Psihologie

TEMPERAMENTUL
1. Definirea temperamentului
2. Caracteristici ale temperamentului
3.Tipologiile temperamentale şi caracterizarea acestora

1.TEMPERAMENTUL – este latura expresivă a personalităţii, însuşirile de temperament

punându-şi amprenta asupra tuturor manifestărilor noastre psihocomportamentale.
Indicatorii psihocomportamentali pot fi:
• ritmul şi viteza desfăşurării trăirilor şi stărilor psihice;
• vivacitatea sau intensitatea vieţii psihice;
• durabilitatea, extensia în timp a manifestărilor psiho-comportamentale;
• intrarea, persistenţa şi “ieşirea” din acţiune;
• impresionalitatea şi impulsivitatea;
• tempoul (frecvenţa pe unitate de timp a trăirilor psihice);
• egalitatea sau inegalitatea manifestărilor psihice,
• capacitatea de adaptare la situaţii noi
• modul de folosire, de consumare al energiei disponibile.

TEMPERAMENTUL – este latura dinamico-energetică a personalităţii.

Dinamică, deoarece ne furnizează informaţii cu privire la cât de iute sau lentă, mobilă sau rigidă
este conduita individului.
Energetică, pentru că ne arată care este cantitatea de energie de care dispune un individ şi mai
ales modul cum este consumată aceasta.

2.CARACTERISTICI ALE TEMPERAMENTULUI

❑ Temperamentul este înnăscut – particularităţile sale ţin de structura somatică, de sistemul
nervos.
❑ Temperamentul evoluează – el nu se manifestă în acelaşi mod pe tot parcursul vieţii,
începând de la naştere.
❑ Nu există temperamente bune sau rele.
❑ Nu există temperamente pure – etimologia latină a cuvântului sugerează că tempera -
temperare = amestec.
❑ Temperamentul structurează formal conduita umană, nu determină aptitudinile sau
caracterul, dar poate favoriza sau dimpotrivă defavoriza formarea unor capacităţi.

DEFINIŢIE
TEMPERAMENTUL = latura dinamico- energetică a personalităţii, cu caracter înnăscut,
care structurează din punct de vedere formal conduita umană.

3. TIPOLOGII TEMPERAMENTALE

◼ Medicii antichităţii Hipocrate şi Galenus – prin combinarea – temperare, a celor patru

umori sau substanţe primare ale corpului uman: sânge - sangvin, bila galbenă - coleric,
limfa - flegmatic şi bila neagră – melancolic.
◼ Tipurile temperamentale diferenţiate de Hipocrat au rezistat de-a lungul timpului, chiar
dacă fundamentele teoriei sale nu mai au astăzi relevanţă.
◼ Noile cercetări au permis schiţarea portretelor proprii celor patru tipuri temperamentale:
1. Coleric
2. Sangvinic
3. Flegmaticul
4. Melancolicul.
Descrierea tipurilor temperamentale – pagina 67, manual.
 Psihologie

◼ C. G. Jung – propune abordarea temperamentului în funcţie de orientarea individului

spre lume sau spre propria persoană.
✓ EXTRAVERTUL – este individul orientat spre exterior, este sociabil, caută
emoţii puternice, îşi asumă riscurile,
acţionează sub imboldul momentului, este impulsiv şi îi place schimbarea, este un optimist,
îi plac distracţiile, este superficial cu
propriile sentimente.
✓ INTROVERTUL – este liniştit, introspectiv, izolat, rezervat, distant, prudent,
preferă o viaţă organizată, îşi
controlează şi cenzurează sentimentele.

◼ Psihologul englez H. J. Eysenck – pornind de la teoria lui Jung, extraversie –

introversie, în baza unui bogat material clinic, adaugă diferenţa între
✓ persoanele stabile şi
✓ cele instabile din punct de vedere emoţional.

◼ Heymans şi Wiersma, propun o tipologie temperamentală pornind de la trei factori:

✓ Emotivitatea – persoane emotive şi persoane non-emotive
✓ Activismul – persoane active şi persoane non-active
✓ Ecoul – primar – preocupat de prezent, ecou slab
- Secundar –preocupat de prezent şi viitor, ecou puternic.
În baza acestor parametri se pot diferenţia 8 tipuri temperamentale:
1. Pasionaţii
2. Colericii
3. Sentimentalii
4. Nervoşii
5. Flegmaticii
6. Sangvinicii
7. Apaticii
8. Amorfii