Reza Aslan (n. 1972 in Tran) este un seritor de renume international, profesor, produedtor si spec or. Carle sae, printre care gi bestsellerul New York Times, Zealot: The Lifeand Times of Jesus of Nazareth Zelotul. Viaja yi epoca lui Inus din Nazaret, trad. rom. 2013), au fost traduse in mai multe limbi de circulatie internationala. Prima sa carte, No god but God: The Origins, Evolution, and Future of Islam (010), este considerata una dintre cele mai importante Iuerdri ale deceniului, publicate de Blackwell Publishers. Este gi autorul luerdri ‘Beyond Fundamentalism: Confronting Religious Extremism in a Glo balized Age (ttlul original: How to Win a Cosmic War ~ 2010), precum sieditorul volumelor: Tablet & Pen: Literary Landscapes rom the Mo ddern Middle East (2011) si Muslims and Jews in America: Commonal- ties, Contentions, and Complesities (2011). Reza Aslan a studiat arta 4 istoria religiilor la Santa Clara University, a obfinut un master in twologie la Harvard University, un altul in studii artiste la Univer- sitatea din Iowa (unde a fost numit ,egalul lui Truman Capote in ceea ce priveste fictiunea'), precum si un doctorat in sociologia religilor la Universitatea California din Santa Barbara. Profesor de creative uriting la Universitatea California, Riverside, Reza Aslan face parte si din conducerea Seminarului Teologie din Chicago gi Yale Humanist Community, find gi membru al Society of Biblical Literature gi The International Qur‘anie Studies Association. A fost Wallerstein Distin- guished Visiting Protessor of Keligion, Culture, and Conti la Drew University, New Jersey (ao2-2013) si profesor asociat de studi reli- sioase la Universitatea din Towa (2000-2003) REZA ASLAN DUMNEZEU O ISTORIE UMANA ‘Traducere din engleza de Andreea Esanu HUMANITAS BUCURESTICUPRINS Introducere. Dupit chipul nostru. 1, SUFLETUL INTRUPAT 1. Adam gi Eva in Eden 2, Stipanul Fiarelor. s. Chipul din copae. II, DUMNEZEUL UMANIZAT 4. De la sulite la phaguri 5 Cel inalti... eee 6, Marele Zeu III, CE ESTE DUMNEZEU? 7 Dumnezeu este unul 8. Dumnezeu este trei 9, Dumnezeu este total Coneluzii, Unul Multumiri Note Bibliografie . Indice 9 35, 53, 2 = 105 - 397 - 146 164 - 383 191 + 193 as 297INTRODUCERE DUPA CHIPUL NOSTRU Cand eram copil, credeam ci Dumnezeu era un batran ma- ret si puternic, un batran care locuia in cer ~o versiune mai impunitoare si mai puternica a tatalui meu, inzestrata ins cu puteri magice. Mi-l inchipuiam chipes si cirunt, eu parul argintiu curgéndu-i peste umerii largi. Statea asezat pe un tron invaluit in nori. Cand vorbea, mai ales atunci cénd era ‘manios, vocea lui tuna din ceruri. Si era adesea manios. Dar era gi cald, iubitor, milos gi bun. Radea cfnd era fericit i plangea cand era trist. Nuount sigur de unde aveam aceastt imagine a lui Dum- nezeu. Poate ci am zarit-o undeva pictata pe un vitraliu sau reprodusa intr-o carte. Este posibil s4 ma fi nascut cu ea. Studiile au aratat despre copiii mici ce acestia, indiferent de unde provin sau cdt de religiosi sunt, fac cu greu distine- tie intre Dumnezeu si oameni, in privinta actiunii si a puterii Cand li se cere sa si-linchipuie pe Dumnezeu, ei zugravese — in mod invariabil o fiint omeneasca cu puteri supraome- nesti.! Cresednd, am lasat in urma majoritatea perspectivelor mele copilaresti. Totusi, imaginea lui Dumnezeu a ramas. Nu am crescut intr-o familie deosebit de religioasa, ins am fost mereu fascinat de religie si spiritualitate. Mintea mea forfotea de teorii pe jumstate formate despre ce era Dum- nezeu, de unde venea si cum arita el (in mod curios, ined ii semana tatei). Nu imi doream doar s& stiu ceva despre10 DUMNEZEU: 0 ISTORIE UMANA Dumnezeu; imi doream sti am experienta lui Dumnezeu, s ii simt prezenja in viata mea. ins& atunci cand incercam, nu reuseam si vid decat o mare pripastie deschizinduse {ntre noi, cu Dumnezeu de o parte gi cu de cealalta, fara nici 0 posiblitate ca vreunul din noi ai traverseze in partea cealalta. in adolescent, m-am convertit de la islamul moderat al parintilor mei iranieni la crestinismul zelos al prietenilor mei americani. Dintr-odata, imboldul meu copiliirese de a mi-] imagina pe Dumnezeu drept o fiinta umana inzestrata cu mult putere s-a cristalizat in adorarea lui Isus Cristos ca Dumnezeu literalmente ,intrupat*, Experiena a fost, Ia inceput, aseménatoare potolirii unei curiozitati pe care 0 avusesem toata viata. Ani de zile ineercasem si gisesc o cale dea traversa abisul dintre mine si Dumnezeu. Acum aveam in fata o religie care pretindea ca acel abis nu mai exist. ‘Tot ce aveam de ficut, dacd voiam s& aflu cum este Dumnezeu, era sa imi imaginez fiinta umana care atinsese culmile de- sivarsirii, Acest lucru avea sens intr-o anumit masura. Cacice alta cale mai bund ar putea exista pentru a inlatura hotarul dintre fiintele umane si Dumnezeu decat sa il facem pe Dumnezeu © fiinta umana? Dupa cum spunea celebrul filozof german Ludwig Feuerbach, incerednd sa explice succesul urias al conceptiei erestine despre Dumnezeu, .numai o fiinta pur- tand in sine omul integral poate satisface omul integral". ‘Am citit pentru prima dat acest pasaj din Feuerbach pe cand eram student, chiar in preajma momentului in care ‘m-am hotarat si imi dedic viata unui studiu indelungat al religiilor lumii. Ceea ce pare s& spuna Feuerbach este cd ape- lul aproape universal la un Dumnezeu care arata, gindeste, Taig Feuerbach, Bsenfaerestinimtu, trad. P.Dragic R Swoichita, Batra Stinificd, Bucuresti 615.106. Notle mur cate cu arternc apartn traduction DUPA CHIPUL NOSTRU IT simte si actioneazi la fel ca noi igi are radacina in nevoia noastré adancd de a experimenta divinul ca o oglinda a sine- lui nostru. Acest adevar m-a izbit ca un trasnet. De-asta fusesem eu atras de crestinism in copildirie? Oare, in tot acest timp, imi construisem imaginea lui Dumnezeu ca o oglinda in care se reflectau propriile tréisituri gi emotii? Posibilitatea aceasta m-a amérat gi m-a dezamagit. Cau- ‘and o coneeptie mai vasta despre Dumnezeu, am abandonat crestinismul si m-am intors la islam, atras fiind de icono- clasmul radical al acestei religii— adicd de credinta cé Dum- nezeu nu poate fi cuprins in nici o imagine, omeneasca sau de alta natura, Am infeles ins imediat ed refuzul islamului de a-l reprezenta pe Dumnezeu intr-o forma omeneasca nu se traducea si intr-un refuz de a-l gandi pe Dumnezeu in termeni omenesti. Musulmanii sunt la fel de dispusi ca gi alti eredinciogi sa fi atribuie lui Dumnezeu propriile virtuti si vicii, emotii gi metehne. Nu prea au de ales in aceasta chestiune. Putini dintre noi au. Se pare c& aceast& pornire de a umaniza divinul este intiparita in creierul nostru, motiv pentru care ea a devenit o trasditura fundamentala in aproape toate traditiile religi- ‘ase pe care le-a cunoscut lumea. Procesul insusi prin care ideea de Dumnezeu a apiirut in evolutia omului ne constrange, in mod constient sau nu, sé-1 modelém pe Dumnezeu dupa chipul nostru. intreaga istorie a spiritualitatii omenesti poate fiinteleasi, de fapt, ca un efort indelungat, interconec- tat, intr-o continu evolutie si remarcabil de coerent, de a face mai usor de infeles divinul prin atribuirea emotiilor gi ‘a personalitatii noastre, a trasaiturilor gi a dorintelor noas- tre, prin inzestrarea lui cu calitaile gi slabiciunile noastre, chiar si cu corpurile noastre — pe scurt, facandu-1 pe Dum- nezeu noi. Ceea ce vreau i spun este cd, indiferent daci suntem constienti de acest lucru sau nu, gi indiferent daca suntem credinciosi sau nu, cei mai multi dintre noi il gandese12 DUMNEZEU: 0 ISTORIE UMANA pe Dumnezeu ca pe o versiune divin a noastra: 0 omeneasca, dar cu puteri supraomenesti.” Acest Iucru nu inseamnii sii pretindem ei Dumnezeu nu exist sau c& cea ce numim Dumnezeu este, pe de-a-ntre- gul, 0 ndscocire omeneascd. Ambele afirmatii ar putea fi adevatrate insd acest lucru nu este important pentru cartea de fata. Nu incere s dovedesc existenta sau inexistenta lui Dumnezeu pentru simplul motiv ci nici de o parte, nici de cealalta, nu exist dovezi. Credinta este o alegere. Dac cineva spune altceva, incearcii si te converteascii. Fie alegem si credem cé exist ceva dincolo de taramul material ~ ceva real, ceva cognoscibil -, fie nu, Dac& dumneavoastra credeti, asemenea mie, atunci trebuie sa va puneti urmatoarea i trebare: imi dorese si am experienta acestui lucru, imi dorese si am o comuniune cu el, s&-l cunose? Daca da, atunci ar putea fi util sii avem un limbaj in care si exprimam aceasta experienté, care este in mod fundamental inexprimabila. Aici intervine religia. Dincolo de mituri si ritualuri, de tem- ple si caledrale, de ,trebuie* gi ju Lrebuie* care au divizal omenirea vreme de milenii in tabere de credinta diferite gi adesea rivale, religia nu este aproape nimic mai mult decdt un ,limbaj*, aleatuit din simboluri si metafore, care ti ajuta pe credinciogi sa comunice altora si lor insisi acea experient inefabila a credintei. Numai ca in istoria religiilor a existat, un singur simbol care s-a evidentiat ca universal si suprem, osingura mare metafora a lui Dumnezeu din care au derivat practic orice simbol si metafora din mai toate religiile lu- mii — noi, fiinta umani. Acost concept pe care eu il numese ,Dumnezeul umani- zat" s-a intiparit in congtiinta noastra ined din prima clip in care ne-a trecut prin minte ideea de Dumnezeu. Acest concept ne-a céiléuzit caitre formularea primelor teorii cu privire la natura si univers, si privitoare la rolul nostru in cadrul acestora. Acesta a dat forma primelor modele ale ings DUPACHIPUL NOSTRU 13 lumii din jurul nostru. Credinta in zei umanizati ne-a caila- uzit de pe vremea cand eram vanatori-culegaitori, iar apoi, la zeci de mii de ani distant, tot ea ne-a facut sé aruncim sulitele, s& ludim sapele si si incepem sa cultivam pamantul. Primele noastre temple — ca si primele noastre religii — au fost ridieate de oameni care credeau c& zeii sunt niste fiinte supraomenesti. Mesopotamienii, egiptenii, grecii, romani, indienii, persanii, evreii, arabii - cu totii gi-au conceput sis- temele lor teiste in termeni omenesti gi cu 0 imagerie ome- eased. Acelagi lucru este valabil si despre traditiile non-teiste, precum jainismul sau budismul, care igi repre- zinta spiritele gi devas din teologiile lor ca fiinte supraome- nesti care, asemenea omologilor lor umani, sunt la randul lor limitate de legile karmei.? Chiar gi evreii, crestinii si musulmanii contemporani, care se lupta din raisputeri si propovaduiased credinte teo- logic ,eorecte despre un Dumnezeu unic si singular, nein- trupat, sau inefabil, ins mereu prezent si atoatestiutor, par constrdngi cd gi-] reprezinte intro forma omeneasci si si vorbeased despre Dumnezeu in termeni umani. Studiile rea- lizate de numerosi psihologi gi specialisti in stiintele cogni- tiei au aratat c& pana gi cei mai devotati credineiosi, atunei cand sunt nevoiti sa isi comunice gandurile despre Dumne- zeu, vorbese despre el ca gi cum ar fi o persoana pe care ar fi putut-o intalni pe strada‘, Sa ne gandim la felul in care credinciosii il deseriu ade- sea pe Dumnezeu ca bun sau iubitor, crud sau gelos, iertator sau bun. Acestea sunt, in mod evident, atribute umane. Ins& insistenta de a folosi emotii omenesti pentru a descrie ceva care ~ indiferent ce ar fi — este pur gi simplu neomenese nu face decat s& evidentieze si mai clar nevoia noastra existen- {iald de a proiecta propria umanitate asupra lui Dumnezeu, de a-i atribui lui Dumnezeu nu doar ceea ce este valoros in natura umani —capacitatea noastra de a iubi neconditionat,1 DUMNEZEU: 0 ISTORIE UMANA ‘empatia si dorinta de a arta compasiune, setea noastra de dreptate -, ci si ceea ce este ticalos in ea: agresivitatea noas- tra si lacomia, prejudecatile si habotnicia, predilectia pentru acte de violent extrema. Asa cum igi poate inchipui oricine, exist consecinte ale acestui imbold natural de a umaniza divinul. Céci atunei cand il inzestram pe Dumnezeu cu atribute umane, in esenta, noi divinizaim acele atribute, aga c’ tot ceea ce este bun sau ru in religiile noastre nu este decat 0 oglindire a cea ce este bun sau ru in noi. Dorintele noastre devin dorintele lui Dumnezeu, insd fara restrictii. Actiunile noastre devin ac- iunile lui Dumnezeu, insa fara consecinte, Cream o fiinta supraomeneascé, inzestrat cu trasdturi omenesti, insd fara limite omenesti. Ne croim religiile si culturile, societatile si guvernele dupa nevoile noastre omenesti, dar in tot acest timp ne convingem pe noi ingine ci acelea sunt nevoile lui Dumnezeu. Acest lucru explicé mai bine deca orice altceva de ce, de-a Iungnl introgii noastre istorii omenosti, religia a alimentat in egal masurd atét binele neconditionat, cat si raul de negrait; de ce aceeasi credinta in acelasi Dumnezeu inspira intr-un credincios dragoste si compasiune, iar in altul ura si violent; de ce doua popoare se pot apropia de aceeasi Scrip- turd in acelasi timp, dar pot ajunge la dou interpretari radi- cal diferite ale ei. Majoritatea conflictelor religioase care continua si tulbure lumea in care trim izvordse, pana la urmé, din dorinta noastré inndscuta si inconstienta de a deveni noi ingine apoteoza a ceea ce este gi vrea Dumnezeu, a ceea ce iubeste si urdste el. Mi-au trebuit multi ani pana mi-am dat seama ed eu cdu- tam doar o viziune despre Dumnezeu mult mai vasta decét ceea ce putea defini o anumita traditie religioasa gi ca sin- gurul mod in care puteam trai cu adevarat divinul era sa il dez-umanizez pe Dumnezeu in constiinta mea spirituala. DUPACHIPUL NOSTRU 15 De aceea, aceasta carte nu este doar o istorie a felului in care oamenii |-au umanizat pe Dumnezeu. Ea este gi un apel pentru a ineeta si mai strecurim in divin nestipanitele noastre doringe omenesti si si dezvoltdm o viziune mai pan- Wwistit despre Dumnezeu. Cartea se vrea cel putin un memento cf, si dac& eredem intr-un singur Dumnezeu, si dac& credem in mai multi sau in nici unul, noi suntem cei care l-am pliis- ‘muit pe Dumnezeu dupa chipul si aseménarea nostra — nu invers. lar in acest adevar sta calea ciitre o forma mai ma- tur, mai pagnied gi mai primard de spiritualitate.CAPITOLUL | ADAM SI EVA IN EDEN La inceput nu era nimic. intuneric. Haos. Un vid intins, fara forma sau substan. Cerul, pamantul gi apele nu fusesera despartite. Zeii nu se manifestau. Nu se rosteau nume, nu se decretau destine pana cand... dintr-odata, 0 explozie, 0 lumina gio expansiune bruscd a spatiului si a timpului, a cenergiei si a materiei, a atomilor gia moleculelor ~ a cairai- mizilor din care sunt faicute cele o suta de miliarde de galaxi 1 sutele de miliarde de stele ale fiecareia. In apropierea uneia dintre aceste stele, o particula de praf do dimensiunea unui sute de milioane de ani de agregare, intregul incepe si se rotease’, acumuland masa, formand o scoarta, crednd oceane si uscat gi, in mod neasteptat, viata: la inceput simpli, apoi complexa; la inceput t4ratoare, apoi capabila si mearga. Milenii au trecut, cu ghetari inaintdnd gi retragdndu-se pe suprafata pamantului. Calotele glaciare s-au topit, iar felul oceanului a crescut, Fasiile continentale de gheata 1u topit si au alunecat cditre dealurile joase gi cdtre vaile din Europa si Asia, transformand padurile intinse in c&mpii fara arbori. In acest refugiu au pasit pentru prima data stramosii speciei noastre — Adam si Eva cei ,istorici*, daca doriti — Homo sapiens, ,omul intelept*. inalti, cu membre drepte si constitutie puternica, avand nasul lat si fruntea ingusta, Adam si Eva si-au inceput evolutia intre 300.000 gi 200.000 i.Cr., ca ultima ramura a jeron se cioenesta cu o alta gi, dupa20 DUMNEZEU: 0 ISTORIE UMANA arborelui genealogic uman. Straémosii lor au plecat din Africa acum aproximativ 100.000 de ani, intr-o era in care Sahara nu era degertul sterp din zilele noastre, ci un pimant cu lacuri stralucitoare gi vegetatie luxurianta. Au traversat Peninsula Arabica in valuri succesive, rispAndindu-se ctre nord, de-a lungul stepelor din Asia Central, catre est, pe subcontinentul indian, peste ocean, pana in Australia si ctre vest, din Balcani pana in sudul Spaniei si pana la marginea Europei, in calatoria lor, au intalnit specii umane migratoare mai vechi: Homo erectus, omul biped, care ficuse gi el un drum aseminator prin Europa cu sute de mii de ani mai devreme; Homo denisova, omul viguros, care a cutreierat campiile Siberiei gi ale Asiei de Est; Homo neanderthalensis ~ omul de Neanderthal — omul cu pieptul lat, pe care Homo sapiens fie l-a anihilat, fie I-a asimilat (nimeni nu stie exact).! Adam este vanittor asa c& atunci cAnd vi-l inchipuiti, ima- ginafi-va ca are aldturi o sulita, iar pe umeri o bland despi- cata de mamut. Transformarea lui din prada in pradator a lsat o amprenta genetic, un instinct pentru vanatoare. El poate lua urma unui animal timp de mai multe anotimpuri si poate astepta ribdator momentul potrivit pentru a lovi cu o violent oarba. Atunci cand ucide, nu igi sfagie prada si nu 0 devoreazii pe loc. O duce inapoi la adipost si o imparte cu restul comunitatii. Adapostit sub o bolt& confectionata din piei de animale si sprijinita cu oase de mamut, isi gateste méncarea in vetre circulare din piatra si igi depoziteazd surplusul in gropi spate adanc in solul inghefat. Si Eva este vanator, cu toate cd arma ei preferata nu este sulita, ci o plasii pe care a cusut-o timp de mai multe luni, poate chiar ani de zile, din fibre delicate extrase din plante. Ghemuitd pe covorul verde al padurii, in lumina palida a diminetii, ea isi agaza cu grij capcanele pe patul de muschi si asteapta rabdatoare ca vreun iepure nefericit sau vreo vulpe si cada in ele, intre timp, copiii ei cutreieré padurea ADAM SLEVAIN EDEN 21 in catutare de plante comestibile s&pand dupa ciuperci si rriddcini, si stréngénd reptile si insecte mari pentru a le duce inapoi in tabard, Cand vine vorba de hrinirea comunitatii, fiecare are rolul situ? Uneltele pe care le poart cu ei Adam si Eva sunt din ere- mene gi piatra, Acestea nu sunt niste obiecte simple, adunate de pe jos gi la care renunti lesne, ci fac parte dintr-un arse- nal permanent: sunt durabile gi cu o structur& complexa; sunt facute, nu gasite. Adam si Eva isi cara uneltele cu ei, din adapost in adpost, si, ocazional, le dau la schimb pentru unelte mai bune sau pentru podoabe din fildes sau din coarne de cerb, pandantive din os, dinti gi cochilii de moluste. Ase- menea lucruri sunt pretioase pentru ei si de aceea sunt tinute separat de restul comunitatii. Cnd unul dintre ei moare gi este ingropat, aceste obiecte sunt ingropate gi ele, aga incat ‘mortul si poat continua sa se bucure de ele in viata viitoare.* ‘Va fio viata viitoare—de acest lucru sunt siguri Adam gi Eva. Altfel de ce si se complice cu inmormantarea? Nu cexiatdé motiv de ordin practic pentru ingroparca mortilor. Ar fi mult mai simplu pentru ei s& expund corpurile, si le lase sit putrezeasca in aer liber sau sa fie sfagiate de pasdri. Si totugi, ef insista s& ingroape trupurile prietenilor gi ale fa- miliei, s& le protejeze de ravagiile naturii gi sd le trateze cu un anumit respect. Ei pun, de pildi, in mod deliberat, corpul intr-o anumita postura, fie drept, fie indoit in pozitie fetal, siil orienteaza catre est pentru a intalni soarele de la risa- rit, Se poate intampla sa scalpeze sau s& jupoaie craniul, sé il reinhumeze intr-o a doua inmormantare sau si-l separe definitiv pentru a-l tine la vedere, impodobindu-] cu ochi artificiali care simuleazii o privire. Se poate intémpla chiar A sparga eraniul, s& scoati creierul din el si sail devoreze. Vor acoperi restul corpului cu pudra de ocru de culoarea sngelui (culoare care simbolizeaza viata), apoi il vor intinde pe un pat de flori gi il vor impodobi cu coliere, cochilii, oase22. DUMNEZEU: 0 ISTORIE UMANA de animale sau unelte — obiecte dragi celui mort; obiecte de care el sau ea ar putea avea nevoie in viata viitoare. Vor aprinde focuri in jurul lui gi fi vor aduce ofrande. Vor pune pietre pe movila de pamant pentru a marca mormantul i a-l putea gissi si revizita in anii urmatori.* Se presupune c& Adam si Eva ficeau aceste ucruri de- oarece credeau cd morfii nu sunt de fapt morti, ci se due in- tr-un alt tardm, la care cei vii au acces doar prin intermediul viselor gi viziunilor. Poate ci trupul putrezeste, insa ceva din sinele fiecdruia persista distinct si separat de corp — sufle- tul, in ipsa unui cuvant mai potrivit’ ‘De unde le-a venit aceasta idee nu stim. Dar ea este esential pentru constiinta lor de sine. Adam gi Eva par si stie in mod intuitiv c& sunt suflete intrupate. Este o eredinta innascuta si atat de primara, att de adie intiparita in noi si de raspandita, incat trebuie considerata nici mai mult nici mai putin decat trasitura distinctiva a experientei umane. Si aceasta pentru ci Adam si Eva impiirtagese credinta cu inaintasii lor, cu omul de Neanderthal gi cu Homo erectus. Se pare ca si acestia practicau diferite forme de inmorman- tare ritual, ceea ce inseamné ci si ei par si fi conceput sufle- tul in mod separat de corp. Daca sufletul este separat de corp, el poate supravietui corpului. [ar daca sufletul ii supravietuieste corpului, atunei lumea vizibila trebuie sa fie impanzita de sufletele tuturor celor care au trait vreodata si au murit la un moment dat. Pentru Adam si Eva, aceste suflete sunt perceptibile; ele exist in forme nenumarate. Decorporalizate, ele devin spi- rite cu puterea de a locui in orice lucru — paisa, copaci, munti, soarele, luna. Toate acestea pulseaza de viata; sunt animate. Va veni o vreme cand aceste spirite vor fi umanizate com- plet, vor primi nume si mitologii, vor fi transformate in fiinte supranaturale gi vor fi slavite ca zei gi li se vor adresa ru- gciuni. Dar nu am ajuns inca acolo. ADAM SLEVAINEDEN 23 indi una alta, nu este cine stie ce salt pentru Adam si Eva wit conchida e& sufletele lor — acele lucruri care fi fac sa fie i ingisi — nu sunt atét de diferite in forma sau substanta de sufletele celor din jurul lor, de sufletele celor dinaintea lor, de sufletele copacilor gi de sufletele muntilor. Orice ar fi ci, oricare ar fi esenta lor, ei o impartasese cu intreaga crea- \ie, Bi sunt parte dintr-un intreg. Aceasti credint se numeste animism —adica atribuirea unei esente spirituale, a unui ,suflet" tuturor obiectelor, inte omenesti sau nu — gi este foarte probabil ca ea sa fie cea mai mpurie expresie umand a cea ce s-ar putea numi religie.? Adam gi Eva, stramosii nostri primitivi, sunt primitivi doar privinfa uneltelor si a tehnologiei pe care le posedii. Creie- 1 lor este la fel de mare si de dezvoltat ca al nostru. Sunt capabili de gandire abstract si au un limbaj cu care igi impartisese unul altuia aceste ganduri. Vorbese ca noi. Gan- dese ca noi. isi imagineaza, creeaza, comunicé si rationeaza ca noi. Fi sunt, pur gi simplu, noi: fiinte umane intregi si complete. Ca fiinte umane intregi si complete, pot fi critici gi incli- nati edtre experiment. Pot folosi gndirea prin analogie pen- tru a propune teorii complexe despre natura realitatii. isi pot forma idei coerente bazate pe aceste teorii. Si isi pot con- serva credintele transmitdndu-le din generatie in generatie. De fapt, pretutindeni unde a ajuns, Homo sapiens a lsat urmé 0 amprenti a acestor credinte, pe care noi o desco- perim. Unele amprente iau forma monumentelor in aer liber, care au fost, cele mai multe dintre ele, spulberate de vant. Altele sunt ingropate in movile funerare care, chiar si dupa zeci de mii de ani, prezinta semnele indubitabile ale unei activitati rituale. Ins& nicdieri nu intram intr-un contact mai intim cu stramogii nostri de demult — gi nicdieri nu ni se arati ei mai umani —decét in interiorul pesterilor pictate