Ministerul Educației Culturii și Cercetării RM

Colegiul Tehnic al UTM

Referat
La filozofie
Tema:Marksismul

Elaborat de: Tomacu Daniel

Verificat: Cheianu Tudos Carolina
Elevul gr.CT-172 Prof.de filozofie

Chișinău 2020

1
Marxismul, termen polisemantic, poate desemna noțiuni teoretice sau practici
politice foarte diferite: puține corpuri de idei sunt mai ample și contradictorii decât
cele puse sub eticheta „marxism”. [1] Această situație se datorează, pe de-o parte,
faptului că fondatorul marxismului, filozoful german de origine evreiască Karl
Marx, a avut o vastă curiozitate în privința multor aspecte ale umanității, dublată
de o vigoare pe măsura acestei curiozități.[1] Pe de altă parte, marxismul a fost
adoptat, adaptat și dezvoltat într-un variat evantai de idei și doctrine pe diverse
meridiane și în diverse epoci.
Marxism poate de aceea desemna, uneori, corpul doctrinar dezvoltat de Karl
Marx; alteori, termenul desemnează corpul doctrinar dezvoltat de Karl Marx
împreună cu colaboratorul lui apropiat, Friedrich Engels, pe la jumătatea secolului
al XIX-lea. Acest marxism (adică marxismul „definit a fi mai mult decât ideile lui
Karl Marx”) consistă dintr-o antropologie filozofică, o teorie a istoriei și un
program economic și politic[2], fiecare dintre aceste trei categorii de interes
marxian având identitatea și destinul ei din perspectiva istoriei. Marxismul poate
desemna, de asemenea, o vastă gamă de idei care au avut ca punct de plecare
teoriile lui Marx, în această categorie de marxism având doctrina partidelor
socialiste (social-democrate) înainte de 1914, precum și doctrina partidelor
comuniste occidentale de la înființarea lor până astăzi, dar și doctrina și, mai ales,
practica partidului comunist rus (acesta putând fi denumit „marxism sovietic”, sau
chiar marxism-leninism, deși Lenin e departe de a fi influențat singur fizionomia
regimului bolșevic, așa cum s-a manifestat el timp de mai bine de 70 de ani în
Rusia), pe modelul căruia după anii '40 au apărut, sub influența U.R.S.S.,
numeroase regimuri similare în jumătatea orientală a continentului european, dar și
în alte diverse colțuri de lume, fiecare dezvoltând o varietate locală a marxismului
bolșevic. Acest din urmă tip de marxism, care este o dezvoltare a ideilor lui Marx
de către revoluționarii ruși în primele decenii ale secolului al XX-lea, sub influența
experienței lor politice cu autocrația țaristă și a curentelor intelectuale
revoluționare specific rusești apărute ca reacție la regim, are o importanță specială
pentru estul Europei și România, zonă care a cunoscut în mod direct și îndelung
regimurile comuniste organizate pe modelul bolșevic.

Marxismul este o teorie economico-socială bazată pe lucrările lui Karl Marx, un

filozof, economist, jurnalist și revoluționar german de origine evreiască, din
secolul al XIX-lea, care a colaborat în elaborarea sus-numitei teorii cu Friedrich
Engels. Marx s-a inspirat din filozofia lui Georg Hegel, din economia politică a
lui Adam Smith, din teoria economică Ricardiană și din socialismul francez din
secolul al XIX-lea, pentru a dezvolta o cercetare critică a societății care se dorea
atât științifică, cât și revoluționară. Această critică a atins cea mai sistematică
expresie (deși neterminată) în lucrarea lui de căpătâi Das Kapital, Capitalul: O
cercetare critică a economiei capitaliste.

2
Marxismul este bazat pe lucrările filozofului Karl Marx.
De la moartea lui Marx în 1883, diferite grupuri din toată lumea au apelat la
marxism ca bază intelectuală pentru linia politică și tactica lor, care pot fi în mod
spectaculos diferite și contradictorii. Una dintre primele mari sciziuni a apărut între
apărătorii social-democrației (care afirmau că tranziția la socialism putea apărea
într-o societate democratică) și comuniști (care afirmau că tranziția la socialism
poate fi făcută numai prin revoluție). Însă ambele posibilități sunt luate în
considerare de către Marx în scrierile lui: Marx considera că trecerea la socialism
se putea produce atât prin mijloace violente (confruntare violentă între proletariat
și burghezie), cât și prin mijloace pașnice (compromis cu partidele burgheze și
câștigarea puterii prin mijloace electorale),[3][4] din acest punct de vedere, opinia
social-democraților (revoluție atinsă prin compromis cu burghezia și câștigarea
prin mijloace electorale a puterii) nefiind mai puțin marxistă decât aceea a
comuniștilor (revoluție violentă și confruntare directă între proletari și burghezie).
Social-democrația a apărut în interiorul Partidului Social Democrat German și a
avut drept rezultat abandonarea rădăcinilor marxiste[5], în vreme ce comunismul a
dus la formarea a numeroase partide comuniste.
Deși mai sunt încă multe mișcări sociale și partide politice revoluționare marxiste
în toată lumea, de la prăbușirea Uniunii Sovietice și a statelor ei satelite, mai sunt
relativ puține țări care au guverne care se descriu drept marxiste. Deși într-un
număr de țări occidentale sunt la putere partide social-democrate, ele s-au distanțat
cu multă vreme în urmă de legăturile lor cu Marx și cu ideile lui. În prezent,
numai Laos, Vietnam, Cuba și Republica Populară Chineză au guverne care se
descriu ca fiind marxiste. Coreea de Nord este descrisă în mod inexact drept
marxistă, atâta vreme cât atât Kim Ir-sen , cât și Kim Jong Il au respins ideile
marxiste convenționale în favoarea variantei „comunismului coreean” , juche. De
asemena, despre Libia se afirmă uneori că ar fi comunistă, dar Muammar Gaddafi a
căutat să conducă țara către socialismul islamic. De asemenea, Venezuela merge pe
calea marxismului încă din anii 2000, când au început naționalizările companiilor
deținute de firme străine, până acum fiind naționalizate, succesiv, petrolul, băncile
și anumite intreprinderi, fapte ale guvernelor Chavez și Morales, care arată

3
determinarea de a merge pe linia marxistă de împroprietărire a poporului cu
mijloacele de prooducție.
Unii dintre membrii școlilor de neamestec guvernamental și „individualism” cred
că principiile statelor moderne burgheze sau ale marilor guverne pot fi înțelese ca
marxiste. Manifestul Comunist al lui Marx și Engels include un număr de pași pe
care societatea trebuie să îi facă pentru ca muncitorii să se elibereze de societatea
capitalistă. Unele dintre aceste măsuri apar ca fiind introduse în
forma Keynesianismului, a statului bunăstării, a noului liberalism și a altor
schimbări ale sistemului din unele țări capitaliste. Există persoane care cred că
unii dintre reformatorii din statele capitaliste sunt (sau au fost) „marxiști
nedeclarați”, devreme ce ei sprijină politici care sunt similare cu pașii pe care
credeau Marx și Engels că trebuie să-i parcurgă o societate capitalistă dezvoltată.
Alți indivizi văd, în conformitate cu teoria marxistă a materialismului istoric,
reformele capitaliste ca vestitori ai viitorului comunist.
Pentru marxiști, aceste reforme reprezintă răspunsul la presiunea exercitată de
partidele și sindicatele clasei muncitoare, ele însele răspunzând la abuzurile
resimțite din partea sistemului capitalist. Mai mult, aceste reforme reflectă
eforturile de „salvare” sau de „îmbunătățire” a capitalismului (fără a-l aboli) pentru
a face față prăbușirii pieței datorită ineficienței sistemului.

Rădăcinile hegeliene ale marxismului

Hegel a propus o formă a idealismului în care dezvoltarea ideilor în contrariile lor
este tema conducătoare a istoriei umane. Acest proces dialectic presupune,
uneori, acumulări treptate, dar alteori cere salturi discontinui, schimbări violente
ale status quo-ului existent. Figuri istorice precum Napoleon Bonaparte sunt,
conform interpretărilor hegeliene, mai degrabă, simptome și unelte ale proceselor
dialectice impersonale de bază decât modelatoare ale acestora.
Marx și membrii grupului Tinerii Hegelieni din care făcea și el parte, au păstrat cea
mai mare parte a modului de gândire al lui Hegel. Dar Marx „l-a adus pe Hegel cu
picioarele pe pământ”, conform propriei viziuni, schimbând idealismul
dialectic în materialism dialectic. Marx a urmat curentul altui Tânăr
Hegelian, Ludwig Feuerbach. Ce îi deosebește pe cei doi este părerea lui Marx
că umanismul lui Feuerbach este excesiv de abstract și de aceea nu mai puțin
idealist decât sistemul pe care dorea să-l înlocuiască, cu alte cuvinte, noțiunea
concretă de Dumnezeu găsită în creștinismul instituționalizat care legitimiza
puterea represivă a statului prusac. În loc de aceasta, Marx dorea să dea prioritate
ontologică la ceea ce el numea „procesul vieții adevărate” a ființelor umane
adevărate, după cum el și Friedrich Engels au spus, în 1846, în lucrarea „Ideologia
germană”: În direct contrast cu filozofia germană, care coboară din ceruri către
pământ, noi urcăm de la pământ spre ceruri.

Moștenirea marxismului

4
Pe teren politic, pe baza marxismului s-au dezvoltat mișcările muncitorești, unele
cu caracter reformator de tipul social-democrației, altele cu caracter revoluționar
sub forma partidelor comuniste, având la bază ideologia marxist-leninistă,
elaborată de Lenin. Deși cu veleități științifice, din momentul în care a fost
transpus în realitate sub forma societăților socialiste din Uniunea Sovietică și țările
din răsăritul Europei (așa zisul „Socialism real”), marxismul s-a dovedit a fi el
însuși o utopie falimentară[6][7], care a avut urmări catastrofale pentru economia
statelor respective și în conștiința oamenilor. Cât timp însă, în scrierile lor, Marx și
Engels au rămas atât de vagi în ce privește modul de funcționare al acelei societății
viitoare fără clase, fără proprietate privată, fără schimb comercial și fără stat,
rămâne problematică imputarea celor doi întemeietori ai marxismulului eșecul
economiilor tipice socialismului real, de coloratură leninistă.[5] Mai mult, dacă
luăm în considerare ceea ce reprezenta pentru Marx baza unui program concret de
trecere la comunism (programul Ligii Comuniștilor, scris ca și constituția
democratică a mișcării de către Marx și Engels în 1844) - impozit progresiv,
educație gratuită pentru toți copiii și abolirea moștenirilor -, o bună parte dintre
societățile occidentale actuale sunt deja și încă de mult timp aproape „comuniste”.
[8]

Pe teren economic, critica marxistă a sistemului capitalist s-a dovedit a fi, din
multe puncte de vedere, exactă, deși predicția marxistă de importanță majoră
privitoare la o prăbușire a capitalismului, ca și utopica idee de societate fără piață,
sunt, în opinia multor analiști contemporani, infirmate atât de realitate (în cazul
prăbușirii capitalismului), cât și de considerente teoretice și practice (critica lui
Schumpeter, arătând importanța crucială a pieței, fără de care, momentan, o
economie nu poate funcționa optimal). În opinia altor economiști, însă, chiar și
predicția marxistă a prăbușirii capitalismului[9] este dificil de arătat a fi fost
eronată, cât timp e fapt istoric cunoscut că la doar mai puțin de un secol de la
articularea ei, în Europa, ca și într-o bună jumătate a globului, sistemul capitalist
chiar s-a prăbușit, și asta în bună parte[10] din motivele enunțate profetic de Marx.
Deși teoria marxistă a prețurilor a fost concepută de Karl Marx urmând conceptele
eronate[[ ]][necesită clarificare] ale lui Smith și Ricardo, prevalente în epocă, ea rămâne și
azi o viabilă analiză alternativă a teoriei liberale în estimarea prețurilor într-o piață
dată, ea prezicând destul de precis aceste prețuri[11], în ciuda faptului că Marx a
făcut o eroare în complicatele lui calcule, care departe de a fi însă crucială, poate fi
corijată.[12]
O contribuție marcantă a analizei marxiste[13] este aceea a conceptului de muncă
abstractă, un nou tip de marfă vândută și cumpărată pe piață în capitalism, ca
urmare a unor factori istorici (împrejmuirea pământurilor în Anglia, de ex.), care
au creat o clasă de oameni lipsiți de proprietate și care n-au altă alegere decât să-și
vândă forța de muncă ca o marfă.[14][15]
O altă predicție a analizei marxiste care a fost confirmată de realitate este aceea a
concentrării și centralizării capitalului.[11][16]

5
O altă afirmație din analiza marxistă care a fost confirmată de realitate este aceea a
scăderii ratei profiturilor, deși aici trebuie adăugat că, în contrast cu ceea ce credea
Marx, aceasta se confirmă doar în interiorul ciclului economic, și nu neapărat pe
termen lung.[11][17]
Tendința capitalismului de a suferi în mod ciclic de crize economice demostrează
că și acest rezultat al analizei marxiste s-a dovedit a fi dureros de exact până azi.[11]
[18]

Caracterul expansionist al capitalismului este o altă trăsătură corect indicată de

analiza marxistă, Marx și Engels fiind, probabil, primii autori care au schițat
(anume în „Manifestul Partidului Comunist”) procesele de expansiune mondială și
transformare a capitalismului, pe care azi le cunoaștem sub numele neutru de
„globalizare”.[5]
Observația marxistă conform căreia exploatarea în capitalism este o problemă
sistemică și care astfel nu se explică prin tare morale individuale, n-a fost nici ea
infirmată până azi, cum nici observația analizei marxiste, conform căreia nivelul
relativ al veniturilor se datorează mai degrabă poziției pe care un individ o are în
sistem decât altor factori, n-a fost infirmată de realitate.[5]
De asemenea, faptul notabil că exact așa cum a prezis analiza marxistă, concurența
va lăsa fără mijloace de producție o cantitate crescândă de întreprinzători,
proletarizându-i, adică obligându-i să-și vândă forța de muncă altora, a fost
confirmat și el de realitate: în primul sfert al secolului al XIX-lea 75% din
americani lucrau pe cont propriu, în timp ce în 1986 doar aproximativ 10% din
americani lucrează pe cont propriu.[19]
Pe teren științific altul decât cel economic, ideile lui Marx au avut un impact major
în sociologie și istorie, unde concepția dialectică (conform căreia orice sistem
social conține forțe care produc contradicții (dezechilibre) ce pot fi rezolvate doar
prin înlocuirea lui) reprezintă cea mai importantă contribuție a filozofului.[20]
Influența lui Marx a fost imensă în toate științele sociale, intuițiile marxiste fiind și
azi centrale în sociologia politică, abordarea materialist-istorică rămânând și ea
influentă atât în istorie, cât și în filozofie.[21]
Filozoful german Karl Marx propune 3 criterii determinante pentru definirea unei
clase sociale:
- 1. locul în cadrul raporturilor de producție (rol în producția, circulația și
distribuirea bogățiilor);
- 2. participarea la antagonismele sociale (care se manifestă în lupta pentru puterea
politică);
- 3. conștiința de clasă.
În Manifestul Partidului Comunist el recunoaște, în primul rând, rolul revoluționar
al burgheziei care „a scufundat fiorii sacri ai extazului religios, entuziasmul
cavaleresc al mentalității mic-burgheze în apele înghețate ale calculului egoist”.
6
Despre problema românească
Despre români în manuscrisul B 63 al lui Karl Marx
Iată, ce scria Karl Marx, părintele comunismului, care plasase poporul român
printre „popoarele revoluționare” și a fost vădit preocupat și entuziasmat de
specificitatea evenimentelor care au avut loc în sud-estul Europei, în secolul al
XIX-lea.
„Rușii în Moldova și Țara Românească.
Limba română e un fel de italiană orientală. Băștinașii din Moldo – Valahia se
numesc ei înșiși români; vecinii lor îi numesc vlahi sau valahi”.
Așa începe manuscrisul B 63 al lui Karl Marx cu referire la anul 1393. Deci, Marx
scrie negru pe alb că cei din Moldo – Valahia (n.n. a se înțelege basarabenii de azi
din R. Moldova și românii de peste Prut, din România) se numesc ei înșiși români.
Din manuscrisul B 63 nu lipsește nici evenimentul de la 1812. Iată ce însemna Karl
Marx despre tratatul de la București din 1812: „Rusia a obținut pentru ea însăși
cedarea a aproape ½ din Moldova, provincia Basarabia. Convenția de la
Akkerman (în 1826) și tratatul de la Adrianopol n-a conferit Rusiei nici un drept
de suveranitate. Art. 5 al tratatului de la Adrianopol: „Principatele Moldovei și
Țării Românești, plasându-se prin capitulație sub suzeranitatea Înaltei Porți, și
Rusia garantând prosperitatea lor, își vor păstra toate privilegiile și
imunitățile…” După care, același Karl Marx nu uită să menționeze ceva mai jos că
aceste provincii „s-au veștejit la umbra protecției ruse…”. După 1837, în
manuscrisul lui Marx, intervine o nouă și interesantă notiță, care nu trebuie trecută
cu vederea: „A fi suspectat de a nutri sentimente patriotice era egal cu a fi exclus
din funcțiuni publice. Servilitatea față de interesele Rusiei era un titlul de
promovare”.
Tot din însemnări date aflăm că, la 1848, Rusia ținea în Basarabia o armată de
30.000 de oameni, iar la 1 august a aceluiași an, când o puternică armată rusă a
trecut Prutul, în marșul ei spre București, turcii au trimis o armată în frunte cu
Suleiman Pașa, iar locuitorii Țării Românești, scrie Marx, n-au adresat Rusiei nici
o cerere de protecție la intrarea trupelor turcești.
Despre români în manuscrisul B 91 al lui Karl Marx
„Țăranul român nutrește pentru «muscal» (moscovit) numai ură”.
Această frază apare la începutul manuscrisului B 91 al lui Karl Marx. Explicația?
Iat-o în citatul care vine în continuare: „La 7 mai 1828, 150.000 ruși se revarsă în
Moldo-Valahia. În protestele sale din 1826, împotriva ocupației turcești, Rusia se
înduioșa față de nenorocirile țării; acum rușii se dedau la groaznice excese.
Niciodată – spune Saint Marc Girardin însuși (în ale sale Souvenirs des voyages)
– n-a avut loc o mai înspăimântătoare distrugere de vieți. Un jaf enorm, hoții de
ale ofițerilor, barbaria soldatului rus etc. (…) Ocupația rusă avea să se
prelungească (avea să dureze 10 ani), până ce turcii vor fi plătit 125 mil.

7
despăgubiri de război. (Țarul Nicolae voia chiar să cumpere Principatele, prețuite
la 36 mil.fr)”.
Este impresionant că aceste lucruri sunt afișate chiar de către cel care a scris și a
publicat în 1848, împreună cu Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist și
ale cărui sfaturi au fost păstrate cu sfințenie de către comuniștii de mai târziu.

CUPRINS
Rădăcinile hegeliene ale marxismului.....................................................................................................4
Moștenirea marxismului..........................................................................................................................4
Despre problema românească..................................................................................................................7