Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice
Departamentul „Finanţe şi Bănci”

Lucru Individual
La disciplina Finante

Categorii de politici financiare la nivel

de intreprindere

Bucur Maria
SHTA171

Lachi Cristina, lect.univ.

Chişinău 2019
 Cuprins
I. Categorii de politici financiare la nivel de intreprindere...................................................................3
1.1.Concept şi sfera de cuprindere al politicii financiare la nivelul întreprinderii......................3
1.2. Instrumentele de realizare a politicii financiare la nivelul întreprinderii...................................6
II Decizii financiare la intreprindere-definire și clasificare.................................................................7
2.1 Decizii financiare la intreprindere...............................................................................................7
2.2 Definitii si clasificare a deciziilor..............................................................................................11
III Instrumentele de realizare a politicii financiare la nivel de intreprindere......................................13
3.1 Definitia Instrumentelor Financiare..........................................................................................13
3.2 Caracteristicile, funcțiile, clasificarea si tipurile de instrumente financiare.............................14
Concluzie.............................................................................................................................................18
Bibliografie.........................................................................................................................................20

2
 I. Categorii de politici financiare la nivel de intreprindere

1.1.Concept şi sfera de cuprindere al politicii financiare la nivelul întreprinderii.

Teoria financiară are menirea celei mai bune călăuze spre maximizarea valorii, a
averii proprietarilor. Teoria clasică a finanţelor întreprinderii includea un obiectiv unic:
maximizarea profiturilor. Acest obiectiv era atins atunci când se realiza egalitatea între încasările
marginale şicosturile marginale. Teoria clasică a fost criticată, deoarece maximizarea profitului
posibilă din punct de vedere teoretic, fie pe termen scurt, fie pe termen lung, (dar nu în acelaşi timp
şi numaiîn situaţie de monopol), nu poate fi atinsă în condiţii de incertitudine, de risc, de
concurenţă,când creşterea preţului ca principal factor de sporire a profitului este limitată de
ofertaconcurenţei şi de alţi factori conjuncturali.În prezent, preocuparea prioritară a economiştilor
din domeniul finanţelor este obiectivulde maximizare a valorii întreprinderii, adică a patrimoniului

Strategia întreprinderii moderne se bazează pe realizarea în permanenţă de produse şi servicii noi,

care să fie adaptate la gustul şicerinţele consumatorilor, producţia nefiind un scop în sine, ci un
mijloc de satisfacere autilizatorilor.Finanţele private se supun normelor dreptului comercial privat şi
au drept obiect modul şi proporţiile constituirii capitalului social la nivelul agenţilor economici,
repartizarea profitului,modalităţi de efectuare a plasamentelor lor, mobilizarea operativa a creanţelor
si lichidareaobligaţiilor fata de terţi etc. Analiza conţinutului finanţelor private poate viza în egala
măsuracele trei modalităţi de manifestare ale finanţelor:-

Teoria financiară, concretizată în: ipoteze, modele, verificare empirică, validare statistică.-

 Politica financiară , care se referă la: politica de investiţii, de finanţare, de dividend, precumşi la
evaluarea economică a întreprinderii;-

  Practica financiară, ce cuprinde: analiza financiară; diagnosticul şi gestiunea

financiară.Pentru toate aceste modalităţi de manifestare a conţinutului finanţelor,
obiectivul primordial este maximizarea valorii întreprinderii, deci - creşterea averii acţionarilor.În

3
ceea ce priveşte politica financiară , se poate spune ca prin intermediul acesteia,finanţele private
îndeplinesc obiectul unei politici a conducătorilor întreprinderii, care esteexpresia unui
comportament, a unei alegeri, a unei decizii tactice sau strategice, ce vizeazăatingerea în cea mai
buna măsura, a obiectivului de maximizare a valorii. Totodată, deciziile înstabilirea politicii
financiare a întreprinderii sunt puternic influenţate de acţionari,asociaţi, creditori şi împrumutători,
precum şi de politica monetar-creditară şi bugetar-fiscală a statului.

Politica financiară reprezintă o componentă a politicii generale a întreprinderii, având oinfluenţă

deosebită asupra constituirii, repartizării şi folosirii fondurilor, în scopul realizării programelor
economice curente şi de dezvoltare, al creşterii eficienţei ciclurilor de exploatare şide investiţii şi a
întregii activităţi. Între politica economică generală şi cea financiară existăconvergenţe. Politica
financiară are ca obiectiv rezolvarea aspectelor legate de metodele de procurare a fondurilor,
alocarea pe destinaţii raţionale şi folosirea eficientă a acestora, asigurareaechilibrului financiar,
reducerea costurilor capitalului etc., şi trebuie să fie adaptată permanent lacondiţiile concrete ale
fiecărei întreprinderi.Politica financiară a agenţilor economici reflectă corelarea unei duble
strategii:solvabilitate şi rentabilitate.

Politica financiară nu poate fi stabilită odată pentru totdeauna, ci sedezvoltă, se modifică, se

perfecţionează şi se adaptează continuu, atât ca scopuri, cît şi în ceea ce priveşte folosirea
instrumentelor financiare-conform problemelor şi sarcinilor noi apărute în perioada respectivă.
Principalele sarcini ale politicii financiare constau în alegerea unui ritm decreştere a capitalului
economic şi a modalităţilor de finanţare ale acestei creşteri, deoarece asemenea alegere guvernează
sporirea capitalului financiar şi gradul de autonomie alîntreprinderiiLa nivelul întreprinderii se pot
identifica 3 mari categorii de politici financiare

:1. politica de investiţii, care este legata de constituirea si gestionarea portofoliului de active;

2. politica de finanţare, care se refera la structura financiara a întreprinderii şi la modul deconstituire

a resurselor;

3. politica de dividend, care priveşte decizii de reinvestire a profitului sau distribuire dedividende.

4
Politica de investiţii, în sens larg , se refera la decizia de investire sau de dezinvestire.Orice decizie
de cheltuire care conduce la achiziţionarea de active In vederea obţinerii în viitor de lichidităţi şi
având drept scop creşterea bogăţiei (capitalului) proprietarilor firmei, constituie оdecizie de
investire. Obiectul investirii poate fi divers: active materiale, nemateriale, comerciale,industriale,
financiare, inclusiv active financiare deţinute cu scopuri speculative.Opus deciziei de investire este
decizia de dezinvestire, adică reducerea portofoliului deactive prin vânzare. Aceasta decizie
urmăreşte, de asemenea, creşterea bogăţiei proprietarilor însensul ca lichidităţile obţinute pot căpăta
ulterior destinaţii mai rentabile. 

 În sens restrâns, în politica de investiţii alternativele de decizie pot fi:- specializarea, respectiv
adâncirea profilului de activitate m produse noi, în tehnologii noi;- diversificarea, respectiv
cumpărarea de participaţii la capitalul soc al altor societăţi saureprofilarea activităţii.

Politica de finanţare reprezintă opţiunea întreprinderii de a-si acoperi nevoile definanţare a

proiectelor de investiţii, fie prin fonduri proprii, fie prin împrumuturi, fie in participaţie. Deci,
alternativele de decizie pot fi:- din surse proprii, rezultate din autofinanţare (profit + amortizări) şi
din dezinvestiri de activefixe şi curente;- din surse externe, respectiv atragerea de capitaluri din afara
întreprinderii, care la rândul lor potfi: sursei proprii (atragerea de capitaluri noi de la acţionari) şi
împrumutate (credite bancare,emisiuni de obligaţiuni).

Politica de dividend priveşte decizia adunării generale a acţionarilor de a distribuidividendele din

profitul obţinut la sfârşitul exerciţiului financiar şi/sau de a reinvesti îndezvoltarea întreprinderii.
Distribuirea constanta de dividende conduce la creşterea încrederii publicului faţă de întreprindere,
la creşterea valorii de piaţa a firmei. Pe de alta parte, reinvestireadin profitul net conduce la creşterea
autonomiei financiare, la creşterea capacităţii deautofinanţare, la îmbunătăţirea structurii financiare a
capitalurilor. Alternativa reinvestiriiintegrale sau parţiale a profitului net în finanţarea proiectelor de
investiţii face parte din politicade finanţare. De aceea, politica de dividend constituie adesea parte
componenta a politicii definanţare.În cadrul politicii financiare a întreprinderii cea mai complexă
problema financiara constituie determinarea impactului politicii financiare asupra valorii
întreprinderii.

5
Cum obiectivul întreprinderii este maximizarea valorii, politica financiara trebuie sa reţină
investiţiilesi mijloacele de finanţare, care permit obţinerea valorii celei mai ridicate. Însă, trebuie
demenţionat că, politica financiară poate realiza acest obiectiv doar încadrându-se într-o
strategiegenerală industrială sau comercială.

Constrângerile interne privesc factorii de influenţa asupra procesului de producţie şi

asituaţiei financiare. Cele externe – privesc influenţa statului prin politica fiscală, politicamonetară,
mediul economic.

1.2. Instrumentele de realizare a politicii financiare la nivelul întreprinderii 

În organizare şi conducerea activităţii financiare ale întreprinderii o importanţă deosebitărevine
instrumentelor financiare. Instrumentele financiare sunt elemente care dau impulsactivităţii
economico-financiare a firmei şi prin intermediul cărora se asigura funcţionareamecanismului
financiar, o gestiune eficientă şi operativă, precum şi se realizează politicainvestiţională, de
finanţare, de creditare. Instrumentele financiare pot fi structurate în trei maricategorii:

-operaţionale,

-de realizare a funcţiei financiare,

-funcţionale.

Instrumente operaţionale. În aceasta categoria se includ: profitul, acţiunile, obligaţiunile,credite

bancare, angajamente la termen şi creanţele ale întreprinderii.
Profit. În cadrul întreprinderii profitul îndeplineşte mai multe funcţii cum sunt: indicator sintetic de
apreciere a eficienţei; ca instrument de control asupra gestiunii economice şifinanciare; sursa de
autofinanţare; pârghie de cointeresare a acţionarilor, asociaţilor şi asalariaţilor, sursa de plata a
costurilor capitalurilor împrumutate; sursa de alimentare a fondurilor generale ale statului, etc.
Aceste funcţii impun ca repartizarea profitului sa aibă în vedere atâtinteresele întreprinderii, cât şi
ale fiecărui asociat, salariat şi ale întregii societăţi.În acest scop, în contextul politicii financiare a
firmei, prezintă însemnătate stabilireaunui raport raţional şi echitabil, între partea de profit care
rămâne la dispoziţia întreprinderii pentru autofinanţare sau autodezvoltare, partea ce se acorda
acţionarilor şi salariaţilor, precum şi partea care se virează la bugetul statului.

6
Acţiunile - ca instrumente financiare operaţionale, acţiunile au o dublă semnificaţie. Pede o parte,
stabilirea proporţiei destinate acumulării (politica autofinanţării) şi repartizării cadividende din
profit (politica de dividend). Pe de altă parte, orice întreprindere îşi poate plasacapitalurile procurate
(proprii sau împrumutate) în acţiunile emise de către alte societăţi, fie învederea obţinerii
dividendului la sfârşitul anului şi a participării la administrarea acelor societăţi,fie în vederea
speculării la bursa (politica de investiţii).

Definiţia strategiei financiarePolitica financiară:

-investiţii

-finanţare-creditare

-distribuirea de dividende

 
Obligaţiunile -
în cadrul politicii financiare al firmei, acest instrument poate fi folosit pentru obţinerea unor
împrumuturi, în cazul în care costul capitalului împrumutat prin emitereade obligaţiuni este mai mic
decât costul altor surse de finanţare  sau poate apărea în activul bilanţului, atunci când întreprindere
cumpăra obligaţiuni emise de către alte firme, de către stat,colectivităţi locale - ca plasament de
capital disponibil.

Creditul bancar - un instrument esenţial în mobilizarea şi circulaţia lichidităţilor dineconomie, un

instrument la dispoziţia agenţilor economici, prin care aceştia îşi realizează politicafinanciara în
cadrul unui ansamblu de relaţii de credit intermediate de instituţiile bancare. Prinintermediul
creditului întreprinderile debitoare pot obţine fondurile necesare acoperirii deficituluide resurse
financiare, iar cele creditoare pot plasa eficient resursele financiare disponibile.

Datorii pe termen scurt -reprezintă obligaţii băneşti ale firmei faţa de stat, furnizori,instituţii
bancare, acţionari, salariaţi. Până la achitarea sumelor datorate acestor terţi (impozite sitaxe,
contravaloare materiilor prime şi a materialelor, energiei si combustibilului, credite sidobânzi,
dividende, salarii), aceste surse financiare pot fi folosite de întreprindere în realizarea politicii
financiare constituind instrumente în asigurarea funcţionării mecanismului financiar alfirmei.

7
 II. Decizii financiare la intreprindere-definire și clasificare

2.1 Decizii financiare la intreprindere

Decizia financiara reprezinta o forma de manifestare a deciziilor manageriale economice

generale care au la baza informatiile primare si indicatorii financiari sintetici, o hotarare, un process
rational de alegere a unei linii de actiune ce se ia  pe baza analizei mai multo solutii pentru
asigurarea continua cu fonduri necesare si utilizarea lor eficienta.

            Decizia financiara implica intreaga activitate financiara, precum si toate mecanismele
financiare ale unitatii, implica si programarea evenimentelor viitoare intrucit ele se refera in mod
obiectiv la viitor. Aceasta trebuie sa se integreze in  ansamblul deciziilor din sistemul managerial
general al in treprinderii. Cei ce le emit trebuie sa cunoasca realitatea precum si implicatiile ce se
vor declansa ca urmare a aplicarii deciziilor respective.

            Cele mai importante decizii financiare se dopta cu ocazia fundamentarii indicatorilor
financiari din bugetul de venitri si cheltuieli.

Etapele deciziei financiare:

-          stabilirea obiectivelor financiare;

-          analiza informationala financiara;

-          adoptarea deciziilor financiare;

-          executare deciziilor financiare;

TIPURI DE DECIZII FINANCIARE

Decizii  financiare curente, operationale: urmaresc obtinerea lichiditatii dorite si cresterea

8
profitului intreprinderii. Ele se iau zilnic si afecteaza profitabilitatea, fluxul de numerar si nivelul
investitiilor, urmaresc realizarea politicii sau strategii financiare. Tipurile importante de decizii se
refera la: sursele de finantare si analiza profitabilitatii clientilor si produselor. Decizii financiare
strategice: sunt cele mai importante, deoarece vizeaza actiuni de proportii mai mari privind
cresterea capitalului, investitii, importuri etc., sunt mai reduse si intra in competenta Consiliului de
Administratie si Adunarii Generale a Actionarilor, necesitind o cercetare ampla a unor multitudini
de informatii.

            Principalele tipuri de decizii financiare in cadrul strategiei sunt:

-          deciziile de investitii;

-          deciziile de dezinvestitii;

-          deciziile de finantare pe termen lung;

iar in cadrul politicii intalnim:

-          decizii de investire;

-          decizii de finantare;

-          decizii de autofinantare;

-          politica de dividende.

Decizia de investitii  reprezinta decizia intreprinderii de a plasa capitalul intr-o anumita

operatiune si trebuie sa aiba    la baza rezultatul corelarii stranse dintre costul capitalului utilizat si
rentabilitate. Costul capitalului reprezinta pretul pe care trebuie sa-l plateasca intreprinderea pentru a
se aproviziona cu capitaluri. Sunt acceptate acele investitii a caror rentabilitate este mai mare sau
egala cu costul capitalului si respinse acele investitii la care rentabilitatea este mai mica decat costul
capitalului.

            Decizia de dezinvestitii este conceputa ca un process invers in raport cu decizia de investire.
Dezinvestirea se percepe ca o reparare a unei decizii de investire care nu si-a dovedit eficienta.

9
Dezinvestirea presupune oprirea unei sectii, uzine sau fabrici, demolarea de constructii industriale,
disponibilizarea de stocuri materiale sau de active financiare. Se poate concepe dezinvestirea in
activitati mai putin rentabile si reinvestirea in activitati mai rentabile.

            Decizia de finantare pe termen lung se poate realize din urmatoarele surse: cresterea de
capital propriu, imprumuturile si creditele pe termen lung, autofinantarea, subventii de la bugetul
statului.

Cele mai frecvente modalitati sunt:

- cresterea de capital propriu  - se face prin emisiuni de noi actiuni, majorarea valorii
nominale a actiunilor vechi, subscrierea de noi aporturi, incorporarea rezervelor de capital,
convertirea datoriilor in contricutii la capital social.

            - imprumuturile din obligatiuni – reprezinta emisiuni de obligatiuni in baza aprobarii

Adunarii Generale  a Actionarilor. Obligatiunile sunt titluri negociabile, reprezentand un drept de
creanta asupra capitalurilor imprumutate ale societatii. Aceste imprumuturi au un cost de procurare
mai mic si nu afecteaza dreptul de proprietate al actionarilor.

            - leasing-ul  - este o forma speciala de inchiriere a bunurilor mobiliare  prin  care chiriasul
obtine avantaje legale asupra bunui inchiriat, in timp ce finantarea achizitiei acestuia este facuta de o
societate de leasing. Intreprinderea care a inchiriat bunul plateste societatii de leasing o chirie care
cuprinde amortizarea bunui inchiriat, dobanda aferenta fondurilor avansate de o societate de leasing,
marja de profit a societatii de leasing. Chiriasul intra in posesia bunului inchiriat la incheierea
contractului, dupa plata valorii reziduale a bunului convenit dinainte. Pe durata contractului chiria se
inregistreaza ca o cheltuiala de exploatare, iar la incheierea acestuia valoarea reziduala se
inregistreaza la active fixe.

            Decizia de finantare  - reprezinta optiunea intreprinderii de a-si acoperi nevoile de finantare
a proiectelor proprii, fie din imprumuturi, fie din resurse proprii. Decizia depinde de intreprinderea
interesata de finantarea unui proiect, dar depindesi de banci in cazul utilizarii creditelor bancare, de
facilitatile pe care le poate obtine la negocierea contractului. Decizia mia depinde si de : actionari,

10
de disponibilitatile acestora de a subscrie la cresterea capitalurilor, cererea si oferta pe piata
capitalului imprumutat, de existenta sau de inexistenta unor capitaluri libere, posibile de atras.

            Decizia de autofinantare – presupune ca intreprinderea sa-si asigure dezvoltarea folosind in

exlusivitate rezultatele financiare obtinute in exercitiile anterioare.

            Decizia de autofinantare prezinta urmatoarele avantaje nete: asigura mobilizarea tuturor
resurselor financiare ale unitatii, nu majoreaza cheltuielile cudobanzi, deci nu micsoreaza profitul,
este recomandata in utilizarea fondurilor proprii si a celor imprumutate.

Autofinantarea in  exlusivitate face ca intreprindera sa fie rupta de pe piata financiara a

capitalurilor, trebuie sa fie analizata in functie de rata rentabilitatii reclamata de actionari.

Politica dividendelor  reprezinta optiunea societatii de a distribui sau nu dividende in

anumite exercitii financiare, de crestere, reducere sau pastrare nemodificata a cuantumului
dividendelor de la un an la altul.

            Este de dorit sa se realizeze o politica sanatoasa de dividende, de stabilire a cuantumului de

regularitate a frecventei distribuirii, a ritmului de crestere. Stabilitatea dividendului reprezinta
elemental favorabil al imaginii intreprinderii, diminuarea sau anularea dividendelor exprima
slabiciune din partea intreprinderii si antreneaza sanctionarea pietei de catre piata.

2.2 Definitii si clasificare a deciziilor

Putem definii decizia ca fiind rezultatul unor activitati constiente de alegere a unei directii de
actiune si a angajarii in aceasta. Decizia apartine unei persoane sau unui grup de persoane care
dispun de autoritatea necesara si care raspund pentru folosirea resurselor in anumite situatii.

   Clasificarea deciziilor se poate face dupa mai multe criterii de clasificare:

F       In functie de nivelul decizional, deciziile se clasifica in:

11
 ·         Decizii strategice, sunt acele decizii care determinaa obiectivele, resursele si politicile organizatiei.
Una dintre principalele decizii la acest nivel o reprezinta anticiparea viitorului organizatiei si a mediului in
care va functiona.

·         Decizii tactice - de control managerial, aceste decizii sunt legate de urmarirea eficientei si a
eficacitatii cu care sunt utilizate resursele, precum si eficienta unor unitati operationale.

·         Decizii operationale - de control operational, sunt acele decizii care determina modalitatile in care se
executa sarcinile stabilite la niveluri superioare.

·         Decizii privind cunostintele, sunt legate de evaluarea ideilor privind noi produse si servicii, metodelor
de comunicare a noilor cunostinte si de difuzare a informatiilor in organizatie.

F       In functie de gradul de structurare al acestora, deciziile se pot clasifica in:

·         Decizii structurate (programabile), sunt acele decizii de rutina pentru adoptarea carora exista
proceduri prestabilite. Ele intervin atunci cand exista un proces cunoscut si explicit care permite
prelucrarea informatiilor de intrare pentru alegerea alternativelor.

·         Decizii nestructurate (neprogramabile), sunt acele decizii care fac apel la judecata si intuitia
decidentului in definirea problemei respective. Sunt decizii importante, cu caracter inovator si deseori
atipice, neexistand proceduri prestabilite pentru adoptarea lor. O problema este neprogramabila atunci
cand elementele deciziei sunt mai mult calitative, scopurile si obiectivele nu sunt precise si nu exista un
algoritm de rezolvare cunoscut.

·         Decizii semistructurale, sunt acele decizii in adoptarea carora se poate apela doar partial la proceduri
cunoscute. O problema este semistructurala atunci cand decizia are elemente predominant cantitative iar
obiectivele si scopurile nu 141e45b sunt precise si procedura algoritmica de rezolvare nu acopera in
totalitate elementele problemei.

Procesul decizional poate fi definit ca un ansamblu de activitati pe care le desfasoara un individ sau un
grup, confruntat cu un eveniment care genereaza mai multe variante de actiune, obiectivul fiind alegerea
unei variante care sa corespunda sistemului de valori al individului sau grupului. Acest proces proces
parcurge mai multe etape

12
 III Instrumentele de realizare a politicii financiare la nivel de intreprindere

3.1 Definitia Instrumentelor Financiare

Instrumente financiare definiție: Instrumentele financiare sunt în general obligații legale
ale unei părți de a transfera un activ/ o valoare (de obicei bani) către altă parte la o dată viitoare și în
anumite condiții.

Instrumentele financiare sunt de fapt active care pot fi tranzacționate. Aceste active pot fi
bani cash, drepturi contractuale de livra sau primi bani sau alt tip de instrument financiar sau dovada
proprietății asupra unei entități economice.

Pot fi de asemenea sub formă de pachete de capital ce pot fi tranzacționate. Majoritatea

tipurilor de instrumente financiare furnizează un flux eficient de transfer al capitalurilor în lumea
investitorilor.

Instrumente financiare exemple:

 Depozitul bancar. Este cel mai simplu, comun și uzitat instrument financiar de investiții.
Dacă depuneți o sumă de bani într-un cont de economii la bancă veți primi în schimb o dobândă.
 Acțiunile. Să presupunem că doriți să cumpărați 100 de acțiuni la o firmă cum este
Microsoft, Apple, Google sau Banca Transilvania. Acestea sunt instrumente financiare.
 Obligațiunile. Ați auzit cu siguranță de bonduri de trezorerie, bonduri de stat obligațiuni
emise de ministerul de finanțe al României. Și acestea sunt un alt tip de instrument financiar
 CFD-uri (contracte pentru diferență). Poate aveți un cont de tranzacționare deschis la un
broker de forex, cum este
Admiral Markets UK Ltd de exemplu. Și tranzacționați EURUSD și GBPUSD via o
platformă de tranzacționare cum este MetaTrader. Toate perechile valutare sunt instrumente
financiare.

Admiral Markets UK Ltd, broker reglementat de către FCA și supervizat în România de

către ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiară), vă permite tranzacționarea unui număr mare de
instrumente financiare, în special CFD-uri având ca suport:

13
 Perechile valutare în piața Forex, peste 40 de perechi valutare majore, minore și exotice.
Instrumente financiare Forex: EURUSD, GBPUSD, GBPJPY, AUDUSD, USDRON, USDCAD,
USDMXN
 Indicii bursieri ai principalelor burse internaționale, în total 20 de indici majori. Printre
aceștia enumerăm: DAX30, DJIA30, CAC40, FTSE100, JP225
 Mărfurile. Aveți posibilitatea să tranzacționați 16 tipuri de mărfuri: petrol, aur, argint,
porumb, și altele
 Acțiunile. Puteți alege dintr-un număr mare de acțiuni, peste 3000, aparținând celor mai mari
firme la nivel mondial de la Apple și Google la IBM, Tesla și Santander.
 Obligațiunile. Aveți la dispoziție CFDuri pe futures pentru obligațiuni Americane sau
obligațiuni ale statului german.
 CFD-uri pe criptomonede. Dacă sunteți la curent cu ultimele noutăți și ați decis să vă lansați
în lumea criptomonedelor, aveți la dispoziție peste 30 de astfel de instrumente financiare.
Investitorii mai avansați pot investi prin intermediul Admiral Markets, direct în instrumente
financiare cum sunt acțiunile și ETF-urile (Exchange Traded Fonds – fonduri tranzacționate pe
bursă).

3.2 Caracteristicile, funcțiile, clasificarea si tipurile de instrumente financiare

Caracteristicile Instrumentelor Financiare

 Sunt contracte complexe, de cele mai multe ori standardizate

 Obligativitatea executării contractului aferent este importantă
 Instrumentele financiare obligă o parte (persoană, companie sau stat/guvern) să transfere un
activ/bani celeilalte părți
 Instrumentele financiare specifică expres că plata urmează să se facă la o anumită dată în
viitor
 Instrumentele financiare specifică anumite condiții referitoare la cum va fi efectuată plata

14
 Funcțiile Instrumentelor Financiare

 Instrumentele financiare acționează ca mijloace de plată (exact ca și banii). De exemplu,

angajații pot primi acțiuni sub formă de plată pentru munca depusă.
 Instrumentele financiare acționează ca depozite de valoare (în aceeași manieră ca și banii).
 Instrumentele financiare generează randamente mai mari și deci creșteri mai mari ale avuției
decât tezaurizarea banilor.
 Instrumentele financiare pot fi utilizate ca mijloc de transfer a puterii de cumpărare în viitor.
 Instrumentele financiare permit transferul riscurilor (ceea ce banii nu permit)
 Contractele futures și asigurările permit transferul riscurilor de la o entitate la alta
Clasificare Instrumente Financiare

Instrumentele financiare se împart în două mari categorii:

 Instrumente financiare de bază sunt instrumentele a căror valoare este determinată direct de
piețe. Sunt utilizate în principal de cei care economisesc / cei care împrumută pentru a transfera
resursele direct către investitori/ cei care au nevoie de fonduri.
o Acestea îmbunătățesc alocarea eficientă a resurselor.
o Sunt lichide și ușor transferabile.
o Instrumente financiare exemple - pentru această categorie reținem: acțiuni și
obligațiuni.
 Instrumente financiare derivate: derivatele sunt acele instrumente a căror valoare si
retribuție este "derivată" din instrumentele/activele de bază.
o Exemple de instrumente derivate financiare sunt contractele futures sau opțiuni sau
CFD-urile.
o Scopul principal al derivatelor este de a dispersa riscul investitorilor.
Pentru majoritatea traderilor care abia încep activitatea de tranzacționare, instrumentele financiare
Forex sunt primele instrumente sau produse cu care vin în contact. Dar deschiderea unui cont de
tranzacționare forex este destul de simplă.

15
 Fiind vorba de produse cu efect de levier mare și datorită burselor descentralizate, nu trebuie
decât să deschideți un cont la un broker Forex, să transferați fonduri și să începeți tranzacționarea
propriu zisă.

Dar în afară de instrumentele legate de piața Forex, ce alte tipuri de instrumente financiare
există?

Tipuri de Instrumente Financiare

Există o multitudine de instrumente financiare, dar cele mai cunoscute sunt:

 Forex Spot
 Acțiuni
 Futures
 Opțiuni
 ETF-uri (fonduri tranzacționate pe bursă)
 Fonduri mutuale
 Obligațiuni (bonduri)
 Contracte pentru diferență (derivate pe instrumente financiare subiacente specifice)
 Depozite bancare, credite bancare, credite ipotecare
 Cash și echivalent cash
Acestea sunt cele mai populare, dar mai sunt multe alte instrumente financiare cum ar fi:

 Drepturi de preferinţă ale acţiunilor

 Drepturi de atribuire ale acţiunilor
 Drepturi de alocare ale acţiunilor
 Certificate de depozit pe acţiuni
 Warante
 Swap-uri
 Contracte forward
 Instrumente ale pieţei monetare

16
 Termenul de active financiare este folosit în mod curent, și se referă la înscrisuri care
confirmă drepturile bănești ale celui care le deține, atât asupra activului în sine cat și asupra
veniturilor pe care le generează (ex. dividende, dobânzi).

Activele financiare sunt echivalentul în bani al activelor reale. De exemplu, o acțiune este
echivalentul în bani a unei fracțiuni din capitalul real al unei companii.

Activele financiare se clasifică în două categorii:

 active bancare – sunt asociate operațiunilor realizate de bănci și de alte instituții financiare
 active nebancare – sunt asociate investițiilor și sunt mai exact titlurile de valoare care se
tranzacționează. Activele nebancare pot fi de două tipuri: active monetare şi active de capital.
Activele nebancare se materializează în titluri financiare. Titlurile financiare sunt înscrisuri
electronice sau pe hârtie care confirmă existența unui raport contractual între deținător și emitent și
garantează drepturile celui care le deține.

Titlurile financiare sunt titluri de valoare sau titluri de credit.

Titlurile de valoare sunt:

 Titluri comerciale – se utilizează în piețele de mărfuri

 Titluri necomerciale
o Titluri de valoare aferente operațiunilor pe termen scurt – instrumente monetare
o Titluri de valoare aferente operațiunilor pe termen lung – instrumente de capital
(acțiunile și obligațiunile intră în această categorie)
Titlurile financiare se caracterizează prin valoare.

 Valoarea intrinsecă a titlului este în funcție de rezultatele plasamentului și de veniturile

viitoare prognozate, și se stabilește prin calcul.
 Valoarea de piaţă este dată de piață în funcție de cererea și oferta de pe piață și de așteptările
celor care participă la piața respectivă.
Titlurile financiare mai pot fi clasificate și în :

17
 titluri emise pentru mobilizarea capitalului propriu - equity instruments (instrumente de
capitaluri proprii), în aceasta categorie încadrăm acțiunile;
 titluri emise pentru atragerea capitalului prin împrumuturi - debt instruments (instrumente
de creanţă) – în această categorie încadrăm obligațiunile.
Principala caracteristică a titlurilor financiare este că asigură necesitățile de capital pe termen lung
pentru întreprinzători și conferă deținătorilor drepturi pecuniare asupra veniturilor emitentului. Mai
concret investitorul devine asociat direct al întreprinzătorului în ceea ce privește profitul și riscul.

Concluzie
Pînă în prezent, susţinerea antreprenoriatului se realizează în mare parte la nivel naţional.
Organele de administrare locală, în regiunile lor, pot oferi diferitor grupuri de întreprinzători,
inclusiv femei, condiţii mai atractive pentru dezvoltarea businessului. În acest scop, organele locale
pot elabora şi implementa programe regionale proprii de dezvoltare a businessului, luîndu-se în
considerare particularităţile dezvoltării teritoriilor. Rezultatele cercetării pot servi drept
fundamentare nu numai pentru politicile de asigurare a egalităţii de gen, dar şi pentru adoptarea
măsurilor de dezvoltare a businessului în general. De exemplu, unul din criteriile importante de
grupare a întreprinderilor este repartizarea întreprinzătorilor pe grupe de vîrstă. Analiza a demonstrat
că pentru tineri, în prezent, activitatea de antreprenoriat nu este o sferă destul de atractivă, or
barierele de la etapa de iniţiere a afacerii şi alte probleme împiedică implicarea lor în sfera
antreprenoriatului. Iniţierea şi elaborarea programelor şi proiectelor speciale sau continuarea
realizării măsurilor adoptate anterior, care sunt orientate spre atragerea tinerilor în afaceri, ar putea
juca un rol pozitiv atît pentru această grupă de cetăţeni, cît şi pentru ţară. Vîrsta medie destul de
impunătoare a antreprenorilor (45 ani) permite să concluzionăm că cea mai mare parte din
întreprinzători au făcut studii în perioada sovietică sau în prima jumătate a anilor 1990. Astfel, este
puţin probabil ca aceştia. să aibă cunoştinţe teoretice solide despre business, management,
marketing, alte abilităţi necesare pentru o activitate de succes în economia de piaţă. În afară de
aceasta, o parte din întreprinzători (în special, cei mai în vîrstă) la timpul lor au fost practic impuşi
să vină în business ca urmare a închiderii în masă a întreprinderilor şi din necesitatea de a obţine
orice cîştiguri. Mulţi din ei şi în prezent sunt puşi în situaţia să facă afaceri, neavînd alte surse de
venit. Astfel, statul, prin simplifi carea condiţiilor de activitate, în primul rînd, pentru cele mai mici
întreprinderi – persoane angajate pe cont propriu, întreprinderi individuale, asociaţii familiale ş.a.,

18
nu numai contribuie la dezvoltarea businessului, dar în acelaşi timp, soluţionează importante
probleme sociale – reducerea şomajului, majorarea veniturilor cetăţenilor. În toate cazurile,
perfecţionarea sistemului de reglementare a antreprenoriatului trebuie să se bazeze pe rezultatele
unor investigaţii speciale, care permit de a identifi ca şi estima problemele reale ale
întreprinzătorilor, necesităţile lor de susţinere, opinia întreprinzătorilor vizavi de măsurile propuse
de stat, precum şi efectul scontat de la realizarea lor. Totodată, rezultatele obţinute au permis identifi
carea unor probleme în statistica de gen existentă. În prezent, lipsesc datele statistice care să permită
examinarea în dinamică a deosebirilor de gen în sfera antreprenoriatului. Este raţională efectuarea în
permanenţă a astfel de investigaţii – o dată la 1 sau 2 ani, sau includerea aspectului de gen în ancheta
structurală a întreprinderii şi utilizarea lui ulterioară în procesul de prelucrare şi analiză a anchetelor
drept unul din criteriile principale de clasifi care. Atragerea atenţiei la problemele menţionate ar
conduce la îmbunătăţirea bazei statistice pentru analiza aspectelor de gen în activitatea de
antreprenoriat. Pentru o evaluare obiectivă a sferei antreprenoriatului este necesară editarea anuală a
unei culegeri statistice cu privire la antreprenoriatul din Moldova, care ar include rezultatele analizei
multiaspectuale a dezvoltării antreprenoriatului din Moldova, precum şi indicatorii comparabili
privind antreprenoriatul din statele vecine şi din ţările ce prezintă interes strategic pentru Moldova,
în primul rînd, UE şi CSI. Informaţia statistică este un instrument necesar nu numai funcţionarilor
organelor de stat şi cercetătorilor, dar şi însăşi antreprenorilor.

Rezultatele obţinute au permis de a identifi ca principalele caracteristici ale femeilor

întreprinzătoare, particularităţile afacerilor pe care acestea le deţin şi le gestionează, precum şi
problemele cu care se confruntă întreprinderile lor. Rezultatele pot fi utilizate la elaborarea politicii
de susţinere a antreprenoriatului, în primul rînd a businessului mic şi mijlociu, astfel, contribuind la
creşterea economică, majorarea veniturilor şi ocupării forţei de muncă, afi rmarea aspiraţiilor
cetăţenilor şi asigurarea stabilităţii în ţară. Totodată, rezultatele şi concluziile pot servi drept bază
pentru apărarea şi promovarea intereselor femeilor, precum şi pentru elaborarea măsurilor de
asigurare a condiţiilor egale pentru bărbaţi şi femei în diferite sfere de activitate.

19
 Bibliografie
1. http://www.rasfoiesc.com/business/management/Importanta-definirea-si-clasif81.php
2. https://admiralmarkets.ro/education/articles/forex-basics/instrumente-financiare
3. https://ru.scribd.com/doc/181206377/Definirea-Si-Clasificarea

20