Tema 5: Judecata în prima instanță

Planul temei:

1. Noţiuni generale privind judecata ca fază distinctă a PP

2. Pr specifice fazei de judecată
3. Condiții generale ale judecării cauzei
4. Punerea pe rol a cauzei penale
5. Partea pregătitoare a şedinţei de judecată
6. Cercetarea judecătorească
7. Dezbaterile judiciare şi ultimul cuvînt al inculpatului
8. Deliberarea şi adoptarea sentinţei

1. Noţiuni generale privind judecata ca fază distinctă a PP

Judecata - faza PP care se derulează în faţa inst pen din mom sesizării şi până la sol definitivă a cauzei
pen. Prin intermediul judecăţii este posibilă rezolvarea cu caracter definitiv a cauzei penale, care se
identifică, practic, cu însăşi scopul PP. Judecata constituie faza centrală şi cea mai importantă a PP.

Judecata, ca fază distinctă a PP, are ca obiect aflarea adevărului cu privire la fapta şi pers cu care a fost
sesizată, precum şi sol cu caracter definitiv a cauzei, în raport de starea de fapt reţinută, pe baza
probelor administrate.

2. Pr specifice fazei de judecată

Pe lângă pr generale comune întregului PP (tuturor fazelor procesuale), judecata, ca fază distinctă, se
caracterizează prin pr specifice:

1) publicitatea;
2) nemijlocirea;
3) contradictorialitatea;
4) oralitatea.
Principiul publicității la faza judecării cauzei în instanță

Const RM, în art. 107: în toate inst jud şedinţele de jud sunt publice. Publicitatea şedinţei de jud -
posibilitatea pe care o are orice pers (interesată/neinteresată) de a asista la desfăşurarea activităţilor
procesuale ori procedurale specifice judecăţii; judecata se desfăşoară, de regulă, „cu uşile deschise”.

Exceptii : Şedinţele pot avea loc cu „uşile închise” în interesul moralităţii, al ordinii publice sau sec naţ,
când o cere interesul minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor. Justiţia poate decide şi în alte
cazuri, când consideră strict necesară desfăş şedinţei cu uşile închise, atunci când publicitatea ar putea
prejudicia interesele justiţiei. Declararea şedinţei secrete - în şedinţă publică, după ascultarea părţilor
prezente şi a procurorului de şedinţă, care participă la judecată.

Principiul nemijlocirii la faza judecării cauzei în instanță

Inst de jud este obl, în cursul judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit, sub toate aspectele, probele
prezentate de părţi/administrate la cererea acestora, inclusiv să audieze inculpaţii, părţile vătămate,
martorii, să cerceteze corpurile delicte, să dea citire rapoartelor de expertiză, proceselor-verbale şi
altor doc, precum şi să examineze alte probe prev de CPP al RM.
 Principiul contradictorialității la faza judecării cauzei in instanță

Conf art. 24 CPP al RM: judecata cauzei se desfăşoară în contradictoriu. Pr contradictorialităţii - toate
probele administrate nemijlocit în faţa instanţei, trebuie supuse discuţiei părţilor, procurorului şi
apărătorului. Este ilegal ca inst să se sprijine numai pe probele de la UP, fără să le fi verificat, în mod
nemijlocit şi contradictoriu în şedinţa de judecată.

Principiul contradictorialităţii exprimă trei cerinţe:

1. funcţiile procesuale de învinuire sau de acuzare (exercitată de procuror) sau de jurisdicţie

(exercitată de către inst) să fie separate. Cauza: nu este posibil ca acelaşi organ să îndeplinească
în acelaşi timp, atât funcţia de învinuire, cât şi cea de sol a cauzei, ele fiind incompatibile;
2. funcţia de învinuire să se situieze pe o poziţie procesuală egală cu cea de apărare: procurorul şi
părţile să aibă posibil utilizării mijl procesuale prev de lege în condiţii de egalitate.
3. Poziţia pasivă a inst de jud în raport cu părţile, dar activă în ceea ce priveşte examinarea
probelor prezentate de părţi.

Inst de jud la judecarea cauzei pen creează părţilor acuzării şi apărării condiţiile necesare pt cercetarea
multilaterală şi în deplină măsură a circumstanţelor cauzei (art.314 alin. (2)); acordă ajutor oricărei părţi,
la solicitarea acesteia, în condiţiile CPP, pt administrarea probelor necesare (art.24 alin. (3), (4) CPP).

Rolul activ al inst de jud este limitat de poziţia contradictorială a părţilor, deoarece inst nu poate lua
hotărâri din propria iniţiativa fără a cere ca procurorul şi apărarea, precum şi alţi participanţi să-şi
exprime punctul lor de vedere în chestiunea care a fost ridicată în timpul judecăţii.

Astfel, inst de jud are un rol diriguitor. Ea nu este organ de UP şi nu face nici o favoare acuzării sau
apărării, exprimând numai interesele legii. Inst de jud trebuie să fie imparţială şi obiectivă. Astfel, este
absolut inadmisibil că inst să ia poziţia de apărare sau de învinuire, sau să pornească din oficiu PP.

Între cele două grupuri se poartă în mod egal şi organizat o dispută orală şi scrisă, generată de
contradicţia de interese dintre ele, urmând ca din această dispută instanţa să extragă apoi, în mod activ,
argumentele probatorii necesare aflării adevărului şi a justei sol a cauzei. Cu privire la raporturile dintre
părţi şi inst de jud, precum şi dintre procuror şi instanţă, se poate spune că inst de jud îşi exercită
atribuţiile neavînd rol activ. Rolul său este limitat de contradictorialitate.

Principiul oralității la faza judecării cauzei în instanță

Art. 314 CPP - judecata cauzei se desfăşoară oral. Oralitatea - desfăşurarea întregii şedinţe de judecata
în formă verbală (prin viu grai) plecând de la deschiderea şed de jud de către preşedintele completului
şi continuând cu cercetarea judecătorească şi apelul nominal al părţilor şi al celorlalte pers citate pt
termenul de judecată, citirea rechizitoriului, ascultarea inculpatului, a celorlalte părţi, a martorilor,
experţilor sau interpreţilor, formularea de cereri, exprimarea de către participanţi a poziţiei cu privire la
orice chestiune pusă în discuţia procurorului şi a părţilor, susţinerea concluziilor, etc.

Oralitatea se află în strânsă interdependenţă cu celelalte pr ale judecăţii, respectiv cu publicitatea şi

contradictorialitatea, care nu se pot realiza decât în formă orală. Oralitatea nu trebuie absolutizată:
orice activitate procesuală sau procedurală desfăşurată oral se consemnează în scris, pentru a
constitui o dovadă la dosar, fie sub forma dovezilor procedurale, fie sub aceea a materialului probator.

4. Condiții generale ale judecării cauzei

Preşedintele şedinţei de judecată

Şedinţele inst de jud sunt prezidate de către judecătorul/preşedintele completului de judecată căruia i-
a fost repartizată, conf prev art.344 CPP al RM, cauza pentru judecare.
Preşedintele conduce şedinţa de jud şi, în interesele justiţiei, ia toate măsurile prev de prezentul cod
pentru asigurarea egalităţii în drepturi a părţilor, păstrînd obiectivitatea şi imparţialitatea, creînd
condiţii necesare pentru examinarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a tuturor probelor
prezentate de către părţi sau administrate la cererea acestora.

Grefierul şedinţei de judecată

ia toate măsurile pregătitoare, care rezultă din dispoziţiile CPP şi din indicaţiile preşedintelui şedinţei,
necesare pt ca la termenul de judecată fixat, judecarea cauzei să nu fie amînată.

Grefierul face apelul părţilor şi al celorlalte pers care vor participa la şedinţă, constată care din ele nu
s-au prezentat şi din care motive, despre ce face informaţie în şedinţă.

Grefierul întocmeşte procesul-verbal al şed de jud. Dacă în şedinţă apar divergenţe între grefier şi
preşedintele şedinţei referitor la conţinutul procesului-verbal, grefierul este în drept să anexeze la
procesul-verbal obiecţiile sale, care se sol în modul prevăzut în art.336 CPP.

Citarea părţilor la judecată – art 319 CPP!!!

Participarea procurorului la judecarea cauzei şi efectele neprezentării lui. Renunţarea la învinuire – art
320 CPP!!!
Participarea inculpatului la judecarea cauzei şi efectele neprezentării lui – art 321 CPP!!!
Participarea apărătorului la judecarea cauzei şi efectele neprezentării lui – art 322 CPP!!!
Limitele judecării cauzei – art 325 CPP!!!
Modificarea acuzării în şedinţa de judecată în sensul agravării ei – art 326 CPP!!!
Prezentarea probelor suplimentare – art 327 CPP!!!
Încetarea procesului penal în şedinţa de judecată – art 332 CPP!!!
Ordinea şi solemnitatea şedinţei de judecată – art 333 CPP!!!
Măsurile care se iau faţă de cei ce încalcă ordinea şedinţei de judecată – art 334 CPP!!!
Constatarea infracţiunilor de audienţă – art 335 CPP!!!
Felurile hotărîrilor instanţei de judecată – art 341 CPP!!!
Încheierile instanţei judecătoreşti – art 342 CPP!!!
Procedura deliberării – art 339 CPP!!!
Pronunţarea hotărîrii – art 340 CPP!!!

4. Punerea pe rol a cauzei penale

Repartizarea cauzei parvenite pt judecare – art 344 CPP!!!

Soluţionarea cauzei în procedura medierii ori împăcării părţilor – art 344/1 CPP!!!
Şedinţa preliminară – art 345 CPP!!!

5. Partea pregătitoare a şedinţei de judecată

Obiectivele principale ale acestei etape:

1. a examina obiectiv şi la momentul potrivit probele;
2. a realiza deplin şi efectiv cercetarea judecătorească;
3. a îndeplini principiile justiţiei în condiţiile legii;
4. a asigura legalitatea;
5. a preîntâmpina comiterea greşelilor judiciare.
Partea pregătitoare a şedinţei de judecată se realizează plenipotenţiar în trei direcţii:
1. verificarea participării reprezentanţilor învinuirii şi a apărării;
2. determinarea cercului de pers care urmează să fie audiate în cadrul examinării în jud a cauzei;
3. fixarea locului şi timpului examinării cauzei.
 Articolul 354. Deschiderea şedinţei de judecată;
            Articolul 355. Verificarea prezentării în instanţă;
            Articolul 356. Îndepărtarea martorilor din sala de şedinţă;
            Articolul 357. Stabilirea identităţii interpretului, traducătorului şi explicarea dr şi obl acestora;
            Articolul 358. Stabilirea identităţii inculpatului;
            Articolul 359. Stabilirea identităţii celorlalte părţi şi verificarea cunoaşterii dr şi obl lor;
            Articolul 360. Anunţarea completului care judecă cauza şi soluţionarea cererilor de recuzare;
            Articolul 361. Soluţionarea chestiunilor privitoare la participarea apărătorului;
            Articolul 362. Sol chestiunii judecării cauzei în lipsa vreuneia din părţi sau a altor pers citate;
            Articolul 363. Stabilirea identităţii expertului şi specialistului şi explicarea dr şi obl lor;
            Articolul 364. Formularea şi soluţionarea cererilor sau demersurilor;
Articolul 3641. Judecata pe baza probelor administrate în faza de UP.

6. Cercetarea judecătorească

este partea judecăţii în care se administrează şi se verifică toate probele din cauza penală; instanţa
stabileşte adevărul şi îşi formează convingerea cu privire la întreaga situaţie de fapt.

În şedinţa de judecată, în cadrul cercetării judecătorești se reia probatoriul desfăşurat în faza de UP,
cadrul putând fi extins prin administrarea probelor nou apărute sau care nu au fost administrate în
timpul UP, pt ca inst să ia contact nemijlocit cu întreg materialul probator.
Prin funcţionalitate şi finalitate, această parte a judecăţii se aseamănă cu o investigaţie.

Cercetarea jud - parte importantă a judecăţii în primă inst, de buna ei desfăşurare depinzând în mare
măsură stabilirea adevărului în cauză. Prin întindere şi volumul larg de activităţi complexe realizate,
îndeosebi în cauzele penale complicate, ea acoperă cea mai extinsă parte a şed de jud.

Ordinea cercetării judecătorești

În cadrul cercetării jud, în primul rând se cercetează probele prezentate de către partea acuzării.
Instanţa, la cererea părţilor sau a altor participanţi la proces, poate modifica ordinea de cercetare a
probelor dacă aceasta este necesar pt buna desfăşurare a cercetării jud. Inculpatul poate cere să fie
audiat la începutul cercetării probelor sau la orice etapă a cercetării judecătoreşti.
• Începerea cercetării judecătoreşti – art 366;
• Audierea inculpatului – art 367;
• Citirea declaraţiilor inculpatului – art 368;
• Audierea celorlalte părţi – art 369;
• Audierea martorilor – art 370;
• Citirea în şedinţa de judecată a declaraţiilor martorului – art 371;
• Examinarea corpurilor delicte – art 372;
• Cercetarea documentelor şi a proceselor verbale ale acţiunilor procesuale art 373;
• Dispunerea de către inst a efectuării expertizei şi audierea expertului în şed de jud – art 374;
• Alte acţiuni procesuale la judecarea cauzei – art 375;
• Terminarea cercetării judecătoreşti – art 376;

Între declaraţiile date de inculpat în timpul UP şi cele făcute în inst pot apare neconcordanţe, în
asemenea situaţii inst cere explicaţii inculpatului cu privire la neconcordanţele ivite, putând da citire,
dacă este cazul, în întregime sau în parte, declaraţiilor anterioare.

La fel se procedează şi când inculpatul refuză să dea declaraţii în faţa instanţei. Lectura în instanţă a
actelor redactate anterior este mijlocul prin care se satisface pr oralităţii judecăţii.
Între declaraţiile date de inculpat în timpul UP şi cele făcute în cadrul cercetării jud nu există o
preferinţă. Dacă între acestea apar nepotriviri sau contradicţii, inst trebuie să aprecieze fiecare
declaraţie în contextul tuturor probelor administrate şi să reţină motivat ca reprezenta adevărul numai
unele dintre aspectele arătate.

Instanţele nu trebuie să înceapă audierea inculpatului prin citirea declaraţiilor sale date în cursul
urmăririi sau, ceea ce este şi mai grav se renunţă complet la ascultarea lui înlocuind audierea prin
citirea declaraţiilor anterioare.

Pînă a purcede la interogarea inculpatului minor, inst de jud trebuie să soluţioneze întrebarea ce ţine
de participarea pedagogului la această acţiune procesuală.

În procesul cercetării judecătoreşti pot fi realizate un şir de acţiuni procesuale, şi anume:

1) prezentarea spre recunoaştere a persoanelor sau obiectelor;

2) examinarea corpurilor delicte;
3 )citirea în şedinţă a documentelor;
4)cercetarea locului sau a unei încăperi;
5) reconstituirea situaţiei şi împrejurărilor faptei;
6) efectuarea expertizei şi ascultarea expertului.

Terminarea cercetării judecătoreşti

Preşedintele inst declară cercetarea jud terminată, dacă survine una din următoarele situaţii:

• nu se formulează cereri noi;

• cererile propuse sunt respinse de instanţă;
• se efectuează completările cerute, după care nu se mai formulează alte cereri sau propuneri ori
acestea sunt respinse.

7. Dezbaterile judiciare şi ultimul cuvînt al inculpatului

punctul culminant al PP; concluziile orale pe care procurorul şi părţile (personal sau prin apărătorii lor)
le pun cu privire la chestiunile de fond ale cauzei.

• Anunţarea şi ordinea dezbaterilor judiciare – art 377;

• Conţinutul dezbaterilor judiciare – art 378;
• Replica – art 379;
• Ultimul cuvînt al inculpatului – art 380;
• Concluzii scrise – art 381.

Ultimul cuvânt al inculpatului :

1) se acordă întotdeauna după finisarea dezbaterilor judiciare, inclusiv a replicilor şi nu poate fi
exercitat decît personal de către inculpat, nu poate fi întrerupt pentru punerea întrebărilor;
2) prin conţinutul acestuia, inculpatul are posibilitate să-şi exprime poziţia faţă de contextul
dezbaterilor finalizate, să spună tot ce doreşte în legătură cu fapta şi cu PP pornit împotriva sa,
referindu-se atât la aspectele legate de sol cauzei şi aplicarea pedepsei, cât şi la aspectele de procedură.
De asemenea, inculpatul poate releva fapte sau împrejurări noi, esenţiale pentru soluţionarea cauzei;
3) dacă inculpatul relevă fapte sau împrejurări noi, esenţiale pt sol cauzei, instanţa are obl să dispună
reluarea cercetării jud.
 8. Deliberarea şi adoptarea sentinţei

Completul de judecată sau judecătorul, când judecă singur cauza, deliberează mai întâi asupra
chestiunilor de fapt şi apoi asupra chestiunilor de drept.
Dacă în cursul deliberării instanţa constată că o anumită circumstanţă necesită concretizare pt justa sol
a cauzei, instanţa poate relua cercetarea jud prin încheiere motivată.
La reluarea cercetării jud, în caz de neprezentare a părţilor la pronunţare, instanţa numeşte o nouă
dată pentru şedinţă, ce nu poate depăşi termenul de 15 zile de la data stabilită pentru pronunţare, cu
citarea părţilor şi a persoanelor interesate.

Sentința judecătorească
Inst hotărăşte asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinţei de condamnare, de
achitare sau de încetare a PP.
Sentinţa se adoptă în numele legii; trebuie să fie legală, întemeiată şi motivată.
Instanţa îşi întemeiază sentinţa numai pe probele care au fost cercetate în şedinţa de judecată.

Articolul 385. Chestiunile pe care trebuie să le soluţioneze instanţa de judecată la adoptarea sentinţei
Articolul 387. Soluţionarea acţiunii civile

Categorii de sentințe
• Sentinţa de condamnare
• Sentinţa de achitare
• Sentinţa de încetare a procesului penal
Structura sentinței
• Partea introductivă a sentinţei
• Partea descriptivă a sentinţei
• Dispozitivul sentinţei