Sunteți pe pagina 1din 8

ROMANITATE ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR

I. Etnogeneza românească
etnogeneză= formarea unui popor

A. Cucerirea Daciei de către romani


Cei mai vechi locuitori din spațiul Carpato- Danubiano- Pontic atestați de izvoarele
istorice scrise, începând cu secolele VI-V î. Hr., au fost Geto-Dacii, amintiți de istorici
precum Herodot, Tucitide.
Daco-geții făceau parte din neamul tracilor, care la rândul lor făceau parte din marea
familie a popoarelor indo-europene, care s-au așezat pe teritoriul Europei in mileniile IV-
II î. Hr.
În sec. I î.Hr. și în sec. I d.Hr., triburile geto-dace s-au unificat în două rânduri sub
conducerea regilor Burebista (82-44 î. Hr.) și Decebal (87-106 d.Hr.).
La începutul sec II d.Hr., Dacia a fost cucerită în cea mai mare parte de către Imperiul
Roman, în urma războaielor daco-romane(101-102 ; 105-106) dintre Decebal și Traian
(98-117 d.Hr.) fiind transformată în provincie romană.

B. Romanizarea Daciei (106-275 d. Hr.)


În timpul stăpânirii romane a avut loc procesul de romanizare a dacilor, în urma căruia
dacii și-au uitat limba, obiceiurile și tradițiile, preluându-le pe cele ale romanilor.
În urma romanizării, pe teritoriul Daciei a rezultat o nouă populație numită daco-
romanii.

C. Retragerea aureliană (271-275)


În timpul împăratului aurelian (270-275), Imperiul Roman a părăsit Dacia, din cauza
atacurilor popoarelor migratoare, retrăgând armata și administrația romană la S de
Dunăre, de-a lungul căreia este fixată granița Imperiului Roman.
În urma retragerii aureliene, pe teritoriul Daciei a rămas populația daco-romană.

1
D. Asimilarea migratorilor slavi și formarea poporului român (sec. VII-VIII)
După retragerea aureliană, peste populația daco-romană s-au suprapus mai multe valuri
de popoare migratoare cuceritoare, timp de 1000 de ani, în Epoca Marilor Migrații (sec.
III-VIII).
Daco-romanii au conviețuit cu migratorii cuceritori, însă nu s-au amestecat cu aceștia din
cauza diferențelor mari de civilizație și mod de viață (sedentari vs nomazi, supuși vs
stăpâni, agricultori vs păstori) și din cauza timpului relativ scurt de conviețuire.
Singurii migratori care au avut o conviețuire profundă cu daco-romanii au fost slavii,
aceștia veniți în sec. VI d.Hr. și fiind inițial o populație sedentară care au fost împinși din
zona de origine (E Europei) de la alți migratori.
În sec. VII-VIII daco-romanii au conviețuit și au reușit să-i asimileze pe slavi, astfel
formându-se poporul român.

E. Cum, Unde și Când s-a format poporul român?


Cum?
Prin două etape/ asimilări:
a. Romanizarea (asimilare dacilor de către romani) în sec II-III, rezultând daco-
romanii
b. Asimilarea migratorilor slavi de către daco-romani în sec VI-VIII, rezultând
poporul român.
Unde?
În spațiul carpato- danubiano- pontic, la N și la S de Dunăre.
Când?
În secolele III-VIII

F. Formarea limbii române


S-a format prin amestecul a trei limbi/ idiomuri:
a. Substratul (limba DACĂ):
- (10 %)160-180 de cuvinte sunt de origine dacă în opinia lingviștilor
- Burtă, grumaz, moș, prunc, vatră, gard, brad, brânză etc.
b. Stratul principal (limba LATINĂ)
- (60-70 %) din vocabularul limbii române este de origine latină, precum și
structura gramaticală, de aceea limba română face parte din familia limbilor
neolatine (alături de franceză, spaniolă, italiană)
c. Adstratul/ Suprastratul (limba SLAVĂ)

2
- (20%) din vocabularul principal este de origine slavă
II. Romanitatea românilor în viziunea istoricilor
romanitatea românilor= concept care se referă la faptul că românii sunt urmași ai romanilor

A. Cele două teorii


În privința formării poporului român există două teorii istoriografice (ale istoricilor)
diferite și contradictorii:
1. Teoria romanității (românii provin din romani), autohtoniei (românii sunt cei mai
vechi locuitori din spațiul c-d-p, dintre popoarele existente azi) și continuității
(românii au locuit neîntrerupt în spațiul c-d-p) românilor.
Această teorie este susținută de istoricii români și majoritatea istoricilor străini.
2. Teoria imigraționistă susține că poporul și limba română s-au format la S de Dunăre
în Peninsula Balcanică și au imigrat la N de Dunăre în spațiul c-d-p în sec. XIII,
găsindu-i în Transilvania pe maghiari, veniți în sec. IX- X
Această teorie este susținută de istoricii maghiari si austrieci și o parte a istoricilor
străini.
Ambele teorii au fost utilizate pentru a susține niște interese politice (drepturile de
stăpânire ale românilor și maghiarilor asupra Transilvaniei)

B. Cauzele existenței a două teorii istoriografice privind etnogeneza românească


istoriografie= disciplină a științei istorice care studiază sau analizează felul în care istoricii
scriu istoria și calitatea științifică a scrierilor istorice, analizând și aspecte precum:
- obiectivitatea istoricului
- varietatea izvoarelor istorice utilizate
- metodele de corectare istorică utilizată
- concepția istoricului

1. Cauza politică
- Existența a două comunități etnice, românii și maghiarii, care își dispută același
teritoriu (Transilvania), fiecare parte încercând să aducă argumente istorice
pentru a-și susține propriile interese politice.
- Presiunile politice au adus imense deservicii istoriei ca știință și adevărului istoric
care deseori a fost falsificat.
2. Cauza științifică
- Existența unor dovezi insuficiente sau interpretabile privind etnogeneza
românească.

3
C. Tezele/ Ideile/ Principiile teoriei romanității:

1. Dacii au fost cei mai vechi locuitori din spațiul c-d-p


2. Dacii au fost cuceriți, dar nu exterminați de romani.
3. Dacii au fost romanizați, rezultând daco-romanii
4. La retragerea aureliană, populația daco-romană a rămas în Dacia, peste ea
suprapunându-se valurile de migratori
5. Daco-romanii i-au asimilat pe migratorii slavi în sec. VI-VIII, formându-se poporul
român
6. În sec. IX-X, triburile migratoare maghiare au cucerit Transilvania locuită de români
și slavi, aici existând niște voievodate româno-slave (Gelu, Glad, Menumorut) care
au fost cucerite de maghiari.

D. Tezele/ Ideile/ Principiile teoriei imigraționiste

1. Dacii au fost exterminați de către romani în urma războaielor daco-romane


2. Romanizare nu a avut loc
3. La retragerea aureliană s-a retras armata, administrația și populația romană din
Dacia.
Teritoriul Daciei devine o „Terra Deserta” (țară lipsită de locuitori) pe care s-au
așezat succesiv popoarele migratoare
4. În sec. IX pe teritoriul Daciei, în Transilvania s-au așezat migratorii maghiari, găsind
aici o „terradeserta” prin plecarea migratorilor de dinaintea lor.
5. În sec. XIII, poporul român, format la S de Dunăre, a imigrat la N de Dunăre ca un
popor de păstori migratori/ nomad, găsindu-i aici pe maghiari.

Teoria imigraționistă a fost finalizată de istoricul austriac Robert Roesler în lucrarea


lui „Studii românești. Cercetări cu privire la istoria veche a românilor” (Leipzig 1871)

E. Argumentele celor două teorii


1. a. Argumentele teoriei imigraționiste la teza 1
 Afirmația istoricului roman Eutropius (sec IV d. Hr), care susține că
„Dacia a fost secătuită de bărbați”
b. Contraargumentele teoriei romanității la teza 1 imigraționistă
 Niciodată romanii nu au exterminat popoarele cucerite, deci e ilogic
să-i fi exterminat pe daci.
 Există numeroase dovezi arheologice care demonstrează
continuitatea dacilor după cucerirea romană
 Hidronime (nume de râuri) de origine dacică ce s-au transmis în limba
română (Maris= Mureș, Alutis= Olt, Samus= Someș, Donaris= Dunăre)

4
2. a. Argumentele teoriei imigraționiste la teza 2
 Dacă dacii au fost exterminați, romanizarea nu putea avea loc deoarece
lipsea subiectul romanizării
b. Contraargumentele teoriei romanității la teza 2 imigraționistă
 Poporul român vorbește o limbă neolatină, dovadă principală a romanizării
 Existența a numeroase dovezi arheologice ale romanizării dacilor, inclusiv
dovezi scrise (inscripții funerare), ale unor daci romanizați: Aelius Ariort, ,
Valerius Marcus și fiii săi cu nume dacice (Decibalis, Seiciperis, Mumutzis)
3. a. Argumentele teoriei imigraționiste la teza 4
 Istoricii imigraționiști consideră că nu există izvoare istorice scrise care să
ateste prezența românilor la N de Dunăre mai devreme de secolul XIII,
fapt ce demonstrează că românii s-au format la S de Dunăre iar maghiarii,
când au venit în sec. IX-X, au găsit o „Terra Deserta”.
b. Contraargumentele la teza 4 a teoriei imigraționistă
 Istoricii antici și medievali, romani, bizantini și alții, scriau o istorie politică
a statelor lor, amintind doar acele popoare care aveau structuri politice și
aveau importanță pentru statul lor ca dușmani sau aliați. Deoarece daco-
romanii și apoi românii nu au avut state o lungă perioadă de timp, din
cauza popoarelor migratoare, românii nu contau pentru statele
importante din acea vreme și pentru istorici, deci nu s-a scris despre ei.

F. Originea numelui de „Valah” a poporului român


Românii au apărut în izvoarele istorice medievale cu numele de „valahi” cu diferitele sale
forme (vlahi, volohi, blachi)
Termenul de „valahi” a fost folosit de către germani, pe urma slavii preluându-l de la
aceștia.
Acesta înseamnă populație vorbitoare de limba latină, acest termen fiind aplicat și
italienilor sau francezilor.
Termenul de „valah” folosit de popoarele europene la adresa poporului român ne arată
că în conștiința colectivă europeană se știa că românii sunt un popor de origine romanică,
vorbitori de limba neolatină.
Românii s-au numit pe ei înșiși întotdeauna cu numele de români, ceea ce arată că în
conștiința colectivă românească se știa că ne tragem din romani în urma cuceririi și
colonizării Daciei de către Traian.
G. Apariția celor două teorii privind etnogeneza românească
Romanitatea românilor a fost singura explicație pentru etnogeneza românească, de la
apariția românilor în izvoarele istorice scrise, începând cu secolul VII d.Hr., romanitatea și
autohtonia românilor nefiind contestate până în sec. XVIII.(Lucrarea lui Sulzer, ca reacție la
mișcarea lui Inochentie Micu Klein din 1744)

5
La sfârșitul sec. XVII și la începutul sec. XVIII (1699-1701) s-a constituit Biserica Greco-
Catolică, fapt de o importanță deosebită importanță deosebită pentru românii ardeleni, care
de sute de ani erau persecutați, discriminați, lipsiți de drepturi, aflându-se sub stăpânire
maghiară.
Constituirea Bisericii Greco-Catolice a determinat apariția unei elite intelectuale
românești numită „Școala Ardeleană” (Samuel Micu, Gheorghe Șincai, Ioan-Budoi-Deleanu)
care lupta pentru drepturile românilor (au început-o ardelenii, cu națiunile privilegiate ale
ungurilor, sașilor și secuilor).
Școala ardeleană a susținut egalitatea, dreptul românilor la egalitate cu maghiarii, sașii și
secuii, făcând apel la argumente istorice si demografice.
Ca răspuns la acțiunile școlii ardelene de a utiliza argumente istorice, la sfârșitul sec. XVIII
a apărut teoria imigraționistă, susținută de istorici austrieci și maghiari (Bolla Marton, Franz
Sulzer, I.C. Eder) care încerca să conteste pretențiile românilor la egalitate în drepturi cu
ungurii, sașii, secuii, contestând argumentele istoricilor români.
H. Exagerări ale teoriei romanității
Și istoricii români, la fel ca cei imigraționiști, de multe ori au falsificat, exagerat sau
interpretat greșit și tendențios teoria romanității din motive politice.
Principalele exagerări ale teoriei romanității:
a. Exagerarea latinistă
 Susține că românii sunt de rasă „pur” romană și că dacii au fost
exterminați de către romani iar slavii nu au fost asimilați și nu au vreo
contribuție la formarea poporului român.
 A fost susținută de reprezentanți ai Școlii Ardelene
 Cauze: evidențierea nobleții poporului român ca urmași ai romanilor,
noblețe superioară națiunilor privilegiate (unguri, sași, secui) pentru a da
tărie pretențiilor la egalitate și drepturi.
b. Exagerarea slavistă
 Susține că slavii au avut un rol mult mai important decât cel real în
etnogeneza românească și că principalul rol în formarea limbii și culturii
române îl are limba și cultura slavă
 Susținători: unii istorici comuniști în frunte cu Mihail Roller, în manualul
de „Istorie a României” în 1947.
 Cauza: s-a realizat în contextul instaurării în România a regimului
comunist de tip stalinist (1945-1965), caracterizat printr-o totală
subordonare față de URSS, scopul exagerării fiind acela de a se crea o
apropiere mai mare față de URSS pe baza originii slave comune a
românilor și rușilor
c. Exagerarea dacistă

6
 Susține că rolul principal în etnogeneza românească îl au dacii, fiind
minimalizat rolul romanilor văzuți într-o lumină negativă ca fiind
cuceritori și asupritori ai Daciei
 Susținători: istorici români din perioada regimului național-comunist al
lui Nicolae Ceaușescu (1965-1989)
 Cauza: dorința regimului național-comunist de a sublinia/evidenția
originea unică/ specială a românilor, ei fiind prezentați ca un popor cu
virtuți extraordinare (vitejie, dreptate, neînfricați etc.)
 Scop: sublinierea faptului că poporului român este menit să aibă un
viitor excepțional (Epoca de Aur) acest viitor având la bază un trecut
extraordinar

I. Istorici români care de-a lungul timpului au susținut romanitatea românilor:

1. Secolul X-XIII (Evul Mediu)


a. Anonymus (sec. XII) – „Gesta Hungarorum”
 Primul istoric maghiar
 Susținea că la venirea maghiarilor românii erau în Transilvania, fiind
organizați în mai multe voievodate (Gelu, Glad, Menumorut) cucerite
treptat de maghiari
b. Simon de Keza (sec. XIII) – „Gesta Hunorum et Hungarorum”

2. Secolul XV- XVI (Epoca Renașterii)


a. Poggio Bracciolini, Enea Silvia Piccolomini
b. Nicolaus Olahus (sec. 1536) – „Hungaria”
 Umanist maghiar de origine română

3. Secolul XVII-XVIII(Epoca umanismului românesc)


a. Grigore Ureche – „Letopisețul Țării Moldovei” – Sec XVII
b. Miron Costin – „Letopisețul Țării Moldovei”(continuă lucrarea lui Ureche), „De
neamul moldovenilor” – SEC XVII (Dupa Ureche)
c. Dimitrie Cantemir – „Descrierea Moldovei”(1714)
4. Secolul XVIII-XIX (Epoca Iluminismului)
Reprezentanți ai Școlii Ardelene:
a. Samuel Micu
b. Gheorge Șincai
c. Petru Maior
5. Secolul XIX (Epoca Modernă)
A.D. Xenopol – „Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinței în Dacia Traiană”
6. Secolul XX (Epoca Contemporană, din 1918 până în prezent)
a. Nicolae Iorga(Publică istoria românilor în 1936-1939)
b. Vasile Pârvan – „Getica” (1926)
7
c. Gheorghe I.Brătianu – „O enigmă și un miracol istoric. Poporul român (1937) –
argumentează romanitatea, autohtonia și continuitatea românilor cu numeroase
dovezi științifice