Contabilitatea Stocurilor - 2019

CONTABILITATEA
STOCURILOR
CO N F. UNI V. DR . GHEO RGHE I A LO M I ȚIA NU
COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

I. Reglementări contabile internaționale și naționale
privind contabilitatea stocurilor
A. Standardul Internațional de Contabilitate 2 Stocuri (IAS)
Acest standard are ca obiectiv prezentarea tratamentului contabil pentru stocuri. Problema
principală în contabilizarea stocurilor o constituie valoarea costului ce urmează a fi
recunoscut drept activ și reportat până când veniturile sunt recunoscute. Acest standard
cuprinde îndrumări referitoare la determinarea costului și la recunoașterea ulterioară a
acestuia drept cheltuială, inclusiv orice reducere a valorii contabile până la valoarea
realizabilă netă. Un alt obiectiv al standardului îl reprezintă modalitatea de stabilire a costului
necesar calculului costurilor stocurilor. Standardul se aplică tuturor stocurilor cu excepția:
-producției în curs de execuție în cadrul contractelor de construcții (IFRS 15),
- instrumentelor financiare (IAS 32 Instrumente financiare și IFRS 9 Instrumente financiare),
- activelor biologice legate de activitatea agricolă și de producția agricolă în momentul
recoltării (IAS 41 Agricultura).
Prezentul standard se aplică pentru contabilizarea următoarelor stocuri: deținute în vederea
vânzării pe parcursul desfășurării normale a activității; în curs de producție pentru o astfel de
vânzare; sub formă de materiale și alte consumabile ce urmează să fie folosite în procesul de
producție sau pentru prestări de servicii.
COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA 2
B. Standardul Internațional de Contabilitate 41 Agricultura (IAS 41)
Acest standard are ca obiectiv prezentarea tratamentului contabil și a informațiilor cu privire
la activitatea agricolă. Prezentul standard trebuie aplicat pentru contabilizarea următoarelor
elemente în cazul în care se referă la o activitate agricolă:
- Active biologice cum ar fi oi, copaci dintr-o pepinieră, plante, vaci de lapte, porci,
arbuști, viță de vie, pomi fructiferi, etc.
- Produse agricole în momentul recoltarii cum ar fi lâna, copaci tăiați, bumbac, lapte,
carne în carcasă, fructe culese, struguri, frunze, etc.
- Subvenții guvernamentale acordate necondiționat sau condiționat pentru un activ
biologic.
Produsele rezultate prin prelucrare după recoltare, chiar dacă reprezintă o continuare logică
și naturală a unei activități agricole, în urma prelucrării nu sunt incluse în definiția activității
agricole din prezentul standard. De exemplu fire, covoare, bușteni, cherestea, îmbrăcăminte,
zahăr, brânză, vin, fructe prelucrate, cârnat, etc. Aceste produse sunt recunoscute și
contabilizate potrivit standardului 2 Stocuri (IAS 2).
C. Standarul internațional de Raportare Financiara 15 Venituri din contracte cu
clienții (IFRS 15)
Obiectivul prezentului standard este de a stabili principiile pe care o entitate trebuie să
le aplice pentru raportarea informațiilor utile pentru utilizatorii situațiilor financiare cu
privire la natura, valoarea, plasarea în timp și incertitudinea veniturilor și fluxurilor de
trezorerie generate de un contract cu clienții. Este foarte important momentul în care
entitatea trebuie să recunoască veniturile pentru a reflecta transferul de bunuri sau
servicii promise către clienți la o valoare care reflectă contraprestația la care entitatea se
așteaptă să aibă dreptul în schimbul acelor bunuri sau servicii.
Recunoașterea veniturilor se realizează atunci când entitatea îndeplinește o obligație de
executare sau pe măsură ce aceasta se realizează.

C. Standarul internațional de Raportare Financiara 15 Venituri din contracte cu
clienții (IFRS 15) – cont.
Pentru acest aspect entitatea trebuie să ia în considerare clauzele contractuale precum și
toate faptele și circumstanțele relevante atunci când se aplică prezentul standard. O
entitate trebuie să aplice în mod consecvent prezentul standard, inclusiv utilizarea
oricăror soluții practice pentru contracte cu caracteristici similare și în circumstanțe
similare. Prezentul standard prezintă modul de contabilizare a unui contract individual
cu un client. Acest standard poate fi aplicat pentru contabilizarea unui portofoliu de
contracte sau obligații de executare cu caracterisici similare. Condiția este dacă entitatea
preconizează în mod rezonabil că efectele asupra situațiilor financiare determinate de
aplicarea prezentului standard pentru portofoliul respectiv nu vor fi semnificativ diferite
de cele individuale din cadrul respectivului portofoliu. Contabilizarea unui portofoliu de
contracte trebuie realizată de entitate pe baza estimărilor și ipotezelor care reflectă
dimensiunea și structura portofoliului respectiv.

În funcție de clauze, un contract poate cuprinde bunurile sau serviciile promise care pot
include, fără a se limita la, următoarele:
- vânzarea de bunuri produse de o entitate (de exemplu, stocurile unui producător);
- revânzarea de bunuri produse de o entitate (de exemplu, mărfurile unui comerciant);
- revânzarea drepturilor la bunuri sau servicii achiziționate de o entitate (de exemplu, un bilet revândut de
o entitate care acționează în nume propriu);
- executarea unei (sau unor) sarcini convenite contractual pentru un client;
- furnizarea serviciului de a fi gata să ofere bunuri sau servicii (ex: actualizări nespecificate ale programelor
informatice care sunt furnizate atunci când și dacă sunt disponibile) sau de a pune la dispoziția clientului
bunuri sau servicii pe care acesta să le utilizeze așa cum și când decide;
- furnizarea serviciului de a aranja ca o altă parte să transfere bunuri sau servicii unui client (ex: acționarea
ca intermediar pentru o altă parte);
- acordarea unor drepturi la bunuri sau servicii care vor fi furnizate în viitor, pe care un client le poate
revinde sau furniza unui client de-al său (ex: o entitate care vinde un produs unui comerciant promite să
transfere un bun sau un serviciu suplimentar unei persoane care achiziționează produsul de la comerciant);
- construirea, producția sau dezvoltarea unui activ în numele unui client;
- acordarea de licențe;
- acordarea opțiunilor de a achiziționa bunuri sau servicii suplimentare (atunci când opțiunile respective
oferă unui client un drept semnificativ).

Un bun sau un serviciu promis unui client este distinct dacă:
- clientul poate obține beneficii de pe urma bunului sau serviciului luat fie individual, fie împreună cu alte resurse
disponibile imediat clientului (bunul sau serviciul poate fi utilizat, consumat, vândut pentru o sumă mai mare
decât valoarea reziduală sau deținut în alt mod care să genereze beneficii economice); și
- promisiunea entității de a transfera bunul sau serviciul clientului este identificabilă în mod distinct față de alte
promisiuni din contract.
O entitate trebuie să aplice prezentul standard pentru toate contractele cu clienții, cu excepția
următoarelor:
Contracte de leasing care intră sub incidența IFRS 16 Contracte de leasing;
Contracte de asigurare care intră sub incidența IFRS 17 Contracte de asigurare;
Instrumente financiare și alte drepturi sau obligații contractuale care intră sub incidența IFRS Instrumente
financiare, IFRS 10 Situații financiare consolidate, IFRS 11 Angajamente comune, IAS 27 Situații financiare
individuale și IAS 28 Investiții la entități asociate și în asocierile în participație.
Prezentul standard înlocuiește următoarele standarde: IAS 11 Contracte de construcții, IAS 18

Venituri.
IFRS 15 Venituri din contractele cu clienții prescrie și tratamentul contabil privind contractele în
care un client poate returna un produs defect.
I. Reglementări contabile internaționale și
naționale privind contabilitatea stocurilor
D. OMFP nr. 2844/2016 pentru aprobarea Reglementărilor Contabile conforme cu
Standardele Internaționale de Raportare Financiară, cu modificările și
completările ulterioare.
Acest Ordin a fost modificat prin: OMFP nr. 3456/2018, OMFP nr. 3067/2018, OMFP nr. 2531/2018, OMFP
nr. 1243/2018, OMFP nr. 470/2018, OMFP 3189/2017, OMFP nr. 2827/2017, OMFP nr. 895/2017.
OMFP nr. 2844/2016 privind aplicarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele

Internaționale de Raportare Financiară se aplică următoarelor persoane juridice:
- Societăților ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată;
- Persoanelor juridice prevăzute în prezentul ordin, și anume entităților cu capital de stat;
- Altor entități obligate potrivit prevederilor legale să aplice reglementările respective;
- Altor entități care au optat pentru aplicarea acestor prevederi legale.
Potrivit acestui ordin recunoașterea, evaluarea, contabilizarea și scoaterea din evidență a

stocurilor se efectuează potrivit prevederilor IFRS. Stocurile se evidențiază în contabilitate în
funcție de natura acestora, ca urmare a respectării prevederilor IFRS. Tratamentul contabil
aplicabil în cazul modificării unui activ se stabilește în baza prevederilor IFRS.
I. Reglementări contabile internaționale și
naționale privind contabilitatea stocurilor
E. OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind
situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate,
cu modificările și completările ulterioare.
Acest ordin a fost modificat prin: OMFP nr. 773/2015, OMFP nr. 1198/2015, OMFP nr. 4160/2016,
OMFP nr. 1938/2016, OMFP nr. 166/2017, OMFP nr. 895/2017, OMFP 2827/2017.
Prezentele reglementări se aplică de către următoarele categorii de persoane ale caror

valori mobiliare nu sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată:
-Societățile comerciale,
-Societățile sau companiile naționale,
-Regiile Autonome,
-Institutele Naționale de Cercetare Dezvoltare,
-Societățile Cooperative și celelalte alte persoane juridice care în baza legilor speciale de organizare functionează pe
principiile societăților,
-Subunitățile fără personalitate juridică cu sediul în România, care aparțin persoanelor juridice cu sediul în România,
în condițiile prevederilor din prezentele reglementări,
-Subunitățile din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, în condițiile prevăzute de
prezentele reglementări,
-Grupurile de interes economic înființate potrivit legii.

Potrivit acestor reglementări legale, stocurile sunt active curente care îmbracă mai multe
forme :
-deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității,
-în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfășurării normale a activității,
-sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producție sau
pentru prestări de servicii.
În categoria stocurilor sunt cuprinse și activele cu ciclu lung de fabricație destinate

vânzării (de exemplu echipamente, nave, ansambluri sau complexe de locuințe realizate
de entități ce au ca activitate principală obținerea și vânzarea unor astfel de produse).
Terenurile cumpărate în scopul contruirii pe acestea de construcții destinate vânzării se
înregistrează la stocuri. În categoria stocurilor sunt cuprinse și activele biologice de
natura stocurilor.
Recunoașterea, evaluarea, contabilizarea și scoaterea din evidență a stocurilor se
realizează potrivit reglementărilor contabile aprobate prin OMFP nr. 1802/2014.

F. Recunoașterea stocurilor
Un activ este recunoscut în situațiile financiare anuale în momentul în care este probabilă realizarea
unui beneficiu viitor de către entitate și activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluată fiabil.
O entitate trebuie să clasifice un activ drept stocuri atunci când (OMFP nr. 1802/2014):
-Preconizează să valorifice activul sau intenționează să îl vanda sau îl consumă în cadrul ciclului normal de exploatare (IAS 1),
-Obținerea de active biologice
361 Active biologice de natura stocurilor = 711 Venituri aferente costurilor stocurilor de produse
-Realizarea de complexuri de locuințe în scopul vânzării
341 Produse finite = 711 Venituri aferente costurilor stocurilor de produse
Potrivit OMFP nr. 2844/2016, entitatea trebuie să recunoască stocurile conform prevederilor IFRS.
Înregistrarea în contabilitate a intrării stocurilor se efectuează la data îndeplinirii condițiilor de
recunoaștere prevăzute în IFRS. Potrivit IFRS 15, o entitate trebuie să recunoasca un activ dacă
entitatea obține controlul acelui activ. Controlul include capacitatea de a împiedica alte entități să
stabilească utilizarea activului și să obțină beneficii de pe urma acestuia. Sunt recunoscute și acele
stocuri cumpărate pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente dar care sunt în curs de
aprovizionare și contabilizate cu ajutorul conturilor din grupa 32 „Stocuri în curs de aprovizionare”
(OMFP nr. 2844/2016 și OMFP nr. 1802/2014).
G. Schimbarea destinației activelor
Atunci când este o modificare a utilizării unei imobilizări corporale, și anume că aceasta urmează a
fi îmbunătățită în perspectiva vânzării se înregistreaza transferul activului din categoria
imobilizărilor la cea a stocurilor. Transferul se realizează la valoarea neamortizată. Dacă
imobilizarea corporală a fost reevaluată concomitent cu reclasificarea activului se procedează la
închiderea contului de rezerve din reevaluare.
În această categorie includem următoarele active:
Terenuri destinate construirii unei construcții destinate vânzării care inițial au fost înregistrate la investiții imobiliare
301 Materii prime = 215 Investiții imobiliare
Terenuri destinate construirii unei construcții destinate vânzării care inițial au fost înregistrate la imobilizări corporale
301 Materii prime = 201 Terenuri
Active imobilizate destinate vânzării ( IFRS 5)
% = 212 Construcții
311 Active imobilizate deținute în vederea vânzării
281 Amortizarea imobilizărilor corporale
Concomitent
105 Rezerve din reevaluare = 1075 Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare
Complexuri de locuințe destinate vânzării care necesită pregătirea în acest scop, care inițial au fost destinate închirierii
345 Produse finite = 215 Investiții imobiliare
Separarea produselor agricole de un activ biologic sau prin încetarea procesului vital al unui activ biologic
347 Produse agricole = 711 Venituri aferente costurilor stocurilor de produse
Concomitent cu scoaterea din evidență a activelor biologice în cazul încetării procesului vital al acestor active
% = 217 Active biologice productive
658 Alte cheltuieli de exploatare
281 Amortizarea privind imobilizările corporale
H. Evaluarea stocurilor
Evaluarea la data intrării în entitate (OMFP nr. 1802/2014)
La data intrării în entitate, bunurile se evaluază și se înregistrează în contabilitate la valoarea
de intrare care se stabilește astfel:
- Costuri de achiziție pentru bunurile procurate cu titlu oneros, formate din prețul de
cumpărare, taxe vamale de import și alte taxe (cu excepția acelora pe care entitatea le poate
recupera ulterilor de la autoritatea fiscală) și costuri de transport, manipulare și alte costuri
atribuite direct achiziției de produse finite, materiale și servicii. Reducerile comerciale,
rabaturile și alte reduceri similare sunt deduse pentru a se determina costul de achiziție ( IAS
2 Stocuri);
- Costuri de producție pentru bunurile produse în entitate, formate din costuri de achiziție,
costuri de conversie și alte costuri suportate pentru a fi aduse stocurile în starea și la locul la
care se găsesc în prezent (IAS 2);
- Costurile de conversie a stocurilor includ costurile directe legate de unitățile produse, cum
ar fi costurile cu manopera directă. De asemenea, ele includ și alocarea sistematică a regiei
fixe și variabile de producție, generate de transformarea materialelor în produse finite;

H. Evaluarea stocurilor
Contabilitate financiară – înregistrarea cheltuielilor cu salariile
641 Cheltuieli cu salariile personalului = 421 Personal – remunerații datorate
Contabilitate de gestiune – înregistrarea manoperei directe

921 Cheltuielile activității de bază = 901 Decontări interne privind cheltuielile
Contabilitate financiară – înregistrarea cheltuielilor cu amortizarea

681 Cheltuieli privind amortizările, provizioanele = 281 Amortizări privind imobilizările corporale
și ajustări pentru depreciere
Contabilitate de gestiune – înregistrarea regiei fixe
% = 901 Decontari interne privind cheltuielile
922 Cheltuielile activității auxiliare
923 Cheltuieli indirecte de producție
Contabilitate financiară – înregistrarea obținerii produselor finite
Contabilitate de gestiune– înregistrarea costului produselor obținute

931 Costul producției obținute = 902 Decontări privind producția obținută
-La valoarea de aport stabilită în urma unei evaluări pentru bunurile reprezentând aportul la capitalul social;
-La valoarea justă pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere;
-La valoarea justă minus costurile de vânzare sunt evaluate stocurile care cuprind producția agricola pe care entitatea
a recoltat-o din activele biologice la momentul recoltării.
Reducerile comerciale acordate de furnizori sunt contabilizate astfel:

-Înscrise în factura de achiziție ajustează costul de achiziție al bunurilor
301 Materii prime = 401 Furnizori
-Reducerile comerciale primite ulterior facturării corectează costul stocurilor la care se referă dacă acestea mai sunt în
gestiune
401 Furnizori = 301 Materii prime

-Dacă stocurile pentru care au fost primite reducerile comerciale ulterioare nu mai sunt în gestiune
401 Furnizori = 609 Reduceri comerciale primite
Costul îndatorării este inclus în costul activelor cu ciclu lung de fabricație, în măsura în care
este legat de perioada de producție
Evaluarea la inventar și prezentarea elementelor în bilanț
Activele de natura stocurilor se evaluează la cost, mai puțin ajustările pentru deprecierea
constatată. Ajustările pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mișcare. Fac
obiectul evaluării și stocurile în curs de execuție. În cazul în care valoarea contabilă a
stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, această valoare se diminuează până la
valoarea realizabilă netă prin constituirea unei ajustări.

Valoarea realizabilă netă este prețul de vânzare estimat pe parcursul desfășurării

normale a activității minus costurile estimate pentru finalizare și costurile estimate
necesare efectuării vânzării.
Evaluarea ulterioară (conform IAS 41, OMFP nr. 2844/2016)

Diferențele generate de modificarea valorii juste a activelor biologice de natura
stocurilor sunt înregistrate astfel:
- Diferențele favorabile sunt înregistrate în creditul contului 7572 Câștiguri din

evaluarea la valoarea justă a activelor biologice de natura stocurilor, în
corespondență cu debitul contului 361 Active biologice de natura stocurilor;
- Diferențele nefavorabile sunt înregistrate în debitul contului 6572 Pierderi
din evaluare la valoarea justă a activelor biologice de natura stocurilor, în
corespondență cu creditul contului 361 Active biologice de natura stocurilor;

Evaluarea la data ieșirii din entitate

La data ieșirii din entitate sau dării în consum, bunurile se evaluează și se scad din
gestiune la valoarea lor de intrare sau la valoarea la care sunt înregistrate în
contabilitate.
◦
Costul de achiziție sau costul de producție al stocurilor din aceeași categorie și al

tuturor elementelor fungibile se calculează prin aplicarea uneia din urmatoarele
metode (OMFP nr. 1802/2014):
- Metoda costului mediu ponderat (CMP)

- Metoda primului intrat- primului ieșit (FIFO);
- Metoda ultimului intrat – primului ieșit (LIFO).
Potrivit IAS 2 Stocuri, evaluarea bunurilor fungibile se realizează prin utilizarea

metodei primul intrat- primul ieșit (FIFO) sau a metodei costului mediu ponderat
(CMP).

Costul acelor stocuri care nu sunt de obicei fungibile și acelor bunuri sau servicii
produse și destinate unor anumite proiecte trebuie determinat prin identificarea
specifică a costurilor lor individuale (OMFP nr. 1802/2014 , IAS 2 Stocuri)
◦
O entitate trebuie să folosească aceeasi metodă de calcul al costului pentru toate
stocurile având în vedere natura și utilizarea similare pentru entitate. Pentru
stocurile de natură sau utilizare diferită pot fi justificate metode diferite de
determinare a costului.
Evaluarea stocurilor la cost standard
Aceasta metoda se utilizează pentru activitatea de producție. Costul standard ia în

considerare nivelurile normale ale consumurilor de materiale si consumabile,
manoperei, eficienței și capacității de producție.
Diferențele de preț = Cost standard - Cost de achiziție sau Cost de producție

Repartizarea diferențelor de preț asupra valorii bunurilor ieșite și asupra stocurilor

se efectuează cu ajutorul unui coeficient stabilit astfel:
Coeficient
◦ de repartizare = (Soldul inițial al diferențelor de preț + Diferențe de preț
aferente intrărilor în cursul perioadei)/ (Soldul inițial al stocului la preț de
înregistrare + Valoarea intrărilor în cursul perioadei la preț de înregistrare.
Acest coeficient se înmultește cu valoarea bunurilor ieșite din gestiune la preț de

înregistrare iar suma rezultată se înregistrează asupra bunurilor ieșite.
Coeficienții de repartizare a diferențelor de preț pot fi calculați la nivelul conturilor

sintetice de gradul 1 și 2 prevăzute în Planul de conturi general, pe grupe sau
categorii de stocuri.

Evaluarea la prețul cu amănuntul
Această metodă se utilizează pentru activitatea comercială, fiind specifică stocului

de
◦ mărfuri
Prețul de vânzare cu amănuntul = Costul de achiziție + Adaosul comercial
Adaosul comercial aferent mărfurilor vândute se stabilește pe baza procentului

mediu de adaos comercial înmulțit cu mărfurile vândute la preț cu amănuntul (nu
se cuprinde TVA aferent mărfurilor vândute)
La calculul procentului de adaos comercial mediu atât soldul inițial al contului de

mărfuri cât și valoarea intrărilor de mărfuri sunt la nivelul prețului de vânzare cu
amănuntul (nu se include TVA).

Recunoașterea drept cheltuială a stocurilor
Atunci când stocurile sunt vândute, valoarea contabilă a acestor stocuri trebuie să fie
recunoscută drept cheltuială în perioada în care este recunoscut venitul corespunzător
(IAS 2 Stocuri)
Unele
◦ stocuri pot fi alocate altor conturi de active, de exemplu un stoc folosit drept
componentă pentru o imobilizare corporală realizată în regie proprie. Stocurile alocate
în acest mod unui activ sunt recunoscute drept cheltuială pe parcursul duratei de viață a
acelui activ, și anume:
-Utilizarea stocului de materie primă drept componentă pentru o imobilizare corporală
601 Cheltuieli cu materii prime = 301 Materii prime

Concomitent
231 Imobilizări corporale în curs de execuție = 722 Venituri din imobilizări corporale
-Recunoașterea cheltuielii cu stocul de materii prime drept componentă pentru o imobilizare corporală
681 Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor = 281 Amortizări privind imobilizările
corporale provizioanelor și ajustărilor pentru depreciere
-Punerea în funcțiune a imobilizării corporale
212 Construcții = 231 Imobilizări corporale în curs de execuție

Prețul tranzacției în contractele cu clienții (IFRS 15)
Dacă obligația de executare este îndeplinită, o entitate trebuie să recunoască venitul
la prețul tranzacției. Stabilirea prețului tranzacției are la bază clauzele contractuale
și practicile entității obișnuite de afaceri. Prețul tranzacției reprezintă
contraprestația
◦ la care o entitate se așteaptă să aibă dreptul în schimbul trasferului
de bunuri către client. În acest preț nu se cuprind sumele încasate în numele
subcontractanților (aceste sume nu se cuprind în venituri).
Valoarea contraprestației poate avea o componentă variabilă și o componentă fixă.

Prețul tranzacției estimat poate fi influențat de natura, plasarea în timp și valoarea
contraprestației promise. La baza stabilirii prețului tranzacției, o entitate trebuie să
ia în considerare efectele următoarelor elemente:
- Contraprestația variabilă,
- Limitarea estimărilor contraprestației variabile,
- Existența unei contraprestații semnificative de finanțare în contract,
- Componența nemonetară (schimb de bunuri)
- Contraprestația datorată clientului.

Prețul tranzacției trebuie stabilit de entitate în condițiile transferului de bunuri

clientului conform clauzelor contractuale, fără a se lua în considerare anularea,
reînnoirea sau modificarea contractului.
◦
Valoarea unei contraprestații poate varia în funcție de: reduceri, rabaturi,
rambursări, concesii de prețt, stimulente, prime de performanță, penalizări, etc.
Contraprestația poate fi influențată în măsura în care va avea loc sau nu un

eveniment viitor. De exemplu contraprestația va fi influențată dacă produsul va fi
vândut cu drept de retur sau acordarea unei sume ca primă de performanță pentru
atingerea unui obiectiv specific. Componenta variabilă promisă de un client poate fi
cuprinsă în mod explicit în contract. Aceasta poate avea la bază practici obișnuite de
afaceri, politici publicate sau declarații specifice entității precum și intenția entității
de a oferi clientului o concesie de prețuri.

Metode pentru estimarea prețului individual

Acestea pot îmbrăca următoarele forme:
◦- Abordarea evaluării ajustate atunci când entitatea poate evalua piața pe care se vând bunurile,
având posibilitatea estimării prețului pe care un client de pe acea piață ar fi dispus să îl plătească
pentru acel bun. Se pot avea în vedere și prețurile concurenței entității, ajustate pe baza costurilor și
marjelor entității.
- Abordarea costului estimat plus o marjă atunci când entitatea ar putea estima costurile preconizate
pentru îndeplinirea obligației de executare și apoi ar putea adăuga o marjă corespunzătoare pentru
acele bunuri.
- Abordare reziduală. Atunci când entitea poate estima prețul de vânzare în raport cu prețul total al
tranzacției minus suma prețurilor individuale de vânzare ale altor bunuri cuprinse în contract. Acest
lucru este posibil dacă entitatea vinde acel bun și altor clienti. Entitatea are posibilitatea să estimeze
prețul individual prin combinarea acestor metode.
- Entitatea trebuie să aplice în mod consecvent o singură metodă pe parcursul contractului, când
estimează efectul unei incertitudini asupra unei valori a contraprestației variabile la care va avea
dreptul entitatea. Estimările trebuie bazate și pe informațiile (istorice, curente și prognozate)
disponibile în mod rezonabil entității pentru a identifica un număr suficient de valori posibile ale
contraprestației.

I. Recunoașterea și contabilizarea costurilor pentru obținerea unui contract
O entitate trebuie să recunoască drept un activ costurile marginale ale obținerii
unui contract cu clientul dacă entitatea preconizează să recupereze aceste costuri.
Costurile marginale ale obținerii unui contract sunt acele costuri pe care le suportă
o◦ entitate pentru a obține un contract cu un client pe care nu le-ar fi suportat dacă
ar fi obținut contractul (de exemplu, un comision pentru obținerea contractului).
În cazul în care costurile suportate pentru îndeplinirea unui contract cu un client nu
intră sub incidența unui alt standard (IAS 2 Stocuri, IAS 16 Imobilizări corporale sau
IAS 38 Imobilizări necorporale) o entitate trebuie să recunoască un activ din
costurile suportate pentru îndeplinirea unui contract numai dacă aceste costuri
îndeplinesc toate criteriile următoare (IFRS 15):
-Costurile sunt corelate direct cu un contract sau un contract anticipat pe care entitatea îl poate identifica în mod
specific (de exemplu, costurile legate de serviciile care vor fi prestate în baza reînnoirii unui contract existent sau
costurile de proiectare a unui activ care vor fi transferate potrivit contractului).
-Costurile care generează sau sporesc resursele entității care vor fi utilizate a se indeplini obligațiile de executare in
viitor.
-Se preconizează că aceste costuri vor fi recuperate.

Costurile corelate direct cu un contract (sau cu un contract anticipat specific) includ

oricare din următoarele cheltuieli:
- Cheltuieli cu salariile care vor fi aferente serviciilor promise direct clientului,
-◦ Materiale directe (de exemplu, stocuri folosite pentru a presta servicii promise
clientului),
- Costuri care pot fi imputate explicit clientului conform contractului,
- Alte costuri care sunt suportate de entitate către alte entități pentru a se încheia
contractul respectiv (de exemplu, plăți către subcontractanți)
Cheltuielile reprezentând costuri marginale ale obținerii unui contract, respectiv
costuri de îndeplinire a unui contract și care potrivit IFRS 15 îndeplinesc criteriile
de recunoaștere ca active se înregistrează după natura lor, cu reflectarea
concomitentă a activului aferent (OMFP nr. 2844/2016).
Cheltuieli aferente unui contract recunoscut drept activ
Conturi de cheltuieli = Conturi de stocuri, salarii, terți

Concomitent

474 Sume amânate aferente obținerii = 713 Venituri aferente costului obținerii
și îndeplinirii unui contract și îndeplinirii contractului
Sumele înregistrate drept activ urmează a fi eșalonate potrivit prevederilor
◦
contractuale recunoscute drept cheltuială a perioadei
658 Alte cheltuieli de exploatare = 474 Sume amânate aferente obținerii și
îndeplinirii unui contract
Pentru costurile suportate pentru îndeplinirea unui contract cu un client care intră
sub incidența altui standard, o entitate trebuie să contabilizeze acele costuri în
conformitate cu standardul respectiv.
- Efectuarea cheltuielilor
- Costul produselor obținute

Costurile obținerii unui contract, care ar fi suportate indiferent obținerii sau nu a

contractului, trebuie recunoscute drept o cheltuială atunci când sunt suportate, cu
excepția cazului în care aceste costuri îi pot fi imputate explicit clientului indiferent
de
◦ obținerea sau nu a contractului.
O entitate trebuie să recunoască următoarele costuri drept cheltuială la momentul
suportării (IFRS 15):
- Costuri generale și administrative (cu excepția costului în care acesta poate fi
imputat explicit clientului conform contractului)
- Costul materialelor, salariilor și altor cheltuieli necesare îndeplinirii contractului
care nu au fost reflectate în prețul contractului
- Costuri pentru care entitatea nu poate distinge dacă se referă la obligații de
executare neîndeplinite sau la obligații de executare îndeplinite.
Aceste cheltuieli vor fi recunoscute drept cheltuială în perioada în care au fost
efectuate
J. Contabilitatea operațiunilor specifice stocurilor
Înregistrarea în contabilitate a intrării stocurilor se efectuează la data transferului

riscurilor
◦ și beneficiilor (OMFP nr. 1802/2014).
OMFP nr. 2844/2016 prevede ca înregistrarea intrării stocurilor în contabilitate sa

se efectueze la data indeplinirii condițiilor prevăzute de IFRS.

În general datele de transfer al controlului, de transfer al proprietății și de livrare coincid.

Totuși pot exista decalaje de timp, de exemplu pentru:
-Bunurile vândute în consignație sau stocurile puse la dispoziția clientului
Contabilitatea furnizorului
◦ 354 Produse aflate la terți = 345 Produse finite
Contabilitatea clientului – înregistrarea bunurilor în cont în afara bilanțului
-Stocurile livrate creditorului beneficiar al gajului care rămân în evidența debitorului până la vânzarea lor
Contabilitatea furnizorului Se înregistrează până la vânzare în cont în afara bilanțului
Contabilitatea clientului Se înregistrează până la transferul controlului și a beneficiului în cont în afara bilanțului
-Bunuri recepționate pentru care nu s-a primit factură care trebuie înregistrate în activele cumpărătorului
301 Materii prime = 408 Furnizori – facturi de întocmit
-Bunuri livrate și nefacturate care trebuie scoase din evidență, transferul de proprietate având loc
418 Clienți – facturi de întocmit = 701 Venituri din vânzarea produselor finite
Concomitent
711 Venituri aferente costurilor stocurilor de produse = 345 Produse finite
-Bunuri vândute și nelivrate încă, care trebuie scoase din evidență pentru că transferul de proprietate a avut loc
Contabilitatea furnizorului
411 Clienți = 701 Venituir din vânzarea produselor finite
Concomitent
711 Venituri aferente costurilor stocurilor de produse finite= 345 Produse finite
Contabilitatea clientului
321 Materii prime în curs de aprovizionare = 401 Furnizori

Regulile privind achiziționarea de bunuri de natura stocurilor se referă la:
- Recepționarea tuturor bunurilor materiale intrate în entitate și înregistrarea acestora la

locul de depozitare
◦
- Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau consignație se recepționează
și înregistrează distinct ca intrare în gestiune cât și în conturi din afara bilanțului
- În situația unor decalaje între aprovizionarea și recepția bunurilor care îndeplinesc criterii
de recunoaștere se înregistrează în activele entității conform IAS 2 Stocuri, pe baza
recepției și a documentelor însoțitoare
- Bunurile de natura stocurilor aflate în custodie, în prelucrare sau consignație la terți se

înregistrează în conturi distincte deschise în cadrul conturilor de stocuri. De exemplu
grupa 34 Stocuri aflate la terți sau grupa 32 Stocuri în curs de aprovizionare

K. Contabilitatea vânzărilor cu drept de retur
În unele contracte, o entitate, pe lângă transferul controlului unui produs către un client, îi
acordă clientului dreptul de a returna produsul din diferite motive (de exemplu nu satisface
cerințele de calitate) și de a primi orice combinație a următoarelor elemente (IFRS 15):
-O rambursare parțială sau totală a oricărei contraprestații plătite
◦-Un credit care poate fi aplicat contra sumelor decontate sau care vor fi datorate entității
-Un alt produs in schimb
Pentru contabilizarea transferului de produse cu drept de retur o entitate trebuie să

recunoască toate elementele următoare (IFRS 15):
-Veniturile pentru produsele transferate la valoarea contraprestatiei la care entitatea se așteaptă că are
dreptul
-O datorie de rambursare
-Un activ (și o ajustare corespunzătoare a costului vânzărilor) pentru dreptul său de a recupera produsul de
la client la decontarea datoriei de rambursare
-Promisiunea unei entități de a fi pregătită să accepte un produs returnat în timpul perioadei de retur nu va fi
contabilizată ca o obligație de executare pe lângă obligația de a oferi o rambursare.

Potrivit OMFP nr. 2844/2016 contabilizarea vânzărilor cu drept de retur se înregistrează

astfel:
- Entitatea înregistrează venitul la valoarea brută a acestuia

◦ Clienți = 701 Venituri din vânzarea produselor finite
411
- Ieșirea stocului din evidență

711 Venituri aferente costului stocurilor de produse finite=345 Produse finite
-Înregistrarea datoriei de rambursare

Conturi din grupa 70 Cifra de afaceri netă = 4761 Datorie de rambursare aferentă vânzărilor
cu drept de retur
-Dreptul de a recupera produsul de la client

4762 Creanțe aferente dreptului de = 711 Venituri aferente costurilor stocurilor de produse
a recupera produsul de la client

Atunci când la evaluarea prețului tranzacției se estimează că suma cuvenită nu va fi încasată în

totalitate, venitul brut aferent contractului se recunoaște la suma brută și concomitent se
recunoaște o pierdere la nivelul sumei estimate a nu se recupera.
6815
◦ Cheltuieli de exploatare privind ajustările = 4915 Ajustari aferente creanțelor
aferente creanțelor estimate a nu se recupera integral estimate a nu se recupera integral
Cu ocazia întocmirii situațiilor financiare anuale, respectiv a raportărilor contabile, entitățile
prezintă datoria de rambursare distinct de creanțe, reprezentând activul corespunzător
dreptului de a recupera produsul de la clienți.
În cazul mărfurilor returnate de clienți în același exercițiu financiar în care a avut loc
operațiunea de vânzare, se corectează costurile aferente vânzărilor de mărfuri (OMFP nr.
2844/2016)
707 Venituri din vânzări de mărfuri = 411 Clienți
Concomitent
371 Mărfuri = %
607 Cheltuieli privind mărfurile
378 Diferențe de preț la mărfuri

În cazul în care mărfurile returnate se referă la o vânzare efectuată în exercițiul financiar

precedent, corecția se înregistrează la finalul perioadei de raportare în contul 418 Clienți
facturi de întocmit, respectiv contul 408 Furnizori facturi nesosite. Reflectarea în situațiile
◦
financiare ale exercițiului pentru care se face raportarea se va realiza la nivelul sumelor
cunoscute la finalul perioadei de raportare (OMFP 2844/2016).
Contabilizarea returului de produse finite vândute se realizează cu ajutorul următoarelor

conturi (OMFP nr. 2844/2016):
7015 Venituri din vânzarea produselor finite = 411 Clienți
Concomitent

L. Prezentarea informațiilor
Situațiile financiare trebuie să prezinte următoarele informații (IAS 2 Stocuri):
- Politicile contabile adoptate la evaluarea stocurilor, inclusiv formulele folosite pentru

◦
determinarea costului
- Valoarea contabilă totală a stocurilor și valoarea contabilă pe categorii
corespunzătoare entității
- Valoarea contabilă a stocurilor înregistrate la valoarea justă minus costurile de
vânzare
- Valoarea stocurilor recunoscute drept cheltuială pe parcursul perioadei
- Valoarea oricărei reduceri a valorii contabile, a stocurilor recunoscute drept cheltuială
în cursul perioadei (diferența dintre valoarea contabilă și valoarea realizabilă netă)
- Valoarea oricărei reluări a oricărei reduceri a valorii contabile care este recunoscută
drept reducere a valorii stocurilor
- Valoarea contabilă a stocurilor gajate în contul datoriilor.

O entitate trebuie să prezinte câștigul sau pierderea agregat(ă) în cursul

perioadei
◦ curente provenind din recunoașterea inițială a produselor agricole și
din modificarea valorii juste minus costurile generate de vânzarea acestor
produse (IAS 41 Agricultura).
Entitatea trebuie să prezinte suficiente informații pentru a permite

utilizatorilor situațiilor financiare să înțeleagă natura, valoarea, plasarea în
timp și incertitudinea veniturilor, precum și fluxurile de trezorerie care rezultă
din contractele cu clienții.

Pentru a îndeplini acest obiectiv, o entitate trebuie să prezinte informații calitative

și cantitative despre toate aspectele următoare (IFRS 15):
- Contractele sale cu clienții,

◦
- Raționamentele semnificative, precum și modificările acestora, care au fost
efectuate la aplicarea prezentului standard acestor contracte,
- Orice activ recunoscut din costuri pentru a obține sau îndeplini un contract cu un
client,
- Veniturile recunoscute din contractele cu clienții,
- Orice pierdere din depreciere recunoscută (în conformitate cu IFRS 9) pentru
orice creanță sau active aferente contractului care rezultă din contractele unei
entități,
- Natura bunurilor pe care entitatea a promis să le transfere, evidențiind orice
obligație de executare și de a se asigura că o altă parte a transferului bunurilor se
realizează (adică dacă entitatea acționează ca un intermediar),
- Obligațiile legate de returnare, rambursare sau alte obligații similare,
- Tipuri.
Bibliografie:
Standardul Internațional de Contabilitate 2 Stocuri (IAS 2)

◦ Standardul Internațional de Contabilitate 41 Agricultura (IAS 41)
Standardul International de Contabilitate 40 Investiții Imobiliare (IAS 40)
Standardul Internațional de Raportare Financiară 9 Instrumente Financiare (IFRS
9)
Standardul Internațional de Raportare Financiara 15 Venituri din Contracte cu
clienții (IFRS 15)
OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile
financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate cu
modificările și completările ulterioare
OMFP nr. 2644/2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
Standardele Internaționale de Raportare Financiară cu modificările și completările
ulterioare

◦
Vă mulțumesc pentru atenție!

Contabilitatea Stocurilor - 2019

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitatea Stocurilor - 2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONTABILITATEA

CO N F. UNI V. DR . GHEO RGHE I A LO M I ȚIA NU

COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA 4

COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA 5

- construirea, producția sau dezvoltarea unui activ în numele unui client;

COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA 6

Prezentul standard înlocuiește următoarele standarde: IAS 11 Contracte de construcții, IAS 18

OMFP nr. 2844/2016 privind aplicarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele

Potrivit acestui ordin recunoașterea, evaluarea, contabilizarea și scoaterea din evidență a

Prezentele reglementări se aplică de către următoarele categorii de persoane ale caror

COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA 9

În categoria stocurilor sunt cuprinse și activele cu ciclu lung de fabricație destinate

COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA 10

COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA 13

Contabilitate de gestiune – înregistrarea manoperei directe

Contabilitate financiară – înregistrarea cheltuielilor cu amortizarea

Contabilitate de gestiune– înregistrarea costului produselor obținute

Reducerile comerciale acordate de furnizori sunt contabilizate astfel:

401 Furnizori = 301 Materii prime

401 Furnizori = 609 Reduceri comerciale primite

COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA 15

Valoarea realizabilă netă este prețul de vânzare estimat pe parcursul desfășurării

Evaluarea ulterioară (conform IAS 41, OMFP nr. 2844/2016)

- Diferențele favorabile sunt înregistrate în creditul contului 7572 Câștiguri din

COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA 16

Evaluarea la data ieșirii din entitate

Costul de achiziție sau costul de producție al stocurilor din aceeași categorie și al

- Metoda costului mediu ponderat (CMP)

Potrivit IAS 2 Stocuri, evaluarea bunurilor fungibile se realizează prin utilizarea

COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA 17

Evaluarea stocurilor la cost standard

Aceasta metoda se utilizează pentru activitatea de producție. Costul standard ia în

Diferențele de preț = Cost standard - Cost de achiziție sau Cost de producție

COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA 18

Repartizarea diferențelor de preț asupra valorii bunurilor ieșite și asupra stocurilor

Acest coeficient se înmultește cu valoarea bunurilor ieșite din gestiune la preț de

Coeficienții de repartizare a diferențelor de preț pot fi calculați la nivelul conturilor

COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA 19

Evaluarea la prețul cu amănuntul

Această metodă se utilizează pentru activitatea comercială, fiind specifică stocului

Prețul de vânzare cu amănuntul = Costul de achiziție + Adaosul comercial

Adaosul comercial aferent mărfurilor vândute se stabilește pe baza procentului

La calculul procentului de adaos comercial mediu atât soldul inițial al contului de

COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA 20

601 Cheltuieli cu materii prime = 301 Materii prime

212 Construcții = 231 Imobilizări corporale în curs de execuție

COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA 21

Valoarea contraprestației poate avea o componentă variabilă și o componentă fixă.

COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA 22

Prețul tranzacției trebuie stabilit de entitate în condițiile transferului de bunuri

Contraprestația poate fi influențată în măsura în care va avea loc sau nu un

COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA 23

Metode pentru estimarea prețului individual

COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA 24

COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA 25

Costurile corelate direct cu un contract (sau cu un contract anticipat specific) includ

Conturi de cheltuieli = Conturi de stocuri, salarii, terți

COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA 26

COPYRIGHT © 2019 CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA 27

Costurile obținerii unui contract, care ar fi suportate indiferent obținerii sau nu a

J. Contabilitatea operațiunilor specifice stocurilor

Înregistrarea în contabilitate a intrării stocurilor se efectuează la data transferului