreaptă
măsură.
Factorul constituțional, monarhia, aparțină­ l.
toare a trecutului, a înțeles că numai corespunde ii • -
progresului vieții de desvoltare a Statului Român.
/ Din această constatare, monarhia s’a auto-desființat,
.lăsând poporului român libertatea să»și aleagă
noua formă de stat, pe care o va crede de cuviința".
Proclamația monarhică constă: „In viata Statului
Român au survenit, în ultimul timp, adânci prefă»
ceri politice, economice și sociale care au adus noui
raporturi între factorii de răspundere ai tării. Aceste
o
raporturi nu mai corespund constituției actuale și
impun o fundamentală schimbare. In fata acestei
al
situații, în deplină conștiință a răspunderii. consider
că instituția, monarhică nu mai corespunde realită* i .
tilor și reprezintă o piedică în calea desvoltării
Statului Român*. Pe aceste considerente obiective,
a căror realitate sfărâmă orice împotrivire, mo-
narhia s’a autodesființat iar poporul și-a ales forma
declarându-se Re=
corespunzătoare de conducere declarandu-se e-
publica Populară Română.
p\
 166
J^STȘLaț social
Activitatea r- • • deci începe cu
^vuvnatea noastră PASTORALĂ DE ANUL NOU 1948 167
și într’oJ nouă
dar .i_ așezare
n°uă 17așezare socială
c; a un nou an,
. cu care Biserica Statului Român o putere vie, care se manifestă la aer liber și cu­
îȘi împletește
zi, închinătorii Domnului Ii. conviețuirea zi de noaște, prin forța ei, tot ce-i stă în cale și se îm­
țeni devotați ai ai Statului
Statului. sus Hristos fiind și cetă- podobește cu strălucirea sufletească a credincioșilor.
lubitii Biserica noastră nu trebue să fie un organism
mei fii duhovnicești, administrativ sau numai îndeplinitoarea unor for­
Biserica nuc ‘
pe care oamenii*este
și legată
le de instituții vremelnice, mule rituale, ea trebue să fie un organism de luptă
și de misionarism, care să cucerească inimile, să
I
l
/ _j crează după nevoi și tre-
buințe de 1—- întărească și să păstreze sufletele oamenilor în £
moment. Instituțiile create de oameni
sunt trecătoare
r — J caa șiluiîntemeetorii
spiritul Evangheliei".1 p
Biserica . este Dumnezeu lor. cel veșnic, dar Căci adevărata închinare la Dumnezeu trebue
și a 1 să se facă în duh și adevăr, după cum a spus
. poporului pentru sufletul căruia este înte-
meiată de D>
Dumnezeu ’omnul 1 lisus Hristos, prin sacrificiul său.
sfințește lucrarea Bisericii, neîncetat,
Mântuitorul: „Dar va veni vremea, și a și venit, când
adevărata închinători se vor închina Tatălui cu I
prin Duhul
său cel sfânt, dar Biserica este și a
poporului, fiindcă x ~^xui este creiat după „chipul
Duhul și cu adevărul, căci Tatăl astfel de închină*
tori caută*. (loan, IV, 23). 0
rinte, prin
tui
posibilitatea
poporul este
și asemănarea tuii Dumnezeu*
Dumnezeu*
-ă de creaturile
li se dă posibilitatea
credința și
a credința
tot prin Biserică.
„Biseri<
să se
.
simtă
și comuniunea
comuniu.
crciaJ ’ este slă­
, Dumnezeu
Dumn
vit prin Biserică de creaturile sale, iar oamenilor
să se simtă , aceluiași Pă­
1 ’fiii
fiii
Sfintelor Taine,
Pentru îndeplinirea acestei porunci a Mântui- I
torului vom lupta ca Biserica, prin slujitorii ei, să I
sprijine tot ce urmărește întronarea dreptății so- /
ciale, la propășirea patriei și deci ]a asigurarea I
câștigării mântuirii umane. Iată, dece, Biserica nu I
trebue să rămână izolată, închisă în ea însăși, ci
I
_.ica este a poporului pentrucă slujitorii ei
sunt 1ridicați
’ și recrutați din popor și sunt chemați trebue să vibreze permanent și să răscolească co­
să-1 lumini
”“7_ieze, să-1 mângâie și să-l povățuiască. Io munitatea de viață religioasă, unde are de înde­
slujba poporului sunt
Apostoli, și spre
”, și
sunt chema;
spre fericirea
chemați toți urmașii sfinților
fericirea luilui sunt orânduiți să se
plinit marele rol de înfrânare morală și de îndru­
mătoare pe calea credinți! celei pravoslavnice. 1 i
ostenească. Credința religioasă și Biserica, privită ca așe- 'J i!1
Cu poporul slujitorii r
poporul slujitorii sunt îndatorați să sufere, zământ social, nu sunt noțiuni din trecut, ele nu 'I" 1
cu el să se bucure, cu el 1 sunt incompatibile cu progresul social și urcușul
se bunn^
ridice la lumină, cu el cl să lupte, cu el să se
—
științific, ci ele sunt realități permanente ale vieții
cu el să cadă apărând să învingă nedreptățile sau și se impun ca necesități inexorabile pentru dăi­
Biserica nu este cu dreptatea și adevărul. nuirea acesteia. Biserica și doctrina ei, dimpotrivă,
patru ziduri împodobită cuprinsă numai înlăuntrul a sunt temeiuri veșnice ale progresului sănătos și se
—ă cu sfinte icoane, ci ea este afirmă, nedesmințit, ca auxiliare esențiale ale științii.
!• ef. Revista Biserica Ortodoxă Română, an. LIV (1936), p. 341.
 I 168
I APOSTOLAT SOCIAL
Nu r ; _
există deosebiri intre ceie cele ce învață Sfânta PASTORALĂ DE ANUL NOU 1948 169
Scriptură și cele descoperite de cercetările științii,
deoarece descoperite de < nu se arată atât de izbitor în alcătuirea trupească,
I pe calea morali-
tații și a una indrumează sufletul sufletul 7'
cât mai ales în manifestările sufletești, de multe
dragostei sociale, iar cealaltă
dispoziția sociale, iar cealaltă pune la ori atât de nebănuite și neașteptate. Sufletul este
omului
vieții. Ambele mijloace pozitive
descoperiri, de ușurare
cea supranaturală un complex de forțe și năzuințe spirituale ce iz­
pozitive de ușurare a
Scripturii și cea naturală , acea Științii, se c~
supranaturală a bucnesc în afară subt orizontul păcii și al dra­
tează pentru a făuri idealul comun: fericirea
a Științii, se complec- gostei, dar nu arareori și subt semnul unor fulgere
lui. Totul e să pricepem, cum să r' fericirea cnw=
comun: demonice.
măm pe om pe căile moralei creștine Obiectul misiunii noastre e să descoperim
să se folosească de rezultatele științii, reușimșisă îndru- ceeace este bun în om și aceste atribute și virtuți
!
distrugerea omenirii ci spre fericirea ei. Când cumReel­ să le punem la temelia’ patriei și a societății.
ligia și Știința se despart, atunci se frânge armonia nu spre Formarea omului nou condiționează îmbună­
firească ce sălășluește în om, instinctele pun stă­ tățirea tuturor celorlalte realități ale vieții ome­
pânire pe suflet și prăpastia își așteaptă victimile nești, căci în fiecare om sălășluește o lume, o
- posedate de orgoliu și ambiții. patrie, o umanitate.
Credința strămoșească trebue să rămână un întruparea lui Hristos, pe care biserica o săr­
bătorește la fiecare sfârșit de an, are un sens cu
permanent izvor izvor de>șească trebuea vieții. Cine se
înviorare
mult mai adânc decât suntem obișnuiți să-l privim.
adapă din acest
acest izizvor1 să
’— se
Lot simtăa întremat pentru
are
călătoria spre mai bine, senu să se mulțămească In formula Evangheliei: „și Cuvântul trup sa
spre făcut" stâ începutul schimbării lumii aceștia, Cu=
numai cu cele ce s’au realizat nu săde înaintași pe °“
sociale religioase.
gorul vieții sociale vântul a fost în lume dela întemeierea ei, Cuvântul
realizatCăciC scopul final al a fost „lumina lumii" și deci „o lumină a oameni­
°«i ee.să îungă la
sa aajungă ase. Căcicredinții, la o to­
la/unitatea
vărășie spirituală, lor" chiar in epoca întunecoasă dinaintea întru­
.pirituală, înin carev granițele
" create de pri*
pării. Schimbarea omului nu s’a săvârșit pe cale
•
xilegii individuale
'Mî"’_Juale să să nu
care mai dăinuiască, ci sa !
nu
turmă și un păstor.
existe numai oo turmă abstractă, ci pe calea concretă a întrupării! Fiului
omului sășifie
Sufletul omului un descătușat de rugina lui Dumnezeu — în carne și oase — care aduce în
egoismului care izolează
.să pe individ.
fie _.v Deaceea toată lume o nouă creație a omului, o restaurare, de
care izolează pe individ. om nou, în care individul trebue să rămână pentru
munca slujitorilor la
_lorcelei Altare
la Altare să fie îndreptată spre
cucerirea cetății zidite săde fie
Dumnezeu
înd : sufle- totdeauna.
u omului. „Căcicelei , folosideomului
ce arzidite D de ar câștiga A rămas omul în această stare de înnoire
tumea toata șbși va pierde
ar / sufletul"
folosi ( (Mat. XVI, 26). adusă de Mântuitorul ? Formal da, nu însă și in
7u e u omului pierde cetate construită în
este ’osufletul" plămada acțiunilor lui. Deaceia formarea omului
om mea dela cri— este’ o «osebirile intre oameni nou, nu-i un proces numai doctriar, abstract, ci un
creația lui. De* contact viu experimentat, cu realitatea unui mo­
del întrupat, care, a sălășluit, a trăit între noi și
 170 APOSTOLAT SOCIAL
ne-a arătat, prin sacrificiul Lui, căile ce le avem
de urmat.
Cine fuge ude această muncă gigantică, de for­
marea omuluk nou, nu poate fi un apostol al lui
lisus Hristos. O singură generație părăsită, însem­
nează o grădină părăsită in bălării, pradă duhului
cel rău. Strigătul omenirii după o lume nouă este
în fond strigătul omenirii căzute între tâlhari, după
Samarineanul ei izbăvitor.
Sfântul Apostol Pavel ne spune că „suntem
colaboratorii lui Dumnezeu" (I Cor. III, 9). Nu ne
putem socoti „colaboratorii lui Dumnezeu" și nici
Samarineanul izbăvitor al omenirii, atâta vreme
cât nu ne străduim pentru creerea unei lumi noi,
— a unui om nou. Nu poate fi o societate fericită
cu oameni exploatați și învrăjbiți. Misiunea Bi­
sericii este, nu să divizeze viața și pe oamenii în
ei înșiși, ci să confere un sens divin intereselor
pământești, armonizând pe om în el însuși și cu
semenii săi, prin întâlnirea tuturor în același pa­
trimoniu unificator, care este lisus Hristos.
Omenește vorbind, nevoile acute ale ceasului
de față pot îi enunțate subt numiri diferite, ca
desființarea de privilegii de viață pe plan econo­
mic, pacificarea până la suprimare de frontiere și
federalizare pe plan politic internațional și așa
■
fl
mai departe. Oricât de uman și vremelnic ar părea
I caracterul acestor teze, Biserica este obligată să
fie prezentă în soluționarea lor, în virtutea misiunii
sale de a găsi să facă mai ușoară această viață
fiilor ei, care sunt și fiii lui Dumnezeu
Creștinismul a fost și este, în primul rând to­
vărășia inimilor și socializarea voluntară a sufle­
telor făcute pe baza legii iubirii și a respectului
/
*NW< 'jrraaansțBB
1
PASTORALĂ DE ANUL NOU 1948 171
reciproc. Hristos a propoveduit unirea tuturor oa­
menilor, fără nici-o deosebire de rasă, de neam sau
de clasă socială, în marea frățietate a familiei creș­
tine universale, știind că în urma unirii și sociali­
zării interne a oamenilor, socializarea bunurilor
materiale este o chestiune secundară.
In vederea realizării acestei mărețe reforme
lăuntrice a omului, cu caracter spiritual, social și
economic, Hristos s’a adresat deopotrivă pescarilor
de pe marginile lacurilor și mărilor, păstorilor de
pe crestele munților, lucrătorilor din largul ogoa­
relor, învățătorilor din jurul templelor și sinagogi­
lor, bogaților nemilostivi, tinerilor risipitori și să­
'i •. .
-
racilor lipsiți de hrana de toate zilele, chemându:i
pe toți la înfrățire, la iubire și ajutorare reciprocă,
într’o trăire comună, ideală, unde, „nimeni nu era
p -
M
lipsit între ei, căci tofi câți aveau țarini sau case le
n
!
vindeau și aducând prețul celor vândute, îl puneau
la picioarele apostolilor și se da fiecăruia după cum
avea trebuință". (Fapte, IV, 34—35).
Față de stăruințele și eforturile pe care le fac
J
i;
astăzi toți conducătorii popoarelor, pentru alinarea ’
durerilor și vindecarea tuturor rănilor provocate
de război, Biserica lui Hristos prin creiarea omului
nou, are marea datorie de a fi permanent mobili­
zată Ia munca uriașă de refacerea omenirii. Aju­
torarea sinistraților, a văduvelor, a bătrânilor, cre­
șterea orfanilor, sprijinul infirmilor de război, mân-
gâerea celor îndurerați ș. a.,
a. sunt probleme dela a
căror rezolvare Biserica nu se poate da înapoi,
fără consecințe grave pentru viitorul ei. Ea trebue
să facă, în împrejurările actuale, toate jertfele și
toate strădaniile posibile pentru a ajuta în mod
real și efectiv refacerea vieții omenești.
 172
APOSTOLAT SOCIAL

Numai in felul acesta Biserica se dovedește g PASTORALĂ DE ANUL NOU (948 173
instituție vie, care prin jertfe și muncă iși justificăo
oc dovedește
dreptul la viață. Testamentul muncă
prin jertfe șiacestor își justifică
îndatoriri a belșug de vânat duhovnicesc. Veți dovedi, prin
'^i-jentul acestor
fost transmis de Mântuitorul " îndatoriri a apostolatul vostru, că Biserica este ancorată în su­
de Mântuitorul
El ne-a dat poruncă. ~ tuturor urmașilor lui. fletul poporului, că Dumnezeu vă binecuvintează
cerând ca cei"uncă,
1 peste neamuri și peste veacuri, munca, iar societatea vă înconjoară cu recunoștință
să fie adăpați, flămânzi să fie hrăniți, cei însetați și cinstire.
cei străini
goi să fie îmbrăcați, să fie bine
cei bolnavi va cei
_ primiți, Fiți toți ostenitori ai binelui, cinstitori ai le­
cei din închisori irăcnH — • ’ ■ Să fie cercetați, giuitei orânduiri sociale voite de popor, închinători
închisori să fie căutați și ajutați în duh și adevăr lui Dumnezeu, mărturisind prin
XXV, 35-46).
—46). ,1 (Mat. aceasta că sunteți urmași ai Domnului Hristos.
Vă chem, Prea Cucernici Părinți,
fără preget în scopul făuririi îndrept urări de sănătate și fericire iubitului
la o muncă nostru cler și popor cu prilejul Anului Nou, rugând
social al păcii, al dragostei, omuluinou,, omului
al muncii. Să creem omul al nou pe Dumnezeu să reverse harul său peste omenirea
’ ’-l și
frăției, al <cinstei
s Evangheliei și nu să acceptăm după-1învățătura - 7-; nouă ce-și caută așezarea pe temelia dreptății so­
să-și potrivească Evanghelia ca cascut al apărării ciale și a dragostei creștine.
unii dintre noi Al vostru doritor de tot binele și pururea ru­
privilegiilor și intereselor lor egoiste. Trebue creat
omul nou și cu el o Biserică socială, vie și activă. gător lui Dumnezeu.
Opera pe care țintim să o realizăm — este ca­
zul să recunoaștem cu toată smerenia, — nu este
de loc ușoară. Istoria și experiența ne î
că trebue să fim conduși mai degrabăsmerenia,de—
nică năzuință în biruința finală, de un învață,
» însă,
robust, decât de neîncredere și îndoială - o puter-
cei mai buni sfătuitori ai propășirii umane. optimism
care
Atrag luarea aminte a Prea Cucernicilor Preoți, nu-s
Stareți și Egumeni de mănăstiri, că pășim la lucru
în arătură nouă și cu semințe nouă.
Ca cel ce am răspundere în fața lui Dumnezeu
și a țării de fericirea păstoriților mei, cer slujitori­
lor sfintelor Altare să-și potrivească inima, sfatul
și fapta după ale Mitropolitului lor. V’am arătat »
îăgașurile de muncă; deacum aștept cu încredere
să vă aruncați mrejele in adâncuri și Sâ scoateți
 _
NUMĂRĂTOAREA 1
Preoțimea, ca factor de lumină al satelor și
îndrumătoare a populației pe calea propășirii so­
ciale, este chemată să-și dea contribuția de muncă
la recensământul populației și bunurilor private și
publice ale țării. Preoțimea se va găsi, în această
muncă, alături de toți reprezentanții autorităților
publice, ce au în grijă buna stare a vieții obștești.
Recensământul sau numerotarea populației, a ✓
clădirilor și proprietăților agricole s’a făcut în toate
timpurile și în toate țările. Din istorisirea Nașterii
Domnului lisus Hristos se constată că și pe vremea
aceea numărarea populației se făcea, la locul de
baștină al fiecăruia, de vreme ce bătrânul losif și
Fecioara Maria, cari locuiau în Nazaretul Galileii,
s’au pogorît în Ierusalim, ca să se înscrie la locul
lor de origină. Așteptând rândul la numărătoare,
Fecioara Maria a născut pe Mântuitorul, în staulul
din Betleem, unde erau găzduiți, în apropierea Ie­
rusalimului. Deci recensământul nu este o măsură
nouă administrativă, ci ea se practica în cele mai
vechi timpuri.
Ce urmărește recensământul rânduit la noi, de
Guvernul țării?
Din pricina crâncenului război, care ne-a nă­
păstuit, populația s’a desrădăcinat dela obârșia ei
și s’a răsfirat prin alte meleaguri. Bombardamen­
1 îndemnul adresat preoților cu prileful hirri n
L" "ui 25 Ianuarle 1948 *
i
NUMĂRĂTOAREA 1?£
tele au stricat clădiri particulare și publice, au dis­
trus biserici și instituții școlare, poduri, șosele, căi
ferate, linii telefonice, zăgazuri de ape, fabrici și
alte instalații. Seceta a nimicit inventarul viu cu
care agricultorii își munceau pământurile. Situația
constatată de recensământul din 1941 nu mai co­
respunde realităților de pe teren.
Din pricina lipsei de date statistice precise, nu
se cunoaște numărul și desimea populației, fapt ce
îngreuiază o dreaptă repartiție a alimentelor și ce­
lor necesare traiului, prin cooperative. Unele re­
giuni sunt excedentare, altele duc lipsă din cauza
răvășirii pricinuită de război. Nu se cunoaște nu- ,
mărul neștiutorilor de carte, starea higienică a lo­
cuitorilor după localități, pentruca să se trimeată
la locurile periclitate ajutoarele trebuitoare.
S’au pierdut multe bunuri care trebuesc înlo­
cuite, astfel ca populația să nu simtă lipsa lor. In
urma reformei agrare mulți cetățeni au fost împro­
prietăriți și astfel li s’a dat posibilitatea să-și ridice
gospodării noui, care nu erau pe vremea ultimului
recensământ.
Guvernul țării, în dorința de a veni în ajutorul
țărănimii și a muncitorimii, prin refacerea gospo­
dăriilor țărănești, prin îmbogățirea parcului de vite*
prin înzestrarea țărănimii CU cu unelte și vite, nu
poate îndeplini toate aceste îmbunătățiri, decât în
urma unei cunoașteri exacte a situației reale de
pe teren. . . .
Recensământul populației, clădirilor agricole,
x care va avea loc la 25 Ianuarie a. c., prin a e e
exacte ce le va pune la îndemână, vaa sta sta la
la te-
te-
' meliaCum, deobiceiu, lațării
reconstrucției noastre.lucrări cu caracter
asemenea .
w
 176 Apostolat social.

obștesc apar și svonuri sau șoapte răuvoitoare, care

născocesc fel de fel de închipuiri, cucernicii preoți
vor lămuri poporul, fie în biserici, fie în alte ocazii
potrivite, că recensământul e o trebuință neîntâr­
ziată pentru buna gospodărie a populației. Instruc­
i țiuni și chestionare va primi fiecare preot, fie
< prin preturi, fie prin protopopii de plasă, care
t au întreaga răspundere de felul cum s’a executat
recensământul în plasa pe care o conduc.
Cu nădejdea nesdruncinată că preoțimea va fi
in rândul întâi la munca de recenzarea populației—
ț fiind pildă pe întreaga țară, — îi trimitem urări de
spor la muncă și binecuvântarea arhierească.
H - •*%

4
"’.i

il
l

VD -m catedrala MUropoHel dta

-
 I

176 APOSTOLAT SOCIAL

obștesc apar și svonuri sau șoapte răuvoitoare, care

născocesc fel de fel de închipuiri, cucernicii preoți
vor lămuri poporul, fie în biserici, fie în alte ocazii
potrivite, că recensământul e o trebuință neîntâr­
ziată pentru buna gospodărie a populației. Instruc­
țiuni și chestionare va primi fiecare preot, fie
I prin preturi, fie prin protopopii de plasă, care
au întreaga răspundere de felul cum s’a executat
recensământul în plasa pe care o conduc.
Cu nădejdea nesdruncinată că preoțimea va îi
în rândul întâi la munca de recenzarea populației—
fiind pildă pe întreaga țară, — îi trimitem urări de
spor la muncă și binecuvântarea arhierească.
I
j
I

rostind cuvântarea de Instalare.

catedrala Mitropoliei din W

1
 ■

ASPECTE DIN VIAȚA RELIGIOASĂ A U. R. S. S.-ULUI1

Domnilor Rectori, Domnilor Profesori, Prea

Cucernici Părinți, Dragi Studenfi,
Primele legături româno-ruse datează dela în­
■
ceputul veacului al XV-lea, când prin Moldova trec
pelerinii ruși: Ignatie din Smolensk, arhimandri­
tul Gherontios din Moscova, călugărul Epifanie din
■
Novgorod și Zosima, ieromonahul mănăstirii Tro-
ițca — Serghievschi. Reprezentanții Bisericii nu
erau numai fruntașii culturii ci și îndrumătorii au­
torizați ai relațiilor diplomatice.
Astfel, în a doua domnie (1563—1568) Alexan­
dru Lăpușneanu a dus tratative cu Moscova prin
ieromonahul Evtimie.
In anul 1588 patriarhul Ieremia al Constanti-
nopolului a trecut prin Iași, de unde l-a însoțit
până la Moscova, mitropolitul Moldovei Gheorghe
Movilă, participând la solemnitățile înscăunării pri­
mului patriarh al Rușilor și semnând actul înfiin­
țării Patriarhatului Rusiei (1589). De aici încolo le­
găturile între cele două Biserici, încep să fie foarte
strânse.
In anul 1595, în Iași, s’a ținut Sinodul care a
studiat propaganda Iezuiților și mijloacele de stă­
vilirea ei. Au participat episcopii din Galiția și mi­
tropolitul Ghedeon Balaban din Lvov. In 1595 mai
toată Galiția și Rutenia trecuse la unirea cu Roma.
Pentru neuniți rămase episcopul Ieremia, care a
1. Conferință tlnută la A. R. L. U. S., In Aula Facultății de Drept din
Iași, în ziua de 8 Fevruarle 1948.

/

178
trecut ca episcop al Maramureșului in r~ ’
apoi s’a dus în Rusia. In locul său, laLvov mitaȘi
anul 1603
politu! Moldovei Anastasie Crimca hirotonita anul
lbl)8 ca episcop ortodox pe Ieremia Triprovschi.
In timpul lui Petru Movilă (1596-1647) mitro­
politul Kievului și al lui Varlaam mitropolitul Moldo­
vei, a fost epoca cea mai rodnică a acestor legă­
turi bisericești. Tipografiile trimise de mitropolitul
Kievului lui Vasile Lupu și Matei Basarab, răspân­
desc lumina cărților bisericești. Școlile teologice din
Iași și Târgoviște sunt organizate după modelul celei
din Kiev, având printre dascălii lor și dascăli ruși.
Sinodul dela Kiev din anul 1640 își continuă
lucrările la Iași în anul 1642 cu participarea dele­
gațiilor celor două biserici.
Domnitorul Vasile Lupu a folosit în legăturile
diplomatice cu țarul Rusiei pe mitropolitul Varlaam,
iar din partea Moscovei a fost folosit călugărul
Arsenie Buhanov.
Tot în același timp mitropolitul
Ghenadie (1629) socotea Moscova : ; de Alba lulia __
Roma cea nouă,
ca și urmașul său mitropolitul Sava Brancovici,
după ce vizitase Moscova în anul 1668.
O solie a domnitorului muntean Alexandru
Coconul, reprezentată prin mitropolitul Luca Ci­
priotul, a fost la Moscova.
O altă solie a moldovenilor, condusă de mitro­
politul Ghedeotf, a depus la Moscova, la 21 Iulie
1656 jurământul de credință țarului. In anul 1683
niprul si poporul moldovean au cerut iarăși supu-
«pnia rusă. Delegația, condusă de mitropolitul Do-
anftPi n’a putut merge decât până la Kiev, din cauza
. ’• 1inde au reluat discuțiunile în anul 1684.
CIU In acest secol, meșterii moscoviți au ridicat
n ", " ll'1* 1
VIAȚA RELIGIOASĂ IN U. R. S. S. 179
biserica Trei Ierarhi și Golia, iar pictorii de seamă
din Kiev și Moscova au făcut picturile în mozaic
dela Trei Ierahi.
Sub domnia lui Petru cel Mare (1682—1725),
se cunosc bunele raporturi dintre mitropolitul Do-
softei al Moldovei și Patriarhul loachim al Mosco­
vei, care i-a trimis lui Dosoftei o tipografie, cum
și meșteri tipografi.
Cronicarii povestesc despre partidul „ erești-
nesc“ din Moldova, condus de mitropolitul Ghedeon
și hatmanul Jora, care încă înainte de Dimitrie Can-
i
temir, promiteau lui Petru cel Mare, în caz de răz-
boiu, un ajutor de 10.000 moldoveni și 15.000 ostași
din alte neamuri.
In timpul domniei lui Dimitrie Cantemir a avut
loc vizita lui Petru cel Mare la Iași, cu care pri­
lej i s’a făcut primirea în mănăstirea Golia. Marele fi '
împărat și-a vizitat pe prietenul său, domnitorul
Moldovei, cu care a încheiat o alianță împotriva
Turcilor. B
Pentru legăturile lui cu Moscova, și pentru
sentimentele lui filoruse, marele mitropolit Antim
Ivireanu a fost ridicat și apoi ucis de Turci în dru­
mul spre Constantinopol. El era georgian, din
vecinătatea părților de unde a fost și Sf. loan dela
Suceava. \
In anul 1770, Patriarhul Moscovei a primit la \
Petersburg, vizita- delegației Bisericii moldovene
compusă din Inochentie episcopul Hușilor, egume­
nul Vartolomeu Măzăreanu dela Socola și egume­
nul Venedict dela Moldovița. In Noemvrie același
an, Patriarhul Moscovei a primit vizita delegației
muntene în frunte cu mitropolitul Grigorie.
Am enumerat numai o parte din aceste vizite
■»
 180
Apostolat social
reciproce a reprezentanților celor două Biserici și
a conducătorilor celor două popoare.
Cât de adâncă era prietenia între cele două
Biserici și popoarele lor, o dovedesc atâtea cazuri
de alegeri de vlădici moldoveni în scaunele vlădi-
cești din Rusia, cultivarea tineretului român la
instituțiile de cultură din Rusia, dar mai cu seamă
viețuirea împreună a călugărilor moldoveni și ruși,
sub conducerea marelui stareț Paisie Velicicovschi,
al cărui mormânt stă ca o mărturie vie a trecu­
tului acestuia, în mănăstirea Neamțului. El este
părintele duhovnicesc al marelui mitropolit lacob
Stamate, care la rândul său este părintele duhov­
nicesc al marelui Veniamin Costachi.
Mai amintim câteva nume ce au urmat căile
de frăție între cele două biserici ’. câtăva vreme
arhiepiscopul Ambrozie al Ecaterinoslavului, ca și
succesorul său Gavril Bănulescu-Bodoni, a fost
exarh al Bisericei moldovenești, pe când Iov Po-
temkin a fost egumen al mânăstirilor Horodiștea
și Slatina, iar lonaTravelschi, mitropolitul Georgici,
egumen al Pângăraților.
Din rândurile studenților dela Kiev au fost
f recrutați mulți vlădici și oameni de Stat, care au
întărit aceste legături de prietenie. -Am să amin­
tesc numai de marele episcop Melchisedec al Ro­
manului, care a avut mult de suferit dela contim­
poranii săi pentru sentimentele sale îiloruse, și de
Înalt Prea Sfințitul Patriarh Nicodim, care încheiase
ultimul act al acestor legături prin participarea
sa la ultimul Sinod panrus din toamna anului 1917,
J ca delegat al Bisericii române, în calitate de epis­
r cop al Hușilor, dar care s a învrednicit, după 30 .
de ani, să revină la Moscova, în calitate de Pa-
- civilă, scrie el în testamentul sau, cu voia lui Dum°
*
I
VIAȚA RELIGIOASĂ IN U. R. S. S. 181.
triarh al Biserici Române pentru reluarea legătu­
ri Ier de prietenie și frățească colaborare cu Bise­
rica din U. R. S. S.
Am făcut acest expozeu al legăturilor biseri­
cești din trecut, pentru a lămuri că noi, prin vi­
zita ce am făcut Bisericii din U. R. S. S., n’am
L
făcut altceva în plus din cele ce înaintașii noștri
au făcut pentru binele Bisericii și al neamului no­
stru, ci ne-am făcut numai o sfântă datorie de a
relua secularele legături cu Biserica și poporul rus. i
După ce arată situația Bisericii ruse în preajma p
revoluției, o biserică complect aservită țarului și
cu clerul în rândul latifundiarilor, despărțit de po­ H ii
por, persecutor, alături de jandarmi, și organizator
de pogromuri ordonate de Gafton, primul protopop
al bisericei ruse și membru în Sinod, continuă:
„In anii de după revoluția din Octomvrie, în
Rusia au avut loc nu odată procese ale unor fețe
bisericești", ne spune mitropolitul Nicolae al Kie­
vului și Galiției, în unul din articolele apărute și
în presa noastră. „Dar pentru ce au fost judecate
aceste fețe bisericești? Exclusiv pentru aceia că i
sub acoperirea hainei de preot și a praporului bi­
sericesc au desfășurat o activitate antisovietică;
Au fost procese politice ce n’aveau nimic comun
cu viața pilr bisericească a organizațiilor religi­
oase pur bisericești, a slujitorilor Bisericii" spune
mai departe înalt Prea Sfinția Sa. — Cităm mai I
departe; „Atitudinea bisericii ortodoxe față de pu­
terea sovietică și față de măsurile ei, este clar
formulată în testamentul primului ierarh al Bise­
ricii ruse, de Patriarhul Tihon : anii de ruină
nezeu, fără de care nu se săvârșește nimic în lume,

182 apostolat social
în fruntea Statului rus s’a pus puterea sovietica
care a luat asupra sa greaua îndatorire de a înlă­
tura urmările războiului sângeros și ale foametei
groaznice'1.
Intr’o epistolă către arhipăstori și credincioși
Patriarhul Tihon recunoaște în fața întregului po­
por, noua ordine și declară: „puterea sovietică gu­
vern popular”. Patriarhul Tihon spune: „Fără să
păcătuim împotriva credinței și Bisericii noastre,
neadmifând nici o cedare sau compromis în dome*
niul credinței, noi trebue să fim în viata civilă cins­
tiți fată de puterea sovietică și să lucrăm pentru
binele obștesc, condamnând orice agitație fățișă sau
ascunsă împotriva nouei ordine de stat”.
Mai presus de toate îl neliniștea pe Patriarh
activitatea dăunătoare pentru Biserica ortodoxă a
clerului și mirenilor ce au emigrat în străinătate;
utilizând autoritatea de care se bucura Patriarhul,
acești emigranți, duceau acolo, cum au dus și la
noi, o activitate contra-revoluționară. Patriarhul Ti­
hon a luat atitudine fermă și a spus: „Declarăm
' cu hotărîre: n’avem legături cu ei, ei ne sunt stră-
ini, noi îi condamnăm”.
Testamentul Său, Patriarhul Tihon, îl termină
astîet. Chemând binecuvântarea lui Dumnezeu a-
supra arhipăstorilor, păstorilor sufletești și a fiilor
bisericii ce ne sunt credincioși, oă conjurăm cu con­
știința liniștită, fără teamă că vom fi greșit împo­
triva sfintei credințe, să vă supuneți, nu de frică,
ci din cuget curat, puterii sovietice”.
După moartea Patriarhului Tihon, in fruntea
bisericii ortodoxe ruse a trecut Serghie, mitropo­
Serghi.
litul Moscovei și al Clomeei, păstrătorul e: P mare, oricine ar
Patriarhal; un om om dintre cei mai
dintre cei mai învățați
faunului
1 ierarhi
t
r
ii
183
________________ VIAȚA RELIGIOASĂ IN U. R. S. S.
al Rusiei, fost rector al Academiei teologice din
Petersburg, apoi arhiepiscop al Finlandei și arhi­
episcop al mai multor scaune din Rusia.
In anul 1917 a luat parte activă la lucrările
soborului panrus, la care a luat parte și episcopul
Hușilor, actualul Patriarh al României.
înalt Prea Sfințitul Serghie a fost indicat de
Patriarhul Tihon prin testamentul său, la condu-'
cerea Bisericii Ortodoxe Ruse.
t
După revoluție, în timpul patriarhului Tihon, i
ca și în timpul mitropolitului Serghie, biserica or­
todoxă rusă a avut mult de suferit din cauza
schismaticilor care căutau sfâșierea și divizarea
bisericii ortodoxe ruse. Tactul și înțelepciunea a-
cestor Ierarhi, a împiedecat toate aceste uneltiri.
Când, pentru Uniunea Sovietică a venit ceasul greu
al încercărilor și fasciștii au atacat pe neașteptate
țara lor, conducătorul scaunului patriarhal n’a șo­
văit. El a trimis o epistolă către păstorii sufletești
și credincioșii bisericii ruse și a chemat pe toți
credincioșii să-și apere patria. 1 >
„Strămoșii noștri, scria el în epistolă, nu-și
pierdeau cumpătul nici în împrejurări mai grele, i ■
căci ei se gândeau nu la primejdiile și foloasele lor
!
personale, ci la sfânta lor datorie fată de patrie și
credință și ieșeau învingători. Să nu dăm deci de
rușine gloriosul lor nume noi, ortodoxii, înrudiți,
cu ei prin sânge și prin credință. Patria noastră e
în primejdie și ea ne cheamă: toti în rânduri de
luptă, toti la apărarea tarii noastre de robirea
străină a istoricelor ei sanctuare, a independenții ei.
Pușine oricui va rămâne nepăsător la această che-
Ca răspuns el*.
la fichemarea . .. din
capului Bisericii,
 184
APOSTOLAT
SOCIAL

Gorki și Sverdlovsk, dinNovosibirsk și Arhanghelsk, VIAȚA RELIGIOASA IN U. R. S. S. 185

din Cazan și Petropaviovsk, din Camciatka, ve­
neau știri despre avântul religios și patriotic, des­ vremelnic. Fasciștii ce*au cutezat să recunoască drept
pre strângerea de donațiuni bănești întru apăra-. drapel al lor soastica păgână, în locul crucii lut
rea patriei. Hristos, nu nor isbuti să învingă*. Și n’au învins.
In August 1941, mitropolitul Serghie rostește o Rugăciunile clerului fascist n’au fost ascultate de
predică în Biserica Sf. loan Ostașul din Moscova, Dumnezeu.
unde și eu, ca reprezentant al Bisericii Române, cu După un scurt expozeu al contribuției chiriar-
ocazia vizitei la Moscova, am cuvântat poporului hilor și clerului rus, la victoria armatelor sovietice,
și clerului adunat in întâmpinarea Noastră. Iată ce anunță în treacăt despre:
grăia înalt Prea Sfinția Sa: a) Alegerea Patriarhului Serghie, la 8 Septem­
__ -mu războiului care a venit să servească
»Furtuna vrie 1943 și alegerea Patriarhului Alexei, în Fe-
la însănătoșiri vriiarie 1945, în prezența delegaților tuturor biseri­
cu ea tot felul atmosferei noastre spirituale, sa ducă
„zea de cilor ortodoxe din lume.
fată de binele de miasme ale putrezirii: nepăsarea b) Organizarea bisericii ruse: 1 patriarh, 7 mi-
binele Patriei, â!e putrezirii
Patriei, fățărnicia, slujirea propriei tropoliți, 75 arhiepiscopi și episcopi.
înavuțiri,
gândurile retc. In clipa de fata, spunea el, toate c) Pregătirea preoților în Academii la Moscova,
unde vitejiinoastre sunt îndrc
îndreptate
t spre apus, acolo Leningrad și Kiev, la Odesa, Minsk, Stravopol,
moarte, cu noștri ostași duc o lupta pe viata și pe Vilnius, Talin, și alte orașe, — seminare teologice.
dușmanul
dindu^ne mereu la .F carp
care ne*a ~ atacat patria. Gang d) Reviste și publicații. — Plata clerului de
să le dea putere ¥ ’ ei, îl implorăm credincioși — etc., scoate în evidența patriotismul
pe Dumnezeu, ierarhilor, clerului și al celor 12 milioane credincioși
grelelor încercăriși bărbăție și răbda.
. sforțările lor I ale războiului și re să în îndurarea ai bisericii unite din teritoriile foste sub ocupația
ca Judecătorul cu victorie. Încheind spune încununeze
: Fie dec t Poloniei și Ungariei — cari s’au întors în sânul
șa răsplătească cel drept și nemăsurat de milostiv* ■(
bisericii ortodoxe ruse de unde se depărtaseră
nemăsurat de acum 350 de ani — sub presiunea stăpânilor poloni
pentru lupta pe ostașii noștri noștri cu cununa nepieifu
cu cde sine până la
moarte, iar lor eroică de jertfire
de jertfire de și unguri. Teritoriile revenind la Ucrania, de unde
pe noi, . cei
ei, să ne miluiască* Cu ce cu zel ne rugăm se răpiseră altădată, clerul și credincioșii s’au re­
lor, dinne miluiască*. Cu ce cu zel m “rugam pentru
ocazie întors cu mare însuflețire patriotică la biserica
— ocazia sărbătorilor
anul 1942, L.^iupontul Serghie Paște-
epistolă de ortodoxă. Fapta lor îi onorează, iar noi Românii
mitropolitul Sergbi- ~
de fsărbătoare.
Pastelor, spune a scris o simțim un mare regret că asemenea gest n a fost
deasupra . —3 epistola, într'o Prăznuim
sărbătoarea făcut de clerul și poporul bisericii unite din Ardeal
noastră (O[ mdț e acOoper
I noac*-- clipă
jf
tot mai sufere rând cerul nici după unirea din 1918 și nici după unirea din
nericul nu va năvălii;rea sălbatică a facu nor.* șt (âra 1944, — deși unirea lor cu Roma a fost făcută cu
^oinge fasciștilo.
lumina, chiar dc ■Jr. intus o sută de ani mai târziu.
dacă a umbrita Sunt în așteptarea trezirii patriotismului lor

186
APOSTOLAT SOCIAL
— cel pentru dreapta pildă dată de sora lor într’o
unire cu Roma - fostă biserica unită din Ucraina.
I. P. S. Sa povestește apoi impresiile din călă­
toria la Moscova, stăruind asupra religiosității po­
porului, serviciilor religioase și corurilor biserici­
lor, fastul și podoabele in slujbe, ținuta chiriarhi-
lor și clerului și calda primire făcută delegației.
A stârnit un viu interes atenția deosebită acordată
de Generalissimul Stalin prin acordarea favoarei
de a vizita Cremlinul. Catedralele cu aurul și po­
doabele lor, cum și muzeul țarilor și patriarhilor
din Cremlin a stârnit un viu interes; ca și vizita­
i rea Chievului și Lavrei Percesca cu cele 146 sicrie
cu sî. moaște, etc.
• In drum, la Moscova pe străzi, în magazine,
nu am întâlnit niciun tânăr sau bătrân care să se
preteze la gesturi necuviincioase, cum ni se întâm­
plă regulat în Iași sau la București, când unii
tineri și vrâstnici au atitudini necuviincioase sau
rostesc vorbe ofensatoare.
Iată cât de superioară este educația cetățe­
■!
nească în U. R. S. S.
După întoarcerea delegației dela Moscova, în
cursul lunii Noemvrie 1946, a avut loc în sala Dal-
les, adunarea preoților din Capitală și județul Ilfov,
în cadrul Uniunii Preoților Democrați, pentru a le
face o comunicare în legătură cu vizita noastră
la Moscova.
La această adunare, Uniunea Preoților Demo­
crați a invitat și pe d. Ministru Gh. Gheorghiu-Dej,
Secretarul general al Partidului Comunist Român
Răspunzând invitației, Domnia Sa, în cuvân­
tarea ținută, a precizat atitudinea și raporturile pe
care înțelege să le aibă Partidul Comunist Ro-
I
187
____________ VIAȚA RELIGIOASĂ IN U. R. S. S.
mân, față de biserică și cler. (Vezi ziarul (Jnioersu!
din 16 Noemvrie 1946).
Găsesc că mai oportună este astăzi cunoaș­
terea acestor declarațiuni și de l aceia
. le dăm““ loc:
’ •
dintru început
„Mulți dintre Dvs., a precizat
putea să-mi pună
d. Ministru G. Gheorghiu-Dej, arfi între
j Partidul Co-
întrebarea: ce legătură poate 1__
munist Român, a cărui concepție .materialistă este
clară și instituția pur spirituală a Bisericii ?
„Răspunsul meu este simplu și sper că va fi T
primit cu încredere, întrucât niciodată Partidul Co­
munist nu a făcut declarații gratuite și nici com­
promisuri sau transacții dictate de calcule și cri­
terii „electorale.
Atitudinea noastră față de Biserică și slujitorii
ei, am precizat-o dintru început și categoric în pro­
gramul platformei Blocului partidelor democrate,
declarând solemn: Blocul va asigura libera des-
voltare a Bisericilor, indiferent de confesiunea lor
și va susține biserica să-și împlinească misiunea
ce-i „Dacă în viața Comunist
revine Partidul Statului. • Român ar fi avut alt
punct de vedere, nu și l-ar fi desmințit în public.
Intre romantism și realitatea vieții
„Această atitudine față de Biserică pornește
dela realitatea că ea reprezintă în viața poporului,
y im-
o forță spirituală care trebue ajutată ca csă-și ,rn- r?
h ■
plinească rosturile-i înalte. romantis-
„Partidul Comunist a eșit din faza
mulul, când el își dibuia drumul din punct de ve-
I dere ideologic, fiind constrâns de forțele care-1 o-
să ducă
primau
„Mulți dintreo conducători
luptă legală.sau lepădat de acest
romantism utopic, privind adânc conținutul vieții
i

188 APOSTOLAT SOCIAL
și fixându-și atitudinea după realițăți, iar nu după
dorințe.
„Aș spune un neadevăr, afirmând că partidul
comunist a renunțat la concepția lui materialistă
asupra vieții.
„Aceasta nu ne Împiedecă de a ne inspira din
realitățile concrete, de a ține seama de ele și în
domeniul vieții morale, de a căuta să câștigăm
preoțimea ca forță spirituală și a colabora cu ea
in interesul Patriei noastre.
Intre cler și popor
„Este greșită părerea că Biserica trebuie să
aibe preocupări de ordin strict cultic și spiritual.
„Dacă Biserica și clerul s’ar menține numai
la aceste atitudini empirice, legătura dintre Bise­
rică și popor ar suferi. Căci preotul trebuie să fie
la sate nu numai duhovnicul și mângâietorul tu-
țur(^r sufletelor încercate moralmente, ci să unească
învățătura depe amvon cu îndrumarea unui luminat
și adevărat părinte și îndrumător, de fiecare clipă.
„Și la orașe unde sufletele sunt mult mai su- .
puse rătăcirilor, acolo unde lipsește Biserica, pri­
virile se mdreapta m altă parte.
I face din Biserică locașul sfânt de unde să pornească
„învățământul forțelor negre-
„Au fost vremuri când forțe negre au izbutit
să sdruncine poporului nostru echilibrul 'sufletesc și
structura lui intimă, căci nu s’ar evnn* 7 • ? •
cum cavalerii crimei și ai minciunii^?a alt“mter'
stăpânire pe sufletele credincioșilor, ba chiar nTo
parte a păstorilor Bisericii. 4. a „Sunt în cele mai bune raporturi cu I. P. S.
„Față de acești păstori Guvernul a r
dinea învățăturii Evanghelice, care cereavut atitu-
2 aducerea
1
189
VIAȚA RELIGIOASĂ IN U. R. S- S-__
oii rătăcite la turma ei, și care nu vrea moartea
păcătosului, ci îndreptarea lui“.
\ D-l Ministru Gheorghiu-Dej a expus apoi, într’uh
spirit de înaltă seninătate, un aspect impresionant
din timpul întemnițării d-sale în Caransebeș, când
in fața hoardelor hitleriste atâțate chiar de confe­
sorul închisorii, spre ură și moarte — d-sa, deși
in situația care-1 expunea celor mai grele conse­
cințe, a înțeles să opună cu toată energia urii în­
jositoare, principiul divin al iubirii aproapelui, căci
„lisus — a încheiat d-sa expunerea acestui episod
in aclamațiile sălii —, n’a cerut să iubești doar pe
cei.ce simt și văd ca tine, ci chiar pe dușmanul tâu“
O diversiune: despărțirea Bisericii de Sfat
După un aspru rechizitoriu făcut metodelor ne­
cinstite prin care politicianii învechiți în minciună
încearcă să denatureze adevărurile evidente și să
creieze diversiuni, d. ministru Gheorghiu-Dej, a re­
spins categoric diversiunea încercată de partidele
I
istorice care atribue partidului comunist român, in­
tenția separațiunii Bisericii de Stat, declarând:
„Nu ne adresăm clerului doar cu scopul de a-i
câștiga voturile, ci de a-i câștiga sufletul pentru a
cele mai bune gânduri pentru țară și popor.
„Pot fi împrejurări care să impună această se­
parare, atunci când Biserica s’ar arăta ostilă voinței
și dorinței de înnoire a vieții populare și s’ar opune
ritmului nou de progres în care a intrat țara
noastră.
Nicodim, Patriarhul României, al cărui cuvânt cald
și înțelept este o adevărață desfătare sufletească.
Aș dori și preoțimei noastre același dar de a câș-
Pi --- - ' 1 -- ~
 «aĂMhMMWVMMMBaM
1
i

190
APOSTOLAT SOCIAL
VIAȚA RELIGIOASĂ IN U. R. S. S. 191
tiga sufletele, pe care-1 are înaltul Ierarh și aceleași .
strălucite însușiri, pentrucă atunci cauza Bisericii sărea este a$a cum orei tu. Cam acesta este și răs­ I
ar fi bine apărată. punsul d-lui ministru G. Gheorghiu-Dej cu privire
„Vizitai. P. Sale la Moscova, nu trebue socotită la situația bisericii.
ca o simplă întâmplare, ci așa cum a arătat I. P. Biserica va fi așa cum o vrem noi. Să încetăm
Sa, apropierea, iar nu izolarea noastră de marea deci cu ispitirile și să ne vedem de rostul nostru
putere dela Răsărit, înseamnă, așa cum s’a dovedit de învățători ai evangheliei mângâietoare și mân­
în conferința dela Paris — sprijin și biruință pentru tuitoare de suflete și să fim îndrumătorii vieții so­
. Statul și Biserica ortodoxă română". ciale în ritmul vremii pentru credincioșii noștri.
Așa și-a încheiat d. ministru G. Gheorghiu-Dej, Așa făcând, suntem nu numai părinții duhovnicești
\ declarațiile sale. ai poporului ci și vrednici urmași ai înaintașilor
- In ultima vreme, în rândurile clerului ca și în noștri care au condus biserica și au îndrumat po­
rândurile credincioșilor, domnește aproape perma­ porul pe căile prieteniei și bunei înțelegeri în primul
nent întrebarea: Va fi separată biserica de Stat ? rând cu marele și generosul vecin dela Răsărit, cu
Singurul motiv al separării este arătat de d. mi­ poporul rus.
nistru G. Gheorghiu-Dej — când spune: „ Pot ti împre?
furări care sâ impună această separare, atunci când
Biserica sar arăta ostila voinței și dorinței de în-
noire a oietii populare și s’ar opune ritmului nou
de progres în care a intrat tara noastră".
Și dece n am mărturisi-o cinstit. In ierarhia
bisericească, ~del"
bisericească, de sus până jos sunt încă mulți care
„se opun ritmului
„se opun ritmului nou de progres în care a intrat
țara noastră1, și de multe ori chiar ei sunt cei cari
se arată mai îngrijorați. Ei fac exact ceeace ne
spune o poveste mitologică despre un cetățean care
a vrut sa ispitească oracolul dela Delfi «vând o
pasăre sub haină pe al cărei gât ținea o mână,
pentrucă m cazul când oracolul ar fi
pasărea este vie, el s’o gâtuiască și să Răspuns că
e moartă, iar în cazul când oracolul ar arate că .a
e moartă, el să i-o arate că este vie. La intrPhnrPA
fi spus că
cetățeanului: Spunerii de este vie sau moartă oa^
sarea ce am sub haina ? oracolul i-a răspuns*
 I
I

U A C-- v 5-
PANEGIRIC LA MOARTEA PATRIARHULUI N1COD1M ROSTIT ife T - j><
IN ȘEDINȚA SFÂNTULUI SINOD DIN 4 MARTIE 1948.

Prea Sfințit Sinod, Domnule Ministru,

Prea Venerabilul și Părintele nostru Intâiustă-
IO
tător duhovnicesc nu mai este printre noi. Ne-a
părăsit după vrerea lui Dumnezeu; laptele sale
insă vor rămâne peste veacuri lumină și îndreptar
pentru noi toți. Sfântul Sinod încearcă o mare
durere prin pierderea Prea fericitului Patriarh
Nicodim.
Cum vom putea să înfățișăm chipul Părintelui
nostru, cel din soborul Neamțului, care a păstorit
poporul și Biserica noastră ortodoxă cu atâta des­
toinicie? Și cum vom isbuti să proslăvim după
cuviință vrednicia de ctitor prea cuvios, a celui ce
a fost conducătorul și îndrumătorul nostru al
tuturor ?
Vlăstar viguros al unei familii de țărani din
Pipirigul Neamțului, de sub poalele Ceahlăului,
crescut intr’o atmosferă de puritate sufletească,
pornește cu încredere pe cărarea cea luminată dar
spinoasă a cărții. Prin darurile cu care l-a împo­
dobit Dumnezeu, ajunge să cucerească inima bu­
nului mitropolit losif Naniescu, care îl ajută să-și
desăvârșească cultura sa teologică, în Rusia, la
Kiev. Dumnezeu a vrut ca la robustețea sa fizică
să adaoge pe cea spirituală.
îmbrăcând haina monahală a continuat să des­
lușească svonul adus de vânt și de munte de pe
tărâmurile duhului, îndreptându-și privirea spre
 PANEGIRIC LA MOARTEA PATRIARHULUI NICODIM

comorile de minte și de inimă ale Sfintelor Cărți.

193
I
Și dacă este greu de cuprins în câteva fraze marea
sa personalitate, este necesar totuși să ne oprim

I
pentru o clipă asupra râvnei și muncii sale, fără (
preget, desfășurate pe tărâmul cărții.
A vibrat inima sa pentru ridicarea și lumina­
rea poporului dreptcredincios din țara noastră; cu
aceeași pasiune însă și-a dedicat viața operelor
cărturărești. Niciodată nu și-a părăsit pravila cinu­
lui său cuvios și nu și-a uitat juruințele dragostei
sale celei dintâiu față de Domnul și Stăpânul vieții
sale; dar nu a avut pace până nu a trezit din nou
în călugărime osârdia fericitului Paisie, chemând
0
■ ,!

I
la vechile sale rosturi tiparnița Neamțului. Și așa
a răspândit cu însuflețire învățăturile ziditoare de
suflet, prin mii de cărți scrise sau tâlcuite de înalt
Prea Sfinția Sa. Este acesta un fapt ce trebuie
remarcat în mod deosebit, că timp de aproape 40
de ani în ogorul Bisericii noastre, a răspândit fa­
gurii cei dumnezeești ai Sfintei Scripturi, tâlcuită
într’o limbă curat românească.
La frumoasele opere tâlcuite din rusește: Viată
de seminar, Cin păstor model și Pe urmele lui
Hristos, se adaogă tipărirea a o serie de predici
apologetice, care au îmbogățit bibliotecilebisericilor
cu un ales material omiletic și mai ales, se adaogă
tipărirea Psaltirii și a Sfintei Scripturi, pentruca
în ultimii ani să tâlcuiască marea operă de știință
teologică: Istoria Biblică. Această ultimă lucrare
încununează osârdia vrednicului cărturar și al
stru Prea lummat Părinte duhovnicesc. Dela
tinl Ivireanu, care a ilustrat acest scaun ierar-
hicesc, tipărind și răspândind slova cea dătătoare
de viață a cărților sfinte și a „Didahiilor" sale, și
13
 I
!>

194
APOSTOLAT SOCIAL

dela Grigore al IV-lea cel cuvios și vrednic osâr- PANEGIRIC LA MOARTEA PATRIARHULUI NICODIM 195
duitor pe tărâmul răspândirii cărții, nimeni nu a

r
Ii
strălucit pe scaunul Ungro-Vlahiei ca înalt Prea
Sfințitul Patriarh Nicodim.
Sunt aci de față, în chip nevăzut, marii noștri
înaintași și duhovnici încercați, care s’au osârduit
de grâu care va rămânea deapururi în ochii noștri
și ai poporului dreptcredincios, ca o smerită jertfă
adusă lui Dumnezeu, căruia și-a închinat întreaga
sa viață.
și s’au rugat, cari au postit și și-au topit ființa lor In strana dela Neamțu, cea dela Iași și Bucu­
cea dinlăuntru pe altarul lui Hristos Mântuitorul rești, chipul său va continua să fie vrednic stareț
nostru. Și chipurile lor cuvioase sunt mărturii și Părinte al nostru prea cuvios și toți cei ce vor
sfinte despre osârdia și grija cu care ne-au păstrat zăbovi în rugăciuni prelungite, vor descifra figura
1 credința și tradiția. Alături de ei toți, pe care îi sa smerită și vrednică de admirație.
pomenim în rugăciunile noastre, proslăvim cu pie­ Depunem astăzi smerită metania în fața uriașei
tate măreața figură a vrednicului Patriarh Nicodim. sale personalități duhovnicești și facem legământ
Nu fără emoție, amintim aci chipul său de sfânt că-i vom urma pilda vieții și a faptelor bune.
mare Ierarh care a vibrat nu numai pentru spori­ Și plecând genunchii rugăm pe milostivul Dum­
rea învățăturilor sfinte dar care a prins sensul nezeu să-1 odihnească în pace cu aleșii și sfinții Săi.
1 înalt al trăirii pentru binele aproapelui. Căci nu
trebuie tăinuită înțelepciunea cu care știa să îm­ !
Pacea și buna înțelegere între semeni și
prăștie pacea
dărnicia cu care ajuta atâtea suflete în­
mai alesJ dărnicia
setate după idealurile cele de sus. Ca vrednic slu­
I jitor
nea?' al lui
neaiumeir-
1Ui Wnî
Hr^2tos avea deci nu numai înțelepciu-
■ acesteia, ci și înțelepciunea cea de sus;
a cea de sus — zice sfântul Apostol
-2 curată, apoi făcătoare de pace, 1
plină de milă și de roduri bune,
neîățarnică“ (lacob III, 17).
i
Sfinția Sa rămâne o figură, repre-
jr noștri cărturari bisericești, care
• constructive de mare valoare, care i
si“XțX, grăi în viitor cu tăria faptelor bune,
rămân după părăsirea acestei lumi,
a și întreaga sa osârdie pentru
vor înmăuuchia ca într’un snop

*
 NICODIM 197

A cunoscut din trăire proprie, toate greutățile

vieții pe care trebuia să le învingă un fecior de
CUVÂNTAREA ROSTITĂ LA ÎNMORMÂNTAREA țăran, ca să poată sparge porțile întunericului și
I să ajungă la lumina cărții. Căci drumurile parcurse
PATRIARHULUI NICODIM pe jos, din ținutul Neamțului până la Seminarul
Înalt Prezidium, Onorat Guvern, Inalfi Prea dela Socola de lângă Iași, nu arareori i-au amintit,
Sfințiți și Prea Sfințiți Părinți, pioasa adunare, ca și lui Ion Creangă, că învățătura constituia un
Cu sufletele cernite și cu inimile copleșite de privilegiu și nu un drept cuvenit oricărui cetățean.
întristare, petrecem spre cele veșnice pe duhov­ Mireasma curentului paisian ce pulsa în jurul
sPre cele
nicul și părintele Bisericii Pravoslavnice Române. mănăstirii Neamțului, l-a întărit în credința că
După o îndelungată viețuire,
’ •
îndelungată viețuire, ca oricâte greutăți s’ar ivi în cale, pentru câștigarea
Vechiului Testament, ----- *
Patriarhii dreptului de a te lumina, prin osteneala învățăturii,
de vârstă, a adormit> trecând
în i ~. J pragul a opt decenii ele trebuesc doborâte. Și tânărul Nicolae Munteanu
Prea Sfințitul Nicodim Munți nădejdea învierii înalt le-a învins pe toate, reușind să câștige prețuirea ' .1
ricii Ortodoxe Române. eanu, Patriarhul Bise- profesorilor socoleni, prin destoinicia lui la în­
Numele de familie I' vățătură.
tura fizică și cea spirituală,Munteanu îi contura făp- Blândul mitropolit al Moldovei, losif Naniescu,
munții maestoși ai
de munte
munte; iar lucrarea
”__ Se Se născuse între
Pipirigului, purta trup falnic ca
a remarcat calitățile viguroase ale seminaristului,
șef de promoție, luându-1 ca ucenic al lui. De
i
tor de slovă românească’-zj. lui cărturăreasă, ca făuri­ acum încolo, având sprijinul mitropolitului losif, L
niilor Bisericii, se ' și tălmăcitor al preda- orizontul se deschide în toată lărgimea lui pentru
' românești, tot ca înalță astăzi în câmpul literaturii cel ce avea să conducă destinele Bisericii românești. ■ !

falnică înfățișare, un pisc de munte. Din această Trimis pentru desăvârșirea studiilor în cetatea
sub ffrumoasa
T,”~z. imagine poeticămoldovean
un scriitor prins
l-a mun-
de „starețul sfântă a Kievului. Nicolae Munteanu șe remarcă y
ților" de „i

Nicodim m se
starețul Moldovei".
Ini adevăr, din fosta ființă a Patriarhului
se desprinde
desprinde acel spirit de întâi stătător,
de stareț, de părinte ___ w
în fața erudiților profesori, astfel că atunci când
ia titlul de „Magistru" este invitat să rămână în
Rusia, pentru a fi pregătit să ocupe o catedră
universitară. i
fe
Născut in anul 1864,duhovnicesc.
la 6 Dr ’ 1 Dragostea lui pentru poporul din care se ridi­
Nicodim a pășit — 6 Dechemvrie, Patriarhul
lavieț case și venerația pentru binefăcătorul său, l-au
moderne, când prin pragul vieții pe drumul României
desrobir- îndemnat să nu primească invitația, atât de mă­
dela 1864, viața jrin dcsi ubirea și împroprietărirea gulitoare, părăsind Kievul, pentru Iași, orașul
noastră socială
viața noastră socială se îndrepta spre
făgașul vremurilor actual uceniciei lui. . .
’ actuale. întoarcerea în țara nu însemna numai cfiști-

i
I 198
garea unui titlu academic cu care să
drească și să pretindăacademic
locuri privilegiate.
Munteanu se întoarse din Rusia cu unSer mân-
Nicolae
muncii extra-universitare și anume, cu două
» măciri care-i descopereau preocupările, rod al
i parte se găseau în bagajul său „Cuvântările-j tal-
i logetice“ pe care avea să le rostească din amvonul Intr’o
Catedralei mitropolitane din Iași, pentru orientarea apo-
Păturii
în altă ;
intelectuale in problemele religioase, iar
parte aducea studii și cărți printre care și
tălmăciri
_.?ea operei
Petrov, intitulată „Un mare răsunet
de păstor Carteaa lui
model“. social lui
Petrov fusese prohibită la început de autoritățile
țariste, din pricina ideilor pe care le propăvăduia,
căci în ea religia era pusă în serviciul social al
poporului și nu al claselor stăpânitoare. Calitățile
operei și năvala curentului tolstoian au făcut ca
„Un pător model“ să poată vedea lumina tiparului
nu numai în granițele Rusiei, dar să pătrundă și
la noi prin zelul tânărului cărturar Nicolae Mun­
teanu. Localizarea personagiilor din cartea lui
Petrov a făcut-o cu înțelesuri, punând nume cu­
noscute românești, care în parte, prin conduita
lor se asemănau cu eroii din originalul rusesc.
Iată deci, cum se desemnau preocupările ră­
posatului Patriarh Nicodim, încă din tinerețe: ri-
dicarea
poporului prin cultură și corectarea vede-
Pilor păturii
se
inte.
confunda -Jlectuale,
cu P care la noi pe acea vreme,
cuvenea totul, iar păturile privilegiate, cărora li se
Pentru a —‘ poporului numai munca și obida,
rărești, după ise dedica numai problemelor cărtu-
unei înclinăristilul vremii lui și pentru a răspunde
Nicolae Munteanu,1 personale către curentul paisian,
, magistru în teologie, intră în
V
.' A
CUVÂNTARE LA ÎNMORMÂNTAREA PATRIARHULUI NICODIM 1 99
I
monahism, luând numele de Nicodim, numele celui
ce a înfășurat cu giulgiu și aromate trupul Mân­
tuitorului.
Rugăciunea și munca au fost singurele înde­
i
letniciri ale monahului Nicodim Munteanu.
Sub păstoria lui losif Naniescu, a îndeplinit
funcțiunea de Mare Eclesiarh și predicator al Ca­
tedralei.
Niciodată n’a fost ilustrat amvonul dela Iași
ca atunci, prin avântul și temeinica pregătire a
destoinicului călugăr din Pipirigul Neamțului.
După trecerea la cele veșnice a milostivului
mitropolit losif Naniescu, arhimandritul Nicodim
Munteanu este chemat ca Vicar de scaun al Epis­
copiei Dunării de Jos, de către episcopul Pimen
Georgescu.
Aici îndeplinește și funcția de director al se­
minarului „Sf. Andrei", pe care-1 reorganizează,
reușind să scoată elemente bine pregătite, ce ono­
rează azi, prin știința lor, catedrele universitare.
Dela Galați este chemat la scaunul episcopal
dela Huși. Aici Vlădica Nicodim începe să-și arate
toată puterea sa de creație. Era conducător de sine
stătător, clar văzător, harnic și plin de râvnă. Res­
taurează Palatul episcopal, renovează catedrala,
înfrumusețează curtea Episcopiei cu un parc de
flori și trandafiri, Episcopia devenind astfel punctul
de admirație și de fală al hușenilor. Introduce or­
dinea și disciplina în cler, instituind conferințe cul­
turale în toate județele Eparhiei, lucru neobișnuit
pe acea vreme. . . ,
Alături de această operă de administrație, in
timpul liber și în nopțile lungi de iarnă se adân­
cește în tălmăcirea după Septuaginta a Sf. bcrjp-

200
APOSTOLAT SOCIAL
turi, lucrare ce-i va încununa opera cărturărească
de mai sus.
Grija pentru lumina poporului îl face să alcă­
tuiască „Mica Biblie", dând la îndemâna masselor
populare, cu imagini bine alese, cuvântul nemu­
ritor al lui Dumnezeu, într’o haină curată a limbii
românești.
Și această lucrare de folos obștesc a provocat
puternice reacțiuni din partea celor ce nu voiau
ca poporul să fie luminat.
Dela Huși se retrage la Mănăstirea Neamț,
continuându-și fără răgaz, munca de mare și iscusit
tâlcuitor.
Constatând că textul poetic al Psaltirii era dena­
turat în traducerile oficiale, traduce singur din nou
Psaltirea, atrăgând admirația celui mai mare scriitor
român Mihail Sadoveanu, care scrie în „Viața Ro­
mânească" următoarele: „Vlădica Nicodim, stare­
țul acelei Sf. Mănăstiri, a tipărit o Psaltire, într’o
tălmăcire nouă a sa, care se armonizează cu tre­
cutul de cultură al vechilor ctitorii domnești, cu
munții care fumegă, cu apele care spumează, cu
toată poezia măreață a locurilor, cu mormintele
voevozilor și monahilor, cu sufletul nostru din cele
vii de deasupra și din cele moarte de dedesubt".
„Părinteie Nicodim Munteanu din Pipirig, din
leagănul neamului lui Creangă, s’a întâmplat să
aibă într’un înalt grad simțul limbii celei bune a
poporului, a cărților vechi, tocmai ceiace trebue
pentru imnurile lui Israil, arzând ca niște ruguri
în pustia vremurilor de dedesubt".
Certificarea valorii scrisului literar a Patriar­
hului Nicodim dată de titanul literaturii române,
este cea mai mare cinste ce încununează munca
1
il-
CUVÂNTARE LA ÎNMORMÂNTAREA PATRIARHULUI NICODIM 201
cărturărească a unui chiriarh al Bisericii stră-
moșești.
In 1935 freamătul poporului moldovean cheamă
pe bătrânul stareț, în vârstă de 70 ani, la cârma
Mitropoliei Moldovei. Se desparte cu greu de tipar­
nița dela Neamț și răspunde chemării poporului ■ y î
prin cuvintele: „Căci pentru tot ce am făcut eu,
nu pot să rostesc decât cu cuvintele Scripturii .*
„Slugă netrebnică sunt, pentrucă n’am făcut decât
ceeace eram dator și poate și mai puțin".
Aici la Iași, locurile îi erau cunoscute, dar mai
ales oamenii. Vigoarea trupului nu se lasă frântă
de albeața părului. Cu un program ordonat de lucru,
lăsând odihnei doar cinci ore din 24, personal a
strâns fonduri pentru repararea celor două Cate­
drale, cărora le dă haină nouă de sărbătoare. Con-
struește o casă destinată funcționarilor și înfrumu­
i
sețează parcul cu trandafiri și flori, vechea și no­
bila lui pasiune.
In acest timp de sub tiparnița dela Neamț ies !
rând pe rând nenumărate volume din colecția
i „Ogorul Domnului", din cei mai aleși și ren urniți il
autori ruși sau alții străini.
Nădăjduia, ca sfârșitul vieții să-l găsească alături
de mormântul blândului mitropolit losif Naniescu.
Insă glasul Proniei Divine altfel sună decât soco­
telile omenești. Și astfel în 1939, mitropolitul Mol­
dovei Nicodim Munteanu este chemat la scaunul
Patriarhal, vârful ierarhiei bisericești. Aici îl pro­
movaseră toate roadele muncii lui și unanima pre­
țuire a poporului pentru dragostea ce i-o arătase.
Nici în București, cu obligații atât de multiple
și felurite, înfruntând vremuri aspre și nestatornice,
Patriarhul Nicodim nu a încetat o clipă activitatea
lui de tâlcuitor.
 H0BWM
I
202 APOSTOLAT SOCIAL
„Istoria Biblică44 în mai multe volume, după
învățatul teolog rus Lopuhin, înmulțea seria colec­
ției din „Ogorul Domnului44. Peste toate acestea
tronează însă traducerea Bibliei, care în ediția Il-a
din 1944, cuprinde 24 cărți din Vechiul Testament
și întreg Noul Testament, traduse și învesmântate
de slova plină de mireasmă a Patriarhului Nicodim.
t Dar Patriarhul Nicodim n’a trăit în duhul cu­
rentului întemeiat de Paisie Velicicovschi, numai
între zidurile mănăstirii, ci a căutat ca viața Orto­
doxiei s’o cimenteze solid prin stânse legături cu
bisericile surori, în special cu cea rusească.
Dela ultima participare, în 1917, la sinodul din
Moscova, Biserica Română n’a mai putut avea le­
gături cu sora ei mai mare dela răsărit. Pe Pa­
triarhul Nicodim, care-și făcuse studiile în Rusia și
era reprezentantul cel mai autentic al culturii re­
ligioase rusești în România, această stare nefirească
între cele două Biserici surori îl mâhnea nespus
de mult.
■
A fost hărăzit ca tot înalt Prea Sfinția Sa să
înnoade temeinic legăturile tradiționale între Bise­
rica Ortodoxă din România și cea din U. R. S. S.
în anul 1946. Acest act de colaborare bisericească,
care se bazează pe o perfectă sinceritate de întă­
rire a Ortodoxiei, va fi adâncită în viitor printr’o
cooperare și mal stânsă în cadrul ecumenicității.
Lucrul acesta este început și desăvârșirea lui
va fi socotită ca îndeplinirea unui testament lăsat
de Patriarhul Nicodim.
Ca un stejar falnic, crescut lângă isvoare cu
ape line, în mireasma poenilor de pe creste de
dealuri a rodit din belșug, viguroasa personalitate
a Prea Fericitului Patriarh Nicodim, ale cărui daruri
r"
CUVÂNTARE LA ÎNMORMÂNTAREA PATRIARHULUI NICODIM 203 *
și podoabe, au încununat apostolatul său evanghelic.
Munca și rugăciunea au format taina biruinței lui
în viață; iar înțelepciunea și tăcerea inimii au fost
chezășia smeritei cugetări a întraripării sale. Căci, u
în orice împrejurare și în toate cinstirile ce i le-a
hărăzit Dumnezeu n’a uitat chipul cel îngeresc al
călugăriei, cu care și-a împodobit întru smerenie
duhului
viațaIntre trupului.
și avestitei
■■
zidurile mănăstiri dela Neamț s’a
rugat și a ospătat cu pâinea milosteniei pe mulți
cuvioși părinți, încurajând și îmbărbătând poporul
ce poposea aici însetat după duh și adevăr.
Și acum în fața uriașei personalități spirituale
pe care o lasă istoriei Bisericii Române, noi .în-
genunchem smeriți lângă trupul ostenit de muncă,
care își ia rămas bun dela tot ce este trecător și b
pășește în lumea dreptei judecăți, unde răsplata
veșnică așteaptă pe cei ce au sporit talantul dăruit
In numele Sfântului Sinod și al poporului drept-
de Dumnezeu.
I
1 credincios din România, depunem ultimul omagiu
de recunoștință pentru felul cum a apărat temeliile
credinței, cum a îmbogățit cultura românească și
mai cu seamă, modul cum a stăruit la ridicarea
poporului, din sânul căruia sa ridicat.
Bunul Dumnezeu să primească printre aleșii
Lui, sufletul Patriarhului Nicodim, care a lăsat opere
cu adevărat patriarhale.

.V
4
1 II ." iI
-
4 serica Ortodoxă este Biserica poporului, cu care a
PASTORALA CU PRILEJUL ALEGERILOR
PENTRU MAREA ADUNARE NAȚIONALĂ-CONSTITUANTĂ
7 CI S T IN IA N,
Din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al lașilor și
Mitropolit al Modooei, Președinte al Sfântului Sinod
și locțiitor de Patriarh al României
înaltului Cler, prea cuvioșilor arhimandriți și stareți,
prea cucernicilor protoierei, iconomi și întâistători, cucernicilor
preoți și diaconi, cinului monahal șl binecredinciosului popor
al Sfintei Biserici Ortodoxe Romane, har și pace dela Dum­
nezeu, Părintele Ceresc, iar dela Noi arhierești binecuvântări.
Iubit cler și popor,
Din îndemnul lui Dumnezeu, ca păstor sufle­
tesc al vostru și din încredințarea Sfântului Sinod,
îndreptăm către voi, acest duhovnicesc cuvânt, pri-
I! , vitor la noua chivernisire a Țării noastre, precum
și la iconomia legată de această chivernisire, a
Bisericii Ortodoxe Române.
i Precum știți, în urma actului dela 30 Dechem­
vrie 1947, poporul român a dobândit libertatea
să-și clădească noua formă de Stat, Republica Po­
pulară Română și să statornicească astfel regimul
democratic: calea unor neașteptate și mărețe în­
făptuiri. Pentru întemeierea Republicii, întărirea
stăpânirii democratice și înfăptuirile de viitor, Fron­
tul forțelor populare ale Țării se înfățișează înaintea
poporului, pentru a căpăta puteri noi și pentru a
așeza la cârma Statului piatra de temelie a vieții
obștești: Constituția Republicii Populare Românei.
Prin doctrina, predaniile și așezămintele sale
M
■I
-
ti
y
PASTORALĂ CU PRILEJUL ALEGERILOR 205
canonice, precum și prin întrupările sale morale, Bi­
/■
suferit și a luptat, atât pentru devenirile mai bune
ale traiului pământesc, cât și pentru năzuința către ’
f1
mântuirea sufletească a omului. Prin aceasta, Bi­
serica Ortodoxă a ajutat istoria către îndeplinirea
democrației, în care se pot realiza din plin porun­
cile evanghelice. In acest înțeles, împletirile Bise­
ricii Ortodoxe Române cu duhul democratic sunt
de netăgăduit, fiindcă atât Legea după care câr-
muește, cât și organele sale de conducere, au fost
întocmite cu voința și prin aleșii poporului.
i
De aci, și îndreptățirea ei de a lămuri popo­
rul oridecâteori se pune la cale destinul său și de
a cerceta actele mari care hotărăsc mersul vieții
populare.
Unul din aceste acte, care va veni în desba-
terea poporului, prin reprezentanții săi, este și
noua Constituție. Ea este legea de temelie a vii­
toarei noastre așezări și din ea decurg orânduirile
generale și legiuirile obișnuite, în marginile cărora
se vor desfășura toate laturile traiului nostru și
deci și cele ale ființei noastre sufletești.
I
Din acest punct de vedere, Biserica Ortodoxă
Română constată că în noua Constituție s’au înscris
principii care garantează libera practicare a reli­
giozității.
Astfel, principiul că întreaga putere de btat
vine dela popor și aparține poporului este în con­ j;
cordanță cu poruncile Evangheliei: 9Supunetdua
mul altuia și așa oe(i plini legea lui Hristos*.
u. Alte principii privesc bunuri materiale și mai
ales spirituale pentru care din totdeauna Biserica
creștină a luptat, ca să le aducă în câmpul mi-
luptat, ca
plinirii.

n _____________ PASTORALĂ CU PRILEJUL ALEGERILOR
206 APOSTOLAT SOCIAL
: I
Respectarea și apărarea proprietății particu­
lare, înscrise în noua Constituție, încurajează nă­
zuința omului către muncă, propășire și în deosebi
către întemeierea familiei, instituție sfântă pentru
biserică și socotită între tainele ei. Tot așa de a-
proape de inima Bisericii este și proprietatea ob­
ștească, acele bunuri comune ale poporului — ca:
subsolul, apele, poșta, telegraful, telefonul și ra-
dio-ul—, despre care vorbește proiectul de Consti­
L tuție. O găsim în practica vechilor creștini și ară­
tată în Faptele Apostolilor.
Fiecare om trebue să muncească. Munca asi­
gură viața, iar când munca este apărată, când ea
■
nu este furată prin silnicie sau vicleșug, poporul
întreg prosperă și fiecare om este mulțumit și fe­
ricit.
1 Munca este pusă la temelia proiectului noii
Constituții, după cum este principiul cel mai înalt
4 al moralei creștine, întemeiată de Apostolul Pavel
când zice: „cine na muncește să nu mănânce*. (II
Tesaloniceni in, 10); principiu care a dus și va
1 trebui să ducă la desființarea robiei fizice și a îm­
pilării economice. Statornicind obligația muncii,
noua Constituție asigură dreptul la muncă; adică
! de favoritism, înlătură întrecerile confesionale și
Si la foloasele ei, așa cum spune și Sf. Evanghelie
„ Vrednic este lucratorul de plata sa*. (Matei X, 10).
I
Și mai asigură și dreptul la odihnă prin felurite
înlesniri, pentru întremarea puterilor, pentru ca
munca să nu pară o osândă.
Statul va purta apoi grija sănătății publice și
va asigura ocrotirea acelora care nu pot munci
y din cauze străine de voința lor, de acord cu duhul
filantropiei creștine.
In aceiași măsură se desprind din Legea de
1
ii
207
bază a Țării bunurile spirituale, aprobate și po­ '1
runcite și de Biserica Ortodoxă Română.
Astfel, sunt asigurate libertățile individuale și
obștești, capacitatea spirituală și cea materială a
omului, conviețuirea pașnică, înfrățirea și unirea
naționalităților din Țară, de care vorbește Apostolul
Pavel prin cuvintele: „Nu mai este Iudeu, nici Elin,
nu mai este rob sau slobod, nu mai este parte bar*
bătească, nici parte femeeascâ, pentrucâ în Hsus
Hristos Doi tofi una sunteți*. (Galateni III, 28). r
La fel și cu îndreptățirea în fața Justiției. Prin
instanțele populare de judecată, prin instituirea I
asesorilor populari și prin egalitatea deplină în
fața legilor, noua Constituție asigură cu adevărat
o bună împărțire a dreptății. Acest lucru e lucru
sfânt și dumnezeesc. Despre el altă dată proorocul
zicea : „ Vai de legiuitorii cari fac praoili nedrepte
si de judecătorii care scriu hotărîri silnice, ca sâ
îndepărteze pe cei săraci dela judecată, să răpească
dreptatea oropsitilor poporului meu, să prade pe I
oăduue $i să despoaie pe cei orfani*. (Isaia X, 1—2).
Dar bunul spiritual cel mai înalt este liberta­
I tea conștiinței, libertatea religioasă. Ea este ga­
rantată de Stat prin noua Constituție. Prin aceasta
se asigură Bisericii Ortodoxe Române exercițiul ei
nestingherit și îi dă siguranța încetării oricărui fel
sectare, prozelitismul și privilegiile materiale sau
morale, de care s’a bucurat în trecut conducerea
unui anumit cult care nu este așa de aproape de
popor ca noi. Acest lucru a fost posibil numai pen-
trucă această conducere avea sprijinul unor factori
conducători, astăzi excluși dela exercițiul puterii
publice.
 2oâ
APOSTOLAT SOCIAL
Pe temeiul garanției Statului, Biserica Orto­
doxă Română își vede asigurate prin Constituție
organizațiile și putințele sale de existență. De ase­
menea ea nu va fi lipsită de uneltele sale misio­
nare, de menținerea nivelului de credință (presă,
colportaj, așezăminte de cultură) și că se va pro­
teja sursele sale de existență.
Prea Cucernici Preoți si iubiți credincioși,
Cu aceste chezășii evanghelice și cu asigurările
înscrise în Legea fundamentală a Țării, Constituția
Republicii Populare Române, pășiți cu încredere
la întemeiere de țară nouă.
Voi, cinstiților clerici de toate treptele, lămu­
riți poporul dreptcredincios asupra cuprinsului zi­
ditor al Constituției, îndemnându-1 la sprijin și la
o dreaptă alegere a trimișilor săi în Adunarea le­
giuitoare a Țării.
Poporul, prin Frontul Democrației Populare
(F. D. P.), își așează azi temelii noi de viață. Fiți
alături de popor.
Iar voi, binecinstitorilor fii ai Bisericii Ortodoxe,
fiți încredințați că prin întărirea așezării demo­
cratice a Țării, deschideți drumuri noi către apă­
rarea dreptului vostru de închinare și de mân­
tuire sufletească.
Uniți în Dumnezeu, în cuget curat și în doriri
sfinte pentru scumpa noastră Țară și pentru po­
porul său, păstorul vostru sufletesc vă dorește în­
delungată sănătate și vă trimite arhierești bine­
cuvântări.
CUVÂNTAREA ROSTITĂ LA ÎNMORMÂNTAREA FOSTULUI
MITROPOLIT IRINEU MIHĂLCESCU LA MĂNĂSTIRE AGAPIA
IN ZIUA DE 8 APRILIE 1948
Pioasă adunare,
Vestea trecerii întru cele veșnice a vestitului
profesor de teologie și venerabilului Ierarh Irineu
Mihălcescu, a umplut de durere toată suflarea ro­
mânească.
A fost doborît de o grea și îndelungată sufe­
rință un ștejar falnic al Bisericii Ortodoxe Române
și un apostol al științei teologice.
Cuvintele sunt neputincioase și graiurile neîn­
destulătoare de a contura după cuviință chipul ma­
relui dascăl al Teologiei, care timp de 35 de ani
a strălucit cu aureolă de apostol catedra dela Fa­
cultatea de Teologie din București, și iarăși nu
este ușor de a cuprinde în câteva fraze chipul de
preot și ierarh al părintelui Irineu. Timp îndelun­
gat ne-am obișnuit să privim spre viguroasa acti­
vitate cărturărească a marelui dogmatist al Orto­
doxiei noastre—, pe care toți îl numeam cu nespusă
dragoste părintele profesor Mihălcescu, — ca spre
un far de lumină. Căci viața sa a fost o flacără
nestinsă pe altarul Bisericii Ortodoxe Române și
al catedrei de Teologie.
Fiu de preot, născut în comuna Pătârlagele, i f •
C\k
județul Buzău, la 24 Aprilie 1874, din copilărie
și-a dedicat viața învățăturii. După ce a urmat
școala satului a trecut la Seminarul teologic din
Buzău, unde a urmat cele 4 clase ale cursului infe­
rior. Apoi cursul superior îl urmează la Seminarul
 210
APOSTOLAT SOCIAL
Central din București, școală de mare vază pe
aceea vreme, de unde a ieșit o însemnată elită
intelectuală și spirituală a țării noastre.
In timpul studiilor de seminar se statornicește
spontan în sufletul său pasiunea cărții și a omului
de vocație dăruit de Dumnezeu cu mari virtuți
sufletești. De acum încolo drumul său este definitiv
stabilit de a se dedica studiilor teologice. După
seminar urmează cursurile Facultății de Teologie
din București, unde la 30 Iunie 1899, obține titlul
de Licențiat în Teolgie susținând în mod magistral .
splendida teză despre: „Sinodul al treilea Ecume­
nic din Efes“.
Pornit pe cărările culturii, încrezător în pute­
rile sale și cu o deosebită disciplină proprie, omul
de vocație cărturărească iși îndreaptă privirile spre
4
Universitățile din Apus, unde teologia noastră ro­
mânească în acea epocă se adăpa la izvoarele lor
de filosofie și teologie. Și astfel se aprofundează
în studiul filosofiei și al teologiei sistematice la
Berlin și Leipzig.
% La Berlin audiază cursurile renumiților profe­
. nezeu și suflet, despre revelațiune și inspirație. •
sori Paulsen, Stumpf și Adolf Harnack; iar la
Leipzig audiază pe celebrii profesori de Teologie
și Filosofie: Wundt, Barth, Hofmann și alții. Tipă­
rește în acest timp—stimulat de preocupările sale
—opera sa despre: „Teologia Simbolică". LaLeipzig
in 1903, își trece doctoratul în Filosofie, în mod
Strâ Revenind în țară la 1 Iunie 1904 este numit
a t la Facultatea de Teologie din București
I agrega geologie fundamentală și dogma-
]a Cățea Martie 1908 este confirmat ca pro-
) lică ; iar ~ acestei catedre. Astfel cel mai înalt
fesor titular
CUVÂNTARE LA ÎNMORMÂNTAREA MITROPOLITULUI IRINEU 21 1
1 '
• ■ if :' I
așezământ de știință teologică al țării, dobândește v 1 I
un dascăl cu o rară pregătire filosofică și teologică. -
Cursurile atât de variate și de complexe ale
profesorului loan Mihălcescu, se impun dintru în­
ceput cu seriozitate științifică și cu o bogată in­
formație din câmpul teologiei. In toate prelegerile
profesorul Mihălcescu susține cu o nobilă și sfântă
pasiune adevărurile ortodoxiei noastre. Simțul critic
și îndemânarea sa de teolog încercat se evidențiază 1
1 în toate cursurile sale; iar disciplina sa științifică
ridică mult nivelul operii de propoveduire al ade­
vărului evanghelic.
La personalitatea sa de dogmatist se adaugă
cea de apologet. Căci Apologetica sau Teologia
fundamentală este o disciplină creiată la Faculta­
tea de Teologie din București de către profesorul
loan Mihălcescu, care în această privință a fost un
deschizător de drum nou. Și-a dat seama dintru în­ /
1
ceput că Apologetica este nevoe să servească ca o in­
troducere în Dogmatică. Și astfel desfășură o vastă
activitate de apologet, tratând despre: Ființa și
origina religiei, istoria religiunilor, ideia de Dum­
Acest apostol al științei teologice, timp de 35 de
ani și-a risipit întrega sa ființă sufleteascăînatâtea
4 laturi aride ale apologeticei și dogmaticei, reușind
prin, zelul și talentul său să ridice prestigiul Fa­
cultății de Teologie din București.
Atât pe tărâmul dogmatic cât și pe cel apo-
-SS a reda. M r.^

gioase din — Pipere
doctrina ale vechilor
feluritelor ''
c” naturale
religiuni
cugetări reli-
Astfel traduce într’o limbă curat românească!
Epopeia lui Ghilgameg din literatura asiro-babi-
loneana Legile lui Mânu și un important fragment
(11° cunoscut sub numele de Baga*
oad*Gita. Prin aceste opere se îmbogățește patri­
moniul cultural al literaturei românești.
i
In toate lucrările sale originale, cât și în cele
talcuite din limbi streine, se vădește întotdeauna
un stil literar artistic, distins, sobru, dovedindu-se
un talentat mânuitor a) gândirii teologice și filo­
sofice. Dealtfel gustul său artistic excelează în
toate articolele publicate în revista Biserica Orto*
doxă Română, in numeroase reviste teologice cât
și în ziare.
La vasta sa activitate literară și teologică, nu
putem trece sub tăcere, tipărirea a numeroase ma­
nuale de religie pentru licee, seminarii și școli
normale, în care predomină expunerea clară a o-
mului de gândire și serioasa pregătire, a dascălului
cu resurse de mare talent.
In anul 1923, dogmatistul ortodoxiei române
primește taina preoției lui Hristos, fiind hirotonit
preot pe seama bisericii Amza din București. Dela '
această dată profesorul adaogă la prestigiul său
autoritatea strălucirii apostolice a sfintei preoții,
pe care a propoveduit-o cu nobilă pasiune, vreme
îndelungată, tinerilor studenți de pe catedra de teo­
logie. Faptul acesta constitue un eveniment de mare
importanță în viața sa sufletească.
Preotul și profesorul loan Mihălcescu își con-
1/
CUVÂNTARE LA ÎNMORMÂNTAREA MITROPOLITULUI IRINEU 213
vorul învățăturilor sfintei noastre ortodoxii, atră­
gând prin bunătatea și noblețea sa sufletească,
inima tinerilor pe care îi îndruma ca un bun părinte
spre mărgăritarele științei și înțelepciunii sacre.
Și astăzi, când proslăvim pe profesorul nostru
al tuturor, se cuvine să pomenim aci alesele sale
calități sufletești, pe care suntem datori să le re­
marcăm cu deosebită emoție sufletească. Căci n’a
fost student pe care să nu-1 ajute, să nu-1 sfă­
tuiască și să nu-1 încurajeze pe drumul cărții; și
na fost inimă zdrobită pe care să n’o mângâie și să
n’o îmbărbăteze. Casa părintelui profesor loan Mi-
Il
hălcescu a fost deschisă tuturor oamenilor necăjiți
și biblioteca sa la îndemâna tuturor celor ce voiau
să se adâncească in taina științei teologice și a
fiîosofiei. Cu cuget drept, cu inimă caldă și cu suflet
deschis, atât la catedra dela facultate cât și dela
altarul bisericii, împrăștia bunătatea sa de preot și
1
dascăl. Se cuvine deci să cinstim aci chipul său de
om bun, înțelegător, propoveduitor al păcii și bunei
înțelegeri între oameni.
După pierderea tovarășii sale de viață, a dis- x
tinsei sale soții, care dela 1904 a fost Doamna
Anastasia Mihălcescu, preotul profesor loan Mihăl-
cescu a fost hirotonit Arhiereu-Vicar al Patriarhiei
Române la 12 Noemvrie 1936, fiind chemat la
această înaltă treaptă de către răposatul Patriarh
Miron. După doi ani de zile, la 14 Noemvrie 1938,
a fost numit Episcop-Locotenent al Eparhiei Râm­
nicului Noui Severin. După un an, la 8 Noemvrie
1939 a fost ridicat la rangul de Arhiepiscop Lț. al
Craiovei și Locotenent de Mitropolit al Olteniei Și
C
vrerea „fniimnezeu
lui fost ca la câteva săptămâni
Dumnezeu aa iw
după aceasta - la 29 Noemvrie 1939, sa fie
Mitropolit al Moldovei.
r
214 APOSTOLAT SOCIAL
înalt Prea Sfinția Sa Mitropolitul Irineu și-a
continuat activitatea sa de Arhipăstor cu același
/ spirit de bunătate, gata de jertfă pentru biserică și
poporul dreptcredincios.
A străbătut timpuri aspre din cauza războiului
și a împrejurărilor grele, improprii pentru o acti­
vitate prea intensă.
întotdeauna Insă a stat la datorie mistuit de
dorul sfânt al unei lucrări rodnice în câmpul atât
de spinos, dar și atât de sfânt, al misiunii de înalt
păstor sufletesc.
De multă vreme era suferind și-și căuta li­
niștea în rugăciune și în lumea cărții pe care n’a
părăsit-o până la ultima clipă.
Din întreaga sa viață se desprinde aureola
curată a magistrului de teologie ortodoxă, a omu­
lui înzestrat cu daruri și podoabe sufletești demne
de admirație și a Ierarhului cărturar, dornic de
înfăptuiri spirituale la care-i_ da dreptul temeinica
sa pregătire teologică.
In fața uriașei sale personalități, ne plecăm
smeriți genunchii inimii noastre și ne legăm su­
fletește de a preamări întotdeauna vasta sa activi­
tate cărturărească și marea sa bunătate sufletească.
Ca fost student și ucenic al înalt Prea Sfinției
Sale și ca urmaș al Său la scaunul de Mitropolit
al Moldovei, depun aci o smerită metanie în fața
chipului său de mare teolog și vrednic slujitor al
Bisericii Ortodoxe Române; iar în numele Sfântului
Sinod al bisericii noastre, exprimăm omagiul nos­
tru de admirație pentru înalta slujire, pe care
a dăruit-o încă din tinerețe lui Dumnezeu, catedrei
de teologie și altarului Bisericii noastre ortodoxe.
- Dumnezeu să-1 odihnească cu sfinții și aleșii săi.
i-
'I
•-
■
PASTORALĂ DE SFINTELE PAȘTI 1948
JCISTINIAN /
Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Iașilor si
- Mitropolit al Moldovei, Președinte al Sfântului Sinod ■ E
si Patriarh Locotenent al României
Tuturor dreptmâritorilor creștini și iubitului nostru cler: har,
milă șl pace dela Părintele luminilor, Iar din partea Noastră
arhiereasca binecuvântare.
Iubiți fii duhovnicești,
Covârșitoare și nepovestită bucurie aduce în­
tregii creștinătăți, slăvită zi a învierii Mântuitorului.
Măreția acestei bucurii amintește și destăinuește
lumii de pretutindeni și de totdeauna taina nepă-
trunsă a biruinței vieții asupra morții, a strălucirii
adevărului asupra întunerecului.
Biserica noastră dreptslăvitoare numește ziua
învierii Domnului „Zi sfântă, Praznic al Praznici-
lor, Sărbătoare a Sărbătorilor, pe care Domnul a
făcut-o ca să ne bucurăm și să ne veselim într’însa“.
Cu adevărat prăznuirea acestei sfinte sărbători are
darul de a încălzi și a îmbărbăta sufletele creștinilor,
de a lumina conștiințele și de a mângâia și întări
inimile.
Ori de câte ori creștinătatea se apropie de 5
praznicul învierii Mântuitorului, orice nour de griji
se risipește din sufletul creștinilor, iar în inimi nă­
vălește căldura cea nepieritoare a bucuriei vieții.
Căci viața este un dar dumnezeesc care se des-
voltă în atmosfera păcii și a dragostei.
Lumina lui Hristos luminează peste toți, spăr-

216 APOSTOLAT SOCIAL
I noastră44,
I gând orice stavilă de deosebire între oameni, iar
sufletele plutesc într’o frățietate de simțire, îmbie­
toare la îndemnul Apostolului Neamurilor, care
spune: „Bucurați-vă pururea în Domnul și iarăși
zic bucurați-vă“ (Filipeni IV, 4).
Iată că însăși firea înconjurătoare, sub impulsul
primăverii, se împodobește la acest praznic duhov­
nicesc în haină de sărbătoare; ogoarele sunt în­
vestmântate cu semănături dătătoare de mari nă­
dejdi; pădurile, prin freamătul lor, cheamă ploile
să-și reverse apele peste pășuni și livezi, iar pă­
sările cu viersul lor felurit, poartă în văzduh vestea
cea minunată a creațiunii. Pretutindeni se simte
armonia perfecțiunii, pe care numai duhul cel as­
cuns al păcatului vrea s’o turbure pe alocurea. Dar
grija Proniei dumnezeești învinge încercările ace­
stui duh protivnic vieții, după cum spune Sfânta
Carte: „Voiu trimite pace pe pământul vostru și
nimenea nu vă va turbura44 (Lev. XXVII, 6).
Chezășia acestei păci este Fiul lui Dumnezeu,
„omul Hristos lisus, care s’a dat pre Sine însuși
preț de răscumpărare pentru toți44 (I Tim. II, 5—6).
Deci, „Hristos este pacea noastră44, (Efe-
seni II, 14).
Iubiți fii duhoonicești,
Bucuria pe care o simte creștinătatea cu pri­
lejul învierii Domnului, este cu adevărat bucuria
duhului și a dragostei care nu piere niciodată; este
imnul triumfal al bucuriei divine, armonia și pacea
/ biruitoare a clerului.
„Căci Mântuitorul Hristos a murit ca să mân­
tuiască pre cei păcătoși și a înviat ca să lumineze
și să desăvârșească pe cei drepți; a murit ca să
închidă porțile iadului și a înviat ca să ne deschidă
217
________________ PASTORALĂ DB SFINTELE PAȘTI
ușile raiului, în sfârșit, a murit pentru păcatele
noastre și a înviat pentru îndreptarea veselească
—
Deaceea, „cerurile după cuviință să se
și pământul să se bucure și să prăznuiascăwl toată
s’a sculat,
lumea cea văzută și nevăzută că Hristos
veselia veșnică
Prin6ea
înviere, 44.
Mântuitorul statornicește o nouă
ordine duhovnicească în lume și întemeiază împă­
răția Sa în inimile oamenilor. Ea reprezintă crea-
țiunea omului nou, a omului păcii și al dragostei.
Moartea Mântuitorului este prețul răscumpă­
rării ; iar învierea Lui este chezășia păcii veșnice.
„Căci dacă n’a înviat Hristos zadarnică este pro-
poveduirea noastră și deșartă este și credința voas­
tră44. (I Cor. XV, 14). Pe realitatea învierii Dom­
nului se întemeiază, după cum spune Sf. loan Gu­
ră de Aur, „împărăția, cea de obște*, în care glasul
Fiului lui Dumnezeu cheamă neîncetat sufletele
celor însetați de credință în mântuire, spunându-le:
„Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și eu
vă voiu odihni. Luați jugul Meu asupra voastră și
vă învățați dela Mine, căci Eu sunt blând și sme­
rit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre44.
XI, 28
(Mat.Mulți —30).
din ’ însă sunt încă departe de a
oameni
trăi după duhul cel nou al bunei înțelegeri și al
păcii propovăduite de Evanghelie. Comorile pă­
mântului, cu aurul și bunurile lui, încătușează su­ I ’
fletul și pustiesc ființa noastră cea din lăuntru.
Inima nu este încălzită de razele cereștii frățietăți
■ între oameni, care toți la o laltă sunt fii ai ace­
luiașiPentru aceasta Biserica
Tată ceresc. , - luptă permanent sa
îndrepte cugetul și inima omenirii către bunatatea

218
_________ APOSTOLAT social
I
cea negrăită a Evangheliei și să cucerească împă­
răția inimilor tuturor, căci „împărăția lui Dumne-
I „Căutați și vă păziți de lăcomie, căci viața cuiva
Z,eU ^te mlăuntrul vostru". (Luca XVII, 21). Această
slăvită împărăție din inimile oamenilor este sem-
pul vădit al iubirii de Dumnezeu și de oameni, de
trăire în duhul păcii și al bunei înțelegeri pe acest
pământ. Și aceasta formează taina biruinței împo­
triva păcatului și a vrăjmășiei ce cuprinde inima
omenească. Starea aceasta nu este decât rodul
credinței și se vădește în afară prin săvârșirea
faptei bune. Din clocotul unei inimi frământate de
dorurile sfinte ale virtuților creștinești, izbucnește
1 dragostea și pacea dintre oameni, precum și acea
înfrățire socială într’o comuniune de viețuire sfântă.
Să-ți pleci urechea la suferința și durerea se­
menului tău, să împărți pâinea ta câștigată prin
muncă cinstită cu cel în lipsă și nevoi, să ai acea
sfântă înțelegere de dragoste și de dreptate pentru
pentru toți oamenii, iată sensul adânc al trăirii nu
numai pentru tine, ci și pentru aproapele tău și
pentru marile idealuri ale unei conviețuiri evan­
ghelice. Numai atunci îți vei da seama că ordinea
și dreptatea socială, ca legi fundamentale ale pro­
gresului, devin naturale pentru fiecare creștin, căci
toți oamenii au dreptul de a se bucura deopotrivă
de bunurile pământești lăsate de Dumnezeu pentru
bună starea și îndestularea tuturor.
Pacea însă nu se poate desăvârși de cât prin
întronarea unei dreptăți sociale. Răpirea de bunuri
ain oartea celor lacbmi, pentru a se creia privilegii
d îmbuibări nesățioase, impunând lipsa și mizeria
Ș11D? noi slabi constitue cel mai învrăjbitor prin-
pentru urâ, desbinare și răzbunare. De-
eipiu P^r r.ca lu| Hristos luptă împotriva lăcomiei,
k
1
PASTORALĂ DE SFINTELE PAȘTI 219
îndemnând pe fiii ei să asculte glasul Evangheliei:
nu atârnă de mulțimea avuției Iui“. (Luca XII, 15).
Glasul Evangheliei se ridică ca un tunet îm­
potriva celor ce prin lăcomie și nedreptate voiesc
să-și strângă bunuri pământești, uitând că alături
de ei sunt atâția ce-și duc greul zilei în lipsuri și
nevoi. Idealul unui creștin nu este acela al acumu­ A’ •
lării de avuții pământești și de a trăi numai el fe­
ricit, în timp ce alții sufăr și zac în mizerie. Ci
idealul unui creștin este acela de a vedea pe toți
semenii, pe toți frații săi mulțumiți și fericiți. Un
creștin trebue să se simtă fericit numai în măsura
în care fericește pe semenii săi.
Tâlcuirea învierii lui Hristos, care se înfățișează
lumii ca o piatră de hotar între o lume stăpânită
de păcat și între o lume a dragostei și a păcei,
are un puternic răsunet în viața noastră de toate
zilele. Și mai ales astăzi, când egoismul unor con­
ducători de popoare încearcă să desbine pe oa­
meni, transformându-i din frați în vrăjmași, însem­
nează că nesocotesc porunca Mântuitorului care
spune: „Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui
Dumnezeu se vor chema“ (Mat. V, 9).
Zilele noastre sunt turburate de asemenea oa­
meni care sunt stăpâniți de gânduri egoiste, de
acele gânduri de asuprire a celor slabi și lipsiți
de apărare. In dorința lor nesăbuită de câștiguri
personale, acești egoiști, ațâță mereu la Învrăjbire
omenirea, căutând să provoace noui varsan de
sânge nevinovat. Ei nu au înțeles nimic din groaz-
nicile suferințe pe care omenirea le-aindurat de
pe urma acelor două războaie ee au ruinat^multe
popoare. In sprijinul dorinței lor, ei nu ruși
I
i
!
220
apostolat social
nează de a se ascunde sub
învățătura Bisericii este p scutul Evangheliei, deși
protivnică învrăjbirii și
vărsării de sânge. Ei se fac
sc a uita cuvintele Mân-
tuitorului: „Toți cei ce scot
pieri" (Mat. XXVI, 52), sabia, de sabie vor
Popoarele au nevoie de ]
o apără, știind că pacea estepace, doresc pacea și
și esențială care promovează1 condiția trebuitoare
ciale. Biserica Ortodoxă apără progresul vieții so-
pacea și îndeamnă
pe credincioșii ei la iubire și frățietate între oa­
meni și între popoare, fiindcă aceasta este porunca
dată ei de Hristos Mântuitorul.
Cei ce îndeamnă la vrăjmășie, aceia deși se
numesc creștini vor să răstignească pe Hristos a
doua oară, căci n’au înțeles nimic din suferințele
și jertfa Mântuitorului pentru pacificarea lumii.
Pentru creștinii care gândesc la învrăjbiri între
oameni și popoare, în zadar a înviat Hristos, iar
praznicul învierii nu este decât un moment de
desfătare trupească. Departe de noi să fie o astfel
de neînțelegere a învierii Domnului.
Dimpotrivă, rănile rămase de pe urma învrăj­
birilor din trecut sunt încă vii și nelecuite. Avem
printre noi orfani, invalizi și văduve. Aceștia toți
ne sunt pilde dureroase ale urgiei războiului. Să ne
îndreptăm grija noastră spre ajutorarea acestora,
care sunt victimele altor egoiști, iar nenorocirea
lor să ne fie un imbold mai mult pentru păstrarea
păcii și pentru mângâierea vieții celor suferinzi.
Si astfel să dăm ascultare cuvintelor Sfintei Scrip-
t • • Să nu se îngrijească fiecare numai de ale
ci fiecare să poarte grije și de ale altora?*
k In cugetele șfrumoase de viețuire
I (Eiliypsanși sărăcia lăsate de războiul trecut vor
pastorală de sfintele paști 221
fi înlăturate printr’o muncă încordată pentru în­
mulțirea belșugului ogoarelor și a producției fa­
bricilor. Munca este un drept astăzi, dar și o da­
torie; deaceea s’o cultivăm neîncetat, iar acolo
unde se cere s’o facem pentru binele obștesc, s’o
săvârșim și de bună voe, neașteptând preț pentru ea.
Iubiți fii duhovnicești,
Ca să vă bucurați cu adevărat de praznicul
învierii, este nevoe mai întâi de învierea suflete­
lor voastre la o viață curată; este nevoe de în­
vierea unei credințe puternice în ființa .voastră
lăuntrică și de o biruință asupra egoismului și urii
ce clocotește în inimă.
Iubirea de Dumnezeu și de oameni să fie pen­
tru toți un ideal spre care să priviți neîncetat ca
spre o lumină deapururea strălucitoare. Să luați
aminte că adevărata iubire nu se trâmbițează nu­
mai, ci mai ales se arată, se dovedește în faptă.
In munca voastră de pe ogoare și în fabrici, să
căutati neîncetat să fiți încălziți de năzuința sfântă
a dragostei de aproapele și pe aceasta să o ară-
tați prin fapte bune. înaltele virtuți ale păcii și iu­
birii între voi să le cultivați ca pe niște mărgări­
tare de mult preț. In zori de zi, când începeți lu­
crul vostru și în amurgul serii, când osteniți vă
întoarceți la căminul vostru, să revizuiți conștiința
I
voastră în lumina faptei bune săvârșite nui numai
pentru voi, ci și pentru semenii voștri. In acest
fel proslăviți pe Dumnezeu, savâ ș nd zi de zi
fapta cea buna P^^wX'e să căutați a să-
SXuSn S-» binelui d. . -

fi 222 APOSTOLAT SOCIAL
Jl
i ■ tornici primăvara virtuților creștinești de iubire și
bună înțelegere.
Și așa veți contribui în mod solid și la temelia
nonei așezări democratice din Țara noastră.
In același timp prin munca, sinceritatea și
simțămintele voastre de bună înțelegere și de fră­
țească întrecere in sporirea lucrului obștesc, veți
pune o piatră la întărirea și înălțarea tinerei, dar
viguroasei noastre Republici Populare Române.
La Marele praznic al învierii Mântuitorului să
vă încordați toate puterile de muncă și de jertfă
pentru propășirea Țării și a poporului nostru.
Cu aceste gânduri, cu aceste îndemnuri și po­
vețe, vă împărtășim din adâncul sufletului arhie­
reasca binecuvântare și calda urare ca Sărbătoarea
învierii Mântuitorului să o petreceți în pace, cu
bună cuviință, întru duhovnicească bucurie și întru
dragoste frățească.
Hristos a înviat!
t
r
1
, CUVÂNTAREA ROSTITĂ LA ASOCIAȚIA FEMEILOR CREȘTINE
' jI '
IN DUMINICA ORTODOXIEI, LA BISERICA BATIȘTE
Vreau să mulțumesc, în primul rând, Bunului
Dumtfezeu, pentru că astăzi m’a învrednicit să tră­
iesc clipe de adevărată înălțare sufletească. De
dimineață am luat parte la serbarea hramului So­
■ T
cietății Ortodoxe a Femeilor Române și m’am bu­
curat de atmosfera sărbătorească ce am găsit acolo.
După amiază, m’am aflat în mijlocul studenților I
teologi și a distinșilor lor profesori, în biserica îj
Radu-Vodă, unde s’a început un șir de meditațiuni
religioase pentru timpul postului mare și am văzut
cât de folositoare și binefăcătoare sunt aceste me­
ditațiuni pentru sufletul viitorilor preoți...
La plecarea de acolo, aflând dela părintele
profesor loan Coman că vine la această biserică,
spre a vorbi în fața membrelor Asociației Creștine a
Femeilor, și în urma invitației sale, am primit cu
plăcere să viu să vă cunosc și să vă dau binecu­ r-
vântarea mea... cu mult interes cuvântarea atât
Am ascultat
de aleasă, a părintelui Coman și m’am bucurat că
P. C. Sa, cu talentul de bun cuvântător ce are,
a știut să arate cât de puternică este temelia Orto-»
doxiei noastre și cât de mare a fost ș. este misiu­
nea ei în lume. Pe când alte credințe și alte insti-
tutiuni s’au rătăcit și ș’au prăbușit, fie pentruca
n’au avut temelia solidă? fie pentrucă n au știut să
se mențină pe linia adevărului divin, credința or
todoxă și Biserica ortodoxă au stat și stau necli -
 ■—I ——
224
1
APOSTOL SOCIAL
tite pe temelia învățăturii lui Hristos, și au slujit
și slujesc adevărului etern, nealterat de ambițiuni
I omenești deșarte... Acestă poziție și această mi­
siune a Ortodoxiei trebuie să fie în inima noastră
I
)
a tuturor...
Biserica aceasta este în adevăr modestă, nu
s vorbește prin mărimea sau bogăția ei. Iți amin­
tește, însă, de cuvântul Sf. loan Gură de Aur, care
a zis că e mai bine să avem biserici și vase de
lemn, dar suflete de aur, decât să avem biserici
și vase de aur și suflete de lemn. Mă bucur că
aici am găsit suflete de aur...
M’a impresionat deosebit de plăcut cuvântul
D-rei Președintă a Asociației Creștine a Femeilor,
cu privire la scopul pe care-1 urmărește Asociția...
Vă îndemn să continuați cu toată stăruința pe calea
apropierii și înfrățirii Sufletelor tuturor femeilor
române... Iată, în această Duminecă a Ortodoxiei,
se face pomenire și de două femei, care au avut
un mare rol în apărarea adevăratei credințe: Irina
și Teodora. Și pentrucă în Ortodoxie se dă mare
atenție și semnificației numelor, iată ce însemnează
aceste nume: Irina-Pace și Teodora-Darul sau dra­
gostea lui Dumnezeu... Să căutați să desvoltați și
să cultivați în sufletele tuturor femeilor române
acele virtuți care au ca scop pacea între toți oame­
nii și iubirea de Dumnezeu...
„Eu vă binecuvintez din toată inima în această
lucrare a D-voastre și vă asigur de tot sprijinul meu...
Tuturor celor de față- vă dau binecuvântarea mea
și rog pe Bunul Dumnezeu să reverse darurile Sale
asupra tuturor, în veci, Amin".
I'
HRISTOS A ÎNVIAT PENTRU PACE...
Cinstind după datină marea sărbătoare a în­
viem Mântuitorului nostru lisus Hristos, Biserica
Ortodoxă Română are — anul acesta — prilejul de
a sublinia încăodată permanenta valabilitate a în­ r
vățăturii Celui ce a înviat a treia zi, spre a lăsa
„în lume pacea“. Pentru apărarea și întărirea
I
păcii, s’a dat poruncă tuturor creștinilor — prin
graiul nepieritor al Evangheliilor — să nu înceteze
a se osteni.
ș. Dar pacea pentru care s’a răstignit și a înviat
Domnul lisus nu putea și nu poate dăinui decât
într’o lume în care dreptele orânduiri sociale fac
- i ca oamenii—creați după chipul și asemănarea lui
Dumnezeu — să nu mai fie robiți semenilor lor,,
fiindcă scris este : „Hristos ne-a izbăvit să fim slo­
bozi ; rămâneți dar tari și nu vă plecați iarăși sub
jugul robiei" (Gal. V, 1).
z A fost, deci, și rămâne și azi cea dintâi da­
torie, pentru Biserica lui Hristos și pentru toți
1
slujitorii ei, să se trudească mereu, fără să-și pre­
cupețească strădaniile, întru zidirea unei lumi drepte,
în care oamenii să trăiască—după sfânta poruncă— t
slobozi, fără să mai fie amenințați de „jugul ro-
biei“, și în care să domnească pacea dăruită nouă I r
de lisus.
Iată de ce Biserica Ortodoxă Româna, urmând
îndeaproape învățătura Mântuitorului, se găsește
astăzi alături de întregul popor român, ini rându­
rile celor ce apără pacea, împotriva ațâțătorilor
!r
I
i
 t

226 APOSTOLAT SOCIAL

la un nou măcel, împotriva acelor conducători de

popoare in sufletul cărora și-a făcut loc păcatul și
în mintea cărora sălășluesc numai interesele lor
egoiste. Aceștia se străduesc să svârle omenirea PASTORALA CU PRILEJUL ZILEI DE 9 MA1U
într’o nouă și cumplită vărsare de sânge, nădăj­
duind astfel ca, peste ruinele și peste suferințele J LIST IN IAN
ce le-ar aduce un nou războiu, să poată arunca Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Iașilor si
iarăși „jugul robiei" și asupra acelor popoare care Mitropolit al Moldovei, Președinte al Sfanțului Sinod
au izbutit în ultima vreme să-1 scuture Strădaniile Si Locliitor de Patriarh al României, i
lor vor rămâne însă zadarnice, pentrucă popoa­ înaltului Cler, Prea Cuoioșilor Arhimandriți si Starefi, Prea
rele doresc pacea. Cucernicilor Protoeret, Iconomi si întâistătători, Cucernicilor
Preoți si Diaconi, Cinului Monahal si Binecredinciosului Popor
Dar ațâțătorii la războiu nu se sfiesc—în efor­ al SI Biserici Ortodoxe Române, Hai $i Pace dela Dumnezeul
turile lor de a împiedica întronarea păcii în în­ Părintele Ceresc, iar dela Hol Arhierești binecuvântări.
treaga lume — să vorbească și în numele Bisericii „Aceasta, este ziua pe care a
să ne bucurăm
lui Hristos; iar unii dintre slujitorii lui lisus, ră­ tăcut-o Domnul; într" ’~însa*. i
tăcind drumul dreptei credințe, nu se dau înlături
să se pună în slujba acestor învrăjbitori ai ome­
șl să ne veselim
i
nirii. Aceștia, însă, când uneltesc să arunce pe
Iubit ClerBiserica
Veacuri dearândul, și Popor,
Ortodoxă Română I
oameni într’un nou măcel, uită cuvintele aposto­ potrivit însăși doctrinei, predaniilor și așezămintelor
lului spuse învrăjbitorilor : „luați seama să nu fiți sale canonice a suferit și a luptat alături de po­
nimiciți". (Gal. V, 15). Ei nu-și dau seama cât de porul nostru atât pentru mântuirea sufletească a

5 departe sunt de învățătura lui Hristos, de tâlcul

învierii Lui și de dorința de pace și de libertate
a tuturor popoarelor. Ei uită că Mântuitorul a
omului cât și pentru împlinirea dreptelor lui nă­
zuințe de libertate și dreptate. Deaceea ea proslă­
vește—pe lângă sărbătorile orânduite de Biserica
noastră — Și ziIele de sărbătoare pe care poporul
I
spus: „toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri"
(Matei XXVI, 52).
Luptând împotriva instigatorilor la războiu, lup­
tând pentru pace, alături de poporul nostru și de
i
însuși și le-a așezat, să i fie iumina și îndreptară
biruințelor care i-au încununat lupta și jertfa, bine­
Și astăzi
cuvântată cu atât mai mult Biserica noastră
de Dumnezeu.
I
celelalte popoare pacinice, Biserica Ortodoxă Ro­ dreptslavitoare ia parte eu negrăită bucurie la »■>

mână merge pe drumul adevăratei învățături a lui marea și îndoita sărbătoare a cuceririi și întăririi
lisus și mărturisește, peste veacuri, adevărul de independenții poporului român. Ea aprinde — în
5
nesdruncinat al Sfintei noastre credințe: Hristos această zi mare candele de veghe in care au ars 1
a înviat pentru pace ! și vor arde ca luminile in policandru simțirile noa-
1
$ r*
* f

n
1

228 APOSTOLAT SOCIAL
stre românești și, citind din ceaslovul trecutului eog
nos-
tru de neîncetată luptă, tâlcuește credincioșilor săi
Evanghelia iubirii de Patrie și libertate.
In paginile sbuciumatei noastre istorii, ziua de
9 Maiu este însemnată cu slove nepieritoare. La 9
Maiu 1877, mareleJuptător pentru propășirea și înăl­
țarea țării și poporului nostru Mihail Kogălniceanu
anunțând în mod oficial, că — în urma încheierii
Convențiunii cu Rusia — România are asigurat aju­
torul marei sale vecine dela Răsărit în lupta de
neatârnare, declara războiu imperiului turcesc, care
de peste patru veacuri subjugase poporul român
și mărturisea în numele Statului român că „înde?
pendenta noastră națională există de fapt". In aceiași
zi de 9 Mai Adunarea Națională proclamă indepe-
dența țării afirmând: „Camera ia act că războiul
dintre România și Turcia, că ruperea legăturilor
noastre cu Poarta și independenta absolută a Ros
mâniei au primit confirmarea oficială".
Acesta este glasul istoriei; acesta este glasul
! adevărului. Biserica noastră care a slujit și slujește
numai adevărul și dreptatea a fost totuși împie­
decată ani dearândul de a statornici, după slova
nedesmințită a cronicei, ziua de 9 Maiu ca zi de săr­
bătoare a independenții poporului român. Conside-
rațiuni și interese lăturalnice au îndemnat pe con­
ducătorii din trecut ai țării să încerce a lega
această sfântă zi de un nume străin de sufletul nea­
mului nostru. In acest fel ei au căutat să umbrească
jertfele eroice ale,ostașilor ruși și români, care
sub zidurile cetăților turcești au cucerit cu sângele
lor independența României și a vecinilor noștri de
peste Dunăre.
Astăzi, vălul înșelăciunii a fost spulberat. Po­
porul nostru își sărbătorește independența în ziua
r i • F
h
J4
PASTORALĂ CU PRILEJUL ZILEI DE 9 MAIU 229
ce adevărată a înfăptuirii sale. Iar Biserica Orto­
doxa Română, dând slavă lui Dumnezeu Cel Atot­
puternic, pentru triumful adevărului, sărbătorește ■ I
cu toți fui săi ziua independenții Patriei. Pentrucă
nimic nu este mai sfânt și mai îmbucurător pentru
Biserica lui Hristos, decât să-și vadă poporul, pe
care-1 păstorește, trăind liber și în măsură să-și
apere oricând libertatea, fiindcă scris este: „Hriss
tos nesa isbâoit să fim slobozi; rămâneți dar tari
și nu uă plecați iarăși sub jugul robiei", (Galateni,
După cuvântul apostolului neamurilor Biserica
și toți slujitorii ei poruncă au să se trudească ne­
încetat întru zidirea unei lumi drepte, în care oa­
menii să trăiască slobozi, fără a mai fi amenințați
de „jugul robiei" și în care să domnească pacea.
Urmând în deaproape învățătura Mântuitorului și
a apostolilor săi, Biserica Ortodoxă Română se află
alături de cei ce ostenesc pentru apărarea și întă­
rirea păcei, chezășia independenții noastre.
I
lubitii mei fii duhovnicești,
In această zi de sărbătoare, în ziua dobândirii
independenții Patriei noastre, închinați-vă în fața
amintirii celor ce și-au vărsat sângele să ne-o cu­ i-
cerească: ostașii români și ruși. Priviți în jurul
vostru și vedeți cine luptă și azi să ne apere pacea
și independența și pe aceia urmați-i, după porunca
lui Hristos. Deschideți ochii asupra acelor conducă­
tori de țări care — neținând seamă de voința po­ ■
poarelor lor, doritoare de pace și libertate —, caută r
să arunce omenirea într’un nou măcel. Ei nădăj-
duesc astfel să svârle jugul robiei asupra acelor
popoare care l’au scuturat și să-l întărească peste IU
acelea care încă îl mai poartă. Ei luptă împotriva
propriilor lor popoare, stăpânind cu nedreptate și |i
 —
230 APOSTOLAT SOCIAL
cu silnicie. Voi să nu uitați, însă, cuvintele sfinte:
„cel ce seamănă nedreptate va culege nenorocire
și singur își pregătește varga pedepsei sale“ (Prov.
XXII, 8).
Sărbătorind astăzi ziua independenții poporu­
lui nostru, întăriți-vă sufletele spre a lucra cu toată
râvna pentru apărarea ei. Strădaniile celor ce în­
deamnă la un nou războiu să vă amintească tu­
turora cuvintele spuse de apostoli învrăjbitorilor:
„luați seama să nu fiți nimiciți". (Gal. V, 15). Iar
desbinarea pe care o vedeți în țările lor, între
acești cârmuitori care propovăduesc măcelul și po­
poarele lor doritoare de pace, să vă aducă aminte
de glasul sfintei Evanghelii: „toată țara care se
desbină in lăuntrul său, se pustiește și toată cetatea
care se desbină înlăuntrul său, nu dăinuiește".
(Mat. Xn, 25).
In felul acesta, alături de cârmuitorii săi de
azi, alături de popoarele iubitoare de pace și li­
bertate, poporul român și Biserica noastră orto­
doxă merg pe drumul apărărării independenții
Patriei noastre, pe drumul adevăratei învățături
creștine, care ne îndeamnă: „să căutăm cele ce
înlesnesc pacea“ (Rom. XIV, 19).
Cu aceste chezășii evanghelice și întemeiați pe
adevărul istoric, priviți cu încredere spre luminoa­
sele orizonturi ale scumpei noastre Republici Popu­
lare Române și vă bucurați cu bucurie mare la acea­
stă strălucită sărbătoare a cuceririi independenții
și libertății sale.
Uniți în Dumnezeu, în cuget curat și în doriri
sfinte pentru poporul și țara noastră, păstorul vo­
stru sufletesc vă dorește îndelungată sănătate și
vă trimite arhierești binecuvântări.
LA ÎMPLINIREA UNUI VEAC DELA REVOLUȚIA
DELA 1848. 1
Sărbătorind împlinirea unui veac dela Revo­
luția din 1848, poporul român — eliberat acum de
sub jugul greu al iobăgiei și al nedreptăților și
ajuns stăpân pe munca, pe voința și pe bunurile
sale —, cinstește amintirea celor ce s’au învrednicit
atunci să fie stegarii luptei sale pentru libertate.
Biserica Ortodoxă Română este fericită să amin­
tească prezența, în primele rânduri ale luptătorilor
revoluționari dela 1848, a unor vrednici slujitori ai
Altarului Iui Hristos. Dacă neînțelegerea adevă-
ratei învățături evanghelice a îndemnat pe Mitro­
politul de atunci al Țării Românești să fie alături
de dușmanii și asupritorii poporului roman, în
schimb preoții din orașe și sate, au mers în frun­
tea masselor de țărani, muncitori, meșteșugari și
târgoveți, în luptele anului 1848.
Satele Romanaților au fost ridicate de preotul
Radu Șapcă, din Celei, care străbătea șesurile Ol­
teniei, chemând — în numele lui Hristos poporul
la luptă pentru, libertate și dreptate.
Popa Șapcă înțelesese pe deplin spiritul învă­
țăturii Mântuitorului; cerând dreptate pentru po­
L
norul muncitor și sărac, el striga către bogății asu-
P^ritori
1 cuvintele Apostolului:
țărănești din 1848, pentru albumul comemorativ edl
șl informațiilor.
11 centenarului răscoalelor
1. Declarațiile făcute cu prilejul comemorării
jdliat de Ministerul Artelor r-
/
 A

232 APOSTOLAT SOCIAL

„Plângeți și vă tânguiți, din pricina nenoroci­

rilor cari ansă vină peste voi. Bogățiile voastre
au putrezit. Aurul și argintul vostru au ruginit și
rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră. Iată
că plata lucrătorilor, care v’au secerat câmpiile și
pe care le-ați oprit-o prin înșelăciune, strigă împo­
triva voastră. Și strigătele secerătorilor au ajuns
la urechile Domnului". (lacov, V, 1-5).
Dar strigătele țăranilor asupriți și setea popo­ V participării la ședința
rului întreg după dreptate — idealul pentru care ;nară a Sr 27— 29
SSinod.................................
atunci lupta și vrednicul de cinstire — Popa Șapcă 'ui mini| \i ia Mitropolia Moldovei 30— 34
\ protl \piăși, în cadrul Secției
— aveau să se îndeplinească abia peste un veac,
in zilele noastre, când Biserica Ortodoxă Română
V \ale și\ Ipispoziții)..............
35— 38 î
j
lemocl Vicii.......................... 39— 45
se găsește întreagă — dela cel dintâi până la cel \ndife\ \supra problemelor de
din urmă slujitor al el — alături de popor. \ socii ............................. 46— 50
\ Pati iuI Asistenței sociale- 51— 56
Ace 1 ktrucția țării . . . 57— 61
w¥r<
irilejul Anului Nou
62— 63
.stenții orfanilor
64— 67
9 Maiu . . . 68— 70
til unui an de
71
ii împlinirii

i
I

-

232 APOSTOLAT SOCIAL
„Plângeți și vă tâuguiți, din pricina nenoroci­
rilor cari ansă vină peste voi. Bogățiile voastre
au putrezit. Aurul și argintul vostru au ruginit și
rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră. Iată
că plata lucrătorilor, care v’au secerat câmpiile și
pe care le-ați oprit-o prin înșelăciune, strigă împo­
triva voastră. Și strigătele secerătorilor au ajuns
i
la urechile Domnului“. (lacov, V, 1-5).
Dar strigătele țăranilor asupriți și setea popo­
r t>u
rului întreg după dreptate — idealul pentru care
atunci lupta și vrednicul de cinstire — Popa Șapcă
■I — aveau să se îndeplinească abia peste un veac,
i în zilele noastre, când Biserica Ortodoxă Română
se găsește întreagă — dela cel dintâi până la cel
din urmă slujitor al el — alături de popor.
■
"7
'l
E
U
xj'xx.^jui participării la ședința
enară a Sfântului Sinod ..... ... ’ 27— 29
__ xJgramul minimal de lucru ia Mitropolia Moldovei 30— 34
Atribuțiile protopopilor de plăși, în cadrul Secției
35— 38
culturale și misionare (Dispoziții)..................
Caracterul democratic al Bisericii......................... 39— 45
Combaterea indiferentismului asupra problemelor de
46— 50
Asistență socială...............................................
Poziția Apărării Patriotice în cadrul Asistenței sociale 51— 56
Condițiile prielnice pentru reconstrucția țării . . . 57— 61
Cuvântare la recepția oficială cu prilejul Anului Nou
62— 63
1946, în sala Prefecturii....................................
Pentru îndrumarea organizării Asistenții orfanilor
de războiu..............................................
Cuvântarea rostită cu prilejul zilei de 9 Maiu . . . 68— 70
64— 67
■1 E
Solemnitatea dela Catedrală cu prilejul unui an de
71 !
vicariat
Cuvântarea rostită cu prilejul sărbătoririi împlinirii
72— 75
unui an de vicariat...............................
In sprijinul reconstrucției Moldovei 76— 79
80— 82
s
Interesul arătat lumii universitare
încadrarea studențimei în lucrul Căminelor culturale 83— 85
Relațiile cu Bisericile Ortodoxe ale Statelor vecine 86— 94
95- 96
Sărbătoarea învierii 97—105
Acțiunea în cadrul C. A. R. S.-ului .... • . .
106—107
Opera samariteană în spitale................................ 108—127
Reflexul lucrării arhierești și administrative în eparhie
Cuvântul ținut cu ocazia Adunării Eparhiale de la
128—133
19 August 1947 ...............................................
a
 -i ■

232 APOSTOLAT SOCIAL

„Plângeți și vă tânguiți, din pricina nenoroci­ 1

rilor cari ansă vină peste voi. Bogățiile voastre 'i
au putrezit. Aurul și argintul vostru au ruginit și
rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră. Iată
că plata lucrătorilor, care v’au secerat câmpiile și
pe care le-ați oprit-o prin înșelăciune, strigă împo­
triva voastră. Și strigătele secerătorilor au ajuns
la urechile Domnului". (lacov, V, 1-5). %
x '1 ____ _____________ _•
Moldovei . . l ■ asupriți și setea n^-154 !
I _ 4 ’ ’ T 1 PțR
La Nașterea lui Hristos ........................... 155 —1159
Kn

Pe drumul izbăvirii ............... 160—-.162

Pastorala adresată clerului și poporului din Mitropolia I
Moldovei cu prilejul Anului Nou 1948 .... 163—176
Aspecte din viața religioasă a U. R. S. S.-ului . . 177—191

I
Panegiric la moartea Patriarhului Nicodim, rostit în
ședința Sfântului Sinod din 4 Martie 1948 . . 192—195
Cuvântarea rostită la înmormântarea Patriarhului
Nicodim 196—203
Pastorală cu prilejul alegerilor pentru Marea Adunare
Națională Constituantă 204—208
I Cuvântarea rostită la înmormântarea fostului mitro­
polit al Moldovei Irineu Mihălcescu, la mănăs­
tirea Agapia, în ziua de 3 Aprilie 1948 . . . 209—214
I Pastorală de Sfintele Paști 1948 215—222
Cuvântarea rostită la Asociația Femeilor Creștine, IL
în Duminica Ortodoxiei, Ia biserica Batiște . 223—224
| Hristos a înviat pentru pace •. . . 225—226
Pastorală cu prilejul zilei de 9 Maiu ...... 227—230
T
I
La împlinirea unui veac dela revoluția din 1848 . .
Cuprinsul
Tabla ilustrațiilor
...............
• >...................
231—232
233—234
235
r
■

r
r
I
1î r