Performanţa în scufundările libere este condiţionată de

mărimea plămânilor şi de mărimea splinei

Student: Iosub Mircea

Introducere

Oamenii posedă capacitatea de a contracta splina în timpul scufundarilor şi de a creşte nivelul

hematocritului circulant (Hurford et al., 1990) ceea ce se pare a prelungi apnea când este efectuată în
serii (Schagatay et al., 2001).
Acest tip de răspuns este bine cunoscut în cazul balenelor, unde mărimea splinei este variabilă în
funcţie de specie, capabilă de a face scufundări adânci şi având abilitatea de a stoca în rezervele interne
2/3 din volumul eritrocitelor în timpul de odihnă (Qvist et al., 1986). În cazul speciilor preponderent
aerobe precum câinii şi caii, splina se contractă şi ridică nivelul hematocritului circulant în timpul
efortului fizic (Barcroft & Stephens, 1927).
De asemenea, în cazul oamenilor, splina are abilitatea de a se contracta, mărind astfel nivelul
hematiilor în timpul exerciţiului fizic (Stewart & McKenzie, 2002) şi în timpul de apnee (E. Schagatay
et al., 2001), ceea ce conduce către o creştere a capacităţii de stocare gazoasă a sângelui.
În specia umană, splina prezintă o mărime variabilă între indivizi (Prassopoulos et al., 1997), de
asemenea şi capacitatea de a se contracta variază de la o persoană la alta (Schagatay et al., 2005) dar
până în prezent nu a fost determinat dacă aceşti factori prezentaţi anterior corelează cu abilităţile
individuale de scufundare în apnee.
(Blix, 2018) afirma că abilitatea de a efectua o apnee prelugita depinde în principal de:
- Capacitatea totală de stocare a elementelor gazoase la nivelul ţesuturilor, plămânilor şi
sângelui.
- Toleranţă la asfixiere, toleranta creierului în condiţii hipoxice.
- Rata metabolica, determinată de economia de lucru şi de abilitatea de a restricţiona
metabolismul prin răspunsul/reflexul de scufundare.
O splină mai mare poate introduce în ciculatia sangvina o cantitate mai mare de eritrocite, lucru
benefic pentru o apnee prelungită printr-o oxigenare mai bună şi o toleranţă mai bună (Pivkin et al.,
2016). De asemenea trebuie notat şi că un aparat pulmonar mai mare, având plămâni mai mari,
conferă un volum respirator mai mare, o capacitate pulmonară mai ridicată. Totuşi, un aparat
pulmonar mai mare prezintă unele aspecte negative precum o presiune intratoracică elevată, cu
efect negativ asupra circulaţiei venoase de întoarcere şi risc crescut de sincopa (Lindholm &
Nyrén, 2005).
Practicanţii de scufundări libere care sunt antrenaţi au plămâni mai mari iar (Tetzlaff & Thomas,
2017) sugerează că efectele pozitive ar depăşi pe cele negative.

Ipoteză şi obiectiv

Compararea volumului splinal şi pulmonar, două posibile caracteristici ce prelungesc timpul de

scufundare, cu scorurile individuale obţinute în campionatul naţional de scufundări libere în apnee.
În acest studiu este ipotetizat ca scorurile obţinute în competiţie să fie corelate pozitiv cu volumul
pulmonar şi splinal.

Participanţii studiului şi considerentele de natură etică

Acest studiu a avut loc la campionatul naţional de scufundări libere în apnee desfăşurat la Uppsala
pe perioadă a trei zile.
Cercetarea a respectat declaraţia drepturilor omului de la Helsinki iar metodele au fost aprobate de
comisia locală de etică. Informaţiile privind studiul au fost fost postate în zonele de găzduire ale
competiţiei. Zece subiecţi de sex masculin s-au oferit voluntari pentru acest studiu şi au semnat o
formă de consimţământ informat.

Măsurători efectuate

1
Participanţii studiului s-au prezentat la laborator pentru efectuarea măsurătorilor cu cel puţin 45 de
minute înainte de ultima masă, apnee şi orice tip de efort fizic.
S-a măsurat capacitatea vitală a fiecărui participant prin spirometrie.
Au fost înregistrate datele despre înălţimea şi greutatea fiecărui subiect.
Folosing imaginile furnizate de aparatul de ultrasunet s-a putut afla mărimea splinei aplicând
următorul protocol: scufudatorul fiind aşezat pe un taburet, în timp ce zonă dorsală a fost
considerată ca fiind locul de aplicare a ultrasunetului, pentru a măsura lungimea, lăţimea şi
grosimea splinei. Având aceste dimensini triaxiale s-a putut identifica volumul splenic folosind
formula lui Pilström: Lπ (WT − T2)/3

Rezultate
Volumul splenic (VS) nu a fost în proporţionalitate directă cu înălţimea şi greutatea individuală dar
în schimb a fost asociat pozitiv cu punctajul final al competiţiei.
De asemenea, capacitatea vitală (CV) a fost corelata pozitiv cu punctajul final obţinut în
competiţie.

2
Discutarea rezultatelor

O corelaţie significativa a fost găsită între punctajul acumulat şi volumul pulmonar şi splenic.
Aceşti doi factori pot prezice performanţa în apnee.
Este presupus faptul că scufundătorii antrenaţi în condiţii de apnee au volum splenic mai mare, o
contracţie mai pronunţată sau un număr mai ridicat de hematii în comparaţie cu cei care nu practică
scufundări.
În sporturile acvatice economia de lucru este de asemenea impotanta.
O splină mai mare ejectează o cantitate mai mare de globule roşii:
- Rezerve ridicate de oxigen
- Toleranţa mai bună în condiţii de asfixiere
- Apnee prelungită
- Întârzie îndemnul de a respira

Alţi factori responsabili pentru volumul pulmonar?

- Predispoziţie individuală
- Flexibilitate toracică
- Muşchi respiratori mai puternici
- Antrenamentul stimulează creşterea pulmonară

Concluzii

Volumul splenic şi pulmonar pot contribui cu succes în performanţele realizate în condiţii de

apnee.
Funcţionalitate logică, o eliberare adiţională de celule roşii ajuta în creşterea nivelul rezervelor de
oxigen şi în capacitatea de tamponare a dioxidului de carbon.

Puncte forţe
Descoperiri ce pot fi folositoare în:
- Anticiparea performanţelor ale scufundătorilor în condiţii de apnee.
- Îmbunătăţirea tehnicilor de antrenament.
- Suport de bază pentru cercetări ulterioare.

3
 Puncte slabe
Recrutare limitata- număr mic de subiecţi investigaţi.
Comparaţie între sportivi apneici şi non-apneici în ceea ce priveşte volumul pulmonar şi splenic.

Bibliografie

Barcroft, J., and J. G. Stephens. 1927. “Observations upon the Size of

the Spleen.” The Journal of Physiology 64 (1): 1–22.
https://doi.org/10.1113/jphysiol.1927.sp002414.
Blix, Arnoldus Schytte. 2018. “Adaptations to Deep and Prolonged
Diving în Phocid Seals.” Journal of Experimental Biology 221
(12): jeb182972. https://doi.org/10.1242/jeb.182972.
Carey, C. R., K. E. Schaefer, and H. J. Alvis. 1956. “Effect of Skin
Diving on Lung Volumes.” Journal of Applied Physiology 8 (5):
519–23. https://doi.org/10.1152/jappl.1956.8.5.519.
Hurford, W. E., S. K. Hong, Y. S. Park, D. W. Ahn, K. Shiraki, M.
Mohri, and W. M. Zapol. 1990. “Splenic Contraction during
4
 Breath-Hold Diving în the Korean Ama.” Journal of Applied
Physiology (Bethesda, Md.: 1985) 69 (3): 932–36.
https://doi.org/10.1152/jappl.1990.69.3.932.
Lindholm, Peter, and Sven Nyrén. 2005. “Studies on Inspiratory and
Expiratory Glossopharyngeal Breathing în Breath-Hold Divers
Employing Magnetic Resonance Imaging and Spirometry.”
European Journal of Applied Physiology 94 (5): 646–51.
https://doi.org/10.1007/s00421-005-1358-8.
Pivkin, Igor V., Zhangli Peng, George E. Karniadakis, Pierre A. Buffet,
Ming Dao, and Subra Suresh. 2016. “Biomechanics of Red Blood
Cells în Human Spleen and Consequences for Physiology and
Disease.” Proceedings of the Naţional Academy of Sciences of
the United States of America 113 (28): 7804–9.
https://doi.org/10.1073/pnas.1606751113.
Prassopoulos, P., M. Daskalogiannaki, M. Raissaki, A. Hatjidakis, and
N. Gourtsoyiannis. 1997. “Determination of Normal Splenic
Volume on Computed Tomography în Relation to Age, Gender
and Body Habitus.” European Radiology 7 (2): 246–48.
https://doi.org/10.1007/s003300050145.
Qvist, J., R. D. Hill, R. C. Schneider, K. J. Falke, G. C. Liggins, M.
Guppy, R. L. Elliot, P. W. Hochachka, and W. M. Zapol. 1986.
“Hemoglobin Concentrations and Blood Gas Tensions of Free-
Diving Weddell Seals.” Journal of Applied Physiology
(Bethesda, Md.: 1985) 61 (4): 1560–69.
https://doi.org/10.1152/jappl.1986.61.4.1560.
Schagatay, E., J. P. Andersson, M. Hallén, and B. Pålsson. 2001a.
“Selected Contribution: Role of Spleen Emptying în Prolonging
Apneas în Humans.” Journal of Applied Physiology (Bethesda,
Md.: 1985) 90 (4): 1623–29; discussion 1606.
https://doi.org/10.1152/jappl.2001.90.4.1623.
———. 2001b. “Selected Contribution: Role of Spleen Emptying în
Prolonging Apneas în Humans.” Journal of Applied Physiology
(Bethesda, Md.: 1985) 90 (4): 1623–29; discussion 1606.
https://doi.org/10.1152/jappl.2001.90.4.1623.
Schagatay, Erika, Helena Haughey, and Jenny Reimers. 2005. “Speed of
Spleen Volume Changes Evoked by Serial Apneas.” European
Journal of Applied Physiology 93 (4): 447–52.
https://doi.org/10.1007/s00421-004-1224-0.
Schagatay, Erika, Matt Richardson, and Angelica Lodin-Sundström.
2012. “Size Matters: Spleen and Lung Volumes Predict
Performance în Human Apneic Divers.” Frontiers în Physiology
3 (June): 173. https://doi.org/10.3389/fphys.2012.00173.
“Sports-Related Lung Injury during Breath-Hold Diving | European
Respiratory Society.” n.d. Accessed October 11, 2019.
https://err.ersjournals.com/content/25/142/506.
Stewart, Ian B., and Don C. McKenzie. 2002. “The Human Spleen
during Physiological Stress.” Sports Medicine (Auckland, N.Z.)
32 (6): 361–69. https://doi.org/10.2165/00007256-200232060-
00002.
Tetzlaff, Kay, and Paul S. Thomas. 2017. “Short- and Long-Term
Effects of Diving on Pulmonary Function.” European
Respiratory Review 26 (143): 160097.
https://doi.org/10.1183/16000617.0097-2016.

5
6