SFANTUL INOCHENTIE AL PENZEI Fiecare om este nascut pentru Cer cedifia a doua Sfintul Inochentie al Penzei ‘Traducere din limba rusi de Adrian Tandsescu-Vlas BucurestiVIATASFANTULULINOCHENTIE AL PENZET La 25 de ani, Sfantul era deja monah, dupi noua ani - episcop, iar la 35 de ani si-a incheiat alergarea pamanteasca. El a stralucit turmei din Penza si din Saratov sapte luni si sapte zile, os- tenindu-se mult pentru folosul Bisericii si al pas- toritilor sai, Ne-a lasat 0 bogata mostenire a du- hului su, o inalt& pild’ a virtutilor crestinesti si, s’vargindu-se de timpuriu din aceasta viat’, a apucat ani indelungati (Int. Sol. 4, 13). Cuprins Despre viata duhovniceasca 1. Despre unirea cu Dumnezeu gi vindecarea inchipuirii prin rugiciune si prin numele lui Hristos 9 bolilor sufletesti gia trufiei 12 3. Despre calitorie gi despre unirea in Hristos ........15 4, Despre mustrarea de sine gi despre puterea 5, Despre stricdiciunea trupului si despre neputinte. 6. Despre primirea darurilor . Dumnezeu . 9, Marturisire recunoscatoare. Despre purtarea de grijé similostivirea dumnezeiascd ..........+ 24 10. indemn la rugciune 26 11, Despre nidajduirea spre Domnulin necazuri. .....27 12. Despre lepidarea de sine si despre unirea rugiciunilor. pare cove DB 13. Bucuria duhovniceasca.... 1 229 14. Despre folosul necazurilor. Marturisirea sufletului acai een ieeneienee 31 15. Despre liniste gi despre veghea duhovnicea 32 16. Despre Crucea Domnului, Despre impaicare gi recunostints . 34 253(CUPRINS 17. Despre post......cscsessessesssseretseseeesees 36 18. Despre viclenia vrajmagului. . 38 19, Despre simfirea harului. - 39 20. Despre indrumitorii duhovnicesti, gi despre miloncele de indrumare duhovniceasca, si despre rugaciune. .....40 21. Despre chemarea lui lisus Hristos si despre dorinta mortii. oe ae 22. Despre iubirea de cei ce ne necijesc gi despre tcerea ribdarii .. 23. Despre punerea lucruritor la punct prin scrisori. ...47 24. Cum sine purtim cu cei apropiati.. +--+ 25. Despre plinatatea sufletului si pustietatea viefii.. 51 26. Despre pomenirea mortii si vatimarea care vine din griirea desarti 54 27. Despre vizitarea bolnavilor, despre rugiiciunea pentru riposati si despre iubirea de sine oT 28. Despre pustietatea launtricd si luarea-aminte la sine. . 60 29. Cum si fi mulfumim lui Dumnezeu +62 30, Despre incredintarea in voia lui Dumnezeu 68 31. Despre nadajduirea in Dumnezeu, 65 32, Despre luarea-aminte gi despre lepidaread de sine ..66 33. Despre innoirea i curaitirea duhovniceascé 69 34, Despre pesterile Kievului 7 35, Despre cursitirea inimii de pomirile desarte ale sufletului prin supunerea fafa de voia lui Dumnezeu . .73 36, Despre lacrimile de pocdint’ . 37, Despre mijlocirea Nascatoarei de Dumnezeu gi a sfintilor, 38. Despre postings 39, Despre lipsa de sovsial in pocainti 254 CUPRINS 40. Despre umilinfa sufletului in vremea slujbelor gi despre nasterea duhovniceasc : 83 41. Despre apisarea picatului .. 4 42, Despre ciile Pronici 85 43. Multumire lui Dumnezeu pentru greutatile vietii . 86 44. Despre vise . ae 86 45. Despre sibiciunea duhovnicease si unirea duhovniceascd ......cececcecee eee 8 46, Despre aceea ci nu trebuie s& ne pripim in nevoinjele duhovnicesti, ci trebuie si fim prevazatori ...........90 Predici Despre blindete, smerenie gi despre calea cltre Hristos . . 95 Despre depiirtarea de lume si apropierea de Dumnezeu 101 14 Despre osteneala cunoasterii Domnului. Cerul este aproape de noi, dar noi suntem departe de el, .121 Despre lucrarile Duhului Dumnezeiesc si despre lucrarile duhului vrajmagese cee DBM Duhul Sfant zideste tot ce e pe pimant 0.20.26... 143 Fiecare om este niiscut entra cer gi pentru a mosteni slava dumnezeiasci 2.000.022.0006 severe TBA inceputul si sfargitul credinfei noastre este aducerea de jertfi lui Dumnezeu 165 La mormént se descopera cel mai mult scopul fiiniri sineputinta strédaniilor omenesti. 1%6 Felurite invagaturi din predicile Sfantului Inochentie . 18 Viola Sfiritului Inochentie al Penzei. 221 2551. Despre unirea cu Dumnezeu si vindecarea inchipuirii prin rugaciune gi prin numele lui Hristos Este minunat ca doriti ca prin insingurare s& va apropiati de unire cu Dumnezeu gi si-L aflati pe Cel Unul lubit. Aceasta esie ins& o cale exteri- ‘ara, si este la fel de departe de scop ca toate ce- lelalte: insingurarea trebuie s-o cdutim inlaun- trul nostru. Ce-i drept, vrajmagului nui place c& v-ati ga- sit un coltisor linistit, timp pentru rugaciune, in- lesnire pentru contemplatie, pentru cd el, fara in- doial, a aruncat asupra dumneavoastra alte la- turi, pe care ati fost mai putin in stare sa le bagati de seama si pe care, fara doar si poate, chiar c& nu le bigati de seama. Acum Domnului nu fi place faptul ca sufletul dumneavoastra s-a incurcat in lafurile vrajmagu- lui gi nu se mai descured, nu vrea sai se smulga din ele sau vrea, ins nu deplin — si, lucrul cel mai in- semnat, nu cere putere de la Dreapta care a stricat stdpanirea morfi, adicd pe diavolul (Evr. 2, 14). Totul zboara, totul curge. Ca sufletul s& nu zboare, trebuie si i se tunda aripile ori sa ise taie de tot; ca apa sa nu curga, trebuie ingradita. Na- tura ins&si — mai bine zis, Domnul — ne da inva- 9SFANTUL INOCHENTIE AL PENZEI {Sturd prin toate fApturile, rusinand trufia inimii sia mintii noastre. Aripile sufletului sunt inchipuirea roditoare de ginduri; inmultirea gandurilor desarte sau pieitea celor bune insotiti de ivirea celor rele vi- ne de la vatamari duhovnicesti sau de la adu- cerea aminte de lucruri stricate. Acum, pentru a alc&tui doctorie impotriva slabiciunii sufletesti, trebuie s& Juam o retet& care sa lucreze in parte asupra inchipuirii si in parte asupra aminti ‘Totusi, va fi cu neputinté sd gasim intotdeauna ingredientele cuvenite si potrivite pentru aceasta refet daci nu vom vrea sa rabdam, si intru rib- dare s& agteptim clipa cand Domnul ne va cer- ceta cu mila Sa si ne va vindeca asa cum stie El. Prin urmare, primul mijloc impotriva slabiciunii acesteia este seninatatea sufleteasci si nddejdea in faptul c& odata si odat& Doctorul va veni — si El va veni cu adevarat ca sa-I vindece pe bolnav. Totodata, ca boala sa nu sporeasca, alegeti-va © rugaciune scurta si luati aminte la ea cat mai multa vreme. Nu va ingaduiti nici macar gandu- rile care par foarte bune. Totul sa se opreasca: s& se opreasca inchipuirea si amintirea. Luptati-va si rabdati, si numele lui lisus Hristos, ca arma de focdin méinile serafimului, nu va lasa sa intre in inimé nici o intinaciune, nici o fin pamanteas- cA cdzutd, si cu atat mai mult pe diavol. Stiu cd la inceput aceasta munca pare trupeas- cd, pimanteasci, dar ce s&-i faci? Ea va curati in 10 DESPRE VIATA DUHOVNICEASCA curand simfurile si se va curati pe sinesi de ceea ce este piméntesc, daca dragostea noastra fat’ de numele chemat nu se va rici. Fie ca in inima sA stea un singur nume — un singur mare si nepretuit nume! Fie ca doar aces- ta ~ far nici o infelepciune, fara nici o contem- platie, fara nici un fel de ganduri adanci si stra- lucite, care sunt focuri mincinoase sau stele ale cSpeteniei duhurilor din vazduh -, doar nume- le Celui Iubit, si nimic mai mult, sa fie in min- te, si in amintire, gi in inchipuire, si in ochi, gi in urechi, si pe pragul casei, gi la usd, si in pat, si la masi, si peste tot! O, nume iubit, sfant, infricositor, mare, datitor de vesnicie! Acesta v3 va intari impotriva vrajma- silor, atata doar ca trebuie si va apropiati de el cat se poate de lin, cu cea mai mare evlavie. Eleste, de asemenea, foc care mistuie (Deut. 4, 24) totul, dar care se si stinge in noi daca suntem nepasatori. Parasiti pentru cateva ceasuri toate indeletni- cirile dinainte si lésati inima sa respire doar nu- mele cel iubit, dup ce igi va fi dat seama mai inainte cd in toata fiinfa noastra, in toate faptele, vrerile si gandurile noastre, ru este altceva decat scdrbosenia pacatului. Fara doar si poate veti primi vindecare, desi in acelasi timp imi dau seama gi ma caiesc de trufia mea, care m-a impins si scriu , fard doar si poate”. Pe deasupra, este nevoie de cat mai mul- #4 neschimbare in indeletnicirile dumneavoastra 11SPANTUL INOCHENTIE AL PENZEI si de statornicie, ca nestatornicia sa nu ‘imprastie gandul. Daca neschimbarea va va duce la lacrimi, dati mulfumita Daruitorului Celui Mare pentru aceasta mila si lasati-le s& curga, dar si nu va si- liti nicidecum sa plangefi, gi atunci cand curg s& nu vi desfatati peste masura de ele, fiindca sunt foarte dulci. 2, Despre doctoria impotriva bolilor sufletesti si a trufiei viefii Ati gisit doctorie impotriva bolilor sufletesti. Treduie doar si o luati cu simplitate copilareas- c&, avand credinfi deplina in vindecare: linis- titi-va adanc, petreceti cat mai mult timp in t&- cerea launtric’. S& va deschideti spre a avea cat mai des si mai viu simfiméntul prezentei Atot- puternicului, Atotbunului, Credinciosului, Nea- propiatului Dumnezeu-Tatal gi a Preamilostivu- lui Domn lisus Hristos, Care ne-a indrgit cu ne- marginita dragoste. Totodat’, daci nu puteti da altceva pentru lisus Hristos, dati jumatate din mancarea de la masa dumneavoastra — insa, repet, pentru lisus Hristos, de Care vreti si vi impartisiti. Dati-i unui sirac: gasiti-l, cutati-l ca pe un frate sau ca peo sora; dati-i ca Domnului. Daca va veni sin- gur, si-i mulfumifi lui cd a venit si mai ales Dom- 12 DESPRE VIATA DUHOVNICEASCA, nului ci La adus. Cand veti dao bucati de paine Domnului, El va va da timaduire. Dupa masura dragostei si a credintei dumneavoastra va fi ma- sura gi puterea doctoriei pe care afi ales-o. S-ar parea cA vrajmasul trup a fost biruit. Poa- te c& el da inapoi in fata noastra ca o capetenie de osti iscusita ce fuge de vrajmas ca si-I loveasca si mai puternic, navalind pe neasteptate. Primejdia nu a trecut pana cand nu avem cununa biruin- tei. Totusi, chipul biruintei dobandite trebuie sa ne int&reasc& in credinta catre Preadulcele Cer- cetator lisus, trebuie si ne invete cum sa-i biru- im pe alti vrajmasi. Vedeti ce taind neapropiata e Domnul nostru? Gasit am fost de cei ce nu Ma citu- tau, descoperitu-M-am celor ce ru intrebau de Mine (ls. 65, 1). Trufia viefii nu a trecut. Ean-a facut decat si ia infatisarea dreptitii, Ea domneste asupra in- tregului meu suflet atunci cand osindesc cu cu- vantul si cu gandul nu mai mult decat un singur om, ba chiar si un singur lucru, o singuré fap- turd - pentru ca sunt mai rau decat toata zidi- rea, ca unul ce sub ménie m-am topit, in paca- te m-am cufundat, cu urdciuni m-am méngaiat si pe acestea le-am socotit a fi Iucruri bune, cu Dumnezeul meu m-am judecat si am cerut de la El rasplata pentru c& L-am jigait cu fapta, cu cu- vantul gi chiar cu rugciunea, Sunt un nimic, dar nu simt aceasta cand nu ma priveste pe mine ce- ea ce se intampla; sunt un nimic, fnsa uit aceasta 13SPANTUL INOCHENTIE AL PENZEI cand vreau s& vorbesc cu cineva ori sa fac ceva. Aga alc&tuiesc eu tot din nimicnicia mea. Sunt un nimic atunci cand nu mé atinge ni- mic si nimeni, adicd atunci cand ceea ce se in- tampla nu mA priveste. Dimpotriva, cand vreau si fiu mai presus, sd fiu ascultat origice ag spu- nesau orice ag vrea, fac din mine sau in mine un idol céruia ma inchin, cdruia vreau s&-i slujese gi cdruia fi silesc si pe alfii sa ii slujeasca. Sufle- tu] meu trufas, nimicnic, se ascunde de sine in- susi, ca si nu iasa din sine gi sd nu se daruiasca pe de-a-ntregul lui Dumnezeu. Vedeti, avem ni- micnicia noastra doar in inchipuire, nu gi in fapt ~ iar dacd ar fi atins macar putin duhul nostru, cui am mai vrea si ne supunem? Va sfaituiesc si vi deschideti cat mai des cdtre simfimantul prezentei lui Dumnezeu, mai ales cand Judecatorul vine prin om: si vi temeti de Elsi sa fl iubiti. Dati mulfumité Domnului pen- tru c& a binevoit s& va trimita om: El ne judeca cu atita milostivire, ne rasplateste cu atata darnicie pe noi, nevrednicii. Totodaté, marturisiti-va dragostea de Cel Ne- vazut prin dragostea de s&raci, de robi, de cei umilifi. Facefi pentru dragoste ceva, pe cat va sti in putere, gandindu-va ca faceti asta pentru Dumnezeu, Care st& in chip nevazut de fafa si primeste. Bagati de seama cd, neavand dragos- te, nu avem nimic; neaducnd roadele dragostei, nu aducem nimanui nimic. inghitim totul, ca in- 14 DESPRE VIATA DUHOVNICEASCA, tr-o prapastie, in noi ingine, tragem toate in noi, ca si ne impovaram! insufletiti toate prin ruga- ciune. Din ea curg ca dintr-un izvor rauri de dra- goste gi de alte bunatati duhovnicesti. in suferinta rabdati cu dragoste, pentru ca fie- care gand sifiecare suspin este auzit de lisus Hris- tos, Care pentru noi a ribdat moarte. Dimineaja si seara si va aduceti aminte de moarte. Aduce- rea aminte de moarte ne invaté sa fim smeriti. Lacrima care cade uneori cu lauda de sine este un mic dar din occanul induririlor ceresti. Chiar acd va fi necuraté, daca va cddea des, daca va spa- la cate ceva, daca va fi insofita de suspin pentru necuratia ei, in curand se va limpezi. Varsati cat mai des fie si o singura lacrima. Ca nigte margari- tare, lacrimile se aduni, alcatuind podoaba sufle- tului dumneavoastra. Ele sunt 0 minunata docto- rie impotriva nestatorniciei care se naste din in- chipuirile omului despre sine si din imprastiere. 3. Despre ciilatorie si despre unirea in Hristos Sa va binecuvnteze célatoria Cela ce in oste- neli, si in necazuri, gi in sardicie, ba inc& si des- cult a c&latorit ca sa lucreze a noastra mantuire! ‘Amintirea Acestui CalStor va va aduce mangaie- re cand veti calatori. L-ati chemat si L-ati primit: si nu va despartiti de El, aga cum nu se despart de noi gandul, sufletul si rasu‘larea. 15SPANTUL INOCHENTIE AL PENZEI intrucat cereti s4 ma rog pentru dumneavoas- tr, dati-mi voie sa va cer, la randu-mi, s& va ru- gati pentru mine. Cerem aceleasi lucruri, Daté- torul celor cerute este Unul si Acelasi, mijloace- le de rugaciune sunt aceleasi, fagaduintele ca ni se va da ceea ce cerem sunt aceleagi — totul arata unire, agadar si fim si noi una in Domnul nostru Tisus Hristos. Faptul c& nu suntem impreund dupa trup nu impiedica, ci intreste si mai mult unirea gi cre- dinta, pentru ca lisus Hristos, Cel Unul, este uni- rea, izvorul, altfel spus Datatorul bunatatilor du- havnicesti care se impirtagesc in chip nevazut, dar simtit. Dumnezeule al puterilor! Intoarce-ne pe noi $i arata fata Ta, si ne vom méntui! (Ps. 79, 4)! Tar omul pacatos ce poate face singur, decat sa pacatuias- 8? Si ce poate astepta, afara de pacat, de la si- ne insusi? Lucrul acesta il spun si despre mine insumi... 4, Despre mustrarea de sine $i despre puterea rugiciunit Drept v-a instiinfat inima dumneavoastra. Cizind din starea cea buna lund de lun’, spt mani de siptimana, zi de zi si chiar clipa de cli- pi, imi este greu si ma ridic la treapta pe care se ail altii si pe care Domnul voia sa ma puna si pe 16 DESPRE VIATA DUHOVNICEASCA, mine. Racirea aceasta m-a adus la dezbinare cu mine insumi si cu tofi ceilalti. intre inimile care au mai multa impreuni-gla- suire pe calea lui Dumnezeu este mai mult& uni- re, Silinfele lor intr-acelagi duh sunt legate gi puse in armonie ca de una gi aceeasi putere. Acolo un- de ele petrec in acelagi loc se descopera dragostea friteasc’, curati gi sfanta — iar dragostea este pu- tere tainic& a lui Dumnezeu, nebiruitd de nici o putere, de nimic acoperiti si denimic ingraditi. fnainte vi pomencam micar cand gi cand in rugaciunile mele. Acum, din lenevie, va pome- nese foarte rar si cu greu cumva ~ ma simt foarte apasat de propria povara! Or, impartasirea ru- gaciunii fi unea pe toti - prin urmare, gi pe noi doi. De vreme ce strabate cerurile, puterea ruga- ciunii nu este st&viliti nici de ziduri, nici de tru- puri, nici de inimi, ci doar de gndurile noastre cele stricate gi de stricatele noastre fapte. Acum vedefi cum m-am indepartat de dumneavoastra! Trebuie si recunosc insa ca din aceasta radacina au crescut gi alte ramuri de acelasi fel - fiecare pom aduce roade dupa felul su... Nu stiu cu ce gnd imi citati cuvintele proro- cului despre straji... Pe mine insumi nu ma pot pune in randuial&: cum voi putea s8-i povatu- iesc pe alfii in calea lui Dumnezeu? Chiar daci se intimpla uneori si spun vreun cuvant bun dintre cuvintele lui Dumnezeu, meritul este al lui Dumnezeu gi al oamenilor care asculta, caci 7SFANTUL INOCHENTIE AL PENZEI pentru ei Domnul sileste chiar si dobitoacele ne- cuvantatoare si vorbeasci, gi acelea vorbesc, ba ned chiar mai bine decat inteleptii, nu numai de- cat cei de teapa mea. 5, Despre striciiciunea trupului $i despre neputinte Ce folos este sa privesti la trupul cel stricd- cios? Ce folus de singele meu, strigd prorocul, de mii pogor in stricaciune? (Ps. 29, 10). Ce pace? Ce viat&? Aruncati-va mai des privirea dincolo de hotare vietii: veti vedea mai bine toate lucrurile acestei vieti. Atunci nu veti mai dori nici pacato- sului meu trup vartute de prisos, fiindc’ atunci cind slabeste trupul sufletul se intareste, negre- sit, macar putin. Iertati-ma: sunt bolnay, dar ii invat pe cei sinaitosi, 6. Despre primirea darurilor Pavel si Epafrodit, nevoitorii Evangheliei, erau uniti de lanturile evanghelice ale duhului lui Hristos, si de aceea viata lui Epafrodit ii era de trebuinta lui Pavel — nu Tui Pavel ca atare, ci nevointei lui. O, daca ne-am asemana macar in parte nevoi- torilor lui Tisus Hristos! Macar cu 0 vorbi, fiind- 18 DESPRE VIATA DUHOVNICEASCA c& fapte n-avem, si facem ceva intru slava lui lisus Hristos, Celui Nevazut, dar Care este ala- turi de noi —a lui lisus Hristos, Care aude gi ve- de randurile dumneavoastra si pe ale mele la fel cum ne vede inimile, Care ne patrunde ganduri- le si planurile! O, daci Domnul ar binecuvanta siar sfinti lucrarile noastre, si totul s& fie numai spre slava Lui! Dupa cuvantul Apostolului lui Dumnezeu, a da este mai bine decat a primi (v. Fapte 20, 35), cici de la dumneavoastr’ primeste in locul bol- navului lisus Hristos — atat de mult a binevoit El a inalfa toate darurile date bolnavilor si saracilor! insa a primi cu nevrednicie, fara a rasplati, a pri- mi sia nu avea cu ce si rasplatesti, afard poate de rugaciune, a primi sia sti cd primesti din mana lui lisus Hristos, a Cerescului Datitor, c& nu merifi mila lui Hristos, care este data, a primi si a intar- zia s& arti recunostinta desavargita, a intarzia sia nu avea putere sa te arati recunoscator, sia nu cd- uta aceast putere sau a 0 cduta, insa slab, cu dez- vinovatiri, cu facerea propriului plac, cu griji lu- mesti—a 0 cduta aga este totuna cu a nu o ciuta. O, lisuse Hristoase! Cat de greu este si fii ras- punzator inaintea Ta! Si toate acestea din pricina nerecunostintei mele, nebuniei mele, impietri mele! Acest necaz vine din mila lui Dumnezeu, chiar daca rareori, in inima mea cea nepocaita. Doresc si insinatosire, si impreund-lucrez cumva, parc, la indreptarea gi la folosul sufletu- 19