Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PARLAMENTUL
Publicat : 23.03.2018 în MONITORUL OFICIAL Nr. 95-104 art. 189 Data intrării în vigoare
MODIFICAT
LP140 din 27.07.18, MO309-320/17.08.18 art.478; în vigoare 23.03.19
Capitolul I
PREVEDERI GENERALE
Capitolul II
ADMINISTRAREA PUBLICĂ ÎN DOMENIUL AVIAŢIEI CIVILE
Articolul 6. Misiunea, funcţiile de bază şi atribuţiile principale ale organului central de specialitate
în domeniul aviaţiei civile
(1) Misiunea organului central de specialitate în domeniul aviaţiei civile constă în elaborarea şi
promovarea politicii de stat în domeniul aviaţiei civile.
(2) Funcţiile de bază ale organului central de specialitate în domeniul aviaţiei civile sînt elaborarea,
asigurarea implementării, monitorizarea, evaluarea şi raportarea asupra realizării politicii de stat
pentru dezvoltarea durabilă a ramurii aviaţiei civile în condiţiile siguranţei zborurilor, ale securităţii
aeronautice şi ale calităţii serviciilor prestate.
(3) În vederea realizării misiunii şi a funcţiilor de bază, organul central de specialitate în domeniul
aviaţiei civile are următoarele atribuţii principale:
a) elaborează şi prezintă Guvernului pentru aprobare documente de politici care să conţină vectorii
de dezvoltare a aviaţiei civile, precum şi proiecte de legi şi de alte acte normative de implementare a
acestora;
b) prezintă Guvernului pentru aprobare, la propunerea autorităţii administrative de implementare şi
realizare a politicilor în domeniul aviaţiei civile, politica de siguranţă şi Programul naţional de
siguranţă a zborurilor, emite reglementări specifice privind raportarea şi investigarea tehnică a
evenimentelor de aviaţie civilă, precum şi privind desfăşurarea activităţilor de căutare şi salvare a
aeronavelor civile în cazul accidentelor şi incidentelor aeronautice produse pe teritoriul Republicii
Moldova;
c) elaborează şi prezintă Guvernului pentru aprobare proiecte de acte normative privind facilitarea
transporturilor aeriene, protecţia consumatorilor, protecţia mediului şi accesul la piaţa serviciilor în
domeniul aeronautic, precum şi emite acte normative de punere în aplicare a acestora;
d) înaintează spre aprobare Guvernului proiectele tratatelor internaţionale în domeniul aviaţiei
civile, conform Legii nr.595/1999 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova;
e) reprezintă Republica Moldova în relaţiile cu organismele internaţionale ale aviaţiei civile şi cu
autorităţile similare din alte state pe sarcinile ce ţin de elaborarea şi promovarea politicii în
domeniul aviaţiei civile şi/sau în domeniul desfăşurării operaţiunilor de căutare şi salvare şi de
investigaţie tehnică în cazul accidentelor şi incidentelor din aviaţia civilă;
f) adoptă măsurile necesare pentru asigurarea desfăşurării operaţiunilor de căutare şi salvare şi de
investigaţie tehnică în cazul accidentelor şi incidentelor din aviaţia civilă produse pe teritoriul
Republicii Moldova, precum şi participă la investigaţia accidentelor şi incidentelor din aviaţia civilă
produse pe teritoriul altor state în care sînt implicate aeronavele civile înmatriculate în Republica
Moldova;
g) prezintă Guvernului pentru aprobare metodologia de calculare a tarifelor pentru serviciile
aeroportuare şi de navigaţie aeriană şi cuantumul acestor tarife;
[Art.6 al.(3), lit.g) în redacția LP140 din 27.07.18, MO309-320/17.08.18 art.478; în vigoare 23.03.19]
[Art.6 al.(3), lit.i) în redacția LP140 din 27.07.18, MO309-320/17.08.18 art.478; în vigoare 23.03.19]
(4) Organul central de specialitate în domeniul aviaţiei civile poate delega unele dintre funcţiile sau
atribuţiile sale către autorităţile administrative din subordine, precum şi către organismele tehnice
specializate.
(5) Organul central de specialitate în domeniul aviaţiei civile dispune de subdiviziune specializată
pentru realizarea competenţelor stabilite de prezentul cod, dotată cu personal de calificare
corespunzătoare.
Articolul 7. Misiunea, funcţiile de bază şi atribuţiile principale ale autorităţii administrative
Capitolul III
ACTIVITATEA DE SUPRAVEGHERE
A SIGURANŢEI ZBORURILOR
Capitolul V
PROTECŢIA MEDIULUI
Capitolul VI
PERSONALUL AERONAUTIC
Capitolul VII
OPERAŢIUNILE DE ZBOR
Capitolul VIII
AERODROMURI, AEROPORTURI
ŞI HELIPORTURI
Capitolul IX
MANAGEMENTUL TRAFICULUI AERIAN
ŞI SERVICIILE DE NAVIGAŢIE AERIANĂ
Capitolul X
MANAGEMENTUL SIGURANŢEI ZBORURILOR
ȘI SECURITATEA AERONAUTICĂ
Capitolul XI
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Anexa nr. 1
I. Integritatea produsului
Integritatea produsului trebuie să fie asigurată pentru toate condiţiile de zbor anticipate pe durata
operaţională a aeronavei. Conformarea cu toate cerinţele trebuie să fie demonstrată prin evaluări
sau analize susţinute, după caz, de teste.
1. Structuri şi materiale: integritatea structurii trebuie să fie asigurată în interiorul anvelopei
operaţionale a aeronavei şi suficient în exteriorul acesteia, inclusiv în sistemul său de propulsie, şi
trebuie să fie menţinută pe toată durata operaţională a aeronavei.
1) Toate piesele aeronavei a căror cedare ar putea reduce integritatea structurală trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii, fără deformări sau cedări periculoase. Acestea cuprind toate
elementele de masă semnificativă şi mijloacele lor de siguranţare.
a) Trebuie avute în vedere toate combinaţiile de sarcini ce pot surveni în interiorul şi suficient
dincolo de domeniul maselor, centrul de greutate, anvelopa operaţională şi durata operaţională a
aeronavei. Acestea includ sarcinile datorate rafalelor, manevrelor, presurizării, suprafeţelor mobile,
sistemelor de comandă şi de propulsie, atît în zbor, cît şi la sol.
b) Se iau în considerare şi sarcinile, şi cedările posibile provocate de aterizările sau amerizările de
urgenţă.
c) Efectele dinamice trebuie să fie acoperite de răspunsul structural la aceste sarcini.
2) Aeronava trebuie să fie scutită de orice instabilitate aeroelastică sau vibraţii excesive.
3) Procesele de fabricaţie şi materialele utilizate la construirea unei aeronave trebuie să conducă la
proprietăţi structurale cunoscute şi reproductibile. Orice modificare în performanţele unui material
legată de mediul operaţional trebuie justificată.
4) Efectele încărcării ciclice, degradarea mediului, daunele accidentale sau care au o sursă discretă
nu trebuie să reducă integritatea structurală sub un nivel acceptabil de rezistenţă reziduală. Se
difuzează toate instrucţiunile necesare pentru asigurarea continuităţii navigabilităţii în acest sens.
2. Propulsia: integritatea sistemului de propulsie (şi anume motorul şi, după caz, elicea) trebuie să
fie demonstrată în interiorul anvelopei operaţionale a sistemului de propulsie şi suficient în
exteriorul acesteia şi trebuie menţinută pe toată durata operaţională a sistemului de propulsie.
1) Sistemul de propulsie trebuie să producă, în limitele declarate, tracţiunea sau puterea solicitată în
toate condiţiile de zbor, luîndu-se în considerare efectele şi condiţiile de mediu.
2) Procesul de fabricaţie şi materialele utilizate la construirea sistemului de propulsie trebuie să
conducă la un comportament structural cunoscut şi reproductibil. Orice modificare în performanţele
unui material legată de mediul operaţional trebuie justificată.
3) Efectele încărcării ciclice, degradarea de mediu şi operaţională, precum şi posibilele cedări
ulterioare ale unor piese nu trebuie să reducă integritatea sistemului de propulsie sub nivelele
acceptabile. Se difuzează toate instrucţiunile necesare pentru asigurarea continuităţii navigabilităţii
în acest sens.
4) Se difuzează toate instrucţiunile, informaţiile şi cerinţele necesare pentru ca interfaţa dintre
sistemul de propulsie şi aeronavă să fie sigură şi corectă.
3. Sisteme şi echipamente
1) Aeronava nu trebuie să prezinte caracteristici sau detalii de concepţie pe care experienţa le-a
demonstrat a fi periculoase.
2) Aeronava, inclusiv sistemele, echipamentele şi dispozitivele cerute pentru certificarea de tip sau
de normele de operare, trebuie să funcţioneze în orice condiţii de operare previzibile aşa cum a fost
prevăzut în configuraţia operaţională a aeronavei şi dincolo de aceasta, acordîndu-se atenţia
cuvenită mediului operaţional al sistemului, echipamentului sau dispozitivului. Alte sisteme,
echipamente sau dispozitive care nu sînt cerute de certificarea de tip sau de normele de operare, fie
că funcţionează în mod corespunzător, fie nu, nu trebuie să diminueze siguranţa şi să compromită
funcţionarea corespunzătoare a oricărui alt sistem, echipament sau dispozitiv. Sistemele,
echipamentele şi dispozitivele trebuie să fie operabile fără ca acest lucru să necesite o îndemînare
sau o forţă excepţionale.
3) Sistemele, echipamentele şi dispozitivele asociate ale aeronavei, analizate atît separat, cît şi în
relaţie între ele, trebuie să fie proiectate în aşa fel încît să nu se ajungă la o situaţie dezastruoasă de
cedare din cauza unei singure cedări, nedemonstrată ca fiind extrem de improbabilă, şi trebuie să
existe o relaţie inversă între probabilitatea unei situaţii de cedare şi gravitatea efectului său asupra
aeronavei şi a ocupanţilor acesteia. Referitor la criteriul de cedare unică de mai sus, se admite că
trebuie să se ţină cont de mărimea şi de configuraţia globală a aeronavei şi că astfel se previne
aplicarea acestui criteriu de cedare unică la anumite piese şi sisteme ale elicopterelor şi avioanelor
mici.
4) Informaţiile necesare pentru efectuarea în siguranţă a zborului şi informaţiile referitoare la
condiţiile de nesiguranţă trebuie să fie puse la dispoziţia echipajului sau, după caz, a personalului de
întreţinere într-un mod clar, coerent şi lipsit de ambiguitate. Sistemele, echipamentele şi comenzile,
inclusiv semnalizările şi anunţurile, trebuie să fie proiectate şi amplasate în aşa fel încît să reducă la
minimum erorile care pot contribui la crearea de riscuri.
5) Trebuie luate măsuri de precauţie din faza de proiectare pentru a diminua riscurile care ar putea
rezulta pentru aeronavă şi ocupanţii acesteia din cauza unor ameninţări rezonabil previzibile, atît în
interiorul, cît şi în exteriorul aeronavei, inclusiv protecţia împotriva riscului unei cedări
semnificative sau al unei ruperi a vreunui dispozitiv al aeronavei.
4. Continuitatea navigabilităţii
1) Trebuie elaborate instrucţiuni referitoare la continuitatea navigabilităţii care să asigure că
standardul de navigabilitate al certificării de tip este menţinut pe toată durata operaţională a
aeronavei.
2) Trebuie prevăzute mijloacele care să permită inspecţia, reglarea, lubrifierea, scoaterea sau
înlocuirea de piese şi echipamente, în măsura în care este necesar pentru continuitatea
navigabilităţii.
3) Instrucţiunile referitoare la continuitatea navigabilităţii trebuie să se prezinte sub forma unui
manual sau a mai multor manuale, după caz, în funcţie de volumul informaţiilor care trebuie
furnizate. Manualele trebuie să conţină instrucţiuni de întreţinere şi de reparaţie, informaţii privind
asistenţa tehnică, procedurile de remediere a defectelor şi de inspecţie, într-o formă care să fie uşor
de utilizat.
4) Instrucţiunile referitoare la continuitatea navigabilităţii trebuie să conţină restricţiile de
navigabilitate care precizează toate termenele de înlocuire obligatorii, intervalele de inspecţie
obligatorii şi procedurile de inspecţie obligatorii aferente.
Anexa nr. 2
AERONAVELE
CARE NU CAD SUB INCIDENȚA ART. 1 ALIN. (2)
Anexa nr. 3
I. Generalităţi
1. Un zbor nu poate fi efectuat dacă membrii echipajului şi, după caz, restul personalului operaţional
implicat în pregătirea şi executarea zborului nu cunosc legile, normele şi procedurile aplicabile, care
sînt relevante pentru îndeplinirea sarcinilor lor şi care au fost stabilite pentru zonele care urmează
să fie traversate, pentru aerodromurile a căror folosire este prevăzută şi mijloacele de navigaţie
aeriană aferente.
2. Un zbor trebuie efectuat astfel încît să fie urmate procedurile operaţionale stabilite în manualul
de zbor sau, după caz, în manualul de operaţiuni, în vederea pregătirii şi executării zborului. Pentru
a facilita acest lucru, membrii echipajului trebuie să aibă la dispoziţie un sistem de liste de verificare
pe care să-l poată folosi, după caz, în toate fazele operării aeronavei, în condiţii şi situaţii normale,
anormale şi de urgenţă. Trebuie stabilite proceduri pentru orice situaţie de urgenţă previzibilă în
mod rezonabil.
3. Înainte de fiecare zbor trebuie definite rolurile şi obligaţiile fiecărui membru al echipajului. Pilotul
comandant trebuie să răspundă de operarea şi siguranţa aeronavei, precum şi de siguranţa tuturor
membrilor echipajului, a călătorilor şi a încărcăturii aflate la bord.
4. Articolele sau substanţele care pot prezenta un risc semnificativ pentru sănătate, siguranţă,
bunuri sau mediu, cum ar fi mărfurile periculoase, armele şi muniţiile, nu pot fi transportate de nicio
aeronavă, cu excepţia cazului în care se aplică instrucţiuni şi proceduri de diminuare a riscurilor
aferente.
5. Toate datele, documentele, înregistrările şi informaţiile necesare care ţin de evidenţa respectării
condiţiilor stabilite la pct. 14 trebuie să fie păstrate pentru fiecare zbor în parte şi să rămînă
disponibile pentru o perioadă de timp minimă, compatibilă cu tipul operaţiunii.
II. Pregătirea zborului
12. O aeronavă trebuie să fie echipată cu toate echipamentele de navigaţie, de comunicare şi alte
echipamente necesare pentru zborul planificat, ţinînd seama de reglementările de trafic aerian şi de
normele aeronautice aplicabile în toate fazele zborului.
13. Dacă este cazul, aeronava trebuie să fie echipată cu toate echipamentele de siguranţă, medicale,
de evacuare şi de supravieţuire necesare, ţinînd seama de riscurile asociate zonelor de operare,
rutelor de zbor, altitudinii de zbor şi duratei zborului.
14. Toate datele necesare pentru efectuarea zborului de către echipaj trebuie să fie actualizate şi să
fie disponibile la bordul aeronavei, ţinînd seama de normele de trafic aerian aplicabile, de normele
aeronautice aplicabile, de altitudinile de zbor şi de zonele de operare.
21. Numărul membrilor şi componenţa echipajului trebuie stabilite ţinînd seama de:
1) limitările de certificare a aeronavei, inclusiv, dacă este aplicabilă, demonstraţia de evacuare de
urgenţă relevantă;
2) configuraţia aeronavei; şi
3) tipul şi durata operaţiunilor.
22. Membrii echipajului de cabină trebuie:
1) să fie pregătiţi şi verificaţi periodic în vederea atingerii şi menţinerii unui nivel adecvat de
competenţă în îndeplinirea atribuţiilor lor legate de asigurarea siguranţei; şi
2) să fie verificaţi periodic în ceea ce priveşte aptitudinea medicală de a-şi îndeplini în condiţii de
siguranţă atribuţiile legate de asigurarea siguranţei. Conformitatea trebuie demonstrată printr-o
verificare adecvată, bazată pe cele mai bune practici de medicină aeronautică.
23. Pilotul comandant trebuie să deţină autoritatea de a da toate comenzile şi de a lua toate măsurile
necesare pentru a asigura operarea şi siguranţa aeronavei şi a persoanelor şi/sau a bunurilor
transportate de aceasta.
24. Într-o situaţie de urgenţă care pune în pericol operarea sau siguranţa aeronavei şi/sau a
persoanelor aflate la bord, pilotul comandant trebuie să ia toate măsurile pe care le consideră
necesare în interesul siguranţei. Atunci cînd aceste măsuri presupun încălcarea normelor sau a
procedurilor locale, pilotul comandant trebuie să fie responsabil de informarea fără întîrziere a
autorităţii locale competente.
25. Este interzisă simularea situaţiilor anormale de urgenţă dacă aeronava transportă călători sau
mărfuri.
26. Niciun membru al echipajului nu trebuie să permită deteriorarea capacităţii sale de a-şi îndeplini
atribuţiile sau de a lua decizii în măsura în care siguranţa zborului ar putea fi pusă în pericol de
efectele oboselii, ţinînd seama, inter alia, de oboseala acumulată, privarea de somn, numărul de
sectoare zburate, turele de noapte sau schimbările de fus orar. Perioadele de odihnă trebuie să
acorde timp suficient pentru ca membrii echipajului să-şi revină după efectele turelor anterioare şi
să fie odihniţi la începutul următoarei perioade de serviciu pentru zbor.
27. Membrii echipajului nu trebuie să-şi îndeplinească sarcinile la bordul aeronavei dacă se află sub
influenţa unor substanţe psihotrope sau a alcoolului ori dacă nu sînt apţi să le îndeplinească din
cauza unei răni, a oboselii, a acţiunii unor medicamente, a unei boli sau în alte asemenea cazuri.
28. Operarea în scopuri comerciale şi operarea aeronavelor complexe motorizate pot avea loc doar
dacă sînt întrunite următoarele condiţii:
1) operatorul trebuie să deţină, direct sau indirect prin intermediul unor contracte, mijloacele
necesare pentru amploarea şi sfera operaţiunilor. Printre aceste mijloace se numără, fără însă a se
limita la acestea, următoarele: aeronavă, facilităţi, structură de administrare, personal,
echipamente, documentaţie privind sarcinile, responsabilităţile şi procedurile, acces la datele
relevante şi ținere a evidenței;
2) operatorul trebuie să folosească doar personal calificat şi pregătit în mod corespunzător, să pună
în aplicare şi să menţină programe de pregătire şi de verificare pentru membrii echipajului şi pentru
alte categorii de personal implicate;
3) operatorul trebuie să stabilească lista echipamentului minim sau un document echivalent, ţinînd
seama de următoarele:
a) documentul trebuie să prevadă funcţionarea aeronavei în condiţii specifice, în care anumite
instrumente, echipamente sau funcţiuni sînt inoperative la începutul zborului;
b) documentul trebuie pregătit separat pentru fiecare aeronavă, ţinînd seama de condiţiile
operaţionale şi de întreţinere ale operatorului; şi
c) lista echipamentului minim trebuie să se bazeze pe lista master a echipamentului minim, în cazul
în care aceasta este disponibilă, şi nu trebuie să fie mai puţin restrictivă decît lista master a
echipamentului minim;
4) operatorul trebuie să creeze şi să menţină un sistem de administrare pentru a garanta
respectarea acestor cerinţe esenţiale de operare şi să urmărească îmbunătăţirea continuă a acestui
sistem; şi
5) operatorul trebuie să dezvolte şi să menţină un program de prevenire a accidentelor și de
siguranţă, care să includă un program de raportare a evenimentelor, ce trebuie folosit de sistemul
de administrare pentru a contribui la obiectivul îmbunătăţirii permanente a siguranţei operaţiunilor.
29. Operarea în scopuri comerciale şi operarea aeronavelor complexe motorizate trebuie să fie
efectuate doar în conformitate cu manualul de operaţiuni al operatorului respectiv. Un astfel de
manual trebuie să conţină toate instrucţiunile, informaţiile şi procedurile necesare pentru toate
aeronavele operate şi pentru ca personalul implicat în operaţiuni să-şi îndeplinească atribuţiile.
Trebuie specificate limitările privind timpul de zbor, timpul de serviciu pentru zbor şi timpul de
odihnă pentru membrii echipajului. Manualul de operaţiuni şi reviziile acestuia trebuie să fie
conforme cu manualul de zbor aprobat şi trebuie modificate ori de cîte ori este necesar.
30. Operatorul trebuie să instituie procedurile adecvate pentru a reduce consecinţele pe care un
comportament perturbator al călătorilor le poate avea asupra operării în condiţii de siguranţă a
aeronavei.
31. Operatorul trebuie să dezvolte şi să menţină programe de securitate adaptate aeronavei şi
tipului de operaţiuni, care să includă, în special:
1) securitatea compartimentului echipajului de zbor;
2) o listă de verificare pentru procedura de cercetare a aeronavei;
3) programe de pregătire;
4) protejarea sistemelor electronice şi computerizate pentru a preveni interferenţele şi perturbarea
intenţionată a sistemului; şi
5) raportarea actelor de intervenţie ilegală.
În cazul în care măsurile de securitate pot afecta negativ siguranţa operaţiunilor, trebuie evaluate
riscurile şi trebuie găsite proceduri adecvate pentru a reduce riscurile în ceea ce priveşte siguranţa;
în acest sens, ar putea fi necesară folosirea unui echipament specializat.
32. Operatorul trebuie să desemneze un pilot comandant din cadrul echipajului de zbor.
33. Prevenirea oboselii trebuie asigurată prin folosirea unui sistem de planificare. Pentru fiecare
zbor sau serie de zboruri, o astfel de planificare trebuie să conţină timpul de zbor, timpul de serviciu
pentru zbor, timpul de serviciu şi de odihnă adaptate. Limitele stabilite în cadrul planificării trebuie
să ţină seama de toţi factorii relevanţi care contribuie la starea de oboseală cum ar fi, în special,
numărul de sectoare parcurse, schimbarea fusului orar, privarea de somn, dereglarea ritmului
circadian, orele de noapte, poziţionarea, perioadele de serviciu cumulate într-o anumită perioadă de
timp, distribuirea atribuţiilor alocate între membrii echipajului, precum şi punerea la dispoziţie a
unui echipaj mai numeros.
34. Atribuţiile specificate în pct. 15, 18 şi 19 din prezenta anexă trebuie să fie controlate de o
organizaţie responsabilă de continuitatea navigabilităţii, care trebuie să îndeplinească, pe lîngă
cerinţele din anexa nr. 1 pct. 8, următoarele condiţii:
1) organizaţia trebuie să fie calificată pentru întreţinerea produselor, pieselor şi echipamentelor de
care este responsabilă sau trebuie să fi încheiat un contract cu o organizaţie calificată pentru
întreţinerea acestora; şi
2) organizaţia trebuie să întocmească un manual al organizaţiei care să furnizeze, în vederea
utilizării de către personalul implicat şi a orientării acestuia, o descriere a tuturor procedurilor de
menţinere a navigabilităţii ale organizaţiei şi care să includă, dacă este cazul, o descriere a
procedurilor administrative stabilite între organizaţie şi organizaţia de întreţinere autorizată.
Anexa nr. 4
I. Instruirea
1. Generalităţi
O persoană care participă la un curs de instruire de piloţi de aeronave trebuie să aibă un nivel
suficient de educaţie şi de aptitudini fizice şi mintale pentru a dobîndi, a reţine şi a demonstra
cunoştinţele teoretice şi competenţele practice necesare.
2. Cunoştinţe teoretice
Un pilot trebuie să dobîndească şi să menţină un nivel de cunoştinţe corespunzător funcţiilor
exercitate la bordul aeronavei şi proporţional cu riscurile asociate tipului de activitate în cauză.
Cunoştinţele trebuie să includă cel puţin următoarele aspecte:
a) legislaţie în domeniul aviaţiei civile;
b) cunoştinţe generale privind aeronavele;
c) aspecte tehnice privind categoria căreia îi aparţine aeronava;
d) planificarea şi executarea zborului;
e) performanţele şi limitele umane;
f) meteorologie;
g) navigaţie;
h) proceduri operaţionale, inclusiv gestiunea resurselor;
i) principiile de zbor;
j) comunicaţiile; şi
k) aptitudini, altele decît cele tehnice, cum ar fi recunoaşterea şi gestionarea pericolelor şi a
erorilor.
3. Demonstrarea şi menţinerea cunoştinţelor teoretice
1) Dobîndirea şi reţinerea cunoştinţelor teoretice trebuie demonstrată prin evaluarea continuă în
cursul formării şi, după caz, prin examinări.
2) Trebuie menţinut un nivel adecvat de cunoştinţe teoretice. Conformitatea trebuie demonstrată
prin evaluări, examinări, testări sau verificări periodice. Frecvenţa unor astfel de examinări, teste
sau verificări trebuie să fie proporţională cu nivelul de risc asociat activităţii.
4. Competenţe practice
Un pilot trebuie să dobîndească şi să menţină competenţele practice adecvate pentru exercitarea
funcţiilor sale la bordul aeronavei. Competenţele în cauză trebuie să fie proporţionale cu riscurile
asociate tipului de activitate respectiv şi să includă, avînd în vedere, după caz, funcţiile exercitate la
bordul aeronavei, următoarele aspecte:
a) activităţile dinainte şi din cursul zborului, inclusiv funcţionarea aeronavei, determinarea masei şi
a echilibrului, inspectarea şi serviciile la sol ale aeronavei, gestionarea carburantului, evaluarea
condiţiilor meteorologice, planificarea rutei, restricţiile aplicabile spaţiului aerian şi disponibilitatea
pistelor;
b) manevre standard în aerodrom şi în zbor;
c) precauţii şi proceduri de evitare a coliziunilor;
d) controlul aeronavei prin referinţă vizuală externă;
e) manevre de zbor, inclusiv în situaţii critice, şi manevre conexe de „pierdere a controlului”, în
funcţie de fezabilitatea tehnică;
f) decolări şi aterizări normale şi cu vînt din lateral;
g) zbor cu utilizarea exclusivă a instrumentelor, în funcţie de tipul de activitate;
h) proceduri operaţionale, inclusiv tehnici de echipă şi gestionarea resurselor, în funcţie de tipul de
operaţiune, indiferent dacă echipajul este format din una sau mai multe persoane;
i) navigarea şi punerea în aplicare a normelor aeronautice şi a procedurilor aferente, folosind, după
caz, referinţe vizuale sau echipamente de navigaţie auxiliare;
j) operaţiuni anormale şi de urgenţă, inclusiv prin simularea unor defecţiuni la echipamentul
aeronavei;
k) respectarea serviciilor de trafic aerian şi a procedurilor de comunicaţii;
l) aspecte specifice categoriei sau tipului de aeronavă;
m) cursuri de formare a altor competenţe practice care ar putea fi necesare pentru reducerea
riscurilor legate de activităţile specifice; şi
n) aptitudini, altele decît cele tehnice, cum ar fi recunoaşterea şi gestionarea pericolelor şi a erorilor
cu ajutorul unei metodologii de evaluare adecvate, combinată cu evaluarea aptitudinilor tehnice.
5. Demonstrarea şi menţinerea competenţelor practice
1) Un pilot trebuie să demonstreze capacitatea de a efectua procedurile şi manevrele necesare la un
nivel de competenţă adecvat funcţiilor exercitate la bordul aeronavei, prin:
a) operarea aeronavei în limitele sale operaţionale;
b) efectuarea tuturor manevrelor cu uşurinţă şi precizie;
c) demonstrarea unei bune judecăţi şi abilităţi de zbor;
d) aplicarea cunoştinţelor aeronautice;
e) menţinerea controlului asupra aeronavei în orice moment, pentru a asigura reuşita procedurilor şi
a manevrelor de zbor; și
f) aptitudini, altele decît cele tehnice, cum ar fi recunoaşterea şi gestionarea pericolelor şi a erorilor
cu ajutorul unei metodologii de evaluare adecvate, combinată cu evaluarea aptitudinilor tehnice.
2) Abilităţile practice trebuie menţinute la un nivel adecvat. Conformitatea trebuie demonstrată prin
evaluări, examinări, testări sau verificări periodice. Frecvenţa unor astfel de examinări, teste sau
verificări trebuie să fie proporţională cu nivelul de risc asociat activităţii.
6. Competenţe lingvistice
Un pilot trebuie să demonstreze competenţele sale lingvistice la un nivel adecvat funcţiilor
exercitate la bordul aeronavei. Aceste competenţe sînt demonstrate prin:
a) capacitatea de a înţelege documentele care cuprind informaţii meteorologice;
b) folosirea hărţilor de zbor pe rută, de decolare şi apropiere şi a documentelor aeronautice de
informare conexe; şi
c) capacitatea de a comunica cu alte echipaje de zbor şi servicii de navigaţie aeriană în toate fazele
zborului, inclusiv în faza de pregătire a acestuia.
7. Simulatoarele de zbor folosite pentru instruire
Atunci cînd un simulator de zbor (FSTD) este folosit pentru instruire sau pentru a demonstra
dobîndirea sau menţinerea unor abilităţi practice, acesta trebuie să fie certificat pentru un anumit
nivel de performanţă în domeniile care sînt relevante pentru îndeplinirea sarcinii reale aferente. În
special configuraţia, manevrabilitatea, performanţele aeronavei şi comportamentul sistemelor
trebuie să fie replicate astfel încît să reprezinte aeronava în mod adecvat.
8. Cursul de pregătire
1) Instruirea trebuie să fie realizată printr-un curs de pregătire.
2) Cursul de pregătire trebuie să respecte următoarele condiţii:
a) trebuie să existe o programă analitică pentru fiecare curs; şi
b) cursul de pregătire trebuie să includă atît cunoştinţe teoretice, cît şi instrucţiuni practice de zbor
(inclusiv instruire la simulator), după caz.
9. Instructori
1) Pregătire teoretică
Pregătirea teoretică trebuie realizată de instructori cu calificări adecvate.
Aceştia trebuie:
a) să deţină cunoştinţe adecvate în domeniul în care se face pregătirea; şi
b) să fie capabili să folosească tehnici de pregătire adecvate.
2) Pregătirea pentru zbor şi simulare de zbor
Pregătirea pentru zbor şi simulare de zbor trebuie efectuată de instructori care deţin calificările
adecvate, după cum urmează:
a) întrunesc cerinţele privind cunoştinţele teoretice şi nivelul de experienţă necesare pentru tipul de
pregătire pe care o oferă;
b) sînt capabili să folosească tehnici de pregătire adecvate;
c) au practicat tehnicile de pregătire privind manevrele şi procedurile de zbor care urmează a fi
predate în cadrul cursului de zbor;
d) şi-au demonstrat capacitatea de a oferi pregătire în domeniile care fac obiectul cursului, inclusiv
privind procedurile dinaintea zborului, după zbor şi la sol; şi
e) participă periodic la cursuri de formare recapitulative, pentru a asigura menţinerea la zi a
standardelor de pregătire.
De asemenea, instructorii de zbor trebuie să fie abilitaţi să acţioneze în calitate de pilot comandant
pe aeronava pentru care se oferă pregătirea, cu excepţia pregătirii pentru tipuri noi de aeronave.
10. Examinatori
Persoanele însărcinate cu evaluarea abilităţilor piloţilor trebuie:
a) să îndeplinească cerinţele pentru instructorii de zbor şi de simulator de zbor;
b) să fie capabili să evalueze performanţele pilotului şi să facă verificări şi teste de zbor.
11. Orice persoană care acţionează în calitate de membru al echipajului de zbor, instructor de zbor
sau examinator trebuie să dobîndească şi să menţină o experienţă suficientă în vederea exercitării
funcţiilor care îi revin, cu excepţia cazului în care normele de aplicare prevăd necesitatea
demonstrării competenţelor în conformitate cu punctul 5.
Anexa nr. 5
CERINŢE ESENŢIALE PENTRU MANAGEMENTUL TRAFICULUI
AERIAN/SERVICIILE DE NAVIGAŢIE AERIANĂ ŞI PENTRU
CONTROLORII DE TRAFIC AERIAN
1. Toate aeronavele, cu excepţia celor implicate în activităţile menţionate la art. 1 alin. (4) lit. a), în
toate fazele zborului sau care se află pe suprafaţa de mişcare a unui aerodrom, sînt operate în
conformitate cu regulile generale comune de operare şi cu orice procedură aplicabilă specificată
pentru utilizarea spaţiului aerian respectiv.
2. Toate aeronavele, cu excepţia celor implicate în activităţile menţionate la art.1 alin. (4) lit. a), sînt
echipate cu componentele necesare şi sînt operate corespunzător. Componentele folosite în sistemul
managementului traficului aerian/serviciilor de navigaţie aeriană trebuie să respecte, de asemenea,
cerinţele prevăzute în capitolul III.
II. Servicii
25. Furnizarea de servicii nu este întreprinsă decît dacă sînt îndeplinite următoarele condiţii:
1) furnizorul de servicii dispune, direct sau pe bază de contracte, de mijloacele necesare pentru
importanţa şi domeniul de aplicare a serviciului. Printre aceste mijloace se numără, fără însă a se
limita la acestea, următoarele: sisteme, instalaţii, inclusiv reţeaua electrică, structura de gestionare,
personal, echipament şi întreţinerea acestuia, documentație privind sarcinile, responsabilităţile şi
procedurile, acces la datele relevante şi ținere a evidenţei;
2) furnizorul de servicii elaborează şi actualizează manuale de gestionare şi de operare referitoare la
furnizarea serviciilor sale şi operează în conformitate cu aceste manuale. Astfel de manuale trebuie
să conţină toate instrucţiunile, informaţiile şi procedurile necesare pentru operaţiuni, pentru
sistemul de gestionare şi pentru ca personalul operaţional să îşi îndeplinească atribuțiile;
3) furnizorul de servicii pune în aplicare şi menţine un sistem de gestionare a riscului pentru a
asigura conformitatea cu cerinţele esenţiale din prezenta anexă şi a viza îmbunătăţirea proactivă şi
continuă a acestui sistem;
4) furnizorul de servicii foloseşte exclusiv personal calificat şi instruit în mod adecvat şi pune în
aplicare şi menţine programe de instruire şi verificare a personalului;
5) furnizorul de servicii trebuie să stabilească relaţii oficiale cu toţi ceilalţi participanţi la furnizarea
de servicii pentru a asigura conformitatea cu aceste cerinţe esenţiale;
6) furnizorul de servicii elaborează şi pune în aplicare un plan de urgenţă care să acopere situaţiile
de urgenţă şi anormale care pot apărea în legătură cu serviciile sale;
7) furnizorul de servicii elaborează şi menţine un program de prevenire a accidentelor şi a
incidentelor și de siguranţă, care să includă un program de raportare şi de analiză a evenimentelor,
ce trebuie folosit de sistemul de gestionare în scopul de a contribui la obiectivul îmbunătăţirii
permanente a siguranţei; şi
8) furnizorul de servicii ia măsurile necesare pentru a verifica dacă cerinţele de performanţă a
siguranţei oricărui sistem şi oricărei componente pe care le operează sînt îndeplinite în orice
moment.
26. Furnizarea de servicii de control al traficului aerian nu are loc decît dacă sînt îndeplinite
următoarele condiţii:
1) prevenirea stării de oboseală a personalului care furnizează servicii de control al traficului aerian
este gestionată printr-un sistem de planificare. O astfel de planificare trebuie să includă perioadele
de serviciu, timpul petrecut la serviciu şi perioadele de odihnă adaptate. Limitările stabilite în cadrul
planificării iau în considerare factori relevanţi care contribuie la starea de oboseală, precum
privarea de somn, întreruperea ritmului circadian, programul din timpul nopţii, timpul cumulativ
muncit pe perioade date de timp şi, de asemenea, distribuirea sarcinilor atribuite între membrii
personalului;
2) prevenirea stresului personalului care furnizează servicii de control al traficului aerian este
gestionată prin programe educaţionale şi de prevenire;
3) furnizorul serviciului de control al traficului aerian dispune de proceduri pentru a verifica dacă
judecata cognitivă a personalului furnizor de servicii de control al traficului aerian este afectată sau
dacă aptitudinea medicală a acestuia este insuficientă;
4) furnizorul de servicii de control al traficului aerian ia în considerare atît constrîngerile
operaţionale şi tehnice, cît şi principiul factorului uman în planificarea şi executarea operaţiunilor.
27. Furnizarea de servicii de comunicare, navigaţie şi/sau supraveghere nu are loc decît dacă
furnizorul de servicii se asigură că utilizatorii relevanţi ai spaţiului aerian şi unităţile de servicii de
trafic aerian sînt informate în timp real asupra statutului operaţional (şi asupra evoluţiei acestuia) al
serviciilor furnizate în scopuri de servicii de trafic aerian.
28. Organizaţiile de instruire
O organizaţie de instruire care oferă cursuri de instruire personalului care furnizează servicii de
control al traficului aerian îndeplineşte următoarele cerinţe:
1) dispune de toate mijloacele necesare îndeplinirii responsabilităţilor asociate activităţii lor
specifice. Printre aceste mijloace se numără, fără însă a se limita la acestea, următoarele: instalaţii,
personal, echipament, metodologie, documentație privind sarcinile, responsabilităţile şi procedurile,
acces la datele relevante şi ținere a evidenţei;
2) pune în aplicare şi menţine un sistem de gestionare a siguranţei şi al standardului instruirii şi
vizează îmbunătăţirea continuă a acestui sistem; şi
3) încheie acorduri cu alte organizaţii implicate, după caz, pentru a asigura respectarea neîntreruptă
a acestor cerinţe esenţiale.
Anexa nr. 6
I. Zona de mişcare
10. Mijloacele sînt adecvate scopului, uşor de recunoscut şi oferă informaţii clare utilizatorilor în
toate condiţiile operaţionale prevăzute.
11. Echipamentele de aerodrom funcţionează astfel cum s-a preconizat în condiţiile de operare
prevăzute. În condiţii de operare sau în caz de defecţiune, echipamentele de aerodrom nu provoacă
un risc inacceptabil pentru siguranţa aviaţiei.
12. Mijloacele şi sistemele de alimentare cu energie electrică ale acestora sînt proiectate astfel încît
defectarea acestora să nu conducă la furnizarea de informaţii neadecvate, înşelătoare sau
insuficiente utilizatorilor sau la întreruperea unui serviciu esenţial.
13. Sînt asigurate mijloace adecvate de protecţie pentru a se evita deteriorarea sau perturbarea
acestor mijloace.
14. Sursele de radiaţie sau prezenţa obiectelor mobile sau fixe nu împiedică şi nu afectează în mod
negativ performanţa sistemelor de comunicaţie aeronautică, de navigaţie şi supraveghere.
15. Sînt puse la dispoziţia personalului competent informaţii privind operarea şi utilizarea
echipamentelor de aerodrom, inclusiv indicaţii clare privind condiţiile care pot provoca riscuri
inacceptabile pentru siguranţa aviaţiei.
B. Operarea şi administrarea
V. Operatorul de aerodrom
33. Operatorul de aerodrom pune în aplicare şi menţine un sistem de administrare pentru a garanta
conformitatea cu aceste cerinţe esenţiale privind aerodromurile şi pentru a urmări îmbunătăţirea
continuă şi proactivă a siguranţei. Sistemul de administrare trebuie să includă structuri
organizaţionale, răspunderi, competenţe, politici şi proceduri.
34. Sistemul de administrare trebuie să includă un program de prevenire a accidentelor şi a
incidentelor care să conţină un sistem de raportare şi de analiză a evenimentelor. Analiza trebuie să
implice, după caz, părţile prevăzute la pct. 24.
35. Operatorul de aerodrom elaborează un manual al aerodromului şi operează în conformitate cu
acesta. Manualul conţine toate instrucţiunile, informaţiile şi procedurile necesare pentru aerodrom,
pentru sistemul de administrare şi pentru ca personalul de operare să îşi îndeplinească atribuţiile.
C. Împrejurimile aerodromului
36. Spaţiul aerian din jurul suprafeţelor de mişcare ale aerodromului este protejat împotriva
obstacolelor, astfel încît să se permită ca aeronavele prevăzute să fie operate pe aerodromuri fără a
se crea un risc inacceptabil din cauza existenţei obstacolelor în jurul aerodromului. Prin urmare, sînt
dezvoltate, puse în aplicare şi, în mod continuu, monitorizate suprafeţe de monitorizare a
obstacolelor pentru identificarea oricărei intruziuni neautorizate.
37. Pătrunderea pe aceste suprafeţe va impune o evaluare pentru a se identifica dacă obiectul
constituie sau nu un risc inacceptabil. Orice obiect care constituie un risc inacceptabil este înlăturat
sau sînt luate măsuri adecvate de atenuare a riscurilor pentru a proteja aeronava care utilizează
aerodromul.
38. Oricare obstacol rămas este notificat şi, dacă este necesar, marcat şi, după caz, prevăzut cu
balize luminoase.
39. Pericolele asociate activităţilor umane şi operării terenurilor, ca de exemplu articolele din
următoarea listă, fără însă a se limita la acestea, trebuie monitorizate. Riscul provocat de acestea
trebuie evaluat şi redus după caz:
1) orice construcţie sau schimbare în operarea terenurilor din zona aerodromului;
2) posibilitatea turbulenţelor induse de obstacole;
3) utilizarea de lumini periculoase, confuze şi înşelătoare;
4) orbirea cauzată de suprafeţe mari şi foarte reflectorizante;
5) crearea de zone care pot încuraja activitatea animalelor sălbatice în împrejurimile suprafeţei de
mişcare a aerodromului;
6) sursele de radiaţie invizibilă sau prezenţa obiectelor mobile sau fixe care pot împiedica sau afecta
în mod negativ performanţa sistemelor de comunicaţie aeronautică, de navigaţie şi supraveghere.
40. Este stabilit un plan de urgenţă la nivelul comunităţii locale pentru situaţii de urgenţă aviatică
care se produc în zona locală a aerodromului.
D. Alte aspecte
41. Cu excepţia situaţiilor de urgenţă la bordul unei aeronave, în momentul devierii către un
aerodrom alternativ sau în alte condiţii specificate în fiecare caz nu este permisă utilizarea unui
aerodrom sau a unor părţi ale acestuia de o aeronavă pentru care proiectarea şi procedurile de
operare ale aerodromului nu sînt în mod normal prevăzute.