Cursul nr 9

Semiologia aparatului respirator ( sindroame respiratorii )

Bronsita (sindromul bronsitic) reprezinta inflamatia mucoasei arborelui

traheo-bronsic insotita de modificarea secretiei bronsice. Aceasta inflamatie
poate fi acuta sau cronica.

Prin acut ne referim la aparitia brusca a unei boli, de obicei intr-un episod
unic cu durata relativ scurta, dupa care pacientul isi reia activitatea cotidiana. In
momentul aparitiei acestei crize, bolnavul este dependent de ingrijiri medicale,
deoarece boala este relativ grava (desigur sunt multi factori care influenteaza
amplitutinea acesteia) iar bolnavul are dureri de cele mai multe ori
insuportabile.

Boala cronica reprezinta o boala de lunga durata, de cele mai multe ori
fiind pentru toata viata, generand o incapacitate permanenta, diferita ca gravitate
in functie de sistemul afectat si de gradul de afectare. O boala cronica este data
de o alterare organica sau functionala la nivelul organismului, avand astfel
efecte asupra modului de viata al bolnavului.

Sindromul bronsitic acut

Bronsita acuta e o boala care afecteaza caile respiratorii, avand evolutie

de scurta durata, fara a se insoti de modificari radiologice.

Etilogia bronsitei acute (factorii care o produc)

Factori naturali:
factori virali (virusuri gripale, paragripale, herpesvirsuri s.a.)
 factori bacterieni (pneumococi, streptococi aerobi/anaerobi, bacili gram
negativi s.a.)

Factori chimici:

expunere la substante chimice (in special expunere profesionala, dar si

accidentala) cum ar fi praf, ciment, fum s.a.

Clinic

Simptomul principal este tusea seaca, insa adesea aceasta este precedata
de ceea ce se numeste CATAR NASO FARINGIAN (adica rinita, rino-sinuzita,
angina). Atunci cand se asociaza cu sindrom obstructiv de cai aeriene
superioare/intrapulmonare apare bronhospasmul, cianoza, dispneea.

La examenul obiectiv medicul sesizeaza prezenta unui murmur vezicular

normal sau usor inasprit si raluri ronflante/sibilante (raluri uscate).

Sindromul bronsitic acut prezinta 2 faze:

1. Faza de cruditate constatata odata cu expunerea la rece

2. Faza de coctiune instalata la cateva zile de la debut. Specifica acestei faze

este expectoratia muco-purulenta eliminata cu dificultate la inceput.

Bronsita acuta are mai multe forme clinice:

1. Bronsiolita acuta (care afecteaza bronhiile mici si bronhiolele)

2. Bronsiolite hemoragice caracterizate de spute hemoptoice sau chiar

hemoptizii. (Prin hemoptizie se intelege expectoratia cu sange, iar prin sputa
hemoptoica se intelege sputa in care se vad striuri de sange in cantitati reduse) .
3. Bronsita secundara/ „bronsita-simptom”. Dupa cum arata si denumirea
aceasta apare secundar unei alte patologii dintre care amintim: afectiuni
pulmonare severe, TBS pulmonar.

In general evolutia este una favorabila, tusea si expectoratia diminuandu-

se treptat. Totusi, la varstnici, prognosticul poate fi nefavorabil. Daca dupa o
perioada de aproximativ 4 saptamani, persista o hiperreactivitate bronsica,
aceasta poate semnifica debutul unui astm bronsic sau al unei
bronhopneumopatii cronice.

Tratament

Necesitatea unui tratament pentru sindromul bronsitic este data de nivelul

de gravitate al manifestarilor bolii. Daca simptomele se agraveaza, este necesar
sa se consulte un medic, pentru ca acesta sa stabileasca care este cel mai potrivit
tratament pentru dumneavoastra.

Tousi, in general, tratamentul de electie, in functie de gravitatea

simptomelor, este reprezentat de:

expectorante (cu rolul de a favoriza expectoratia ducand la cresterea

secretiilor traheobronsice si fluidificandu-le). Dintre acestea se
diferentiaza expectorantele secretolitice cu efect direct asupra secretiilor
bronsice. Aceasta categorie cuprinde substante mucolitice, enzime
proteolitice s.a. Exemple: Acetilcisteina, bromhexina.
antialgice (impotriva durerii) si antipiretice (pentru a scadea febra):
aspirina (salicilati), paracetamol (derivati de paraaminofenol)
antitusive. Efectul lor e dat de deprimarea formatiunilor centrale ale
reflexului tusei. Exemple: opiul, morfina - folosite limitat din cauza
reactiilor adverse importante, codeina, clofedanol.
 antibiotice. In cazul folosirii antibioticelor, sa nu uitati importanta
protectiei gastrice, recomandata fiind utilizarea in paralel cu antibioticul a
unui pansament gastric.

Sindromul bronsitic cronic

In cadrul acestui subtip se diferentiaza 4 tipuri dupa cum urmeaza):

1) Bronsita cronica simpla (tuse cronica minim 2 ani, care sa dureze minim 3
luni/ an, expectoratie) aparuta ca urmare a expunerii indelungate la iritanti
bronsici.

2) Bronsita cronica obstructiva este tot o bronsita cronica simpla insa obstructia
cailor respiratorii mici a inceput sa fie partial ireversibila. Bolnavii prezinta tuse
cronica, sputa muco-purulenta/mucoasa si dispnee

3) Bronsita cronica astmatiforma. Acest tip este caracterizat de tuse productiva

si episoade de bronhospasm.

4) Emfizemul pulmonar care reprezinta dilatarea spatiilor aeriene distal de

bronhiolele terminale.

Principalii factori predispozanti , acestia sunt:

fumatul (inclusiv cel pasiv)

poluarea atmosferica
expunerea profesionala la diferiti agenti chimici (toluen, acizi, solventi)
factori virali: s-a demonstrat ca rinovirusurile au un rol in aparitia
bronsitei cronice.
factori genetici (predispozitie genetica a gemenilor monozigoti)
 Mecanismul fiziopatologic este urmatorul: acesti factori produc leziuni ale
mucoasei bronsice. De aici pot aparea o multitudine de complicatii putand duce
chiar frecvent la aparitia cordului pulmonar cronic.

Tratamentul

Bronsita cronica este tratata in functie de gravitatea si forma acesteia cu

antiastmatice precum simpatomimetice bronhodilatatoare (Salbutamol),
parasimpatolitice bronhodilatatoare (atropina, ipatropiul), bronhodilatatatoare
musculotrope (aminofilina) s.a.

Astmul

Astmul este o boala cronica a cailor respiratorii. In mod normal, caile

respiratorii sau tuburile bronsice permit aerului sa intre si sa iasa din plamani.

Acest lucru face ca aerul sa se poata deplasa in interiorul si in afara

plamanilor, provocand recurente de respiratie suieratoare (un sunet fluierat cand
respirati), senzatie de stramtorare la piept, dificultati de respiratie si tuse. Tusea
apare adesea noaptea sau devreme dimineata.

Insa si unii oameni sanatosi pot dezvolta simptome de astm atunci cand
fac efort fizic. Aceasta se numeste bronhoconstrictie indusa de efort (BEI) sau
astm bronsic indus de exercitiu (EIA).

Exista mai multe tipuri de astm:

Astm alergic- Multe persoane cu astm au, de asemenea, alergii;

Astm ocupational- este cauzat de inhalarea fumului, a gazelor, a prafului
sau a altor substante potential nocive in timp ce persoana se afla la locul
de munca;
 Astmul copilariei- afecteaza milioane de copii si familiile acestora. De
fapt, majoritatea copiilor care dezvolta astm fac acest lucru inainte de
varsta de cinci ani.

Cauzele astmului

Astmul este declansat de inflamarea cailor respiratorii. Unii pacienti au

episoade prelungite in care se confrunta cu dificultatea respiratiei. In alte cazuri,
astmul se poate manifesta prin tuse, ca simptom principal. Crizele de astm pot
dura de la cateva minute la cateva zile si pot deveni periculoase daca respiratia
este sever ingreunata. La unele persoane, simptomele astmului pot fi declansate
de anumiti alergeni sau iritanti.

Iritanti sau alergeni frecvent intalniti:

parul animalelor;
praful;
substantele chimice din aer sau alimente;
efortul fizic;
mucegaiul;
polenul;
infectiile respiratorii precum raceala comuna;
emotiile puternice sau stresul;
fumul (inclusiv cel de tigara).

Factorii de risc ai astmului

Mediu sau ocupatie - expunerea la fumul de tigara in timpul sarcinii sau

in primii cativa ani ai copilului, expunerea la microbii din mediul
inconjurator, expuneri la substante iritante chimice sau prafuri industriale,
poluarea;
 Istoricul familiei- avand un parinte care are astm, mai ales daca mama are
astm, creste riscul ca un copil sa dezvolte astm;
Alte afectiuni medicale- alergiile, infectii respiratorii;
Obezitatea- kilogramele in exces cresc riscul aparitiei astmului;
Rasa- Afroamericanii si portocalistii prezinta un risc mai mare de astm
decat persoanele de alte rase sau etnii. Copiii din Africa americana si
hispanicii sunt mai predispusi sa moara din cauza cauzelor asociate
astmului decat alti americani non-hispanici.Sexul- in randul copiilor, mai
multi baieti decat fetele au astm bronsic. Dintre adolescenti si adulti,
astmul este mai frecvent in randul femeilor decat al barbatilor.

Complicatiile astmului

Semne si simptome care interfereaza cu somnul, munca sau activitatile de

recreere;
Zilele bolnave de la locul de munca sau de scoala in timpul aparitiilor de
astm bronsic;
Permanenta ingustare a tuburilor bronhice (remodelare a cailor
respiratorii) care afecteaza cat de bine puteti respira;
Vizite de urgenta si spitalizari pentru atacuri severe de astm;
Efectele secundare datorate utilizarii pe termen lung a unor medicamente
utilizate pentru stabilizarea astmului sever.

Simptomele astmului

Simptomele astmului variaza de la o persoana la alta. Este posibil sa aveti

atacuri rare de astm, sa aveti simptome numai la anumite momente, cum ar fi
atunci cand faceti exercitii, sau sa aveti simptome tot timpul.
Semnele si simptomele astmului includ:

Dificultati de respiratie;
Durere in piept;
Tulburari de somn cauzate de dificultati de respiratie;
Tuse;
Respiratie suieratoare.

Iata cateva exemple de cum se manifesta astmul:

Apare sub forma de crize;

Starea poate fi mai accentuata noaptea si dimineata devreme;
Poate trece de la sine;
Se amelioreaza cu ajutorul medicamentelor care elibereaza caile
respiratorii;
Se inrautateste in spatii racoroase;
Se inrautateste daca faceti exercitii fizice;
Poate fi asociata cu arsuri stomacale (reflux);
De obicei, se declanseaza subit.

Simptome care necesita interventie de urgenta:

Invinetirea buzelor;
Nivel scazut de vigilenta, precum confuzie sau somnolenta severa in
timpul unei crize de astm;
Respiratie extrem de dificila;
Puls accelerat;
Anxietate severa asociata dificultatilor de respiratie;
Transpiratie.

Alte simptome care pot fi asociate cu aceasta boala:

 Respiratie aritmica – expiratia poate dura de doua ori mai mult decat
inspiratie;
Oprirea temporara a respiratiei;
Durere in piept.

Diagnosticarea astmului

Medicul va folosi o varietate de criterii pentru a determina daca

simptomele sunt rezultatul astmului:

Istoricul sanatatii. Daca aveti membri de familie cu tulburari de respiratie,

riscul dvs. este mai mare;
Examenul fizic. Medicul va asculta respiratia cu un stetoscop. De
asemenea, poate efectua un test de piele, in cautarea unor semne de
reactie alergica, cum ar fi urticarie sau eczeme. Alergiile va cresc riscul
de astm;
Teste de respiratie. Medicul poate utiliza teste functionale pulmonare
(PFT) pentru a masura fluxul de aer in si din plamani. Cel mai comun
test, spirometrie, va cere sa suflati intr-un dispozitiv care poate masura
viteza aerului;

Tratamentul astmului

Astmul nu poate fi vindecat. Tratamentul implica, de obicei, controlarea

simptomelor pentru a recunoaste declansatoarele, luand masuri pentru a le evita
si pentru a va urmari respiratia, pentru a va asigura ca medicamentele de astm
bronsic zilnice mentin simptomele sub control. In cazul unei aparitii a unui astm
bronsic, poate fi necesar sa utilizati un inhalator cu eliberare rapida, cum ar fi
albuterolul.

Preventia astmului
Astmul nu poate fi prevenit! Cu toate acestea, puteti lua o serie de masuri pentru
a controla boala si a preveni simptomele acesteia. De exemplu:

Urmati planul de actiune privind astmul;

Utilizati medicamentele pe care le prescrie medicul dumneavoastra;
Identificati si incercati sa evitati lucrurile care va inrautatesc conditia;
Nu trebuie sa evitati activitatea fizica;
Mergeti periodic la control.
Vitamina D scade riscul atacurilor de astm