Tema 6: Căile ordinare de atac în PP

Planul temei:

1.Noţiuni generale privind căile ordinare de atac

2.Apelul – cale ordinară de atac
3.Recursul ordinar

1. Noţiuni generale privind căile ordinare de atac

În procesul înfăptuirii justiţiei este inevitabilă săvârşirea unor erori, fapt ce este condiţionat de mai
mulţi factori. Recunoscând acest lucru, legislatorul a prevăzut şi posibilitatea reparării acestor erori,
dacă au fost depistate. Acest fapt condiţionează existenţa în procedura penală a instituţiei căile de
atac, ce are ca scop preîntâmpinarea şi înlăturarea erorilor în sfera de realizare a justiţiei.

Prin intermediul căilor de atac este posibilă o nouă examinare a procesului, cu desfiinţarea totală sau
parţiala a hotărârii, sau pronunţarea unei noi hotărâri, care de fapt, în unele cazuri, poate să nu se
deosebească de cea atacată.

Căile de atac prevăzute de legea pr-pen pot fi clasificate după mai multe criterii:

a) După caracterul nedefinitiv/definitiv al hotărârii atacate, căile de atac pot fi ordinare şi

extraordinare.

Caile de atac ordinare sunt folosite înainte ca hotărârea atacată să fi intrat în puterea lucrului judecat.
Acestea sunt: apelul şi recursul.

Căile de atac extraordinare sunt îndreptate numai împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive,
irevocabile. Acestea sunt recursul în anulare, revizuirea PP şi recursul în interesul legii.

b) După natura chestiunilor asupra cărora poartă controlul judecătoresc, căile de atac se clasifică în căi
de atac de fapt şi căi de atac de drept.

c) După întinderea obiectului, căile de atac pot fi cai de atac comune (pot fi folosite în toate cauzele
penale, fără nici o limitare) si căi de atac speciale (pot fi folosite în mod limitat, doar în anumite cauze).

d) După consecinţele care se pot aduce prin admiterea lor, căile de atac pot fi: de reformare, de
anulare şi de retractare.

Controlul judecătoresc declanşat prin declararea unei căi de atac se poate finaliza fie prin respingerea,
fie prin admiterea căii de atac. Atunci când se dă o soluţie de respingere a acesteia, se realizează,
practic, o confirmare a hotărârii atacate, pe când în situaţia în care se dă o soluţie de admitere se
realizează întotdeauna o infirmare a hotărârii atacate, infirmare care se poate materializa după caz,
într-o soluţie de refomare, anulare sau retractare.

Reformarea - infirmarea de către o inst superioară a hot unei inst inferioare atacate printr-una din
căile de atac prev de lege în urma unui control în fapt şi în drept, însoţită de pronunţarea unei soluţii în
fond în locul celei iniţiale.

Anularea - infirmarea de către o inst superioară a hot jud atacate aparţinând unei inst inferioare,
urmate de lipsirea ei de efecte în exclusivitate pentru chestiuni de procedură, fără a examina şi
aspectele privind fondul cauzei. Sunt căi de atac în anulare:recursul şi recursul în anulare.

Retractarea - infirmarea hot jud atacate de către aceeaşi inst care a pronunţat-o pt motive de fapt
noi, necunoscute în mom sol cauzei. Ex: descoperirea unor fapte sau împrejurări de fapt ce nu au fost
cunoscute de inst la sol cauzei, de fapte prev de LP, cum sunt mărturia mincinoasă, falsul în înscrisuri,
uzul de fals ce au legătură cu probatoriul, împiedicând instanţa să afle adevărul, de orice I săv în legătură
cu cauza, de un membru al completului de jud, procurorul sau OUP care a efectuat UP ori de existenţa a
doua sau mai multe hotărâri definitive care nu se pot concilia.

Mai există deosebiri esenţiale între căile de atac, cum ar fi:

a) de căile ordinare de atac pot profita toate părţile, cât şi unele pers cu interese legitime, pe când de
unele cai extraordinare pot profita doar organele oficiale;

b) căile extraordinare nu pot fi utilizate atâta timp cât nu a expirat termenul căilor ordinare;

c) o cale de atac nu poate fi exercitată de aceiaşi titulari decât o singură dată, pe când cele
extraordinare pot fi folosite de mai multe ori dacă de fiecare dată vor fi descoperite noi împrejurări ce
vor condiţiona aplicarea lor.

2. Apelul – cale ordinară de atac

Conf art.400 CPP sunt supuse apelului numai sentinţele prin care cauza a fost rezolvată în fond în urma
judecării în primă inst. Sentinţele pot fi atacate cu apel în vederea unei noi judecări în fapt şi în drept a
cauzei, cu excepţia sentinţelor pronunţate de către inst jud priv I pt a căror sav legea prevede exclusiv
pedeapsă nonprivativă de libertate.

Atacarea cu apel a încheierilor (alin. (2) al art. 400 CPP), date în prima instanţă se poate face numai o
dată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor în care, potrivit legii, pot fi atacate separat. Apelul declarat
împotriva sentinţei se consideră făcut şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după
pronunţarea sentinţei .

Art. 401. Dreptul de a declara apel

Art. 402. Termenul de declarare a apelului

Termenele procedurale nu pot fi întrerupte sau suspendate. Nerespectarea termenului de apel ca

termen procedural duce la decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Apelul introdus după
expirarea termenului este respins. În unele situaţii însă subiecţii procesuali nu au posibilitatea de a
declara apel din motive care nu depind de voinţa lor. Cu scopul de a ocroti interesele unor asemenea
categorii de subiecţi procesuali, legea pr-pen prevede instituţia repunerii în termen a apelului. Prin
intermediul acestei instituţii, cel care a pierdut termenul poate declara apel şi ulterior, când va dovedi
că neexecutarea căii de atac s-a datorat unor motive întemeiate.

Sol chestiunea în vederea repunerii în termen a apelului inst trebuie să constate existenţa a 2 condiţii:

1. motive întemeiate (calamitate naturală, accident, boală etc);

2. Apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau a
despăgubirilor materiale, termenul de 15 zile este un termen maxim.

Capacitatea de a admite repunerea în termen a apelului o are instanţa de apel. O dată cu admiterea
repunerii în termen, apelul se consideră ca şi cum introdus în termen, şi produce efectul unui
asemenea apel. În cazul respingerii cererii de repunere în termen, apelul va fi respins ca atare.

Apelul peste termen - o formă specială a apelului obişnuit şi apare ca o posibilitate pentru părţile care
au lipsit atât de la judecată, cât şi de la pronunţarea sentinţei. Apelul declarat peste termen nu
suspendă executarea sentinţei dacă suspendarea nu este dispusă de instanţa de apel.

Conditii ca apelul să fie considerat ca declarat peste termen:

- partea a lipsit la toate termenele de judecată, adică se consideră că partea nu a cunoscut ce s-

a judecat, care a fost hotărârea şi când a început să curgă termenul de apel.
 - apelul peste termen să nu fie introdus mai târziu decât 15 zile de la data începerii executării
pedepsei sau a despăgubirilor materiale.

Art. 405. Declararea apelului

Retragerea apelului este limitată în timp. Potrivit alin. (1) al art 407 din CPP, apelul poate fi retras
oricând, după declararea lui şi până la începerea cercetărilor judecătoreşti în instanţa de apel.
Retragerea trebuie făcută de către apelant. Nu poate o altă pers retrage apelul în numele celui care 1-a
declarat. Declaraţia de retragere poate fi făcuta fie la instanţa a cărei hotărâre se atacă, fie la
instanţa de apel. Oricare dintre părţi poate retrage apelul declarat. O dată cu retragerea apelului,
instanţa de apel încetează procedura de apel.

Judecarea apelului are aceeaşi structură ca şi judecata de fond, cu unele particularităţi caracteristice
acestei căi de atac. La susţinerea apelului se dă cuvânt apelantului, intimatului, apărătorului şi
reprezentanţilor lor, apoi procurorului.

Dacă apelul este declarat de procuror sau dacă între apelurile declarate se află şi apelul procurorului,
primul cuvânt îl are acesta. Această situaţie va fi în cazul când judecarea apelului se va efectua fără
cercetare judecătorească şi se va reduce la susţinerea motivelor de apel. Părţile se vor referi atât la
chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunţat ori trebuia să se pronunţe prima instanţă, cât şi la
chestiunile de drept.

Părţile au dr de a invoca necesitatea administrării de noi probe. În asemenea situaţii, judecarea apelului
se va efectua cu cercetare judecătorească. Cererea de a administra probe noi trebuie să fie însoţită de
indicarea probelor solicitate, cât şi a mijloacelor cu ajutorul cărora pot fi administrate. Părţile, de
asemenea, trebuie să indice şi motivele care au împiedicat prezentarea lor în prima instanţă. Din oficiu
instanţa nu va avea dreptul să dispună administrarea de probe noi. În instanţa de apel pot fi
prezentate şi documente noi.

După judecarea apelului instanţa poate pronunţa una din următoarele decizii: respingerea apelului sau
admiterea apelului. Conf alin. (1) al art. 415 din CPP, inst de apel respinge apelul menţinând hotărârea
atacată, dacă

a) apelul este depus peste termen (tardiv),

b) apelul este inadmisibil,
c) apelul este nefondat.

Respingerea apelului ca tardiv - când a fost declarat după expirarea termenului prev de art. 402 CPP.
Excepţie sunt cazurile când apelul este repus în termen sau recunoscut declarat peste termen. În cazul
respingerii apelului ca tardiv, sentinţa rămâne definitivă la data expirării termenului de apel.

Apelul este inadmisibil ori de câte ori el nu este obiectiv încuviinţat de lege sau este declarat de o pers
care nu este titular al dr de apel.

Apelul este nefondat - când, verificând sentinţa atacată sub toate aspectele, inst de apel a ajuns la
concluzia că hotărârea atacată este legală şi temeinică, deci în această situaţie este verificat fondul
cauzei. Dacă în cazul respingerii apelului ca tardiv sau inadmisibil instanţa nu examinează fondul, atunci
declararea apelului ca nefondat trebuie să fie ca rezultat al judecării complete a cauzei.

Prin respingerea apelului ca nefondat soluţia primei instanţe este confirmată în întregime. Admiterea
apelului constată că sentinţa atacată este contaminată de un viciu sub aspect de fapt sau de drept,
material sau procesual. Ca rezultat al admiterii apelului are loc desfiinţarea hotărârii, în limitele
efectului devolutiv şi extensiv, neagravând situaţia părţii apelante.
Efectele apelului

Efectul suspensiv - declararea apelului are ca efect imediat suspendarea executării hot pronunţate de
prima inst. Efectul suspensiv al apelului poate fi total (cînd sentinţa este atacată integral) şi parţial.

Efectul devolutiv – inst de apel judecă apelul numai cu priv la pers care l-a declarat şi la pers la care se
referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces. În cadrul
acestor limite , instanţa de apel este obligată ca în afară de temeiurile invocate şi cerinţele
fundamentate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Efectul de neagravare a situaţiei în propriul apel - instanţa de apel, soluţionînd cauza, nu poate crea o
situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel.

Efectul extensiv - Instanţa de apel examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au
declarat apel sau la care acesta nu se referă, avînd dreptul de a hotărî şi în privinţa lor, fără să creeze
acestor părţi o situaţie mai grea.

3. Recursul ordinar

Recursul - o cale ordinară de atac cu efect devolutiv, suspensiv şi extensiv, destinat pentru a repara
erorile de drept comise de către inst de fond si de către inst de apel, înaintat unei inst jud superioare.

Recursul împotriva hot inst de apel corespunde celui de al treilea grad de jurisdicţie, pe când recursul
împotriva hot jud pt care nu este prev calea de atac apelul corespunde celui de al doilea grad de
jurisdicţie.

Recursul împotriva hot jud pt care nu este prev calea de atac apelul, fiind un al doilea grad de
jurisdicţie, este considerat ca un recurs „pur ordinar”, care poate fi folosit de orice parte ce nu obţinuse
câştig de cauză în faţa unei jurisdicţii de prima instanţă.

Art. 420. Hot supuse recursului

Art. 437. Hot supuse recursului

Pot declara recurs persoanele indicate la art.401 CPP.

Termenul de declarare a recursului împotriva hot inst de apel este de 30 de zile de la data pronunţării
deciziei. Termenul de depunere a recursului împotriva hot jud pt care nu este prev calea de atac apelul
este de 15 zile de la data pronunţării hotărîrii.

În cazul exercitării recursului împotriva hotărârilor instanţelor de apel, recursurile se depun la instanţa
de recurs cu atâtea copii câţi participanţi la proces sunt. Recursurile declarate împotriva deciziilor
curţilor de apel se examinează de Colegiul Penal al CSJ. Recursul contra hot jud pt care nu este prev
calea de atac apelul, cererea de recurs se depune la inst a cărei hot se atacă, cu atâtea copii câţi
participanţi la proces sunt.

Art. 430. Continutul cererii de recurs

Continutul cererii de recurs împotriva hot jud pt care nu este prev calea de atac apelul - art.445 CPP.
Art. 427. Temeiurile pt recurs

Efect devolutiv al recursului - inst de recurs judecă recursul numai cu priv la pers la care se referă
declaraţia de recurs şi numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Efectul neagravării situaţiei în propriul recurs. Pe baza recursului - ca şi a oricărei căi de atac -
hotărârea atacată poate fi modificată numai în favoarea, nu şi în defavoarea, celui care a exercitat
calea de atac. Instanţa de recurs, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai gravă pentru persoana
în favoarea căreia a fost declarat recurs.
Efectul extensiv este prevăzut de lege pentru a oferi posibilitatea ca o cale de atac introdusă de o
parte să folosească tuturor părţilor care aparţin aceluiaşi grup procesual care au un interes comun cu
recurentul (ex: recursul unui inculpat se poate extinde şi la alt inculpat). Instanţa de recurs examinează
cauza prin extindere cu privire la persoanele în privinţa cărora nu s-a declarat recurs sau la care
acesta nu se referă, fără a crea acestora o situaţie mai gravă.

Judecarea recursului ordinar

Dr de a face recurs pt o hot defavorabilă emisă în prima inst - un mijl important de a apăra dr
justiţiabililor prin supunerea hotărârii atacate controlului unei jurisdicţii superioare.

După primirea cererii de recurs instanţa de recurs este obl să efectueze acte procedurale preparatorii
prev la art. 431 din CPP, privitor la recursul împotriva hotărârilor instanţelor de apel şi la art. 446 din
CPP, privitor la recursul împotriva hotărârilor pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul.

Primul cuvânt i se oferă recurentului, apoi celorlalţi participanţi la şedinţa de judecată. Dacă între
recursurile declarate se află şi recursul procurorului, primul cuvânt îl are procurorul.

După sol recursului, completul de judecată deliberează în secret în camera de consiliu, în vederea
adoptării unei soluţii din cele prevăzute de lege. Deliberarea se poartă asupra verificării aspectelor de
drept din hotărârea atacată, instanţa deliberează pe baza materialului în cauză şi ia una din
următoarele decizii. În cazul recursului împotriva hotărârilor instanţelor de apel:

1. respinge recursul ca inadmisibil, cu menţinerea hotărârii atacate.

2. admite recursul, casează, parţial sau total, hotărârea atacată.

În cazul recursului împotriva hot jud pt care nu este prev calea de atac apelul , inst adoptă una din
deciziile:

1. respinge recursul, menţinînd hotărîrea atacată dacă recursul este nefondat, recursul este depus
peste termenul stabilit de lege sau recursul este inadmisibil.
2. admite recursul, casînd hotărîrea , parţial sau integral,şi ia una din următoatele soluţii:
a) dispune achitarea persoanei sau încetarea procesului penal;
b) rejudecă cauza cu adoptarea unei noi hotărîri
c) dispune rejudecarea cauzei de către inst de fond dacă este necesară adm
de probe suplimentare.