.

REVIST A DE ARTĂ .C O ·N STRUCTIVIST Ă

DIRECTOR: SCARLAT CALLIMACHI I 17 IANUARIE 1928

Pouruuoi fianSOf sur la corfio ?...

Pourquoi danser · sur la corde,
quand les trottoirs sont si doux?
Sous ton peignoir rose et jaune.
,.j e de vine tes genoux ...

Cependant, mes tristes freres

tressent pour ton front trop nu
des guirlandes de poemes
dont tu diras: C' est connu!

S' ils pâlissent, q uels desastres,

â ma soeUr de lait! Jadis,
1• . )

tu t' envolais mieux ... Helas,

maintenant, tti, vas, tu vis!

Tu es comme tout le monde,

avec une' âme et des mains.
La Terre est parfois si ronde,
qu'il ne faut jurer de rien!

1922. LOUIS EMIE

DesEn de DIDA SOLOMON

• ••
CEI .M ULTI
,
Cucernic, monoton, lovi a, în mările Un nor de gânduri ucigaşe Şi singuri - ca îndrăgosti ţii zilelor
~ghiaţă, se prăbuşiau, trecute -
vântul şi valul greu, rătăcitor păşi a, pe ţărm de negre sarutări, se avântau, spre zorile polare,
făţarnic. furWna. uitaţii ...
Scarlat Callimachi

•
www.dacoromanica.ro
 i!MIL GAYK .
Emil Gayk este singllrul civil care poartă pe umărul
drept un susţinător de armă. El are gâtlejul totdeauna
su pt şi, moralul foarte ridicat. Nu poate fi ostil multă
vreme cuiva, dar din privirea-l piezişe, din direcţiunea
ce ia uneori nasul său ascuţit precum şi din inprejurarea
că este aproape în permanenţă ciupit de vărsat şi cu
unghiile netăiete, iţi face impresia că este în tot mo-
mentu,l gata să s'ară pe tine pentru a te ciu'guli.
Ascuţit bine la ambele capete şi încovoiat ca un arc,
Uiyk stă totdeauna puţin aplecat înainte, astfel că poate
uşor domina i,mprejurimile. Ţine să fie bine pregătit
pentru ' orice evantualitate şi de aceia doarme numai in
frac şi mănuşi albe, păstrând ascunse , sub pernă o can-
titate respe~tabilă de pesmeţi şi .... o mitralieră.
Ia timpul zilei Gayk nu poate suferi ' .Ută îmbrăcă­
miate decât câte o perdeluţă cu brizbizuri, una in faţă
şi alta ln spate, şi cari se pot foarte uşor. da înlături
de ori-cine cu permisiunea sa.
Timpul $i-l petrece înotând încontinuu 23 de ore;
însă numai în direcţiunea Nord-Sud, de teamă de a nu
eşi din neutralitate. In ora liberă ce-i mai rămâne se
inspiră dela muze cu bocanci.
A reuşit in -curând ' să ne dea o' nouă indrumare in po-
litica noastră externă, emiţând cel d'lntâiu şi cu multă
autoritate, părerea că trebue să luăm pe transilvăneni
fâră Transilvania; susţine însă că trebue cu orice preţ
să obţinem pe cale diplomatică Nâsăudul cu trei kilo-
matri, kilometrii situaţi nu însă împrejur, ci aliniaţi unul
lâng ă altul în lungime alături de oraş şi cu direcţia
spre ducatul de L'lX,emburg, ca semn de admonestare
pentru că a permis să-iose violeze neutralitate'a de ar-
matele germane.
Emil Gayk nu are copii. A adoptat insă pe când era
iacă elev in gimnaziu pe o nepoată a sa, in momentul
când aceasta lucra la gherghef. Nu s'a dat inapoi dela
nici un sacrificiu pentru a-i da o educaţie aleasă - având
grijă să-i trimeată in fiecare zi, la institutul unde o in-
ternase, câte un chelner care să o roage din partea sa,
să şe spele în fiec:ue 51mbătă pe cap şi să-şi formeze
neapărat o cultură generală. ' Linoleum de '\..;:1;, MARCEL IANCU
Foarte sârguitoare şi con~tiincioasă, ace19tă nepoată
a sa ajunga ia scure timp la maturitate şi observând
Des păr ţ,i re
iatr'una dia zil" că a reuşit să dob~ndească o cultură Vasul pluteşte pe mare; e"'aproape de ziUă.
geaerală, a carut iubitului său un chiu să o libereze dia
pension şi si fie a~aşă' ... la câmp. Iacurajată că a Tu singur pe punte, braţul întinzi înapoi
fost atât de uşor satisfăcută, ea nu pregetă mai târziu Să, nu vezi în scame t.
să ceară să i se garanteze si accesul la mare. Gayk Sufletul pe care ' ţi .. 1 t!mf1ă şî sfâşie timpuL .•
at lnci, drept orice răspuns, sări brus~ asupra ei şi o Te doare că . . 1 scapi; te doare că ...1 ţii _ 'J

ciuguli de nenumărate ori, ~eia ce dânsa găsind că i Doar trupul în sine plânsul şi"'ascultă,
s'a făcut contra ori cărui uz internaţional şi fără nici un
avis prealabil se consideră in stare de război, răsboi care Cea dintâi stea a murit -
îi ţinură angajaţi mai mult ca trei ani de zile şi , pe un Când a fost sufletul mult peste ape?
front de aproaIiJe şapte sute de kilometrii. Amândoi
luptară având hrana in bani şi cu foarte mult ero- Ţipătul trupului şueră spre gură
ism, insă în cele din urmă Gayk fiind avansat pe câmpul gata să spintece noaptea ...
d~ luptă şi negăsind acolo mci un ceaprazar militar
pentru a-şi pune galoanele noului său grad, reaunţă de Zările larg se desfac ca un pat de mireasă.
a se mai bate şi ceru pace. Aceasta conveni dealtfel
de minune si nepoatei sale, care tocmai atunci căpătase
un foruncul şi căreia nu-i se mai trimetea de nimeni
I
nici fasole şi nici benzină.
Pcimul sch'mb de prizonieri, il făcură la cassa Tea-
trului de operaţiuni, obţinând pentru ei preţuri mo-
n.~ste. D lpă a~eia conveniră să încheie o pace ruşinoasă.
G lyk îşi luă angajamentul să renunţe pentru totdeauna
d.e a mai ciu-,!uli pe ciaeva , mărginindu-se de acI in-
ainte numai la câte o litră de grăunţe, ce !'le obliga
nep oata să-i aducă zilnic sub garanţia şi controlul Ma-
rilor Pllteri, iar nepoata sa obţinu in sfârsit un drum
liber la mare iosă fără dreptul de a se dispensa de
. ·1.
pantaloai de baie. Totuşi în cele din urmă amândoi Pc dîrele timpului, apele l'au supt.
rămaseră pe dcplin satisfăcuţi căci o clauză secretă a Unde e? Unde e? - Şerpii îl biciue. Rechini
tratatului le dădea dre~ptul să-şi poată ridica fiecare pe sp~'e fin a ... i mătase şi-aruncă botul lor de cai ...
. .' viitor cât va putea mai mult ... moralul. Hurmuz F. Aderea
•
www.dacoromanica.ro
 chilibrat aruncate pe marginea ulite~or desfundate. Ca-
ARHITECTURA sele trebuiesc. ~~nstruite • masiv, constructivist tipărind
intreaga senslbliJtate d ura a vremei.
In gdneral. curentele de idei (şi mai ales cele de Şi s~ gândească c.u toţii la strigătul absolut : «pă­
..artă) sunt departe de fecundarea . marilor miş!ări .so- tratul»,. p<! c~re (dupa ?bservaţia revistei "G") mulţi il
ciale. Câmpul lor magnetic e mult mai · restrâns. Sunt intrebulDţeaza, dar puţlQ îl îoţcleg.
pentru sp.ectator, asemeni peştişorilor cu solzi de argint
pe care~i priveşti confortabil din dosul unei vitrine. lIarie Voronca
'Contactul cu ele nu 'poate deveni incă supărător. Cei-
-tidudinea că o s~rie de transformări se petrec într'un
~omeniu ireal, intangibil faţă de raportul capital-
.muncă, nu poate nelinişti pe nespecialişti. Aşa se ex-
;plică cum cubismul, purismul, chiar · futurismul (in mai
, mică măşură) 'simple curente de pictură au stat multă·
vreme departe de marele s~an1al public. Singur da- ,
-" ,
-daismul a izbit in plin. izbutind cel mai puternic răsu­ / ,
Det din câte au cunoscut poate curentele de idei. Pen- !
·tracă dadaismul reprezintă, mai mult decât o atitudine
I
"\ _.1".;0;- _ .'
de artă, o ideologie generală o stare de spirit univer-
. salizată cu repercusiuni in etică, filosofie, literatură, re-
<1igie. PLirta deci în el microbul interesului obştesc.
Fireşte, însăşi această universalizue .Însemna vremel-
Dicia lui. Dadaismul nu putea fi decât o stare de spi-
·rit pre 5 ă titoare a mâselor pentru un efort ignorat.
.Fân s)audalizuea generală marele public avea să. i~
cunoştinţ3, de formidabila muncă depusă, alături de el,
·in ultimii ani in laboratoarele artei .
.C')ntactul odată făcut, literatură şi plastică aveau să-şi
urmeze normala lor evoluţie.
Din experienţa dadaistă insă cubişmul a ieşit mult
. -1 n~vuţit. Preocuparea lăncezindă de atelier avea ne-
voie de o imbrâncire manifestă în stradă. S'a 'petrecut
i otrucâtva, un fenomen asemănător celui din vechea
pictură, când pictorii (revoluţionari) părăsind lumina de
atelier au eşit cu paleta la câmp in soare.
CulJîsmul, până aici, era o muncă de laborator res-
I

'i:râosă numai la expresia plastică. E adevărat, prin efor-

tul acesta pictura ajunsese la un grad de evoluţie su-
perior literaturei: poezia lui Andre Sllmoo, Max Ja-
cob, chiar a lui Guillaume Apollinaire, era mai puţin Linoleum de VICTOR BRAUNER
-indrăsneaţă decâ.t pânzele lui Pjcasso sau Braque. Dar
acţiunea lui era stearpă. Acid.ul nu disolvase încă, nu
·d ăruise nici un precipitat. .
10 lupta dintre cubi~m şi dadaism nu cU'oismul a io-
vins. Ci cu totul un alt curent (constructi/Jismul) dife-
. renţiat de cei dintâi tocmai prin acest caracter de viaţă
manifestă in spaliu pe care cu13lsmul nu o putuse ob- In sferă bivoli geografi~i
-ţinE:'. Aproape toţi cei cari au luat parte la mişcarea Plastici cu tăcerea!dură.
dadaistă astăzi construiesc: Th~o van DoesbuI:g, I~urt
:S~hwitters, · Marcel Iancu, Richter şi alţii. Trista·n Tzara Noaptea împleteşte cerului cravata
posedă o sensibilitate pură de poet şi poezia lui va Simţi întunericul de clei ?
stărni mai presus de curente.
O_stea: un jar cuprins între litere
Coostructivismul e pentru plastică ceeace e a patra
dimensiune pentru geometria modernă. Expresionismul I • -Sug în ganguri trompete de vânt
- de esenţă romaotică - era: obiectul privit ca expre- ) . Auzi: măduva: a~lor_tace.
sie subiectivă, Cubismul: Obiectul privit ştiinţific în el-
insusi fr·uct al unei ob3ervaţiuoi impersonale, rece. Fu-
·turismul: obiectul privit într'o s'u ccesiune de mişcăl'i.
.constructivismul (a patra dlmensiuoe) înseamnă o ar- Orice fereastră a stins o făclie;
monie abstractă cu legi fixe, o creaţie pură, în care o· în buzunarul vremii
biectul e cu" raporturi de linie ~i culoare echilibrate.
Coostructivismul are nevoie de stradă, de oraşe. Prin vată pentru hemo.ragie
el, strada ar putea deveni o şcoală de educaJiune este- la şurubul nopţii:
tică si deci morală. Constructivismul cere arhitectura
puls stins de cord.
pură· statică a materialului încooj urător, Desigur în sen-
sul acesta constructivismul devine, prin el-~nsuşi, slilul
-epocei, expresia secolului. Sufletul contemporan îsi cere 1922 Siep han Roli
oraşul construit nou. Arta modernă prin această revăr­
sare p 3ste cetăţi, drumuri, şi-a găsit pecetea definitivă.
Arh : te~tura .constructivistă prm armonia abstractă, prin
echilibrul formelor eseoţlalt', SU impune ca o necesitate
<1ârză de neînlăturat. Casele nu mai pot rămâne dese-

t ·

www.dacoromanica.ro
 RE~ ' E(A
'1 •

Partea a doua. '1

,ţ\celaş de,c0t:". ,0 lDDă ~ai

.
târziu.
. , l .
-. . . ~

Rabinul. - Ies. (Către Isaac Levi). Prânzeşti cu p.resimţir.ea că. te v~iu . pierde ... A .~prit departe de·
noi, doctore? sIng~r~1 ~ău fIU, c,hmult de ~oldaţll aţmatei roşii, a .
Reb6Ca. - Mult nv.-i putem da oaspelui nostru. munt In InchIsoare ,ca un râme. De ce a cutezat să- '
Isaac. - Mă mulţumesc cu puţin. vorbească împotriva ac~stor ucigaşi ?: Ei nu cuno~c '
Rabinul. - Mă intorc lndata. mila. EI ci bătrâD, fparte ,bătrân. Am trăH doi ani de-"
Rebeca. - La revedere, taU!. paJte, ascuns sub un alt nume ... In sfârşit am revenit~
Isaac. - Intoarce-te cât de repede I Făcă tine Şi, dumneata, ce-ai · făcut în acest râstimp?
suntem atât de singuri. Rebeca. - Te-am aşteptat. .
Rabinul. - Rămâneţi cu bine, copii. (Rabinul iese). Isaac. - Aşteptat? (R.âde). M'ai crezut mort,.
Rebeca. -- (Punând un şal mare pe umeri). Mă gândul acesta te·a bucurat. .
duc până la bucătărie. Rebeca. ~ Eşti bolnav, Isaac.
Isaac. - Viu cu dumneata? Isaac. - ,1N~. (Surâde). Vroiam să ştiu rât de
Rebeca. - Nu. Aşteaptă-mă I (Rebeca iese. Doc- mare e răutatea fl!meilor ... Nu~mi răspunzi' nimic? '
torulpriveşte pe fereastn'l). Rebeca. -- Vorbele mele sunt prea slabe faţă de
Isaac. - Mă crezuse mort... Pe morţi li uităm atâtea invinuiri nemiloase.
repede ... Cine ştie. Mă uitase, poate ... M'am reintors Isaac. - Rebeca I
oare din iubire, din gelozie ?... O iubesc, da o iubesc ... Rebeca. -;:-~ Ţe'·asC1.ilt~ vorbeşte.
Intotdeauna m'a privit cu răceală. Nu mă iubeşte. Isaac. - Rebeca 1; Spune · că mă iubeşti: voiu fi,
(Pauză mai l.ungă). Căsătorindu-se cu mine, se jert- sclavul dumitale credincios. ' ,
feşte pentru tatăl eL .. (Tăcere). Voiu pleca astăzi, Rebeca. - Da. . "
acum chiar.. Fără s'o revăd ... Sunt îngrozitor, mon- Isaac. ~. (Cu trisţeţe.) Sunt Jericit.
struo~, ridicoL. Plec. (Pauză). Nu, nu VOlu n'1mâne. Ifebeca .. - De ce o sp.ui cu o voce atât de chi-
Va fi a mea. Va asculta pe tatăl ei. E bătrân şi îl nUItă? . ,
iubeşte. (Râde). Va fi a mea, a mea ... (Rebeca intră). {saacJ, - Dragostea ne întristează. (Uşa 'se des-
Rebeca. - Ce ai? Pari mâhnit, înspăimântat. chIde cu sgomot. 1I1tră Fedor. Privirea lui e 'rătăcită).
Isaac. - Aşi vrea să-ţi vorbesc. Se apl:opie de (Va urma)
dânsa). Nu sunt nici frumos. Dici b.ogat, totuşi, cu Searlat (allimachi' .:
învoirea tatălui dumitale, ai primit, acum doi ani ~ă
te logodeşti cu mine. (Pauză). Dar până astăzi'n'2m
putut şti, dacă m'ai iubit vreodată?
Rebeca. - (Zâmbind). Aşa dar te îndoieşti de
dragostea mea? Cuvântul tatălui meu nu-ţi ajunge?
Isaac. - Ieşti fără milă. Mă chinuieşti cu patimă ...
Sau cu inconştienţ;L. De ce z~mbeşti? Sunt trist ...
Mă iubeşti?
Rebeca. - Da.
Isaac. - Acest "da" e. reee.
Rebeca. -,- Găseşti?
Isaac. - (După cateva clipe de tăcere). Cât sunt
de crude femeile. Ele nu cunosc mila. (O priveşte
in ochi). '
Rebeca. - Te ascult.
Isaac. - Rebeca, de ce minţi?
Rebeca. - (Hâzând). Ţi se pare.
Isaac. - Tatăl dumilale mi-a promis c'o ~ă mi
te dea. Au trt:cut, de·atunci. doi ani. Doi ~ni lungi
au săpat între noi, o prăpastie adtlncă ... Nu-i a~a?
Rebeca. - Dumneata o spui.
Isaac. - Pe de o parte, iaHt-te singură... Cine
ştie 1.,. Singură. ori poate cu ' bărbatul pe care îl
'iu beşti.
R ebeca. - Destul. I
Isaac . - De cealaltă parte sunt eu: in genunchi
înaintea prăpastiei. Plâng. Sunt fără puteri. Şi, deo-
dată. toată intunecimEa, dumneata şi... EI... (lncet ).
E I... Totul începe să râdă. Ş i totul râde, râde dea-
lungul orelor, orelor fără sfârşit.
Rebeca.. - Vorbeşti de lucruri foarte ciudate.
Isaac. - (Ca şi când s'ar deştepta dintr'un vis
rău ) . Rebeca, vrei să tii nevasta mea?
Rebeca. - Da.
Isaac. - Peste câteva zile?
Rebeca. - Da. Linole]..1m de Mattis Teutscb
Isaac. - Atunci, mă iubeşti?
Rebeca. - Da.
Isaac. - Spui că mă iubeşti, dar nu pot s'o cred~ Redactor: VICTOR BRAUNER
Când am părăsIt acest oraş, Ia moartea tatălui meu,
ai fost fericită. Am plecat cu inima frânt~, având ..............................
Bucure$tl, Strada Bărătlei, 37.

www.dacoromanica.ro