CURSUL VII

7. SISTEMUL POLITIC

7.1. Conceptul de sistem politic. Modalita{i de definire §i elemente constitutive.

7.2. Sistemul politic democratic.
7.3. Sistemul politic totalitar.
7.4. Principalele consecinte ale totalitarismului.
7.5. Elemente de sprijin ale totalitarismului.

7.1. Conceptul de sistem politic. modalitati de definire si elemente

constitutive
Sistemul politic reprezinta un ansamblu stabil de raporturi si roluri socials
institutionalizate care asigura exercitarea puterii (autoritatii) asupra societatii in
intregul ei. El integreaza institutiile si procesele ce permit cetateiiilor dintr-un stat
sa elaboreze, sa aplice si sa modifice politicile piiblice. Structurile fundamental ale
sistemului politic sunt formate din institutii de guvernamant si raporutrile lor cu
celelalto componente ale vietii politice (partidele, grupurile de influenta, sin-
clicatele etc.).
In sens structural, sistemul politic face parte din domeniul politic si
constituie un ansamblu organizat cu elemente ce interactioneaza si de-pind
reciproc unele de altele. Se comporta ca un intreg cu proprietati si functii proprii si
permite abordarea problematicii politice de sine statator, ca ceva autonom guvernat
de legi specificc.
In .siiintn politica, tratarea sistematica a politicului s-a intensificat dupa al doilea
razboi mondial prin lucrarile lui David Easton; „Sistemul politic'- (1953); „0
analiza sistematica a vietii politice"' (I8$oj; „£igtett?e ale stiintei politice" (1968)
si contribute deosebite ale lui J. W. La~ pierre, cuprinse in lucrarea „Analiza
sistemelor politice" (1973).
S. N. Eisenstadt remarca faptul ca evolutia unui sistem politic este rezultatul
actiuni a doua tendinte si anume: una de diferentiere structural si specializare
functional^ (ditferentiere de activitati si" roluri politice) si alia de integrare, de
organizare a comunitatii' politice Sntr-o unitate centralizata. David Easton
considera ca sistemul politic serves to pentru „alocarea autoritara a valorilor la
nivelul intregii societati", intelegand prin aceasta modul in care statul, prin
deciziile sale, face fata cerintelor ce vin din partea mediului intern, intrasocietal
(sistemul economic, demografic, cultural etc.) si din partea mediului extern,
extrasocial, reprezen-tat de viata internationala.
Calitatea si dinamica si'stemului politic sunt exprimate atat prin intera-ctiun'ea
elementelor sale constitutive cat si prin functiile ce ii sunt proprii. Functiile vitale
indeplinite de un sistem politic sunt in principal urmatoarele: a) directionarea
dezvoltarii prin decizii ce pri-vesc totalitatea vietii sociale; b) asigurarea stabilitatii
si integritatii societatii prin contracararea proccselor de dezintegrare si haos social;
c) realizarca adaptarii la schimburile ce se produc atat in interiorul unci socieiati,
prin innoirea structurilor, crcarea de noi roluri politico sau modificarea continutului
celor vechi.
Politiciii asigura stabilitatea (integritatea) macrosociala prin, bloca-rea tenditei
naturale entropice a sitsernului social global. Accasta in-seamna promo varea prin
fundamentare temeinica de decizii si meea-nisme ce se opun atat dezvoltarii
haotice cat si involutiei catre o en-tropie creseuta a mediului social si care se traduc
prin capacitatea de reglare a comportamentelor indivizilor si grupurilor sociale.
Coneomi-tent se asigura prin decizii globale, evolutia directionala a societatii,
mobilizand resursele umane si materiale necesare In sustineroa decizii-lor
strategice pentru dezvoltarea sociala controlata, negentropica. Prin capacitatea de
raspuns la cererile si presiunile care se exercita asupra sa, politicul asigura
integrarea schimbarilor intrasociale •— din mediul social intern — sau extrasociale
— din viata internationala — prin transformari care vizeaza modificarea sau
innoirea relatiilor si comportamentelor scciale institutionalizatc.
In interactiune cu sistemul social global, subsistemul politic inde-plineste functia
de reglare a sistemului social in ansamblu (de organi-zare si con'ducere), iar ca
sistem autonom isi creeaza proprile mecanisme de autoreglare, denumite
„echilibrul puterii". Sistemul politic, pentru a lace fata schimbarilor, trcbuie sa-si
dezvolte capacitati care, dupa opic nia lui G Almond, constau in: a) capacitatea de
extractie, de mobili-zare a resurselor materiale si umane 'din mediul intern si
extern; b) capacitatea de reglementare in vederea realizarii controlului compor-
tamentului indivizilor si grupurilor sociale; c) capacitate de distributee care se
refera la alocarea de bunuri, servicii, onoruri membrilor societatii; d) capacitatea
reactiva, de raspuns la cererile si presiunile ce se exercita asupra sa." 1
In demcrsurile de determinare si definire a sistemului politic se clisting
contributiile lui J. W. Lapierre care concepe sistemul politic ca ..ansamblul
proceselor de decizie care privesc totalitatea unei societati globale" si aportul lui F.
Burlatchi, in conceptia caruia sistemul politic este un sistem relativ inchis, care
asigura integrarea tuturor elementelor societatii, si a efxistentei acesteia ca
organism integral, condus centralizat de puterea politica, al carei pivot este statul.
Sistemul politic, potrivit acestei analize sociologice si politologice include in pri-
mul rand institutiile politice — statul, partide si organizatii politice, precum si
sistemul comuniicatiilor ce uneate mcmbrii societatii si gru-purile sociale cu
puterea politica.

Fiind launtric contradietoriu, sistemul politic are un echilibru in-stabil, in sensul ca

se face! si se rof.ace continuu, asa incat tratarea sis-tematica a vietii politice
nccesita o corecta definire a .politicului, o cuL noaslere si analiza concreta a
diferitelor sisteme politice. Capacitatea politicului de a fi un sistem deschis de
autoreglare arata rplul sau esential in societatea contemporana, in care relatia input-
output este decisiva in raanifestarea functiilor sale cognitiva, normativa, prcvizio-
nala si reglatorie ceea ce ii confera rolul unei autentice ,,cutii negre" sau ,,de
rezonanta" care asigura stabilitatea si echilibrul societatii.
7.2. Sistemul politic democratic
Caracteristica fundamentală ,a sistemului politic democratic rezida in
functionalitatea sa pe fondul si prin integrarea valorilor fundamen-tale ale
democratiei. In acest sens, democratia (gr. Demos <= popor; kratos = putere) se
infatiseaza ca ordine politica si ca mod de functio-nare a sistemului politic in care
se reaiizeaza dreptul poporuiui de a se guverna pe sine insusi. Esenta democratiei
este exprimata in pri'ncipiul suveranitatii poporuiui, ceea ce inseaimna ca
guvernarea poate fi legiti-mata doar prin vointa celor guvernati. Acest principiu so
deosebeste de procedurile demccratice care sunt mijioace ce permit puneroa in evi-
dent! a vointoi poporuiui. In ceea ce priVcste celelalte proceduri ca: separarca
puterilor, limitarea mandatului pentru reprezentantii alesi in sistemul puterii
politice, precizarea anumitor reguli constitutionale etc., — acestea ajuta la
funetionarea in bunc condiiii a sistemului democratic. Democratia reprezinta un
sistem de: institute! si relatii prin care membrii societatii actioneaza, fie direct ca
autoritate elaboratoare de politic! (democratia directa), fie prin reprezentanti, care
elaboreaza politica in numele celor care 1-au ales (democratic reprezentativa). Pen-
tru majorilatea sistemelor politice — democratize sunt preferate pentru ca in raport
cu alte sisteme de guvernare se /intemeiaza pe un maxim de consens si pe un
minim de constrangere. Sensul profund al sistemelor democratice consta in
asigurarea egalitatii conditiilor pentru toti cetatenii de a participa la via^a politica.
In viziunea lui Robert A. Dahl conditiile guvernarii democratico presupun:
accesul cetatenilor la cele mai bune informatii; dreptul de exprimare s; exercitarea
libera a dreptului de vot; alegeri democratice corecte: prezenta unor lideri politici
care sa concurezc corect, cinstit intre ei, in vederea castigarii alegerilor; existenta
unor conditii care sa dea pcslbilitatea gruparii indivizilor in organizatii (partido)
pentru par-ticiparea la alegeri. Totodata, este necesar sa existe promise reale care
sa of ore garantia ca vointa cetatenilor exprimata in voturi va fi res-pectata. ca
intreaga politica a guvernelor va depinde de aceasta vointa populara. Admiterea
legltima a opozitiei in viata politica, dreptul si capacitatea minoritutii de a se
manifesta. si a protesta atunci eand ii sunt 'lezate interescle. lntr-un spirit similar de
gandire, Max Weber considera democratia ca fiind concomitent mod si mijloc si nu
scop in sine, respectiv este mod de a alege lideri si mijloc pentru a ii obliga sa
respecte legile, precum si pentru atragcrea populatiei. la treburilo social — politice
ale tarii. Relatiile reciproce intre liderii politici ai puterii legitime — institutiile
puterii — societatea civila si cetatenii, devin problema esentiala a democratiei.
In abordarea lunetionalitatii democratiee a sistemului politic J. H. Lewis
defineste democratia ca forma de guvernamant, ca o metoda si ca un mod de viata
ce cuprinde idealuri, atitudini, coneeptii filosofice s.a. De aceea, notiunea de
democratic impune a aprofunda conceptul de ,,putere a poporului" precum si
modul cum se constituie democratia ca mijloc de rezolvare pasnica a problemelor
sociale si cum democratia trebuie sa asigure drepturile fund anient ale ale omului.
Pornind de la asemenea oerinte, politologul franeez G. Burdeau iacea precizarea ca
,,Nu exista astazi nici un regim politic, care sa nu se prevaleze, eel putin verbal de
vointa poporului''. Printre mijloace de control si influ-entare a puterii de catre
popor sunt de mentionat pentru valoarea si importanta lor mai ales: alegerile
periodice (parlamentare si prezi-dentiale), plebiscitul, referendumul, functionarea
parlamentului, a sistemului partidelor politice. Astfel, dezbaterea transparenta,
sincera, mformata confera sistemului politic si guvernarii democratic? premise
reale care sa faca posibil ca, ,,fortele concurente" sa poata gasi „ni-velul de
comunicare, mijloace de conciliere, in locul luptei clandestine, violentei, tiraniei"
(Jean — Marie Domenach).
Referindu-se la valoarea democratiei eia mijloc de rezolvare pasnica a
confiictelor sociale, iilosoful, logicianul si omul do stiinta Karl. R. Popper sublinia
ca ,,Maretia democratiei este ca permite astfel de' schimbari politice in societate,
fara rasturnari sangeroase, fara cutre-mure rnajore. Intr-un regim cu adevarat
democratic, accentul cade pe institutii si nu pe persoane, ca in regimurile
totalitare".
Democratia este si un proces de civilizare a luptei pentru putere. prin
fotosirea procedurilor legale si a aparatului reprezentativ, pentru a discuta
problemele sociale de orice natura, Astfel, democratia asigura conditiile pentru ca
politica sa se manifeste ca ,,arta a posibilului", ca mijloc de realizare a
compromisurilor positive, pentru integrarea inte-resclor in conflict. Nivelul vietii
democra'tice a unei tari poate fi eva-luat dupa modul in care diversele interese ale
grupurilor sociale, ale indivizilor, uneori de-a dreptul opuse (antagoniste), aparent
ireconci-liabile, pot fi solutionate fara a degenera in conflicte violente. In timp ce J.
J. Rousesau aprecia ca ,,o adevarata democratic nu poate exista vreodata' 1, M.
Duverger remarca faptul ca democratia are doua fete inspirate de la zeul Ianus: una
a participant si controlului din partea guvernaniilor si alta a dominatiei asupra
acestora, una a egalitatii ju-ridice si alta a inegalitatii de tot felul, mai ales social —
economice, un'i a libertatii si alta a constrangerii din partea statului si a legii, una a
drepturilor, alta a datoriilor, una a luptei transparente pentru putere, alta a
dedesubturilor ascunse. Puterea poporului, nu se realizeaza direct prin popor, ci
printr-un numar restrans de reprezentanti.
Dar, desi economia de tip liberal este o conditie neoesara democratiei, capitalismul
nu este si o conditie suficienta a democratiei de-oarece se mentin inegalitatii
materiale, sanse inegale de exercitare a influentei politice intr-un sistem de
guvernare bazat oficial pe £)arti-cipare egala. Unele grupuri de interese au putut
folosi statul in detri-rnentul dezvoltarii economice si a consumatorilor. 1

Considerăm că democratia liberala este singura compatibila cu pro-gresul

istorie, F. Fukuyama1' arata ca „odata cu colapsul comunismului, ne confruntam cu
o problema mult mai profunda si anume cu aceea daca democratia liberala este o
\iasta. sociala satisfacatoare, sau poate ca ne putem imagina ceva ce; n-am vazut
pana acum". Analizand li-mitele democratiei, A. King $i B. Schneider aratau ca
aceasta „nu este un panaceu", ca „asa cum e Ipracticata azi, nu mai este adecvata
noi-lor probleme" deoarece potrivit acestor ;autori principalele chestiuni po-litice si
social-economiice, se discuta mai degraba de catre massrmedia, decat hi parlament,
rivalitatile dintre partide, adesea prevaleaza asupra intereselor generale. Imtr-o
asemenea situatie, in conditiile actualului mecanism politic, democratiile
oceidentale isi vad decazand rolul lor oficial, .in timp ce opinia publica se
Indejparteaza de alesii sai. bar criza sistemului democratic contemporan nu trebuie
sa serveasca drept seuza, pentru respingerea democratiei in sine. (A. King si B.
Schneider „Pri-ma revolutie globala").
7.3. Sistemul politic totalitar
Totalitarismul reprezinta o forma de autoritarism in care statul con-troleaza
toate aspectele vietii sociaLe si individuale, sprijinindu-se pe represiune, pe
violenta. In acesfc sens, sistemul politic totalitar se men-tine folosind politia
secreta, monopolul propagandei prin mediile de co-municare, eliminarea
dezbaterilor Hbere, interzicand manifestable de eritica la adresa autoritatii publice.
Se considera ca totalitarismul este un regim politic caracterizat prin dominatia
neingradita, care suprima toate drepturile si libertatile democratize si
reglementeaza toate do-menile vietii publice si chiar private ale cetatenilor,
folosindu-se de mijloacele constrangerii violente, brutale. Pentru Jelio Jalev, fost
pre-sedinte ai Bulgariei post-comuniste, in lucrarea sa „Fascfemul(l evidential
urmatoarele trasaturi ale statului totalitar: a) instaurarea prin consLrangere a
sistemului unipartid sau a „puterii unice" a statului totalitar prin lichidarea
celorlalte partide; b) contopirea partidului cu statul; c) unificarea intregii vieti
sooiale; d) impunerea unui mod auto-ritar de a gandi si cultul conducatorului
national; e) sistemul brutal concentrational prin crearea si utilizarea lagarelor de
concentrare.
Alti critici ai totalitarismului, printre care se remarca Fr. Thorn, care In
lucrarea ,,Limba de lemn" arata ca statul total sau totalitar este un sistem politic ce
include intreaga populatie este condus de o minoritate monolitica sau de un
dictator diabolic, elimina prin violenta sistematica orice rezistenta sau opozitic,
incearca sa creeze, printr-o pedagogic ^oncentrationala extinsa la ansamblul
societatii „(>mul nou". Statul totalitar, de regula, o fuziune stat — partid unic,
distruge te-sutul social, anihileaza individul, controleaza infailibil toate detaliile
malignei sale inginerii societale. Chiar daca exista similitudini in ana-lizele
socoiologice si politologice ale totalitarismului, totusi contributii ca cele ale lui K,
Arendt merita relevate in sensul ca particularitatile totalitarismului se expri'ma
in: a) dizolvarea legaturilor proprii societatii civile prin dezorganizlarea
sistematica a multiplelor .asociatii, cluburi, grupuri profesionale sau confesionale;
b) disolutia feolidaritatii locale prin politic! ce submineaza raporturile trfcdi-tionale
ale lumii taranesti; c) prornovarea de forme de integrare economica, institutionala
(partid unic, ideologie oficiala accep-tata de toti, planificarc, centralizare a tuturor
activitatilor); d) ierarhizarea societatii insotita de supunerea individutui la rigorile
organizarii piramidale; e) promovarea unor forme de mobilitate sociala care asi-
gura I'ormarea de elite noi ce imparatscsc idealul totalitar. La aceslo elemente se
adauga o combinatle de monopoluri exercitate de putere: monopolul politic, prin
partidul unic, monopolul ideologiei, monopolul mass-media, monopolul
politienesc. Characteristic sistemului politic totalitar este fuziunea puterilor
(legislative, executiva si judecatoreasca), iar unitatea puterilor se identified in fapt
cu puterea personala a con-ducat or ului.
Impactul social al totalitarismului s-a rasfrant prin consecintele sale in toai.e
cornponentele societatii.
7.4. Frincipalele consecinte ale totalitarismului
Metodologic, K. R. Pepper ne atragc atentia asupra caracterului utopic si
daunator al metodei comuniste de a sfabili idealul politic si apoi prin inginerie
sociala ca forfca, realitatea sa corespunda unui aseme-nea ideal. Procedand astfel,
sistemul tot'alitar ignora ,,tendintele is-torice'1 si j.dcstmul omului" si care cu
aroganta isi inchipuie ca omul este stapanul destinului sau si ca, in conformitate cu
scopurile pe care le urmarim, noi putem sa influentam sau sa modificam istoria
omului, cot asa cum am sehimbat fata pamantului". In numele unui fals colectivism
a fost subapreciata si Ingradita personalitatea individual^, in nu-meroase sectoare
de baza ale societatii a scazut cererea de oameni culti si ca urmare a procesului de
omogenizare sociala. Datorita hipertro-fteril centrahsmului oamenii erau mai
clegraba InaemnaU sa se strecoare prin porii directivelor subevaluandu-se
potentialul lor creajtiv, Sub pre-textul prioritatii generalului asupra particularului s-
a ajuns la ingra-direa brutala a granitelor libertatii astfel ca, ruptura ce s-a produs,
in condiiiile totalitarismului, intre scopuri („marete") si mijloace (bru-talc) a dus la
sacrificarea si pierderea irecuperabila a unei imensitati de valori. Din idealul
social-democrat a fost scos, in numele ,,interese-lor vitale ale color ce muncesc"
omul concret cu necesitatile, problemele si viata lui reala, de fiecare zi. Practica de
tip totalitar a demonstrat ca in. politica nu pot exista scopuri generoase, altruiste
care sa justuice realizarea lor prin mijloace de constrangere, prin metode
dictatoriale.
Anatomia totalitarismului ne dezvaluie o increngatura cu trei sub-sisteme: a)
„Varful" — liderul „genial" si necontestat care decide dis-cretionar asupra
cctatenilor, ca stapanul de sclavi asupra sclavilor sai: b) sistemul de sustinere
imediata (Nomenclatura) — aparatul central de partid si de stat, inclusiv liderii
locali — puriatori ai garni'di si fiio-sofiei ../Vanului", responsabili pentru cultul
detasat al personal]tatii supreme. Din acest al doilea subsistem, liderul isi alege un
cere restrans din cci mai de incredere supusi in cercul carora in mod ocult se
hotarau cele mai Importante probleme ale tarii. In, acost spirit, K. Popper con-stata
ca ,,Onrul autoritar va selecta in general pe cei care se supun, care cred, care
recepteaza infiuenta sa. Dar facand asa, el va selecta in mod sigur medLocritati,
pentru ca ii va exclude pe cei care se revolta, care se indoiesc, care Indraznesc sa se
opuna influentei sale", c) Al treilea subsistem ii constituie sprijinul mai larg al
diferitelor categorii sociale. fie lanadci, lie mase supuse, inerte, si care erau
manipulate in "avoarea puterii.
Conseeinla generala a totalitarismuiui era teama permanenta, Hpsa civisrnului,
absenta curajului politic, supunerea oarba fata de conduca-tori. Constiinta la nivel
individual era guvernata de asemenea prmcipii; a) sa nu gandesti; b) sa actionezi
numai supunandu-te unor comanda-mente superioare; c) sa nu-ti asumi nici un fel
de raspundere.
Caractenstica generala a totalitarismuiui este intoleranta lala de alte puncte de
vedere pornind do la principiul „cine nu este cu noi este im-potriva noastra".
Cu dcplln temei se apreciaza ca falimentul comunismului nu s-a datorat exclusiv
esecului sau economic, ci mai curand ignorarii arogante a nevoilor umane si
ambitiei de a conditiona si controla individul, in numele .unei himere ideologice.
(Vladimir Tismineanu, „Rcinventarea politicului", 1996). S-a confirmat in plan
istoric ca ,,Democratia nu poate trai fara adevar, totalitarismul nu poate sa traiasca
fara minciuna" {F. Revee, ,5Cunoasterea inutila).
7.5. Elemente de sprijin ale totalitarismului
Partidul unic do guvcrnamant a constituit suportul logistic de sus-tinere a
totalitarismuiui, fiind subordonat in totalitate dictatorului, ne-avand o pozitie
independents si reala, a devenit instrumental unui grup restrans, sau chiar al unei
singure persoane impunandu-si dictatura asu-pra societaUi. Puterea este acordata
in intregime partidului unic.
Organele de securitate, politia secreta au reprimat orice tentative de opozitie
sau disidente, mtretinand teama permanenta, motiVata do Stalin astfel: ,,Sa ma
urasca, dar sa se teama de mine". Trcptat, cadrele de valoare, ce nu prezentau
garantia devotarii totale fata de guvernanti. au fost inlocuite cu slugi credincioase
— ceea ce a facut posibila teroarea generalizata, persecutii de tot felul,
intemnitarea adversarilor politici si exterminarea lor. Aportul birocratic
administrative a fost coin-teresat si obligat sa dea viata celor mai absurde proiecte 1,
fara sa in-tervina cu nimic pentru protejarea maselor.
,,Cortina de fier" a fost de natura sa amplifice consecintele negative ale
totalitarismuiui, prin izolarea tarilor cu sisterne politice totalitare, a ,,lagarului
socialist" de comunitatea internationala. Aceasta a facilitat nomenclaturii
posibilitatea de a domni nestlngherita, discretionar si sa >si atribuie realizari asa
cum crede si doreste, sa-si justitfice erorile sau incompetenta gasind tapi ispasitori
interni sau extcrni, „sabotori"„ ,,spinoi". ..contra revolutionari" ,,cerouri
imperialiste" etc. ..Contractul catastrofal al omenirii cu comunismul in secolul XX,
sublinia Z. Brzezinski a constituit o lectie dureroasa, dar extrem de importanta:
ingineria sociala utopica se afla in conflict fundamental cu complexita tea
conditiei umane, si, creativitatea sociala infloreste. mai ales acoio unde puterea
politica este restransa. Aceasta lectie fundamentala face posibil cu atat mai mult, ca
democratia si nu comunismul sa domine secolul XX". '
Se poate aprecia cu destul temei rational ca esecul totalitarismu-lui consta in
juaecata gresita a istoriei si a unei false conceptii despre om ceea ce a condus la
ignorarea cu buna stiinta a nevoilor umane fundamentals si a multiplelor ipostaze
ale libertatii individuale.