.

/ - ---- -
T- /yf-.
TI-- - -.A*—.--------

-fe-o ■ ' * 1 li'

; ir.-’; rî '(■«U f.
<x / JUSTINI AN
MITROPOLITUL MOLDOVEI î■ ‘

r ■0'

11. r. f l '** \*

<r - ‘V • -
■j
1
- t>..

1- . % '■■■' ■ i
... >. ■>..
"fi .- i.

’ j. -o. ,v
I > ț..-. . L< i
1

Lf / . .. ‘T1
■ V''

PF
T’ ■■-
APOSTOLAT SOCIAL t
ț(
A A';
.9
-<
- • 9. PILDE $1 ÎNDEMNURI S '■

PENTRU CLER F
1 ' $ v •■’

iW'V
?•$!
■ - ■. - r.

/■■r- /•
;'i •
i ■,A
■ ; ■* "r'k

M--- '

t
-*■

E t V;
' ' '• ••

<, s, i .
'f

•
»\ ,1'

, V-
1

•;?
li
A. ?'
• V
<®r-. . ->. -l ■1
a ♦ . A
7 i' £ iF S <
I:
■t: ■ V \
i
• /
*■ I

’«? •,* -!; A 4 '• -.

M 'F. ... / V ' ■
• I
! •x.i »
/ A
• I» i A
I
A . .• • - .» p'--
. x - . W«

. }C* \ : r . ;-,r <■ v-

*.■■'- : ,
Ji ' ' '

* ■ 1

tipografia Cărților bisericești

bucurești
BUCUREȘTI
' S '
*; 1-948
1943 •■ - ’ - s. V, r
• "A I '
/ - * t

• \- * »
l
ra

JUSTINI AN
MITROPOLITUL MOLDOVEI

■ I

APOSTOLAT SOCIAL
PILDE ȘI ÎNDEMNURI
PENTRU CLER
I
( i

i !

TIPOGRAFIA CĂRȚILOR BISERICEȘTI

BUCUREȘTI
194*
 I

PRECUVÂNTARE

In precuvântarea volumului II, care a e$it de

sub tipar înaintea volumului I, am amintit cuprin=
sul acestui volum. Totuși a fost scos din acel cuprins
Mănăstirea Bistrița, Viața Sf. Grigore Decapolitul
si Religiozitatea, spiritualitatea și omenia la Români,
care vor fi tipărite într’o lucrare aparte.
Daca în volumul II, clerul nostru găsește în*
demnurile necesare pentru o activitate culturală*
socială cerută de vremurile actuale, în volumul de
fată, clerul nostru parohial va găsi câteva pilde din
via(a si activitatea noastră ca preot si învățător de
sat, ca profesor si director al Seminarului teologic
si ca preot de enorie urbană, iar când spun că nu»
mai „câteva pilde*, țin să lămuresc că în acest vo*
lum sunt tipărite numai lucrările cari au mai fost
tipărite în diferite reviste si ziare în timpul acti*
vităfii noastre ca preot si deci ele înfățișează o ma*
nifestare $i o atitudine publică.
Paginile dela început despre Monahism si Mâ*
r
năstirea Govora, sunt extrase din lucrarea noastră sus*
ținută ca Teză de licență, în ziua de 17 Dechemvrie
1929, la Facultatea de Teologie din București, atunci
fiind preot în Comuna Babeni*Bistrița, jud. Vâlcea.
r
Tot în această vreme, luptând pentru organizarea
preoțimei oltene în Cooperativeprofesionale de credit,
 .tu
/
4 APOSTOLAT SOCIAL
— au fost tipărite în Revista Renașterea a clerului
oltean — atât conferința ce am rostit în lata preo*
(Hor din Oltenia adunați în Congres Eparhial anual
la T*Severin în anul 1930 Octomvie 8, cât și ape*
Iul de lămurire pentru preoți, asupra datoriei de
a se asocia în cooperative.
Conferința, în urma hotărârii întregului Con»
gres} a fost tipărită într’o broșură de populariza*
re, în câteva zeci de mii de exemplare. Roadele
apestei acțiuni au tost din cele mai frumoase. In
toate județele din 'Oltenia, prectii și=au constituit
cooperativele lor, căminele lor și asigurările de
boală și de moarte, eliberându*se din umilința în
care îi fineau băncile capitaliste.
Ca director al Seminarului „Sfântul Nicolae*
din R. Vâlcea, am fost un om al datoriei, respectat și
stimat nu numai de elevi și profesori, ci mai cu
seamă de Episcopul meu. Alături, de una din cu*
vântarile tinute elevilor, am dat și aprecierile Epis*
copului meu.
In calitatea de conducător al preotimei vâlcene,
cât și de reprezentant al lor în Comitetul Central
al Soc. Renașterea a Clerului Oltean, am cunoscut
toate greutățile de ordin material ca care se sbăteau
colegii mei ~ și mai cu seamă cei începători sau
cei cu greutăți familiare. Pentru majoritatea dintre
ei, singura sursă de existentă era salariul.
Deaceia, Clerul cititor să nu*mi ia în nume de
rău forma și stilul combativ din tema Ortodoxi
românească și anticlericalismul liberal. Apăriiiă
acestor articole în presă coincide cu acfiunea
ducătorilor asociației generale a Clerului, ~
locul cărora eram și eu de a modifica art. /g
și 21 din legea de organizare a Biserii Ort0(f0
ir JG
PRECUVÂNTARE 5
Române, în sensul câ preoții primesc salariu, nu sub*
oentie — si deci ei sunt și rămân funcționari ai
Statului român, bucurându*se de toate drepturile ce
decurg din Statutul Funcționarilor publici ~ și deci
și de pensie.
Cum în parohia mea erau toate fabricile din
oraș, am cunoscut viata grea și plină de mizerie a
muncitorilor din aceea vreme, lipsiți de asistentă
medicală, lipsiți de tratament omenos, lipsiți de
multe ori chiar de pâinea zilnică pentru copii lor'.
M’am ocupat mult de ei. Fam organizat în Corni*
tete de ajutor reciproc, etc.
Domnul Octav Livezeanu — actualul Ministru
al Informațiilor —, pe atunci redactor la o revistă
muncitorească, al cărei director era maestrul Mi*
hail Sadoveanu, actualul vice președinte al Pre*
zidiului Marei Adunări Naționale—, m ’au solicitat să
colaborez, redactând Pagina pentru suflet. In 1
această revistă am publicat cele patru articole ce
le*am trecut și în volumul de fată. Regret că două,
din cele mai documentate articole, au fost cenzu*
rate (Creștinismul și minunile pământești și Evan­
ghelia și bunurile pământești scrise cu documenta*
(ie din Sf. Părinți și Sf. Scriptură), iar Cenzura din
acea vreme mi=a interzis să mai redactez această
pagină, întrucât scriu articole subversive. Recunosc
că nu putea fi pe placul conducătorilor tării noastre *
din acea vreme, crezul și idealul pentru care luptam
noi — mai cu seamă că luptam împotriva războiului,
luptam pentru pace.
Iată de ce, iubitul nostru Cler cititor, am afir*
mat la început că în acest volum veți găsi pilde
demne de urmat, nu numai pentru misiunea căreia
v’ati dăruit ci și pentru formarea unui caracter
 6 APOSTOLAT SOCIAL

constant în otata noastră și nu supus tuturor adies

ritor de nânt, ca bătut de trestie. Această tărie nu
se poate căpăta de cât atunci când nâ identificați .
niata noastră, munca noastră, misiunea noastră cu
năzuințele, aspirațiile și nenoile poporului drept
credincios încredințat noua spre păstorie.
Cartea de fată — nădăjduesc — să nă ajute.
21 Mâi 1948.
'W

>
■

L; I

t !• Preotul loan M. Marina parohul bisericii Sf. Gheorghe

din R.-Vâlcea*
I

y-

j
I
»

•i
I

»
33IHOJLSI IHV133H33 IS IIOBIS

i
i
 Y

I
A. ORIGINA MONAHISMULUI LA ROMÂNI
I. ÎNCEPUTUL MONAHISMULUI LA ROMÂNI — II. ORGANIZAREA
MONAHISMULUI LA NOI. - III. PRIMELE MĂNĂSTIRI ROMÂNEȘTI.

I. Cercetând istoria Bisericii noastre naționale,

constatăm că ea este în strânsă legătură cu istoria
politică a Neamului nostru. Românii au avut de
îndurat multe necazuri din partea popoarelor nă­
vălitoare, mai cu seamă că năvălitorii erau necreș­
tini. Văile și pădurile munților le apărau viața și
avutul, iar peșterile munților le păstrau credința în
Hristos. Pe măsură ce Românii răsuflau de năvă­
lirile dușmanilor și de împilările statelor dușmane, se
întăreau nu numai politicește, cuprinzând Oltenia,
Transilvania și partea despre răsărit a Oltului până
la gurile Dunărei, ci se organizau și bisericește
cu vlădici, al căror nume apare abia pe la mijlocul
veacului al XlV-lea1, ajungând să aibă episcopi ca­
nonici abia la anul 13592.
Până atunci Românii avuseseră vlădici egu­
meni, cari, stând prin peșteri sau în schituri de
lemn și căutați de oamenii retrași din calea nă­
vălitorilor, hirotoneau, fără să aibă acest drept,
clerici3. De astfel de episcopi este vorba la anul
1234, când Papa Grigore al IX-lea se plânge că in
1. N. I o r g a, Istoria Bisericii Românești, l, Vălenl-de-Munte 1908, p. 19-
2. Ibldem, p. 23.
3. Ibidem, p. 14.
 □3

/ 1

10 APOSTOLAT SOCIAL

episcopia sa românească a Cumanilor, falșii epis-

copi (pseudo-episcopi) ai Românilor au ispitit la
I
ei și pe unii din Regatul Ungariei1. Existența a-
t cestor necunoscuți vlădici de schituri, cu obârșie
necanonică, de după anul 10002, presupune că nu
numai în timpul lor, dar chiar mai înainte de ei,
Românii nu au fost lipsiți, în refugiul lor, de în­
drumători sufletești. Fără îndrumători în pribegie,
când nu aveau preoți, fiindcă nu avea episcopii
lor proprii3, nu ne-am putea explica păstrarea
credinței creștine la Români. Cine au fost acești
îndrumători? Au fost aceia, față de care Domnii
o
** * V ■ -

și poporul s’au arătat cu atâta bună voință, odată ?-•

cu întemeierea și întărirea politică a statului ro­ I
mân. Au fost sihaștrii, care în acele vremuri de

î pribegie împlineau sarcinele preoției4. Tradiția

despre existența monahismului în țările noastre
este veche. Sf. Vasile cel Mare, în așezămintele
■ •_ ■
■

cele pe scurt (al XXVI), spune că se aflau monahi

1
în părțile de pe lângă Marea Neagră, pe unde nu
se face untdelemn5.
Aceste „părți“ nu puteau să fie țărmurile asia­ II. — Mănăstirea Govora, vedere generală.
tice ale Mări Negre, căci pe acolo se face untde­
lemn, ci țărmurile europene ale Mării Negre. Pro­
babil că acești monahi vor fi fost înainte-mergă-
torii monahilor din Sciția, cari erau foarte zeloși
apărători ai învățăturii ortodoxe6. Dar urme de
1. Ibidem, p. 14.
2. Ibidetn, p. 15.
3. Athanasie Mlronescu, Istoricul Eparhiei Râmnicului-^
lui Severin, R. Vâlcea 1906, p. LXVIII. ou“
4. Ibidem, p. LXVIII.
5. Pidalion, Mănăstirea Neamț 1844, p. 50 (însemnarea de sub ca.

I
nonul 51 al Sfinților Apostoli).
6. Euseblu Popovlci, Istoria Bisericească Universal#
curești 1927, p. 450. t Bu.

■
 începutul monahismului la români 11

monahism găsim în veacul al IV-lea, chiar în păr­

țile din stânga Dunării, spre răsărit de Olt. Tradiția
ne spune că Sf. Nichita Romanul a înființat în
această parte a Daciei nu numai o episcopie, ci
și patru mănăstiri1. In partea dreaptă a Oltului
t'
u
găsim urme de monahism încă de prin veacul al
1
•Vll-lea. Aceste urme le găsim în Sirmium, orașul fi
Panoniei, pe Dunăre, nu departe de gura Tisei, unde
>1 i
fusese episcopie până în veacul al V-lea, când
! orașul fu dărâmat de Huni2. O inscripție din veacul
al Vll-lea, găsită la Salonta în Dalmația, pe un 1
mormânt, spune că în acel mormânt odihnește
în pace starița Ioana din Sirmium3. Erau deci în
Sirmium chiar călugărițe prin veacul al Vll-lea, nu
1
numai călugări.
In veacul al X-lea întâlnim urme de monahism
și în regiunea Mureșului. In cetatea Morisena (azi
Czanad pe Mureș) era o mănăstire cu hramul Sf.
loan Botezătorul, având un stareț și monahi de rit I
grec4. Acești monahi se vor fi răspândit și spre
Vidin și Severin, până unde stăpânea ducele acelei
cetăți. Ei, sau poate urmașii lor, vor fi depus
1 multe stăruințe pentru întărirea credinței creștine
la populațiunea din regiunea Vidinului, Banatului, 1
Severinului și din țara Oltului. De aceia, în curând
vom afla apoi, în acele părți, sihaștrii5, ba chiar
I
( mănăstiri de călugărițe, constatate pe Ia începutul
veacului al XIV-lea6.
1. Athanasie Mironetcu, l. cit., p. LXIX; ct C. Erbi-
ceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei ți Sucevei, Bucureșli 1888, p. 19 n. 1,
2. J. Zeii Ier, Les origines chrâtiennes dans lei provinces danu~
biennes de l’empire romain, Paria 1918, p. 1946.
3. Athanasie Mironeacu, op, cit, p. LXX; cf. O. D e n 8 u s 1 a n u,
Histoire de la langue roumaine, I, Bucarest 1929, p. 212.
4. D. O n c 1 u 1, Originele Principatele Române, București 1899, p. 132.
5. Revista Biserica Ortodoxă Română, an XIII (1889—90), p- 293.
6. Ibidem, an XXIX (1905—6), p. 1047.

# I

f. APOSTOLAT SOCIAL
12
-
i Nimeni nu putea să aibă mai bine grije de
cele religioase pentru popor, în acele vremuri grele,
ca monahii, cari n’aveau greutăți familiare și cari
se devotaseră pentru o viață sfântă și pentru jertfa
ei, în cazul când credincioșii ar fi fost amenințați.
V Ei vor fi încurajat pe cei desnădăjduiți și vor
V fost astfel înainte-mergătorii monahilor chinoviți
fi vestit populațiunei creștine, nu numai năvălirea
r popoarelor, dar că înfrângerile suferite, cu toate
urmările înfricoșate, sunt o pedeapsă pentru păcate.
r Ei vor fi făcut colecte în bani pentru salvarea ce­
lor din robie, și având în vedere viața lor sfântă,
vor fi fost uneori chiar povățuitori și conducători
politici pentru populațiunea creștină localnică1.
Din cele spuse se explică dece și mănăstirile
apar imediat după întemeierea Principatelor, și
dece călugării se bucurau de mare cinste înaintea
Domnitorilor cari le cereau și sfat în vreme de
grea cumpănă2.
Iată dar cine a dat ajutor preoților în păsto­
! ria duhovnicească, înainte de întemeierea Princi­
patelor și chiar după ce s’a stabilit în țară ierarhia
bisericească. Monahii vor fi copiat după isvoarele
slavonești părți din Biblie, pentru a se citi in bi­
serică, sau chiar cărți cu rândueli bisericești Re­
V> trași în fundăturile munților și dealurilor, oprindu-s
uneori chiar la poalele lor, dar mai totdeauna î
apropiere de țărmul unui curs de apă, ei durară
i
primele locașuri de închinăciune, la început d
lemn, sau îngrâdele de nueie3. Acești sihaștri au
1. Mai târziu unii călugări au fost aleși chiar Domni, de i
? Călugărul (f 1492), Radu Călugărul (1521), Palsie Basarab
PMă Vlad
numit și
i Petru Vcdă.
2 Așa popa Nicodim față de Alexandru Basarab, Radu
1 Mircea cel Bătrân, ori Daniil Sihastru fată de Ștefan cel Mare,
^gru
2. N. lor g a, op. cit., p. 23; cf. revista Biserica Ortodoxă
an XXIX (1905-6), p. 184. 'P'dnâ,
1
ORGANIZAREA MONAHISMULUI LA ROMÂNI 13
pus temelia culturii noastre bisericești și cu drept
cuvânt activitatea lor eroică, în cursul veacurilor
VI—XIV, este demnă de toată amintirea, mai cu
seamă când vorbim despre sf. mănăstiri ai căror
întemeietori au fost. Acești sihaștri, plini de zel, au
sau cu viață de obște, al căror întemeietor în Ol­
tenia este Sf. Nicodim.
II. După așezarea țării și întărirea domniei,
sihaștrii singuratici, viețuitori prin peșteri și pe
munți, făcură loc monahilor cu viața de obște
Fără de îndoială că aceștia s’au recrutat din si­
haștrii localnici, precum și din cei cari căutau scă­
pare în stânga Dunării de groaza Turcilor2. Intre
aceștia vor fi fost mulți și din cei petrecători prin
mănăstiri, căci la muntele Athos, iar după exem­
plul său chiar în Bulgaria și Serbia, existau mă­
năstiri încă de pe la jumătatea veacului al XII-lea3.
Printre eremiții atoniți au fost, încă din sec,4
X-lea, o mulțime de Slavi. Mult mai mare însemnă­
tate au avut mănăstirile Athosului în istoria culturală
a sec. XIII și XIV, și în special pentru Slavi. Aici,
nu numai că se traduceau, dar se și scriau oare-
cari producțiuni ale literaturii slavone4. Bizantinii,
deși mândri și instruiți, pătrunși însă de smerenie
adâncă, nu disprețuiau și nu se rușinau a fi sub
ocârmuirea unui stareț slav5. Athosul în veacul al
IX-lea își aprinse puternic lumina, când Panselinos
întemeiază acolo o nouă școală de pictură, în sen-
1. I. G. Sbiera, Mișcări culturale și literare, Cernăuți 1897, p. 157;
cf. Alhanasle Mironescu, op. cit., p. . - .
2. A1 e x e Procopovicl, Introducere tn studiul literaturii uecW,
Cernăuți 1922, p. 73. ,
3. A1. Stefulescu, Mănăstirea Tfemana, București 1909, p. 38.
4. Ibidem, p. 37.
5. Ibidem, p. 38.

14 APOSTOLAT SOCIAL
sul căreia au lucrat și zugravii de la noi, și când,
mai târziu, sf. Grigore Palamas petrece între călu­
gări1, dimpreună cu Grigore Sinaitul și patriarhii
Calist I și Filotei2.
Tocmai în acest timp de înflorire a Atosului,
s’a dus acolo Nicodim ca să-și facă ucenicia, pentru
ca mai târziu să aducă la noi acel spirit călugă­
resc de cărturărie și de împreună viețuire3, intro­
ducând pentru prima dată la noi monahismul chi-
novial și cu carte slovonească4.
Ieromonahul Nicodim a avut un rol însemnat
în viața bisericească din sudul Dunărei din a do.ua
jumătate a secolului al XlV-lea5, fiind tălmăcitor
în folosul păcii bisericii pe lângă împăratul Dușan,
1 când Isaia din Athos luase asupra-și, în 1374—75,
misiunea de a împăca cu Bizanțul, Biserica patri­
arhală sârbească, întemeiată de împăratul Dușan6.
Era un macedonean fără nație lămurită, născut la
Perlepe sau Prilep, după unii, din mamă sârboaică
și din tată grec, din Castoria7, iar după alții „năs­
cut din părinți binecredincioși și temători de Dum­
nezeu, de neam slăvit, rudenie cu cneazul Lazăr
împăratul Sârbilor" (1374)8. II găsim pe lângă cnea­
zul Lazăr, iar după moartea acestuia, pe câmpul
f:
1. N. lor ga, Istoria Bisericii Românești, I, p. 40.
2. Al. Șteîulescu, op. cit., p. 39.
3. N. I o r g a op. cit., p. 40.
4. G. Sblera, op. cit.., .*
5. A1 e x e P r o c o p o v 1 c I, op. cit., p. 72.
6. N. lorga, op. cit., p. 41.
7. Ibidem, p. 40; ct P a u 1 de A 1 e p p o, Călătoriile patriarhului
Macarie de Antiochla tn Țările Române, 1653—1058, traducere de Emili
I Cior.in, București 1900, p. 189; N. lorga, Istoria Românilor tn chipuri *•
icoane, 1, Cralova 1921, p. 102.
1 8. Al. S t o f ii 1 e 8 c u, Mănăstirea Tismana, p. 31; cf. S t e j
Ieromonahul, Vieața Sf. Nicodim, ed. de Ep. loslf Bobuiegc
București 1881, pp. 17-35.
1
ORGANIZAREA MONAHISMULUI LA ROMÂNI 15
I
dela Cosova (1389), pe lângă văduva lui Lazăr,
Milița și fiul ei despotul Ștefan \
In urma înfrângerii creștinilor la Nicopole, de
către Sultanul Baiazid (1396), Serbia fiind amenin­
țată și domnia lui Ștefan clătinându-se, Nicodim
s’a așezat statornic în Țara Românească2. Insă
ilustrul călugăr vizitase de repetate ori Țara Ro­
mânească, fiind mâna dreaptă a lui Vladislav Vodă
(1364—72) și a lui Radu Negru (1373—84) în pri­
vința organizărei bisericești. Pe timpul lui Alexan­
dru Vodă, tatăl lui Vladislav și al lui Radu, Nico­
dim se afla în Serbia, în regiunea Cladovei, de unde
mai în urmă a cunoscut pentru prima oară pe Radu
Negru, care era pe atunci Ban al Severinului3. Pe
lângă legăturile ce le avea cu domnitorii din Ser­
bia și Țara Românească, el avea strânse legături
cu Patriarhia din Constantinopol, când în calitate
de rudă al țarului Serbiei, a mers cu Isaia Athoni-
tul pentru a trata despre împăcarea între patriar­
hia sârbească și cea de Constantinopol4. Cele mai
strânse legături le-a avut cu patriarhul bulgăresc
Eftimie al Târnovei (1375—1393), unul din prelații
cei mai celebri, prin adâncă pietate și înaltă cul:
tură ai Biserici ortodoxe de atunci. Cu acest pa­
triarh, Nicodim era în corespondență,, primind dela
Eftimie două epistole5. Nicodim era un bărbat în­
vățat în Sf. Scripturi, un bun caligraf și un bun cu­
noscător al limbei literare slavone. Se păstrea ză și
astăzi în Muzeul Național din București Evanghelia
1. N. lorga, Istoria Bisericii Românești, /, p. 40.
2. Ibidem, p. 41; cf. A1 e x e P r o c o p o v 1 c 1, op. cit., p. 72.
?
3. A1. S t e f u 1 e s c u, op. cit., pp. 13—14; ci. B. P. H a s a e u, Negru
an Vodă, p. CCXXXIII.
u’ 4. Revista Biserica Ortodoxă Română, an XII (1888-89), p. 893,
5. Al. Steiul eseu, op. cit., p. 15.
s=
4

apostolat social
16

pe care a scris-o el la anul 14051 deci cu un an îna­

inte de moartea sa (1406). împrejurul vieții lui Ni-
codim s’au țesut o mulțime de legende atât la noi
în țară, cât și în Serbia. Organizatorului monahis­
mului la noi, nu i-a fost îngăduit să rămână pen­
tru totdeauna în strălucita lavră ca să fie și acum
de față mângăetorul și podoaba pioșilor monahi.
Astăzi sfintele lui moaște se crede că se află în
patriarhia din Ipek2.
Primul organizator al vieței monahale3 și pri­
mul organizator al mănăstirilor din Oltenia', după
cum vom arăta mai departe, n’a fost un om de

I1
! rând, lipsit de cunoștiințe literare și fără legături
cu Orientul ortodox, ci el a fost un „ilustru" călu­
găr sârbesc5 care și-a înscris numele său în isto­
ria politică și bisericească a Neamului nostru și
peste care nu putem trece niciodată, când vom
vorbi despre trecutul nostru monastic. i
III Dela Athos s’a introdus călugărismul la Sârbi

i și Bulgari, construindu-se mănăstiri, după felul celor

dela Athos. In aceste mănăstiri se adăposteau cei ce
se consacrau vieții monahale. Călugării mănăstirilor
erau și cărturarii poporului undelocuiau InEiil™™
se înființase în veacul al XIII-lea vestita mănăstire III — Mănăstirea Govora: biserica și chiliile din jurul ei.
Rylo sau Rilia și o lavră în capitala împărăției 1»
Târnova, precum și mănăstiri împrejurul ei6
J 1. N. lorga, Istoria Bisericii Românești, I, p. 43.
c o p o v I c i, op. cit., p. 73. ’ ’ A e x0 P r o-
2. AL Ș te fu Ies cu, op. cit., p. 115. Se spune că
Nlcodlm au fost luate diu mănăstirea Tlsmana șl dU8e jy°aștele st

I 3. A I e x e Procopovlci, op. cit., p. 72,

4. Al. Stefulescu, op. cit., p, 15.
--» după

I 5. Ibidem, p. 13
6. N. lorga, Studii și documente cu privire ia ț ■
III, București 1904, p. 9; N. lorga, Istoria literaturii nUaia
1 fiilor până la J68S> București 1904, p 9 - ’ai
48e a ftomâ-
h

......j
 ORGANIZAREA MONAHISMULUI LA ROMÂNI 17

In Serbia deasemenea se ridicaseră pe la înce­

I putul veacului al XlII-lea renumite mănăstiri, mai cu
seamă în partea de jos, către Marea Adriatică în
regatul Nemanizilor. Mănăstirea Decianului a fost
întemeiată după primul sfert al veacului al XlV-lea
La Români, care în aceste timpuri se aflau sub
stăpânirea Cumanilor și apoi a Tătarilor, asemenea
clădiri sfinte nu existau2. Românii, până la jumă­
tatea veacului al XlV-lea, nu avură decât bisericuțe
de lemn3 și chilii sihăstrești, pe lângă peșteri sau
pe marginea pădurilor, unde poporul se aduna să
asculte sf. slujbe4. In a doua jumătate a veacului
alXIV-lease aflau în Țările Române foarte mulți
călugări, în mare parte Bulgari și Sârbi, veniți în
! urma goanei întreprinsă în contra lor de către Bi­
zantini și mai cu seamă de către Turci5. Pe la sfârși­
tul veacului al XlV-lea Turcii ocupând pe rând pro­
vinciile creștine din Europa (Tracia, Macedonia,
Tesalia, Bulgaria și Serbia), au căutat să distrugă
prin foc și sabie totul în calea lor. Bisericile și
mănăstirile au fost dărâmate. Cuprinși de groază,
mulți dintre cărturarii Slavi și Români, preoți și
călugări, au căutat scăpare în Țările Române de
dincoace de Dunăre. Mulți dintre acești călugări
și-au găsit scăpare prin munți, unde au format
sihăstrii și apoi mănăstiri, atât în Muntenia, cât și
în Moldova6.
1. N. lor ga, Studii și documente, III, p. IX.
2. N. lor ga, Istoria literaturii religioase până la 1688, p. 9.
3. Revista Biserica Ortodoxă Română, XIII (1889 — 90), p. 293.
Despre o bisericuță de sihașirii, pe la 1300, pe Jocul unde se allă azi
mănăstirea Bistrița, v. Ai. Ștefulescu, Mănăstirea Tlsmana, p, 67.
4. Revista Biserica Ortodoxă Română, an XIX (1895—96), p. 650; ct -
L Bogdan, Românii și Bulgarii, București 1895, p. 29.
5. Revista Biserica Ortodoxă Română, an XIX (1895—96), p._ 651.
6. Al. Steîulescu, op. cit.f p. 40.
2
 i
18 APOSTOLAT SOCIAL
Printre acești călugări vor fi fost mulți cunos-
cuți lui Nicodim, fostul stareț al mănăstirii sârbești1
din Athos, cu cari el făcuse, în timpul cnezuluiLazăr
o mănăstire în ținutul Cladovei, unde cunoaște
pe Radu Negru (1355) Ban al Severinului, fiul lui
Alexandru Vodă, cu care se crede că ar fi cons­
truit această mănăstire2. De aci încolo, Nicodim
cercetează de multe ori Țara Românească în păr­
țile „ungurești" ale Banatului de peste Olt, care
corespundeau Serbiei sale3. Când Turcii trec în Eu­
ropa și cuprind în mersul lor, provinciile creș­
tine, Nicodim desigur se gândi la un locaș de adă-
postire și rugă*. De aceia el încă de pe vremea
când trăia cneazul Lazăr al Sârbilor, iar Țara Ro­
mânească era sub conducerea lui Vlaicu Vodă,
sau Vladislav (1364—1372), veni în părțile Mehe-
dințului de azi și întemeie cea dintâi mănăstire în
Țara Românească cu hramul „Sî. Antonie“-Vodița,
pe malul drept al râului Vodița din cuprinsul Vâr-
ciorovei, așezată la hotarul a trei țări: Serbia, Un­
garia și Țara Românească, într’un loc de unde se
văd mai bine munții neamului sârbesc, decât păr­
țile oltenești5.
Zidirea a fost făcută în stilul pe care-1 obiș­
nuiau Atoniții și Sârbii, dar din material inferior
[bolovani din gârla apropriată amestacati cu că­
rămidă tare). Se văd azi temeliile bisericii și chi-
1. Ibiden, p. 40; cî. £
2. A!. S t e I u 1 e s c u,
Vodă, p. CCXXX11I.
«astleu, Negru-
3. N, Iorga, Istoria Bisericii Româr -;
t----- ...ânești, I, p. 41.
4. Al. S t o I u 1 e 8 c u» op. cit., p. 43; ci.
5. N. Iorga, op. cit., p. 41; .Al. S‘eluleX,So/Sf°‘'''n«
Bis. Ort. Rom., an XXIX (1905-6),
din România, București 1905, pp. . 341-4; N. Iorga, sJ» / 45 : Rev‘
p. 757;.........
N. Iorga,
i
'I
111, p. 19; N. lorga, Istoria literaturii religioase
'igioase până la 1688 aOctlnte'ite»
ORGANIZAREA MONAHISMULUI LA ROMANI 19
liilor care au fost lângă biserică, mănăstirea fiind
distrusă de Turci. Cheltuiala a fost a Domnitorului
Vladislav Voevod, iar munca a lui Nicodim și a
călugărilor săi*. Ca viață călugărească, Vodițacu­
prindea călugări care n’aveau decât grija rugă­
ciunilor, călugări simpli și călugări cu știință de
carte, sau cu meșteșug de artă. Nicodim însuși era
un bun caligraf și un cunoscător al limbii literare
slavone2. Conducerea mănăstirii o avea un egumen
ales de frați. In alegerea egumenului nu se ames­
teca nici Domnul, nici arhiereul sau episcopul
locului. Egumenul era monarhul chinoviei sale3.
Această orânduire se păstrează și în celelalte mă­
năstiri pe care le ridică Nicodim cu ajutorul dom­
nilor, cum și în celelalte mănăstiri înființate în
urmă de ucenicii săi, cari păzesc cu stricteță orân-ri
duirile întemeietorului monahismului chinovial la
noi și fondatorul celor dintâi mănăstiri la Români.
Puțin după terminarea Vodiței, Nicodim inte­
rnele o altă mănăstire în munții Gorjului, mănăs­
tirea Tismana, pe malul drept al râului Tismana.
La început el a făcut o biserică de. lemn, în timpul
lui Vladislav Voevod (1364—72). Pe rădăcina unei
tise mari din fața peșterii, s’a întemeiat primul
prestol al Tismanei. Clădirea definitivă de zid este
de pe la sfârșitul domniei lui Radu Negru Basarab
(1383-84)4.
In timpul lui Dan Vodă, la 1385, Tismana era
gata și i se dedea cel dintâiu privilegiu5. Râvna
pentru întărirea și buna orânduire a bisericii sale,
1. A1. S t e f u 1 e s c u, op. cit., p. 48.
2. N. I o r g a, Istoria Bisericii Românești, I, p. 43.
3. Al. Stefulescu, op, ai., p. 67
4. Ibidem, p. 68 -
5. N. I o r g a, op. cit., p. 45.
 1 K>
I
APOSTOLAT SOCIAL
20
îl duse pe harnicul organizator al vieței noastre
monahale și la Buda, înaintea regelui Ungariei,
ii
care-1 primi bine și-i dărui o frumoasă cădelniță
de argint1 și ajutoare pentru zidirea mănăstirii
Tismana, după cum cneazul Lazăr îi dăduse pen­
tru ea un târg cu 60 de sate2. Activitatea lui Nico­
dim lasă urme și în Ardeal, căci el este, prin darul
lui Mircea cel Bătrân, întemeietorul mănăstirii Sil-
! toarele trebuincioase. Ucenicii lui au căutat, cum
vașului,3 care a fost mai apoi un important punct
de reazim al ortodoxismului năpădit de calvinism
și care ne-a dat pe cel dintâi mitropolit de Alba-
Julia, loan de Prislop4.
i
Nicodim avea mulți ucenici în stare să îngri­
jească de mănăstiri, ba chiar să le și conducă. Când
Mircea, îndemnat de pilda Iui Nicodim, se arată încli­
nat să clădească și el un locaș de închinare pentru
călugări, Nicodim fiind încă în viață, îl puse pe
Gavril în fruntea soborului dela Călimănești, care
s’a unit apoi cu mănăstirea dela Cozia6, căreia i se
mai adaugă mănăstirea Cotmeana din jud. Argeș6.
Nicodim a trăit până la 1406, Dechemvrie 26,
când sa stins la adânci bătrâneți, lăsând la moar­
tea lui apărătoare pe veci ale credinței, la trecă-
torile de seamă ale Olteniei, mănăstirile: Vodița
la Porțile de fier, Tismana și Prislopul la pasul
Gorjean, iar Cozia cu Cotmeana la Vadul Oltului.
Ucenicii lui s’au răspândit pe tot întinsul locuit
de Români, ajungând până în Moldova, unde în-
2. “ccresturii,,‘ut-p72-
Biserici si 7 ? ° P ° V1C ctt" P* 72 ’ <*• St M e t e ș, Istoria
W18 M8. 3 a Romăttilor <"« Ardeal și Ungaria, I, Arad
5. N. ToVg a/op! °clt°47* ° °P‘ P'12' Ș b M e *e ■’ op' cit‘> P*48
6. Alexe Procopovtcl, op, cit., p. 73.
ORGANIZAREA MONAHISMULUI LA ROMÂNI 21
ființează prima mănăstire pe acele meleaguri, mă­
năstirea Neamțului (1407), mai apoi Bistrița, etc.1
Dovadă este aflarea in mănăstirea Neamțului a
corespondenței lui Nicodim cu patriarhul bulgar
Eftimie al Târnovei2.
In activitatea sa Nicodim a fost sprijinit de Domni,
cari i-au pus la dispoziție sumele necesare și aju­
spuserăm mai sus, să ducă mai departe, opera în­
cepută cu atâta curaj de îndrumătorul lor. Ei au
întemeiat pe locurile potrivite sihăstrii și apoi mă­
năstiri, cari fiind ajutate de Domnii evlavioși, au de­
venit locașuri mărețe și de importanța celor înte­
meiate de Nicodim. Datorită entusiasmului lor și
evlaviei Domnilor și boerilor, se ridicară în veacu­
rile următoare (15 și 16) o mulțime de mănăstiri, înzes­
trate de ctitorii lor cu moșii și privilegii. Mai toate
aceste mănăstiri sunt înființate de câțiva călugări
veniți dintr’una din mănăstirile mai vechi. Ele con­
stau din bisericuțe de lemn și din niște modeste
locuințe, tot din lemn, făcute împrejurul bisericuței.
Multe din acestșa vor fi fost chiar pe timpul când
trăia Nicodim. Mai târziu boierii sau Domnii, inte-
resându-se în evlavia lor de aceste simple mănă­
stiri, le-au dăruit moșii, sate, odoare, etc, și au'
făcut în locul bisericuțelor de lemn biserici de că­
rămidă sau piatră. Le-au înconjurat cu ziduri pu­
ternice, construind înlăuntrul zidurilor case de că­
rămidă sau piatră, pentru locuința călugărilor. S’a
întâmplat însă ca să se numească întemeietori ai
mănăstirilor, cei care le prefăcuseră, socotindu-le
că ele există numai din vremea când au fost
1. Alexe Procopovlci, op. cit., p. 73.
2. N. D obr eseu, Istoria Bisericii Române tn secolul XV, București
1910, p. 123.
 22 APOSTOLAT SOCIAL
preînnoite, cu toate că ele fuseseră întemeiate cu
decenii, dacă nu chiar cu secole mai înainte. ’.
Toate mănăstirile însă au devenit focare de
lumină pentru popor, născând, crescând și înflorind
literatura română de care vom pomeni în paginile
următoare.
B. ROLUL SOCIAL»CULTURAL AL VECHILOR MONAHI
I. GENERALITĂȚI — II. PRIMELE SCRIERI IN SLAVONEȘTE.
III. PRIMELE SCRIERI IN ROMÂNEȘ TE - IV. TIPĂRITURILE SLAVONE.
V. LIMBA ROMÂNĂ ÎN VIAȚA DE STAT ȘI BISERICĂ
I. Cuvântul „literatură" este capabil de o largă
interpretare. Dacă l-am lua numai în înțelesul care
ne-am obișnuit să-1 întrebuințăm, cu gândul la ope-
rile artistice ale scriitorilor, care au tăiat brazde
adânci și pline de farmec în viața sufletească a
omenirei, opere turnate în forme meșteșugite, atunci
istoria literaturii românești ar putea să înceapă
doar cu stihurile din secolul al XVII ale mitropo­
litului Dosoftei și proza contimporanului său mai
tânăr, cronicarul lonNeculce. Am trece astfel cu
vederea aproape întreaga noastră literatură veche
bisericească, și am lăsa nebăgată in seamă cea mai
mare parte a scrisului marilor noștri cronicari și
copiști ai cărților de slujbă bisericescă.
începutul literaturii românești este nou, dar nu
mai nou decât al popoarelor care ne înconjoară.
Vorbind despre
putem începe r3 începutul literaturii române, nu
bue numai cu Dosoftei și Neculce, ci tre-
ue săsa nene coborâm
coborâm în în adâncul veacurilor, până In
începutul scrisului românesc, în secolul XV și chiar
mult dincolo de acesta2.
“ Dar ori cât i
de aspră și de greoaie
1. Ibidem, p. 47, ar fi limba
2. Alexe Proc
chi. p. 11- •op o viei, Introduc
GENERALITĂȚI 23
celor dintâi traducători în românește ai cărților bi­
sericești, din ea transpiră grija de a desface din
încătușarea sa gândul prins în altă limbă și de
a-1 tălmăci într’o formă cât se poate de potrivită.
Purtătorii de condeie din acele vremuri sunt
pregătitorii limbii noastre literare de azi. In felul
acesta există o continuitate între scrisul nostru
vecbiu și cel din zilele noastre, pe care nu-1 putem
neglija, dacă voim să urmărim cu toată pricepe­
rea evoluția literaturii noastre, căci continuitatea
aceasta își toarce firul chiar din începuturile limbii
bisericești și ale poeziei noastre populare.
In acele timpuri îndepărtate, când toată con­
cepția noastră morală se găsea sub puterea suve­
rană a credinței creștinești, dincolo de arta popu­
i lară, în care svâcnea viața frământată de patimi, de
durerile și bucuriile acelor vremuri vechi, sufletul
nostru nu putea să culeagă podoabe decât din căr­
țile sfinte. Setea primitivă după mai frumos, încă­
tușată de credință, face ca toate podoabele să fie
îngrămădite mai întâi în biserici și mănăstiri. Căr­
țile noastre cele dintâi, cu caracter exclusiv reli­
gios, poartă pecetea ortodoxismului1.
începutul scrisului în limba națională datează
Ia noi Românii din secolul alXV-lea2. întârzierea
aceasta se explică de împrejurările istorice ale Ro­
mânilor. Lăsați în voia întâmplării, noi am fost nă­
pădiți mai întâi de popoarele năvălitoare. In aceste
condițiuni, fiind veșnic neliniștiți, noi n’am putut
înjgheba o trainică organizație politică sau biseri­
cească ; centre culturale n’au putut lua ființă între
noi. In aceste vremuri turburi nu se putea găsi
1. Ibidem, p. 21.
2. Ibidem, p. 15.
 it L
I
24 ' APOSTOLAT SOCIAL
omul, care să aștearnă pe hârtie în liniște, slova
românească. După întemeierea Principatelor am
fost încurcați în lupte îndârjite și îndelungate împo­
triva Turcilor. La sfârșitul veacului al XlV-Iea Mir-
cea cel Bătrân opri la Dunăre armatele trufașului
Baiazid. Dar in același timp, țările noastre deve-
y * niră locul de scăpare pentru cărturarii din țările
slavone transdanubiene, ajunse sub stăpânirea tur­
cească. Noi primirăm rolul de ocrotitori și protec­
tori ai culturii bizantino-slave, în răsăritul Euro­
li pei. Popoarele ortodoxe au putut forma un front
i-di unic față de pericolul musulman, numai prin bise­
rică. Ceia ce ne unea pe noi cu vecinii noștri, din
acest punct de vedere, a fost chiar limba liturgică
și literară slavă. In acest mediu, în care sufletele
nu au putut concepe altă râvnă, deopotrivă de no­
bilă sau de vrednică de ele, ca aceia de a servi
cauza creștină în contra păgânismului, cultivarea
L vechilor forme slavone a devenit o datorie sfântă
a tuturor acelora, care prin cultura lor s’au putut
ridica deasupra micilor necazuri ale vieței de toate
zilele și mai cu seamă de călugării din mănăstiri.
Acum limba neo-latină, în loc de a se menține
în sfera închinării religioase, fu alungată cu totul
din întrebuințarea poporului român. De acum și ~
până prin epoca lui Matei Basarab și Vasile Lupu,
forma superioară a gândirii românești se rosti în
limba slavonă, neînțeleasă decât de clasa înaltă a
poporului1. In poporul de jos, limba slavonă gre­
oaie n a putut prinde. Poporul de jos își exprima
gândirea in limba românească, pe care, cei lipsiți
CJreșanu, Tezaurul liturgic, I, București 1910,
r «4 U, Bucurejti 1914, p. 2^'
t ’ din Dacia Truiană, III.
i
PRIMELE SCRIERI IN SLAVONEȘTE 25
de slavonie au fost siliți s’o îmbrățișeze mai târziul.
II. Instituțiunea care a desfășurat un rol cul­
tural însemnat în trecutul românesc, a fost Biserica.
Românii au avut în biserică, de prin veacul al X-lea
sau al Xl-lea, ca limbă sfântă, limba pe care o
aveau vecinii noștri de peste Dunăre, adică limba sla­
vonă2. In acest timp s’a alcătuit bine biserica bul­
gărească și Românii erau uniți cu Bulgarii sub nea­
mul Asăneștilor, iar bisericește se spune că atârnau
de Olirida3.
Era de așteptat ca, după întemeierea Principa­
telor Române, creștinismul slavon să slăbească. In loc
de a slăbi, el prinse necontenit puteri noi, căci cu
cât Turcii se întindeau la sudul Dunărei, cu atât
călugării și preoții bulgari căutau adăpostire în ță­
rile dela nordul Dunărei și mai ales în cele ro­
mâne, care le stăteau în cale. De aceea vedem, că
mănăstirile cele mai vechi din Țările Române au
fost întemeiate de călugări de peste Dunăre, în mare
parte sârbi și bulgari, fugiți din Jocurile lor și care
căutau adăposturi în munții Munteniei și Moldovei.
In împrejurările acestea, cele dintâi mănăstiri ro­
mânești, după cum am văzut, au de ctitor pe un
călugăr sârb, pe Nicodim, care-și făcuse școala la
Athos4, și care a dat mănăstirilor o direcțiune căr­
turărească, lucrând el însuși în această direcțiune
și îndemnând și pe alții să se ocupe cu scrisul
și cărturăria în limba slavonă5. Dela Nicodim, re-
presentantul de seamă pe acest timp al culturii
slavone în biserică și în țara noastră, ni s’a păs-
1. Ibidem, p. 267.
2. N. I o r g a, Istoria literaturii religioase a Românilor până 1688, p. 7.
3. A. D. X e u o p o I, op, cit., p. 260
4. N. lor ga, op. cit,, p. 6.
5. N. Dobrescu, op. cit., p. 58.
i

APOSTOLAT SOCIAL
26
trat, cum am văzut, până azi, la muzeul de anti­
chități din București, o evanghelie scrisă de el la
anul 1405*. . .
Acești emigranți aduceau cu sine, bineînțeles,
în primul rând cărțile de ritual trebuincioase. Aici
în țară ei serveau călugărilor și preoților români
ca dascăli de scris și citit slavonește, sau se înde­
letniceau cu copierea cărților de ritual trebuincioase
pentru slujba bisericească. Cu acest curent de emi­
granți, care trebue să fi fost destul de puternic,
se întări de bună seamă ritul slavon la noi în bi­
serică, care dura din timpul primului imperiu ro- -
mâno-bulgar.
Cu ritul slav dela Bulgari se introduse neapărat
și limba slavă, ca limbă a slujbei dumenzeești, care
I
'S
Li
era în acea vreme și la Bulgari în biserică. In felul
acesta mănăstirile erau adevărate școli de slavonie,
din care ieșeau toți acei cunoscători de carte, ce
erau de trebuință și în slujba statului și în afacerile
private2. Astfel de scriitori de cărți se numeau în
ț Moldova „diaci", iar în Muntenia „pisari". începutul
I culturii slavone ni s’a păstrat în manuscrisele acestor
„diaci" și „pisari". In mănăstirea Neamțului s’au
găsit manuscrisele cu corespondența dintre Nicodim
Hi și patriarhul Eftimie al Târnovei și un alt manu­
scris cu tâlcul Evangheliei de Teofilact, contim­
poran cu Nicodim3. Foarte multe din cărțile ce s’au
<
I copiat la noi, au fost distruse. Ceia ce mai avem
azi, s au păstrat în deosebi în mănăstirile: Neamț,
■ r
ii Putna, Voroneț, Bistrița etc.
Alături de manuscrise s’au păstrat și numele
1. A lexe Procopo vlcl, op. p 1. Ibidem, p. 11.
A. D. X e nop o I, op. cit., p. 355,
3. N. lor ga, op. cit., p. 10.
■ffl
im
li
27
PRIMELE SCRIERI IN SLAVONEȘTE
scriitorilor (tahigrafilor), de pildă: călugărul Gavril,
care a scris Tetravanghelul din Neamț, un Minei
în două tomuri și altele, între anii 1435—1446 *.
In acest timp sunt mulți „pisari" și „diaci", în
mare parte bulgari, sârbi și ruteni, care scriu pe
la Curțile domnești acte de danie, dar printre a-
ceștia, scriptele vechi le mai păstrează și scriitori
sunt cu nume românești, cum bunăoară: „Mihai
» Oțel“, „Petru fiul lui Bârlea", „Steiul", „Borcea", 1
„Cârje", etc.2.
Călugării din Bistrița Moldovei și din Putna sunt I
aceia cărora le datorăm scrierea acelor însemnări
despre actele Domnilor, în care se cuprinde tot ce
știm despre faptele cele mai glorioase din istoria
Moldovei.
Aceasta este cultura pe care o puteau da în-
vățații din Moldova și Țara Românească, călugări
care țineau cu îndărătnicie la singura carte legiuită
și plăcută lui Dumnezeu, cartea slavonească. Lite­
ratura românească nu putea porni dela dânșii, cari
cântau pe bulgărește până și isprăvile lui Ștefan
cel Mare 3.
Cultura, atâta câtă exista în țările române, era
slavonă și rar se va fi întâlnit și câte o formă ro­
mânească. Nu trebue să ne închipuim însă că limba i
slavonă era înțeleasă de toți, ci numai de pătura
superioară a societăți românești; cei de jos, neîn-
țelegând nimic din ea, păstrau graiul strămoșesc,
prin care își exprimau toate gândurile și nevoile. I
Astfel întâlnim încă din această epocă, în privința I
culturei, acel dualism, ce nu ne va părăsi în niciuna
2. Ibideni, p, 12.
3. Ibidem, p. 15.
 ,v

$
28
apostolat social

din perioadele istoriei noastre: clasa superioară de- PRIMELE SCRIERI IN ROMÂNEȘTE 29 i-1
’H obiceiu instreinată de gândirea poporului, în epoca
slavonismului, cu limba slavonă; în cea a grecis­ Maramurăș. Psaltirea, Biblia. Evanghelia, Faptele
Apostolilor, pe lângă rugăciunile obișnuite, se în­ f'

II mului, cu limba grecească, iar în timpurile mai noi,

cu cea franceză, etc. totdeauna hrănind cu puterile
trunchiului său un altoi strein. „ -
r III. Limba slavonă cu formele ei greoaie ținu în­
cătușată gândirea și cugetarea românească aproape-
opt veacuri (900—1650)l, în care timp gândirea
i românească rămase pironită pe loc, fără a putea
*r | rodi din ea o propășire intelectuală.
1
Pe lângă limba slavonă, încetișor și pe nesim­
J țite, limba românească se furișă și în literatura
scrisă a poporului nostru. Ea fu întrebuințată de
I către pisarii mai modești; călugări simpli, popi de
țară, grămătici, dascăli, etc. și pentru scrieri mă­
it I runte și fără mare însemnătate, precum: zapise, foi
de zestre, mici cărțulii de interes ușor etc. Stân­
I* i
gace la început și greoaie, încetul cu încetul ea
I se curăță și căpătă vioiciune sub condeiul din ce
fățișează în românește, pentru prima dată, în acele
vremuri depărtate, prin munca unui singur om, de
bună seamă, un preot de sat, care va fi știut sla-
vonește \
Traducerea husită a cărților sfinte în româ­
nește s’a răspândit puțin. Dacă însă aceste cărți s’au
putut păstra până azi, aceasta a fost datorită noutății
de expunere pe românește a cuvântului dumne-
zeesc. Multe din aceste manuscrise se păstrează și
azi în Muzee și la Academia Română. Ele au servit
lui Coresi mai târziu, când tipărește cărțile sfinte
în limba românească. Au urmat și alte traduceri
sau copieri, dar care nu s’au mai păstrat. Din cele
ce se mai păstrează (Psaltirea dela Schei, Psaltirea
din Voroneț, Evanghelia lui Petru Cercel, etc.)
putem deduce că ele au fost scrise în felul vor­
birii locale2.

H
I în ce mai lămurit, al călugărilor și boerilor învă-
țați, mai cu seamă prin secolul al XVII ipa
In secolul al XV-lea a început printrXmânii
din Ardeal propaganda husită. De pe urma acestei
propagande religioase, Cehii, P0J
Astfel se întrevede în ceața trecutului înde­
părtat, spre sfârșitul secolului al XV-lea, întâia în­
cercare de a se înălța limba noastră la starea de
limbă de carte, de limbă literară. încercarea a-
.1
ales cu primele traduceri ale cărților J V ceasta a rămas însă fără urmare, căci literatura
?I religioasă slavonă reapare cu puteri noi, datorită
mânii nu s’au lăsat mai pre jos. Este SlDte' Ro-
fluență anterioară secolului al XVT-iea S1,ngura in' I tiparului. 1
zultat a putut să îie încercarea de a int^a Căre.i re" IV, Odată cu începutul secolului al XVI-lea,
când ici, colo,, începuseră să apară Sf. Scripturi în
1 românească in biserică2. Cărțile sfinte n
duse in Principate, unde era paza bună ura tra'
învățătură slavonă, ci intr’un unghiu s^batec^
limba
limba românească, limba slavonă capătă din nou
viață, cu ajutorul tiparului, înăbușind iarăși expu­
nerea în graiul poporului a gândirei românești. I
1. A. D. Xenopol, op. cit., p. 267.
2. N. lorga, op. cit., p. 21.
1. Ibidem, p. 19.
2. I. Bianu, Introducerea limbii române în biserică, Discurs de
recepție, în An. Ac. Rom., tom XXVI (1904), p. 6.

l
!
 Iț
$I I?
li r
p
30 APOSTOLAT SOCIAL
In Veneția erau pe la anul 1500 vre-o 50 de
tipografii, unde se duseseră mulți călugări și laici,
r pentru a învăța meșteșugul tiparului de cărți, care
era la început o afacere de negustori.
De aici și-a procurat și călugărul Macarie ti­
ii pografia sa, pe care a instalat-o la Cetinge, al cărui
stăpânitor, Gheorghe Cernoievici, era sub ascul­
tarea Veneției1. Macarie tipări la Cetinge trei cărți
în limba slavonă: un Octoih (partea l-a) la 1494,
o Psaltire la 1495 și un Molitvelnic. Tipărirea căr­
ților slavone nu putea să-și găsească pentru mult
timp adăpost aci, căci Turcii nu îngăduiau aceasta,
meșteșugul tipografic fiind privit rău de ei și pedep­
sit cu asprime, din care cauză, tipografie turcească
și tipografie în Turcia n’a existat până în anul 17822.
In mijlocul acestor valuri turburi, țările române,
il I
■ <i
Moldova și Valahia, fură nu numai locul de adăpost
al călugărilor cărturari, ci și al tipografiilor.
■ U Când protectorul lui Macarie este alungat de
Turci și înlocuit cu Ștefan Cernoievici, Macarie își
luă în săculeț materialul tipografic și veni în Țara
Românească3.
In acele zile se găsea pe tronul domnesc dela
Târgoviște Radu cel Mare, fiul lui Vlad Călugărul,
protectorii mănăstirii Govora. Astfel Macarie apăru
cu tot meșteșugul lui în Țara Românească și sub
ocrotirea lui Radu cel Mare, nepot după mamă
al fostului protector Gheorghe Cernoievici4, se
apucă de lucru.
In felul acesta ne veni nouă cea dintâi tipo-
grafie, de sub ale cărei teascuri eși în 1508 Litur-
1. N. lorga, op. cit, p. 48.
2. An. Ac. Rom., tom XVIII (1895—96), p. 139.
3. N. lorga, op. cit., p. 48.
4. Alexe Procopovlci, op. cit., p. fee.
TIPĂRITURILE SLAVONE
ghierul slavonesc, început sub Radu și terminat
după moartea sa, sub Mihnea Voievod; locul tipo­
51
grafiei se bănuește că a fost la mănăstirea Bistrița
în județul Vâlcea1.
După doi ani, când se urcă pe tronul Țării Ro­
mânești Vlad cel tânăr (1510—1512), apare un Octoih
(partea Il-a) ca o complectare a celui dela Cetinge.
Macarie își încheie activitatea sa tipografică
cu Evangheliarul din 1512, tipărit în timpul lui
Neagoe Vodă, când ajunge și mitropolit2. In toate
cărțile lui nu se spune locul tipărirei, aceasta de
frica Turcilor, fapt care se obișnuia în aceste vre­
muri în toate tipografiile ce tipăreau cărți pentru
creștinii din Imperiul Otoman 5.
Tiparnița lui Macarie se vede că s’a risipit,
căci după 33 de ani se instalează o nouă tipografie
Ia Târgoviște, al cărei material îl aduce din Ve­
neția Sârbul Dirnitrie Liubavici. In această tipo­
grafie călugărul Moise tipărește Molitvenicul sla­
vonesc din 1545, sub domnia lui Radu Paisie (Pe­
tru Vodă) și în timpul mitropolitului Varlaam 4. Sub
Mircea Ciobanul (1545—1553) în tiparnița lui Dimi-
trie Liubavici și cu ajutorul ucenicilor săi Oprea și
Petre, meșteri români, apare în anul 1547 Apostolul
in două ediții, una pentru Muntenia și alta pentru
Moldova, unde domnea Iliaș Vodă, fratele Chiajnei
(1546-1551)5.
Desigur că tot în această tipografie a eșit și
Triodul-Penticostar din 1550 și Evangheliarul cu
stema lui Iliaș6.
1. N. lorga, op. cit., p. 49.
2 N. lorga, op. cit., p. 51.
3. An. Ac. Rom., tom XVIII (1895—96), p. 139.
4. Alexe Procopovlci, op. cit, p. 90 ; ct N. lorga op.
cit, p. 62.
5. Ibidem, pp. 93—4.
6. Ibidem, p. 94.
 i-
i- *■
i
APOSTOLAT SOCIAL
32
ji
Tipografia lui Dimitrie Liubavici piere, aștep­
tând să-i.ia locul, peste aproape un secol, tipografia
lui Matei Basarab. Toate tipăriturile până la 1550
sunt în limba slavonă. Nici prin, gând nu putea rc-i
trece cuiva pe atunci la Târgoviște că ar trebui,
sau că s’ar cuveni să se tipărească asemenea cărți
și in limba țării, in limba neaoșă vorbită de po­ ■J
porul românesc. p -
■■ ■

In Moldova a fost o veche tipografie, în care

fî' se tipăreau cărți pe la anul 1628, însă fără ară­
tarea locului, de frica Turcilor. Năvălind Turcii și
f%
B| Tătarii in Moldova, țara a fost prădată și tipografia ■< gft
arsă1. Mai târziu avem tipografia lui Vasile Lupu
(1633-1654) din Iași. r i
{w V. In timp ce tipografiile din Principate scoteau
cărți de slujbă în limba slavonă, scrisorile și hri­
soavele domnești se scriau în limba română. Chiar
-Jl

H
11
’> '5
pe vremea celui mai mare apărător al slavonis-
mului, pe timpul lui Neagoe Vodă, se scriau scrisori
românești2.
După cum în secolul XV, husitismul a dat naș­
’’ 1
tere manuscriselor și câtorva tipărituri in limba
română, tot așa în secolul XVI-lea un nou vânt
ir;{; venit din Apus aduce până lângă granițele țării
? : noastre idei noi.
b Luther dă semnalul reformei și între altele
scrie pe steagul său de luptă cuvintele Sf. Apostol
Pavel (I Corint. 14,19) după care cuvântul sfânt tre-
bue să fie spus popoarelor in limbile lor, ca să-1
înțeleagă cei mulți, cei umiliți, iar nu in limbi streine
și moarte, înțelese numai de cei învățați. Intre pro­
pagatorii luteranismului printre Sași, primul loc
V -
1. An. Ac. Rom., tom. XVIII (1895-96), p. 138.
2. N. Iorga, op. cit., p. 61.

A
 LIMBA ROMÂNĂ IN VIAȚA DE STAT Și BISERICĂ 33

il are Honterus, care cunoscuse personal pe Lu-

ther. Printre Unguri prinse însă reforma lui Calvin
și astfel ei se desfăcură de Sași. Din ambele părți
încep uneltirile pentru convertirea Românilor. Pro­
testanții sași din Sibiu au și tipărit în 1544 Catechis-
mul lui Luther în limba românească1. Mai târziu
brașovenii l-au retipărit. In dorința lor de conver­
tire a Românilor, instalează o tipografie la Brașov
(1560) cu literă chirilică, unde sunt aduși dela Târ-
goviște, cei doi cărturari și tipografi diaconul Coresi
și Tudor diacul, fugiți de urgia lui Mircea Ciobanu2.
Bănuim că ei trebue să fi învățat meșteșugul ti­
parului la ultimii tipografi munteni.
In Brașov era jude Hans Benkner cel tânăr,
care avea legături cu Țara Românească. In dorința
lui de a da Românilor cărțile sfinte pe limba româ­
> nească, cura și în nădejdea de câștig, el pune pe
'-■I Coresi de tipărește la 1561, pentru prima oară,
Evanghelia în românește, vechea traducere husită3,
iar în 1562, una din slavonește. După Evanghelie
a venit Praxiul sau Faptele Apostolilor, din care
azi se păstrează numai o parte.
Se vede însă că Ungurii calviniști au vroit să ia
' 1 din mâna Sașilor acest mijloc de a atrage pe Români
spre reforma lor, căci pe la anul 1564 Forro Micloș,
d
ih
nobil de Haporton, plătește cheltuiala pentru o mare
carte românească „Tâlcul Evangheliilor", adică
Di Cazania, care s’a tipărit de același Coresi la Bra­
șov, după o carte găsită, pentru ca „să spue cu­
V I vântul lui Dumnezeu, sfânta Evanghelie, în limba
pre carea grăesc oamenii, să putem înțelege noi mi-
V
1. I. Bianu, op. cit., p. 8.

4 2. N. lorga, op. cit., p. 68.

3. Ibideni, p. 78.
3

I
■
 ■ »
apostolat social
34
I selimea Ce folos e lor dacă popa graiaște in limba
streină ’ Românilor sârbește, de nu înțeleg, sau
pre altă limbă ce nu vor înțelege ascultătorii".
La sfârșitul Tâlcului Evangheliilor se află lipit Mo-
h litvelnicul, tipărit întreg românește și având la
început această deschisă declarație reformatoare.
„românește am scris acest Molitvenic, cum să în­
țeleagă și popa ce zice însuși și oamenii ce ascultă ,
apoi sfârșește zicând: „Frații mei popi, cu bun
înțeles și mare frică și cinste pomeniți numele Dom­
nului, nu boscorodiți, că va bate [pe] voi Domnul" \
Seria cărților tipărite românește de luteranii
brașoveni se încheie cu marea și frumoasa Evan-
helie cu învățătură dela 1581, tipărită în urma în­
țelegerii dintre: judele Brașovului Lucaci Hrăjil,
Cristof Batori, voevodul din Țara Ungurească și
Ardeal, arhiepiscopul Ardealului Ghenadie, Mihnea
y I Voievodul Țării Românești și arhiepiscopul Sera­
fim al Țării Românești. Nicio altă carte românească
i i n’a apărut sub auspicii atât de puternice, ale
* ■
atâtor stăpânitori politici și bisericești, peste țări lo­
cuite de poporul românesc. In asemenea împreju­
1 rări cartea nu mai putea fi bănuită de tendințe,
mai cu seamă că era o traducere din sârbește, după
■ o carte dată de arhiepiscopul Serafim2.
Paralel cu aceste tipărituri, Coresi face și ti­
părituri slavone, atât pentru Ardeal, cât și pentru
Țara Românească. Totuși seria cărților românești
tipărite în această epocă se încheie cu „Palia“ ti­
■
părită la Oraștie de diacii Șerban Coresi și Marian
„pentru intremătura Bisericei Sfântă a Românilor"3,
cuprinzând părți din Vechiul Testament.
r
I 1. L Bl a nu, op. ctt„ p. u.
2. Ibidem, p. io.
3. M Tnrcr»
LIMBA ROMÂNĂ IN VIAȚA DE STAT ȘI BISERICĂ 35
Acestea sunt cărțile românești tipărite în Ardeal
de către protestanții luterani și calvini între anii
1560—1582, cu scop de propagandă între Români.
Marele merit al acestor cărți este că trecând
hotarele au adunat sufletește, prin viața culturală,
pe toți Românii laolaltă. Prin ele, mai mult decât
prin vechile manuscrise, care circulau greu și se
copiau puțin, s’a întemeiat o viață literară comună
a tuturor Românilor, făcând astfel primul pas hotă­
râtor pentru înălțarea limbei noastre la starea de
limbă literară și astfel a pregătit-o spre a ajunge
mai târziu limbă bisericească și limbă de Stat;
Dialectul acestei limbi literare îl forma limba vor­
bită în Țara Românească, căci în această limbă s’au
făcut tipăriturile. Deși în Principate nu se tipărește
nimic, totuși în dărâmăturile vechei culturi slavone
încolțesc încercări de scriere românească, care nu iz­
butesc, dar care vor fi urmate de altele învingătoare,
prin ajutorul tiparului. Limba românească pătrunde
în scrierea documentelor, în scrisori, în zapise. Cât
de puternic era valul curentului românesc, care
venea să umple golul lăsat de pieirea limbei sla­
vone, ni-1 arată faptul că și în anumite mănăstiri
muntene se fac zapise în românește (ex. egumenul
Eftimie, din Bistrița olteană, scrie un zapis în ro­
mânește la 1573)\
In firul expunerei noastre am văzut cum până
în secolul al XVI-lea, în cărțile bisericești și în ac­
tele noastre publice și particulare, limba românească
n’a putut să înlocuiască pe cea slavonă.
Curentul românesc a avut isvoare mai adânci
și n’a pornit numai dintr’o singură regiune a țării
noastre, ci a răsărit ca o consecință norocoasă din
1 Ibidem, pp. 109 — 111.
 APOSTOLAT SOCIAL
36
evoluția istorică a Neamului întreg. Epoca limbei
slavone încetează odată cu mutarea centrului sla-
vonismului la Kievul lui Petru Movilă. Atunci în­
cepe epoca limbei românești, dar fără ca limba sla­
vonă să dispară deocamdată.
Matei Basarab vine cu gândul de a restaura
slavonismul, dar el îngădue și limbei române un loc
în tipăriturile sale dela Govora, căci cartea româ­
nească era bine venită multor clerici, care nu mai
înțelegeau vechea limbă slavonă. Prin această carte
Ortodoxia se apară contra dușmanilor, după cum
spune predoslovia „Evangheliei învățătoare" dela
Govora.
Mănăstirea Govora și-a căpătat astfel un nume
și un loc de cinste nu numai în Biserica noastră
ortodoxă, dar chiar și în literatura românească.
•ț
Peste acest nume și acest trecut nu va trece
nimeni, căci soarta ortodoxiei noastre și a litera­
turii române atârnă de cât va ști să învețe din tre­
cutul său.
' . 'I
ii
V- ii
b Iți va veni imediat în minte, gândindu-te la
•?
I v,
!
I
M.
ii.
A. PRIVELIȘTEA MĂNĂSTIRII GOVORA
I. POZIȚIA TOPOGRAFICĂ - II. CLĂDIRILE MĂNĂSTIRII — HI. BISERICA
MĂNĂSTIRII — IV. CATAPETEASMA - V. PICTURA BISERICII
VI. CTITORII
I. Șoseaua ce duce dela gara Govora la Băile
Govora, pe partea dreaptă a râului Hința, trece
prin satul Govora, care este departe de ținutul bal­
near aproape cinci km. Trecând pe această șosea
spre băi, privirile ochilor se îndreaptă, fără să vrei,
spre apus, fiind atrase de priveliștea unui turn mare
și alb din care se pare că se revarsă la stânga și la
dreapta dărâmăturile sure ale unui castel medieval,
cu ferestre mici și negre. De jur împrejur, pe deal
și în vale, e un strălucit belșug de verdeață, ce
pare a se desprinde din turnul și zidurile sure care
predomină întreg acest ținut. Fără să vrei ești
împins de curiositatea de a ști al cui va fi fost
acel castel vechiu, căci nu bănuești câtuși de puțin
că aici ar fi o mănăstire, deoarece nu se arată
ochiului pentru prima dată nici o turlă de biserică.
locul unde te afli, că aici trebue să fie sfânta mă­
năstire Govora, unde Domnitorul Matei Basarab a
așezat prima tipografie și unde a tipărit pentru
întâia oară carte în limba românească.
Apucând pe drumul ce începe din șosea spre
stânga, ai crede că te duci mai degrabă la o gră­
madă de ruine, care mai arată încă locul unde s’a
, ă- wnm i !■ i m,»
38 APOSTOLAT SOCIAL
îndrăsnit atacul contra limbii slavone, decât la o
mănăstire care e în plină viață. La poalele picio­
rului de deal, pe care este așezată mănăstirea Go­
vora, te întâmpină porți noi cu stâlpi înalți și sculp­
tați, având deasupra acoperiș de șiță. Pe cei doi
stâlpi, două icoane cu chipul sf. Apostoli Petru și
Pavel. Trecând mai departe și urcând încet spre
bătrâna clopotniță, dai sub boltă peste porțile de
stejar legate cu fier, care amintesc trecutul lor în­
depărtat și îți opresc intrarea înlăuntru, voind par’că
să-ți arate urmele unei gospodării presente.
Mănăstirea pare acum o cetate bine înconju­
rată de toate părțile cu ziduri de cărămidă și pia­
tră, cu picioare puternice și turnuri de apărare,
acoperite cu mușchi verde, iar pe ici, pe colea, a
răsărit pe ele câte un mic plopșor. Priveliștea mă­
năstirii este deschisă spre răsărit, până în dealul
Pința, din hotarele moșiei de odinioară cu același
nume, dăruite mănăstirii de Vlad Vodă Călugărul.
Loc ales și frumos, de unde mintea își poate lua
sborul către sterile senine, unde isvorăște nu nu­
mai lumina trupurilor, ci și a sufletelor.
In spate, spre stânga și dreapta, dealuri aco­
perite cu păduri se adaugă la frumusețea peisa­
jului ce se desfășoară înaintea ochilor. Astfel, spre
apus de mănăstire este dealul Graiului, pomenit
in cântecele școlarilor; spre m.-noapte dealul Co­
șui Mare, din
șul Mare, din care se desprinde dealul Coșul Mic,
pe care este așezată mănăstirea;, iar __ spre
------miază-
-----
zi apa Govora ce curge la poalele dealurilor
1*"» 1 — • ~ Qoșul
Mic și Runcul. La poalele acestor dealuri se află
locuințele sărăcăcioase ale foștilor țigani robi ai
mănăstirii.
Clima acestei pozițiuni este
caldă și întru
POZIȚIA TOPOGRAFICĂ 39
toate proprie pentru suferinzi. Numai datorită aces­
tui fapt se explică dece mănăstirea Govora a fost
aleasă ca locaș de reculegere și odihnă nu numai
de chiriarhi, ci chiar și de sfetnici. Pe vremuri în
această sfântă mănăstire s’au ținut multe consilii de
miniștrii. Chiliile din partea dreaptă a turnului de
miază-zi, cu cerdacele lor, cu stâlpi frumoși în par­
tea de răsărit, cu ferestre noi și curate, pot spune
multe.
II. Rămâi însă uimit când vezi că dincolo de
bolta turnului, ce servește de intrare în mănăs­
tire, sunt chilii cu totul curate și întregi, cu feres­
trele lor drese și cu stâlpii frumoși ai cerdacelor.
Drumul dela turn și până la biserica mănăstirii,
pare un defileu, având în partea stângă malul în­
tărit cu lespezi de curând cimentuite Pe muchia
dealului întărit se ridică albă biserica, bine păs­
trată, la a cărei intrare servește o scară cu cinci
trepte în partea de apus, unde malul e mai mic.
Observând cu atențiune chipul de clădire al
acestei sfinte mănăstiri vedem că este la fel cu
toate clădirile asemănătoare.
O incintă împrejmuită cu ziduri groase din cără­
midă bine arsă, amestecată cu bolovani și lespezi
și căptușită pe dinlăuntru cu un rând de chilii în
partea de apus și două rânduri în partea de m.
noapte și m. - zi, simple în adâncime. Chiliile din
partea despre apus și cele din spre m.-noapte, câte
s’au mai păstrat dela întemeiere, au în loc de tava-
nuri, bolți de cărămidă, cu muchii în formă de
raze. Din chiliile din spre apus nu se mai păs­
trează decât două și bolta dela cișmeaua sf. mă­
năstiri, în care venea apa din pădurea de sus, pe
burlanele ale căror urme se văd și acum. Pe aceste
 1
■

38
APOSTOLAT social
------- --------------- POZIȚIA TOPOGRAFICĂ
îndrăsnit atacul 39
contra limbii slavono
mănăstire ca ­ e în plină viată ra
care ?ecâf Ia o
rului de deal,, pe care este așezată m a°! 6le toate proprie pentru suferinzi. Numai datorită aces­
* tui fapt se explică dece mănăstirea Govora a fost
vora, fte întâmpină porți noi cu stX ■ Șstirea G«-
f tați, având deasupra aconeX S alp].lnalti și scuip.
având deasup aleasă ca locaș de reculegere și odihnă nu numai
I de chiriarhi, ci chiar și de sfetnici. Pe vremuri în
, stâlpi, două icoane cu cWpuLf a Pe cei această sfântă mănăstire s’au ținut multe consilii de
Pavel. Trecând mai denaX ApostoIi PetM miniștrii. Chiliile din partea dreaptă a turnului de
miază-zi, cu cerdacele lor, cu stâlpi frumoși în par­
tea de răsărit, cu ferestre noi și curate, pot spune
‘multe.
II. Rămâi însă uimit când vezi că dincolo de
Mănăstirea narp t g°Spodării Presente j bolta turnului, ce servește de intrare în mănăs­
rată de toate părtilp ™ °UI? ° cetate bine înconjo-i tire, sunt chilii cu totul curate și întregi, cu feres­
“>• O" Pisare pXX "r‘ °âr“ șl *■ trele lor drese și cu stâlpii frumoși ai cerdacelor.
acoperite cu mușchi turnuri de apărare,, Drumul dela turn și până la biserica mănăstirii,
răsărit pe eje câte ^de> lar Pe ici, pe colea, a‘ pare un defileu, având în partea stângă malul în­
nastirii este deschisa miC P°PȘ°r- Priveliștea mâ- tărit cu lespezi de curând cimentuite Pe muchia
piQta, din hotarele m S^e rasar^» până în dealul' dealului întărit se ridică albă biserica, bine păs­
Dame, dăruite mână^v^J36 odinioară cu același trată, la a cărei intrare servește o scară cu cinci
L°c ales și frumnț5 H 11 de ^tad Vodă Călugărul.: trepte în partea de apus, unde malul e mai mic.
sborui către sterile a/ .unde mintea își poate lua Observând cu atențiune chipul de clădire al
mai lumina trunnr.iin B10.6’ .unde izvorăște nu nu-! acestei sfinte mănăstiri vedem că este la fel cu
.Ia spate, spre qta’ C1 ?i. a sa^eteJor. toate clădirile asemănătoare.
Perite cu păduri so dreapta, dealuri aco- O incintă împrejmuită cu ziduri groase din cără­
jului ce se desfășoarădauga la frumusețea peisa- midă bine arsă, amestecată cu bolovani și lespezi
și căptușită pe dinlăuntru cu un rând de chilii în
I apus de mănăstire
mănăstire Ic .■ lna,ntea ochilor. Astfel, spre 1
șulTteCele școlărim! e„dealul G™iului, pomenit
Șui Mare, din^T?1,\ spre “--noapte dealul Co-
pe careeestennCare se
partea de apus și două rânduri în partea de m.
noapte și m. - zi, simple în adâncime. Chiliile din
partea despre apus și cele din spre m.-noapte, câte
nesprinde dealul Coșul Mic, I s’au mai păstrat dela întemeiere, au în loc de tava-
zi ana aȘezată mănăstirea; iar spre miaza'
I Mic si r VOrace urge ia poalele dealurilor Coșul nuri, bolți de cărămidă, cu muchii în formă de
I H Paiele sC"';La — Poalele acestor dealuri se află raze. Din chiliile din spre apus nu se mai păs­
ttânăstirn. acaci°ase‘ ale foștilor țigani robi ai trează decât două și bolta dela cișmeaua sf. mă­
Clinia acestei năstiri, în care venea apa din pădurea de sus, pe
Pozițiuni este caldă și întru burlanele ale căror urme se văd și acum. Pe aceste

-
 F
i V,
40 APOSTOLAT SOCIAL
burlane se zice că venea vinul dela „Via bătrână",
departe spre apus de mănăstire ca la trei km. Res­
fl tul de chilii din această parte s au daramat, iar as­
tăzi se văd numai urmele și zidul din spatele lor,
iI înalt ca de șapte metri, proaspăt văruit cu alb^
Chiliile din spre m.-noapte au fost refăcute
’hr
A v până în locuințele stăreției, între anii 1896 — 1900.
Acestea sunt cu două rânduri de camere. Sus se
I află chiliile monahilor, iar jos beciuri cu bolți pu­
ternice, subterane, magazii și câteva camere ce
sunt tot cu bolți, în felul restului de chilii din partea
despre apus. Chiliile din rândul de sus au în fața
lor, spre m.-zi, o sală cu stâlpi de lemn.
In partea de m.-zi a clopotniței, chiliile stă­
reției au două rânduri de camere. Sunt camere de
j locuit, spațioase, cu un cerdac, cu pridvor și stâlpi
de lemn, iar în partea despre apus, cu o sală largă,
! pă vremea prea sfințitului păstoriu, chiriu Filaret
d cu stâlpi de zid. In aceste camere erau primiți pe
vremuri Domnii, iar mai târziu s’au ținut Consiliile
de Miniștri. Jos sunt camerile unde a fost așezată
vechea tipografie dela Govora. Aceste chilii, ca și
! toate celelalte, sunt bine întreținute. Acoperișul este
de tablă la chiliile dinspre răsărit, la clopotniță și
f la partea dinspre m.-noapte, iar restul este de șiță.
■ din clopotniță. Aici era tezaurul mănăstirii și de
Tot în partea de răsărit, în unghiul de răsărit
și m.-noapte, se află clopotnița ce se ridică impu­
nătoare privirilor noastre. Clopotnița poartă în a-
fară, deasupra porților dela gangul ce duce în
mănăstire, icoana hramului, iar în partea dinlăuntru,
mai jos de fereastră, o inscripție care abia se mai
poate ceti: „Această clopotniță,având zidul stricat
in toate părțile și dărâmat, în cât rămăsese ruine,
deci cuviosul egumen al mânăstirei Govora chir
Anatohe ieromonah din a sf. sale râvnă apucau-
CLĂDIRILE MĂNĂSTIRII 41
du-se, l-au înoit cu totul și deasupra acoperișului
au pus și cruce nouă... aducând-o și meremeti-
sind-o în ce chip se vede, pentru veșnica pome­
nire a cuvioșiei sale și a tot neamul său, săvârșind
acest lucru cu blagoslovenia prea sfințitului păstor
chir Filaret episcopul Râmnicului (1783 Aug. 12)“. •
Din sala arhondaricului mănăstirii se face in­
trare sus în clopotniță la clopot, printr’o ușe fe­
recată in fier, deasupra căreia se păstrează iarăși
o inscripție : „La anii 1770, când flacăra răsboiului
ardea între Rusia și între Otomani, fiind egumen
chiriu Ștefan Mânăstireanu, de frică închizându-se,
au venit Florea hoțu și spărgând zidiul, au tăiat
fierul și stâlpii ușei; și așa rămăsese stricată, iar
acum s’au înnoit pă cum se vede, de cuviosu chiriu
Anatolie ieromonahul, igumen mânăstirei Govora,
episcopul Râmnicului, Domnul Țării fiind prăpă­
ditul atuncea Nicolae Mavrogheni Voevod, anul 1787,
luna lui Iulie. Dimitrie Zugravu“.
Ce căuta Florea hoțu ? Desigur bani și obiecte
de valoare ce se păstrau în cele două cămăruțe -
aceea și ușa era ferecată în fier. Sus, în turla clo­
potniței, se mai păstrează astăzi un singur clopot
ce a scăpat neluat de Germani în timpul răsboiului
mondial (1916—1918). Pe el se află și o inscripție:
„Acest clopot este a] sf. mănăstiri Govora, fiind spart
și mai mic, s’au prefăcut de prea sfinția sa pă­
rintele Grigorie proin mitropolit1. Noemvrie 7286
(1777) întru cinstea Adormire! Prea Sfintei de
1. Esle fostul mitropolii Grigorie al UngroVlahlei (1770 — f 28
Decemvrie 1777), care s’a retras din scaun la mănăstirea Govora (cL
Ghenadie Enăceanu, Vizite canonice, București 1890, p. 22).
 I S
Iii
î
42 APOSTOLAT SOCIAL
Dumnezeu Născătoare, egumen fiind cuviosul
chir Mihail Tetoianu11.
Din clopotniță dai în condor, dealungul caruia
se înșiră cele 14 chilii, la a căror reparație s’a șters
i forma cea veche. Numai la chiliile de dedesubt
și la cele din spre apus se mai păstrează forma
veche.
tb Din clădirile vechi ale mănăstirii, am spus
mai sus că lipsesc chiliile din partea de apus, v — din
Ț 31. cele vechi fiind azi numai două și paraclisul
? năstirii, dacă va îi fost. La anul 1890 erau----
de ruină1, când se mai puteau ceti unele din ins­
in1stare
mâ-
cripțiile dela trapeză ce datau încă din timpul fos­
fi tului episcop de Râmnic și mitropolii al Ungro-
Vlahiei Grigore, care le reparase la anul 17752.
' Ți I După 1890 ele au fost distruse, iar astăzi li se văd
numai temeliile.
In partea de nord a zidului mânăstirei, destul
de înalt, mai sunt și azi cele două foișoare repa­
rate în partea de sus, acum dc curând. Zidul este
bunișor și astăzi, având contraforturi puternice. Nu­
mai in partea de apus a căzut pe o distanță de
4—5 m., fiind înlocuit acum cu un gard înalt de
ulucă. Aci putem vedea că dealungul zidului, prin
mijloc sunt legături cu drugi din lemn de stejar. In
zid se observă foarte bine până unde a fost re­
parat de „năstavnicul mănăstirii Paisie“ în timpul
lui Constantin Brâncoveanu.
Curtea mânăstirei Govora, r~
a celorlalte mănăstiri, este mică, ®prefiindcă i
deosebire de
locului este de așa fel, încât nu putea—îngădui a poziția
: i întindere mai mare.
i o
1. Ibidem, p. 24.
2. Ibidem p. 22.
i,
BISERICA MĂNĂSTIRII 43 ■ 1
. II. In mijlocul curții, pe o pajiște întărită în Hi
parte cu zid de piatră și cărămidă, se ridică falnică
biserica mănăstirii, ce se înfățișează pe dinafară
ca o clădire simplă, acoperită cu șiță, cu streașini
largi și cu păreți puțin înalți, decorați la mijloc cu
un brâu format din trei dungi rotunde, zugrăvite
cu flori.
Partea de jos are doar un soclu puțin ridicat,
făcut din cărămidă. Pereții, în afară de brâul amintit,
’ L
nu păstrează nici un fel de zugrăveală, fiind văruiți
peste tot cu alb. Singurele ornamente exterioare
sunt cele cinci ferestre mari de sub brâu, încadrate
în stâlpi de piatră, cu chenare frumos sculptate,
fiecare fereastră având îngrădituri de fier.
Deasupra brâului, sub streașini, se află alte cinci
ferestre mici, cu zăbrele de fier și încadrate cu stâlpi
de piatră, într’o pozițiune diferită de a celor mari.
Sunt câte două în dreptul strănilor dela naos și
una în dreptul altarului. Pe dinafară biserica n’a
putut avea sfinți zugrăviți, pentru că nici planul
arhitectural nu-i îngăduia aceasta, întrucât nu s’au
făcut locurile adâncite în zid, unde să se zugră­
vească sfinții. Era necesar însă ca chipul Maicii
Domnului, protectoarea dumnezeescului locaș, să
■ fie înfățișat într’o icoană, deasupra, la intrarea
în biserică. Meșterul s’a gândit la aceasta și locul
unde trebuia zugrăvită Maica Domnului a fost în
zidul din față, ce se sprijină pe cei patru stâlpi ai
tindei, pentru ca icoana să fie ferită de intemperiile
vrem ei. Datorită acestui fapt, icoana se păstrează
și astăzi. Dacă în intenția meșterului sau a ctito­
rilor ar fi fost să împodobească biserica cu sfinți și
pe afară, apoi s’ar fi procedat ca și la Icoana Maicii
Domnului, însă chiar dacă zugrăveala sfinților ar fi
L
 i !
nh
1! 44 APOSTOLAT SOCIAL
puțin’ locul'unde auîost zugrăvi“după cum a rămas
$o
ii ■
focul unei alte icoane a Maicii Domnului ce se
vede în zidul peretului din spre intrarea dreapta.
Ii Deasupra acoperișului negricios se înalță o singură
turlă poligonală, așezată pe o bază patrață dea­
BlT> I supra naosului. In cele zece fețe sunt zece ferestre
înguste și înalte. Fiecare față are latura de jos
dreaptă, iar cea de sus triunghiulară, prevăzută cu
câte trei șire de zimți de cărămidă, formând de jur
* Deasupra ușei este o lespede mare de piatră,
4 împrejurul turlei un lanț de ghirlande foarte fru­
h 1
moase. Turla, prin felul ei de construcție, care nu e
simplu, ne arată opera unei construcții migăloase.
Acoperișul turlei, și el tot din șiță cătrănită, e ter­
minat cu o cruce rusească de fier, înfiptă într’un
ti glob și ancorată cu câteva lanțuri. O cruce tot în
felul acesteia, dar puțin mai simplă, este înfiptă în
acoperișul bisericei deasupra tindei.
Stilul arhitectonic este bizantin. Porticul bise­
ricii este așezat pe șase stâlpi rotunzi de piatră
cioplită cu ornamente la capete de ale veacului
al XVII-lea, susținuți de un zid cu trei intrări. Dis­
poziția lăuntrică a bisericei este după modelul ve­
chilor biserici mănăstirești, cu tindă pentru litie și
pavecerniță, unde se vede și azi dublura de piatră
a zidului pe dinlăuntru ce servea de scaun pentru
r călugării mai bătrâni.
rica.
Deasupra, tinda este plafonată de o boltă sfe­
Piatra din care sunt tăcuți stâlpii tindei și tocu­
rile terestrelor, cum și stâlpii laterali ai ușei dela
intrare m pronaos, este de aceiași culoare și cu
?5 niatrTriV ^semă°ătoare- Cumdeasupraușeieste o
p atra de alta culoare, cu chenare și flori care nu
45
BISERICA MĂNĂSTIRII
i1
sunt la fel cu ale stâlpilor laterali, ne face să
credem că numai aceasta este din timpul lui Brân-
coveanu, celelalte fiind din timpul lui Radu cel
Mare. a
Tinda, ca și întreaga biserică, este pardosită
cu lespezi mari de piatră.
Biserica este în formă de cruce.
Ușile dela intrare sunt din lemn de gorun fru­
mos încadrate în piatră, cu ornamente artistic
sculptate.
sprijinită pe piatra cea nouă ce formează partea
tocului ușii deasupra. Pe ea este săpată pisania
bine reliefată, în care se spune: „Această sfântă și
dumnezeiască biserică, întru care se cinstește și se
intru prăznuește Adormirea Prea Curatei și de
Dumnezeu Născătoare Pururea Fecioarei Maria,
care de începutul ei, cine o au fost zidit-o nu se fi
știe. Iar când au fost în zilele luminatului Domn
Io Radul Voevod, feciorul lui Vlad Voevod, au >
găsit-o această mănăstire, biserica pustie și stri­
cată, la leatul 7000 (1492) și den bun gândul lui s’au
I1
apucat de au dres-o și o au înfrumusețat; și au
stătut această biserică până în zilele luminatului u
Domn Io Constantin Băsărab Voevod și fiind prea
învechită și crăpată, cât îi venise vremea să cadă.
Deci în acea vreme fiind năstavnic acestei sfinte
mănăstiri cuviosu chir Paisie iromonahu și văzând
slăbiciunea bisericii, îndemnatu-s’au pentru al său
gând bun și au prefăcut-o din temelie, înfrumuse­
țând-o cu zugrăveala și cu toată podoaba ei, cu
cheltuiala dela el și cu ajutoriu den mănăstire, ca
I
în veaci să aibă pomenire, sfârșindu-se la anii
dela zidire 7209 (1701) Iulie 23 dni.
 X
I
■ i
'Hi
46 APOSTOLAT SOCIAL
i• *
Cum pășești pragul ușii privirea îți este atrasă
spre pisania slavonă de deasupra intratei în naos,
arătată de cei doi heruvimi.
tl • Pronaosul este despărțit de nâos prmtrun zid
gros. Partea de sus a pronaosului este plafonată, ca
HI
h
și în tindă, de o boltă sferică, susținută de patru
arcuri prin intermediul a patru pendantivi sferici.
In partea stângă a pronaosului se păstrează un
mormânt pe a cărui lespede de piatră se poate
descifra o pisanie slavonă, care spune în traducere
astfel: „A răposat (roaba lui Dumnezeu) jupăneasa
' I Maria fata lui Radu Marele logofăt din Drăgoești
în luna lui Dechemvrie 30 zile, anul 7079“ (1571) \
> 1 Tot în dreptul acestui mormânt, însă în partea de
afară a zidului, se păstrează o piatră introdusă în
zid a cărei pisanie este azi ștearsă, din cauza mă­
cinării pietrii, dar care spunea: „Aici se odihnesc
oasele robului lui Dumnezeu Constandiu arhiman­
fi I dritul egumen al acestei mănăstiri" (1806)2.
Și acum lăsând pronaosul bisericii să trecem
în naos. Aici nimic deosebit ca împărțire; absidele
circulare pe dinlăuntru și poligonaele pe din afară,
sunt întocmai așa cum le găsim pe la toate bise-
ricele noastre. Partea centrală este acoperită de
clasica turlă bizantină, al cărui tambur cilindric
este susținut, ca și cupolele din pronaos și tindă,
de patru arcuri prin intermediarul a patru pen-
antiyi sferici, ce dau naștere celor patru triun­
ghiuri boltite.
întreg interiorul naosului este de
O proporție
(Cf. poate fl 80Crul Pălrașcu cel Bun
a fost desgropat mutat toTaltă'10’ ?°ate C" arhlmandrltul Constantin
vorbește despre desgroparTa unul^/*7 Nr 138/1868
unul Constantin fratele Marg. Mălurescu.
c.
CATAPETEASMĂ 47
elegantă, susținută de aceiași simplicitate și fran-
I
cheță de linii, ce dau atâta amploare și măreție
interiorului tuturor bisericilor bizantine. Nimic nu e p
ascuns și nici un artificiu de construcțiune, ca la L
bolțile gotice, nu neliniștește sufletul venit să caute
pace întru cele sfinte. Totul e simplu, clar și liniș­
tit. Govora ca și toate bisericile noastre, menține
și aplică în mic metodele de expresiune ale mari­
i
*
lor arhitecturi orientale.
In altar, care este mai înalt decât pardoseala
bisericii cu două trepte, totul e după datină.
IV. Intre naos și altarul bisericii se află ca­
tapeteasma, cap de operă al sculpturei și picturei
românești din veacul al XVII-lea și începutul celui
de al XVIII-lea. O floare uimitoare de jos până sus,
r
plină de măreție și împletită cu o iscusință neîn­ l
trecută, săpată cu dalta măestrit, umplută cu ico­ 1
nițe artistice, încinsă de o fineță admirabilă, dintre
care cel de deasupra icoanelor împărătești mai mare
și mai reliefat și sub care stă scrisă în românește
inscripția următoare: „Cu vreria și cu mila lui Dum­
nezeu făcutu-s’au această tâmplă cu sfintele icoane I
întru lauda a Prea Curatei Maici a Domnului nostru
lisus Hristos, în zilele prea luminatului și bunului
creștin Io Constantin Băsărab Voevod, cu ostenințași
toată cheltuiala părintelui kir Paisie ermonah egu­
men acești sfinte monastiri Govora, mesița Noem.
dni 7, leat 7210 (1701). Az Niculae Zugrav“. Pe una 1
t 4
din icoanele din spre miază-noapte este scris „Az
pis pop Dimitrie Zugravu", iar pe icoana Adormirii
Maici Domnului, așezată în partea de m.-noapte e
scris: „ Az Rante Zugrav". Pe icoana împărătească a
Maici Domnului se poate ceti o mică inscripție,
„ovideite losif ieromonahu 7220 (1712)“.
 * 5V f

1
''

48
apostolat social 1

LH
ij *
Totul e lucrat cu artă și îmbelșugare, ceia ce
face admirația tuturor vizitatorilor Govorei. Mate­
rialul, formași inscripțiile înfățișează în toată splen­
I
£■' ■
doarea ei, viața religioasă a Românilor dela sfârșitul
V '' veacului al XV-lea, epoca prin excelență a clădirii
mănăstirilor. Inscripțiunile evanghelice în limba sla­ I
■

vonă, afară de cele de pe ușile de intrare în altar,

care sunt în românește de la anul 1785, decorează
catapeteasma.
h
Hu $'";
rfl
Deasupra catapetesme! este o cruce mare, re­
prezentând maestos dureroasa restignire a Domnu­ Sh
rI ./V■ l" ■
i
lui. Ea este frumos împodobită cu frunze sculptate în
lemn ce se împletesc de jur împrejurul chenarelor de -: n
pe margine, poleite cu galben. In mijlocul lor stă
chipul dulce al Mântuitorului, ce îndură, de bună
voe, moartea pentru,salvarea lumei; cu capul său
P.0
| ■ - W-
:■ - - «'SM *•
.• I wl
.'f- ,î Id
> ■

plecat spre dreapta și cu surâsul său divin ce i-a

rămas pe buze, ne inspiră sentimente ce ne încăl­
P*| ' ■. J„ H i?
y'' 1
.. . p<
zesc inima. .
>i
AT. J

Seninătatea feței sfintei Fecioare, îngereasca

sa privire, veșnic blândă și dulce, chipurile apos­
L: .Ai Li
Radu Voevod și Ecaterina Doamna.
V. — Ctitorii mănăstirii Govora:
tolilor și profeților ce transpiră o liniște cerească
neturburată, vădesc cu tărie sufletul nobil și iscu­
sit al artistului din acel veac. Nu ști ce să admiri
mai întâi: materialul ales din care e făcută cata­
peteasma, ori arta ce se încheagă în sculptura și
pictura acestui giuvaer național, dărnicie în adevăr
domnească.
« + Legăturile religioase ce au existat totdeauna
intre Constantinopol și Țările Române, au făcut ca
bizantină s& se strecoare prin se­
colul al XlV-leain țările noastre și să prindă aci o
POTaNiSd63-10 secolulal XV-leaîntâlnim pe
” P Nlcodira mzestrat cu meșteșugul zugrăviei,

|.| ■

| ■
*
<1
u
I

Iii
PICTURA BISERICII 49

din ale cărui icoane nici una nu a pătruns până.

Ia noi1. Cu cât ornamentarea sculpturală este măr­
ginită în bisericile românești, cu atât păreții lor
F,
M ’l’1 sunt împodobiți bogat de sus și până jos cu pic­
turi religioase. Canonul pictural al acestor edificii
n strămoșești nu a fost altul decât cel bizantin, adus
din muntele Athos. Scopul pictorilor a fost în prima
ț'l linie de a da chipurilor ținuta evlavioasă, iar în
ceia ce privește expresiunea realității, umbra, pers­
pectiva, n’au ținut seama.
Pictura bizantină athonită a fost adusă în aceste
locuri de învățăceii lui Panselin2 aduși de Neagoe
Basarab pentru a zugrăvi mănăstirea dela Curtea de
Argeș3. Nu trebue să deducem de aci însă că zugravii
vechilor noastre mănăstiri și biserici erau numai
streini, fiindcă între ei erau și foarte mulți Români,
tot așa de meșteri ca și cei veniți dela Athos, căci
doar dela ei învățaseră meșteșugul zugrăviei.
i Pictura dela Govora este opera unui român
bine cunoscut în București pe timpul lui Matei
I Basarab4 când probabil era tânăr și al cărui nume
și l-a scris cu mâna sa pe catapeteasma Govorei
I „Msța Noem dni 7, leat 7210 (1701) Neculae Zu-
>f kl grav“ având ca lucrător pe Rante Zugrav. De
I
• ’1 Ii I aceia pictura bisericii din mănăstirea Govora, deși
fi!
H!
după leatul arătat în inscripție ar trebui să fie
un produs al veacului al XVlII-lea, totuși, fiindcă
este eșită din mâna unor zugravi ou reputație în
1. Dr, Badea Cireșanu, Tezaurul liturgic, II, p. 295.
2. Panselinos, vestit picior bizantin, a irăit în Tesalonlc, unde
S con lucea o școală de pictură, de unde a eșii călugărul athonit Dlonlsie,
1 care a șl scris un manual de iconografie, cunoscut sub numele de Erminia
zugravului.
3. cf. Dr. Badeh Cireșanu, op. cit., p, 295.
4. G. lone.scu-Gion, Istoria Bucureștilor, București 1899, p. 515.
cL Dr. Badea Cireșanu, op. cit., p. 297.

—
I
apostolat social
50
> veacul al XVII-lea, ea ne înfățișează un produs
I ' al acestui veac și deci este în strânsă legătură și
poate chiar o imitare a picturei prime, executată
în timpul lui Radu cel Mare, din care s’au re­
produs portretele ctitorilor mănăstirii.
Neculae Zugravu cu ajutorii lui au căutat, în
executarea lucrării, să fie în totul credincioși ca-1
nonului iconografic bizantino-atohonit, căutând să
O
împodobească cu scene moral-religioase, toate lo­
curile depe păreții lăuntrici ai bisericii. In felul
acesta au făcut din biserica Govora o carte des­
chisă și înțeleasă de cei ce nu știu să citească.
Biserica având hramul „Adormirea Maicei Dom­
nului", toate icoanele religioase-morale cuprind
acte din viața Sf. Fecioare. Pictura al fresco, co­
mună bisericilor din veacul al XVII-lea și XVIII-lea,
f este în unele tablouri de o plasticitate și expresi­
T vitate remarcabilă și se prezintă în general intactă,
X grație trăiniciei ce rezultă din svântarea vopselii
 în același timp cu tencuiala. Ea înfățișează, ca și
toate picturile bizantine, sfinți, martiri, cuvioși,
fecioare, descărnați și stângaci, dar cu sufletele
strălucitoare de acea expresie divină ce se însu­
flețește prin credința arzătoare a timpului în care
? • s a născut arta bizantină. Aici se vede înfrânge­
rea dorințelor corpului, curățenia sufletului, ne­
1 I
vinovăția creștină, credința puternică ce despre-
țuește frumusețea trecătoare a omului și a lumei
stăpânită de patimi și ispite.
Frescurile care decorează pe dinlăuntru tinda,
Iu
( li?J au mare asemănare cu cele dela biserica mare a
nas ini Cozia, cum și cu cele cari decorează
J ®e"C1 Râvechj- dela îostele mo?ii aIe Govorei (Mi-
hâe^ti, Bârsești Ocnele-Mari etc.J. Ele reprezintă,
PICTURA BISERICII 51
după cum e datina, scene din judecata cea din
urmă, cu tot cortegiul ororilor pe care l-a năs­
cocit imaginația monahilor dela Athos, vrăjiți de
chinurile înspăimântătoare ale Infernului. Arcadele
sunt pictate cu prorocii Vechiului Testament. Pe
pendantivi (triunghiuri boltite) cei pentru evan-
gheliști, iar golurile (quarturile sferice) pictate cu
I
scene din judecata viitoare. Urmează pe boltă șirul
cetelor îngerești ce înconjoară pe Mântuitorul, îm­
prejurul căruia este un text în slavonește. -
Din tindă până în altar zidul interior este înfă­
șurat cu un brâu înalt ca de un metru, comun biseri­
cilor din secolul al XVII-lea și al XVlII-lea. Deasupra
acestui brâu, in toată biserica găsim zugrăviți sfinți,
martiri, cuvioși, în mărime naturală; deasupra lor
sfinți, mucenici și mucenițe în bust, iar după acest
rând în sus, icoane din viața Maicei Domnului. înce­ I
pând din aceste rânduri în sus, iconografia diferă 1
după locul unde este. Astfel în pronaos, în afară de
frescurile ce represintă pe cei doi îngeri zugrăviți
de-a dreapta și de-a stânga ușei dela intrarea în
naos și care arată o inscripție slavonă evanghelică,
urmează proorocii în bust, înconjurând pe Maica
Domnului, care ‘este pictată pe boltă cu lisus în
brațe, împrejurul căreia este scris cu litere mari,
în limba slavă, un text evanghelic.
In naos, pe lângă rândurile comune, sunt zu­
grăvite parte din minunile Mântuitorului; pe arca­
dele și rândurile dela baza turlei sunt proorocii și
sfinții apostoli, iar sus, pe tavanul turlei, Mântui­
torul înfățișat ca arhiereu și înconjurat de îngeri.
In altar, după rândul cu sfinți în mărime naturală,
vine un rând cu sfinții Apostoli împărtășindu-se, iar
pe cupolă Maica Domnului cu pruncul în brațe.
—
 52 . APOSTOLAT SOCIAL
Toate citațiunile sunt scrise în limba slavonă,
afară de cele de pe ușile de m.-noapte și m.-zi
• ale altarului care sunt în românește, fiindcă și sf.
Arhangheli de pe ele sunt zugrăviți în anul 1785.
Vedem deci că în toată zugrăvirea bisericii
găsim aceleași largi principiuri de artă, simplă în
concepțiune dar savantă în procedeuri, care pun
arta decorativă bizantină în fruntea tuturor celor­
lalte. Liniștea figurilor și adânca ‘simplicitate și
reculegere a chipurilor cadrează minunat de bine
cu linia puternică și simplă a acestei arhitecturi
k ce pare a fi scris în linii esența și puterea ideii.
Fiecare element al clădirei are un înțeles și e
4 „cel mare" pentru actele sale în legătură cu bi­
un simbol, iar simbolul este închegarea artistică a
ideii unice, neclintită și eternă: ideia de Dumnezeu
cu însușirile lui dp atotputernicie și eternitate.
VI. Pictura bizantină n’a cruțat nici chipurile
Domnilor ce erau ctitori. Ctitorii de pe zidurile
bisericilor vechi românești au chipurile tot în felul
I icoanelor. Astfel, dacă privim figura lui Neagoe Vodă
(1512—1521), a soției sale Despina și a copiilor lor,
i'
zugrăviți în nartica bisericii din Curtea de Argeș,
v.e<?,en\câ ei au coroane pe cap, portul bizantin
și lipsa de mișcare în ținuta corpului, ca și icono­
grafia ce împodobește monumentul făcut de piosul
°?vo 2 Zugravul acestor lucrări a căutat prea
puțin sa reproducă realitatea chipului; el însă a
încercat mai mult
iJiSiTf să arate sentimentul pietăței prin
multsaarate
inflexibilitatea corpului.
pe neret(uVfmiflOe^OZil V&ehi’ zu^răviti de obiceiu
in genorai por mirarea în biserică, se observă
regulate mustX'0 —” Pe Cap’ trăsăturile îetei .
regulate, mustața mica, părul lung buclat și lăsat
CTITORII MĂNĂSTIRII 53
pe spate. Ei țin în mână cu Doamnele lor, sau
singuri, biserica ce au zidit1.
Dacă ne uităm în dreapta și în stânga ușii nar-
ticei, pe peretele ctitoricesc al bisericei din mă­
năstirea Govora, vom vedea că și chipurile ctitorilor
acestei mănăstiri nu au fost cruțate de pictura
bizantină-athonită.
Astfel biserica, cum e aci zugrăvită în mic,
este întru toate la fel cu cea de azi. . i
La dreapta intrării se văd zugrăviți: „Io Radu
Voievod", este Radu cel Mare din familia Drăcu-
leștilor2 ce domnește între anii 1495 — 1508, numit
i
serica română. El este înfățișat cu coroana pe cap,
acoperindu-i părul ce se lasă pe spate în bucle și
cu mustața mică. Este îmbrăcat în haine de bro- 1
card3 roșu, blănite cu samur, peste un vestmânt
verde, cu guler răsfrânt; brâu roșu și mâneci împo­
dobite cu adaosuri roșii și cu câte un șir de măr­
găritare albe deasupra. în picioare are cisme roșii,
în felul împăraților creștini din Constantinopol. Cu
mâna stângă ține biserica, iar dreapta o ține la
piept. Alături, soția lui Radu: „Ecaterina Doamna •
7000" (=1492) are pe cap coroană, de sub care pleacă
un văl vărgat, lăsându-se pe umeri și înfășurându-i
gâtul; haină de brocard roșu, îmblănită cu samur,
peste o haină alburie.
In partea stângă: „ieromonahul Paisie năstav-
nicu (superioru), care a prefăcut biserica la 1701,
1. Dr. Badea Clreșanu, op. cit,, p. 295.
2. A. D. Xenopol, Istoria Românilor, III, p... 278.
3. O stofă de mătase tesută dlnlr’un amestic de diferite culori, având
Iî urzeala de aur sau argint, împodobită cu flori.
4. Specie de jder de prin Siberia, care este foarte scump pentru
finețea blănii lui.
 4
r
I 54
APOSTOLAT SOCIAL
El­ în haine lungi, negrecea de deasupra căptușită cu
blană. Cu mâna dreaptă ține biserica cu Radu cel
Mare, iar stânga o ține la piept. Alături de el
,mopa Dobre nepotul părintelui Paisie care a fost
• ispravnicul mânăstirei ctitor". In cap cu culion,
fără camilafcă, și îmbrăcat cu haine lungi negre,
blănite. Ține ambele mâini la piept.
Pe peretele din spre miază-zi: „Io Constantin
Basarab Voivod" în timpul căruia Paisie a rezidit
biserica. Poartă pe cap coroană, îmbrăcat cu un
dolman roșu cu samur, haină de brocard vânăt,
căptușită cu roșu; pantalonii roși, mânecare eșite
prin haine pe deasupra, încins cu brâu roșu și în
picioare papuci galbeni. El, spre deosebire de Radu,
poartă barbă mare și albă; mâinile le ține la piept.
Lângă el „Antim mitropolit Ungro-Vlahiei (1705)"
cu barba albă, îmbrăcat cu mantie arhierească,
iar în mână purtând cârje.
Pe peretele din spre m.-noapte în dreptul lui
Brâncoveanu: „loan arhimandritul sfintei lavre
Hurez, care au fost igumen acesteia, drept ctitor
mânăstirei la sfânta biserică", în costum călugăresc,
cu mâinile la piept. Alături de el și în dreptul mi­
tropolitului Antim „Damaschin episcopul Râmnicu­
lui » care a păstorit și sub Austriaci,1 îmbrăcat în
mantie arhierească, cu cârje în mână. Chipurile
tuturor arata multă evlavie și trupurile lor sunt
s angace și inflexibile, ca și ale sfinților împrejurul
serinTn § iincJcâ așa Melegea iconografia bi­
sericeasca bizantino-athonită.
mânăstirei r? CU >‘'iVire la ^șarea de azi a
manastirei Govora, trecem acum Ia istoria ei.
1- N. lor ga, Istoria Bisericii
Românești, II, pp. 101—106.
1 i
ÎNTEMEIEREA mănăstirii 55
fi. ISTORIA MÂNĂSTIREI GOVORA
I. ISTORIA ÎNTEMEIERII EI PÂNĂ LA RADU CEL MARE - II. MĂNĂS­
l
TIREA GOVORA DELA RADU CEL MARE PÂNĂ LA CONSTANTIN
BRÂNCOVEANU — Iii. MĂNĂSTIREA GOVORA DELA CONSTANTIN
BRÂNCOVEANU PÂNĂ AZI.
I. Pe lângă mănăstirile întemeiate de Nicodim
și de Domnii din timpul său, au mai existat și alte
mănăstiri înființate de călugării veniți dela mănăs­
tirile mai apropiate. Ele apar în secolul al XV-lea,
datorită atențiunei Domnitorilor și boerilor cari
le-au înzestrat cu moșii și odoare, după obiceiul
înaintașilor lor, ctitorii din timpul lui Nicodim. Ne-
știindu-se începutul întemeierii lor, ci numai timpul
renovărei sau reconstruire! de către Domni, înce­
putul acestor mănăstiri a dat naștere la o mulțime
de legende. In șituațiunea aceasta se află și mă­
năstirea Govora a cărei întemeiere a fost pusă pe
seama reconstruitorului ei în stil mare, evlaviosul
și bogatul Domn Radu cel Mare1, cu toate că o
mănăstire simplă cu biserică și chilii de lemn, du­
când o existență modestă, exista încă de mai
înainte vreme, poate tot din timpul lui Nicodim și
al lui Mircea cel Mare2. Din cauza aceasta s’a
născut o legendă despre întemeierea ei, care spune
că mănăstirea „a fost zidită de Radu al cincelea
cel Mare, pe ruinele unei mănăstiri franciscane,
fostă a unei colonii bulgare catolice, emigrată în
aceste părți din Bulgaria"3. Această legendă este
foarte mult răspândită, nu numai printre călugării
mânăstirei, dar și printre locuitorii comunei, și
i
1. C. Bilciurescu, Mănăstiri și biserici din România, București
1890, p. 231.
2. N. D o br e8 c u, Istoria Bisericii Române in sec. XV, p 53.
3. Acad. Rom. ms. 257, ff. 39 — 51: .Pomelnicul mânăstlrii Go­
vora, scris sub vlădica Grigorie" (1775).
*- JP
*

APOSTOLAT SOCIAL
• 56
menționată ca adevărată de unii autori în scrierile
lor, cari spun că această colonie a venit în timpul
regilor Petru și Asan ’. Mai târziu s’a căutat să se
facă o legătură între întemeietorii mănăstirii și
între Negru-Vodă, care întemeiază din zid biserica
din Câmpulung și despre care inscripția de la tra­
peză (sala de mâncare) spune că la anul „1290
Radu Negru duce al Amlașului și Făgărașului, tre­
când Carpații cu familia sa și o suită numeroasă
se... st...mon... Govora., pustietate... trece ot... Ce­
tatea... Argeș... sus... sns... întemeiază... zid... bise­
rica Câmpulung"2.
Dacă ar fi să socotim ca verosimilă această
inscripție, apoi ar trebui să admitem că mănăstirea
exista înainte de 1290 și deci s’ar putea admite în­
temeierea ei de către călugării franciscani veniți
din Bulgaria în timpul regilor Petru și Asan. Cum
însă anul 1290 este luat după cronica anonimă3,
fără vre-o legătură cu evenimentele care au cauzat
emigrarea^ Românilor din Ardeal peste Cai păți,
socotim că inscripția se datorește sau vreunei le­
gende, sau unor cunoștințe personale ale vlădicăi
Gngore, în timpul căruia s’a reparat trapeza Pu-
nan temeiu pe legendă și ținând seama că descă-
lecatul lui Negru Vodă a avut loc la anul 12155
E fegenda mtemeierii mănăstirii de către că-
g ui franciscani (minoriți) pentru colonia bul-
Vălcea, R. VâlceaM1908°tp157RăU*' Mon°graf‘a eclesiastică a județului
AsfclJtapezVn?*^ X'X"dăX“mUCUreȘU 18>90’
S Ghenadle Enâce^ op. % £
—
ÎNTEMEIEREA MĂNĂSTIRII 57 .
gară emigrată aci, în timpul regilor Româno-BUlgari
Petru și Asan, își capătă oarecare veritate, mai cu
I
seamă când ne gândim că și soția catolică a lui
Negru-Vodă la întemeierea mânăstirei catolice din
Câmpulung a fost ajutată de „părintele Gavriil ce
a venit din cetatea Kiprovatz a provinciei Bulga­
riei" *. In aceste timpuri erau mulți călugări fran­
ciscani, nu numai în Ardeal, veniți din Ungaria de
curând creștinată, ci chiar în Valahia 2, fiind veniți
de peste Dunăre din cauza ruperii legăturilor dintre i*
Papi și împăratul loniță al Româno-Bulgarilor, cum
și din cauza răscoalelor civile pentru succesiunea
la domnie, când se urcă pe tron Ion al Il-lea Asan,
în timpul căruia s‘a sfărâmat pe deplin unirea cu -
biserica Romei. Mitropolitul de Târnova este pro­
clamat acum patriarh de către Sinodul ortodox
(1234). In acest timp trebue să fi venit prin aceste
1
părți mulți călugări franciscani din spre Ungaria, cu I,'
misiunea de a propovădui o cruciată contra lui Ion
al Il-lea Asan3.
Papii au putut fi bucuroși că Negru Vodă i-a
suferit pe Franciscanii lui aduși în Valahia4. Acești
călugări se înmulțiseră sub protecțiunea soției lui
Negru Vodă, Doamna Margareta (Marghita), intro-
ducându-se în Câmpulung, Târgoviște și Râmnic5, i *
unde au înființat mănăstiri ale căror urme se mai
păstrează și azi prin bisericile catolice din locali­
tate cunoscute sub numele vechi de „Bărăție"6. O
1. An. Ac. Rom., Ist. i. XXXI (1908-9), p. 543.
*w
Z4’ 2. Ibldem, p. 544.
3. Revista Biserica Ortodoxă Română, an XIX (189...), pg. 692.
4. An. Ac. Rom., ist. t XXXI (1908—9), p. 544.
5- Ibidem, p. 544.
j
6. Ibidem, p. 545 Bărățla este cuvânt unguresc, din barat = călii*
găr, frate. ț
!
1
i i1
* *
 l
58 APOSTOLAT SOCIAL
astfel de biserică catolică se găsește și în R.-Vâlcea
sub același nume. ... - nească \ totuși în anul 1400, când Papa Bonifaciu
r Astfel stând lucrurile, legenda întemeiem mă­
năstirii Govora, ca și alte legende similare, prin
faptul că aci există azi o mănăstire despre ale
cărei începuturi însăși pisania spune. „care din în­
ceputul ei această biserică cine au fost zidit-o nu
se știe", ca o reproducere fidelă a vechei inscripții
slavone din timpul lui Radu cel Mare (1492) care
spunea: „Dumnezeu știe cine a întemeiat-o sau a
zidit-o ... și a îndemnat Dumnezeu... pe Io Radul
Voevod și a înoit-o, a înfrumusețat-o și a întăribo“ S
are la spatele ei un adevăr.
Ce s’a întâmplat cu acești călugări franciscani?
Nu se știe. Ei trebue să fi plecat în Transilvania
cu ceilalți călugări catolici aflători la Câmpulung
și în toată Valahia dela răsărit de Olt, din cauza
turburărilor ivite între boeri după moartea lui Negru-
Vodă și a soției sale Margareta2, care spre sfârșitul
vieței trecuse la ortodoxism3. Dela acești călugări
nu trebue să îi rămas cine știe ce clădiri, șederea
lor fiind de scurtă durată. Daca ar îi fost aci o
mănăstire de mare însemnătate și dacă în ea s’ar
fi mai aflat călugări franciscani în secolul următor
(XIV), s’ar face amintire de ea în scrierile Papei
Bonifaciu al VIII-lea, unde vorbește de dieceza Ar­
geșului și de toate episcopiile și mănăstirile din
Transilvania4. Cu toate că Papa Urban al IV-leaîn
anul 1379 concede călugărilor minoriți dreptul de
p.227,1^1’ SteîUlescu’ GorJ'ul istoric și pitoresc, București 1904
2. An Ac. Rom, lat. t XXXI, (1908-9), p.544.
3. Ibidem, p. 545.
passin,4'HUrn,UZakl'Densuslanu> documente, J,1 (1199 — 1345)
F i
întemeierea mănăstirii 59 ■
a înființa mănăstiri în Serbia și în Țara Româ­
al IX-a confirmă dreptul de jurisdicțiune al arhie- •
piscopiei de Strigoniu asupra mai multor mănăstiri,
amintește de dieceza Argeșului fără să arate vreo
mănăstire2.
Cine a continuat viața monahicească în această
mănăstire, în aceste timpuri? Călugării ortodocși
ce se aflau prin apropiere, sau cei ce veniseră din
Bulgaria și Serbia de groaza Turcilor3, adăogân-
du-se mai târziu și cei aduși de Nicodim.
Iată dece mănăstirea Govora trece drept cea
mai veche dintre mănăstirile Olteniei4, iar înființarea
ei este socotită odată cu întemeierea principatului
Țării Românești5. Poate că datorită acestui fapt ea
K
a ajuns în vechime una din cele mai bogate mă­ ,j -ț
năstiri din Țara Românească6. După ce Mircea cel
Mare a isprăvit Cozia (1386—1388), făcându-i și I-,
danii ce constau din odoare și câteva moșii, ur­ 1
mașii lui formând familia Drăculeștilor, în luptă cu b
Basarabești (Dănești), trebue să se îi interesat de
mănăstirea Govora, care nu este așa departe de
Cozia. Acest lucru ni-1 confirmă reconstruitorul
mănăstirii Radu cel Mare, printr’un hrisov dat la
1 August 1496, când zice: „Pe care (mănăstire) în­
vechită am văzut-o, rămasă fiind de cei întru sfin­
h
țenie răposați moși ai noștri, pentru aceia ostenin-
du-ne am ridicat-o pe cât a fost prin putință și am
1. Ibideni, p. 545.
2. Ibidem, I, 2, p. 409. '
3. A. D. Xenopol, Istoria Românilor, ed. II, L III, p. 263.
4. A1. S i e f ti 1 e s c u, op. cit., p. 227. 11*
5. Gr. Laho vary - Gr. Toci 1 eseu, Marele dicționar geo­
grafic al României, III, București 1900, p. 619.
6. Ibidem, p. 618.
 —
7 i'
î|
l?ll
i 60 APOSTOLAT SOCIAL
reînnoit-o“ ‘, iar în alt act dat în Târgoviște Ja 23
Martie 1497, spune din nou că mănăstirea este ri­
Ij dicată de strămoșii lui2. Că mănăstirea Govora este
întemeiată mai înainte de Radu cel Mare, ne-o do­
vedește un document al lui Vlad al III-lea Călugărul
(1482—1495), dat din București în ziua de 4 Fevruarie
1488, prin care dăruește ^Mănăstirii Govora, năstav-
nicului ei părinte losif și egumenului popei Dorotei
și fraților" moșia Hința3. Tot Vlad Călugărul dă
mănăstirii Govora, egumenului Dorotei și fraților
din acest locaș, prin hrisovul său din 11 Septemvrie
1489, dreptul de proprietate asupra satului Naniești,
întărind daniile făcute de boeri, cum și cumpără-
turile făcute de egumeni4. Oprindu-ne puțin asupra
acestor două hrisoave și luând în considerație po-
zițiunea geografică a moșiilor amintite, putem con­
stata că dela Vlad Călugărul încep daniile de moșii
mari pentru Govorgi. Până la el egumenii au putut
strânge bani, cu care au făcut cumpărăturile de
care amintește hrisovul din 11 Septemvrie 1489,
iar donațiile boerilor trebue să se fi mărginit la
moșiile din jurul mănăstire! asupra cărora nu
există documente domnești. Hința este spre miază-
noapte de mănăstire, o vale mărginită la stânga
de dealurile Hinței și la dreapta de dealul Coșul
Mare, pe al cărui picior este mănăstirea. Această
vale pornește din locul unde sunt azi Băile Go-’
vora și merge până în râul Bârsescu din satul
Bârsești, ocolind mănăstirea prin partea de răsărit.
1. N. D o b r e 8 c u, op. cit, p. 54.
2. Marele Dicționar geografic, UI, p. 618.
3. G. lonescu -Glon, Istoria Bucureștilor, p. 29; cf. Arhivele Sta*
tulul București, Condica mănăstirii Govora, p. 237; N. D o b r e s c u,
op. cit, p. 53. . Procopovicl, op., cit, p. 72; N. D o b r e s c u, op, cit, p. 54; N. I o r g a,
4. Ibidem. r»
MĂNĂSTIREA SUB RADU CEL MARE
A doua donație a lui Vlad Vodă Călugărul,
61
este satul Naniești sau Nemeșești, din județul Argeș.
De aici încolo donațiile constau din moșii care
sunt departe mult de mănăstire. La 12 Aprilie 1490 il
Vlad Vodă dă din București mănăstirii un hrisov
pentru Balta Pirotu și Lișteava, precum și o gârlă1;
iar în anul 1492 Aprilie 1 dă alt hrisov, din Bucu­
rești, tot pentru moșia loneștii Govorei și Siliștea
Corbilor2.
In anul 1495 un ieromonah Macarie dăruiește
Govorei o vie la Ocnă „să fie călugărilor de hrană,
iar lui de pomenire în tot anul“3.
Din toate aceste acte reiese că mănăstirea Go­
I
vora este cu mult mai veche, nu numai de vremea
lui Radu cel Mare, ci chiar mai înaintea tatălui său
Vlad Călugăru, care o înzestrează cu moșii și din­ f F
colo de Olt. Cu aceste zise am ajuns la Radu cel
Mare (1495—1508) reconstruitorul Govorei în stil r|
mare în locul celei de lemn care era poate din
timpul lui Mircea cel Mare și Nicodim4 și ale cărei
temelii fuseseră puse, cum spune legenda, de călu­
gării franciscani.
II. Radu cel Mare (1495—1508) este fiul lui Vlad i;
al III-lea Călugărul. Este numit „cel mare“ de bi­
serică, pentru care el avu multă plecare5 și nu
pentru faptele sale eroice. El fiind un domn bogat,
pios și evlavios și-a întrebuințat averea în scopuri I : '
1. Ibidem, p. 54; Condica mănăstirii Govora, p. 54,
2. Ibidem, p. 29; Condica mănăstirii Govora, p. 174,
3. N. Dobrescu, op. cit, p. 54.
4. A. D. X e n o p o 1, op. cit, IV, p. 224.
5. Ibidem, p. 227; cî. Gavriil Pro tal, Viața ?Z traiul sfăntuiui
Nifon, ed. losif Nanlescu—C. Erblceanu, București 1882, pp. 34—5 A1 ex e
Sate și mănăstiri, p. 253.
H
i *
 apostolat social
62
religioase, făcând danii Ia mănăstirile din țară și
f streinătate, în deosebi la Muntele Athos. Afară de
i, . religiozitate nu găsim la el nici vigoare și nici tărie
fizică1. Era un om slab, bolnav de picioare, podagros,
fiind purtat în cele din urmă numai în căruță. Nu­
mele lui e legat de reorganizarea bisericei din Țara
Românească pe baze canonice, cu organizator adus
din ierarhia grecească, inima Iui fiind spre bisericile
grecești dela Athos. Organizatorul fu găsit în per­
soana fostului patriarh al Constantinopolului, Nifon
II detronat la 1502, când este chemat de Radu cu
învoirea Sultanului2. Numele lui Radu cel Mare
j este legat de multe mănăstiri pe care le-a reînnoit,
4 • £ sau le-a dăruit cu moșii. Numele lui însă este strâns
F 1 v &
legat de mănăstirea Govora pe care a reconstruit-o,
I i făcând în locul bisericii și a chiliilor de lemn, altele
I de piatră3. Este prima mănăstire ridicată de el cu
soția sa Cătălină, pentru ca după Govora să-și gră­
i
/T ,‘i
mădească toată averea în zidirea bisericii Domnești
dela Târgoviște în anul 1500—1502, zisă mănăstirea
Dealul ui, unde fu și îngropat4. El găsise Govora prea
- 1
5 f
învechită și fiind de lemn căută s’o ridice în felul
celorlalte mănăstiri de zid. Aceasta trebue să se
înțeleagă prin cuvintele: „pustie și stricată“ din
i“scr>Pt‘e, adica parăginită, iar nu pustie, adică
înPePnn«de“C^ Ug^r1’ Chiai‘ ÎQ aDU1 în Care Se
Zu Z™6 (1492) vedem că ea primește
* moșii dela tatal lui Radu, dela Vlad Călugăru.
toi oăh u.ce,nMare’. urmând calea arătată de îos-
—------ gar Pahomies devenit mai târziu Domn
! 2.^^.0'’0p-cit-p^
O. L O, Xenopol, op. cit. p. 189. F
i
7
MĂNĂSTIREA SUB RADU CEL MARE 63
sub numele Vlad Călugăru, cu privire la mănăs­
tirea Govora, el dăruește mănăstirii o mulțime de
moșii în cele cinci județe ale Olteniei și în jude­
țele din stânga Oltului, Argeș și Olt. De aceste
moșii și privilegii vom vorbi la capitolul proprie­
tățile mănăstirii Govora.
In timpul lui Radu cel Mare mănăstirea Govora
ajunge una din cele mai bogate mănăstiri și desi­
gur una din cele mai populate de călugări. Aci
s’au pregătit și de aci au fost aleși mai târziu ie­
rarhi de seamă.
Mănăstirea reconstruită astfel de Radu cel Mare,
ț
a durat multă vreme, până când Matei Vodă Ba- ■
■! i*
sarab voind să aducă tipografia aci, a căutat să-i
mai facă unele reparațiuni \
Mănăstirea Govora n’a fost închinată nicăeri,
făcând parte din categoria marelor lavre domnești.
Când se pripășeau prin ea călugări greci, care y
desigur duceau din averile mănăstirii în Grecia,
Domnii dădeau hrisoave prin care interziceau că­ ■ |
lugărilor greci așezarea în ea. Astfel Matei Basa-
rab scoate Govora, împreună cu alte mănăstiri, din
mâna Grecilor prin hrisovul său din anul 1640, care
spune astfel: „Drept aceia noi ce suntem mai sus
ziși Io Matei Basarab Voevod, dinaintea adunării a
toată țara, cu voia a tot soborului, așa am tocmit:
Șj
iii
cum că acele sfinte lavre domnești, care le-au în­
chinat acei domni și vlădici streini, pentru milă,
fără de voia și fără de știrea neamului, le-au su­
pus metoace otașnice altor mănăstiri din țara gre­
cească, din Svetagora și de pe aiurea, însă mă­
năstirile anume: Tismana, Argeșul, Cozia, Govora, : I*
1. I. Slavici — G. Mandre a, Monumente Istorice, p. 223; Ma~
rele dicționar geografic, III, p. 618. y
 5
apostolat social
64

Cotmeana Ezerul, Gura-Motrului, Brădetul, Dea­

lul Glavaciocul, Snagovul, Bistrița, Mislea, Tan­
gajul Bolintinul, Râncăciovul, Valea, Menedicu
și altele acelea toate să fie în pace de călugării
streini, cărora li s’a fost dat pentru milele lor; și
să aibe a trăi mănăstirile într’acea slobozenie, pe .
acea pravila și tocmeală, cum au legiuit ziditorii ■
MWIIWW
ij
și ctitorii lor, și să aibă a fi pre sama țării, cum
au fost din veacuri"'.
Intr’o mănăstire liberă ca Govora Matei aduce
și o tipografie pentru tipăritul de cărți. In timpul lui M.f TȚ V
.
P:<
Matei Basarab, Govora, care desigur strălucea nu S*. W
numai prin bogăția ei în averi întinse, ci și prin ;-<■

o
..-v

O-. wr
cultura ce se desfășura pentru călugării de aci, meș­
teri ai scrisului și ai tiparului; ajunge să ocupe
locul cel mai de frunte în literatura românească,
după cum vom vedea mai jos.
z !
'■

Călugării greci au crezut că murind Matei

Basarab (1654), hrisovul său nu și-ar mai avea nici
un rost. Urmașul lui Matei la tron nu se lasă mai
f"7V îl
53 |Ir •< tt. !
pre jos. Astfel Constantin Vodă ’Șerban, fiul lui VI. — Ctitorii restauratori ai mănăstirii Govora.
Dumitru Șerban2 dă in ziua de 14 Maiu 1657 un
hrisov prin care, întărind pe cel dat de Matei Ba­
sarab și amintit mai sus, menționează „Govora
neînchinată“3.
In anul 1681 Șerban Cantacuzino dă un hrisov
cu privire la moșia Strâmba, dela metohul Strâmba
al Govorei, că egumenii greci au făcut cărți vi- I

c ene și cu meșteșug, dând desigur dreptate ră-

zeșilor, care însă nu se atinseseră de proprietățile
ion? tPetr0 Antonescu, Cozia. r
Studiu arheologic. București
1903, p. 30.
2. N. lor ga Istoria Românilor tn C
i:
3. P. Teulescu Documente istorice,chipuri și icoane, p. 14.
'Bucunești
” . 1 1900, p. 33. I
l

I
 MĂNĂSTIREA SUB CONSTANTIN BRÂNCOVEANU 65
r Govorei (sic) al metohului său Strâmba1. Multe i
se vor mai fi întâmplat mănăstirii Govora până la
§' domnia lui Brâncoveanu, când este din nou repa­
rată, iar biserica renovată din temelie și împodo­
bită cu pictură nouă.
III. Prin venirea lui Constantin Brâncoveanu
la domnie, o nouă epocă începe pentru mănăstirile
românești, în cea mai mare parte stricate și dă­
râmate. Constantin Brâncoveanu se interesează nu
numai de zidirea noilor locașuri, al căror ctitor era,
ci și de repararea celor cari din cauza vremii se
i
stricaseră. Multe din ele sunt reparate de Brân­
coveanu însuși, iar la altele a dat ajutor, sau a
încurajat pe cei care voiau să le repare. Mănăstirea
Govora „acum prea învechită și crăpată, cât îi
venise vremea a cădea“ era gata la anul 1701; dar
aici cheltuiala era numai a egumenului Paisie
i ieromonahul. „Dela el și cu ajutorul den mănăstire,
cu ostenința și cu toată cheltuiala părintelui Paisie
i eromonah (egumen)“ spun însemnările, căci Brân­
coveanu nu se lăuda cu ce nu făcea din averea lui2.
Părintele Paisie este ajutat și de nepotul său
popa Dobre și loan arhimandritul Hurezului, fost
egumen al Govorei. Lucrările s’au făcut sub supra­
vegherea episcopului Antim, ajuns mai târziu mitro- ,
polit, care a ajutat mult pe Brâncoveanu în reno­
varea bisericilor și mănăstirilor3, impunând, în ceia
ce privește sculptura, un stil arhitectonic propriu nu­
mai lui Antim Ivireanu iscusitul mânuitor al daltei.
/J 1. G. lonescu-Glou, op. cit., p. 284; cf. Arhivele Stă­
tu 1 uI, Condica mănăstirii Govora, L 17; Al. Stefulescu, Schitul
Strâmba, București 1909, p. 15.
i 2. N. lorga, Viața lui Constantin Vodă Brâncoveanu, Văienl-de-
Munte 1914, p. 15.
■ :
A 3. N. I o r g a, Sate și mănăstiri, p. 254.

■ifa
 66 Apostolat social
Biserica mănăstirii „au prefăcut-o din temelie
înfrumusețând-o cu zugrăveală și cu toată podoaba
ei“, după modelul celei făcute de Radu cel Mare, al
cărui chip, dinpreunăcu al soției sale, sunt singurele
cdpii ale vechei picturi, precum și bisericuța pe care
o țin in mână. Biserica a fost zidită pe temeliile celei
vechi, sau poate chiar că din vechiul zid s a mai
păstrat ceia ce a fost bun și necrăpat. Reparațiile
făcute zidului înconjurător se cunosc pe unde au
fost făcute în timpul lui Paisie, pe unele locuri
atingând și doi metri de sus în jos, mai cu seamă
în partea de miază-zi. Reparația cea mare s’a măr»
ginit la biserica mănăstirii crăpată din cauza slă­
birii malului din stânga bisericii.
In această mănăstire se zice că și ar fi adus
Antim Ivireanu tipografia sa și de aci a mutat-o
apoi la Râmnic1.
Urmând ocupația austriacă (1718—1739), au
avut de suferit toate mănăstirile deci și Govora.
Episcopul din acest timp, Damaschin, protestează
pentruca ostașii să iasă din mănăstiri din care-și
făcuseră un fel de cetăți. Cererea este ascultată.
Cum însă guvernul austriac înțelegea să separe pe
Olteni de București și să-i facă să intre în orga­
> ."A nizația Sârbilor colonizați pe teritoriul împărătesc,
v A\ iar mănăstirile să primească egumeni orânduiți de
Ban și întăriți de generalul Comandant2, episcopul
Damaschin convoacă pe egumeni in 1719 la mănăsti­
rea Hurez într’un sobor, la care participă și egume-
a^un°i Pahomie, semnând protestul
i., ara s ia a de care a dat dovadă loan arhimandritul
4 4' 1. Ghenadle Enăceanu, Evanghelia, București 1895, p. 106»
2. N. lor ga, Istoria
u Bisericii Românești, II, p. 104.
)'
■
I i
A. a i
f II
■
MĂNĂSTIREA SUB CONSTANTIN BRÂNCOVEANU 67
Hurezului \ Egumenul Govorei Ștefan, confirmat mai
târziu episcop, dar fără să fie hirotonit arhiereu
(1727), a semnat protestul din 1725 reușind în chestia
vinăriciului2. In protestul său dela 1719, episcopul
Damaschin presintă administrației austriace și o
listă de mănăstirile din Oltenia, în care citează
la cele libere și domnești și mănăstirea Govora3,
iar în 1731 Iunie 10, se face catagrafia moșiilor
mânăstirei Govora4, pe care le vom aminti mai la
urmă. Scăpând de ocupația Austriacilor, începe
epoca fanarioților, sub cari venitul multor mănăstiri
mergea în Grecia. Multe. din ele au fost închinate
diferitelor mănăstiri grecești5. Erau însă și mă­
năstiri de cari fanarioții nu cutezau să se atingă. 1
Neatinse de vreo cutropire și înconjurate de alte
locașuri supuse lor, erau mănăstirile domnești, între
care Govora este amintită a treia pe listă®. Re-
parațiunile făcute la trapezărie și chilii sunt fă­
cute în veacul al 'XVUI-lea, pe timpul șederii în
această mănăstire a fostului mitropolit Grigore.
Secularizarea a mărginit proprietățile mănăs­
tirii la cele pe care le avea înainte de donațiile
lui Vlad Călugăru. Ultimele reparațiuni s’au făcut
sub egumenul Ghimnazie Mironescu între anii
1890 —1900, de când datează chiliile Govorei în sta­
rea de azi, iar pictura a fost spălată în anul 1908
de pictorul Dumitru Norocea7.
Dela secularizare până în present s’au ridicat
Ibidem, p. 105; N. Dobrescu, Istoria Bisericii Române din
Oltenia în timpul ocupațiunil austriace, 1716 — 1739, București 1905, p. 20)
2. Ibidem, p. 39; N. lor ga, op. cit., p. 106.
3. N. Dobrescu, op. cit., p 251.
4. Ibidem, p. 251.
5. N. I o r g a, op. cit., p. 60.
6. Ibidem, p. 64.
7. Arhiva mânăstlrll Govora, adresa nr. 2223, din 17 Iulie 1908.
-
 r ■
APOSTOLAT SOCiAt
66
oToareirde valoîre^^ toate la°2
1 1
■ I zeul de antichități din București2.
( In Govora s’au păstrat multe documente im.
j L
portante pentru istoriografia română, procurându-
H
o ne datele necesare, nu numai pentru începuturile
ei, ci și pentru stabilirea fiiiațiunei și șirul dom­
nilor mai de seamă din familia Drăculeștilor.
Aici a fost școala din care au eșit pe vremuri
cărturari bisericești, caligrafi și tipografi vestiți,
Pentru alcătuirea acestei monografii, s’a cer­
cetat materialul istoric relativ la mănăstirea Go­
vora din diferitele scrieri și documente publicate,
precum și originalele ce se mai păstrează în ar­
hiva mănăstirii.
Condicele cu traducerile și transcrierile docu­
mentelor lipseau dela Arhivele Statului în vremea
când s’a alcătuit lucrarea de față, iar la Academia
Română nu se găsește .decât o catagrafie de zes­
trea mănăstirii Govora, ms. Nr. 2536, alcătuită în
timpul ocupațiunei austriace.
Despre daniile Domnilor am găsit menționate
documentele în diferitele lucrări și publicațiuni, re­
constituind după ele nu numai istoria mănăstirii,
-\ ci și proveniența tuturor proprietăților și privile­
giilor. Mulțimea și vechimea acestor documente
vădesc în chipul cel mai netăgăduit marele interes
ce decurge din studierea amănunțită a acestei ce-
ebre mănăstiri, luată sub ocrotirea celor dintâi
Domni români din dinastia Drăculeștilor.
Astăzi este încă plină de viață, povestindu-ne
ce a fost odată.
1. ibidem,
6203 din 2 Martie 1864.
2. Ibidem, nr‘ 21308 10 Iulie 1865.
PROPRIETĂȚILE MĂNĂSTIRII GOVORA 69
C. PROPRIETĂȚILE ȘI PRIVILEGIILE CE A AVUT IN
VECHIME MĂNĂSTIREA GOVORA
I. PROPRIETĂȚI — II. PRIVILEGII - III. METOACE
I
I. Mănăstirea Govora, din vremurile străvechi
și până la secularizare, a avut în stăpânirea sa
o mulțime de moșii, case, vii, heleștae, munți, pă­
duri, etc. și s’a bucurat de o mulțime de privilegii,
toate avându-le și stăpânindu-le pe temeiul diferi­ 1
telor acte de danie și hrisoave domnești, ori acte I
de cumpărare, etc.
Osebit de aceste proprități directe, Govora a
avut stăpânire și asupra averilor schitului Strâmba
din jud. Gorj, ce era închinat ei de către ctitori.
Proprietățile mănăstirii Govora se găseau nu
numai în cuprinsul județului Vâlcea, ci și în alte
județe ca: Gorj, Argeș, Olt, Romanați, Dolj și Me­
hedinți. Mai jos vom da o listă sumară de aceste
proprietăți, împărțită pe județe și în ordinea do­
națiilor.
a) Proprietăți în județul Vâlcea
1. Vatra mănăstirii, ce consta din terenul din
dreapta și din stânga râului Govora, mărginit de
dealul Runcurilor și Coșul Mare, a cărei prove­
niență nu este menționată în documente, ea fiind
de la înființarea mănăstirii.
2. La aceasta Vlad Vodă Călugărul adaogă
prima sa danie cu hrisovul dat în București la
4 Fevruarie 1488 „năstavnicului ei părinte și egu­
menului popei Doroteiu și tuturor fraților" moșia
Hința 1 ce se întindea de o parte și de alta a râului
A- ___________ »
1. G. lonescu-Gion, op. cit., p. 29; cf. Arhivele Statul u 1
Condica mănăstirii Govora, p. 237; N. Dobrescu, istoria Bisericii Ro­
mâne tn sec. XV, p. 251.
ii
APOSTOLAT SOCIAL
70
Hința în partea de m.-noapte și răsărit de Govora
până în Bârsești.
3. Tot Vlad Vodă Călugărul dă în 1489, Sep­
temvrie 11 >,mânăstirei Govora, egumenului Doro-
I■ teiu și tuturor fraților viețuitori în acest sfânt locaș"
satul Naniești, ce este la hotarul de miază-zi al
Hinței, întărind totodată daniile făcute de boieri și
cumpărăturile făcute de egumeni1.
4. In anul următor (1490) el dăruește dease-
menea mânăstirii Govora „Pirotul și Lișteava",
precum și o gârlă, cu hrisovul dat din București în
ziua de 12 Aprilie2.
5. La 1 Aprilie 1492 dă alt hrisov Govorei, tot
din București, pentru moșia lonești și siliștea Cor­
bilor3, nu departe de mănăstire.
6. In anul 1495 un ieromonah Macarie dăruește
Govorei o vie la Ocnă, să fie călugărilor de hrană,
iar lui de pomenire în tot anul4. Aici se cumpără
mai târziu și un han. <: ✓
7. Radu cel Mare dăruește mânăstirii, cu hriso­
vul lui din7004(4496) jumătate satul lonești5 ce se
numea până la secularizare „loneștii Govorei", situat
lângă moșia lonești, dăruită de Vlad Călugăru,6 azi
lângă gara lonești jud. Vâlcea.
8. Satul Glodu lângă mănăstire, dăruit de Radu
Voevod (cel mare) cu hrisovul din anul 7007 (4499) \
9. Moșia Bărăsești, dincolo de Hința lui Vlad
1. Ibidem, p. 54.
Arhiv. Stat> ^idem, p. 54; G. lonescu-Gion, op. cit., p. 29.
3. Ibidem, p. 29; Arhlv. Sfat., Ibidem, p. 177.
4. N. Dobrescu, op. cit., p. 54.
5. N. Dobrescu, Istoria Bisericii
6. Arhiva mânăstirii Govora, adresa Române din Oltenia, p. 251.
7. N. Dobrescu, op. cit., p. 251. nr. 1492 din 16 îunie 1842
PROPRIETĂȚILE MĂNĂSTIRII GOVORA 71
Călugării, dăruită de Radu cel Mare cu hrisovul
său din 7009 (=1501)'.
10. Munții Govorei vecini cu munții: lonașcu,
Neteda și Zănoaga, luați cu acte de cumpărătoare2.
11. O poiană la Troian, lângă Râmnic, cu pruni
în mărime de două pogoane3 și un loc cu nuci4, 1
cu acte de cumpărătoare.
12. Două vii la Drăgășani, în mărime de 60 po­
goane, și o alta la Bunești, cu acte de cumpărătoare5.
13. O vie în partea de apus a mânăstirii, donată
deMihăilă6, supranumită „Via bătrână", de unde
vinul, se spune, că venea pe burlan în mănăstire.
14. O vie la Copăcel, aproape de Ocnă, și o
moară la Râmnic, dăruită de Radu cel Mare prin
hrisovul din 3 Mai 1502 \
15. O proprietate de trei litre de loc lângă râul
Râmnic, în dosul cazărmii de Călărași8.
16. Moșiile și satele: Mihăești, Ciuești și Cio-
frângești, despre a căror proveniență nu se poate
ști decât din copia catagrafiei înaintate mânăstirii
de către Departamentul credinței, în urma hotărni­
ciei tuturor moșiilor despre cari am vorbit mai sus9.
b) Proprietăți In județul Argeș
1. Moșia Nevoia, pe care jupân Tudor Vistieru
o donează mânăstirii Govora pe vremea lui Radu
1. Ibidem, p. 252.
2. Arhiva mânăstirii Govora, doc. nr. 10/1875.
3. Arhiva mânăstirii Govora, adresa nr. 17 din 8 Martie 1864.
5. Ibidem.
' 4. N. Do bre s c 11, Istoria Bisericii Române din Oltenia, p. 251/
6. Ibidem, p. 251,
7. Marele Dicționar Geografic, III, p. 618.
8. Arhiva mânăsiiril Govora, doc. 10/1881,
9. Ibidem, adresa nr. 1492/1842.
 w
1 i
I 70 apostolat social
Hința în partea de m.-noapte și răsărit de Govora •
până în Bârsești.
$ 3. Tot Vlad Vodă Călugărul dă în 1489, Sep­
temvrie 11 '„mânăstirei Govora, egumenului Doro-
teiu și tuturor fraților viețuitori în acest sfânt locaș"
satul Naniești, ce este la hotarul de miază-zi al
Hinței, întărind totodată daniile făcute de boieri și
cumpărăturile făcute de egumeni
4. In anul următor (1490) el dăruește dease-
menea mânăstirii Govora „Pirotul și Lișteava",
precum și o gârlă, cu hrisovul dat din București în
ziua de 12 Aprilie2.
5. La 1 Aprilie 1492 dă alt hrisov Govorei, tot
din București, pentru moșia lonești și siliștea Cor­
bilor3, nu departe de mănăstire.
i 6. In anul 1495 un ieromonah Macarie dăruește
1
Govorei o vie la Ocnă, să fie călugărilor de hrană,
iar lui de pomenire în tot anul4. Aici se cumpără
mai târziu și un han. • ✓
1 7. Radu cel Mare dăruește mânăstirii, cu hriso­
vul lui din 7004 (4496) jumătate satul lonești5 ce se
numea până la secularizare „loneștii Govorei“, situat
lângă moșia lonești, dăruită de Vlad Călugăru,6 azi
lângă gara lonești jud. Vâlcea.
8. Satul Glodu lângă mănăstire, dăruit de Radu
Voevod (cel mare) cu hrisovul din anul 7007 (4499)7.
9. Moșia Bărăsești, dincolo de Hința lui Vlad
1. Ibidem, p. 54. *
2. Arhiv. Stat. Ibidem, p. 54; G. Ion
3. Ibidem, p. 29; Arhiv. Stat, F ’ ’ escu-Gion, op. cit., p. 29.
Ibidem, p. 177.
* 4. N. Dobrescu, op. cit., p. 54.
5. N. Dobrescu, Istoria
Bisericii Române <"
6. Arhiva mânăstirii Govoj din Oltenia, p. 251.
251. nr. 1492 din 16 Iunie 1842.
7. N. D o b r e s c u, op. cit., p.adresa
ua,
proprietățile mănăstirii govora 71
Călugăru, dăruită de Radu cel Mare cu hrisovul
său din 7009 (=1501)
10. Munții Govorei vecini cu munții: lonașcu,
Neteda și Zănoaga, luați cu acte de cumpărătoare2.
11. O poiană la Troian, lângă Râmnic, cu pruni
în mărime de două pogoane3 și un loc cu nuci4,
cu acte de cumpărătoare.
12. Două vii la Drăgășani, în mărime de 60 po­
goane, și o alta la Bunești, cu acte de cumpărătoare5.
13. O vie în partea de apus a mânăstirii, donată
deMihăilă6, supranumită „Via bătrână", de unde
vinul, se spune, că venea pe burlan în mănăstire.
14. O vie la Copăcel, aproape de Ocnă, și o
moară la Râmnic, dăruită de Radu cel Mare prin
hrisovul din 3 Mai 1502 \
15. O proprietate de trei litre de loc lângă râul
Râmnic, în dosul cazărmii de Călărași8.
16. Moșiile și satele: Mihăești, Ciuești și Cio-
frângești, despre a căror proveniență nu se poate
ști decât din copia catagrafiei înaintate mânăstirii
de către Departamentul credinței, în urma hotărni­
ciei tuturor moșiilor despre cari am vorbit mai sus ®.
b) Proprietăți în județul Argeș
1. Moșia Nevoia, pe care jupân Tudor Vistieru
o donează mânăstirii Govora pe vremea lui Radu
1. Ibidem, p, 252.
2. Arhiva mănăstirii Govora, doc. ’ -. nr. 10/1875.
adresa nr. 17 din 8 Marile 1864.
3. Arhiva mânăstirii Govora,
' 4. Ibidem. Bisericii Române din Oltenia, p. 251/
5. N. D o b r e s c u, Istoria
6. Ibidem, p. 251,
7. Marele Dicționar Geografic, III, p. 618,
"---- , doc. 10/1881.
8. Arhiva mănăstirii Govora,
9. Ibidem, adresa nr. 1492/1842.
 J 4
72 APOSTOLAT SOCIAL
i cel Mare. Acesta, prin hrisovul său din 1502 o în-
tărește pe veci ca proprietate a Govorei .
2 Alături de Nevoia, mănăstirea Govora capata
■
Iț.
r
j
moșia din satul Poiana, prin hrisovul dat tot de
Radu Voevod, la 13 Iulie 7007 (4499), și care se în­
tindea până sus, în calea ce duce la Pitești2.
3. Moșia Plopul cu satul Urși (Ursoaia) până în
satul Câinelui, întărită cu hrisovul lui Radu Voevod
din 1502 ’. El se mai numea și Răjlețul Govorei4.
4. Nănășești, sau Piscul Cocorului, unde este azi
.L bâlciul (la Cocoru) dinpreună cu satul Plopuls.
c) Proprietăți în județul Olt
1. Stoiceni sau Valea lui Albu cu două mori, date
cu hrisovul lui Radu cel Mare din 3 Mai 15026.
d) Proprietăți în județul Romanați
Frăsinetul (300 pogoane) vecin cu proprietatea
Coziei, primit danie dela Radu Paisie cu hrisovul
diu 7045 (4537)7.
2. Chinteștii-Govorei, în majoritate pădure, cam
177 pogoane, lângă Bobicești8.
3. Partea mănăstire! Govora din hotarele Redea9.
4. Toată moșia Gurtișoara10, unde este azi co­
- fr muna Știrbei, fost scaun domnesc, leagănul Buze-
■ știlor11, primit în parte danie dela Radu cel Mare ,2.
1. Marele Dicționar Geografic, III, p. 618.
/ 2. Arhiva mănăstirii Govora, adresa nr. 1492/1842.
f 3. Marele Dicționar Geografic, III, p. 618.
4. Arhiva mănăstirii Govora, adresa nr. 1492/1842.
( 5. N. Dobrescu, op. cit., p. 251.
I 6. Marele Dicționar Geografic, III, p. 618.
7. N. Dobrescu, op. cit., p. 251.
8. Arhiva mănăstirii Govora, adresa nr. 1492/1842
9. Ibidem. ' mănăstirii Govora, p. 17; AI. Stefulescu, Schitul Strâmba, p. 45.
10. N. Dobrescu, op. cit., p. 251.
I 11. Marele Dicționar Geografic, II, p. 49
12. N. Dobrescu, Istoria Bisericii Romăne tn
sec. XV, p. 54.
i 1
PROPRIETĂȚILE MĂNĂSTIRII GOVORA
73
e) Proprietăți în județul Dolj
1. Moșia Catanele a cărei danie sau cumpărare
i
n o găsim menționată, însă știm că a fost măsurată
și hotărnicită1.
f) Proprietăți în județul Mehedinți
1. Moșiile Malovățul și Miamu (Medvesta) cu
satele primite ca danie dela Alexandru Voevod, cu
hrisovul din 7080 (4572)2. V
2. Trei părfi, la început, din moșia Cernețuî
sau Argetoaia, cu satul lor, primite danie de la Radu
Leon Voevod cu hrisovul din 7174 (4666)3.
g) Proprietăți în județul Gorj
I. Moșia Strâmba din comuna Strâmba, unde
Govora avea ca metoh schitul Strâmba. De cine a
fost dăruită la început nu se știe, mai târziu însă este
confirmată de Șerban Cantacuzino prin hrisovul
din 1681*, deși Strâmba este metoh încă din 15255.
II. Mănăstirea Govora, din vremile cele mai
vechi și până la secularizare, s’a bucurat de multe
privilegii acordate ei prin diferite hrisoave dom­
nești.
a) In puterea hrisovului dat de Radu cel Mare
la 10 Noemvrie 1497, lua vinărici 200 vedre din
viile de la Râmnic pe Olt6.
b) Tot Radu cel Mare dăruește mănăstirii Go­
vora vama dela vadul Slatina7.
1. Arhiva mănăstirii Govora, adresa nr. 1492/1842.
2. N. Dobrescu, Istoria Bisericii Române din Oltenia, p. 251.
3. Ibidem, p. 251.
4. G. lonescu-Gion, op. cit., p. 284; cf. Arhiv. Stat, Condica
5. Al. Stefulescu, Gorjul istoric și pitoresc, p. 227.
6. G. lonescu-Gion, op. cit., p. 251.
7. Șt. Meteș, Relațiile comerciale ale 7ăriiRomânești cu Ardealul
până tn veac. XVIII, București 1921, p. 24,
 ■ •
f
apostolat social
I 74
c) In puterea hrisovului dat de Radu cel Mare
- :
la 3 Mai 1502, mănăstirea lua din jud. Romanați:
10 găleți grâu și 10 găleți orz pe tot anul; 200 ve­
✓
dre vin, brânză și urdă; din jud. Gilortului la oca
300 aspri și mirdeie pe oca, etc. ’.
d) Vinăriciul din Dealul Cacova din 10 una,
cu hrisov dela Antonie \oevod din 7178 (4670)2.
e) Dela Cerneț (Mehedinți) avea dela vii din 20
una (1/20), cu hrisovul de danie dat de Constantin
Brâncoveanu din 7217 (4709)’.
f) Prin alte diferite hrisoave domnești mănăs­
tirea Govora avea dreptul la 75 bolovani sare
anual din Ocnele-Mari, cum și 12 sălașe de țigani
ciocănași, în afară de robii din jurul mânăstirei4.
III. Pe vremuri ctitorii schiturilor și bisericilor
mai mici purtau o deosebită grijă pentru clădirile
sfinte, rupte totdeauna din inima și din sufletul
lor, atât cât erau în viață. Ei însă și după moarte
le asigurau viața și îngrijirea, punându-le sub o-
crotirea și scutul unui alt așezământ mai însemnat
și mai puternic. De obiceiu bisericile și schiturile ,
se puneau sub tutela și îngrijirea unei mănăstiri
mai mari. La fel au făcut și ctitorii schitului Strâmba,
familia marelui Vistier Stoichiță Râoșeanul. Ei l-au
închinat mânăstirei Govora, după câțiva ani dela
construire, apărând în documente la 1525 ca metoh
; al Govorei5.
/ Schitul Strâmbi este zidit la anul 1519 și re-
cuiului strâmba
/
1. Marele Dicționar Geografic, III, p. 618; N, Dobrescu, op.
cit* p. 251.
2. Ibidem, p. 251.
f 3. Ibidem, p. 251.
4. Ibidem, p. 287.
<r A 5. Al. Ștelulescu, Gorjul istoric și pitoresc, p. 227 ; Idem, Schitul
Strâmba, p. 45.
4
METOACELE MĂNĂSTIRII GOVORA 75
parat de Stoichiță Râoșeanu pe la anii 1603—1608,
căci în acest timp îi face Radu Vodă o danie1, iar
mai târziu (1793) este iarăși renovat de „jupân
Costandin Râoșeanu vel armaș, cu jupănița ego
Păuna“, cum ne spune și pisania sa,, servind și
azi ca biserică de sat în comuna Strâmba, parohia
Hodorasca, județul Gorj2.
Pe la sfârșitul veacului al XVH-lea (1681)
Strâmba era metoh al Govorei, când Șerban Can-
tacuzino dă hrisov în procesul ce era între răzeșii
satului Strâmba și mănăstirea Govora. In lista epis­
copului Damaschin din 1719, presentată Guverna­
torului austriac din Oltenia, Strâmba este pusă ,
între schiturile libere; totuși în catagrafia mănăs­
tirii Govora, încheiată de stăpânirea austriacă, fi­
gurează moșia Strâmba, dată de Șerban Vodă
Cantacuzino prin hrisovul amintit mai sus, din
anul 1681. Se poate ca după aceia să fi trecut sub
tutela Episcopiei de Râmnic, figurând mai târziu
ca metoh al Episcopiei. Nu vom mai aminti aici
multe despre schitul Strâmba, dar pe lângă cele
spuse vom pomeni numai de proprietățile și pri­
vilegiile ei, de care si’............
a folosit mănăstirea
* Govora
riz"TZ'T,Q
ca tutoare a ei.
1. Moșia Strâmba cu hrisov dela Radu Vodă
din 7115 (4607).
2. Moșiile Isvoarele și Mortești cu hrisov dela
Gavrilă Vodă din 7127 (4619). La aceste moșii Alex.
Vodă și Matei Vodă au adus și clăcași în 7133
(4625) și 7144 (4636).
3. Deasemenea Grigore Vodă a dat mânăstirei
1. Al. Ștelulescu, Gorjul istoric și pitoresc, p. 224:
2. Ibidem, p. 215.
 V

f
I
ÎI
j
1
1
76 APOSTOLAT SOCIAL
metoacele mănăstirii govora

din 5 Martie 1864, Ministerul Cultelor explică secula­

rizarea mănăstirilor și chinoviilor, stareții rămânând
11

la posturile lor ca simpli „curatori civili", aren­

i Constantin Vodă Cârnu, în 7138 (4630). Cons­

tantin Vodă Brâncoveanu în 7202 (4694).
Pe lângă acestea, mănăstirea era scutita de
dijmărit pentru 200 stupi, de oeritul a 200 oi, pre­
cum și a 300 vedre vin, cu hrisovul lui Ștefan Canta-
cuzino Voivod din 7223 (4715), întărit și de Nicolae
Mavrocordat la 7224 (4716).
5. In sfârșit avea și moșia Raci cu hrisov dela
Radu Vodă din 7117 (4609). Mănăstirea mai avea
dijmărit și oerit, iar dela Ocnă 50 bolovani de sare,
cu hrisoave care s’au pierdut1.
/ Adăogate aceste cinci moșii cu privilegiile lor,
la cele 30 moșii ale mânăstirei Govorei cu prive-
J legiile ei, ne putem da bine seama dece mănăsti­
rea Govora a fost socotită una din cele mai bo­
gate mănăstiri din Țara-Românească2.
Toate aceste moșii au fost măsurate și hotăr­
/1 nicite până la 1850 de către ingineri hotărnici (N.
/ i Iota și Gh. Anastasiades) din porunca „Cinstitei
IW eforii a Spitalelor"3.
Aceste hotărnicii au prins bine la seculariza­
rea hotărâtă in Sfatul Țării la 13 Dechemvrie 18634.
La 2 Ianuarie 1864, mănăstirea Govora primea te­
legramă Nr. 36604, prin care i se anunța „că toate
mănăstirile după pământul românesc sunt procla­
mate proprietăți ale Statului... personalul nu mai
are nici un amestec cu averea mănăstirii... ră­
mânând să fie plătit de Stat". Prin circulara Nr. 6767
9 nd!e Enzâceanu' Mortali Eparhiei Râmnicului, p. 350.
2. Marele Dicționar Geografic, UI, p. 619.
3. Arhiva mănăstirii Govora, adresa nr. 1492/1842.
4. Ibidem, adresa nr. 6767/1864.
dările și alte procese trecând la Ministerul Dome­
niilor. De aici înainte starețul Govorei semnează
cu numele „Curatorele mânăstirei Govorei",. pentru
care însărcinare era obligat să depună drept ga­
ranție două sute galbeni1.
Astăzi, Govora nu mai are nici metohul Strâmba
cu averile lui, nici averile ei, în schimb i s’a dat
spre îngrire schitul Slătioarele, părăsit de mai­
cile lui. Dela secularizare i-au rămas cele 10 po­
goane ale vetrei mânăstirei și 25 pogoane în Pri-
boia, la care sau inai adăogat după 1920 cele 17
pogoane ale schitului Slătioarele și partea lucrată
în obște cu celelalte mănăstiri oltene, de 58 po­
goane, la Comanca județul Romanați.
Nu ceia ce este azi mănăstirea Govora am
voit noi să arătăm, ci ceia ce a fost în trecut. De
aceia, asupra acestei părți am stăruit mai mult.
Dar cu ce am spus nu am terminat, căci pe lângă
cele ce am văzut până aici, mănăstirea Govora
a jucat un rol de seamă și în literatura românească.
1. Ibidem, adresa nr. 10173 din 3 Aprilie 1864.
 -
V
I1
•I
' ! III
ROLUL MĂNĂSTIRII GOVORA IN LITERATURA
ROMÂNEASCĂ
T tipografia lui matei basarab dela govora
II. TIPĂRITURILE GOVORENE — III. IMPORTANȚA PENTRU
LITERATURA ROMÂNĂ.
I. încă din cele mai îndepărtate timpuri, Grecii
au făcut cunoștință cu Românji, au intrat în reia-
țiuni cu ei și s’au așezat pe la noi. Odată cu de­
pendența Bisericii românești de Patriarhia din Con-
stantinopol, vin în Țările Române mulți Greci. Pun
mâna pe comerț, pe biserici și mai cu seamă pe
mănăstiri. Din cauza purtărilor rele, care constau
în a se îmbogăți și în a asupri, au luat naștere cele
mai mari nemulțumiri în mijlocul clerului și popo­
rului român. Pe vremea lui Mihai Viteazul erau .
rău văzuți, după cum se vede dintr’una din condi­
țiile tratatului încheiat între Mihai și Sigismund
(1595), de a nu se primi nici un Grec în serviciul
Statuluil. Sub urmașii lui Mihai, elementul grecesc
crește din ce în ce mai mult, săpând slavonismul.
Limba românească, în ciuda grecismului și slavo-
nismului, pătrunde acum și în viața de Stat, așter-
nându-se în hrisoave și în înștiințările către dregă­
f’ torii cei mici, care nu știau slavonește2.
Testamentele domnești (ex: al lui Radu Șerban
- redactat la Viena; al mamei lui Mihai Vita*™1 —
r/'
,£/• 1. Rev, Bis. Ort. Rom., an XX (1897), _jai Viteazul scris
2. ~ N. I o r g a, Istoria literaturii religior p. 1014.
■
s
'ase române până la 1688, p. 122.
1
TIPOGRAFIA DE LA GOVORA
de călugărul Gavril logofăt dela schitul Cozia) sunt
scrise românește1 poate în ciuda grecismului ce se
accentuase.
Chiar în biserică se observă pe lângă limba
slavonă și multă românească, ierarhii așternând în
scrisorile lor slova românească2. La anul 1620 un
român oltean, Mihail Moxalie, terminase de tradus,
după isvoare slavonești, Cronograful său în limba
românească, complectându-1 mai apoi cu noi tra­
duceri după alte isvoare sârbești și bulgărești.
Pentru întâia oară se dedea astfel Românilor acea
povestire a întâmplărilor biblice și a vieților împă­
raților țarigrădeni, o carte de cetire foarte plăcută
și răspândită în răsăritul grecesc și slavon3. 1
Atunci când Grecii se socoteau mai tari ca ori­
când în stăpânirile lor asupra mănăstirilor, contra
lor are loc o revoluție a boerilor dimpreună cu po­
porul. Intre conducătorii mișcărei fu și Aga Matei
din Brâncoveni, luptător al lui Mihai Viteazu în
tinerețele sale4.
In urma acestei mișcări, Aga Matei ajunge domn
al Munteniei (1631), care fu numit în domnie Matei
Vodă Basarab. Consecvent hotărârilor mișcărei, el
publică un hrisov prin care dă afară pe călugării
greci din mănăstirile domnești, iar pe cele închi­
nate le dă călugărilor pământeni5.
Dar Matei Basarab nu venea în scaunul dom­
nesc numai pentru a se trufi cu purtarea semne­
lor domnești, ci el, ca un urmaș al Domnilor ro-
1. Ibidem, p. 123.
2. Ibidem, pp. 124, 127.
3. Ibidem, pp. 128 — 9.
4. Ibidem, p, 131.
5. cf. P. Teul eseu, Documente istorice, pp. 4 — 21,
n
1 APOSTOLAT SOCÎAL
80

mâni, voia să reînvieze trecutul de bogăție, de

cinste, de putere, de mândrie și de învățătură. Pri­
vind în urma vremurilor, el zărea la depărtare de un
j
veac, un chip de sfânt purtător de cunună lumească,
înălțător de biserici și sprijinitor al meșteșugurilor
I tipografice și al științei celei bune de carte, pe ce­
lălalt Basarab, pe Neagoe. Matei voi să samene lui
Neagoe Basarab. Din moștenirea acestuia însă făcea î>
r parte și cartea slavonă și Matei voi s’o învieze pe
lângă toate celelalte. Trecuseră aproape o sută de
ani de când încetase tipografiile de carte slavonă 1
dincoace de Carpați și aproape 60 de ani de când
încetaseră tiparnițile de carte slavonească și româ­ f. *'
nească de dincolo de Carpați.
Neagoe văzuse cum se tipăresc sub ochii săi
cărți ce erau să bucure ortodoxia întreagă; și Matei I : £ -d
voi să aibă tiparnicii săi pentru cărțile sfinte, având
desigur nădejde în colaborarea învățatului căr­
turar și știutor de șlavonește, Udriște Năsturel din
I UlMl i

Fierești, fratele Doamnei Elena \ &W-;, v

Matei Vodă, om de țară, care voia să vadă tot
oameni de țară în jurul lui, nu prigoni cu învier-
șunarea ce s ar putea crede după publicarea hri­ VII. - Catapeteasma mănăstirii Govora.

sovului amintit, rosturile Grecilor la noi. El primi

cu plăcere la dânsul pe călugărul grec Meletie
(1635), din mănăstirea Zograîului de la Athos, născut
în Macedonia și care, de dragul meșteșugului tipo-
i grafiei fusese la Kievul lui Petru Movilă2.
Meletie sfătui pe Domn să tipărească cărți sla­
vone pentru peninsula Balcanică, unde cărțile tipă­
rite de Petru Movilă, în tipografia din Pecerska,
Pătrundeau cu foarte mare greutate. Faima tipogra- f
1. N. lorga, op. cit., p. 131.
2. N. I o r g a, Istoria Bisericii Românești, I, p. 297.

t
 * F

•1
1 ■

i TIPOGRAFIA DE LA GOVORA 81

fiei dela Pecerska o cunoștea Matei și fără spusele

lui Meletie. Domnul muntean trimise atunci pe călu­
y gărul Nectarie din Pelagonia, prietenul lui Meletie,
la Kiev cu o scrisoare către mitropolitul Petru Mo­ I
•i
.}•
vilă, pentru ca să-i dea tipografie și tipografi „oa­
meni învățați pe deoparte în Sf. Scripturi și pri-
cepuți pe de alta în meșteșugul acesta al tipogra-
t $
nj,;
fiei“, cum se spune în scrisoarea de închinare a
celei dintâi cărți tipărită la 1635Petru Movilă îi
trimite literele necesare și pe tipograful Timotel
Alexandrovici însoțit de loan Glebcovici. Tipografia
f și cu tipografii se instalară la Câmpulung, în mă­
năstirea Adormirea Maicii Domnului, unde cei doi
V
ruși tipăresc în 1635, din porunca lui Matei VodăBa-
sarab, un Molitvelnic în limba slavonă. Cu acest
i Evhologiu se încep tipăriturile rusești în Muntenia,
cele de până aci fiind sârbești sau bulgărești, aduse ■

din Veneția2. z
Odată astfel întemeiată tipografia, Matei o lăsă
în seama mănăstirii, iar în ceia ce privește soarta
tipografilor, Matei a poruncit ca ei „să se hră­
nească din contribuția orașului și să se îmbrace și
să se folosească de dânsa și pentru alte cheltueli
4 bine socotite“3.
De aceia Matei Basarab nu se mai amestecă
la tipăriturile ce urmează. Cele trei cărți care mai
apar la Câmpulung sunt toate tipărite cu cheltu­
> ■

iala lui Melhisedec.din Peloponez, întâiul egumen

1 i al mănăstirii. A doua tipăritură dela Câmpulung
este o carte românească: „învățături preste toate
1. I. B1 a n u, op. cit., p. 14.
V Vndns, Bibliografia românească veche, I> Bucu-
— <q22.d. 68.
 -
r
A .
82 apostolat social
zilele", ce apare în anul 1642 Septemvrie 17, adică
în același an cu „Evanghelia învățătoare dela Go­
vora. Din tiparnița dela Câmpulung mai iese tot cu
cheltuiala lui Melhisedec, un Antologhion slavo-
T nesc, adică Civetoslov, între 13 Dechemvrie 1642 și
11 Octomvrie 1643, închinat lui Matei Basarab, la
sfârșit semnând: Ștefan ieromonah tipograf sârb,
loan Cunotovici tipograf rus1, iar în 1650 Martie
9, o Psaltire slavonească tipărită în timpul lui Ma­
tei Voevod și al mitropolitului Ștefan „in tipogra­
fia părintelui chir Melhisedec", a cărei prefață o
semnează „smeritul ieromonah Dionisie Eclesiar-
hui corector și cel mai mic în tipografie Preda Stan-
cevici din Câmpulung" 2. Ținând seamă de aceste
tipărituri făcute între anii 1635—1650, putem să ne
convingem că această tipografie n’a fost mutată
nicăeri.
Cu toate că Meletie fusese acela care sfătuise
pe Matei Basarab să se adreseze lui Petru Movilă
pentru înființarea tipografiei, el nu ia parte la ti­
părirea primei cărți de la Câmpulung (1635), după
cum numele lui nu ni-1 amintește nici una din ce­
lelalte cărți apărute aici.
Matei Basarab apreciindu-i calitățile îl puse
însă egumen la mănăstirea Govora înainte de 1636,
unde Matei Vodă înființează o nouă tipografie în
toamna anului 16363, fiindcă Meletie era plin de
/
râvna pentru meșteșugul tipografiei încă de când
primise haina călugărească.
Este cu totul greșită afirmațiunea că la Go-
1. Blanu-Hodoș, op, cit., pp. 125—136.
2. Ibldem, pp. 123, 178.
3. Dr. O. Pa8cu, op. cit., p. 69; 1.
române tn Biserică, p. 14. Bianu, Introducerea limbii
<1
TIPOGRAFIA DELA GOVORA 83
vora a fost mutată tipografia de la Câmpulung ’.
Tipografia de la Câmpulung a lucrat în mănăs­
tirea domnească din Câmpulung până la anul
1650. De sub teascurile ei am văzut că au eșit cărți
în același an cu cele de la Govora2, sub conducerea
lui Melhisedec din Peloponez, fără să se amestece
Matei Basarab. Tipografia aceasta era „tipografia
prea cuviosului părinte chir Melhisedec ieromona­
hul, întâiul egumen almânăstirei Câmpulungului"3.
Tipografia govoreană este o tipografie dom­
i
nească, la ale cărei tipărituri lucrează nu numai
Meletie cu tovarășii lui, ci și Udriște Năsturel, fra­
tele Doamnei Elena și cumnatul lui Matei Basarab.
Toate tipăriturile sunt făcute din porunca Dom­
nului și cu cheltuiala sa. însuși mitropolitul Teofil,
cu episcopii de Râmnic și Buzău iau parte activă
la tipărituri semnând Predosloviile. Că tipografia
govoreană este o proprietate a Domnului, se poate
constata și din faptul că ea este mutată la Dealul
și de aici la Târgoviște, unde era și Capitala Țării
și unde avea și o fabrică de hârtie4. Această tipo­
grafie domnească a fost așezată în mănăstirea Go­
vora—reparată atunci de evlaviosul Domn, în cele
două camere din spre miază-zi de clopotniță, sub
camerile domnești. Felul cum sunt construite aceste I
camere, ne face să credem că cea din fund a ser­
vit teascurilor de tipărit, iar cealaltă pentru ate­
I
lier de culegătorie5. Odată instalată tipografia în
1. N. lorga, Istoria literaturii religioase până la 1688, p. 141 ;
Alexe Procopovicl, Istoria literaturii române vechi, p. 120.
2. Bianu-Hodoș, op. cit., pp. 125—178.
4. N. \o’t Istoria Românilor tn chipuri și icoane, p. 27; A1 e x e
Procopovicl, op. cit., p. 102.
5. Ghenadie Enăceanu, Vizite canonice, p. 20.
J
 r ■

1.«
FI-
84 APOSTOLAT SOCIAL
această mănăstire bogată, Meletie cel „aprins de
dragoste pentru acest meșteșug" s a apucat de lucru.
II. Matei Basarab (1631-1654), cuprins de do­
rința de a reda bisericii și țării sale strălucirea și
situația din vremea străbunului său Neagoe Vodă,
când cultura slavonă era în floare prin tipăriturile
de atunci, nu putea începe tipăriturile în tipogra­
fia sa dela Govora decât cu o carte slavonă, care
să fie însă și mai mult dorită, și prin urmare ușor
de desfăcut.
1 Astfel, prima carte tipărită este Psaltirea sla­
vo nească, ce apare la 30 Ianuarie 1637, cu o pre­
față de Matei Basarab și cu alta Meletie, care e și
I*
I )
tipăritorul cărții. In Predoslovia acestei cărți, Matei
Vodă se adresează tuturor creștinilor cari au ace­
. tț,'* lași „vestit dialect slovenesc ca limbă și cu deose­
bire Bulgarilor, Sârbilor, Ungro-Vlahilor și celor­
lalți", făgăduind să dea la lumină și alte cărți.
• / ii In Predoslovia sa, Meletie arată că el a tipărit
l din porunca lui Matei Basarab și cu binecuvântarea
TIPĂRITUR1LE DE LA GOVORA
*
85
Ardeal candidând la scaunul de mitropolit al Ar­
dealului, rămas vacant prin moartea lui Ghenadie.
Meletie nu reușește cu toate că pentru ideile sale
reformatoare era iubit de Katona Geleji. Scaunul
mitropolitan fu ocupat la 9 Noemvrie 1640 dellie
lorest \
încercarea făcută de data aceasta va fi încre­ J
dințat pe Domnul muntean că față de tipăriturile
necontenite ce se răspândeau din Rusia și Galiția
polonă, cele muntene s’ar putea desface cu. greu.
Apoi și curentul din ce în ce mai accentuat pentru
carte românească, în felul celor tipărite de Coresi
cu 60 ani mai înainte, făcuse pe Domn să pară- *
sească gândul de a se lucra mai departe cărți I
slavone, iar colile trase din Psaltirea din 1638 aș­
teaptă încă momentul apariției, în timp ce Sina- I
xarul (Ceaslovul) mai așteaptă câțiva ani până să
intre în teasc.

•M: (:
mitropolitului Teofil, a episcopilor Ignatie al Râm­
nicului și Efrem al Buzăului. Cartea s’a desfăcut
așa de repede încât în anul următor s’a tipărit a
doua oară, tot în slavonește, din porunca și cu
Pentru a da dovadă de râvnă față de cele
sfinte și de hărnicie cărturărească, vlădica Teofil
mitropolitul Țării, scoase atunci la iveală un No-
mocanom, pe care apucase să-l traducă mai demult
cheltuiala lui Matei Basarab „prin prea păcătosul Mihail Moxalie în mănăstirea Bistrița-Olteniei.
între ieremonahî Ștefan din Ghinda", între Aprilie Domnul îngădui ca manuscrisul să se tioă-
■ și Iunie 1638. La această ediție s’a adăogat și un rească. I se alese titlul de „Pravila"; „acesta iaste
Ceaslov (Sinaxar) tipărit de „nedestoinicul Silvestru
t hi Taha, ieromonah și egumen al Lavrei chinoviale
direptătorul di leage, tocmeala Sfinților Apostoli
tocmite de șeapte soboare: cătră această și a pi ea
'

Govora, în anul 7149“ (= 1641).

Din nota dela urmă al acestui Sinaxar vedem
că Meletie nu mai era egumen al Govorei la 1641,
f căci după tipăritul Pravilei, din care o ediție o
făcuse
V -j pentru Ardeal, el plecase dela Govora în -
cuvioșilor părinți învățătorilor lumei".
După titlu se poate cunoaște cuprinsul acestei
. i
cărți destul de voluminoase. Pravilei din 1640, ca
prima carte românească tipărită în Tara om
. *• 8i. Meteș, Istoria Bisericii și a vieții religioase Romanilor (im
rdeat ?z Ungaria, I, pp. 149-152.
 I
l\ APOSTOLAT SOCIAL"
86
nească, i s’a acordat o însemnătate foarte mare de
către tipăritorii ei. w Hristos, însă mă rog sfințiilor voastre cu mare milă,
1 Se sapă anume pentru dânsa o stema a | arii,
Js
ap iar Udriște Năsturel făcu versuri slavone în cinstea
cumnatului său, Domnul. Prețul ei era 21 constande.
Prefața zice că „s’a tipărit această carte numită
Pravilă de mine cel mai umilit dintre preoți Meletie
Macedoneanul, egumenul mânăstirei Govora", iar
I epilogul spune: „Ostenindu-mă întru aceasta eu ie-
romonahu Ștefan din Ohrida și am tipărit acea­
V stă carte".
De aici rezultă că Meletie a plecat dela Govora
în cursul anului 1640, și cartea începută de dânsul
a fost continuată de ieromonahul Ștefan din Ohrida,
acela care cu doi ani înainte tipărise Psaltirea.
Pravila dela Govora, tipărindu-se în două edi-
țiuni: una pentru Ardeal și una pentru țara Ro­
mânească; în predoslovia celei pentru Ardeal nu-
mele mitropolitului Teoîil este înlocuit cu al lui
Ghenadie al Ardealului. Cum în această edițiune
nu s a putut vedea partea dela urmă, exemplarele
fiind cu lipsuri *, socotim că Meletie a plecat cu
prima ediție în Ardeal, unde a rămas până la
i moartea lui Ghenadie (3 Septemvrie 1640),2 rămâ­
nând^ ca Ștefan să termine ediția pentru Tara
Romanească.
Cartea se adresează numai preoților, începând
_ — XJ
A cu formula reformatoare:
■! limbii f
limbile « A------- - ”Socotit-am că mai toate
’ ni TY^e pe limba lor; cu acei cugetaiu și
•4- eu robul Domnuluii ulvu mieu lisus Hristos să scoț
coastă carte, anume Pravila i _ 11
pe limba rumânească,
sfințiilor voastre frați duhovnici
—i rumânești, carii
1. Blanu -Hodoș, op. cit., p. 114.
2. Ștefan Meteș, op. cit., p. 150.
iț ♦ A
O
i ,
i
TIPĂRITURILE DE LA GOVORA
87
i - sânte ți păstori oilor celor cuvântătoare a turmei lui
la care mână va cădea această sfântă carte, acela
să aibă a o ținea în mare cinste“ ’.
In lipsa lui Meletie, Silvestru își termină Psal­
tirea din 1638, tipărindu-i și Sinaxarul în 1641, în
slavonește. In anul următor, se tipărește la Govora
o „Evanghelie învățătoare" sau Cazanie peste Du­
minicile anului și la prasnice domnești și la alți
sfinți mari „scoasă și primenită de pre limba ru­
sească, pre limba rumânească cu voia și cheltuiala
creștinului Domn Matei Basaraba Voievod, iar cu
osteneala și isvodirea lui Silvestru ieromonah. Ti­
părită întru dumnezeiasca lavră Govora... 1642
Septemvrie 28“ 2.
Traducerea este făcută de Silvestru, sub con­
trolul lui Udriște Năsturel care a scris și Predoslovia,
arătând ce l-a determinat să traducă în românește
această carte, „și nemică numai mila rudei mele
creștinilor m’au îndemnat spre aceasta, că văzui în
neamul nostru mulți unii ca aceia oameni de amân-
doao cetele, proști și sufletești, carii pentru necu­
viință se depărtară cu învățături striine și cu proastă
și scurtă mintea lor, răzlușindu-se din credința a-
devărată protivnică besericii lui Dumnezeu, cu ere­
ticii împreunându-se"3. Originalul nu poate fi decât
Cazania lui Petru Movilă din 1637, care e alcătuită
dupe omiliile lui Calist4. Cu toate că titlul cărții w
spune că ea cuprinde predici pentru toate Dumi­
necile de preste an, totuși lipsesc multe cuvântări
!• Blanu-Hodoș, op, cit., p. 109.
2. Ibidem. p. 120.
3- B i a n u - H o d o ș, op. cit., p. 121.
4. N. I o r g a, Istoria literaturii religioase la
l 1688, p. 154-

APOSTOLAT SOCIAL
88
din cursul anului în cele șase sute de pagini. Ta-
higraful Silvestru este ajutat de meșterul Preda, (
1 ■ că Ștefan din Ohrida plecase la Câmpulung în
serviciul lui Melhisedec, pentru a tipări Antologhiul ț
4 slavonesc (1643) și a ajuta la tipărirea predicelor i
traduse din elinește de Melhisedec sub titlul de „în- ;
11
■
vățături“ (1642).
{ La Govora s’au tipărit cele 400 de pagini dela
început, iar restul de 200 s’au tipărit la mănăsti­
- rea Dealului, unde se mută în 1644 tipografia go-
4it
voreană
La mănăstirea Dealului meșterul Preda nu mai
este. El se duce la Câmpulung unde ajută la ti- '
păritul Psaltirei din 16502. In locul lui vine la Dea­
lul tipograful rus loan Cunotovici —, care ajutase
la tipăritul Antologhiului din Câmpulung la 16433. I
Din Evanghelia învățătoare dela Govora se ex- !
clude numai titlul și predoslovia; în locul lor se ț
tipăresc altele. încolo se păstrează cele 400 pagini, •
I
i tipărindu-se restul de 200. In noua predoslovie dela i
! Deal, se spune că „Ispravnic despre isvodului Scrip- i
turii și cuvintele tocmitori acestei dumnezeiască ,
carte, mult greșitul eromonah Meletie Machedo- j
nul, proegumen al Govorei“4.
■
Fiindcă epilogul Pravilei din 1640 și titlul Evan­
gheliei învățătoare din 1642 nu menționează cine
era egumen la Govora, putem presupune că Mele-
tm pleca.se dm Govora în cursul anului 1640, fără
a fi părăsit egumenia. Stătuse în Ardeal până când
Ihe lorest, după ce fusese detronat și si dus în tp.m-
tem-
1. G. Pas cu, op. cit, p. 71.
2. Blanu 'Hodoș, op. cit., p. 178.
3. Ibideni, p. 136.
4. B1 a n u - H o do ș, op. cit., p. 146.
■
If
TIPĂRITURILE DE LA GOVORA 89
niță, candidă a doua oară, însă nu reuși, scaunul
mitropolitan ocupându-1 Simion Ștefan1. ’
Meletie veni la Matei Basarab care-1 primi
bucuros, punându-1 să supravegheze tipăritul Ca­
zaniei dela Deal, unde lucra tipografulrus loan Cu­
I
■■
notovici cu ucenicii: Proca Stanciovici croitor din
Râmnicul de lângă Ocnele-Mari; Tudor Dumitro-
vici sârb din Râmnic de la Olt; Lupin Dumitro-
vici-Popești din Lucavăf2. Acești ucenici vor fi ||
fost și Ia Govora, având în vedere localitățile na­
tale puse în acest epilog, în care se spune că a- ’t’
ceastă Cazanie s’a început la Govora și s’a ter­
minat la Dealul, unde era egumen Varlaam Arapul3.
In fosta tipografie dela Govora se tipăresc la I l
Dealul un liturghiei* slavonesc (1644), iar în 1647
carte despre „Imitația lui Cristos“, tradusă din la­
tinește în slavonește de Udriște Năsturel.
In 1648 tipografia se mută la Târgoviște unde
urmează un șir de tipărituri mai mult românești,
încheindu-se la 1652 cu marea Pravilă a lui Matei
Basarab 4. Acesta este pe scurt istoricul tipografiei
tipăriturilor
și„ alIII. delaPravilei
Prin tipăritul Govora.(1640) în limba româ­
nească se pune prima piatră a edificiului literaturii
Această carte este o traducere a luie Mi. hai
române.
Moxalie, și ea ne înfățișează limpede însușirile
stilului .oltenesc. Pravila govoreană fiind pentru
judecată, mai ales pentru judecata preoților, ea u
întrebuințată de ierarhi și de preoți, cărora in mu e
1. N. lor ga, op. cit., p. 155.
147.
2. B i a n u - H o d o ș, op. cit., p.
3. N. lorga, op. cit., 155. ( 171,—190' •
4. B i a n u - H o d o ș, op. cit., pp-
1

h
șa apostolat social
i *1 cazuri textul slavon le era necunoscut. Din cauza
aceasta, cum și pentru faptul că ea este prima carte
românească tipărită în Principatul Munteniei, ea a
rămas ca o lucrare făcută pentru faimă și ca o
curiozitate literară. După ea s’au dat de preoți și
ierarhi primele învățături cu privire la disciplina
bisericească a clerului și poporului, din care cauză
numele ei este pomenit și azi de poporul nostru
cu mare evlavie. Pentru ori ce abateri dela buna
purtare a creștinului nostru, și azi cercetează Pra­
vila ca să știe pedeapsa ce-1 așteaptă, sau canonul
ce trebue să îndeplinească pentru a se ispăși. Prin
aceasta ea a prins rădăcini adânci în sufletul po­
porului Român, și azi se simte golul ei.
Deși este o traducere, și aceasta fiindcă nu se
putea scoate o pravilă originală românească, totuși
pentru stilul ei, în care s’a turnat traducerea, ră­
mâne un monument de artă literară, pe care isto­
ricul literaturii române nu-1 va putea ocoli. Dar
de mare folos este pentru noi „Predoslovia către
toți năstavnicii sfintei Biserici" a mitropolitului
Teofil, în care spune: „Socotit-am că mai toate
limbile au cărți pe limba lor, cu acei cugetai și eu
r i robul Domnului meu lisus Hristos să scot această
carte, anume Pravila pe limba rumânească". Con­
/' tinuând mai departe într’un dialect oltenesc și în
>- același timp romanesc foarte lămurit, înțeles și cur­
gător. Această Predoslovie este importantă pentru
literatura romanească fiindcă este o lucrare proprie
a mitropolitului Teofil, iar nu o traducere textuală
din alte limbi. Mitropolitul Teofil era pus de Matei
Vodă mai pre sus decât sfetnicii săi și mai tot­
deauna în fruntea solilor. El era însă unul dintre
cei doritori de cetire, dar avea nevoie de tălmăcire
zX
u
IMPORTANȚA MĂNĂSTIRII GOVORA 91
!
din slavonește ', din care cauză, încă de când era
Râmnicului sprijinea pe scriitorii de
episcop al D: !
slove frumoase2 și așa a pus pe Moxalie dela Bistrița
unde Teofil fusese stareț, să traducă în românește
Cronograful de care am vorbit mai sus.
In felul acesta nu se va putea trece peste nu-
mele său și peste al mănăstirii Govora, când se va
vorbi despre prima carte românească tipărită în iU v
Ii
Românească.
ȚaraCazania numită a lui Silvestru3 sau „Evanghelia
învățătoare" tipărită la Govora, sub îngrijirea învă­
țatului Udriște Năsturel4, e o traducere cuvânt după
cuvânt, din care cauză este lipsită de limpezime.
Predoslovia către cititori este însă o podoabă
literară prin multele exemple, comparațiuni și în­
demnuri. Ea ne înfățișează în adevăr dorința unui
suflet pentru binele bisericii și al semenilor săi,
1
dorința cărturarului Udriște Năsturel.
Totuși Cazania în întregime, privită pentru
timpul în care apare, va rămâne o podoabă a li­
teraturi
Nu în zadar vechi.
române au numit-o „Evanghelia învăță­
toarea" căci ea cuprinde tălmăcirile pericopelor
evanghelice sau ale vieților de sfinți. Ea, fiind cea
dintâi carte de predici tipărită în Țara Românească,
este nu numai un monument de artă pentru lite­
ratura românească, ci este și un monument de artă
Pentru studiul omileticii. Ea este arma cu care ne
Putem apăra contra acelora care ne atacă, spu-
uandume că noi n’am tălmăcit poporului învățătura
1» N. lor ga, op. olt., p. 131. - 4
2. Ibidem, p. 128.
3. Ibidem, p. 155. Tezaurul liturgic. *■ f'
4. Dr. Badea Clreșanu,

•rCT
h
1w
92
APOSTOLAT SOOIAL _________ ■_________ __
] 1 Evangheliei. Pin faptul că această Cazanie, din-
preună cu cele care i-au urmat, s a cetit după si.
i
slujbă poporului adunat la rugă, învățăturile ei au
11 fost socotite ca evanghelice și sunt cinstite pana
azi ca a doua după Sf. Evanghelie. Ca și Pravila,
numele Cazaniei este strâns legat de sufletul^ po­
porului și azi. Astăzi poporul te socotește că nu
ți-ai făcut Liturghie deplin, când dascălul nu a
cetit Cazania.
Amândouă aceste cărți românești tipărite în
mănăstirea Govora, îndrumătoare pentru viața creș­
tinilor, prin faptul că erau primele cărți românești
tipărite, au canalizat, nu numai limba liturgică, dar
au format și curentul literar comun în limba lite­
raturii române. Ele sunt încă „învățătoare44 nu nu­
H mai pentru biserică, dar mai cu seamă pentru pio­
î
J$
a
nierii literaturii de azi, care, îmbrăcată într’o haină
streină, «’a depărtat nu numai de limba româ­
1I nească, ci și de sufletul poporului român.
Din expunerile de până aici am văzut că mă­
.i
năstirea Govora a fost și este și în timpurile de
r l$ față o carte deschisă, în care se poate ceti trecu­
• îs- tul nostru religios, istoric, politic, artistic și cultural,
fi
Astăzi această mănăstire este încă plină de
viață și-și păstrează Jocul de cinste de odinioară,
alături de Cozia, Tismana, Horez, Bistrița, etc.
Biserica mănăstirii, cu pictura ei în stil bizantin,
I cu catapeteasma sa frumos sculptată, este o po­
doabă scumpă nu numai Bisericii românești, dar
1 și neamului nostru. Pisaniile bisericii, ca și zidurile
cu turnurile lor și chiliile cu clopotnița falnică, ne
povestesc despre restauratorii mănăstirii, Radu cel
* Mare cu soția sa Cătălină, Matei Vodă Basarab, Paisie
1 ieromonahul, Constantin Brâncoveanu cu egumenul
n":
IMPORTANȚA MĂNĂSTIRII GOVORA 93
i
săuloan dela Horez, mitropolitul Antim Ivireanul etc.
Despre primii întemeietori ai mănăstirii ne
vorbesc legendele, cari puse în legătură cu eve­
nimentele istorice ale trecutului, par a fi adevă­
rate. Primele documente, hrisoavele lui Vlad Că-
lugăru dintre anii 1487—1496, privitoare la moșiile
făcute danii, vin și întăresc în parte afirmațiunile
dli
legendei.
Mănăstirea Govora, fiind din început luată sub
ocrotitorul scurt al evlavioșilor Domni, Vlad Călu­
gărul și fiul său Radu cel Mare, din familia Dră-
ii
culeștilor, a ajuns una din cele mai bogate mănă­
stiri din Țara Românească. Avea moșiile cele mai
întinse din județele: Vâlcea, Argeș, Olt, Romanați,
Dolj, Mehedinți și Gorj, precum și o mulțime de
privilegii. Toate aceste moșii i-au fost luate la 1864
și date la săteni, mănăstirea rămânând săracă și
cu recunoștința Neamului că la edificiul lui a con­
tribuit și ea cu una din cele mai mari pietre, Statul
român constatând sărăcia ei ca nemeritată pentru
un locaș sfânt cu așa trecut, i-a dăruit în ultimul
timp schitul Slătioarele cu 17 pogoane pământ, ,
dimpreună cu satul Slătioarele ca fiolă și dreptul
xj ca
între celelalte mănăstiri la c?!° noefoane pă­
cele 58 pogoane
mânt la Comanca județul Romanați. deosebire de ce-
Dar mânăstirei Govora, spre de< imnătate bi­
telalte mănăstiri oltene cari au o înse sa joace și
sericească și istorică, i-a fost hărăzit
uu rol cultural în literatura românească.
In paginile acestei lucrări, am văzut cum
I
luat naștere curentul literar al limbei române> și
I cum în acest curent mănăstirea Govora a , tipă-
terenul
stinată să joace un rol de seamă pe 1
riturilor în Țara Românească. ulul chi-
După cum primul curent ai monahism , 4
,4
I
 __ _
i'

1 li
n 94 APOSTOLAT SOCIAL

novial a plecat din Oltenia, tot așa prima îndrăs-

i . neală de a tipări carte românească pentru Țara
<» ■ i Românească are loc în Oltenia.
Iată de ce am spus că mănăstirea Govora și-a
căpătat un nume și un loc de cinste nu numai în
I. biserica românească ortodoxă, ci și în literatura
românească.

!
i CUVÂNTĂRI
ș articole și
b

l ;*
31

l
!
r i

l
II
X- a fa X
— ----- r*——---- K ~

>

II Clerului și Corpului Didactic din județul Vâlcea, una din înfăptuirile

X VIU. - Localu Cooperativei înfrățirea
pe tărâm co<>operatist ale preotului loan Marina.

e
 Si'

COOPERAȚIA ȘI CR EȘTI.NIS MUL 1

ROLUL EI SOCIAL

Prea Sfinfite Stăpâne, Prea Cucernici Părinți,

In toate timpurile, izvorul de viată și bogăție
pentru om a fost pământul. In primele timpuri ale
vieței noastre, omul n’a cunoscut bogăția de azi,
nu a cunoscut felul de astăzi de a stăpâni, dar era
stăpân a tot ce vedea și nimeni nu i se împotri­
vea muncei sale pentru existentă.
f ■u Proprietatea și organizarea muncei au apărut p
r r mai târziu, tocmai atunci, cândjpopulația îndesin-
du-se, bogățiile naturale s’au împuținat, iar dorința
după un traiu fără necazuri a mânat pe om pe
calea civilizației de astăzi. Dela început și până
astăzi, omul a trebuit să muncească, să cheltuiască
energie și iscusință pentru ca să trăiască.
I Pentru a învinge greutățile naturale și pentru
I '¥ ' a-și economisi energia, omul a trebuit să recurgă
f j)
; ■
ia organizarea muncii sale.
Numai astfel a putut el, cu puterile lui slabe,
să stăpânească natura și să câștige în lupta vieții
sale din ce în ce mai mult timp de meditare și
T t pentru înălțarea sufletească.

I |
Omul a atins acest țel în deosebi pe trei căi:
invenția, diviziunea muncii și asociația.
1. Conferință tfnută Ia Congresul Eparhial al preoțimel oltene, Ia
T. Severin, în ziua de 8 Octomvrie 1930. Publicată în revista Renașterea
anul X (W31), PP- 49 - 57, 108-116, 419 - 422.
■> •

I
7
 APOSTOLAT SOCIAL
Prin invenție el a l
e1 a născocit transformări și fo-
losinți _noi‘ aa elementelor
elementelo: sau forțelor naturale, a
corpurilor neînsuflețite, a plantelor, sau a ani­
malelor. neînsuflețite, naturale,
sau a
Diviziunea muncei a fost născocită de om
tru desăvârșirea invenției.
Nu mai puțin, asociația a ajutat, mult organi pen-­
zarea muncei. Asociația este rezultatul unui sen­
timent natural: sentimentul social; este nevoia
sufletească de a trăi împreună, de a lucra împre­
ună, de a se înveseli împreună, de a se ruga îm­
preună, de a suferi împreună.
Charles Gide ne spune: „Asociația nu-i din
ordinul acelor fenomene care trebuiesc descoperite;
ea sare în ochii tuturor. E probabil, cea mai ge­
nerală din toate legile care guvernează universul,
pentrucă se manifestă nu numai în raporturile
oamenilor, trăind în societate, dar și în acele
unesc lumile în sisteme solare și moleculei
celulele în corpuri brute, sau organizate care
și în raporturile logice care ne permit să e sau
dim. Chiar animalele respectă legile asociației și
Și până
câteva din aceste societăți animale: albine, nefurnici,
gân-
■ sau castori, au fost în toate timpurile pentru oa­
meni un nesfârșit subiect de învățătură și admi­
rație"
Asociația oamenilor, în decursul timpurilor’ a
I J■* trecut prin trei faze:
I 1. Ea a fost mai întâi instinctivă, ca
animale. Cea dintâi dintre asociații a
dintre bărbat și femeie, dintre părinți și. ?i Pentru
2. A devenit apoi coercitivă mai
1. Charles Gide, Curs de economie politică, trad.. CoPii.
ieanu, voi. I, p. 291.
01
COOPERAȚIA ȘI CREȘTINISMUL
f forma sclaviei și servajului, înlocuind munca mem-
| brilor familiei prin munca sclavilor sau a servilor,
I iar după abolirea acestei stări, prin introducerea
corporațiilor de meseriași și înlocuirea libertăței
de a munci prin monopolizarea muncei în mâinele
unei organizații obligatorie și cu caracter de strict
servaj. Dar obligația, aici, în loc să constitue o
servitute, constitue un privilegiu, căci este o onoare
și un privilegiu de a fi admis în corporație. De
aci multe favoruri, săpându-se primul șanț între
patron și lucrător. Toate privilegiile s’au dărâmat
de „marea revoluție" și asociația corporativă a fost
scoasă din uz. Astfel dădu greș în evoluția ei, care
părea în evul mediu că trebuie să reunească într’o
aceeași asociație, capitalul și munca.
3. Asociația a sfârșit printr’o nouă formă de
asociație, cunoscută sub numele de „întreprindere",
prin care munca a devenit liberă. Transformarea
industrială și în general transformarea întreprinde­
rilor, prin aglomerarea și concentrarea ei, a născut
în libertate o nouă servituțe, salariatul. Lucrătorul
fiind mai slab decât capitalistul care îi dă de lucru,
a găsit în asociație mijlocul de a ține piept greu-
tăței acestei servituți și chiar să o transforme.
Muncitorimea caută și ea astăzi calea de a înlocui
regimul salariatului și asociația între capital și
muncă tinde pretutindeni să ocupe loc din ce în ce
mai mare în viața economică.
Deoarece actualul contract de întreprindere nu
constituie decât o formă de asociație nelegitimă,
sub asociație de fapt, nu de drept, asociație de nevoie,
nu de bună voie, nu putem nădăjdui oare că dânsa
va face loc unei forme de asociație liberă și inte­
grală, unde fiecare să aibă conștiința clară că e

100 ■
^STOLAT SOCIAL .
membrul unei opere colective și voința hotărîtă
a cooperâ? Fără îndoială că da.
Regimul social sub care am trăit și trăim încă,
este, fără îndoială, acela al luptei pentru existență.
Greutățile vieții sunt pentru fiecare atât de mari
pentru a ne strecura printre ele, încât este necesar
a recurge la tot ce inteligența, munca și abilitatea
omenească poate da. Cu toate acestea, privațiunile
apasă și vor apăsa mereu asupra unora sau altora,
fie indivizi sau clase sociale, iar aceia, al căror
singur mijloc de traiu este munca, nu au putința
să se mențină decât cu mari și repetate sforțări.
nu r
Față cu aceste greutăți, massele muncitorești din
repetate
timpul revoluției franceze, au reacționat la auzul
Muncitorești
ideilor umane de libertate, solidaritate, egalitate,
binefacere, etc.
solidaritate,
Dela această dată, lupta pentru viață începe a
fi condamnată și diferite mijloace de îndreptare
fură imaginate. Noțiunea de luptă fu înlocuită prin i
aceea de c
de progresorganizare^ iar dintre toate instrumentele I
3 social, născute de asociație, dintre mu- I
tualism, sindicalism,
din urmă are cele ,i socialism și cooperație, aceasta
omenire! un nou regim mai multe șanse să deschidă
existență. social, al înțelegere! pentru
„Mișcarea
Vogiie la cooperatistă", zicea vicontele de
dicatelor congresul internațional din Paris ni «in
sale, dacă agricole (1900), „va da toate fructele ’
formule: Lupta se va ști să se substitue neomenoasei
iubitoare . i pentru viața, iormula incuraițf-
și creștină: Unirea pentru viață"> aia’
Nu se poate
susține că cooperația va 'stăvili
l.cf. Dr. Eug. Pa^
e 1 escu, Legislația Cooperatistă tn RQmA ,
1
I
V.
I
COOPERAȚIA $1 CREȘTINISMUL
__ W1
I dintr’o dată lăcomia de câștig a patronilor indu­
de
striași sau comercianți, după cum nu va putea îm­ 1
piedeca curând manoperile speculanților, nici reor­
ganiza imediat o producțiune sdruncinată de obi­
ceiuri învechite. Nu este însă mai puțin adevărat
că în cei 80 ani, de când principiile cooperatiste
au fost formulate, mișcarea cooperativă a făcut
enorme progrese și a depășit domeniul unei simple '
probleme economice, pentru a lua importanța unei
chestiuni sociale de interes vital pentru omenire. <■
Deaceea și noi vom căuta astăzi să lămurim una
din laturile acestei mari probleme: Latura ideo­
logică și legătura ei cu Creștinismul, sau mai pe
scurt vom vorbi despre Cooperație și Creștinism.
Vă rog însă să mă ertați, dacă împotriva aștep­
tărilor C. Voastre, nu vă voiu face o conferință
lli
după datele clasice. Nu voiu porni dela definiția
cooperației, ca să vă arăt în urmă cum se poate l
constitui o cooperativă conform nouei legi de
organizare.
Nu vă voiu arăta cum s’a născut și s’a desvoltat
cooperația de credit, cea de consumație și cea de
producție în România până în prezent. Nu voiu re­ I.
peta ceeace s’a spus de mii de ori, că cea mai veche
' ■
bancă sătească s’ar fi înființat la 1891 la Urziceni,
ori la 1893 la Breaza de sus, cum nici despre prima
bancă a Olteniei înființată în Mehedinți, la Drago-
tești, de către d*l Dumitrescu^Bumbești și dd Teo*
dor Costescu ’. Nu voiu arăta cum s’au desvoltat
cooperativele în străinătate, începând dela 1 e I'
cembre 1844, la Rochdale, de când s’a înființat „so­
cietatea cinstiților pioneri“ și până în zilele noastre.
' TDumlire 8 c u - B u m b e ș 11, Cooperația noastră de eri fi de
azi, p. 61.
 ■-1T
iii
N
■ l
102
APOSTOLAT SOCIAL
ii Și nu o voiu face pentrucă toate aceste chestiuni COOPERAȚIA Șl CREȘTINISMUL 103
aceste pentrucă
sunt cunoscute de Cucerniciile Voastre,
asupra lor există o literatură foarte bogată și chiar cată din cele mai vechi timpuri. In sensul strâns,
dacă nu le-ați cunoaște, le găsiți trecute în primul de organizare, încă este firesc să fi fost aplicată
manual ce veți deschide. Și când spun aceasta, nu din timpuri îndepărtate, ca mijloc de satisfacere
mă gândesc de loc la manualele devenite clasice a unor trebuinți comune, fie în lupta vieții, fie sub
’l i ' ale autorilor streini în frunte cu Charles Gide presiunea speculațiunii care a existat totdeauna.
1. | Albert Thomas, ci la manualele cooperatiștilor j Așa se face că sunt discuțiuni asupra locului de
mâni ca, d-nii: T. C. lonescu-Pașcani, A. Galan,5ro- I.Și origină a mișcărei cooperative. Unii susțin că înainte
Răducanu, Dumitrescu-Bumbești, Pr. Dron, I. Ange- de prima jumătate a secolului al 19-lea, coopera­
lescu, Dr. Eugen Pavelescu, Gh. Tașcă etc., cum
fr și o mulțime de reviste. Toate chestiunile ce pri­
vesc cooperația se găsesc în aceste lucrări și cred
că ar îi de puțin folos să vi le redau Cucerniciilor
ția era cunoscută în Germania, unde funcționa sub
forma de asociațiuni muncitorești, în special în mine.
Alții pretind că patria cooperației este Rusia,
Voastre. unde artelele erau cunoscute încă depe vremea lui
Petru cel Mare. Ori aceste forme primitive ale coo­
Voiu căuta în această conferință să fac un lucru perației, care s’ar putea numi cooperative instinct

7 *>
mai util. Să fac să iese în relief o ideie, care mi se
pare mie, nu mai stăpânește în momentul de față
problema cooperatistă în România, din care cauză
cooperația română merge spre declin și anume
tine, nu erau decât asociațiuni temporale, în care
membrii lor depuneau în comun instrumentele și
munca de care se serveau împreună, fie în agri­
r
I F Ideiade adaptare, a principiilor cooperatiste nrin- cultură, fie la vânat sau pescuit, fie în mine1.
tel
11
tipiilor creștine pentru rezolvirea problemelor so-
cial-economice și astazi după cum a îost concepută
de cei care au pus bazele cooperației. Pentru aceasta
vom urmări ideia cooperatistă dela origină si nână
Membrii erau împinși la aceasta fie de lipsa de
mijloace de a-și cumpăra instrumente costisitoare
ce necesitau operația, fie de nevoia de a lupta
contra capriciilor naturei. Asemenea asociațiuni
rudimentare se observă și astăzi la mocanii noștri,
■
ii
11 •* astăzi, arătând evoluția ei în lupta cu celelalfr ti care au turmele împreunate și târle comune. In
I steme și doctrine economice. Vom arăta apoi forma
cooperația instictivă observăm anumite trăsături
și principii e cooperației și apropierea for de“
cipnle creștine, tragand concluziile neces prm
caracteristice și incoveniente comune cooperației Bti'
* F
Prin cooperație, in timpurile noastre T’- moderne. Ea poate să dureze, dacă încrederea
lege un întreg sistem de organizare Pn’n e lnT între prieteni se menține și poate să dispară când îi;
socială. Luată în sensul mai larg aj c Dornică-
ideia nu este nouă căci a coopera înseamn^antului’
încrederea nu mai este. Dacă printr o întâmplare
aceste incoveniente nu se pun în discuție și dacă I-
împreună și sub această formă e cunoscut a.lucra nevoia care a unit primul mănunchiu se repetă,
asociațiunea poate dura, evolua, progresa și, per-
1. ct Dr. Eug. Pavelescu, op. cit., p. 9.
 rr
'i f 104 APOSTOLAT SOCIAL
>; fecționându-se, să se transforme într’o cooperativă
U organizată.
4I In îorma rudimentară a cooperativelor instinc­
tive, se găsesc totuși primele elemente ale coope­
rației moderne: asociație, solidaritate, îndepărtarea
j mijlocitorilor; motivul care i-a dat naștere: nevoia
5 de satisfacere a unor trebuințe comune. Creiatorul
ei: marea massă anonimă de muncitori necăjiții
ți Cooperația organizată apare întâia oară, în
forma ei actuală, în Anglia, în prima jumătate a
secolului 19-lea, când se pun bazele „Societăței
echitabililor pioneri din Rochdale", «'căci în statu­
iI tele acestei societăți, înregistrate în 24 Octomorie
1884, se găsesc pentru prima dată cele trei reguli
.. sclavajului, al șerbiei, sau al iobăgiei, sisteme care
ale cooperației: vânzare cu bani gata, prețul de
vânzare mai mare decât cel de cost și în special
• .
-J ’
y *■
distribuirea unei risturne (divident) proporționale
cu cumpărăturile făcute; risturnă păstrată în coo­
perativa de producție, dând muncitorului prima de ,
Ii A muncă, sau in cea de credit dând risturnă debi­
i torului, in raport cu capitalul împrumutat
A Pentru a înțelege mai bine motivele care au I
! determinat începutul cooperației moderne trebuie
să cercetăm puțin evoluția industriei în secolul al
XVIII-lea și odată cu ea, influența mașinismului
If asupra masselor muncitorești și vieței manufac.
turierilor.
Fără îndoială că libertatea individuală
i cel mai mare bine pe care omenirea l’a mitntd
bândi în ultimii două mii de ani sub tnft este 00
creștină, dându-se prin aceasta maximum
tisfacție individului și cea mai mare cantitate T
f bunuri societăței. Se constată însă două Sfer!
interese distincte: sfera intereselor individual
(
YU
COOPERAȚIA ȘI CREȘTINISMUL 105
h
și a celor generale. Multe veacuri cele două idei
au apărut ca contradictorii în mintea omului și a
trebuit să se cheltuiască multă energie și să se
verse mult sânge până a se ajunge la armoniza­
rea lor.
In numele interesului general, dealungul vea­
curilor, producția a subordonat condițiunile de I
muncă, și stăpânii mijloacelor de producție au
pe muncitori.
robitDeaceea, dacă în trecutul vremuriloram avut
pentru scurte perioade o libertate a muncii, ea a
fost curând înlocuită de sistemul de producție al
nu se lichidează definitiv de cât către finele vea­
cului al XVIII lea în Apus, prin împroprietărirea
muncitorilor cu pământ, cum a fost în Franța, sau
prin declararea lor simplă de oameni liberi, can­
didați a forma marea massă a proletariatului indus­
li.
trial, cum a fost în Anglia. Dar să mărginim câm­
pul nostru de cercetare. El începe cu veacul al
V-lea, când găsim aceeași viață rurală răspândita 4
pe suprafața întregei Europe de atunci, c<nd prinde
‘a se închega regimul așa zis al feudalismului se­
colului al XV-lea, când suntem în plin regim ca­
Această lungă perioadă de timp pe. noi nune
pitalist.
interesează de cât numai sub raportul
lor și organizărei muncii. întrucât, încep n
a doua jumătate a veacului al XIX-lea, m a
mare chestiune are a’și spune cuvântul ei și >miș
carea cooperatistă. In adevăr, tot acest P
15 veacui 1 este străbătut ca de un fir roșu de
două fețe, ale aceleeași probleme social.e, contă
între lucrători, posesori ai brațelor
 ii
q ■' 106
apostolat social
l■4i
între stăpâni, posesori ai mijloacelor de producție
(pământul, mina sau fabrica).
țl Prima față a problemei o formează
r r chestiune rurală, care ia sfârșit odată cu așa
triumful
capitalismului industrial, care dizolvă vechile
porturi agrare și conduce la împroprietărirea ra-
chilor clăcași, lichidând astfel <’
deîinitiv conflictul
între țărani și vechii lor stăpâni.
t ueaoia lichidată
Deabia lichidată insă, problema socială cu
‘- viața rurală, ea se pune cu o nouă intensitate în
viața orașelor pe fața ei nouă, de chestiunea mum-
citnraacns oriundese desvoitâ marea industrie de
citorească,
h Ș ’i; fabrică. Aci însă ]
deslegarea ei esteproblema este mai complexă și*
» mai dificilă. Desigur însă, ca și
I în industrie, ca todinioară în agricultură, tendința
firească și finalăi a---lucrătorilor
proprietari ai mijloacelor
este ca să devie și
de proprietate se ridică de producție, căci ide ia
de libertate. ca o consfințire a ideiei
Capitalismul a căutat să traducă în practică
dezideratele acestea, însă cu să otraducă î
gravă desconside
[ ,x!
gravă desconsid*
j rare a primului principiu, al libertăiei individuale;
căci ca rezultat al introducere! mașinismului și
î! trecerei proprietăței industriale în mâna unui nu­
măr restrâns de capitaliști, s a robit din nou munca,
lucrătorul s’a coborit de pe treapta erarhiei ome­
l
nești, până la gradul de ,a deveni sclav de fapt al
capitalului. In realitate s a ajuns acolo, de a face
din libertatea și proprietatea individuală un mono­
I -T1 pol in mâna unui număr redus de posesori ai ca­
pitalului industrial și comercial1. . ’ teoriilor sale, după care omenirea trebuia săJijunga
Mașinismul inaugurat in Anglia —o**»-* odată cu des-
coperirea mașinei
conp.rirp» wn--- de tors, la 1775, de cătreSamuiei
1. A. O a 1 a n, Nașterea și dezvoltarea cooperației
i 1
r f’
107
COOPBRAȚIA Șl CREȘTINISMUL
Crompton și în urmă cu perfecționările aduse de
către James Watt mașinei cu aburi și intervenția
capitalismului desemnară o nouă epocă. De acum
zisa
înainte muncitorul nu-și mai are valoarea de altă
dată; el este considerat ca un simplu instrument
accesoriu mașinei, care trebuie plătit cu atât mai
ve-
puțin, cu cât se găsea mai cu înlesnire.
Patronii, proprietarii de uzini, îngrămădeau
mereu avuții, în timp ce lucrătorii se cufundau
mereu în mizerie. Câteva crize violente se adaogă
la această viață de mizerie.
In fața acestei situațiuni de fapt, îndreptarea
părând că nu poate veni, de cât printr’o fericită
r
soluționare a chestiunei economice, opinia publică
era dispusă a susține un regim de concurență de
cooperație. Privind lucrurile însă prin prisma in­
tereselor marei masse, cumplita mizerie făcea ca
spiritele revoltate să se stăpânească cu mare greu­
tate și din acest punct de vedere Anglia era pe
f.
marginea prăpastiei. Această massă puternică, dar
­
complect desorganizată și fără nici o directivă pre­ S-
cisă, trebuie să devie curând conștientă de forța ți
sa. Acela căruia i se datorește în cea mai mare
parte meritul de a fi arătat claselor diriguitoare
că există o problemă socială ce nu se poate re­
zolva decât cu concursul clasei muncitoare, acela
care a pus la ordinea zilei chestiunea de a se ști,
care este cel mai bun mijloc pentru repartizarea
avuțiilor între muncitori și acela care a făcut sfor­
țări supraomenești pentru punerea în practica a
Ia pacea și fericirea cea mai desăvârși a,
obișnuește
Se Oroen.
Robert a se afr,bui acestuia titlu
nioder«e. p. i4 atribui
I __
 ■r.

108 l
APOSTOLAT SOCIAL

părinte al cooperației. „Este adevărat că el este cooperația $i Creștinismul 109

acela care a inventat cuvântul „cooperație", însă,.
în sensul care-1 întrebuința, era acela de socialism
comunist. Curentul cooperatist nu pornește sub di­
recta sa inspirație, ci rolul său se mărginește în
a forma opinia publică, în a prepara terenul, pe
care, societățile cooperative creiate de discipolii
săi, urmau să se stabilească. Dragostea sa față de
muncitori, îl împinge de a îmbunătăți soarta lor
cietăți cooperative cu tendințe comuniste să nu
aibă de cât o durată de 4 ani, lipsindu-le ce este
mai esențial în ori ce mișcare de acest fel, metoda
I
fî
i
și disciplina. La acest rezultat contribuia pe de
altă parte mișcările sindicaliste și chartismul, cari
atraseră chiar pe Owen și mai târziu pe discipolii
săi. Curentul social reformist, sau chartist, reușind
p
■

prin mărirea salariilor și micșorarea orelor de să grupeze pe toți muncitorii la apelul lui William
muncă. Se convinse că nici pe această cale nu se Cobbet, făcu ca vântul revoluției să sufle pretu­
poate aplana mizeria muncitorimii și atunci se re- tindeni. Ciocniri sângeroase se produc în diferite

h If 1 curse la asociație.
Robert Owen susținând că prin natura sa omul
nu este nici bun nici
orașe, însă burghezimea nu cedează nimic. O în­
cercare de grevă generală, declarată în 1842 de
conducători chartiști, nu are niciun succes și aceasta;
1 • rău, ci că ceeace determină
nici rău,
A caracterul său sunt condițiile sociale în care tră­
iește, problema socială se rezumă la dânsul în
înseamnă sfârșitul încercărilor și utopiilor socia­
liste în Anglia; același sfârșit au avut și încercă­
jj
1I creierea unui mediu nou. Aplicarea teoriilor sale, rile și utopiile socialiștilor francezi, începând cu
prin înființarea coloniei New Harmony, cât și prin St. Simon (1760—1825), continuând cu vâlva în fa-
sistemul de cooperație industrială, n’a reușit. Ideile lanstera lui Fourier (1772—1887), contimporan cu -
sale încep a se aplica în sensul adevăratei coope­ Owen și culminând în revoluția de la 1848 sub
rații, în așa numitele magazii de Uniune. (Union Louis—Blanc (1812—1882). „Din acest socialism care
Schops). In 1828 Dr. King, owenist convins for­ cel mai adesea, se califică de utopism, purcede
mează prima cooperativă anterochdaliană, la Brigh- cooperatismul, printr’o filiație directă cu cele două
I\ ton Programul societăței era însă comunist re­
petând aceeași eroare ca și Owen, de a nu ține
ramuri, după cele două direcții deosebite, pe care
luptaseră socialiștii: Cooperația de consum in An­
seamă de sentimentul de proprietate privată și de ’ glia și cooperația de producție în Franța, dar aici
/ .1
libertate ; pune însă un principiu cooperatist, acela nu mai suntem în regatul utopiei, ci, din contră,
! I de a constitui în sântul
une autonoma, care
un marei
sânqf
să se
care să
societăți, 0 asociati-
se satisfacă prin ea însă ”
pe terenul realizărilor practice“ <
Dacă sindicalismul și chartismul ținură în loc
i ;■
r L ’! '
’tf
cu tendința de aa moraliza _ _ populare.
moraliza massele mișcarea cooperatistă, lăsară însă adânc întipărite
i % Neajunsurile mari în*» _ă ca aceste
j mari insă, făcură în sufletul muncitorilor, convingerea că numai aso-
ciațiunea, unirea dintre ei, îi poate ajuta.
1. Dr. E u g. Pavelescu, op, cit., p. 18. §0- Spiritul de asociație și solidaritate, complec
1. Ch a r 1 e 8 G1 d e, Curs de economie politică, voi. II, P- 276.

..
 y
li1 /
110
apostolat social
a Cooperația $i creștinismul Hi
înnăbușite în Secolul al XVIII, este trezit și aceasta

ir
va fi un enorm ajutor cooperației ce se năștea.
Din toată mișcarea politică, socială și econo­
nare participă 28. Toți erau țesători de flanele, din
care unii erau discipolii lui Owen, iar alții făcuseră
1/I
mică a timpului, din toată lupta pe care Robert parte din mișcarea politică chartistă, iar alții apar­
l
îl a Owen, adepții săi chartiști, sau sindicaliști, o duc țineau sectei abstinenților, dar toți aveau o pu­
if
pentru realizarea unui ideal social, două principii ternică încredere, specifică englezilor, în ajutorarea
râmân pe deplin câștigate ideiei cooperatiste. proprie care este adevărata temelie a solidarităței
r

■ ’ V
a) Că asociația, cinstit și temeinic organizată,
poate deveni un puternic instrument pentru satis­
facerea nevoilor comune ale masselor populare.
b) Că lăcomia de beneficii exagerate constitue
conștiente și a cărei expresie, în ordinea econo­
mică, este cooperația.
înțelegerea se făcu repede asupra fondărei
Ii
unui magazin cooperatist, și atunci se stabili șiprin*
un adevărat pericol social.
Ori pornind dela aceste adevăruri, un grup de
muncitori, obijduiți, ca și toți camarazii lor, vor
cipiul neutralitătei politice și religioase în cooperație.
Astfel fondară definitiv „Societatea echitabililor
pioneri din Roclidale“. Ei erau săraci și mai mult
i
fonda în 1844, o asociațiune care, prin chipul cum

i a înțeles să se organizeze și în special să distribuie ignoranți.

beneficiile realizate, trebuie să pună bazele doc­
trinei noui.
J ■ i
Pe la 1843, orășelul Rochdale, renumit prin
țesăturile sale de flanele,
flanele, era populat cu muncitori
i' i a căror viață era in deajuns de mizerabilă din
1 |
r n
cauza infimelor salarii fle ceajuns
lucru ajunseseră la disperare.
primeau, iar cei fără
Primeau’
„Intr’una din acele zile umede, întunecoase
triste, cum numai Noembre aduce“ Zjcea q
lacob Holyoake, „atunci când zilele sunt s e?r?eS
soarele pare cuprins de disperare și de desS ne
mai voind sa strălucească, cațiva din ei r ~ i
cru, aproape fără pâine, complect izolați’ în F t Uî
social, se reuniră spre a vedea ce era cu n r U~
de făcut pentru ameliorarea soartei lor? \ La U •
întâlnire erau numai 15 muncitori. Laadn„?rn?a
_________ Uyua adu-
1. Dr. Eug. Pa vel eseu,
op. cit., p. 23,
Erau însă tari de caracter, hotărîți, se ajutau !
ca frații și executau în mod conștiincios datoriile
lor față de cooperativă. Simpla virtute, spiritul de
cinste și de dreptate, care îi inspira, îi ajutară nu
numai de a obține un mare succes, dar făcură din
ei pioneri nemuritori ai ideiei cooperatiste. Ei au !
formulat programul cooperației într’un mod gran­
dios și profetic, atât pentru vremea lor cât și pentru
toate vremurile, ne spune Charles Gide1.
’
Programul manifest al cinstiților pioneri nu
cuprinde idei socialiste revoluționare, nici tendințe
capitaliste asupritoare, ci el cuprinde marea ideie
creștină, de care erau pătrunse sufletele simplilor
țesători: „Iubește pe aproapele tău ca însuti pe tine'.
i Spre convingere vom da citire acestui prim pro­
gram al cooperației:
Societatea are de scop realizarea de foloase
materiale și îmbunătățirea condițiunilor economice
s 1. A. Ga lan, op. cit., p. 101.
 /*■

- /111
4
112
APOSTOLAT SOCÎAi
t
|y
și sociale ale membrilor ei [ *___ -«uuarea capitalului ■ .
COOPERAȚIA Șl CREȘTINISMUL
y|. -j necesar, împărțit în acțiuniprin de câte oc"liră, spre
miciadunarea £13
a pune în prantîn» f J
__ 21 îluCL de câte o liră,
următor:
I
•I e. „ Vuue m practică planul următor- răspândirea programului se însărcină cu mult suc­
Deschiderea
7l unui magazin propriu, unde să se
vândă * articole alimenta;
Cumpărarea ‘ nentare, îmbrăcăminte caseetc.
ces socialiștii creștini, care erau aproape toți oa­
meni culți. Menționăm pe Maurice, preot și profe­ I
/i
■ ■' I sau construirea
—
aceia dintre membri, cari oor dori sa secase
de
pentru
ajute sor de filosofie religioasă din Cambridge; Charles
Kingsley, Pastor, și alții. Pentru ei cuvântul de I I
tual spre a îmbunătățicari
nice și sociale. J condifiunile
se tor
oor dori sâoiefei
condi(iunile

întreprinderea fabricărei articolelor, pe care

fabricărei
societatea va găsi convenabil să le producă, spre
!'1
a procura de lucru celor cari n’au ce°r,
lucra,
4 suferă din cauza scoborîrei neîncetate a salariilor.
Cumpărarea sau arendarea uneia sau mai multor
bucăți de pământ, cu scopul de a fi cultivate de
membrii fără lucru sau puțin plătiți.
îndată ce s a făcut acestea, societatea trebuie
să meargă mai departe și să organizeze producția
și repartiția bunurilor, să se îngrijească de edu­
cația maselor și să întărească puterile de producție
și de conducere proprie a poporului, cu alte cu-
JÎ vinte sa formeze o colonie cu interese comune,
care sa se administreze și sase susțină sinnură s
să ajute la formarea altor asemenea coloSr
Lăsând la o parte partea tehnică, comercială
și administrativă și urmărind doctrina cooperatistă
putem spune că doctrina pionerilor esi»
din târgușorul Rochdale. Nimeni nu le rfCU
atenție. Numai lucrătorii din alte centre mCi °
mu*
cas=
fraternitate nu era numai o simplă vorbă. Ca dis- ■
cipoli ai Evangheliei, căutau să pătrundă spiritul
I
învățăturei acesteia. Nu negau răul social pe care-1
pe sau
vedeau și ei, ci din contră îl demascau. Ei credeau
că adevăratul creștin nu este acela care se roagă
pe tăcute în Biserică, ci acela care se coboară în
mulțime pentru a-i cunoaște nevoile și a încerca I
în urmă să le ajute și să le înlăture. Și ei găseau
ca și celelalte mișcări (socialiste, sindicaliste, char- !
tiste, etc.), că o transformare a societăței este utilă,
însă arătau că aceasta nu se poate face fără ca o
transformare internă a individului să aibă loc, prin
educarea marei masse. Ei voiau deci, mai înainte de
toate, o reformă morală. Ei nu înțeleseseră să intre
în luptă nici cu discipolii lui Owen, nici cu chartiștii, 1
nici cu sindicaliștii, ci căutară numai să i convingă
că adevăratul socialism trebuia să fie religios.
„Dacă ești creștin", zicea Maurice, „trebuie sa I
i
fii socialist", înțelegând prin aceasta „cooperația
și prin cooperație o antiteză a concurenței și a
capitalismului. „Principiul asociațiunei în comerț
■i

pe aci duceau cu ei ideia și punând-o în recân(?
formau societăți asemenea celei din Rochd^CtiCă
Aceste greutăți fură înlăturate de îndată <L j
1. A. Gal an, Dezvoltarea cooperației moderne, p.
f’avelescu,
op. cit, p. 25. - ’ Dr- Eug.
și în industrii", spunea Maurice, „nu este ance
decât Creștinismul transportat în viața soci ,
formulele cele mai curioase ale șocialismu
I erau decât erezii creștine. Trebuie sa se u
' Biblia, deoarece nu există un mai bun m r
tor pe calea reformelor sociale" Propaganda ci e.
tinilor sociali din Anglia, cum și a celor in ,
1. Ct Dr. E u g. P a velescu. Legislație cooperatistă, PP- 33

I
 Ă ru
i!'
i I
a 114
apostolat social
îmbrăca toate formele de cooperație. Așa că r~
cu multă dreptate, că dacă discipolii lui Owen sespune
fost arhitecții cooperației, creștinii sociali ’-i au
•i
J''J constructorii acesteia.
Ideia de cooperație n’ar fi destul de redată
au fost
dacă la noțiunea de „asociațiune11 nu am ilustra și
pe aceea de solidaritate. Din punct de vedere so­
A cial nu este admis ca cei săraci să se desinterc-
seze de bunul mers al societăței, pentru motivul
că n’au nimic, după cum nici cei bogați nu o pot
face pentru motivul că au prea mult. „Toți pentru
unul și unul pentru toți“. Aceasta este solidarita­
tea, aceasta este cooperația.
J Și
- Dacă solidaritatea este la baza tuturor coope­
rativelor, nicăeri rolul său nu reiese mai bine de
cât în cooperativele de credit, căci faptul caracte­
ristic la societățile cooperative de credit este toc-
\mai responsabilitatea solidară a tuturor membrilor
L'- societăței pentru toate datoriile contractate de către
fiecare din ei. Acestui principiu i se datorește buna
i reușită și enorma desvoltare a acestor cooperative,
mai ales în Germania, unde pătrunsese spiritul
creștin social din Anglia și Franța.
Părinții cooperativei de credit au fost Sehnlze-
I Delitsch și Reiffeisen (1846). Fiindcă vine vorba
despre o nouă ramură a cooperației, asemănătoare '
societăților capitaliste, ne cooperației,
vom opri puțin si vom
urmări ideia
a_LXCXJ_ meia
1
ne
cooperatistă vomînopri
și paceastă direetie
Pentru aceasta vom lua i- pe - unul- dintre părinții
cooperativei de credit, pe cel care _ 4
tură cu pătura țărănească, pe Reiîîeis»
noaștem ideologia de care a fost a fost în legă-
sa pe terenul cooperației, după cempănit ien Și să cu­
..a fost
in Ulpta
de ideile lui Huber.
captivat
| 1
COOPERAȚIA Șl CREȘTINISMUL
| .1
115
In cooperativa raiffeisiană avem a face cu o
asociație de persoane nu de capitaluri. „Sufletul
lui idealist și Creștinismul lui adânc au dat o di­ Ii
rectivă nouă cooperativelor de credit“.
In locul interesului comun, în locul egoismului
economic, Reiffeisen a pus iubirea de aproapele,
resultată din adevărurile Creștinismului. Sistemul
lui era bazat pe iubirea de aproapele, pe cinstea
desăvârșită, pe o moralitate înaltă, pe o viață sobră
și pătrunsă de spiritul creștin! Iată ce spune
principele de Wied, la desvelirea monumentului
lui Reiffeisen: „Trăsătura cea mai de seamă a or­
ganizației creiate de Reiffeisen constă în aceea că
ea nu întreabă pe nouii membrii nici despre partid
nici despre confesiunea lor, ci le exprimă doar
II
dorința ca ei să fie urmașii credincioși ai învăță-
turei lui Hristos, și să conlucreze la venirea îm­
părăției sale pe pământ“2.
Doctrina raiffeiseniană deci este religioasă și
morală fără tendință confesională sau de partid. I
Iată ce scrie Reiffeisen, în 1887, în cartea sa „aso­
ciațiile casselor de împrumut4*: „Strădania după co­
mori și plăceri pământești nu aduce nici odată
mulțumire.
Cu cât se adună bunuri și se gustă mai mult
din cupa vieței cu atât mai mare devine dorința,
mai arzătoare plăcerea, mai neîndestulat nesațiul.
Cu totul altfel se resimte îndeplinirea poruncii
dumnezeiești. Cine voiește să se străduiască și să în­
grijească neîncetat de aproapele său, fără a aduce cu
aceasta vreo știrbire îndatoririlor ce le are față de
membrii familiei sale, acela va avea o bucurie din
1. N. Ghiulea, Asociațiile țărănești, p. 73.
2. Buletinul secției de studii cooperatiste, an. I (1929), nr. 1-3, p. 24.
 o
I1
I I
116
ap°stolat social
ce in ce mai mare și va fi răsplătită cu mult mai
mult prin simțimântul mulțumire! depline de cât s’ar ■
dobândi vreo dată cu ajutorul avuțiilor".
In scrisoarea adresată contelui Solms-Laubach
spune: „După deplina mea convingere, există nu­
mai un singur mijloc de a îmbunătăți starea so­
cială și în deosebi cea economică, și anume: de a
I valorificam cooperative libere principiile creștine"1.
I
i Acțiunea lui Reiîfeisen îmbrăcată în haina uma­
nitară și morală a Creștinismului, a avut foarte cu­
rând un succes mare. După cum cooperativele de
producție și mai ales cele de consum și-au găsit
un apostol propovăduitor în creștinii sociali (școala
protestantismului social), tot astfel cooperativele de
credit, în special acele tip Reiîîeisen, au un puternic
susținător în catolicismul social.
Cooperativa de credit, actualmente, este cea
/ mentele materiale și morale ale vieței. Datorită
mai răspândită formă a organizației cooperatiste pe
.1 ! întreg globul pământesc.
> După ce am văzut cum a luat naștere coope­
rația cu cele trei ramuri ale ei, consu^ producție
:I și credit, și de ce ideologie an wT a v ÎT1L
■
meietorii și promotorii cooperației, și fâcând o pri­
vire retrospectiva asupra celor sPuse ar reesi câ
mișcarea cooperatistă ar îi stănât;! ’f reeși c
socialistă mai mult de cât de cea o lta,.de. _doctrina
chiar noi am spus că din socialism?/111?’ Cf
purces cooperatismul printr’o îm. utopist ar h
voiu arăta deosebirile sau asemănfile^m/? N°
perație și socialism, aceasta cerând aiDwtre . Nu
rință. Ne mărginim a spune că primai altă conîe coo-~.
,1 cooperative se confundă cu mișcarea s . n.cePuturi
_________ SOClalistă, căci
1. Buletinul de studii cooperatiste, an. u (1939^ Ur ț
an.
1
•
COOPERAȚIA ȘI CREȘTINISMUL 117
V - •*>
li i
o
socialismul la început păstrează un caracter de
ideal creștin. I i
„Aproape toți socialiștii Francezi, din prima ju­
'I
mătate a secolului XIX, sunt dominați de ideile re­
ligioase și morale ale Creștinismului primitiv și în­
treaga mișcare cooperativă inaugurată de Buchez !
și L. Blank își face drum prin puterea acestor idei.
Pe această cale merg și „Creștinii sociali din An­
glia". După excluderea individualismului de o parte
și a luptei de clasă de alta, creștinii sociali ajung
la cooperație, forma concretă a idealului lor social.
Cooperația a continuat astfel să se alimenteze din
izvorul inițial al revendicărilor sociale din prima
jumătate a secolului XIX, care, conform principiilor
creștine, cuprindeau într’un tot nedespărțibil ele­
I
acestui principiu cooperația durează mai departe 1-
așezământul ei.
Bine înțeles, că în această concepție și în idea­
lismul înalt de care sunt călăuziți toți precursorii
și întemeietorii formelor cooperative, trebue să
vedem influența adâncă pe care a avut-o Crești­
nismul asupra sufletului atâtor dintre oamenii doc­
trinari ai cooperației.
i înainte de a arăta și acest lucru, să ne amintim
încă odată de epigonii cooperației: Robert Owen,
părintele cooperației în general și al celei de con­
sum în special, care se consacră cu totul unei ac­
țiuni: propagarea evangheliei unei noui lumi mo­
rale prin Biblie Alături să vedem pe Fr. Wilchelm
Reiffeisen* despre a cărui doctrină principele e
Wied spunea: „Ea nu întreabă pe nouii mem ni
’ »• 26. 1. N. Ghiulea, Cooperația, p. 2.
 p
T
118
apostolat social________
COOPERAȚIA Ș( CREȘTINISMUL
nici despre partid și nici despre c 119
le exprimă doar dorința ca ei săĂC^ fieel Uni]eJor, ci
urmașii
Evanghelia, e drept, nu cuprinde în sine nici
dincioși ai învățăturei lui Hristos și să c . i cre-
la venirea împărăției sale pe pământ" conlucreze un program social sau economic, totuș ne dă ceeace
De la ei se va convinge ori care, că origina fără îndoială e mai presus de toate programele
ideii coperatiste n’a fost de cât Creștinismul. Co­ de asemenea natură. Prin cuvintele „Iubește pe
laborând la promovarea ei bărbații cei mai însem­ aproapele tău ca pre tine însuți", Hristos a re­
nați din mișcarea creștină socială, cum și clerici vărsat lumină asupra tuturor raporturilor concrete
de seamă ca: Charles Kingsley și Maurice în An­ de viață în lumea foamei, a sărăciei și a suferinței,
glia; Stocker, predicatorul curței imperiale din Ger­ „Ori în timpurile moderne, nu găsim mișcare eco­
nomică socială mai puternică și mai solid organi­
mania; Grundwig, preot în Danemarca, părintele zată de cât cooperația, care să fie în măsură, ca
cooperației în această țară etc., ideia cooperativă prin forme concrete să propovăduiască și să câș­
a rămas până în zilele noastre împlântată cu ideile tige adepți în sânul marilor mulțimi, pentru doc­
creștine.
trina iubirei între oameni, și care va face ca, cu
Dacă cooperația nu s’a manifestat în numele timpul să se cruțe multă energie socială ce se ri­
Creștinismului,
■1 *, este
este că» înainte de toate ea trebuie • sipește astăzi zadarnic în disputele dintre oameni,
să apară în fața lucrătorilor
I ca o organizație eco­
clase sau națiuni"1.
nomică cu caracter ypractic, dar conducătorii miș- Evanghelia nu dă și nici nu are de scop a da
cărei cooperativee nu I
nu 1ignorează nici o dată pre­ vreo teorie socială sau economică, dar ea lămu­
zența în sufletul.1 omenesc
omenesc a influenței Creștinis- rește legea imanentă a iubirei, străină de ori ce
lui, căci ei consideră
consideră pururea existența unei ordine
morale alăturea de ordinea materială a societăților fel de egoism, și alcătuirile social economice în
H-' omenești. Ori, cine,
primelor timpuri,
de
cine,
a
mai
cultivat
mult
în
de cât
sufletul
Creștinismul
popoarelor
care domnește iubirea creștină și răul se nimi­
cește.
timpuri, a Acolo se întreprind și acțiuni bune în folosul
respectul ordinei,’ morala și dreptatea socială? De-
aceea nu va trebui
t morala locșisădnne surprindă că vom
de loc celor suferinzi, căci oamenii încălziți de iubirea
trebui de creștină, nu pot zice celor nenorociți: „Mergețiin
găsi pretutindeni^zi o foarte mare apropiere între
Pretutindeni o foarte
pace, încălziți-vă și săturați-vă“, (lacob II, 15) fără
principiile cooperației și
și yprincipiile
cooperațieiactuali creștine. Mulți
_ai cooperației
dintre propagandiștii spun că să le dea cele de nevoie. Căci Evanghelia învață:
„cooperația este punerea actualiînai practică a princi­ Și noi trebuie să ne punem viața pentru frați. Cel
piilor creștine1 2.1 , practică F ce are bogăția lumei aceștia și vede pe fratele său
i
în lipsă și-și închide inima dinspre dânsul, cum
1. Buletinul cooperației, 1 rămâne iubirea lui Dumnezeu întru el? Să nu ne
2. Luca Paul, Inspecit (1929), r
din 1930. P. 24.
f g6Qeral, U
luăm numai cu cuvântul, ci și cu fapta și cu ade-
'.I 4 c°ngfesui din
’J °Ia<ik> Mare 1. A. Galan, op. cit,, p. 81.

v i I
 120
in
apostolat social
«
vărul (I loan, 3, 17), astfel, ceeace am observat
și mai sus, are loc și aici. Creștinismul neameste-
cându-se de-a-dreptul în raporturile social-econo-
mice, dar fără să neglijeze partea pământească a
omului, le regenerează și le schimbă în chip spi­
ritual, după cum a făcut și în cooperație, ale că­
rei principii fundamentale, asociația și solidaritatea,
le-a adaptat învățăturei sfintei Evanghelii.
De și mai în toate studiile ce s’au făcut asupra
cooperației se găsește scris că numai împrejurări
de ordin economic i-au dat naștere, asociația coo­
peratistă nu poate rămâne numai o asociație pur
economică pentru următoarele motive:
1. Asociația cooperatistă nu atacă pe nimeni
nici pe calea legitimă a concurenței, ci se apară
doar de atacurile ce i se dau. Nu caută îmbogățire,
nu caută câștiguri, consfințește munca cinstită și
economia.
2. In asociațiile capitaliste, cei asociați ne-
având nicio legătură sufletească, ci fiind împinși
numai de interesul dividentelor grase, când își
ajung ținta se despart. In cooperație, existând o
legătură sufletească între cooperatori, se țintește
la unirea într’un gând a muncitorilor din întreaga
lume sub steagul alianței cooperative internațio­
nale, care nivelează orice conflicte de interese
intre indivizi și popoare, nedesființând granițele și
tinzând totuși la o armonie universală, nu pot să
fie cauze numai de ordin economic, ci se eviden­
țiază universalismul creștin, rezultat din fraterni­
tatea și paternitatea comună a tuturor oamenilor-
Creștinismul este religiunea dragostei și dela în­
frățirea economică nu va fi mult până la unifica­
rea in credința în Hristos. „S’a spus despre acest
i
COOPERAȚIA Șl CREȘTINISMUL 121
războia, zice Charles Gide, că el a fost cel mai
mare eveniment din lume după potop. Ei bine
II
dacă acest războia a fost potopul, alianța coope­
II
I
rativă poate să fie corabia lui Noe“ 5
3. Asociația cooperatistă urmărește scopuri I
culturale, morale și chiar filantropice, cum s’a vă­
zut din dorința și programul promotorilor ei.
4. In asociația cooperatistă se realizează so­
I
cietatea vizată de Creștinism și descrisă de sf.
apostol Pavel, în care nu este nici iudeu, nici elin, I
nu este rob, nici slobod, nu este parte bărbătească
nici femeiască, căci voi toți unul sunteți întru lisus t:
Hristos. (Galat. III, 28). !
Al doilea principiu de bază al mișcărei coo­
peratiste este solidaritatea mutuală și ajutorul recb fl
proc. Esența solidarităței sociale stă în sacrificiul
voluntar al individului pentru binele colectivităței,
,
'1
iar pârghia ei morală stă în înțelesul pe care-1
dă ea profitului. în cooperație, exprimată prin for­
in
Solidaritatea
mula statutară: „Toți pentru unul și unul pentru 9
toți“, este tăria asociațiunilor cooperatiste, căci pe
această garanție reciprocă se pune cea mai mare
bază și se deschid credite morale și materiale. So-
lidarismul cooperatist se aseamănă cu cel creș m
In Creștinism se solidarizează Dumnezeu cu omul
pentru a stabili acea armonie sfânta ce se simte
între tată și fiu și pe care noi o numim religie.
i
Este aci o acțiune de colaborare. Creș
sa fie aproape de creiatorul său, crede ajutorai
lui și se roagă: Dumnezeu vrea sa se m
omul, îl iubește și se sacrifică pentru el in per
10 congresul deia Oradia
Oradia Mare din 1930.
1. Ion eseu Pașcani
 V
123
I
APOSTOLAT SOCIAL • —t de a se săvârși
* f 122
astîel ocaziunea
lectiv și evitând îaptem de caritate
- t lumeaa fantelor
soana lui lisus Hristos. „El, unul, pentru toți64, achi­ privită în
I nedreptatea- da exemple mul*e’ lte ori din
tând prin aceasta datoria păcatului primilor oa­
! meni ce se trasmisese întregului neam omenesc. creștina am putea beneficiilor^ ți șuri de
una, din prisosul cooperația
i Omenirea avea însă obligația de a se solidariza cu suprimarea lor, i de luminare. M’avem să ne. gan-
învățătura lui Hristos, a-i urma poruncile lui de închinare cum Ș din laptele nu
dragoste desăvârșită față de aproapele, sacrificând dim decât la una
fiecare egoismul din el. Pentru aceasta oamenii noastră, m J-
operației m țara ei din
trebuie să treacă chiar peste dragostea de părinți
gândim ța opei eralol„, r
-
și copii, căci: „Cine iubește pe tată ori pe mamă
mai mult de cât pe mine, nu este vrednic de mine,
și cine iubește pe fiul său sau pe fiică mai mult
7^'
București, undi biserica
de acolo, au ndicar ohiala, creștine au că-
cultural, o casa. iile mor
de cât pe mine, nu este vrednic de mine. Cine Muîte din pri P.
nu-și ia crucea lui și nu vine după mine nu este pătat viață ’ț/ -
vrednic de mine." (Mat. X. 37) și 8e A*rtsește .
Solidarismul creștin ca și cel cooperatist nu
după cum ma numai
constă numai în fapte, ci mai ales în comuniunea
sufletească. „Rămâneți întru mine și eu întru voi", năudi vom căuta I * 1

le zicea sfinților apostoli și prin ei lumei întregi. tot atâtea cate zile
I In Creștinism, deși nu se urmăresc scopuri Cooperația nu.^^ ști
materiale ca în cooperație, totuși prin colaborarea
omului cu Dumnezeu în cele sufletești, nădăjduiește moralei crej>tlQde’ ace
al ei depinde aCeasta. .
a i se da și cele pământești, adică „pâinea cea de operatorilor, asocia^ ,erația -
toate zilele". Solidarismul cooperatist este o reali­ spiritul de jertfa, înalta
zare între oameni a nevoilor lor trupești. Porunca â 0 îmbinare
să trăiască, . . înSemnea®»<* > care
tipică de solidarism cooperatist a eșit din gura sf. Cooperația dec 1, di» cele
apostol Pavel prin cuvintele: „Datori suntem noi de sentimente. eCOnonhc n ai ajuns la ■
cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioși
și nu nouă să plăcem". (I Romani XV, 1). ,ișcarea c
Am putea spune mult despre principiile co­
operației și în legătură cu principiile moralei creș­ dșcări
tine, căci pe teren practic singură cooperația, or- tivă îace parte
ganizațiune economică în spiritul Creștinismului, 129-
Coop^a'P’
are șanse să realizeze dreptatea socială fără vio­ G lde»
1. Charl®8
lență, contrapunând capitalului burghez pe cel co-
 124
APOSTOLAT SOCIAL
o
jos în sus, nu de sus în jos, îmbrățișând
dința și fidelitate nevoile omului, trupești i
pu cre.
/
■ I
î
tești. Ea a învins, datorită principiilor ei sfinte
creștine, formând un arbore puternic, sub alesua căe­,
rui ramuri se odihnesc necăjiții neamurilor. Pentruși

Ii!
o îndreptare și o bună reușită a cooperației în ■ Ij
țara noastră, nu este destul să cunoaștem evanghe­
lia cooperației, ci trebuie să credem în ea. Având IN CARE DIN SOCIETĂȚILE DE CREDIT ȘI ECONOMIE
această credință numai cât un grăunte de muștar, SE POT ASOCIA PREOȚII1
vom putea zice munților de greutăți de azi, muta-
ți-vă 1 și se vor muta, iar în locul lor va apărea
cooperația creștină și salvatoare. lor
Este întrebarea pe care eu am pus-o astă-pri-
măvară doi ani, când preoții Protopopiatului I S|
Vâlcea discutau ordinului P. S. Episcop, cu privire
Ia înființarea băncilor preoțești.
Mi-aduc aminte, cum toți am primit cu bucurie ■

semnalul dat de P. S. Episcop și cum inimile câ­

torva, fiind ispitite de palatele băncilor comerciale
j
>■.

'
cari, în cele mai multe orașe, sunt adevărate ce­ nr
ii
tăți și castele, eram sfătuiți să bătătorim același
| drum. Eram vreo 28 preoți, tot cam atâția câți au

lli11
fost primii fondatori ai cooperației Ia Rochdale.
Adunați în sala Bibliotecii Seminarului din ab
R.-Vâlcea, sub conducerea Protopopului nostru care
ne convocase, îrr urma citiri ordinului P. S. Episcop,
se și alesese o comisiune pentru elaborarea statu­
! H tului viitoarei bănci după sistemul celor capitaliste,
când eu am pus întrebarea de mai sus, care a
I;!
stârnit discuții aprinse. In urma acestor discuți uni
i Ș’a alcătuit o altă comisie în frunte cu mine, ma­
joritatea celor prezenți fiind câștigată pentru sis
ternul cooperatist. _ . , . .
In congresul preoților din întregul ju eț
Prezentat statutul de înființarea unei banei popu­

1
i lare cooperatiste. Felul în care a fost alcatm. sta­
rtul, a făcut ca el să fie aprobat de unanimitatea
celor prezenți, subscriindu-se în același P
L Publicat în revista Renașterea, an X (1931), pp. 419'422.
 -..■aflMHa*»'-
rfj’
i I
1I
01
XI
126 APOSTOLAT SOCIAL
de lei 1.200.000. Banca a luat ființă trecând peste
multe greutăți, dintre care cele mai multe provo­
cate de politiciani, cărora nu le convenea liber­
tatea ce-și luau preoții.
Acestei bănci i-a fost hărăzit să deschidă un
nou drum în cooperația română, drumul băncilor
r populare de breslă (preoțești, învățătorești, etc.)
cu operațiuni pe cuprinsul unui întreg județ. Este
prima bancă populară din țara românească de
acest fel. Cum am reușit vom arăta altă dată.
Cu ocazia discuțiuhilor ce au avut loc la în­
ființarea ei, a trebuit să convingem și pe partizanii
i' :
1 .. sistemului capitalist (societatea anonimă), din care
făcea parte însuși părintele protopop. Intre argu­
mentele administrate, mi-aduc aminte de unul care
îl azi poate îi socotit o proorocire. Chiar înaintea
w
rid P. S. Episcop, unde ne-am dus pentru o împăcare,
între altele am spus: Sistemul capitalist (soc. ano­
nimă) este un sistem periculos. El, nebazându-se
' ”..D decât pe dorința câștigului dividendelor grase, la
I
f isa cea mai mică alarmă se prăbușește ca și clădirile,
cari azi vor îi dărâmate de proprii lor stăpâni-
1. Inițiativa înființării băncii n’a avut-o soc.
Renașterea secția Vâlcea, după cum s’a afirmat în
- unele congrese.
'■
N au trecut decât doi ani, și iată cum acest
sistem capitalist se prăbușește cu pași foarte re­
pezi , de aceia azi când se pune din nou în dis­
cuția Congreselor preoțești județene înființarea
băncilor cari, nu numai să fie mijloace de avjuto.
rare, dar sa și asigure micile economii ale preo-
țimii, asemenea argumentație nu s’ar mai pune
căci lucrurile se petrec în fața noastră zilnic Ori
■
cât ar alerga băncile capitaliste la unirea lor în
I
IN CARE SOCIETĂȚI SE POT ASOCIA PREOȚII
Sindicate bancare pentru a obține noi ajutoare din
partea Băncei Naționale, dorința și deci principiile
fiind aceleași, tot pieirea le așteaptă.
Sindicatele vor fi oxigenul care se introduce
127
unor bolnavi pentru a-și putea scrie testamentul.
Nu tot așa se petrec lucrurile în cooperație,
căci ea a schimbat lupta pentru viața viața în
în unire
pentru viața purtând pe stindardul ei deviza: Toți
unire
pentru unul și unul pentru toți. Asociațiile coope­
ratiste, nefiind asociațiuni de capitaluri cu scopuri
de a câștiga cât mai mult, ci asociațiuni de persoane
fizice cu scopul, nu numai de a-și strânge „bani albi
pentru zile negre“ ci de a veni cu aceste mici econo­
mii în ajutorul celor săraci și nevoiași, înțeleg să
pună în practică porunca creștină : „Datori suntem
noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioși
și nu nouă să plăcem“ (I Romani XV, 1). Țin să
afirm alături de toți promotorii cooperației că
„cooperația este punerea în practică a principiilor
creștine44. Membrii cooperației ca și cei ai crești­
nismului, nu pot zice celor suferinzi și nenorociți:
„mergeți în pace, încălziți-vă și săturați-vă44 (lacob
11, 15), fără să le dea cele de nevoie, căci evan­
ghelia cooperației ca și cea creștină spune: „și noi
trebuie să ne punem viața pentru frați44. „Cel ce
are bogăția lumei aceștia și vede pe fratele său în
lipsă și-și închide inima dinspre dânsul, cum ră­
mâne iubirea Iui D-zeu întru el?44 (I loan, III, 17).
Cum am fi apărut în fața lumei, noi cei dela
Vâlcea, când, cu micile noastre economii, am fi
înființat bancă capitalistă pentru a specula și a
opresa pe frații noștri și pe enoriașii noștrii ? Cum
ar apare în fața lumei Cucernicii Preoți ai celor­
lalte județe, dacă ar face o asemenea greșală ?
 ht
1 / ■
iii 12a APOSTOLAT SOCIAL
Toată lumea, nu numai că ne-ar lua drept capi­
taliști sau speculanți de rând, dar oricând am îi
înfruntați, că una vorbim și alta facem. Ori „să
iIII
i! i
nu ne iubim numai cu cuvântul, ci și cu fapta și
cu adevărul". (I loan, III, 18).
Dacă până acum le-a fost îngăduit multora
! ■ dintre clericii noștri, mici și mari, să colaboreze
cu economiile lor alături de bancheri, alături deci
Iffi de oamenii fără dorința de a ajuta pe cineva,
fiindcă în altă parte n’ar fi avut siguranța păs-
r trărei lor, apoi acum trebue să se lepede de ei ca de
F K• niște satane și să-și alăture inima lor de necazurile
fraților mai săraci si oropsiți, venind cu toată în­
ii. crederea în rândurile cooperatorilor, mai cu seamă
azi când acest sistem de organizare economico-
socială a reușit, după o sută de aui de luptă grea,
să taie multe ghiare satanice ale capitalismului.
h|
/ ■ $
Iată de ce am crezut acum doi ani, și cred și
astăzi, că în nici-o societate de economie și credit
nu este mai potrivită asocierea clerului decât în so­
cietate cooperatistă. In trecut preoții și învățătorii
au fost apostolii cooperației. Acum, când porțile se
deschid larg pentru noi, urmașii lor, să ne lepă­
dăm de ea, tocmai acum când avem ocazia să dăm
'■ - î ’i pildă altora cu propria noastră gospodărie? O! Nu!
A sosit momentul să ne ’
descătușem, nu numai de
4 cătușele unui păcat in __
voia lor, dar și de lanțurile mulți au căzut fără
care
j legați pe cei care au -j politicianiste cari țin
I datorii. sosit momentul să
A<----
fim liberi, la un loc toți irațn,
frații, cunoscându-ne, sin-
guri între noi, nevoile noastre.
A sosit momentul să ne întărim puternic pres-
igm nostru individual și de corp. încercarea am
iacut-o noi la Valcea și este pildă vrednică de imitat-
. W.
ÎN CARE SOCIETĂȚI SE POT ASOCIA PREOȚII
129
Pe lângă avantagiile morale, sistemul coope­
ratist este ușurat și de sarcini materiale. Statul,
apreciind sacrificiile cooperației și scopul ei mo­
ral și filantropic, i-a acordat prin legea de orga­
nizare un privilegiu deosebit. Sarcinele fiscale sunt
mai mult de jumătate reduse, iar procedura îm­
prumuturilor lesnicioasă și asigurată.
Controlul exercitat de Ministerul Cooperației
și Uniunea de Control prin inspectori și controlori,
asemenea celor de la Finanțe, dă siguranță aso­
ciaților și depunătorilor că banii lor nu sunt în­
trebuințați după bunul plac.
Ca să se garanteze deplina libertate a votului
asociațiilor, s’a introdus în statutul băncei noastre
o dispoziție care oprește personalul din ad-ția bi­
sericească să participe la conducere, fie ca mem­ I
brii în consiliu, fie ca cenzori. Reprezentanța în
consiliu și cenzori se face pe centre parohiale, așa
fel ca fiecare centru să aibă reprezentant între
conducători. Membrii consiliului sunt mai toți din­
tre foștii casieri și președinți ai băncilor populare
din sate. Statutul băncei noastre poate fi adoptat
în întregime.
Terminând, dau același sfat cucernicilor preoți
I din celelalte județe, pe care l-am dat și în con­
gresul eparhial dela Călimănești din anul 1929:
Să se cetească legea pentru organizarea coo­
perației promulgată în M. O. nr. 71 din 28 Martie
1929 partea IV-a și modificările din 30 Aprilie 1930. •
'1
Oricare ar fi piedicile, să se unească cel pu­
țin cei idealiști din fiecare județ și să puie bază
băncilor populare, în județele respective și astfel
făcând, toți vom avea unde strânge, zi de zi, mi­
cile noastre economii, cari, pentru clerul sărac, nu
9
 ' 1

130 APOSTOLAT SOCIAL

■ B
‘ Mi ' sunt altceva decât „bani albi pentru zile negre“.'

I1 Primul fond de rulare va fi fondul asociației ju­

dețene respective.
Numai astfel vom putea sta cu frunțile sus în
fața furtunilor politice, care vor să ni le plece
spre milogeală. Având cetățuiele noastre, vom pu­ ORTODOXIA ROMÂNĂ ȘI ANTICLERICALISMUL LIBERAL *
li tea rezista, pe ambele fronturi, la atacul ce se

i l’.*' 1 .
■ i:1 5
■ ti I
ji/lMF |
anunță: „Toți pentru unul și unul pentru toți“. Când este vorba de o nouă așezare a statului
nostru, pe alte temelii și cu alte întocmeli, Biserica
ortodoxă, care a fost în trecut factorul principal

ții
pentru menținerea și consolidarea neamului româ­
nesc, este prima instituție, care trebuie descătușată
de legiuirile care poartă pecetea concepției liberale.
Și fiindcă vine vorba de o concepție liberală
bisericească, este bine să arătăm că această con-

I cepțiune a fost și este anticlericală. Toate legiuirile

liberale în cei 80 ani sunt în acest spirit. Să ne
explicăm:
Liberalismul se afirma pe teren Ia 1848 prin I
proclamația dela Islaz, unde revoluționarii se fo­
loseau de preoți pentru începutul acțiunii lor. Ei
n’au putut să aibă pe țărani la revoluție fără aju-
torul preoților. Popa Radu Șapcă este nu numai
’ -i'
> >1 ii
gazdă ci și adunătorul țăranilor din sudul Roma-
națului la marea adunare dela Islaz. El sfințește
f
steagul revoluției cu care ocaziune ține o cuvân­
!•
tare ce cuprinde punctele programatice ale pro­
clamației. Se formează primul guvern, din care face
■ .
parteLipsa lui Șapcă.
și popa ar fi nemulțumit pe țărani. După
înăbușirea revoluției, Popa Șapcă este deportat la
Brusa — in Asia Mică — ca și ceilalți membrii ai
■ y ■'

guvernului provizoriu. După șapte ani, când libe-

1. Publicai în ziarul Dreptatea, an IX, nr. 2352-6 din 13-18 Aug. 1935.

U.
hi
6
I
132 APOSTOLAT SOCIAL
ralismul cuprinse toată țara și era stăpân pe si­
tuație, Popa Șapcă este adus în țară și trimis la
Mănăstirea Bucovăț-Dolj, iar Eliade Rădulescu este
înlăturat de Ion Brătianu. Astfel peste prima cons­
tituție dela Islaz —rodul lui Eliade Rădulescu și al
lui Popa Șapcă — se așterne biblia liberalismului
lir politic cu excluderea reprezentanților clerului și
dăscălimei.
încălcare, rapt, despuiere de autonomie, de
autoritate, de putere, surghiun, îngenunchere-iată,
pentru Biserica ortodoxă românească, roadele ce
le aduce duhul liberal-ateu după 1848. Isprava s’a
desăvârșit, în mare parte, în zilele lui Vodă Cuza.
Loviturile încep chiar din anul 1859. Noul guvern
al Principatelor Unite ținu să arate că e dispus
l să trateze Biserica ortodoxă, ca pe oricare servici
de Stat. Episcopul Filotei al Buzăului,- posesor al
unei mari averi, îmbolnăvindu-se, fu înlocuit îm­
tzl potriva voinței Mitropolitului, iar averea îi fu con­
fiscată l.
In același an fură confiscate averile mănăsti­
rilor chinovii din Moldova: Neamțu, Secul, Agapia,
Varatecul și Vorona. Fabricile mănăstirești fură
desființate, averea mobilă se vându prin iarma­
Printr un vot al Adunării moldovenești cea mai
mare parte dintre schituri, fură închise3. Iar când
Mi ropohtul Sofronie Miclescu protesta în scris,
m’a Strii«CUlt!-Or U VÎZită șW SPUne : ”Măria Sa
is sa-ți inapoiez raportul și să ți-1 arunc
‘îl ■
./fi 2. OlMllSl oftoafa; HoHo" R°na',ești' ed- 2> vo>- "• P- 26‘
3- VarahU Lat«. n‘ N°' 62 dln 1859
ricli Române, Iași 1867. ’ °eu,nente importante pentru Istoria Bise-
l
, ORTODOXIA ROMÂNĂ ȘI ANTICLERICALISMUL LIBERAL 133 I
1
In obraz și dacă nu te vei mărgini la aceasta, te
va trata ca pe un călugăr de rând44 ’.
Călugării nu mai aveau voe a se mai face
deacum, decât cu speciala încuviințare a ministrului2-
In Țara Românească situația era aceiași.
In ședința parlamentului dela 26 Iunie 1859,
cu ocazia votării bugetului cultelor, I. C. Brătianu ’
arăta—public și formal—punctul de vedere al par­
tidului liberal față de Biserică. După ce propune
un amendament, prin care se cere anularea privi­
legiilor acordate mănăstirilor — de regulamentul
organic—amendament respins în urma creștineștii
apărări a lui Barbu Catargiu, I. C. Brătianu răs­
punde lui Barbu Catargiu : „Dumneavoastră sunteți
în tărâmul feudal și sunteți foarte consequent;
noi însă pe tărâmul dreptului public modern, drep­
tul social, care azi s’a întins în toată Europa. Ches­
tiunea ce ni se înfățișează azi e o chestiune care
a depărtat Europa un veac și jumătate și până
azi, nu s’a hotărât încă în toate locurile; aceasta
e secularizarea bunurilor clericale... Eu în străină­
tate mă lăudam cu 2 lucruri: 1) Cu desființarea
pedepsei cu moartea și 2) cu secularizarea bunuri h.
lor clericale44 3.
Prin urmare, nu faptul că aceste bunuri intrau
în punga călugărilor greci — ci faptul că „bunu­
rile clericale au depărtat — de civilizație (?) Europa
cu un veac și jumătate44 îi obliga pe liberali să
aibă această atitudine protivnică Bisericii.
Ii răspunde Barbu Catargiu, care arată că ave-
1. N. Dobrescu, Istoria Bisericii Române Contemporane,
Bi -
curești2.1905 p. 100.Oficial al Moldovei, No. 251 din ,1860.
Buletinul orn
3. B. C a t a r g 1 u, Discursuri parlamentare.
•X
 V
134 APOSTOLAT SOCIAL
rile sunt donate de oameni „religioși" și „virtuoși*
și a te atinge de ele este un act ireligios și imoral
și s’ar da drept moștenitorilor testatorilor să zică:
- „O! oameni ai civilizației și ai libertății, .părinții
noștri au la sat o avere spre împărtășirea socie­
f tății cu condițiunile acolo prescrise; voi advoca-
ților inîățișetori acestei societăți rupeți testamen­
tul atunci și noi intrăm de-a dreptul în averea
strămoșilor noștri, etc".
Astfel se desprind cele două politici bisericești
cari stăpânesc Biserica ortodoxă până la 1925—Con­
c~ ■ ■ cari nu admit statul fără Bise­
servatorii creștini
niei Biserica separată de stat. Liberalii atei
rică și nici
și liberi' cugetători cari nu admit amestecul Bise­
ricii în treburile statului. Deci—în primul rând, se­
cularizarea bunurilor clericale pentru apărarea
cărora Barbu Catargiu- cade lovit de un glonte ne­
văzut (8 Iunie 1862). La 13 Decemvie 1863 se vo­
tează legea secularizării, care hotăra, cei ace 4. C.
Brătianu cerea lui Barbu Catargiu la 26 Iunie 1859.
■i
„Art. 1. Toate averile Mănăstirilor din România
sunt și rămân ale statului. Art. 2. Veniturile acestor
averi se înscriu între veniturile ordinare ale statuluil.
Aceste averi n’au rămas toate statului. O parte
s’au dat robilor, o parte a rămas statului — iar
i totodată, ca acest sinod va examina „chestiunile ce i
cea mai mare parte au fost date partizanilor po­
litici - creind o burghezie liberală. Este adevă­
rat că veniturile rezultate din dări, amenzi, etc.
au contribuit în mare masură la prosperarea sta­
tului nostru, dar au contribuit mai cu seamă, la
sporirea capitalului instituțiilor capitaliste ale Par'
tidului liberal, cari, urmărite de blestem și nedrep-
tate, s’au prăbușit in ultimii ani. Și nu e departe
!. Monitorul Oficial, nr. 251 din 1863.
I I
l.
' /t! *
ORTODOXIA ROMÂNĂ ȘI ANTICLERICALISMUL LIBERAL
vremea, când partidul liberal va avea aceiași soartă
135
II k.:
— urmărit și de blestemul clerului, care a rămas
fără mijloace de existență, este urmărit în decursul
anilor prin diferite legiuiri — până este complect
scos din trebile statului.
Unde, însă, ideile despre cler și biserică ale
bravilor noștri liberali, —pașoptiști—, ni se desvăluie
I
în toată nuditatea lor, feciorelnică, este în legiferare î-
cu privire la monahism, la sinod și la recrutarea
episcopilor. Cu privire la monahism, guvernul Iui
Vodă Cuza a hotărât așa: „Intrarea în monahism }
va fi îngăduită (?) numai celor ce suferă de boale »
incurabile, sau au mai mult de 60 ani împliniți f
(pentru femei 50 împliniți)1.
Episcopii și mitropoliții n’aveau să mai fie aleși
ci numiți. Art. 1 din Jegea pentru numirea de Mi-
tropoliți și Episcopi în România" glăsuiește: Mitro­
poliții și episcopii eparhioți ai României se numesc
de Domn. Simplu! fără bătaie de cap! Constituția
Bisericii ortodoxe, canoanele — fixate de soboare
ecumenice, nu mai au nici o valoare?
Cât despre rostul unei autorități sinodale cen­
i L
trale, onoratul guvern venia cu un „Decret organic"
prin care, înființându-se sinodul general se hotăra
se propun de către ministerul de culte"2.
Prin urmare acest sinod nu va mai discuta
chestiunile impuse de nevoile bisericii, ci chestiu­
nile impuse de nevoile guvernului prin propunerile
scrise sau verbale? ale ministrului de culte, care
1. Decretul organic pentru regularea schismei monahale, publicat In
. Monitorul Oficial, Nr. 273 clin 1864.
2. Decretul organic pentru înființarea unei autorități centrale sino­
dale, publicat In Monitorul Oficial, Nr. 273 din 1864.
 ■■■
136
apostolat social
este de acum înainte șeful sinodului și deci al
Bisericii ortodoxe române. Și să îndrăsnească cine­
va să se opună'.
Acestea-s bântuielile pe care duhul ateist liberal
le-a operat în lotul bisericei strămoșești, lipsită
complect de apărare. Adăugați ]a toate acestea
roadele școalelor de teologie care „dădură în forme
prescrise de stat, incălcător în-puterea altor doctrine
de cârmuire decât ale voievozilor, o altă generație
de arhierei bisericii românești"’ și veți înțelege
ușor de ce a secat isvorul puterii unei biserici, care
ne dăduse cândva un singur neam plin de credință,
c’o singură limbă și cu conducători ce binecuvântau
pe Dumnezeu alături de supușii lor, în fața altor
altare, ce în ciuda duhului liberal ateu, dela 1848,
ne stau încă vii după atâtea decenii.
Pe vremea când păstorea un Veniamin Costa-
che, un Grigore Dascălul, un Varlaam, fiu de țăran,
un Simion Ștefan, sau un Șaguna, respectabile fețe
de vlădici conștienți de menirea lor, Biserica era
organism viu, cu funcții active de regenerare a
sufletului național, dar preoțimea, armată discipli­
nată, de o înaltă ținută etică și stăpânită de coman­
damente, din respectarea cărora am recoltat făuri­
rea unității sufletești a Neamului.
Cu astfel de oameni, Biserica Română ar fi
putut lua un mai mare avânt, și ar fi putut scrie
un bogat capitol în istoria timpurilor noui.
„Ceiace a împiedicat-o dela aceasta a fost
1 amestecul statului, care dela Regulamentul organic
până în timpurile de azi, a luat-o în stăpânire,
II uneori încetul, alte ori prin lovituri mari pe nea-
*
r l.N. lor ga, Istoria bisericii românești, II, p. 283.
ORTODOXIA ROMÂNĂ ȘI ANTICLERICALISMUL LIBERAL 137
ij i
șteptate, smulgându-i pe rând moșiile, averea cea­
laltă, drepturile, autonomia sfințită pe canoane, cul-
turaproprie, școlile oficiale, autoritatea și prestigiu],
„Urmând în acest drum" când exemplul Rusiei
țariste, cu biserica robită, când al apusului cu
1 I
biserica pe alocuri cu totul isgonită afară de viața
oficială, după ce i s’au luat mai toate mijloacele,
care-i pot îngădui să se țină" *.
Acest proces de intervenție, încălcare și aser­
vire începe odată cu Regulamentul -organic și se 1
desăvârșește cu Vodă Cuza și guvernele partidu­ I
lui liberal. Regulamentul poartă spiritul țarismului
rusesc cu biserica robită de stat — iar legiuirile libe­
■
rale poartă și pecetea anticlericalismului francez. I
„Viața canonică deosebită pe care o dusese
până la 1821 Biserica românească e înlăturată fără
cruțare și fără pietate, fără simț istoric și fără în­
țelegere a drepturilor ce deriva din prescripții cu
caracter nestrămutat și dintr’o practică de atâtea
veacuri".
Episcopii și mitropoliții se aleg de adunările
obștești extraordinare, cuprinzând un număr co­
vârșitor de laici, oamenii regimurilor și clerului
nu-i mai revine decât sarcina de a-i sfinți după i i
ir
datină.
La aceasta a dat un mare sprijin și o parte
din clericii ce doreau să ocupe locuri de conducere
cu ajutorul guvernului sau al Domnului.
Lăcomia unor asemenea clerici au dus is^™a
la schisma cu episcopii necanonici și a u1 u
rea căreia n’a putut să i se pună cap decât. printr o
vizită a Domnitorului Carol la Patriarhia din
stantinopol.
2. N.Iorga, Moria bisericii românefti, II, P- 277.

M
i 138
APOSTOLAT SOCIAL
Paralel cu legiuirile privitoare la 1‘
curentul pașoptist liberal atinge și seminarele biserică,
Facultatea de Teologie.
F teresat de formarea clerului și n’a votat niciun ar­
y Legea din 1864 trecu seminarele în organizarea
generală a învățământului, rupând și legăturile lor
firești cu episcopatul și dându-le o îndreptare mi-
î renească cu profesori luați numai pentru știință și
■' w
■1,1 •
laici, iar mai târziu Facultatea de Teologie este
incorporată învățământului superior, indepedent de
Sfântul Sinod. In felul acesta școlile pentru pregă­
I
i ii •
tirea clerului, căzuse cu totul în mâna statului,
fură de Jc mai multe ori desorganizate și reorganizate
în ispirit laic. Prin deosebite legi se suprima semi-
nariile
r,î--3 ce mai cierau pe lângă episcopii și urmân-
du-se tendința de
numai două, 1 -- centralizare în toate, se păstrează
la Iași și la București, al treilea, cu
«♦ ; caracter particulur
l fie cruțat Semin,—1 și avere proprie, a trebuit să
i' T Toate aci arul Nifon.
/ J. și punerea acestea
lo. au adus împuținarea preoților
fA în mersul -jr în imposibilitatea de a se menține
tirilor. vremii —din punct de vedere al pregă-
ngnjorați de această stare a clerului, par-
tidul
, di" conservator, prin guvernul său dela 1892,
li
înscrie in programul manifest pe lângă salarizarea
clerului și o reformă a îuvățământuluUeXic
Sub acest guvern din care face parte Se
lonescu la departamentul cultelor, S’a votat T e^a
seminarelor la 1893 - încorporată în lege
II In spiritul acestei legi de acum patru zeci Tdoi
IH ani se face și acum educația viitorilor preoți P
tru toate ramurile de învățământ s’au introd
me noui corespunzătoare vremurilor noui 'p n01’
invățământul Seminarial nu s’a găsit o iotă
| gat. Dealtfel, dela 1848 și până azi, partidul 1b
i ;tH
f’ I
|!.
♦
ORTODOXIA ROMÂNĂ Șl ANTICLERICALISMUL LIBERAL
139
consequent principiilor lui anticlericaliste, s’a xiesin-
i
iii
, 4
-J și
ticol de lege pentru recompensarea muncii clerului
sau pentru îmbunătățirea soartei lui. Nu se va găsi
în grămada de legi liberale bisericești, niciun articol
în. care să se arate la câtă remunerație are dreptul
munca unui preot rural sau urban. Dar vom re­
veni, când vom vorbi de salarizarea clerului mirean.
i
I*
Sub domnia Regelui Carol, partidul liberal a
căutat, prin toate legiuirile privitoare la Biserică,
să-i acorde autocefalia ca apoi să-i dea o condu­
cere autocrată impusă de grupul liberal. Extrem
de furioși, până la provocări de mari scandaluri
bisericești, s’au arătat contra episcopilor sau mi-^.
tropoliților cari au ajuns la scaunele lor pe alt
drum decât pe cel ce trecea pela club.
Cazul mitropolitului Sofronie Miclescu al Mol­
dovei din 1860 ca și cazul mitropolitului Ghenadie
Petrescu sunt destul de elocvente.
Sinodul — conform spiritului liberal — este o
adunare bisericească de episcopi și mitropoliți cari
iau deciziuni după indicațiile și ordiniie partidului
liberal. Cazul Sinodului din 20 Maiu 1896, care ca­
terisește pe mitropolitul Primat Ghenadie Petrescu—
din ordinul șeful guvernului liberal, ca apoi, același
Sinod la 4 Decemvrie 1896, din ordinul acelui șef
al guvernului liberal, care nu mai putea liniști
spiritele credincioșilor, a ridicat caterisirea; ca și
decizia Sinodului din Iunie 1928, prezidat de I.P.S.
mitropolit al Moldovei Pimen, — prin care se anula
jurământul de țărani la Alba lulia — sunt efectele
legiuirilor bisericești liberale. Pentru a face din
conducătorii Bisericii cei mai devotați oameni ai
clubului, chiar prin „Legea pentru alegerea mi-
 ! li

i
140
j^sțolat social i
tropoliților și episcopilor din anul 1872 1 i-a intro­
i 7t dus în bugetul statului acordându-le prin dispoziți-
ORTODOXIA ROMÂNĂ Șl ANTICLERICALISMUL LIBERAL 141
it Ăi
ill unile art. 7: „onorariile mitropoliților vor fi de 3082 prin dispariția păstorilor sufletești și mai cu seamă fi
/‘j
lei
lei pe lună și ale episcopilor de 1541 lei pe lună“. de situația lor de mizerie în care se aflau lumină­

îl
li]
In această lege, ca și în legile următoare mo­
dificatoare, pentru clerul de mir, nu se prevedea
niciun leu.
Se introduc însă tot felul de sancțiuni pentru
torii unui stat ce se pretinde civilizat.
In ajunul alegerilor din Februarie 1892, în pro­
gramul manifest adresat alegătorilor, anunța: „o-
dată cu reforma școalei va veni și reforma cleru­
II )

4 ,ji pedepsirea clerului

ii l’L I . clerului care nu s’ar supune autorități­ lui. Fixând parohiilor personalul lor, vom fi în stare
■J ff » •
lor bisericești. Clerul de mir este transformat în- sa dăm Clerului Mirean o situație materială mai
rJ l tr’o armată de robi, buni pentru birurile chiriarhi- potrivită cu înalta lui misiune, iar reforma învăță­
lor și protopopilor lor. In ajutorul chiriarhilor se mântului ne va da prilejul să facem această a-
.. ,tH j
•
‘4i i
!
dau protopopi jecomandați de politicieni și defen­
sori eclesiastici numiți de Ministerul Cultelor, in­
strumentele politicei liberale pentru stăpânirea
meliorare și mai serioasă" \
Era ministru de culte Take lonescu. In alegeri
au reușit și venind la guvern s’au ținut de cuvânt.
ll
preoților de mir.
- Consistoriile, tribunale de judecată, nu pot fi
S’a votat în 1893 prima, și ultima până azi, lege de
salarizare a clerului mirean și prima și ultima lege r $
I
•

/'■vîr
mai curajoase decât sinoadele. Ele devin instituții
de teroare pentru preoți. Ședințele lor și până azi
sunt în funcțiune de chiriarh, care are dreptul de-a
a seminariilor pentru pregătirea clerului.
Datorită acestei desrobiri aduse sub raportul
material și moral, Biserica Ortodoxă Română ia un
j' i
aproba sau de a respinge. nou avânt, dar piedicile de ordin administrativ —
Prin astfel de mijloace, episcopul nu mai este introduse prin modificările aduse de guvernul libe­
11 întruchiparea lui lisus Hristos, care a spălat pi­ ral — n’au lipsit.
fjș cioarele ucenicilor Săi, ci un autocrat absolutist,
iar clerul de mir, desconsiderat, lipsit de inițiativă,
Războiul ne-a apucat cu o Biserică robită po- -
Piticește prin protopopi, prin defensori, prin epitropi
iM desbrăcat de aureola de mandatar a lui lisus de politici, printr’o ierarhie dependentă cluburilor
Putere
putere și autoritate, este surghiunit să lucreze și liberale
să trăiască în regiunir pur spirituale, care sunt bi­ A enumera toate legile, regulamentele și deci-
sericești, vecine cu moartea.
I l - vecine
Și în adevăr,
adevăr, că că acești luminători ai cc
ziunile guvernelor liberale dela 1848 până la răz­
boiul cel mare — ar fi să repetăm ceeace am spus
mai găsesc foarte puțini, numai după 50 până aici —, fiindcă în toate este turnată concepția
stăpânire liberală. Putini, Partidul L. conservatorsatelor,
i se
‘ "I seama de primejdia ce amenința Partidul c- "sufletul'1ei ani de
ce amenința 1872.
anticlericală a liberalismului.
Clerul, care n’a pus nici o piedică guvernelor,

uf Si*
I i£?
1
1, Monitorul Oficial, nr. 280.
2«0, dta Decembrie
Ș1-a dat
Wunei
atunci când s’au luat averile bisericii și s’au dat

1. T. Mal or eseu, Istoria contgmporană română, p. 297.

1
 pf
I 142 APOSTOLAT SOCIAL
credincioșilor țărani creștini, fiindcă bunăstarea, nu
numai a statului, dar și a Bisericii, - depinde de
buna stare a țăranilor, trebuia să se bucure de o
atenție deosebită din partea partidului liberal, care
l avea și are încă, pretențiunea modernizării statu­
II lui român.
Biserica română și clerul ei este adânc recu­
■I noscătoare eminentului om de stat Take lonescu.
Dar lucrurile acestea s’ar îi putut da uitării,
dacă, cel puțin după războiul din 1916—18 parti-
1f dul liberal ar îi renunțat la atitudinea lui dușmă-
noasă îață de clerul mirean.
Ceeace nu îndrăsnise să îacă după 1893 până
la războiu, au găsit prilejul, să legifereze, cu oca­
zia Legii de Organizare a Bisericii Ortodoxe din
toate ținuturile; separarea Bisericii de stat, întări-
rea autocrației bisericești prin noi favoruri și pri n
completa libertate ce dă conducerii chiriarhilor de
1 i a întrebuința cum vor vrea, nu numai averile mă­
rite cu noua lege, ci și subvenția dată de stat
pentru plata clerului. Prin această lege, clerul de
mir a îost scos din bugetul statului — după 32 de
ani dela legea lui Take lonescu. Partidul liberal
folosește, în această legiferare' bisericească dela
1925, o mare abilitate.
Sub pretext că dă o organizare absolut demo-
erată și că redă Bisericei autonomia canonică ur
ca bază de legiferare, Statutul Șagunian - legea
j•L Bisericei dintr’o provincie ce trăise in robia vrășma-
șului de secole și deci legea unei Biserici provinciale
oropsită de statul maghiar și deci în luptă cu el
Ui' Afirmăm că dacă s’ar fi admis fără modificări acest
Statut Șagunian, tot s’ar fi făcut un pas înainte
iIr •
pentru Biserică. Dar în el au fost fixate vechile
V,'
1
r
ORTODOXIA ROMÂNĂ ȘI ANTICLERICALISMUL LIBERAL 143 i
jaloane după care s’au condus în vechile legiferări
ale Bisericii din regat. Prin noile momeli și avan-
tagii acordate chiriarhilor, au reușit de data aceasta
)
să câștige reduta, pentru care s’a dat o luptă
aproape 75 ani, în care apoi au înfipt steagul vic­ $
toriei asupra Bisericei. Separarea ei de stat și darea
ei pe mâna unor chiriarhi secondați de adunări
I
I
I
de laici, aleși de prefecți și jandarmi.
După aplicarea acestei legi, s’a putut constata
it
l
i *
I
exact ceiace prevăzuse un parlamentar, cu ocazia
votărei, când îi spunea d lui Lapedatu: „Vă înșe­
lați, aci este vițiul fundamental al legii, cu proto-
iereii instrumente politice.. Statutul Șagunian este o
ficțiune aci în vechiul regat cu obiceiurile noastre" \
Căci, iată ce spunea atunci Vasile Goldiș, ministru
j de culte în Senat, la ședința din 16 Decemvrie 1926:
„In curând, după aplicarea ei, s’au și constatat
I unele defecte. La Congresul național bisericesc, >1 ■
ținut în această sală cu două luni în urmă, s’a
spus mai vârtos că legea aceasta nu exclude ■r
imixtiunile politice în viața Bisericei, care ar tre­
bui cu desăvârșire ferită de otrava politicianismu­
lui. — Ultimile alegeri pentru corporațiunile bi­ -
sericești, n’au fost ferite de aceste regretabile
i imixtiuni (politice) și toți ortodoxii cu tragere de i
! inimă, sunt îngrijorați de asemenea simptome și se
preocupă chiar de remediu. Remedierea se pre­
I zintă foarte anevoioasă, fiindcă mijloacele menite
I
I să asigure curățenia alegerilor bisericești, trebuiesc
găsite fără a atinge întru nimic principiul de in­
I dependență și de autonomie a Bisericii .
I Problema a rămas deci în discuție. In discuție
este și azi la „toți ortodoxii cu tragere de inima
j 1, Aiex. Lepădatu, Două cuvântări, București 1925, p. 25.
 U!
O
W’ 1

o 144 APOSTOLAT SOCIAL

1
î
— dar la liberalii, care urmează după guvernul ORTODOXIA ROMÂNĂ ȘI ANTICLERICALISMUL LIBERAI 145
i
I u<•
averescan, din care făcea parte d. Vasile Goldiș- A
iR -i o discuție — căci ținta fusese
n’a mai fost nici legei de organizare inspirată de d-1 Alex. Lapedatu,
care a refuzat să-1 consulte; atunci când a alcătuit-o
h' ajunsă. Felul cum
adusese complect
cum sese aplicase
ît _
Biserica în
legea în 1925 —
lotul partidului libe­ d-sa a lucrat la alcătuirea ei numai cu PP. S’S.
complect Biserica în Chiriarhi. Pentru P P. S S. Lor cuprinde dispozi- )
ral — sub călcâiul lui. Membrii adunărilor epar­
hiale și ai Congresului național bisericesc erau țiuni de favoare. Pentru clerul de mir cuprinde *
factorii cluburilor liberale, aleși de primarii și jan­ lovituri de moarte. Să ne explicăm descoperindu-i i

i i
fi
«j |r
darmii satelor din ordinul prefecților de județe.
La expirarea termenului de 6 ani, al acestor cor-
porațiuni bisericești, se întâmplă să fie la guvern
m d. Proî. N. lorga. S’a crezut că sub D-Sa se vor
face alegeri mai dumnezeite — știindu-i părerile
D Sale cu privire la autonomia bisericească cu
I / J; excluderea politicianismului din biserică.
S’a întâmplat și de data aceasta, ceeace s’a
întâmplat întotdeauna cu D. Prof. N. lorga: D-sa
una vorbește alta face.
4 |
Alegerile corporațiunilor bisericești sub
vernul D-lui lorga au întinat altarele cu sângele
yf creștinilor. Trăim și azi sub impresia acestor ru­
șinoase alegeri, cari au dat corporațiuni bisericești
gu-
unele jaloane.
Prin art. 44 se dă mitropoliilor și episcopilor
câte două sute hectare fiecărei eparhii, teren de cul­
I
f:
I!
tură, ca sesie mitropolitană și episcopală cari se
vor administra conf. art. 125 din statut.
Ce zice art. 125 din statut „Averea casei epis­
copale și arhiepiscopale se administrează de către
un econom sau de către o comisiune specială sub
I
supravegherea episcopului pentru toate.
Tot prin art. 44 al. 2 se mai dă deasemenea
i
‘I
câte 500 hectare fiecărei mitropolii și câte 300 hec­ i
1
tare fiecărei, episcopii pădure, cari vor fi supuse .
regimului silvic.
Plata personalului tehnic, administrativ și de

rl
numai de politiciani. Sub prezenta guvernare li­
berală, s au făcut aci în Oltenia alegeri p;
Vâlcea și Dolj. Au fost aleși cei doi ti- *
Alții nu s’au mai găsiți •arțiale la
■neri prefecți.
Pentru scoaterea bisericii din acest noroi po­
litic, trebuește o lege nouă, care să redea bisericii
haina cea curată demnă de mirele ei, lisus Hristos.
’i
paza acestor păduri rămâne în sarcina statului.
(N. B. deci nici o cheltuială cu administrarea). Po­ ■î- I
1 î
sibilitatea lor anuală de exploatare, stabilită prin j I i
amenajament, se va folosi de mitropolii și episcopii
cum vor crede de cuvință pentru satisfacerea ne- .
voilor lor. Se acordă deci aceste terenuri un ad
rem, în raport cu interesele eparhiilor care nu
sunt egale nici ca întindere, nici ca număr de cre­

1
In aceasta lege să predomine spiritul Evangheliei
și al canoanelor cu sancțiunile biciului de foc dincioși, nici ca număr de școli, etc. ci ad perso-
pentru cei cari au transformat biserica lui Hristos nam, ca o nouă întregire de salariu pentru PP. SS.
*

I
m peștera de talhari.
Clerul de mir
mir «a protestat dela început
Chiriarhi. Căci până azi, n’am văzut ajutându-se
din veniturile acestor moșii nicio biserică, nicio
școală (seminar sau școală de cântăreți), nici pro-
w
>4 rz
I IF contra

V
L
i 1H
 I?

ll,
1

i'
-146 APOSTOLAT SOCIAL
ORTODOXIA ROMÂNĂ ȘI ANTICLERICALISMUL LIBERAL 147. I ii
IF
f pagandă culturală prin broșuri etc. deși pădurile Consiliul parohial, conf. art. 44 din statut, al. g. „va
H nu mai există de mulți ani. găsi resursele necesare pentru dotațiunea (!?) pa­
rohului, preotului ajutător, diaconului și altori sluj­ f * ■

•i.L '
Din contră, dările preoților și parohiilor către
protopopiate etc. se dublează și se triplează dela an
la an. Veniturile au mers acolo unde mai zilele
trecute spunea un P. S. Membru al Sfântului Sinod!
bași ai bisericii și ai așezămintelor sale și a ra­
porta despre aceasta adunării parohiale" care la
rândul ei „fixează taxe de cult în folosul parohiei"
i >

(art. 37 din lege), iar epitropi încasându-le vor

■1 In același timp ce s’a legiferat pentru clerul de mir? plăti salariile stabilite pentru personalul bisericesc

1
Scoaterea lui din bugetul statului, unde îndrăsnise
și cultural", (art. 55 al. h. din statut).
să-l vâre Tache lonescu la 1893. Iată cum glăsuiește
art 19: „cheltuielile pentru întreținerea cultului, a
Iată cum a fost trecut clerul prin această lege, r‘
la situația jalnică dinainte de 1893. „Chestiunea
slujitorilor și așezămintelor Bisericei, se vor acoperi salarizării clerului este pentru preoți cea mai gin­
în primul rând din propiile sale mijloace, creiate gașă dintre toate chestiunile — își începe raportul
■
și administrate de organele reprezentative și exe­ său Eforia bisericească către Congresul național
i cutori ale diferitelor ei părți constitutive", iar prin
I
. f* •’
art. 21 „statul va pune la cererea prin Ministerul
cultelor, la dispoziția bisericii, sumele necesare
bisericesc din Noemvrie 1929 — întrucât misiunea
lor îngăduie orice fel de luptă și stăruință pentru
înfăptuirea lucrurilor bune, afară de lupta pentru
l ''1 ■ ■ pentru a complecta (?) după norme generale, sta­ ceiace ar fi binele lor personal. ... Călătorul pe
bilite prin lege și în armonizare cu salariile func­ care întâlnindu-1 în drum, îți cere pâine, nu este un
ționarilor publici, veniturile clerului (nu salariile?)
7 ■: apostol".

whI
și plata funcționarilor eclesiastici și pentru a aco­ ..
t
peri și alte lipsuri materiale, aceasta numai după
o prealabilă constatare a necesităților față de ve­
niturile de care dispun părțile constitutive biseri­ 4H
cești care reclamă ajutoare.(?)
Adică clerul de mir rămâne în seama credin­ * 4
'1 ■ cioși or, cari, constituiți în adunarea parohială,
con . art. 37 din statut, al. f. „examinează imix-
■;R rnhneaf9?aterrială a Pers(>nalului bisericii din pa-
1 , ar ree^ e vorba de controlul averii
u irului) — și hotărește măsuri în
•î conform •ttre.builltă <?)> Pentru înbunătățirea ei în I1
k c niormitate cu normele de salarizarea clerului”,
îi coltlnu a .TâDtul -sala™“ piere pentru a
1 îi contopit m stolă sau venit al Epitrahilului, căci
■ Si
 «»*■

* rrr5'-
v <i

din r. vâlcea 149

la PATRONUL SEMINARULUI
CUVÂNTARE

l
h
T
1
iixc a puterilor în luptă cu piedicile spre idealul
sporire a puterilor
Sfinții de
ibolizat
simboiiz.au
o
Sfinții
Teologul
r Ierarhi, Vasile
Treipatron.
Trei
Vasile cel Mare, Grigore
Gură de Aur, au fost aleși patroni
’ Ierarhi,
și loan pentrucă
ai Seminariilor, h istoria bisericească nu
cunoaște între ierarhii bisericei creștine minți mai
■IV
luminate, voințe mai hotărite și inimi mai plecate

1 CUVÂNTARE ROSTITĂ ÎN ZIUA DE 30 IANUARIE 1933

LA PATRONUL SEMINARULUI SF. NICOLAE DIN R. VÂLCEA
spre învățarea, apărarea și practicarea adevăru­
rilor creștine,—adică modele de preoți și ierarhi—

1 Onorată Asistență, decât

organul, care lege aplicată Fa viața socială a dat
Intr’o împrejurare ca aceasta, când însuși Di­
rectorul Seminarului este orânduit să cuvânteze,
desigur că el va căuta să se achite, pe cât este
posibil, de îndoita obligațiune ce îi incubă sărbăto­
rirea patronului Seminarului teologice ce conduce.
Gum însă durerile sunt mai multe decât bucuriile,
în aceste vremuri grele pentru cei săraci și lipsiți,
—și cum școala noastră este prin excelență o in­
1
L ;
stituție de cultură și educație pentru elementul re­
crutat din cea mai săracă clasă a țării noastre —
din clasa țărănească —, vom căuta să ne ferim a
Q|
> vă indispune arătându-vă greutățile cu care luptă
această clasă olteană. Toată lumea se vaită și pă­
mântul țării noastre este transformat par’că într’un
țintirim căruia nu-i lipsesc nici cucuvaiele. Eu nu
voiesc să cânt în acest țintirim, care înghite dintr’o
zi în alta, farurile dătătoare de lumină ale popo­
rului românesc, doborîte de nemiloasa măciucă a
crizei economice. In aceste vremuri grele mai mult
ca oricând sărbătorirea patronului școalei este
unica îmbărbătare pentru noi.
Temeiul sărbătoarei patronului este acesta:
Amintirea vie a personajului patronului spre a se
provoca o activitate în ajungerea virtuților lui, o
O lege biologică spune că funcția își creiază
pe ei.
dictonul: „că la vremuri mari se nasc oameni mari“,
că împrejurările mari își creiază oameni mari. Nu
este mai puțin adevărat însă că și oamenii mari
creiază vremuri mari; este dar o legătură între
oameniSfinții Trei Ierarhi au trăit în a doua jumătate
și vremuri.
a veacului al IV-lea și începutul veacului al V-lea,
timp cunoscut sub numele de epoca de aura Bisericii
creștine, pentru mulțimea personalităților din bi­
serică, dar în timp de mare încordare pentru
biserică, care, scăpată de furia persecuțiunilor sân­
geroase, era atacată și mai furios de eretici: arienii,
cari tăgăduiau dumnezeirea Fiului, macedonenii,
cari tăgăduiau dumnezeirea Sf. Duh, apolinariștii
cari stricau omenirea Fiului —și chiar păgânii și
Iudeii luptau să impuie creștinismului concepte și
tendințe streine spiritului învățăturii creștine reve­
late. Până și împărații le luau parte acestora și
strâmtorau biserica ortodoxă. Amintesc pe Con­
stantin, fiul lui Constantin cel Mare, pe Iulian
In astfel
Apostatul timpuri au trăit Sf. Trei Ierarhi și
de Valentin
și pe

j

i I1
150 APOSTOLAT SOCIAL
f tesc spusele Sf. Vasile din cuvântarea specială, în
și-au desvoltat activitatea lor de mari dascăli și
ierarhi ai bisericii creștine.
Știința laică și teologică, elocvența și tactul
pastoral sunt calitățile activității celor trei ierarhi,
prin care ei au ajuns tipul preoției ideale. Cultura
i
profană o posedau ca și cei mai mari învățați ai
științei și filozofiei păgâne de atunci, cum se poate
dovedi, în ceiace privește pe Sf. loan, numai cu
! regretul retorului Libanius, dascălul său, că ar fi
lăsat pe loan urmaș, dacă nu i l-ar fi răpit creștinii
printr’un sacrilegiu. Cei setoși de știință dintre
creștini nu o găseau pe atunci decât in școlile
păgâne, care continuau să dăinuiască până în se­
colul alVI-lea. Sub Justinian se desființează ultima
•r școală filozofică păgână,
Pe timpul Sfinților Trei Ierarhi erau școli de
filozofie și retorică de seamă: In Constantinopol,
Atena, Alexandria și Antiohia, pe care le-au cer­
1i cetat și ei, căci școlile creștine din Alexandria,
Antiohia, Cartagena și Roma erau numai de teo­
logie pură.
In fața acestor două feluri de școli, cei Trei Ie­
I
f ii
ll
rarhi dovedesc o pătrundere exactă a realității. Ei
i le cercetează pe amândouă, dar evită conflictul dintre
! ele, luând dela școala păgână numai ce lipsea ce-
ei creștine, cultura formală, cu care să stilizeze
cultura materială a școalei și educației creștine.
mc^Ce .a Jor despre viață și conștiința lor au ră-
“ s, n®mîJuentate de cultura clasică. Mai târziu,
il
? dă.putinta unei aprecieri a științei
7 timnn ’i° dau verdict care va sta în toate
purile creștine. In treimea ierarhilor, Sf. Vasile
li ' ® nota specifică erudiția clasica. pe când Sf. Gri­
gore cugetarea filozofica, iar Sf. loan oratoria. Amin-
1 -
Wiîl
I
CUVÂNTARE LA PATRONUL SEMINARULUI DIN R. VÂLCEA 151
ceiace privește cultura clasică, numită către tineri.
Scrierile profane — spune el - pot fi folosite,
fie că se potrivesc sau nu cu scrierile sfinte; în
cazul cel mai defavorabil, ele pot cel puțin să îm­
podobească spiritul, după cum „frunzișul servește
la podoaba arborilor". Potrivit totuși „celui mai
frumos exemplu al albinelor" tinerii să nu rețină 1
decât ce duce la virtute. Tinerii să nu arunce căr­
țile înțelepciunei profane, ci să le cerceteze cu i
ardoare, dar în vederea unui scop înalt.
Iată cum știe Sf. Vasile să sfătuiască pe tinerii
din timpul său, sfaturi care își păstrează actualitatea I
■
și pentru tinerii studioși din zilele noastre, în deo­
sebi pentru seminariști, față de cultura clasică, dar i
și cea modernă, ce se oferă în cărțile tipărite astăzi.
Tinerii noștri să nu folosească astfel de cărți decât
„potrivit celui mai frumos exemplu al albinelor"—
cari adună din flori mierea dulce și ocolesc veninul
!
pe care îl adună numai viespile.
întors’ din'Atena cu studiile clasise terminate,
Sf. Vasile. predă, după dorința cetățenilor săi capa-
docieni, retorica 2 ani, dar o părăsește pentru viața
creștină monahală, pe care spre a o cunoaște bine,
.1
întreprinde o călătorie în Siria, Palestina și Egipt—
Jocuri de viață monahală vestită. Reîntors în patrie,
se hotărește să imiteze viața sfântă ce văzuse și
înființează o mănăstire în părțile Pontului, unde 7
i vine și amicul său Grigore. Aci se dau și studiului
Sf. Scripturi având de învățător scrierile marelui
Origen, din care scot o mică colecție „Filocalia",
drept omagiu pentru introducerea lor m tainele
teologiei. Sufletul lor mare corectează excesul acestei
mari instituții creștine a monahismului, punaud-o
 li

1
Ll1; 152 APOSTOLAT SOCIAL CUVÂNTARE LA PATRONUL SEMINARUlUI DIN R-VÂLCEA 153

/I ffl nu numai în folosul mântuirei personale, dar și în

folosul aproapelui, în folosul societății. Sf. Vasile acela trebuie în adevăr
recunoscut de toți că e

scoate monahismul din pustietăți și îl aduce în apro­ pilotNu bun**.

în adăpostul portului care era monahismul,
pierea orașelor, dându-i reguli cari au rămas con­ trebuia să-și țină acești trei ierarhi destoinicia su­
Lt stituția monahismului. La fel se întâmplă și cu Sf. fletului lor, ci în afară, în largul mării, care era
f ■ loan. Profesează întâi avocatura, dar o părăsește
IM scârbit. Se dă atunci studiului teologiei în școala
viața pastorală. Deaceea nu mai stăruesc în fuga
de preoție, ci intră în ea chemați de împrejurările
11
11
din Antiohia condusă de renumitul Diodor, mai
târziu episcop de Tars. Propus pentru preoție, nu
voiește și se refugiază în mijlocul monahilor din
grele prin care trecea biserica. Calitățile lor îi așează
în scurt timp în treapta cea mai înaltă: Sf.Vasile,
arhiepiscop în Cezareia; Sf. Grigore episcop al
I
i împrejurimile Antiohiei. Rezultatul petrecerii sale
între monahi, timp de 4 ani, este armonizarea tutu-
• ror puterilor spiritului său, definitiva iui întocmire
Sasimei și apoi al Constantinopolului, în care ca­
litate prezidează și sinodul II ecumenic, și mai târ­
ziu Sf. loan patriarh al Constantinopolului.
sufletească. In mijlocul monahilor preocupați de învățătura despre Sf. Treime era chestiunea
mântuirea lor proprie, el întrezărește superiorita­ care, ocupa în deosebi spiritele din acea vreme.
■â tea preotului, care trebuie să gândească și la mân­
tuirea altora — a păstoriților. Aci scrie el tratatul
Sf. Vasile și Sf. Grigore luminează creștinătatea
asupra dogmei Sf. Treimi și demască falsitatea f.

■ „despre preoție**, o desvinovățire a fugii lui și o
arătare a convingerilor sale despre înălțimea su­
14 blimă a oficiului preoției. lață ce zice el despre
preot: „Părinte alunei familii atât de întinse și
ffl
•i
nedisciplinate, păstorul sufletesc trebuie să aibă
însușiri și griji care întrec chiar pe ale unui rege,
fiindcă el nu poate lucra decât pe calea convin­
gerii și numai rareori prin autoritate.
1 1)
1 i d „Dacă cineva admiră pe cel ce trăeșteîn sin­
gurătate, înlăturând orice legătură cu lumea, și eu
sunt de aceiași părere, că, în adevăr acest fapt
dovedește putere; însă eu nu pot afirma că în acest
ii » fapt s ar putea găsi o întrupare complectă a pute­
rilor sufletești; căci acel care cârmuește luntrea
fl în interiorul portului n’a făcut încă dovadă deplină
ereticilor arieni și macedoneni. Atât de convinși
sunt de adevărul acestei dogme, că Sf. Vasile în­
fruntă și mânia împăratului Valens, câștigat de
arieni. Sf. Grigore arată că învățătura despre
Sf. Treime deosebește creștinismul de iudaism și
ereziile cari tăgăduiesc, sunt păgânism și iudaism
reînviat. „învățătura este de tot scurtă, spune el.
Aduți aminte de mărturisirea credinței dela botez.
Cum ai fost botezat? In numele Tatălui? Bine.,
Aceasta este ceva iudaic. Și al Fiului?Bine. Aceasta
nu e iudaic, dar nu este deplin. Și al Sf. Duh ?
Foarte bine. Acum este complect. Pe scurt, ai fost
botezat în numele a 3; dar se află pentru ei un
nume comun ? Da. Care este ? Singur numele lui
Dumnezeu... Noi trebuie să mărturisim un Dum­

ll a meșteșugului său, dar acel care în plină mare și în

vreme de furtună e în stare să-și salveze luntrea,
I
nezeu în Treime și Treimea în unime, nici ames­
tecând persoanele, nici despărțind ființa**.

ii»

îl
wIJ
r r•
I
154 APOSTOLAT SOCIAL
Pentru lumina adusă de el în înțelegerea Sf.
Treimi, mai ales în Teologia Logosului—Cuvântu-
1 tului-a fost numit Teologul, nume pe care creș­
tinătatea îl dase numai Sf. Evanghelist loan, iar
I
după Sf. Grigore n’a mai fost dat.
Teologiei Sf. Grigore, cuvântărilor lui despre
dumnezeirea Fiului; se datorește alungarea aria­
nismului din Constantinopol și restabilirea orto­
doxismului.
Dar Sfinții Grigore și Vasile n’au scăpat din
vedere că creștinismul este o învățătură pentru
viață și nu pentru speculațiuni în școli. Del a Sf.
Vasile, arhiepiscopul Cezareei Capadochiei, răsar
primele azile și spitale, în care gustă ușurarea și
sărăcimea și infirmii apăsați de greul și nenoro­
ti
cirile vieții. Deaceea, când [moare Sf. Vasile, îl
plâng și creștinii și necreștinii. Sf. Grigore, ase­
4 menea, ajunse Episcop al Constantinopolului, după
ce el ridică gloria acestui, scaun, când ambițiuni
personale căutau să tulbure solidaritatea credinței
abia închegată, se sacrifică fără rezerve, se re­
A
trage în pustie unde și moare, lăsând altora scau­
nul ilustrat. Mărinimos sacrificiu pentru pacea bi­
sericii „Dacă marea este turburată din cauza mea,
spunea el, prefer să fiu aruncat în ea ca lona
profetul, ca să-și recapete iarăși liniștea".
Sf. loan, născut cu • vreo 20 ani mai târziu
decât Sf. Vasile și Grigore, apucă timpuri mai de
pace, în ce privește discuțiile dogmatice. Activita­
tea lui începe după sinodul II ecumenic și înainte
de sinodul III ecumenic, după erezia ariană și îna­
inte de erezia lui Nestorie. Pentru aceasta activi­
tatea lui este mai mult de catehet decât de apo­
loget, de învățător decât de luptător și apărător
al adevărurilor credinței creștine.
T
CUVÂNTARE LA PATRONUL ‘SEMINARULUI DIN R. VÂLCEA 155
Luptele eretice aduseră slăbiciunea moralități,
Teatrele, circurile și alte petreceri păgâne des­ 1
frânau viața. Combaterea păcatului era acum ches­ i
tiunea zilei, și aceasta este activitatea Sf. loan.
i
Pentru aceasta și însemnătatea lui mare , este stă­ j J
pânirea anvonului -predica, care i-a adus supra­
numele de Gură de Aur.
I Intre ascultătorii Sf. loah veneau oameni sim­
pli, dar și intelectuali, oratori mari și de departe.
Cum trebuia să le vorbească? Sf. Joan găsi ade­
vărata cale, calea de aur, în calea de mijloc. Fru­
musețea vorbirii lui nu stă în jocul scânteietor de
cuvinte și fraze, ci în căldura sufletească, în ener­
gia acțiunei și în tăria credinței. I
Dogmele, când au fost discutate de Sf. loan,
f1
tot din latura lor practică au fost discutate și numai
acelea care îi aduceau un folos practic. Pentru
Sf loan, care se luptă să îndrepte lumea, n’au
fost dogme mai de trebuință a fi cunoscute ca
dogmă păcătuiai $i mântuirei. învățăturile lui în
f ■
aceste dogme, cu mici schimbări, au ajuns învă­
țăturile bisericii ortodoxe. Că mântuirea este lu­
crarea grației divine și a vocii libere a omului, Sf.
I
i 1'1
J
loan Gură de Aur a precizat cel dintâiu. „Păcătosul,
zicea el, este singur răspunzător de ce face. Dum­
nezeu nu se amestecă. El a dat omului minte,
înțelegere și voie liberă; deaceea orice faptă îl
privește pe om. E drept, că pe omul care vrea să
fugă de Dumnezeu, el îl lasă să fugă; dar pe cel ce
vrea să se apropie, îi dă ajutorul său a se apropia
în măsura voinței lui". îl pune pe Sf. loan m
Biciuirea păcatului
luptă cu împărăteasa Eudoxia și cu mâna dreapta
a ei, tiranul vanitos și vițios Eutropiu; și Sf. loan
4 ■W~iT~iiT ■iii Mk

156 APOSTOLAT SOCIAL
este sacrificat pentru virtuțiile și cuvântul său.
Eutropiu, care odinioară, într’o călătorie a sa
în Antiohia, avu ocazia să -audă și să admire
pe Sf. loan până la exclamarea: „Un patriarh ca
acesta aș vrea să am“. Eutropiu care a convins
pe împăratul Arcadiu și pe clerul din Constanti-
nopol să aducă pe Sî. loan patriarh, Eutropiu care
j preot paroh la Băbeni.
a răpit pe Sî. loan din Antiohia, de l-a adus la
Constantinopol, tot el, Eutropiu, ca uneltă a Eu-
doxiei este cel care pregătește tragicul sfârșit al
Sfântului loan—exilul.
Nu pot trece peste cuvintele Sî. loan rostite
în preajma acelui sacrilegiu: „Frați mei! o furtună
violentă se ridică contra mea și valurile mă bat
cu mai multă forță ca oricând. Știți voi, prea iubiții
mei frați, pentru ce motiv voiesc a mă pierde?
Este că eu n’am întins niciodată înaintea mea co­
T voare scumpe, că eu n’am voit a mă îmbrăca'în
haine de aur și mătase, că eu nu m’am înjosit ni­
* Și întrucât noi personal ne»am angajat să ținem
ciodată a satisface poftele acestor oameni, ținând
masă deschisă pentru ei. Rasa aspidei înflorește
încă. Sămânța Izabelei încă nu s’a stins. Irodiada
este încă în furie. Irodiada dansează cerând capul
lui loan și i se va da, fiindcă dansează. Fraților
mei, iată timpul lacrămilor. Totul se întoarce către
infamie". Și pentru suferințele lui, Sf. loan spune
numai: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate".
Cu cele spuse, dacă nu se poate avea pe de­
plin figura vie a marilor trei ierarhi, se va fi văzut
cât de puțin, că au fost oameni de cultură înaltă,
■
I
!
de convingere creștină și păstori cu conștiința mi­
siunii, devotați bisericei, adică tocmai ceiace tre­
buie seminariștilor noștri tipul preotului liber.
st**
APRECIERILE P. s. EPISCOP VARTOLOMEi 15?
Consiliul eparhial—Secția bisericească—își exprimase do»
rința ca Pr. I. Marina să treacă definitiv la catedrala Sfintei Epis»
copii. Atunci, P. S. Episcop a restituit procesul verbal cu ur»
mătoarea rezoluție:
„întrucât Noi ham recrutat pe P. C. Preotul Joan
Marina ca Director la Seminarul local al Eparhiei
noastre, pentru meritele deosebite pe care i le-am veri»
ficat, în tot timpul celor nouă ani, de când a fost numit I *
Și întrucât meritele acestea deosebite hau fost re- j
cunoscute și de majoritatea membrilor consiliului epar­
hial, format din cele trei secțiuni statutare, între care I 1
se numără și P. C. Membri Preoți al Secțiunii admi­ I
nistrative bisericești, care nu numai că nu au făcui nicio
obiecțiune pentru numirea P. C. Sale, ca Director la
numitul Seminar, ci din potrivă bau socotit foarte bine
ales de noi și de indicat Onor. Minister respectiv;
întrucât apoi P. C. Sa nu a consimțit să primească
sarcina de Director la Seminarul local, decât cu con-
dițiunea de a i se încredința prima parohie... care sar
vacanta în orașul de reședință al numitului Seminar;
i
seama de această condiționare, fiind motivat în această
atitudine de diferențe în plus a meritelor de tot felul
pe care un Director de Seminar, menit prin acest înalt
și greu post de conducere al pepinierei evanghelice, din
care și în care se vor forma preoții de mâine, față de
un preot paroh, care-și restrânge misiunea sa evanghe­
lică numai la numărul de enoriași din parohia sa, Noi
îi reîntoarcem acest proces-verbal Secțiunii Administrc-
tive-Bisericesti, spre a ține seama de toate elementele
reale de aci’, privitoare Ia numirea P. C. Preot Marina
în parohia vacantată, Sf. Gheorghe din R. Vâlcea de, către
P. C. Părinte Găiculescu, transferat Ia
 J I
I isâ APOSTOLAT SOCIAL
Consiliul Eparhial al Secțiunilor unite în ședința dela 17
Noemvrie 1932 m’a definitivat în postul de Director al Semi­
narului.
De felul cum miram făcut datoria în această înaltă demni»
tate-bisericească, dau citire aprecierilor P. S. Episcop.
jZiua onomastică a numelui Prea Cucerniciei Tale,
ne dă plăcutul prilej să te felicităm de această mare și
sfântă zi, atât pentru Cucernicia Ta, cât și pentru Sfânta
Biserică a tuturor creștinilor ortodoxi.
Ca colaborator în parohia unde ai fost, și în acea
în care te afli acum; și mai ales ca colaborator, din cea
mai mare mâhnire a noastră — j numai în treacăt, ca Di-
rector la Seminarul local, ți-aducem cele mai calde mul­
țumiri de felul corect și raonitor de bine și de pro­
I gres în care și pentru care te«ai distins. Vremurile însă
fiind tulburi, drumurile începute pentiu pregătirea cât
mai rodnică a preoților de mâine, s’au încurcat, cu ur­
mări atât de nefirești și de primejdioase acestei pepi*
nieri evanghelice, încât continuarea lor ar fi un adevă­
rat dezastru sufletesc pentru Eparhia olteană.
Cum însă binele este rânduit de Dumnezeu să sfarme
d răul, suntem pe deplin convins că numitele urmări se
vor curma, aproape dela sine înșile, nu după multe
aceste zile.
h Păstrează«ți deci, cu începere dela această zi a nu­
41 melui Frăției Tale, tot calmul și toată liniștea sufletească,
cu siguranța că răul va fi sfărâmat, și că urmele pe
care le^ai lăsat la numita pepinieră evanghelică nu
ti se vor putea șterge de nimeni. Ele vor rămâne •
oii și pilduitoare în istoria acestei instituții divine,
J lemnar; fiu al lui Dumnezeu, s’a născut într’un staul
? și în sufletul nostru.
Cele mai calde și părintești urări de sănătate, bine,
rodnice pe toate tărâmurile de muncă și deplină fericire,
pentru întreaga familie".
7 Ianuarie, 1934 t VARTOLOMfil
■
îl
j V;
r
.‘I
■
0 i )
LEMNARUL DIN NAZARET și
Ne aflăm după marea sărbătoare a creștină­
tății în amintirea învierii din morți a lui lisus.
Hristos. Sa nu uităm cumva că lisus a fost mește­
șugar, copil de suflet al unui meșteșugar. Nici să
1 < ■
ne ascundem sau să ne rușinăm că El s’a născut
sărac, printre oamenii ce munceau cu mâinile lor,
care-și câștigau pâinea cu truda mâinilor. însuși
lisus și-a câștigat pâinea cea de toate zilele, mai ’• ■
v"
înainte de a împărtăși oamenilor învățătura Evan­ ■ ;
gheliei Sale cu truda mâinilor Sale. Acele mâini
care au binecuvântat pe cei săraci cu duhul, care
au vindecat pe leproși, care au dat lumină orbi­ i
lor, care au înviat morții, acele mâini străpunse
la urmă de piroane pre cruce, erau mâini scăl­
date în sudoarea muncii. Mâini care au. simțit
amorțeala muncii, mâini bătătorite de muncă, mâini
care bătuseră cue de lemn; mâini de meșteșugar.
lisus a fost meșteșugar intre cele pământene,
mai înainte de a fi făuritor de suflete; a fost sărac
mai înainte de a chema pe cei lipsiți la ospățul
împărăției Sale. Nu s’a născut printre avuți, într’o
casă bogata, într’un pat așternut cu puf și purpură.
Coborâtor dintr’un rege, trăește în atelierul unui
de vite. Nu face parte din tagma celor mari, din
h publicat~ta revista Muncă și voe bună, an. I (1939), nn L
 i
fi

160 APOSTOLAT SOCIAL LEMNARUL DIN NAZARET 161

aristrocrația războinicilor și a bogătașilor, din si- rașpei, se va fi gândit la făgăduelile tatălui său,
nedriul preoților. Se naște pe treapta cea mai de la poruncile proorocilor, la truda ce-1 aștepta și la
jos a poporului. înainte de a se coborî în iadul care n’avea să mai aibă nevoie de scânduri și
morților, se va coborî în iadul celor vii, în tagmele lațuri, ci de suflete și adevăr.
în care sunt împărțiți muritorii de când e lumea, Meseria îl învață că a trăi înseamnă a pre­
schimba tot ce este mort și netrebuitor, în fapte vii
8
r înainte de asta, lisus nu-i de cât un biet meșteșugar.
Meseria lui lisus e una din cele patru meserii și folositoare; că lucrul cel mai josnic, mai disprețuit
mai vechi și mai sfinte, căci dintre îndeletnicirile și mai călcat în picioare, se poate schimba în lucru
de preț cu care se pot ajuta oamenii; că în sfâr­
|:
de rând, aceia a țăranului, a zidarului, a fierarului
și a lemnarului sunt cele mai adânci legate de
viața omului, cele mai nevinovate, mai curate și
șit, pentru a putea mântui, trebuie să prefaci, că
precum poți scoate din trunchiul răsucit și cioto-
ros de măslin patul copilului și al miresei, poți
II
mai sfinte. Țăranul sparge brazda și scoate din ea făuri din argintarul cel mai păcătos și din cea
pâinea, pe care o mănâncă sfântul în peștera lui, mai nemernică desfrânată, doi locuitori ai împă­
ca și ucigașul în ocnă; zidarul cioplește piatra și
înalță casă săracului, casă regelui și casă lui Dum­ răției din Ceruri.1
ți nezeu ; fierarul roșește și îndoaie fierul, ca să-i dea
ostașului paloș, țăranului plug și dulgherului unelte;
lemnarul taie și prinde în cue scândura, ca să facă
1 ușa ce apără casa de tâlhari și patul în care vor
muri hoții, ca și cei cu sufletul curat.
lisus lemnarul își petrecu tinerețea în mijlocul
lor, le făuri cu mâna Lui, iar prin mijlocirea lor
se împrieteni cu viața cea mai sfântă a oamenilor
cu viața casei. Făcu masa, Ia care nespusă este
bucuria să stai cu prietenii, chiar de se află prin­
tre ei vreun trădător; patul în care tresare omul
pentru cea dintâi și cea din urmă oară; lada, în
care și închide țăranca sărmanele-i zdrențe; copaia,
în care frământat-a făină; scaunul, pe care moș­
negii stau în jurul focului și vorbesc de tinerețea
care nu se mai întoarce.
Dese ori lisus, în vreme ce șuvițele străvezii
și ușoare se încrețeau sub buza rindelii, iar ru- w«te//^-<îlovanlpapplnl
megătura ploua pe jos în cadența mișcătoare a 1. 11

■
 #4?
iL
r DIN PESCARI, APOSTOLI
■l ■'
i •:
! ceau în faptul zilei, când luna abia asfințise, iar
i,
DIN PESCARI, APOSTOLI 1
Pescarul, care ’și trăiește mai toată viața în
singurătatea apelor, e omul care știe să aștepte.
E omul răbdător, care nu se pripește, care-și cu­
fundă năvodul în apă și își pune nădejdea în Dum­
nezeu. Apa își are toanele, balta năzăririle ei; zi­
lele nu’s niciodată aceleași. Nu știe plecând de se
va întoarce cu luntrea plină ori fără niciun pește
de pus pe foc, să aibă ce mânca. Se lasă în voia
Domnului, care trimite belșugul și foametea; se
I
mângâie de ziua proastă, gândind la cea bună de
i ieri sau de mâine. Nu râvnește bogății neaștep­
tate. Voios când poate da rodul pescuitului pe o
bucată de pâine, pe o gură de vin. E curat la su­
flet și trup. își spală mâinile în apă, gândul în
singurătate.
Nu întâmplător lisus își alege cei dintâi to­
varăși dintre pescari. Printre pescarii din Caper-
i
naum îi află lisus pe cei dintâi ucenici ai săi.
Aproape nu era zi în care lisus să nu coboare pe
malul bălții Genizaretului. Uneori, luntrile por­
neau în larg; alteori le vedea cu pânza umflată
de vânt, iar din bărci coborau oameni, desculți,
umblând prin apă până ’n șold, ducând câte doi
coșurile pline de argintul ud al peștilor morți, ne
i Numărul celor doisprezece a fost complectat
aleși de cei buni și de cei mărunți, alții duceau
năvoadele grele, picurând de apă.
I. Publicat în revista Muncă și uoe bună, an I (1939), nr. 3, P- l9?
i
i
163 !
j|
Uneori plecau noaptea pe lună și se întor­
soarele nu se arătase încă, lisus, adesea le ținea ; i
calea pe mal și cel dintâi le dădea bunădimineața.
Dar nu totdeauna le mersese bine la pescuit. Când
se întorceau cu mâinile goale, trudiți și amărâți,
lisus îi întâmpina cu vorbe de mângâiere, iar pes­
carii desamăgiți uitând că nu ațipiseră toată noap­ II •
tea, îl ascultau cu dragă inima. Depărtând bărcile
spre adânc nu mai puteau să le tragă de mulți­
mea peștilor. Cuprinși de spaimă, aud chemarea
lui lisus: Haideți cu mine și vă voiu face pescari
I
de oameni. Se supun chemării cei doi frați: Simon
și Andrei, fii lui lona. A doua zi la aceiași che­
mare se supun alți doi frați: lacob și loan, fii lui (i
Zevedei. își luară rămas bun dela părinții lor și
părăsind plășile rupte, se luară pe urmele lui lisus.
lisus nu mai era singur. Patru oameni, două
perechi de frați, stăteau gata să-L întovărășească
oriunde ar fi voit și să-L asculte ca pe un tată.
Patru bieți pescari, de pe malul bălții, care nu »1
știau carte și abia de puteau lega două vorbe, pa­
tru oameni de rând, ne băgați în seamă de nimeni,
erau chemați de lisus lemnarul din Nazaret, să în­
temeieze cu El o împărăție ce avea să cuprindă
întregul pământ. Pentru lisus părăsiseră bărcile
lor cu carstnicile lor vechi și coșurile cu care sco­
seseră din apă mii de pești, părăsiseră pe toți ai
casei ca să-l urmeze pe acest om, ce nu le făgă­
duia, nici avuții, nici pământuri, ci le vorbea nu­
mai de iubire, de sărăcie și de sfințenie.
dintre cei mai sărmani și umiliți oameni.
Niște bieți muncitori cu palmele din satele Ga-
 164 APOSTOLAT SOCIAL
I lileii și de aiurea! Cei mai mulți dintre sărmanii
pescari din târgușoarele presărate pe malul lacu­
1
lui Genizaret, din Betsaida și Capernaum.
Omenește vorbind, Sfinții Apostoli n’au exce­
lat, nici pe de parte, în știința cărții ori de cine
știe ce stare privilegiată de bunuri. Ei au fost, ca
și stăpânul lor, dintre cei mai sărmani și umiliți
oameni greu trudindu-se cu soarele, pentru un trai
necăjit.
Insă lăuntric cu o viață sufletească deosebit
de curat! Oameni cinstiți cu ei înșiși și cu semenii,
drepți și milostivi, cum sunt în genere oamenii
muncitori și credincioși în Dumnezeu. Au jertfit
cu drag Stăpânului lor tot ce au avut mai bun și
scump sub soare,: familie, bruma de bunuri, pro­
fesiune, viața toată!
I Cu toate că Apostolii lui lisus sunt dintre pes­
carii și muncitorii săraci, neînvățați, simpli și pri­
goniți până la moarte, pe învățătura lor simplă,
pe marea lor iubire și jertfa pentru lisus, se în­
temeiază cea mai mare, mai universală și mai du­
I rabilă împărăție sub soare : Biserica lui lisus
4 Hristos.
I ocazie prielnică pot să izbucnească* și ~i să aprindă
ARMA ÎNFRĂȚIRII OAMENILOR 1
■
In aceste vremuri de adânci frământări, când
se folosesc toate mijloacele pentru ațâțarea urei
între popoare, omenirea răsuflă ușurată, câte un
glas grăind pentru pace. Trăim într’o vreme, când
se găsesc destui luptători, cari se ostenesc să se­
mene și să provoace dușmănia. Ei sunt în mâini cu
cea mai ucigătoare armă: cu arma urii. Cei care
vor să le stea împotrivă, sunt puțini și lipsiți de
armele cele mai sigure de isbândă. Amenințarea,
de care se servesc pacifiștii, nu va aduce o pace
durabilă. Ea este o rămășiță a vechiului dicton
roman: „Si vis pacem, para bellum“ (Dacă vrei
Prin astfel de mij-
pace, pregătește-te de război). vremelnică, nu defi-
loace se poate câștiga o pace
iuicuea
nitivă. O pace asemenea f*™ focului înăbușit bu apa
)e la fund, sub cenușe și sub căr-
deasupra, dar pe maii ascund schânteile, cari la orice
bunii știnși, se —---
foculAdin nou. numai în aparență certurile și duș­
împiedica
măniile între popoare, nu e destul.
Aceasta nu este o pace, ci numai un armistițiu.
E numai o crăpătură in zid astupată cu tencuială.
Arhimede, marele geometru și jnecanic, zice
așa: „dați-mi un nunct de razim razini în afară de pla­
neta noastrăl șiuneu voiu răsturna pamantul . Iar
------ 1 noastră și eu Muncă și voe bună, an I (1939), nr, 5, p. 23.
revista
Tpubncătln revista
 f ■
/i 166 APOSTOLAT SOCIAL
Evanghelia zice așa: „dați-mi din om inima sa pă­
trunsă de iubire față de oameni șl față de adevăr,
l
și eu vă schimb cu desăvârșire moravurile, obiceiu­
rile și întreaga viață socială".
Cel mare adevăr 1 Inima omului e din naștere
întocmai ca un câmp arat, dar nesămânat. Pe câmpul
acesta va crește numai ce va semăna omul însuși
și ce va ieși din sămânța ce se aruncă pe câmp
din toate părțile. La războiul în care se țese viața
omului, lucreză. trei muncitori: Dumnezeu, omul și
P mediul înconjurător. Dumnezeu dă bază, urzeala
însăși, iar omul țese sub influența oamenilor din
jurul său modelele care-i convin. Icoana vieții vine
s II lucrată fără întrerupere, dela începutul vieții până
la sfârșitul ei. Orice întâlnire cu alții, un discurs
întâmplător, cetirea unei cărți, un cuvânt prins în
trecere, toate acestea lasă urme în suflet, croiesc
câte o linie nouă în icoana generală a vieții. In
1 culoarea, în care vor fi trase liniile cele mai multe,
va fi văzută și icoana întreagă. Dacă liniile cele
mai multe sunt roșii, icoana va fi roșie.
I Sunt linii în majoritate albe, e albă și deschisă
și icoana, iar dacă sunt negre cele mai multe linii,
atunci neagră și sinistră ni se va prezenta în­
treaga icoană.
Neagră și sinistră este icoana întregei omeniri
de azi. Ura. mândria și ambiția au ridicat pereți
despărțitori între popoare și între rase. Au uitat
că toți sunt oameni, fiii aceluiași părinte ceresc și
că ar trebui să trăiască ca frații, nu ca dușmanii.
Acești pereți despărțitori însă, nu pot ajunge până
la cer și soarta lor este asemenea Turnului Babei.
Se dă o luptă, ca asemenea pereți despărțitori
între oameni, ridicați de răutate, să fie dărâmați. Se
ARMA ÎNFRĂȚIRII OAMENILOR
înmulțesc apelurile pentru aducerea popoarelor
167
i
unele lângă altele, ca să formeze o singură familie
de frați. Singurul apel cu efecte sigure este cel
al Evangheliei, în care se reazimă pe inima omului,
I
nu pe forță.
Numai Evanghelia, care a propoveduit pe Dum­
nezeul iubirii, pe părintele tuturor oamenilor a pus
bazele unei adevărate înfrățiri între oameni, a ni­
micit zidurile despărțitoare între popoare, a zdrobit
lanțurile sclaviei, a ridicat personalitatea omului,
a poruncit să fie respectată valoarea morală a fie­
cărui om, indiferent de seminția sau clasa socială
căruia îi aparține.
„De acum înainte nu mai este aici, nici Evreu,
nici Grec, nu mai este nici slugă, nici stănân, nu
mai este nici bărbat, nici.femeie, pentrucă toți una
sunte{i în lisus Hristos“ ! așa scria Apostolul Pavel
creștinilor.
Recunoașterea aceasta a egalității între oameni,
înaintea lui Dumnezeu a avut o influentă nepieri­
toare și hotărâtoare asupra întregei civilizațiuni
. europene. Ea a șters și șterge necontenit deosebi­
rile de clasă, care înjosesc pe om. Credința, că cel
mai de pe urmă și mai sărac om, de pe treapa cea
mai de jos a societății omenești, este creiat după
chipul lui Dumnezeu cu sufletul nemuritor, ne si­
lește să privim la fiecare om, ca la fratele nostru <
să-i recunoaștem dreptul de a cere să-1 stimăm și
ne ia dreptul de a-i desconsidera valoarea sa și
bunătatea sa. . ,
, Căutati să nu urâți pe careva dintre cei mici
zicea lisus. Această credință, i-a adunat pe toți cre­
dincioșii într’o singură biserică, care n impărta-
șește dintr’un singur potir. Ei formează o singura
1
 —A
I
i
I
168 apostolat Social
familie,, nu numai între zidurile bisericii, ci și în
viață: Și când zic „biserică" nu mă gândesc la bi­
sericuțele conduse de ambițioșii pontifi, ci la ob­
ștea întregei lumi creștine, ce crede în cuvântul
Evangheliei și are de stăpân pe lisus Hristos.
„Semănătorii zâzăniilor" sunt gata să încaere
tocmai această lume creștină! Pontifi și „Locții­
tori ai lui Hristos" unde ați fost? Uraganul a în­
ceput în jurul tronurilor voastre. Coborîti din Pa­
latele voastre, luați drumul apostolatului spre oile
rătăcite. Singura armă de pace și înfrățire a oa­
menilor copleșiți de ură, este Evanghelia iubirii.
Ce armă puternică! Unde este Petru și Pavel,
i să meargă la Roma sau Berlin? Hristos, care a
oprit cu un cuvânt viforul pe mare, i-ar ajuta să
i oprească și ei cu arma Evangheliei iubirii, orice
dușmănie între popoare.
i ne faci ce-Ți vom cere“. Iar El i-a întrebat: „Ce
f
i
O PILDĂ A LUI IISUS1
Cei doisprezece ucenici însotiau pe lisus peste
tot locul. In cuvântările Sale, lisus vorbea destul.
de des despre o împărăție a Cerurilor, în care vor
locui numai cei drepți, cei neprihăniți, cei pocăiți.
Ea însă ar fi Ia sfârșitul acestei lumi pământești.
Deși atât de departe de timpul acestei împărății,
ucenicii țineau morțiș să apuce locurile de fruhte i
în ziua izbânzii.
lacob și loan, feciorii pescarului Zevedei, s’au
apropiat de lisus și l-au zis: „Stăpâne, te rugăm să
vreți să vă fac“ ? Ei l-au spus : „îngădue-ne ca
atunci când vei fi în slavă să stăm unul de-a dreapta
Ta, iar altul de-a stânga Ta. Dar lisus le-a răs­
puns: Nu știți ce cereți“.
Ceilalți zice, auzind acestea s’au mâniat pe
lacob și pe loan. lisus însă chemându-i aproape,
le-a spus: „Știți că stăpânii neamurilor domnesc
peste ele și mai marii lor le poruncesc cu stăpâ­
nire. Intre voi însă să nu fie așa. Ci ori care va
voi să fie cel dintâi, să fie robul tuturor, căci nici
Eu, Fiul omului, n’am vrut să fiu slugărit, ci să slu­ I
jesc și să-Mi dau viața răscumpărare pentru multe". -!
lisus s’a folosit de nevinovata obrăsnicie a Ze-
vedeilor, ca să mai rostească odată cuvântul pe
care l-ar fi rostit oricare suflet mărinimos. Cel cu
1. Publicat in reviita Muncă și vot bună, an I (1939), nr. 7, p. 11.
H
170 - APOSTOLAT SOCIAL
suflet mare, tocmai pentrucă îi este sufletul mare,
e gata oricând să-i slugărească pe cei mici. Acesta
miraculoasă absurditate nu convine egoismului
unora, nemerniciei sgârciților, întrucât puținul pe
care îl au, nu le ajunge lor înșile. Cine nu este
în stare, ori nu vrea să slujească, dovedește că
n’are nimic de dat: e slăbănog, neputincios, nede­
săvârșit, gol.
Dar lisus n’a fost numai un semănător de vorbe.
El a fost un pilduitor cu fapte. Cu o clipă mai
înainte de a fi smuls dintre cei dragi, a vrut să le
dea o dovadă de dragostea Lui de Stăpân. Totdea­
una l-au fost dragi ucenicii Lui, chiar și Iuda. Clipă
de clipă l-a îndrăgit cu o dragoste ce întrece orice
dragoste, cu o dragoste atât de îndestulată, că,
uneori ucenicii nu s’au dovedit în stare s’o cuprindă
în inimile lor mici. Atâta era dragostea de mare.
înainte de patima și moartea Sa, întreaga-i
1 dragoste, nemărturisită până atunci prin vorbe, se
topește într’o revărsare de întristată duioșie.
In timpul ultimei Cine, la care ține locul capu­
lui de familie, a fost cu ucenicii săi mai bun ca
un părinte și mai smerit ca o slugă. Stăpân era
și s’a coborât până la lucrul pe care îl fac robii-
învățător era și s’a coborât mai pe jos de cât uce­
nicii. Fiul lui Dumnezeu era și a primit partea ce­
lor mai desprețuiți dintre oameni. Cel dintâi era
și a îngenunchiat în fața celor mai de jos pescari,
de par’c-ar fi fost cel de pe urmă. De atâtea ori
le-a spus celor mândri și răi la suflet, că stăpânul
se cade să-și slujească slugile și că cei dintâi tre-
bue să fie ca și cei după urmă.
Dar vorbele nu se închegaseră încă în acele
suflete. Se știe că fapta, când ai de aface cu su-
'I
1
O PILDĂ A LUI 1ISUS 171
flete simple, e mai tare decât vorba. La ultima Cină
lisus a rostit, sub vălul simbolic al smereniei și
al modestiei, prin pilda Sa, una din cele mai te­
meinice învățături ale Sale... S’a sculat dela masă
spune Evanghelia — și-a desbrăcat haina și,
luând un ștergar, s’a încins cu el. Apoi a turnat
apă în lighean și s’a apucat sa le spele picioarele
ucenicilor și să le usuce cu șergarul dela brâu.
Chiar o mamă ori o slugă ar fi putut face ce
a făcut în seara aceia lisus. Mama, numai copila­
șilor săi, nu altcuiva ; sluga, stăpânilor săi, nu alt­
cuiva; sluga, închizând ochii, din supunere. Dar
cei doisprezece ucenici (era și Iuda) nu sunt nici
copiii, nici stăpânii Iui lisus. împărat al unei îm­
părății viitoare, era Stăpânul necunoscut încă de
toți stăpânii.
Și totuși, El spală și usucă bucuros cele două­
zeci și patru de picioare bătătorite și nespălate
de mult, numai și numai ca să sape în acele inimi
îndărătnice și cuprinse încă de trufie, adevărul
rostit din gura Sa, zadarnic, atâta amar de vreme.
„Oricare va vrea să fie mai mare între voi,
să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea să fie
cel dintâiu între voi, să vă fie rob“ căci, „Cel ce
se înalță se va pleca, dar cel ce se smerește, se
va înălța
„După “. ce le-a spălat picioarele, și-a luat hai­
nele, s’a așezat iarăși Ia masă, și le-a zis: „înțe­
legeți voi, ce v’am făcut eu? Voi mă numiți Domn
și învățător. Și bine ziceți, căci în adevăr sunt.
Deci dacă Eu, Domnul și învățătorul vostru, v’am
spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spa-
lați picioarele unul altuia. Că Eu v am dat o pildă,
pentru ca și voi să faceți cum v’am făcut vouă.
 ■

172 APOSTOLAT SOCIAL

fI I
Adevăr, adevăr grăesc vouă, că sluga nu-i mai
presus de stăpân, nici ucenicul mai mare de cât
cel ce l-a trimis. Iar de vreme ce ați aflat toate
I ■

acestea ferice de voi de vă veți purta în acest chip".

A fi servit trece drept un semn al unei situații
superioare. în aceste cercuri „superioare" nu odată
este dat să vezi oameni, care tocmai când sunt
serviți, țin să-și arate trufia față de cei ce ser­
vesc. O nobilă japoneză face compliment curieru­
I lui unui hotel, când îi dă acestuia o însărcinare.
O face pentru a cinsti serviciul și a retușa umi­
lirea. Stăpâni, ai celor ce muncesc, voi sunteți
creștini și Stăpânul tuturor stăpânilor din lume, anexe
s’a dat pe sine pildă în „spălarea picioarelor uce­
nicilor".
„Ferice de voi de vă veți purta în acest chip".

!
 —un* .jk,

h
■ ■ y

CUVÂNTAREA ROSTITĂ LA REÎNHUMAREA 1

OSEMINTELOR DOMNITORULUI ALEXANDRU I. CUZA1
Pioasă Adunare,
De o înfiorare sfântă și tainică ne simțim pătrunși
în aceste clipe, când pilda recunoștinței noastre față de
Vodă Alexandru loan Cuza, binefăcătorul și ocrotitorul
țăranilor și muncitorilor, ctitorul României Moderne,
tainic ne înfioară sufletele, minunat ne înalță cugetele.
Ieri, părinții voștri, din același sentiment de recu­
noștință și dragoste, isvorâtă din inimile lor curate față
de binefăcătorul lor — legendarul domn moldovean, au
/ ridicat aici această măreață statuie în fața căreia toate
generațiile își vor găsi trezirea celei mai curate conști­
ințe democratice și naționale.
Pentru că tot ce era mai sfânt pe aceste plaiuri, 1
podoaba cea mai aleasă și mai mândră între podoabele
acestui colț de (ară, erau scumpele moaște ale ultimului

I •!
domnitor moldovean, Alexandru loan Cuza.
Noi generația de astăzi — îngrijorați de atâtea ne­
norociri abătute asupra Moldovei, în timpul lipsei ose­
mintelor din pământul- Moldovei — ne-am recules și ■I

dimpreună cu Guvernul și Parlamentul Țărei — le^am ii

adus dela Curtea de Argeș, în lașul unde Vodă Cuza,

I cu sfetnicii lui au pus temelia de granit a României

Moderne.
In Mausoleul ce se va ridica la biserica Trei Ierarhi,
I, Cuvântare rostită la biserica Trei Ierarhi din Ia?!, In ziua de 20
Aprilie 1947.
 te»
.^4

4
**. I
•« !
176 APOSTOLAT SOCIAL
1 1 I
alături de ceilalți doi domnitori moldoveni, — Vasile.
Lupu și Dimitrie Cantemir — veacuri dearândul, aceste
scumpe rămășițe vor fi talismanul mângâerilor și viselor
noastre de Frăție, Dreptate, Pace și Unire.
Cei Trei Ierarhi, podoabele cele mai alese ale Bi»
CHEMARE CĂTRE TOȚI CETĂȚENII
ȘI CETĂȚENELE IAȘILOR I
In ziua de 20 Aprilie (Duminica Tomei), la orele 7
sericii Ortodoxe și străjuitori ai celor trei domni legen­
dimineața sosesc în gara Iași, aduse cu evlavie și cinstea
dari ai Moldovei, ne vor da fiorul sfințeniei cu care
cuvenită, osemintele marelui Domnitor Român, alexandru
vom putea afla isvorul curat și înțălesul istoric al trăi» ioan CUZA.
niciei noastre ca neam pe acest pământ. Vlăstar al unei familii din pătura mijlocie a poporului
Stând la sicriul ce acopere osemintele, și urmărind

I
din ținutul Hușilor, Vodă Alexandru Cuza a fost ales
cu gândul pe acela ce le»a însuflețit și le-a purtat ființa, Domnitor în Moldova la 5 Ianuarie 1859, ca în aceeași
am putut afla în marea lui putere de muncă, de luptă
și de răbdare, în mintea lui trează și în inima lui, spri­
jinul speranțelor noastre și deslegarea înaltei chemări a
lună, în ziua de 24, să fie ales șl de Românii din Mun­
tenia, ca Domnitor al provinciei de peste Milcov. Prin I
ii Neamului Nostru, astăzi.
persoana Voevodului Alexandru Ioan Cuza s’a îndeplinii
Unirea Principatelor și s’a pus astfel temelia de nesdrun» I
li Insoțindu=i osemintele, facă Bunul Dumnezeu, ca
amintirea faptelor și îndemnurile înțălepte ale neuitatului
cinat a României moderne.
Fire generoasă de moldovean, totdeauna gata de
Domn Alexandru I. Cuza, să-i însuflețească deopotrivă sacrificiu pentru binele și dreptatea celor mulți și obij®
pe toți fiii Patriei Noastre pentru pace, frăție, muncă duîți, Vodă Alexandru Ioan Cuza a răspuns, prin fapte,
și unire. la cuvintele pe care i le-a adresat, cu prilejul alegerii
Spiritul marelui domnitor deapururi să întovărășască din Moldova, marele lui sfetnic Mihail Kogălnkeanu:
< pașii urmașilor noștri și să lumineze calea generațiilor _____ „pe• tine domn, în țara noastră,
„ Alegându-te
viitoare întru îndeplinirea năzuințelor străbune. Amin. vrut să arătăm lumii, aceea ce toată (ara
noi am —
dorește: la feg* noui, om nou"« omul epocei...
J.
' HI
să fie tare, iar tu, Măria Ta, ca Domn,
fă ca legea
blând; fii bun mai ales pentru acei, i
fii bun, fii
mai toți domnii trecuți au fost nepă*
pentru care
săiori <?>
săiori și >răi".
—
.
In adevăr, «««Ufnnoa nhnHnifjț
mulțimea obijduită a clăcașilor a fost
scoasă din i—_mizeria socială prin împroprietărirea
" ei cu
pătnânt.
împroprietăriri '-ea făcută de Vodă Cuza a scos po*
porul român " i din robia
_~ în care»! adusese spoliatorii băști»
fanarioți.
nași sau fanarioți.
/ 12
 APOSTOLAT SOdlAL
178
t
Lumina cărții era rezervată numai anumitor clase
I sociale privilegiate. Vodă Cuza s’a străduit ca toată nația
românească să se bucure de roadele științei de carte,
introducând învățământul primar obligator și gratuit.
i Pentruca știința și cultura înaltă să înflorească și pe
plaiurile românești — ca în toate țările civilizate — Vodă
Alexandru loan Cuza a reorganizat cele două Univers
sități din Iași și București, căutând să dea posibilități
elementelor din pătura rurală și muncitorească să se urce,
prin merit, pe scara ierarhiei valorilor socialesculturale.
Jg Conducerea țării a urmărit s'o deschidă și fiilor po-
porului, care altă dată numai munceau și răbdau, fără
să se poată bucura de rodul muncii lor.
■fi Vodă Cuza a căutat ca dreptatea să fie una și a*
ceiași pentru toți cetățenii, introducând legiuiri noui, iar
vechile privilegii au fost anulate,
Pentru marile reforme sociale și culturale, Vodă
Cuza a avut de suferit în viață, dela cei ce credeau că
bunurile pământești- sunt rezervate numai celor putini
fi, și prin naștere privilegiați. Poporul român însă ba iubit
și recunoștința lui față de Domnitorul, care a desrobit
primul pe cqlcași, a făcut ca Vodă Cuza să apară un
erou social legendar.
Pe drept cuvânt, acum după trecere de vreme, Vodă
■ r Alexandru loan Cuza, este considerat ca acel dintâi și
mare ctitor al României moderne.
Sbuciumul vieței lui a fost prelungit și după moarte.
Somnul de veci i-a fost tulburat de crâncenul război
i hitlerist.
Cripta dela Ruginoasa, unde se aflau osemintele, a
fost distrusă, iar frumoasa biserică ce-i străjuia mor­
mântul a fost transformată în ruine. Osemintele marelui
domnitor au fost strămutate la Curtea de Argeș.
Guvernul țării, care a desăvârșit multe din r 'for­
I
CHEMARE CĂTRE CETĂȚENII IAȘILOR 179
mele democratice pe care și le-a propus marele ctitor,
la propunerea unui comitet de inițiativă, alcătuit din
grupul parlamentarilor, conducătorii Fundațiunei cultu­
rale „Mihail Kogălniceanu" și toate personalitățile de •
vază ale lașului, dorind să cinstească memoria primului
desrobitor al clăcașilor au hotărît ca osemintele lui Vodă
Cuza să fie aduse la Iași și depuse, dimpreună cu ale
marelui lui sfetnic Mihail Kogălniceanu, într’un mauso­
leu, ce va fi ridicat în curtea bisericei Sfinții Trei Ierarhi.
Până când mausoleul va fi ridicat, osemintele Voe-
vodului Cuza vor fi depuse în biserica Sf. Trei Ierarhi,
acolo unde se odihnesc ceilalți doi mari domnitori ai
Moldovei: Vasile Lupu și Dimitrie Cânte mir.
Șetateni din Capitala Moldovei,
Vă chemăm să răspundeți cu dragostea voastră
pentru memoria marelui Român și înțeleptul Domnitor
Alexandru loan Cuza, luând parte la procesiunea, ce se
va face cu osemintele dela gara mare prin Piața Unirii
si până la biserica Sf. Trei Ierarhi.
’ procesiunea începe la ora 7 dimineața, în ziua de
Duminica Tomei, 20 Aprilie 1947.
Să răspundem, dragi ieșeni, cu recunoștința noastră,
dela mic la mare, amintirii pioase a celui mai generos
Domnitor Român, de baștină moldovean, — Alexandru
loan Cuza.... însoțindu-i osemintele, plini de cucernicie,
să arătăm că celor care se jertfesc pentru binele
neamului românesc, poporul le răspunde cu nețărmuită
^meritată dragoste.
J Fniscopul JUSTINIAN MARINA VASLUIANUL
■» Președintele Comitetului
Comandantul Comandamentului IV Terltorf
G.ral de Divizie I. STANCULESCU
Prefectul Județului Iași, Primarul Municipiului Iași
c. BORDEIANU EDUARD LAzARESCU
H'
1 176 APOSTOL AT.SOdlAt
Lumina cărții era rezervată numai'anumitor clase
sociale privilegiate. Vodă Cuza s a străduit ca toată nația
românească să se bucure de roadele științei de carte,
introducând învățământul primar obligator și gratuit.
Pentruca știința și cultura înaltă să înflorească și pe
$
plaiurile românești — ca în toate țările civilizate — Vodă
Alexandru loan Cuza a reorganizat cele două Univers
sități din Iași și București, căutând să dea posibilități
elementelor din pătura rurală și muncitorească să se urce,
prin merit, pe scara ierarhiei valorilor sociale®culturale.
Conducerea țării a urmărit s'o deschidă și fiilor po»
porului, care altă dată numai munceau și răbdau, fără
să se poată bucura de rodul muncii lor.
Vodă Cuza a căutat ca dreptatea să fie una și a«
ceiași pentru toți cetățenii, introducând legiuiri noui, iar
I vechile privilegii au fost anulate,
Pentru marile reforme sociale și culturale, Vodă
»•
Cuza a avut de suferit în viață, dela cei ce credeau că
bunurile pământești1 sunt rezervate numai celor putini
și prin naștere privilegiați. Poporul român însă ba iubit
și recunoștința lui față de Domnitorul, care a desrobit
primul pe cqlcași, a făcut ca Vodă Cuza să apară un
erou social legendar.
Pe drept cuvânt, acum după trecere de vreme, Vodă
Alexandru loan Cuza, este considerat ca acel dintâi și
mare ctitor al României moderne.
li Sbuciumul vieței lui a fost prelungit și după moarte.
Somnul de veci i-a fost tulburat de crâncenul război
hitlerist.
Cripta dela Ruginoasa, unde se aflau osemintele, a
fost distrusă, iar frumoasa biserică ce4 străjuia mor*
mântui a fost transformată în ruine. Osemintele marelui
domnitor au fost strămutate la Curtea de Argeș.
Guvernul țării, care a desăvârșit multe din Wor*
CHEMARE CĂTRE CETĂȚENII IAȘILOR 179
mele democratice pe care și le-a propus marele ctitor,
la propunerea unui comitet de inițiativă, alcătuit din
grupul parlamentarilor, conducătorii Fundațiunei cultu*
rale „Mihail Kogălniceanu" și toate personalitățile de •
vază ale lașului, dorind să cinstească memoria primului
desrobitor al clăcașilor au hotărît ca osemintele lui Vodă
Cuza să fie aduse la Iași și depuse, dimpreună cu ale
marelui lui sfetnic Mihail Kogălniceanu, într’un mauso­
leu, ce va fi ridicat în curtea bisericei Sfinții Trei Ierarhi.
Până când mausoleul va fi ridicat, osemintele Voe«
vodului Cuza vor fi depuse în biserica Sf. Trei Ierarhi,
acolo unde se odihnesc ceilalți doi mari domnitori ai
Moldovei: Vasile Lupu și Dimitrie Cantemir.
ffetăteni din Capitala Moldovei,
Vă chemăm să răspundeți cu dragostea voastră
pentru memoria marelui Român și înțeleptul Domnitor
Alexandru loan Cuza, luând parte la procesiunea, ce se
va face cu osemintele dela gara mare prin Piața Unirii
si până la biserica Sf. Trei Ierarhi.
Procesiunea începe la ora 7 dimineața, în ziua de
Duminica Tomei, 20 Aprilie 1947.
Să răspundem, dragi ieșeni, cu recunoștința noastră,
dela mic la mare, amintirii pioase a celui mai generos
Domnitor Român, de baștină moldovean, — Alexandru
loan Cuza.... însoțindu-i osemintele, plini de cucernicie,
să arătăm că celor care se jertfesc pentru binele
neamului românesc, poporul le răspunde cu nețărmuită
“meritată dragoste.
Comandantul Comandamentului IV Teritorial
G.ral de Divizie I. STANCULESCU
Primarul Municipiului lași
Pref«ctul Județului Iași»
c, bordeianu EDUARD LAZARESCU
 noua constituție și biserica ORTODOXĂ română 181

poate deschide sau întreține instituții de învățământ ge®

neral“ deoarece acest articol constitue o pavăză acor®
dată Bisericii noastre creștine ortcdoxe, împotriva acelor
congregații și confesiuni, cari — cu arginți trimiși în
scopuri ascunse, de peste hotarele țării — desfășoară o
neîngăduită acțiune de prozelitism, întrebuințând școli
NOUA CONSTITUȚIE ȘI BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ 1 cu caracter aparent de cultură generală, dar strecurând
în sufletele tinerelor generații învățături străine de spi®
Biserică Ortodoxă Română și slujitorii ei salută proi­
ectul de Constituție întocmit de Frontul Democrației ritul liber al poporului nostru.
Pentru aceste motive și pentru încă altele multe, —
Populare și supus discuțiilor publice, înainte de a fi
pe care le®am arătat în pastorala noastră — Biserica
adus în desbaterile Marei Adunări Naționale. Clerul și Ortodoxă Română primește cu recunoștință și cu bucu®
drept credincioșii creștini ortodoxi sunt fericiți să întâi® rie Proectul de Constituție al tinerii noastre Republici
nească în principiile de bază ale pactului fundamental Populare Române, încredințată că el reprezintă pentru
al Republicii Populare Române luminoasele principii ale poporul român deschiderea unui larg drum spre propă propă-­
credinței creștine, spre realizarea cărora Bise?ica Orto® și muncesc între
șirea și fericirea celor ce trăesc si L..._ hota­
doxă a tins întotdeauna.
Stabilind că munca este factorul de bază al vieții rele statului nostru.
economice a Statului și că Statul acordă sprijin tuturor
celor ce muncesc, cărora li se cuvine un nivel de trai
mai ridicat, proectul de Constituție înscrie pentru întâia
oară în țara noastră, în pactul fundamental al Statului,
principiul formulat de "Mântuitorul nostru lisus Hristos:
„vrednic este lucrătorul de plata lui“ (Luca 10,7).
Demnă de menținut este în special deplina libertate

I
I
pe care viitoarea Constituție a Republicii Populare Ro®
mâne o acordă religiei și comunităților religioase, pre«
cum și sprijinul pe care îl dă indirect credinței noastre
creștine ortodoxe. Deși Biserica noastră de răsărit n’a
fost niciodată intolerantă față de alte credințe religioase,
deși ea n’a căutat să=și impună principiile prin sabie
sau prin măsuri violente, ea privește totuși ca binevenit
Ș articolul 28 din Proectul de Constituție, care precizează
că •. „nicio congregație sau confesiune religioasă nu
1. Publicat în ziarul Unloersul, an 65, nr. 70, din 25 Aprilie 194«

i
 ■ !****-

CUPRINSUL
Pagina
Precuvântare 9— 22
I.
STUDII ȘI CERCETĂRII ISTORICE
Rolul social-cultural al vechilor monahi *. 22— 36
Priveliște asupra mănăstirii Govora , 37— 54
Istoria mănăstirii Govora 55— 68
Proprietățile și privilegiile ce a avut în trecut mă­
năstirea Govora ,................ . 67— 77
Rolul mănăstirii Govora în literatura românească . 78— 94
II.
ARTICOLE ȘI CUVÂNTĂRI
Cooperația și creștinismul 97—124
In care din societățile de credit și economie se pot
asocia preoții 125—130
Ortodoxia Româna și anticlericalismul liberal . . . 131-147
Cuvântarea rostită la patronul Seminarului Sf. Nicolae
din R.-Vâlcea ............................... 148—158
Lemnarul din Nazaret z . . 159—161
Din pescari, Apostoli 162—164
Arma înfrățirii oamenilor . 165-168
O pildă a lui lisus 169—172
IU.
ANEXE
Cuvântare rostită la reînhumarea osemintelor Dom­
nitorului Alexandru I. Cuza . 175—176
Chemare către toți cetățenii și cetățenele orașului iași 177-179
Noua Constituție și Biserica Ortodoxă Română . 180-181

I
I

i
%

4
■&. ■

-.-y

TABLA ILUSTRAȚIILOR.

I. — Preotul loan M. Marina, parohul bisericii St Gheorghe dinR. Vâlcea.

?■ II. —- Mănăstirea Govora, vedere generală.
III. — Mănăstirea Govora, biserica și chiliile din jurul el.
IV. — Pisania' mănăstirii Govora.
V. — Ctitorii mănăstirii Govora: Radu Voevod și Ecaterlna Doamna.
VI. — Ctitorii restauratori ai mănăstirii Govora.
VII. — Catapeteasma mănăstirii Govora.
VIII. — Localul Cooperativei „înfrățirea" a Clerului șl Corpului didactic din
județul Vâlcea, una din înfăptuirile pe tărâm cooperatist ale
preotului loan Marina.