UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA - CENTRUL

UNIVERSITAR DROBETA TURNU SEVERIN

FACULTATEA DE MECANICA SPECIALIZAREA
OPTIMIZAREA SISTEMELOR DE TRANSPORT RUTIER
REFERAT Student: CARABA FLORIN CRISTIAN

MATERIA: CERCETARE
STIINTIFICA
TEMA: ISTORIA
AUTOMOBILULUI
 INTRODUCERE

Gândindu-ne la istoria lumii și la toate stadiile de evoluție prin care a trecut omul ca fiinta
socială, este dificil de identificat momentul zero al debutului omului ca inventator, deși acum ne
stau mărturie dovezi arheologice care pot indica cu o oarecare acuratețe perioada istorică care
a dat startul invențiilor, si aici ne referim chiar la primitivitate.
Nevoile, mai întâi cele primare, de bază, urmând apoi cele secundare, au dus la descoperirea
de căi și posibilități de satisfacere a acestor nevoi.
Prin priceperea, îndemânarea, creativitatea și spiritul inovator al omului, toate acestea
manifestate încă de la începuturi, omul a căutat, mai mult sau mai puțin conștient, să își creeze
un mediu confortabil în care să se desfășoare ca ființă socială, urmând cutumele vremurilor cu
privire la relațiile interumane, bagajul cultural și social acumulat la fiecare moment al
dezvoltării sale. Toate acestea, bineînțeles, adaptate la limitele impuse de timpul istoric în care
individul a evoluat.
Nevoia de mobilitate a fost și este una dintre necesitățile imperative ale fiecărei ere din
parcursul istoric uman.
Conștientizată în funcție de rapiditatea cu care noul pătrundea în viața individului, nevoia de
deplasare a trebuit să își găsească o rezolvare.
Traversând toate etapele istorice, de la mijloacele cele mai primitive, până la cele mai
inovatoare, nevoia de mobilitate a omului și-a găsit de fiecare dată soluția, raportată la nivelul
de cultură, social și la nivelul de interrelaționare dintre indivizi al fiecărui secol în parte.
Evoluția este direct proporțională cu identificarea și crearea de nevoi. Dorința omului de a-și
depăși condiția și de a deveni mai bun decât predecesorii săi, au făcut ca acesta sa se folosească
de toate resursele pe care le cunoaște, să identifice unele noi și să le folosească în scopuri care
să susțină un trai mai ușor.
Pornind de la roata proiectată ca un disc de lemn gros și rotund, fixate pe o osie care efectua
mișcarea de rotație simultan cu aceasta, pentru ca ulterior, prin efectuarea unor crestături în
lemn, să se dezvolte treptat roata cu spiţe, mult mai uşoară decât roata plină.
Carul a urmat acestui sistem, parcurgând și el mai multe etape, ajungând la o forma finală de
stabilitate și utilizare cu adevărat practică. Urmează trăsurile, construite rudimentar în jurul
anilor 1200, continuând cu secolul XV și conceperea primului sistem de suspensii la un vehicul
imaginat de Leonardo da Vinci.
Prima trăsură închisă de două locuri, suspendată pe patru roţi, acoperită cu o capotă şi
prevăzută cu geamuri a fost realizată în 1662 şi denumită berlină, după numele oraşului Berlin
în care a fost construită.
Și astfel a fost deschis capitolul mijloacelor de deplasare cu adevărat inovatoare și o dată cu
acesta și apetitul oamenilor pentru dezvoltarea continuă a acestui domeniu.
1. Premizele apariției primelor mijloace de transport

Dezvoltarea infrastructurii drumurilor, conștientizarea la nivel social și politic a importanței

deplasării eficiente și mai rapide, a dus la un interes crescut și la o susținere a creării de noi
mijloace de transport, între care se impune menționarea diligenţei, o trăsură mare şi grea, care
avea capacitatea de a transporta până la 30 de călători.
Aceasta era folosită cu precădere pentru transportul poştei şi al coletelor, putând lua cu ea şi
până la 5 pasageri.
Urmând principiul trăsurii, apar: cabrioleta (care era o trăsură cu două locuri, prevăzută cu o
capotă ce putea fi ridicată sau coborâtă și condusă de un vizitiu care stătea pe un scaun înalt
situat în spatele pasagerilor); faeton (care avea ca particularitate o caroserie cu locurile pentru
pasageri descoperite, iar locurile pentru conductor puteau fi acoperite, suspensia era asigurată
cu ajutorul unor arcuri lamelare duble, eliptice, iar roţile prezentau pe partea de rulare, bandaje
de cauciuc masiv) si, treptat, s-a ajuns la „escadre de automobile”de diferite tipuri, forme şi
culori, circulând uneori cu viteze ameţitoare.
De la sisteme considerate acum simpliste, echipamente primitive dacă le privim prin ochii
inginerului specialist contemporan, drumul de la aceste angrenaje pana la automobilul zilelor
noastre este destul de interesant. Astfel, în anul 1420 a fost construit un car cu patru roţi
masive de lemn, dinţate, cele din faţă având diametrul mai mic. Două tambure, unul angrenat
de o roată dinţată, fixată pe una din osii şi altul neted, peste care trece o frânghie bine întinsă,
acţionată de un om, puneau carul în mişcare.
În jurul anului 1650, un inventator român, construieşte un gen de tricicletă prevăzută cu două
roţi mari de lemn în spate şi cu alta de dimensiuni mai mici în faţă, precum şi cu două pârghii
laterale, legate solidar cu două braţe, articulate la roţile din spate, chiar pe obadă, şi acţionate
manual de cel care conducea vehiculul.

Aparitia bicicletei are o mare importanta in aparitia automobilului, deoarece multe realizari
tehnice din industria bicicletelor le gasim in constructia automobilului. Dar cea mai importanta
inventie care si-a adus cel mai mare aport in contructia automobilului, este motorul actionat cu
puterea aburului. Aceasta s-a concretizat in anul 1769, cand Francois Cugnot a construit primul
autovehicul dotat cu un motor cu abur.

La 27 iulie 1779, Francois Blanchard, inventatorul paraşutei şi aeronautul de mai târziu care a
traversat primul Canalul Mânecii cu un balon, experimenta la Paris, un vehicul cu trei roţi, care
avea montat pe mecanismul de ghidaj un vultur de bronz cu aripile desfăcute.
Vehiculul era pus în mişcare, prin intermediul unor pedale, de un om ascuns în spate de nişte
draperii. Cu acest vehicul, Blanchard a acoperit distanţa Paris-Versailles, într-o oră şi 45 minute.

Rezultatele obţinute în mai bine de un secol de exeprimente, unele reusite, altele mai putin
reusite, în domeniul construcţiei de automobile, aveau să dobândească, în mai puţin de un
deceniu, succesul, prin perfecţionările impresionante şi randamentele obţinute de noile tipuri
de automobile create în această perioadă.
Locul automobilului privilegiat, considerat la început ca un obiect de lux şi inaccesibil oricui,
este înlocuit treptat de autovehiculul practic, destinat transportului de persoane şi de mărfuri.

Trăsurile cu aburi au avut un impact deosebit de important in istoria automobilului, implicit a

omenirii. Aceste vehicule au fost bine primite de oamenii vremii, fapt ce contribuie mult la
dezvoltarea lor. Ca dovada a interesului, avem o forma incipienta a codului rutier, aparut
pentru prima data in Anglia sub numele de “Red Flag Act” in 1865, care obliga vehiculele sa
circule cu o viteza de 2 mile in orase si de 4 mile in afara oraselor.

Motorul cu abur este un motor termic cu ardere externă, care transformă energia termică a
aburului în lucru mecanic. Aburul sub presiune este produs într-un generator de abur prin
fierbere și se destinde într-un agregat cu cilindri, în care expansiunea aburului produce lucru
mecanic prin deplasarea liniară a unui piston, mișcare care de cele mai multe ori este
transformată în mișcare de rotație cu ajutorul unui mecanism bielă-manivelă. Căldura necesară
producerii aburului se obține din arderea unui combustibil sau prin fisiune nucleară.
Animația unui motor cu abur, orizontal, cu dublă acțiune, cu regulator centrifugal. 1

11
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_automobilului
2. Epoca automobilistică FORD

Apare o preocupare mai mare pentru siguranța celor care utilizau aceste vehicule și se fac
progrese însemnate în ceea ce însemna sistem de frânare, de direcție și de suspensie ale
automobilelor.
Sunt studiate cu atenție și supuse multiplelor încercări de perfecționare pneurile, cu efortul
de a se indica presiunea ce trebuie să existe în pneuri, precum și folosirea raţională a ventilului.
Utilizarea pneurilor cu cameră de aer se extinde, contribuind la ridicarea vitezei de deplasare şi
la îmbunătăţirea sistemului de suspensie.

Cel care a revoluţionat cu adevărat tehnologia construcţiei de automobile a fost Henry Ford,
care realizează tipurile de automobile A, B, C, F, şi K, dotate cu motoare de doi, patru şi şase
cilindri, după care urmează tipurile N, R, şi S.
Însă scopul lui era crearea unui automobil popular, ieftin şi bun, care să fie accesibil unui
număr mai mare de cumpărători. Fabricarea acestui nou tip de automobil “se baza pe un flux
continuu de prelucrare a pieselor prin divizarea procesului de producţie în cele mai mici operaţii
şi prin folosirea benzilor rulante, etc., permiţând totodată folosirea forţei de muncă mai puţin
calificată şi deci mai puţin plătită, şi ca urmare obţinerea unor profituri mari.”2

Astfel, apare în anul 1908 Tipul Ford T denumit Lizzie, mult așteptatul „automobil universal”,
uşor, dar foarte solid.
Pentru realizarea acestui vehicul, inginerul Harold Wills, şeful producţiei, în a cărui sarcină
cădea crearea noului model, izbuteşte să-l determine pe Ford să cumpere din Franţa, cu o sumă
fabuloasă, licenţa pentru fabricarea unor oţeluri speciale cu vanadiu.
Prin folosirea unui oțel numit vanadiu Ford reduce reduce la jumătate greutatea automobilelor.
Scările redimensionate, cu torpedoul executat din tablă groasă de 1 mm, baia de ulei al
motorului din tablă de oţel- o inovație în domeniu, suspensia care însemna două arcuri
lamelare, montate transversal faţă-spate, cu un motor de patru cilindri monobloc şi având
supapele aşezate lateral, o putere dezvoltată de motor era 20 CP, garda la sol, suficient de
mare, cât să permită trecerea cu uşurinţă peste denivelări, acceleraţia rapidă, uşurinţa în
conducere şi greutatea redusă erau caracteristicile care descriau o nouă tehnologie de
fabricaţie, care a trasat linia de dezvoltare pe mai departe a ceea ce va deveni industria
automobilelor.

22
http://aspera.ro/files/user_uploaded/107/automobilul.pdf
 3. Evoluția automobilului: de la mecanisme simple până la inovație
contemporană

Dupa aparitia motorului cu ardere interna, cu pistoane in miscare rectilinie, alternativa,

putem vorbi in adevaratul sens al cuvantului de aparitia automobilului. O importanta deosebita
o au si marile descoperiri ale vremii, cum ar fi:
- realizarea electromagnetului de catre Ampere in 1830;
- descoperirea fenomenului de inductie in 1831 de catre Faraday;
- bobina de inductie construita in 1855 de catre Ruhm Korff;
- acumulatorul electric inventat de Plaute, in 1959.

Prima masina generatoare de curent electric a

fost invenatata de Gramme in 1869 – 1970, iar
primele puturi de petrol dateaza din 1830, in timp
ce vulcanizarea cauciucului a fost realizata de
Goodyear, inca din 1838.

Adevaratul stramos al automobilului este

reprezentat de motorul si autovehicolul inventate de Etienne Lenoir: motorul cu gaz brevetat in
1860.

Surpriza a venit insa nu din partea Anglei sau a

Frantei, ci din partea Germaniei, reprezentata de
mototrul mecanicului Nikolaus Otto. Acest motor
a uimit organizatorii expozitiei de la Paris din
1867. Daca motorul lui Lenoir consuma 23 metri
cubi de gaz pe CP/h, motorul lui Otto folosea
numai 0,8 metri cubi de gaz, iar randamentul era
de 16 %, in timp ce la primul era de 3–4 %. In
1877, dupa mai multe imbunatatiri, Otto si-a
patentat motorul in patru timpi, cunoscut pe toate continentele sub numele de “Otto- Dentz”
O alta inventie importanta este reprezentata de motorul cu autoaprindere, brevetat de Rudolf
Diesel la 28 februarie 1892.
 Adevaratii pionieri in constructia automobilului sunt considerati Lenoir, Delamare -
Deboutterville, Daimler, Benz si Ford. Odata cu ei apar si firmele specializate in constructia
automobilului.

Prima firma se numea “Panhard – Levassor” si a fost fondata in anul 1845, folosind motoare
Daimler. In 1898, apare firma Peugeot, care va construi si un motor cu acelasi nuume. Firma
Renault isi are inceputurile in anul 1899, descrisa de Louis Renault, impreuna cu cei trei frati ai
sai. Renault a scos pe piata primele automobile de constructie proprie in anul 1902. Uzinele Fiat
si-au deschis portile in anul 1899, urmate de Mercedes, in anul 1900. In 1896 a luat nastere
societatea “English Daimler Company”, iar in 1898 a realizat primul automobil de constructie
proprie. Tot in Anglia, in aceasta perioada au aparut marci precum Lachester, Tonicroft, Napier,
etc.
 Firma Mercedes a construit modelul Mercedes 1901, consierat stramosul automobilului
modern. Un aport important la construirea automobilelor si l-a adus Wilhelm Maybach, care
realizeaza primul radiator tip fagure, folosit de modelul Mercedes 1901. In plus, el i-a ridicat
capacitatea la 5,3 l si puterea de 35 CP.

** Macheta
Primul automobil al firmei Rolls Royce - a aparut in anul 1903. In anul 1908, apare in Europa
automobilul Ford T, primul automobil produs in milioane de exemplare. El era atat de
imbunatatit, incat a rezistat 19 ani, iar un adevarat avantaj reprezinta greutatea sa foarte mica,
de numai 600 Kg. De-a lungul timpului, Fordul T s-a perfectionat, aparand in mai multe variante:
Ford 1920, Ford Tourer 1927.

Odata cu primul razboi mondial, automobilul si-a evidentiat calitatile nebanuite pana atunci,
dovedindu-se a fi un adevarat atu al armatelor care l-au folosit.
In perioada postbelica, setea de a depasi, setea de lux bazata pe averile acumulate din mizeria
razboiului, combinata cu fenomenul psihic al trairii vertiginoase si intense, au facut ca firmele
constructoare europene Voisire Delage, Farman, Hotch Kiss, Panhard Bugatti, Fiat, Minerva,
Elizalde, sa produca masini luxoase, dotate cu motoare de 6 si 8 cilindrii la preturi ridicate.
 Europenii ramasesera insa la stadiul masinilor “de comanda”, asa ca au fost sedusi de modele
produse de General Motors, fondat in 1903 de catre W. Durand; de vehiculele produse de
uzinele Ford, Pierce Arrow, Marmon, Studebaker, Chrysler, Packard, Reo, Dodge, etc.
Activitatea postbelica a lui A. Citroen si ofensiva americana, care tindea spre acapararea
pietelor europene, au contribuit in mare masura la revinimentul industriei de automobile din
Europa, industrie care face mari eforturi pentru a trece la productia de pace. Din acest motiv si
din multe altele, pretul automobilelor a scazut.
Automobilul din anii ’30 nu mai seamana deloc cu cel de dinaintea primului razboi mondial.
Constructorii puneau mare accent pe confort, adaugand accesorii precum aprinzator de tigari,
lumina in interior, stergatoare electrice sau mecanice, oglinda retrovizoare, semnalizatoare de
directie, roata de rezerva, iluminarea numerelor de circulatie, etc., lucruri atat de banale in ziua
de azi.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, asistam la o adevarata explozie a industriei
automobilistice; de asemenea asistam si la transformarea automobilului in prima masina a
activitatii social-economice moderne. Au aparut automobilele atat de cunoscute de noi,
precum: Cadillac si Oldsmobile, lansate in 1949, Trabant, masinile Volkswagen (1946).
 Motorul in V, rezervat initial masinilor puternice sau de curse, cu cel putin 8 cilindrii, a inceput
sa fie construit in 6 cilindrii (Buick 1960) si 4 cilindrii in 1962 (Ford Taunus 12 M). Motorul cu 12
cilindrii in V a ramas apanajul automobilelor de cursa, precum Maseratti, Aston Martin, Ferrari.

Daca pana in 1960, se produceau automobile numai in unele tari din Europa si SUA, astazi, ele
se produc aproape in fiecare tara a lumii.
Constructorii de automobile s-au dezvoltat intr-atat de mult incat numai seamana cu absolut
nimic cu automobilele produse in sec. trecut. Sunt atat de sofisticate incat, daca inainte puteai
sa repari singur un automobil daca aveai cunostiinte in domeniu, in ziua de astazi, pentru a
repara un automobil de ultima generatie, este nevoie de o intreaga echipa de specialisti.

Datorita poluarii si a epuizarii zacamintelor de petrol, se cauta noi solutii, adica noi
combustibili, noi motoare adaptate la combustibilii de regula nepoluanti. S-au conceput
automobile foarte sofisticate, alimentate cu curent electric, si se incearca si o versiune pe
hidrogen, dar datorita problemei stocarii hidrogenului, acesta a ramas un simplu prototip. Un
alt impediment il considera marii giganti petrolieri, care aduna miliarde de dolari in fiecare zi. 4

BIBLIOGRAFIE

1. Conversia electrochimică a energiei Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977

2. http://www.nicepps.ro
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_automobilului
4. http://aspera.ro/files/user_uploaded/107/automobilul.pdf
5. Conversia electrochimică a energiei Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977

44
http://www.nicepps.ro