VITAMINE

În funcţie de solubilitatea lor în apă şi uleiuri se clasifică în:

- vitamine liposolubile - A, D, E, K,
- vitamine hidrosolubile - B1, B2, B3, B5, B6, B7, B9, B12, C.

VITAMINA A

Conform reglementărilor IUBMB vitamina este reprezentată de retinol (vitamina A 1), retinal
şi acidul retinoic, grup de substanţe care mai sunt denumite şi retinoizi.
Din punct de vedere chimic, retinoizii sunt derivaţi poliizoprenici care conţin un nucleu de
-iononă.
Cantitatea de vitamină A se exprimă în unităţi internaţionale (UI), unităţi de retinol (RE) şi
unităţi de retinol echivalente (RAE).
O unitate internaţională de vitamina A este echivalentă cu activitatea a 0,3 μg all-trans-
retinol.
H3C CH3 H3C CH3
CH2-OH CHO

CH3 CH3
retinol (vitamina A1)
retinal (all-trans retinal)

H3C CH3 H3C CH3

COOH
H3C

CH3 CHO CH3

acid all-trans retinoic
11-cis-retinal
(acid retinoic)

Surse
Vitamina A nu poate fi sintetizată din elemente în organismul uman, deoarece acesta nu
poate sintetiza nucleul de -iononă. Organismul uman are capacitatea de a transforma carotenii
(pro-vitamine A) în retinol.
Principalele surse de vitamină A sunt alimentele de origine vegetală colorate în galben-
portocaliu care conţin caroteni (cel mai important este -carotenul) şi alimentele de origine animală
care conţin retinil esteri. Dintre alimentele de origine vegetală o cantitate importantă de caroteni se
găseşte în fructele de Momordica cochinchinensis şi în uleiul de palmier.
Vitamina A din alimente este distrusă aproape în totalitate prin prăjire şi mai puţin prin
celelalte procedee culinare.

Absorbţie şi metabolism
O treime din cantitatea de caroteni din alimente, este absorbită după emulsionare cu sărurile
biliare şi încorporare în micelii. În enterocit, carotenii sunt încorporaţi în chilomicroni (sunt
lipoproteine care conţin fosfolipide, trigliceride, colesterol, proteine, vitamine liposolubile), trec în
limfă şi apoi în sânge care îi transportă la ficat. Carotenii ajunşi în ficat sunt oxidaţi la retinoizi.
Excesul de caroteni din sânge, care depăşeşte capacitatea de depozitare la nivelul ficatului, va fi
depus la nivelul ţesutului adipos subcutanat ceea ce determină colorarea în galben a tegumentelor.
O mare parte din -carotenul din alimente, în celulele mucoasei intestinale, estwe oxidat sub
acţiunea caroten-dioxigenazei cu formarea de retinal şi ulterior de retinol şi acid retinoic.

1
 H3C H3C CH3
CHO
H3C CH3 caroten-
dioxigenaza
H3C CH3 CH3
CH3
retinal (all-trans retinal)
-caroten
retinal reductaza retinol dehidrogenaza

H3C CH3 H3C CH3

CH2-OH COOH

CH3 CH3
retinol acid retinoic

În intestinul subţire, retinil esterii proveniţi alimentele de origine animală sunt hidrolizaţi
sub acţiunea esterazelor din sucul pancreatic cu eliberare de retinol şi acizi graşi. Retinolul este
emulsionat în prezenţa sărurilor biliare şi intră alături de lipide în compoziţia miceliilor, fiind
absorbit în celulele intestinale (enterocite). În celule, acesta este din nou esterificat cu acidul
palmitic (predomină) sau stearic (în proporţie mai mică) cu formarea de retinil palmitat, respectiv
retinil stearat, care alături de alte lipide sunt încorporaţi în chilomicroni. Aceştia din urmă trec din
celula intestinală în ductul limfatic şi apoi în sânge care îi transportă la nivelul ficatului.
În ficat, în funcţie de necesităţile organismului, retinil esterii pot fi depozitaţi sau sunt
hidrolizaţi cu eliberarea retinolului care este utilizat de organism. Acidul retinoic nu este depozitat
la nivel hepatic.
Retinolul, retinalul şi acidul retinoic trec din celula hepatică în sânge unde sunt fixaţi pe o
globulină specifică (RBP retinol binding globulin).
Fiind molecule lipofile, după eliberarea de pe sistemele de transport plasmatice, retinolul,
retinalul şi acidul retinoic trec prin difuzie simplă prin membrana celulară. În citoplasmă, retinoizii
se fixează pe receptorii: CRBP (cellular retinol binding protein; fixează retinolul şi retinalul) şi
CRABP (cellular retinoic acid binding protein; fixează doar acidul retinoic).
Afectarea receptorilor CRBP determină creşterea riscului de cancer. În acelaşi timp celulele
precanceroase îşi pierd capacitatea de a transforma retinolul în acid retinoic, substanţă implicată în
procesul de diferenţiere celulară.
La nivel celular retinolul poate fi transformat în retinal şi acid retinoic.

Efecte biologice
Necesarul zilnic pentru adulţi este de 1 mg retinol sau 6 mg -caroten sau 3.000 UI vitamină
A.
Necesarul de vitamină A depinde de:
- sex – mai mare la bărbaţi,
- vârstă – mai mare la copii,
- starea fiziologică – creşte în sarcină şi perioada de alăptare.
Vitamina A este implicată în următoarele procese fiziologice:
 vedere –

2
 opsina + 11-cis retinal rodopsina

11-cis-retinol lumina
retinal
dehidrogenaza
izomeraza

11-cis-retinol
opsina impuls nervos
all-trans retinal

izomero-hidrolaza all-trans retinal

dehidrogenaza nerv optic

all-trans retinil ester lecitin retinol

aciltransferaza all-trans retinol

centri optici

 diviziunea şi maturarea celulară - retinolul şi acidul retinoic controlează creşterea şi

diferenţierea celulară în urma fixării acestora pe receptorii specifici. Acidul all-trans retinoic
se fixează pe receptorii RAR, în timp ce acidul 9-cis retinoic şi retinolul se fixează pe
receptorii retinoidici RXR. Se formează complexe care se asociază sub forma unui
heterodimer (RAR-RXR), acest heterodimer se fixează pe elementul responsiv la acid
retinoic de la nivelul ADN-ului (RARE) şi va controla transcripţia genică.
Acidul retinoic reduce rata diviziunii celulare şi stimulează diferenţierea celulară dirijând
procesul evolutiv al unei celule precanceroase către o celulă normală, matură.
 menţinerea integrităţii pielii şi mucoaselor

 acidul retinoic stimulează procesele de apărare imunitară, prin controlul diferenţierii

leucocitelor şi activarea limfocitelor T.
 -carotenul (în principal) şi retinolul prezintă acţiune antioxidantă deoarece prin numărul
mare de legături duble pot fixa radicalii peroxil reducând astfel riscul de cancer şi boli
neurodegenerative (Alzheimer, Parkinson).

Hipovitaminoza
Cauze
- aport insuficient – prin consum redus de legume, fructe, alimente de origine animală;
- tulburări de absorbţie intestinală – vitamina A sau carotenii nu pot fi emulsionaţi cu sărurile
biliare (lipsesc sau sunt în cantitate mică) sau nu se absorb datorită lezării mucoasei intestinale;
- carenţă de proteine – scade cantitatea de globulină care fixează şi transportă vitamina A de la
ficat la organe;
- expunerea la oxidanţi – fumul de ţigaretă, alcool, poluanţi industriali.

3
 Simptomatologie
- nictalopie –

- xeroftalmie –

- retinită pigmentară –

- xerodermie –

- anemie feriprivă –

- reducerea rezistenţei la infecţii.

Hipervitaminoza
Poate fi determinată de administrarea excesivă (ca doză şi durata administrării) a
suplimentelor nutritive sau a produselor farmaceutice cu vitamină A mai ales la copii. Instalarea
hipervitaminozei este favorizată de absorbţia rapidă la nivel intestinal a retinoizilor şi de eliminarea
lor lentă din organism datorită lipofiliei crescute.
Simptomatologia, în funcţie de reactivitatea individuală, este evidentă în cazul în care
cantitatea ingerată zilnic depăşeşte de 10-50 de ori doza zilnică recomandată.
Intoxicaţia acută este caracterizată prin: dureri abdominale, descuamarea pielii,
pseudotumori cerebrale (cu cefalee, iritabilitate, ameţeli, vedere înceţoşată, edem palpebral) şi edem
pe traiectul nervului optic.
Intoxicaţia cronică apare la administrarea unor doze de peste 4000 UI/kg timp de 6-15 luni
şi este caracterizată prin: dureri osoase, articulare, căderea părului, uscăciunea şi fisurarea buzelor,
anorexie, hipertensiune intracraniană benignă, tulburări de vedere, hepatomegalie, tumefierea
fontanelei la copii (sindromul de pseudotumoră cerebrală).
Excesul de caroteni determină colorarea în galben a tegumentelor deoarece în condiţiile unui
aport lipidic optim aceştia sunt absorbiţi în cantitate mare la nivel intestinal şi se vor depune al
nivelul pielii unde există o cantitate mai mare de lipide.
Administrarea la femeia însărcinată, în primul trimestru de sarcină, a unor doze de vitamină
A de peste 10.000 UI/zi (doza maximă admisă 2.600 UI/zi) determină malformaţii cranio-cerebrale,
oculare şi malformaţii osoase.
Derivaţii de sinteză ai acidului retinoic, administraţi la femeia însărcinată, cresc riscul de:
malformaţii congenitale osoase, micro- şi hidrocefalie, malformaţii ale urechii externe şi avort
spontan. În timpul terapiei afecţiunilor cutanate, cu acid retinoic sau derivaţi ai acestuia, se
recomandă utilizarea metodelor contraceptive care trebuie continuate şi după întreruperea terapiei
(până când există siguranţa că aceşti derivaţi ai acidului retinoic s-au eliminat din organism)
deoarece datorită lipofiliei substanţele se depozitează în ţesutul adipos de unde se eliberează lent.

4
 VITAMINA D
Există sub două forme vitamina D 2 (ergocalciferol) şi vitamina D 3 (colecaciferol).
Din punct de vedere chimic vitaminele D sunt derivaţi de colesterol. Vitamina D 2 se obţine
prin oxidarea ergosterolului din ciuoerci, iar vitamina D3 se obţine prin oxidarea 7-
dehidrocolesterolului din structura pielii.
Vitamina D se exprimă în UI, o unitate internaţională reprezintă activitatea biologică a 0,025
g vitamină D (1 mg vitamină D = 40.000 UI).

H3C CH3 H3C CH3

CH-CH=CH-CH-CH CH-CH=CH-CH-CH
CH3 CH3
CH3 CH3

oxidare
HO CH2

ergosterol
HO
vitamina D2 (ergocalciferol)

9,10-seco(5Z, 7E)-5,7,10(19)-22-ergostatetracen-3--ol
H3C CH3 H3C CH3
CH-CH2-CH2-CH2-CH CH-CH2-CH2-CH2-CH
CH3 CH3

oxidare

HO CH2

7-dehidrocolesterol HO
vitamina D3 (colecalciferol)
9,10-seco(5Z, 7E)-5,7,10(19)-colestatrien-3--ol
Surse
- exogene
- alimente de origine animală – ulei de peşte, peşte, ficat de vită, brânză, gălbenuş de ou;
- alimente de origine vegetală – ciupercile conţin ergosterol. Expunerea ciupercilor la
radiaţiile UV timp determină sinteza vitaminei D 2.
Este prezentă şi în alimentele îmbogăţite artificial în vitamină D cum sunt margarina, untul,
alimentele pentru copii, laptele.
- endogenă – este sintetizată din 7-dehidrocolesterolul prin expunerea pielii la radiaţiile UV.
Sinteza are loc sub acţiunea radiaţiilor UV cu lungimea de undă de 290-315 nm numite
radiaţii UV-B. Pentru sinteza unei cantităţi normale de vitamină D 3 este necesară expunerea
timp de 10-15 minute de două ori pe săptămână a braţelor, feţei, mâinilor fără a utiliza
creme de protecţie solară. Expunerea excesivă la soare determină degradarea vitaminei D 3
sintetizate şi care nu a ajuns încă la nivelul ficatului.

Absorbţie şi metabolism
Esterii vitaminelor D, prezenţi în alimente, sunt hidrolizaţi sub acţiunea esterazelor
pancreatice cu eliberarea vitaminelor D, care sunt emulsionate în prezenţa sărurilor biliare şi a
sucului pancreatic. Miceliile formate, pătrund în celula intestinală unde are loc formarea
chilomicronilor care trec iniţial în limfă şi apoi în sânge similar cu procesul de absorbţie a lipidelor.
Vitamina D3 se absoarbe în cantitate mai mare comparativ cu vitamina D 2.
Derivaţii 25-hidroxi-vitamină D se absorb mai repede decât vitamina D şi nu necesită o
cantitate foarte mare de săruri biliare pentru absorbţie.

5
 În sânge vitaminele D sunt fixate pe -globulină (DBG sau VDBP - vitamin D binding
globulin; este o globulină sintetizată la nivelul ficatului) şi vor fi transportate la ficat. Alături de
vitaminele D din alimente, la ficat ajunge şi vitamina D 3 sintetizată la nivelul pielii din 7-
dehidrocolesterol sub acţiunea radiaţiilor UV.
În ficat, sub acţiunea vitamin D2- sau vitamin D3-25-hidroxilazei (enzimă CYP 450
dependentă), ambele forme ale vitaminei D suferă un proces de hidroxilare în poziţia 25 cu
formarea 25-hidroxi-vitaminei D (calcidiol). Derivaţii monohidroxilaţi pot urma trei căi în
organism:
- realizează circuitul hepato-entero-hepatic fiind eliminaţi din ficat prin bilă, ajung în intestin
de unde sunt reabsorbiţi şi sunt transportaţi la ficat unde pot fi depozitaţi sau reiau circuitul;
- sunt hidroxilaţi la nivel hepatic sub acţiunea 24-hidroxilazei cu formarea 24,25-dihidroxi-
vitaminei D2 sau D3, forme inactive biologic, dar care pot stimula 25-hidroxi-1-vitamin D
hidroxilaza de la nivel renal;
- sunt transportaţi la nivel renal (după fixare pe globulina specifică DBG) unde în celulele
tubilor renali proximali sunt hidroxilaţi în poziţia 1 sub acţiunea 25-hidroxi-1-vitamin D-
hidroxilazei (CYP 450 dependentă) cu formarea 1,25-dihidroxi-vitaminei D2, respectiv a 1,25-
dihidroxi-vitaminei D3. Compuşii sunt denumiţi şi calcitriol şi reprezintă fortma activă biologic a
vitaminelor D. Enzima a fost evidenţiată şi la nivel cerebral, în placentă şi leucocite.

HO HO
H3C CH3 H3C CH3
CH-CH=CH-CH-C CH-CH2-CH2-CH2-C
CH3 CH3
CH3

CH2 CH2

HO OH HO OH
1,25-dihidroxi-vitamina D2 1,25-dihidroxi-vitamina D3

Activitatea 25-hidroxi-1-vitamin D-hidroxilazei este stimulată de hormonul paratiroidian.

După hidroxilare la nivel renal, derivaţii 1,25-dihidroxi ai vitaminelor D trec în sânge, sunt
fixaţi pe DBP (VDBP) şi sunt transportaţi la ţesuturi unde îşi manifestă acţiunea biologică. Dintre
cei doi derivaţi dihidroxilaţi, derivatul vitaminei D3 este de 3 ori mai activ biologic decât cel obţinut
din D2.

EFECTE BIOLOGICE
Dozele zilnice recomandate sunt de 5 g (200 UI) la adulţi, copii, tineri şi de 10 g (400 UI)
la vârstnici deoarece la aceştia scade capacitatea de sinteză la nivelul pielii şi scade procesul de
sinteză a formei active.
Derivaţii 1,25-dihidroxi-vitamina D se fixează pe receptorii specifici VDR din citoplasmă,
iar complexul format se asociază cu cel pentru retinoizi (RXR), este transportat în nucleu unde se
fixează pe ADN, pe elementul responsiv la vitamina D şi astfel va influenţa transcripţia genică, cu
stimularea sau blocarea sintezei de proteine. Pe această cale este controlată funcţionarea a cel puţin
50 de gene, de aceea se consideră că aceşti derivaţi dihidroxilaţi sunt hormoni, iar vitaminele D sunt
pre-hormoni.
Receptorii VDR au fost identificaţi în piele, ţesutul cerebral, miocard, pancreas, rinichi,
intestin subţire, colon, prostată, ovar şi ţesutul mamar.
Vitaminele D determină:
 reglarea nivelului calciului seric:

6
 depunerea calciului în oase şi dinţi –

 inhibarea proliferării celulare excesive cu stimularea diferenţierii celulare –

 modulează funcţionarea sistemului imunitar –

 reglează secreţia de insulină –

 detrermină reducerea tensiunii arteriale –

Hipovitaminoza
Cauze
- alimentaţie excesivă la sân mai ales după vârsta de 4 luni şi în condiţiile unui copil expus foarte
puţin la radiaţiile solare,
- expunere redusă la radiaţiile solare sau în cazul persoanelor cu hiperpigmentare cutanată,
- utilizarea excesivă a cremelor de protecţie solară ,
- vârsta înaintată – scade capacitatea de sinteză a vitaminei D la nivelul pielii şi scade absorbţia
intestinală a acesteia,
- malabsorbţie lipidică – deoarece absorbţia vitaminei D este maximă în condiţiile absorbţiei
eficiente a lipidelor. Malabsorbţia poate fi determinată de deficitul de secreţie biliară, de
afectarea enterocitelor sau de deficitul de esterază,
- obezitate – o mare parte din vitamina D 3 sintetizată la nivelul pielii, datorită lipofiliei este fixată
la nivelul pielii şi nu va fi transportată la ficat,
- afecţiuni hepatice şi renale – nu este sintetizată forma activă,
- dependenţa de vitamina D – în acest caz vitaminele D există în organism, dar receptorii VDR
pentru vitamina D nu sunt activaţi decât în prezenţa unor cantităţi foarte mari de 1,25-dihidroxi-
vitamină D.

Simptomatologie
Deficitul de 25-hidroxi-vitamină D va stimula glandele paratiroide cu creşterea secreţiei de
hormon paratiroidian care determină creşterea nivelului calciului seric prin stimularea eliberării de
calciu din oase şi dinţi cu apariţia:
- rahitismului – este o afecţiune osoasă specifică copilului, caracterizată prin: întârzierea
închiderii fontanelei, deformarea cutiei craniene cu apariţia de craniotabes, curbarea oaselor
lungi sub greutatea corpului, modificări ale mersului, deformarea osului frontal, deformarea
cutiei toracice, tulburări respiratorii, apariţia aspectului caracteristic de „abdomen de batracian”,

7
- osteomalaciei, osteoporozei – se manifestă la pacienţii adulţi prin: deformarea coloanei
vertebrale şi a oaselor pelvine, creşterea fragilităţii oaselor, creşterea incidenţei fracturilor, tasări
osoase, dureri osoase şi musculare.

Hipervitaminoza
Este determinată de consumul excesiv de suplimente nutritive cu vitamină D.
Simptomatologie
- hipercalcemie cu sau fără demineralizare osoasă,
- hipertensiune arterială – prin stimularea contracţiei musculaturii netede vasculare,
- polidipsie urmată de poliurie,
- reducerea densităţii osoase – prin mobilizarea calciului din oase,
- nefrocalcinoză,
- stoparea creşterii la copii – prin mineralizarea prematură a zonelor de creştere osoasă,
- calcifieri metastatice.