Cand s-o incalzi in Antarctica, de Radu Danielescu

CÂND S-O INCĂLZI ÎN ANTARCTICA

Teatru scurt din ciclul ”DIALOGURI IMPOSIBILE”

Personaje:

BARBATUL

FEMEIA

Usa unui apartament. Un BARBAT vine si suna la sonerie. Deschide o FEMEIE cam de aceeasi varsta.

BARBATUL:

Sarutmana, doamna!

FEMEIA:

Buna ziua, d-le!

BARBATUL:

Nu va suparati, aici este casa d-lui doctor psihiatru Popescu?

FEMEIA:

Popescu si mai cum?

BARBATUL:

Nu mai retin prenumele…

FEMEIA:

Imi pare rau…

BARBATUL:

De ce?

FEMEIA:
Ca nu mai retineti prenumele…

BARBATUL:

In fine, d-na…Repet intrebarea: aici este casa d–lui doctor psihiatru Popescu si nu mai retin prenumele…
un domn doctor cam la 45 de ani, cu par bogat, negru, la 1,80…

FEMEIA:

Parul?

BARBATUL:

Nu, dl doctor.

FEMEIA:

Nu, d-le. Nu este aici casa d-lui doctor Popescu Eduard.

BARBATUL:

Ma scuzati atunci…

FEMEIA:

Nu face nimic.

(Inchide. B pleaca. Cateva secunde bune. B se intoarce. Suna din nou. F deschide)

BARBATUL:

Sarutmana din nou, doamna!

FEMEIA:

Buna ziua din nou, d-le!

BARBATUL:

Nu vreau sa par enervant…

FEMEIA:

Atunci nu fiti!...Nu va obliga nimeni…

BARBATUL:

Si totusi…sunteti sigura ca nu este aici casa d-lui doctor psihiatru Popescu Eduard?

FEMEIA:
V-ati amintit prenumele?

BARBATUL:

Scrie pe usa.

FEMEIA:

Ce scrie pe usa?

BARBATUL:

”Ap 17, dr. Popescu Eduard”.

FEMEIA:

Serios?! Aflu pentru prima oara.

BARBATUL:

Ca prenumele d-lui doctor psihiatru Popescu este Eduard?

FEMEIA:

Nu, ca scrie pe usa.

BARBATUL:

Deci?

FEMEIA:

Deci, ce?

BARBATUL:

Este sau nu este?

FEMEIA:

Ce?

BARBATUL:

Casa d-lui doctor psihiatru Popescu Eduard?

FEMEIA:

V-am zis ca nu. Nu-mi place sa ma repet, d-le…

BARBATUL:

Doamna, negati cumva si faptul ca acesta este apartamentul nr. 17 de pe str. Tacerii, nr. 22, bl. 15?

FEMEIA:

Pana ieri cel putin asa era.

BARBATUL:

Si azi?

FEMEIA:

Nu stiu. Verificati!

BARBATUL:

Unde?

FEMEIA:

La Primarie, d-le.

BARBATUL:

La Primarie?!...Ce sa verific la Primarie?!

FEMEIA:

Daca nu s-a schimbat ceva in adresa.

BARBATUL:

Ce?

FEMEIA:

Nu stiu. Numarul strazii…sau numarul blocului…sau chiar numarul apartamentului…

BARBATUL:

Bine, doamna…Atunci inteleg ca am gresit adresa…

FEMEIA:

Adresa cui?

BARBATUL:
Adresa casei d-lui doctor psihiatru Popescu Eduard.

FEMEIA:

Daca asta cautati v-as sugera sa va opriti. N-o s-o gasiti niciodata…

BARBATUL:

Cum asa?

FEMEIA:

Dl doctor nu are casa…

BARBATUL:

Il cunoasteti, deci?

FEMEIA:

Pe cine?

BARBATUL:

Pe dl doctor.

FEMEIA:

Care domn doctor?

BARBATUL:

Dl doctor psihiatru Popescu Eduard.

FEMEIA:

Fireste ca il cunosc. Doar locuieste aici.

BARBATUL:

Poftim?! Nu ati spus mai devreme ca nu este asta casa dumnealui?

FEMEIA:

Am spus si imi mentin afirmatia. Nu ma faceti sa repet, caci nu-mi place…

BARBATUL:

Nu mai inteleg nimic. Nu este casa dumnealui, dar locuieste totusi aici.
FEMEIA:

Intocmai, d-le. Locuieste cu chirie. In apartamentul acesta, care este casa d-lui profesor Marinescu,
restituita pe Legea 10. D-l doctor spune oricui se mira ca nu are casa in proprietate ca prefera cu banii pe
care i-ar da pe o casa sa mearga in vacanta.

BARBATUL:

Unde?

FEMEIA:

In vacanta, v-am zis.

BARBATUL:

Unde in vacanta?

FEMEIA:

Peste tot. Europa, America, Asia, chiar si Antarctica…

BARBATUL:

A fost dl doctor si in Antarctica?

FEMEIA:

N-a fost. Dar isi doreste sa mearga. Nu prea suporta, insa, temepraturile joase…Poate cand s-o mai
incalzi.,.

BARBATUL:

Unde?

FEMEIA:

In Antarctica, d-le…

BARBATUL:

Sa se incalzeasca in Antarctica?...In fine, d-na…Deci aici locuieste dl doctor psihiatru Popescu Eduard?

FEMEIA:

Fireste. Doar scrie si pe usa.

BARBATUL:

Ce scrie pe usa?
FEMEIA:

Ca locuieste aici dl doctor.

BARBATUL:

Pai azi zis ca nu stiati.

FEMEIA:

Ce?

BARBATUL:

Ca scrie asta pe usa.

FEMEIA:

Mi-ati spus dvs mai devreme. Ati si uitat?...Sa stiti ca nu e nicio problema, si eu am probleme cu
memoria… dupa o varsta multa lume are probleme cu memoria…

BARBATUL:

Dupa ce varsta?

FEMEIA:

Scuzati-ma daca v-am ofensat. Nu am vrut…Fireste, sunteti inca tanar…

BARBATUL:

Gasiti? Multumesc...In fine…Stimata d-na, va rog frumos sa ii transmiteti ca il cauta cineva?

FEMEIA:

Cui?

BARBATUL:

Cum cui?...D-lui doctor.

FEMEIA:

Va referiti la dl doctor psihiatru Popescu Eduard…Cine il cauta?

BARBATUL:

Cum cine?!...Eu.

FEMEIA:
Si cine sunteti dvs?

BARBATUL:

Nu conteaza…spuneti-i ca un pacient.

FEMEIA:

Asta mi-am dat seama…Dar numele dvs.

BARBATUL:

Numele meu? De ce va intereseaza?

FEMEIA:

Ca sa va pot spune daca este sau nu acasa…

BARBATUL:

Cine?

FEMEIA:

Cum cine, d-le?...Dl. doctor.

BARBATUL:

A! Numele meu este Ionescu.

FEMEIA:

Ionescu…Ionescu?...Sunteti sigur?

FEMEIA:

BARBATUL:

Poftiti? (Sa fie si el spiritual, ca F) Pana ieri cel putin asa era…

FEMEIA:

Si azi? Ati verificat?

BARBATUL:

Unde?

FEMEIA:
Tot la Primarie, d-le…Sa nu vi-l fi schimbat intre timp. Stiu pe cineva care se chema ”Matreata” , radeau
toti de el, inclusiv nevasta l-a lasat pe-acelasi motiv, asa ca a mers la Primarie si l-a schimbat. Intr-un
nume frumos, Stelescu. De la ”stele”…Cu toate astea nevasta tot nu s-a intors la el…

BARBATUL:

De al meu nu rade nimeni…

FEMEIA:

De ce?

BARBATUL:

Cum de ce?...E frumos. Sau macar nu e urat…Credeti ca ar trebui?

FEMEIA:

Sa ce?

BARBATUL:

Sa rada lumea. De numele meu.

FEMEIA:

Nu stiu, d-le, nu e problema mea…Acum am sa va rog sa-mi spuneti prenumele…Mi-l puteti spune? Daca
il stiti, desigur...

BARBATUL:

Cum sa nu-l stiu…Eduard…

FEMEIA:

Eduard?!...Ce coincidenta!

BARBATUL:

Ce coincidenta?

FEMEIA:

Aveti acelasi prenume…Sunteti cumva ruda?

BARBATUL:

Cu cine, d-na?

FEMEIA:
Cu dl doctor.

BARBATUL:

Care domn doctor?

FEMEIA:

In fine, d-le…Eduard…Ma scuzati, mie imi place sa ma adresez oamenilor pe numele mic…

BARBATUL:

Foarte bine. Dar de ce imi ziceti Eduard? Nu ma cheama Eduard. Ma cheama Adrian. Adrian Ionescu…

FEMEIA:

Atunci de ce?... Sunteti un tip ciudat, scuzati-ma…

BARBATUL:

Nicio problema, spuneti-mi-o, nu ma supar. Sunt pacientul d-lui doctor…

FEMEIA:

In fine…

BARBATUL:

Exact, in fine…Ii transmiteti d-lui doctor ca am venit la dansul?

FEMEIA:

Desigur. Stati fara grija. Am sa-i transmit…Buna ziua, d-le!

(Inchide. B ramane perplex. Dupa cateva secunde suna din nou.)

BARBATUL:

Buna ziua din nou, distinsa d-na!

FEMEIA:

Nu va suparati, totusi incep sa cred ca va place sa fiti enervant…

BARBATUL:

Ati inchis.

FEMEIA:
Ce-am inchis?

BARBATUL:

Usa.

FEMEIA:

Trebuie sa o tin deschisa? Sa stiti ca pe aici misuna si tot felul de hoti. Vecinului de la etajul 3 numai
saptamana trecuta i-au spart apartamentul si i-au luat tot.

BARBATUL:

Chiar tot?

FEMEIA:

Mai putin televizorul. M-am si mirat. Era, din cate am inteles, de valoare. Diagonala de 130, LCD. Dar
probabil ca hotii respectivi sunt dintr-aia care nu se uita la televizor…Eu nu-i inteleg, nu as putea asa
ceva…

BARBATUL:

Sa furati? Nici nu e bine…

FEMEIA:

Sa nu ma uit la televizor…

BARBATUL:

In fine, d-na…Spuneam ca ati inchis usa, desi trebuia sa ma anuntati.

FEMEIA:

Ca inchid usa? OK. Data viitoare asa am sa fac.

BARBATUL:

Nu, d-na, sa ma anuntati d-lui doctor ca am venit sa il vad.

FEMEIA:

Ii dati o consultatie?

BARBATUL:

Nu, invers. Dumnealui mie. V-am spus ca sunt pacientul dumnealui…Nicio problema, nu ma deranjeaza
sa ma repet…
FEMEIA:

Atunci inseamna ca ati venit sa va vada…

BARBATUL:

Ma rog, cum vreti…Ii transmiteti? Ca am venit sa ma vada…

FEMEIA:

Stiti dvs ca dl doctor vrea sa va vada?

BARBATUL:

Nu, d-na. Eu simt nevoia sa ma vada…Va rog doar sa ii transmiteti!

FEMEIA:

Bine, d-le. Am sa ii transmit. Acum atentie ca inchid usa…

BARBATUL:

Stati, stati! Pai nu e acasa?

FEMEIA:

Cine?

BARBATUL:

Cum cine? Dl doctor…

FEMEIA:

Stati sa verific…(Dispare. Reapare.) Aveti mare noroc, d-le, mare noroc…Nu e.

BARBATUL:

Cum nu e? Nu e acasa?...

FEMEIA:

Nu.

BARBATUL:

Atunci de ce as avea noroc?

FEMEIA:
Aveti, credeti-ma. Caci daca era v-as fi poftit inautru si nu era de bine pentru dvs. Ieri mi-a spus despre
cazul dvs si are de gand ca, atunci cand va intalneste, sa va spuna cateva lucruri care probabil nu va vor
pica bine.

BARBATUL:

Ce lucruri?

FEMEIA:

Care nu va vor pica bine, v-am zis.

BARBATUL:

Am inteles, dar ce fel de lucruri?

FEMEIA:

Nu am cerut detalii…

BARBATUL:

Nu va suparati, dar cine sunteti dvs incat dl. doctor va spune atatea lucruri confidentiale despre cazurile
propriilor pacienti?

FEMEIA:

Cum cine sunt? Credeam ca deja v-ati dat seama…Sunt femeia care tine aceasta casa in ordine.

BARBATUL:

Sotia?

FEMEIA:

Ma jigniti.

BARBATUL:

Amanta?

FEMEIA:

Inca nu…Adica…O amanta se ocupa de altceva decat ma ocup eu...Eu sunt femeia din casa, d-le.

BARBATUL:

Din ce casa?

FEMEIA:
Din casa d-lui doctor.

BARBATUL:

Care doctor?

FEMEIA:

D-lui doctor psihiatru Popescu Eduard. Nu pe dansul il cautati?

BARBATUL:

Pai daca sunteti femeia din casa d-lui ce cautati aici?

FEMEIA:

Cum adica? Nu aveti logica, d-le, nu va suparati…

BARBATUL:

Posibil, sunt obosit. Dar nu ati spus mai devreme ca aceasta nu este casa d-lui doctor? Ca nu are casa? Ca
aici doar sta cu chirie?...

FEMEIA:

Am spus si imi mentin afirmatia. Cat timp lucrurile chiar asa stau…

BARBATUL:

In fine, d-na, chiar in fine…Pe scurt, nu e?

FEMEIA:

Ce sa fie?

BARBATUL:

Dl doctor. Nu e acasa.

FEMEIA:

Ce v-am spus?

BARBATUL:

Ca nu e.

FEMEIA:

Atunci asa e.
BARBATUL:

Cum?

FEMEIA:

Cum v-am spus. Nu ma puneti sa repet…

BARBATUL:

Stiu, nu va place…Credeti ca are rost sa-l astept? Va rog, nu-ntrebati pe cine!

FEMEIA:

Va referiti, desigur, la dl. doctor…Eu nu cred nimic, d-le. Puteti sa-l asteptati….Dar nu vine.

BARBATUL:

Cum nu vine? Nu locuieste aici? Cu chirie. In casa d-lui profesor Marinescu, restituita pe Legea 11?

FEMEIA:

Nu.

BARBATUL:

Cum nu? Cum nu?

FEMEIA:

Nu pe Legea 11. Pe Legea 10, d-le, i-a fost restituita d-lui profesor…Legea 11 presupun ca se refera la
altceva…

BARBATUL:

La ce?

FEMEIA:

Nu stiu, d-le. Dar ma pot interesa…Desi nu-mi place dreptul. Nepoata mea este la Facultatea de Drept,
vrea sa se faca avocat, desi eu ii prevedeam o cariera stralucita in modeling, are 90-60-90…

BARBATUL:

Ce?

FEMEIA:

Masurile.
BARBATUL:

Ce masuri?...In fine, lasati. Aici nu e vorba de Legea 11. Cu atat mai putin de modeling…Pana la urma
locuieste sau nu aici dl doctor psihiatru Popescu Eduard?

FEMEIA:

De obicei, da.

BARBATUL:

Si prin exceptie?

FEMEIA:

Prin exceptie nu, d-le…Cand e plecat din localitate.

BARBATUL:

Am inteles. Si-acum, banuiesc, e plecat din localitate…

FEMEIA:

Aveti intuitie. Nu ma-intrebati unde, d-le, caci n-am sa va spun…

BARBATUL:

De ce?

FEMEIA:

Pentru ca nu stiu.

BARBATUL:

A! Dar daca ati sti mi-ati spune?

FEMEIA:

De ce v-as ascunde ca stiu?

BARBATUL:

Nu, mi-ati spune unde?...In fine in fine…Atunci…mai bine plec.

FEMEIA:

Mai bine plecati.

BARBATUL:
Pfii!...Si am batut atata drum degeaba…

FEMEIA:

Imi pare raau.

BARBATUL:

Bine macar ca am purtat o discutie draguta.

Ma bucur pt dvs. Cu cine?

BARBATUL:

Cum cu cine? Cu dvs.

FEMEIA:

A! Da. Intr-adevar, a fost draguta…

BARBATUL:

V-a placut si dvs, asa-i? Discutia…

FEMEIA:

Normal. Am mai facut si eu o pauza din munca. Eu daca nu stau de vorba cu cineva muncesc non-stop. Si
cand muncesc non-stop nu pot sta de vorba cu nimeni. Si mie imi place sa stau de vorba cu cineva…

BARBATUL:

Eu sunt exact invers.

FEMEIA:

Munciti non-stop cand stati de vorba cu cineva?

BARBATUL:

Nu, nu. Nu imi place sa stau de vorba cu nimeni…Sunt foarte timid. Interiorizat. In preajma oamenilor
pur si simplu intru in panica. Cat despre femei…A! Formidabil! Formidabil! Cu dvs vorbesc deja de 10
minute si nu am simtit nici urma de panica…Formidabil! Chiar asa. Acum imi dau seama ca am trecut
peste timiditatea mea excesiva si am purtat o conversatie cu o doamna…Stiti ce? As dori sa va mai revad.
Se poate?

FEMEIA:

Desigur, d-le. Puteti veni oricand aici, sa-l cautati.

BARBATUL:

Pe cine?

FEMEIA:

Pe dl. doctor. Eu am sa fiu aici, va deschid, daca nu este plecat este acasa si-atunci n-aveti noroc, intrati la
dnasul sa va spuna niste lucruri care n-or sa va pice bine, iar daca este plecat nu este acasa, atunci aveti
noroc si avem posibilitatea sa purtam o conversatie ca acum…

BARBATUL:

Ar fi minunat, d-na…

FEMEIA:

Sa ce?

BARBATUL:

Sa am noroc. Sa fie plecat. Din localitate. Nici nu conteaza unde. Dl. doctor…Dar, nu, nu, eu ma refeream
sa va revad intr-un alt cadru. De pilda, undeva unde putem bea o cafea…

FEMEIA:

Nu se poate, d-le… Nu beau cafea.

BARBATUL:

Atunci?

FEMEIA:

Poate o bere.

BARBATUL:

Perfect. O bere.

FEMEIA:

Sau doua.

BARBATUL:

Chiar si trei…

FEMEIA:

Nu, va rog…Prea mult. Ma-mbat. Si nu imi place sa ma-mbat.

BARBATUL:

Atunci doua…

FEMEIA:

Doua sa fie…

BARBATUL:

Acceptati?

FEMEIA:

Accept. Cu o conditie: Heineken.

BARBATUL:

Ce?

FEMEIA:

Berea. Sa fie Heineken. Toate celelalte ma baloneaza. Si nu-mi place sa ma balonez…

BARBATUL:

Perfect…Nu stiu, dar mi se pare ca noi doi ne intelegem foarte…

FEMEIA:

Asa este, d-le…vi se pare.

BARBATUL:

Atunci…pe maine seara, la ora sapte?...O sa rezerv o masa mai retrasa…

FEMEIA:

Pe maine seara, la ora sapte. O masa mai retrasa…dar nici prea retrasa…

BARBATUL:

Perfect. O masa retrasa, dar nici prea retrasa…Am sa va rog doar sa nu intarziati. Nu imi plac femeile care
intarzie…

FEMEIA:

Nici mie. Noroc ca ma intalnesc cu un barbat. Barbatii sunt punctuali, mai ales la o intalnire cu o femeie…
Heineken!
BARBATUL:

Heineken!...E un salut in suedeza?...

(DL iese. Ea ramane in prag. Apoi, isi da seama)

FEMEIA:

Nu, d-le, este... Ciudat personaj! Dar simpatic...Maine seara…O sa imi iau rochia aceea de satin…Sper sa
nu intarzii, sa gasesc repede masa…retrasa, dar nici prea retrasa…ar trebui sa fie undeva mai la mijloc…

CORTINA