HEMODINAMICA

Hemodinamica

Circulaţia sângelui în sistemul vascular reprezentat de artere, arteriole,

metarteriole, capilare, venule, vene poartă numele de hemodinamică.

Circulaţia sângelui în artere

Prezenţa unui bogat ţesut elastic în structura peretelui arterelor mari are
importanţă în asigurarea uniformizării circulaţiei sanguine în teritoriul
microcirculaţiei (arteriole, metarteriole, capilare şi venule).

În arterele mari, circulaţia sângelui este discontinuă, dependent de

bătăile inimii. Elasticitatea pereţilor aortei dă posibilitatea transformării
curgerii sacadate a sângelui într-o curgere continuă. În timpul sistolei, pereţii
aortei se dilată, înmagazinând o parte din energia de contracţie a inimii sub
formă de energie potenţială, iar în diastolă, pereţii aortei revin la normal,
contribuind la propulsarea sângelui. Aorta funcţionează ca o “a doua inimă”
sau ca o ”inimă accesorie”. De aceea, în timpul relaxării ventriculare, sângele
continuă să irige ţesuturile.
Circulaţia sângelui în artere dezvoltă o anumită presiune (presiune
arterială) şi generează pulsul arterial.
Presiunea arterială este forţa cu care sângele împinge excentric în
pereţii arteriali imprimându-le un anumit grad de tensionare.
Pulsul arterial reprezintă vibraţia pereţilor arteriali consecutiv expulzării
sângelui în timpul sistolei ventriculare.

Circulaţia sângelui în capilare

La nivelul capilarelor (vase cu pereţii subţiri alcătuiţi dintr-un singur strat

de celule endoteliale), circulaţia sângelui se face cu viteză extrem de mică
pentru a favoriza schimbul de substanţe nutritive (0,5-0,8 mm/s). Schimbul
poate fi realizat fie prin spaţiile intercelulare, fie transcelular, prin
desfăşurarea succesivă a endocitozei de o parte şi a exocitozei de cealaltă
parte a celulei endoteliale. Acest schimb este dependent de două forţe care
acţionează în sens opus:
 presiunea hidrostatică a sângelui care favorizează trecerea
plasmei cu substanţe nutritive în ţesuturi;
 presiunea oncotică dată de proteinele plasmatice care reţine apa
în patul vascular.

Circulaţia sângelui în vene

Circulaţia sângelui în vene se face cu o viteză mai mică decât în artere,

în sistem de joasă presiune, fiind considerate rezervor de sânge.

82
 Circulaţia sângelui în sistemul venos (circulaţia de întoarcere a sângelui
la inimă) este posibilă datorită acţiunii următorilor factori:
1. Diferenţa de presiune între cele două capete ale arborelui venos
(12 mmHg în capilarul venos şi 2 mm HG la vărsarea venelor cave în AD).
2. Aspiraţia toracică. În timpul inspiraţiei, presiunea interpleurală
extrem de scăzută, creează o depresiune în toate organele cavitare din cutia
toracică, inclusiv în vene, favorizând aspirarea sângelui.
3. Gravitaţia asigură circulaţia sângelui venos din regiunea cefalică.
4. Contracţia musculaturii scheletice de la nivelul membrelor în
timpul mersului determină comprimarea venelor favorizând circulaţia sângelui
către inimă. Este posibilă şi circulaţia antigravitaţională datorită existenţei
unui sistem valvular venos cu deschiderea orientată spre inimă, sângele fiind
astfel condus de jos în sus.
5. Elasticitatea structurilor copitei la cal, face posibil circulaţia
venoasă atât în sprijin, cât şi în suspensie (existenţa a două plexuri venoase,
intern şi extern).

Reglarea circulaţiei sângelui

Are la bază fenomenul de vasomotricitate, adică proprietatea vaselor de

sânge de a-şi modifica calibrul prin contracţia şi relaxarea musculaturii
netede proprii (vasoconstricţie şi vasodilataţie).
Reglarea nervoasă se realizează prin intermediul a doi centrii nervoşi:
1. Centrul vasomotor bulbar. Stimularea zonei endocardoaortică şi zona
sinusului carotidian ca urmare a creşterii presiunii arteriale, determină
activarea centrului cardiomoderator şi inhibarea celui vasomotor bulbar.
Astfel se reduce frecvenţa cardiacă şi se produce vasodilataţie cu scăderea
presiunii arteriale;
2. Centrul vasomotor medular este reprezentat de neuronii ortosimpatici
din măduva toraco-lombară şi neuronii parasimpatici din măduva sacrată.
Neuronii ortosimpatici au acţiune dublă: vasoconstrictoare în teritoriul
abdominal şi cutanat şi vasodilatatoare în teritoriul muscular. Neuronii
parasimpatici sacrali sunt vasodilatatori ai regiunii genitale.
Reglarea umorală
Sunt considerate substanţe vasoconstrictoare catecolaminele,
vasopresina şi vasodilatatoare - CO2, acidul lactic, histamina, bradikinina.

Concepte şi noţiuni de reţinut

 presiune hidrostatică = forța cu care sângele apasă pe pereții vasculari;
ea descrește spre capilare și vene. Ca urmare a acestei presiuni, apa, ionii și
moleculele cu masă mică părăsesc vasul și ajung în lichidul interstițial.
 presiune coloid-osmotică (oncotică) = este generată de macromoleculele
proteice din sânge, acționează prin reținerea apei în vas și favorizează
intrarea ionilor și a altor molecule din spatiul extravascular în sânge.
 puls arterial = o manifestare periferică a activităţii mecanice a inimii,
constând într-o undă expansivă periodică, sincronă cu ejecţia ventriculară,
percepută la palparea unei artere pe ţesutul dur subiacent.
 presiune arterială = presiunea pe care sângele o exercită asupra peretilor
arteriali, în timpul unei revoluții cardiace

83
 vasomotricitate = proprietatea vaselor de sânge de a-şi modifica calibrul
prin contracţia şi relaxarea musculaturii netede proprii (vasoconstricţie şi
vasodilataţie).

Întrebări de autoevaluare

1. Definiţi pulsul arterial

2. Care sunt factorii care favorizează circulaţia sângelui în sistemul
venos?
3. Ce este microcirculaţia?
4. Daţi exemple de substanţe vasodilatatoare
5. Cum se realizează reglarea nervoasă a circulaţiei sângelui?

84