Ion Creangă a fost un scriitor român, recunoscut datorită măiestriei cu

care au fost scrise basmele, poveștile și povestirile sale. Acesta este considerat a
fi unul dintre clasicii literaturii românești, alături de Ioan Slavici și Ion Luca
Caragiale, datorită operei sale autobiografice ‘’ Amintiri din copilărie’’
Basmul ‘’ Povestea lui Harap-Alb’’ a fost publicat în anul 1877 în revista
‘’ Convorbiri literare’’. George Calinescu spune despre basm ca ‘’Povestea lui
Harap-Alb e un chip de a dovedi că omul de soi bun se vadeste sub orice strai și
la orice varsta’’.
Basmul cult este o specie narativă pluriepisodica ce implica fabulosul, cu
numeroase personaje purtătoare ale unor valori simbolice, ce intruchipeaza
binele și răul în diversele lor ipostaze.
O prima trasatura a basmului este aceea ca personajele implicate în
conflict îndeplinesc, prin raportare la erou, o serie de funcții: antagonistul,
ajutoarele și donatorii.
O alta trasatura a basmului este prezenta unor elemente de compoziție
tipice: formule specifice, procedeul triplicarii, la randul lor, abordate original,
cu elemente realiste.
Basmul se caracterizeaza prin prezenta formulelor: initiale ‘’ Amu cica
era odata…’’, formule mediane ‘’...si mai merge el cat mai merge’’, iar formula
finală ‘’Și-a ținut veselia ani întregi și acum mai tine inca’’. Sunt prezente și
numerele magice, simbolice: 3,12,24, și obiectele miraculoase, unele fiind
grupate cate trei(‘’trei smicele de măr dulce și apa vie și apa moartă’’).
Protagonistul este sprijinit de ajutoare și donatori: ființe cu însușiri
supranaturale: Sfânta Duminică, animale fabuloase: calul nazdravan, craiasa
furnicilor și a albinelor, fapturi himerice: Gherila, Flamanzila, Setila, Ochila,
Pasari-lati-lungila sau obiecte miraculoase: aripile creieselor, smicelele de
mar,apa vie, apa moarta, si se confrunta cu Spanul, antagonistul, care are și
funcție de trimițător.
Titlul sugereaza tema basmului: călătoria de maturizarea mezinului
craiului. Numele personajului ii reflecta conditia duala: rob, sluga(Harap) de
origine nobilă (Alb).
Subiectul basmului urmărește modul în care personajul principal, Harap-
Alb, parcurge un drum al inițierii, la finalul căruia devine împărat, adică trece
într-un plan superior de existență, care înseamnă modificarea statutului social și
spiritual.
Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, în plan compozițional,
unor parti narative, etape ale drumului inițiatic: etapa inițială, de pregatire
pentru drum, la curtea craiului: ‘’fiul craiului’’,’’mezinul’’(naivul), parcurgerea
drumului inițiatic: Harap-Alb ( novicele), răsplata: împăratul (initiatul).
Precizate în incipit, reperele temporale și spațiale sunt vagi,
nedeterminate: ‘’ Amu cica era odata într-o țară a unui crai, care avea trei
feciori’’. Acțiunea începe la ‘’o margine a pamantului’’ si continua la cealalta
margine.
Coborarea fiului de crai in fantana reprezinta o prima secventa narativa
importanta, intrucat inselatoria declanseaza conflictul. Naivitatea este
sancționată prin pierderea insemnelor originii și a dreptului de a devenii
imparat: ‘’Spanul pune mana pe cartea, pe banii și pe armele fiului de crai’’.
Spanul il transforma in rob, ii da numele de Harap-Alb si trasează proiectul
existențial, spunandu-i ca va trebuie sa moara si sa invie ca să-și recapete
identitatea.
‘’Rautatea’’ Spanului care este și inițiator îl va supune la probe dificile, în
care va demonstra calitățile morale necesare unui viitor împărat: înțelepciune,
curaj, bunătate. Spânul îi cere sa aduca ‘’salati’’ din Grădina Ursului, pielea cu
pietrele prețioase din Pădurea Cerbului și pe fata Împăratului Roș.
Primele două probe le trece cu ajutorul unui obiecte magice de la Sfanta
Duminica.
A treia probă cuprinde mai multe serii de probe, este o alta etapa a
inițierii, complexă, și necesită mai multe ajutoare. Pe drum spre Imparatul Ros,
craiasa furnicilor si craiasa albinelor îi daruiesc cate o aripa drept răsplată
pentru că le-a ajutat poporul de gaze, iar cei cinci tovarăși cu puteri
supranaturale îl însoțesc deoarece a fost prietenos: Gerila,
Flamanzila,Setila,Ochila si Pasari-lati-lungila.
Datorită acestor personaje ‘’himerice’’, protagonistul probează
dobandirea calitatilor solicitate de probele prin care Împăratul Ros tinde sa
indeparteze ceata de petitori, ca și acelea care viziteaza direct pe fata.
Lichidarea inselatoriei si actiunea reparatorie, corespunzatoarea punctului
culminant, se petrec la curtea lui Verde-Împărat, unde Harap-Alb se întoarce cu
fata Împăratului Roș, care dezvăluie adevărata lui identitate. Încercarea
Spanului de a-l ucide pe Harap-Alb este ratata. Lichidarea violenței nu-i
aparține eroului, ca în basmul popular ci calului nazdravan. Episodul care
cuprinde scena taieri capului personajului principal și a reinvierii lui de către
fata împăratului, cu ajutorul obiectelor magice, are semnificația morții inițiatice.
Conflictul, lupta dintre bine și rău, se încheie prin victoria forțelor
binelui. Eroul se confruntă cu doi antagonisti, după avertismentul tatălui: ‘’sa te
feresti de omul ros, iar mai ales de cel span, cat îi putea’’. Mai intai spanul, om
viclean, îi răpește identitatea flacaului, îl supune la trei probe, iar la curtea
Imparatului Ros, eroul va avea de trecut mai multe serii de probe, fiind sprijinit
de fapturi imaginare cu puteri supranaturale.
Intamplarile sunt relatate din perspectiva unui narator omniscient, care
intervine prin comentarii sau reflecții caracterizate prin umor sau oralitate.
Narațiunea la persoana a III-a se imbina cu dialogul.
Basmul este ‘’o oglindire… a vieții în moduri fabuloase’’ spunea G.
Călinescu. ‘’Povestea lui Harap-Alb’’ este un basm cult ce are ca particularitati
umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor prin limbaj, umorul și
oralitatea.