Ce daca nu avea bricheta gaz? sau L-am vazut pe Dumnezeu plangand..

,, de Ciprian Ciuciu

după o idee de

Sebastian Lupu şi Ciprian Ciuciu

Personaje:

El – bărbat 30 - 35 ani

Ea – femeie (nu se spune)

Omul din piscină - ? (după buget)

Scena 1 (singura)

El şi Ea spaţiu gol heblu… pe fundal se aud sunete acvatice picătura chinezească… undeva în spate stă un
castel de cărţi perfect construit pe un căruţ banal de lemn. Lângă castel omul din piscină îşi admiră
castelul îl priveşte pentru ultima oară lung şi pleacă trăgând căruţul după el. Lumină. Un sunet puternic
de piatră căzută în apă.

Ea: (strănută)

El: sănătate!

Ea: da… se pare că am răcit… nu se pare chiar am răcit!

El: (caută ceva scoate o brichetă nu merge) Ai un foc?

Ea: Aici?

(intră omul din piscină. Îşi găseşte un loc în spaţiu undeva în spate se aşează într-o poziţie puerilă îşi
scoate un sandvici o doză de energizant – sub nicio formă `Red Bull` şi se pune să mănânce)

El: Da ce are?

Ea: Păi nu poţi fuma aici!

El: Ei… nu pot fuma… cred că după toate astea pot să fumez şi eu o ţigară!

Ea: Care toate astea?

El: Păi… astea! Toate astea! Sunt destule! Sunt destule şi am chef de o ţigară! Deci… ai un foc?

Ea: (se caută) nu!

El: Grozav! (găseşte o brichetă… fără gaz) ei ăsta e minunat! Nu se aprinde! La ce bun să ai o brichetă
care să nu se aprindă! E ca şi cum ai avea un picior care nu ar umbla… sau un ochi care nu ar vedea… sau
… sau o mână care…

Ea: (răstit) da mulţumesc am înţeles ideea! Nu se aprinde!

El: Aştepţi de mult?

Ea: Eu? Nu aştept! Nu aştept nimic…

El: Dacă e aşa… nici eu…

(sunet puternic de rafală)

El: mai bine aici decât afară…

Ea: Mai bine aici decât afară… ce tâmpenii spui! Ce poate fi bine… aici?!

El: Tot ce nu poate fi bine… afară … acuma!

Ea: Acum!

El: Cum?

Ea: Acum!

El: Păi si eu ce-am zis? Acuma! Acuma aici e mai bine! N-ai spune?

Ea: N-aş spune!

El: Hai te rog… te rog eu! Spune-o!

Ea: Drept cine mă iei? Chiar aşa! Drept cine mă iei dumneata?

El: Dumneata? Suntem dumneata acuma… sa-nţeleg!

Ea: Când am fost altfel decât dumneata? Ba… ba dimpotrivă DUMNEATA eşti cel care a fost altfel cu
mine!

El: După tot ce s-a-ntâmplat!

Ea: (joacă stupefacţie) nu mai vorbesc cu tine!

El: Cu cine?!

Ea: Cu tine… a… cu dumneata!

El: Păi aşa! (relaxat) Aşa! Ne respectăm ce dracu!

Ea: (se aprinde) dacă e până acolo eu nu văd niciun motiv pentru care aş continua să discut cu
dumneata! (pauză) decât atât: nu… mai bine nu!

El: Nu mai bine nu? Nu mai bine nu?

Ea: Atât! Asta vroiam să îţi mai spun!

El: Şi eu ce să-nţeleg din asta!

Ea: Ei la naiba acum m-ai făcut să spun mai mult decât aş fi vrut!

El: Aha…. (lămurit) Nu… mai bine nu… aşa e!

Ea: Spune-mi dacă poţi să fi o clipă serios!

El: (o pune în aşteptare) O clipă!

Ea: (răbufneşte) noooo…. E clar! Ştii ce? Din momentul ăsta refuz!

El: (aşteaptă) şi eu care mă strofocam aici…

Ea: Bădăran…

(o localizează cu privirea o ţinteşte şi începe să îi clipească dulce insistent)

Ea: bine…

El: aştept…

Ea: ce mai aştepţi…

El: e ziceam şi eu… (privind-o suspect) nimic deosebit.

Ea: (frapată) Domnule dumneata eşti întreg la minte?

El: (hotărât) Da!

Ea: N-aş spune!

El: Iarăşi…

Ea: Iarăşi?

El: Da. Iarăşi! N-ai spune! De ce n-ai spune! Te abţii cam mult… (pueril) nu ţi se pare?

Ea: Dacă-ţi închipui pentu o clipă că am să intru în jocul ăsta tâmpit al

tău…

El: (scuzându-se) Mă plictiseam…

Ea: Păi pleacă!

El: (rade puternic) Păi… unde?

Ea: (îl imită) unde… (gânditoare) chiar aşa… unde?

El: Adică vreau să spun… unde să plec? Şi mai mult… unde suntem?

Ea: Ei unde… (se gândeşte) nu ţi-e clar?

El: Nu!

Ea: (joacă confidentă) Ei… domnu` `le ştiu pe toate`… să te văd!

El: Păi nu ştiu! N-am nici cea mai mică idee!

Ea: Păi vezi!

El: Spune-mi tu!

Ea: Lua-te-ar dracu! Unde suntem?

El: Asta spuneam şi eu! Unde naiba suntem!

Ea: Măcar aici putem cădea de-acord! N-avem nici cea mai mică idee cu privire la locul în care suntem

(omul din piscină îşi termină masa îi priveşte lung şi îi aplaudă zâmbitor)

Omul: e… odată şi-odată tot era cazu…

Ea: (sieşi) aşa… numai el mai lipsea

El: Dom’le dumneata ce te bagi?

Ea: adică cum?!

El: chiar aşa! Adică cum!

Ea: spune şi dumneata!

El: ei aşa ceva

Ea: niciodată!

El: mda… niciodată!

Omul: păi credeam că…

Amândoi: ce credeai dom’le?

Omul: va să zică sunteţi bine!

Amândoi: da!

Omul: Aveţi tot ce vă trebuie?

Amândoi: tot!

Omul: Ştiţi absolut totul!

Amândoi: da!

El: (către ea şoptit) ce-i asta? Tu ştii ceva nu?

Ea: (acelaşi joc) Nimic! Tu?

El: (acelaşi joc) Nimic!

Ea: (acelaşi joc) El?

El: (acelaşi joc către om) Tu?

Omul: (acelaşi joc) eu?

El: (acelaşi joc către ea) el?

Ea: (acelaşi joc) păi nu!

El: (acelaşi joc) de fapt… da! (tare) Tu!

Omul: nici eu nu ştiu nimic! De fapt am cunoscut un om nu demult care spunea acelaşi lucru: tot ce ştiu e
că nu ştiu nimic!

Ea: înseamnă că n-am făcut nimic!

El: (nervos) Nimic! (pauză după care către ea) Lasă-mă pe mine… (se gândeşte o clipă apoi către om
intim) unde-i?

Omul: poftim?

El: Zi zi zi! Hai că aici vezi şi tu…

Omul: Ce să fie?

El: Asta… (mimează urinare)

Omul: …

El: Asta… hai zi şi tu unde-i!

Omul: Aaa… (râde) Nici acum nu ştiţi a?

Ea: (înţepată) Ba ştim!

El: păi ştim dom’le… adică cum?

Ea: adică cum?

El: păi da!

Omul: bine… eu plec atunci…

El: hai să-l urmărim…

Ea: ţine-te după el… incet!

Omul: (fluieră încrezător)

Ea: ăsta ce face?

El: păi nu pleacă? (către el) Dom’le nu pleci?

Ea: păi nu pleacă?

El: păi ziceai că pleci!

Omul: ziceam… da’ n-am spus când…

(amândoi se plâng unul altuia)

El: nu că asta-I culmea!

Ea: (îi strigă omului) dom’le dumneata eşti chiar culmea!

Omul: ei… ce s-a-ntâmplat? Aveţi nevoie de ceva ajutor? Mie puteţi să-mi spuneţi… mie!

El: nu că-i frumos aici… nu plouă…

Omul: nu plouă…

Ea: nu bate vântul…

Omul: nu… nu bate…

El: (mai agitat) nu ninge…

Omul: a nu…

Ea: nu… aaa… nu

Omul: înainte de-a mai spune ceva vă spun de pe-acum că e nu la toate! (reacţie dezamăgire) În schimb…

Amândoi: da….

Omul: ştiu unde ne aflăm!

Amândoi: da…

Omul: vedeţi voi…

Amândoi: da…

Omul: viaţa asta poate fi o curvă…

El: mă laşi?

Omul: bine se poate să exagerez… aşa cum spuneam…

Amândoi: da…

Omul: noi… acum… suntem…

Amândoi: da…

Omul: într-o piscină!

Amândoi: da… Poftim?

Ea: într-o piscină?

El: ei cum o să fim…(râde) într-o… (râde mai puternic) piscină? (izbucneşte în râs)

Ea: auzi… piscină…

Omul: păi ia să vedem… (se uită în sus după care şi ei) vedeţi trambulina?

Amândoi: aaa…

Omul: vedeţi cerul?

Amândoi: nu…

Omul: mda…e cam înnorat… da staţi aşa staţi aşa… hainele de pe voi…
Amândoi: da…

Omul: cum aţi avea hainele astea pe voi dacă aţi fi într-o piscină?

El: păi nu le-am avea…

Ea: chiar aşa… şi sunt şi uscate!

Omul: păi vedeţi?

El: stai puţin… tu spuneai

Omul: Ce spuneam?

El: Spuneai că suntem într-o piscină!

Omul: păi da!

El: păi şi atunci?

Omul: vedeţi voi…

Amândoi: da…

Omul: nu mai e…
Amândoi:da…

Omul: apă.

El: vedem!

Ea: asta în cazul în care ne hotărâm dacă suntem sau nu într-o piscină…

Omul: ei… voi ce credeţi?

Ea: (răbufneşte) noooo…. E clar! Ştii ce?

Omul: păi unde altundeva am putea fi… de fapt… unde spuneţi voi că sunteţi?

El: bă băiatule… uite care-i treaba! Dacă ştii unde suntem bine dacă nu (urlă) lasă-ne dracu` în pace!

Omul: (calculat) Bine. Adevărul e că suntem într-adevăr într-o piscină… da. Mi-e teamă că e o piscină…
(se uită în jur împreună cu ceilalţi) şi mai mult… mi-e teamă că nu ştiu ce e de făcut mai departe…

Ea: bine şi cum ieşim?

Omul: adică?

El: spune dom’le pe unde se iese… tu nu vezi că vrem să ieşim?

Ea: dumneata cum ai intrat…

El: exact… pe undeva tre să fi intrat… pe unde?

Ea: dacă zici că suntem într-o… piscină!

El: dacă într-adevăr suntem într-o piscină!

Ea: şi de ce-am fi în piscină?

El: de ce nu într-un bar?

Ea: de ce piscină?

El: de ce nu într-un bar?

Omul: să văd dacă am înţeles… mi-aţi pus două întrebări. Două! De ce într-o piscină… şi pe unde se iese…
acum… vă pun eu una…

Ea: stai puţin!

El: ce e?

Ea: da` dumneata… (către el) dânsul… dânsul cine e? dumneata… cine eşti?

El: eee… da! Aşa! Dumneata… cine eşti?

Omul: păi nu v-am spus?

Amândoi: nu!

Omul: eee… ce-o fi în capul meu… voi vreţi să plecaţi de-aici şi mie-mi arde de întrebări!

Ea: chiar aşa!

El: spune dom’le odată cum ieşim!

Omul: adevărul e că nu ştiu… ştiu multe… dar asta nu ştiu… ce pot face însă pentru voi e să vă întreţin…

Ea: să ne întreţii? Dumneata!

Omul: da… de ce nu? Deja faceţi parte din piscină… e de bun simţ să o fac… ştiţi… eu am mai multe
colecţii… lumea pierde un cercel eu am colecţie de cerecei pierde o agrafă eu am colecţie de agrafe…
pierde un om…voi o să fiţi colecţia mea de oameni! (secretos) ştiţi că am şi o colecţie de prezervative… se
pierd multe în apă… şi apa asta…

Ea: ce e cu apa?

Omul: nu… că nu…

El: ce-i cu apa dom’le?

Omul: ehe…

El: păi spune dom’le odată! Spune ce-I cu apa?!

Omul: apa… apa… apa nu e ce ştiţi voi…

El: Poftim? Dom’le dumneata n-ai o carte?

Omul: (speriat) o carte?

El: da! O carte o carte de citit! Să te duci şi matale să citeşti… ceva! Orice! Numai să o faci acolo! Vezi?
Uite acolo! Acolo să te duci şi să citeşti o carte! Că aici nu sunt! Uite du-te! Lasă’ne dracu în pace că ne-ai
omorât cu piscina ta cu tot lua-o-ar dracu s-o ia de piscină şi de cărţi că numai nu găseşti una când cauţi!
Ştii cum? Peste tot! peste tot am căutat o carte! Şi crezi c-am găsit una? De unde? Spune şi tu? Vai de
capu` tău! (către ea) ai auzit ce i-am spus nu? (îl aproba) păi zi şi tu! Pardon dumneata! Extraordinar! Ce
vrei? Ia spune mă! Ce vrei de la noi! Ştii sau nu pe unde dracu se iese din văgăuna asta! Uite a prins şi
igrasia… ne împuţim dracului aici! Uite put! Uite! (către om) Miroase şi dumneata! Chiar vrei să stăm
aici… toţi trei… în putoarea mea? Ţi-o fi plăcând! Îi fi vreun pervers! Ia mai daţi-vă toţi dracu că vă cunosc
eu… aşa începeţi… (către ea) Doamnă… eu nu sunt din’ăsta! Credeţi-mă! (omul iese neobservat) N-aveţi
nici cea mai mică îndoială! Sunt perfect în regulă! Da’ perfect! N-o să cedez ăstuia niciodată! Da ce crede
el? E adevărat că e ceva aici între noi… sau mă rog între mine şi… dumneavoastră! Şi dacă ar fi să fie ceva
între noi categoric asta nu ar avea loc! Da` nu numa` el! Dacă e până acolo niciunu! da’ ăsta! Ăsta e sub
orice critică! Plus că e cam tinerel… ce-o fi ştiind el? La vârsta lui… păi la vârsta lui… să-l ia dracu cu
calmul lui cu tot! (îl observă proaspăt întors cu un pahar cu apă la spate) bă încă n-ai plecat?! (se întoarce
către ea) păi noi ce facem aici? Păi ne tragem de şireturi? Păi ce ne-am şters mucii unu altuia! Ia du-te
dracu şi ia-ţi ceva de lucru! Nu sta aici pe capu nostru când capu nostru are destule pe cap fără să îl mai
baţi şi dumneata la cap!

Ea: (către om foarte calm şi încet) e prima oară când îl întâlnesc… trebuie să mă-nţelegeţi. Nu îl cunosc…
nu l-am crezut nicio clipă… eu ştiu că dumneavoastră ştiţi unde e ieşirea… şi mai ştiu că mă puteţi ajuta şi
pe mine să ies… atât. Vreau doar să ies… vedeţi dumneavoastră eu am de ajuns… asta e! trebuie să
ajung!

El: Da’ ce? Eu nu trebuie s-ajung? Ce să-ti spun… Si eu trebuie s-ajung!

Ea: (ignorandu-l) …E foarte important pentru mine… să ajung. Nu prea am timp… cât despre toate astea…
am înţeles… e un joc… ne place… ne place teribil că vorba aia… Homo ludens! Aţi citit cartea?

Omul: …

Ea: Şi oricum mai devreme sau mai târziu… tot trebuie s-ajungem şi noi! Uită-te şi dumneata la el… în ce
hal a ajuns… poate un om ca ăsta să mai stea aici… păi… uite dacă vrei… ne spui cum să ieşim… şi mâine…
venim înapoi aici… şi ne mai jucăm… nu? Ce zici?

Omul: v-am mai spus… nu ştiu!

El: păi să te ia dracu! Ştii cine? Dracu! Să te ia!

Ea: (la fel de calmă) trebuie să ştiţi

El: ştie el pe dracu! Asta ştie!

Ea: (acelaşi joc) şi o să ne spunăăăă…

El: la paştele cailor! … să-l ia de cretin!

Ea: (acelaşi joc) că domnu` oricum ştie ce vrem… şi oricum ne spuneeee…

El: nu că io-s prost! Io-s prost că stau aici! Eu plec!

Ea: (acelaşi joc) nu ştii cum…

El: nici acum nu ştiu? Incredibil dom’le… păi nu te-am înjurat destul? La dracu! La dracu să te duci şi dacă
nu ajungi de bună voie să te ia! Să te ia dracu! Uite! Acuma ne spui?
Ea: (acelaşi joc) nu cred că asta-i soluţia…

El: (dezarmat) bine… spune ce vrei… tot un drac…

Omul: pot? Mulţumesc! Aşa…

El: spune… că eu nu te mai întrerup…

Omul: spuneam…

El: de la mine nimic nu mai auzi…

Omul: aşadar…

El: şi dacă ne spui pe unde se iese printr-o minune ceva… să n-aştepţi mulţumiri de la mine! Că n-am!

Omul: deci!

El: (râgâie)

Ea: (se pierde) da’ mai taci dracu`!

El: pardon… şi-aşa nu ştie…

Omul: uşa e deschisă!

El: ce să spun…

Ea: (către om) domnule nu te juca cu noi… suntem cu nervii întinşi… asta ne-ar mai lipsi…

El: … să te mai joci dumneata cu noi…

Ea: eu trebuie să ajung.

Omul: eu trebuie să ajung… unde? Unde să ajungem? Asta vă interesează nu-i aşa? Vă întrebaţi în
continuu cum să ieşiţi cum să ieşiţi… în schimb… niciunul o dată măcar nu s-a întrebat cum a ajuns aici…
e asta da întrebare! Cum aţi ajuns aici? (linişte) eu vă spun. Vă spun unde e uşa vă spun pe unde ieşiţi… şi
apoi? Ce faceţi unde mergeţi? Voi nu stiti sa va puneti intrebari! Cum puteţi ştii unde mergeţi dacă nu
ştiţi unde şi mai ales cum aţi ajuns unde sunteţi acum? Ştiţi povestea lui Hansel şi Grettel… prin pădure?
(la pocnitul lui din degete se aud o serie de tunete. Ei doi se sperie…) Homo ludens! nu mă jucam! dar…
dacă e vorba de jucat… ei asta îmi place… teribil de mult! Ba chiar… mă gândesc să merg pe mâna
voastră! Hai să facem rabat şi să ne jucăm! O seară. Astăzi. E dă-o-ncolo de treabă nu? Să vedem ce
putem face noi… trei oameni… v-aţi ascunselea? (râde) nu că nu ştim unde e ieşirea… şotron? Unde
naiba găsim cretă pe fundul (urlă către ea) piscinei?! De-a prinselea? Noo… nu că n-ar fi corect faţă de
doamnă… în schimb… ştiu totuşi un joc… sau două care v-ar putea interesa… hopa sus! Pardon… vroiam
să spun! Fiţi atenţi (cei doi ascultă) aşa… (către bărbat) tu! Tu eşti numai bun pentru asta… îţi place să
râzi nu-I aşa? Eşti bun… tre să recunosc… demult n-am mai întâlnit unu ca tine… booon… deci ce vei face
tu… doamna spune într-una că trebui să ajungă… ea… trebuie să ajungă! Tu… îmi vei spune unde trebuie
să ajungă! Vreau să aflii pentru mine… la urma urmei nu poate pleca undeva dacă nu ştie unde…
imaginează-ţi dumneata - hai să ne respectăm ce dracu – că şederea voastră aici depinde de ce aflii… să
vedem… (pueril) Homo ludens!

El: de ce am face asta pentru tine?

Omul: Pentru mine?

El: Mă rog…

Omul: pentru că vrei să ieşi!

El: dar ştii într-adevăr pe unde se iese?

Omul: ai ceva de pierdut…

El: … ce zici

Ea: (începe să intre în joc fără voia sa) eu oricum trebuie să ajung…

El: unde? Unde vrei să ajungi?

Omul: (jubilează… îşi freacă mâinile)

(pe monologul următor ea repetă într-una ‘trebuie s-ajung…’)

El: unde trebuie să ajungi? Să fie un loc frumos? Să fie cald? Sau să plouă… (pe un ton pueril) cine te-
aşteaptă acolooo? Să fie soţul? Sau nu e cazul? Nu? nu pari genul? ai pe cineva acasă? Instalatorul…? Are
ceva de reparat? La tine? Îi laşi bacşiş? Nu laşi nu-I aşa? Sau poate el nu-ţi lasă… poate de-aia te
grăbeşti…să recuperezi nu-I aşa? Stai prost cu banii? Ai pâine acasă? Dar lapte? (râde cretin) nu ai?

Omul: ajunge dobitoc steril… ajunge! Ăsta e joc? Ţi-am cerut eu asta? Nu! nu ţi-am cerut aşa ceva!

El: …

Omul: (către ea) tu! Şterge-te la ochi! Eşti dezgustătoare! Era un joc… aşa trebuia… da’ asta… Tu ştii? Ştii
ce înseamnă un joc? (pauză) bun hai… tu urmezi!

Ea: (tace)…

Omul: nimic? Poate nu m-am făcut înţeles… oi fi eu mai cretin… nu m-oi fi ştiind exprima… nu? ce vi se
pare atât de greu? Vă tot plângeţi într-una că vreţi să ieşiţi! Să ieşiţi şi iar să ieşiţi! Extraordinar! Nu mi-aş
fi imaginat pentru o clipă că puteţi fi aşa. Lipsiţi de esenţă. Lipsiţi complet de esenţă. Unde mama
dracului să tot ieşiţi? Nu vă interesează decât asta! V-aţi gândit vreodată că poate nu sunteţi singuri? Nu!
nu v-aţi gândit deloc! Vedeţi? Asta e! nu vă gândiţi! Eu ce mama dracului caut aici? Dacă voi nu vă gândiţi
deloc?! Spuneţi-mi şi mie… pe cine ar trebui eu să ajut? Cum? Dacă sunt nevoit să fac totul de unul
singur? Între un cuvânt şi altul… e gândul! Gândul! Unde naiba vă stă mintea? Unde vă sunt gândurile?
N-am auzit nimic până acum! Sunteţi patetici! De-a dreptul patetici! Mi-ar fi milă de voi dacă nu ar trebui
mai apoi să-mi fie şi mie milă… de mine! Mi-e ruşine s-o spun… dar gândurile voastre sunt jalnice! Păi noi
ce facem aici? Voi vă daţi seama că într-o secundă pot da drumul la apă? Vă daţi seama că puteţi fi
înecaţi… uite-aşa?! Nu! voi vreţi doar să ieşiţi… (pauză) hai… dă-i drumu’

Ea: (tace)

Omul: Mai vrei să (cu scârbă) ieşi?

Ea: (tace)

Omul: mai vrei să ajungi?

Ea: (îl aprobă încet din cap)

Omul: atunci mai facem o-ncercare… o încercare! (se uită spre el) îl vezi? Hai… ştii regula…(către el) şi tu!

(pe monologul următor el repetă instinctiv ‘mama’ pe diferite tonalităţi în funcţie de stare)
Ea: Pe tine te-aşteaptă cineva? Cine te aşteaptă? E cineva drag? cine e? e mama? E bolnavă? Se întâmplă
ceva cu mama ta? Ce se întâmplă cu mama ta? E pe moarte? De ce? De ce moare mama ta? De ce nu
poţi să ajungi la timp? De ce nu poţi să o ajuţi? De ce stai aici când ai putea fi lângă ea? Nu crezi că are
nevoie de tine? Nu crezi că ai putea să o ajuţi? Ea ce ar fi făcut pentru tine? Ar fi lăsat orice să fie lângă
tine? Tu de ce eşti aici? De ce nu o ajuţi? Moare. (încep intervenţii din partea lui de gen ‘mama…’) Şi tu
ce faci? Stai? Preferi să stai în loc să îţi ajuţi mama? Asta e? mama ta moare şi tu preferi să stai? De ce nu
fugi la ea? De ce rămâi aici? De ce nu te mişti? E mama ta nu? nu vrei să faci nimic? Nimic? O laşi
singură? La fel ca tine? Singură? Eşti singur aici nu? de ce stai singur? De ce stăteai tot timpul singur? Mai
puţin noaptea… de ce fugeai noaptea lângă ea? Ţi-era frică? Cum îi e şi ei acum? Îi e frică? Crezi că
moartea asta a ei… doare? Sau o fi plăcută? Ia vezi zâmbeşte? Zâmbeşte mama ta când moare? De ce?
De ce nu moare în linişte şi trebuie tu să o vezi? Să o auzi? Asta e nu? o auzi… atât de tare încât nu mai
poţi nici tu trăi! Dacă mama ta moare… tu mai trăieşti? Şi dacă moare cum o să plângi? Cât o să
trebuiască să plângi? cum o să-ţi stea părul? Cât de bine o să-ţi fie călcată fusta? Câţi preoţi o să-ţi
trebuiască…? Câţi gropari? Vei fi frumos? Cât din tine o să plângă şi câţi din ceilalţi o să vadă asta?

(pauză. Ea îl ia în braţe ca o figură maternă… el se leagană în braţele ei ca un copil)

Omul: bine… credeam că… ultima oară… da… da şi prima oară… niciodată însă… să fi fost… cum…?
Adică… cum…? Ce-a fost în capul meu? De ce- am ales piscina asta? De ce nu un parc… un mausoleu… o
piramidă… şi dacă tot am găsit piscina… de ce am golit-o? o piscină fără apă…? (pauză) De ce? De ce… să
pierd totul doar pentru că am vrut să-i simt? Am vrut doar să-i ating… atat… să văd cum sunt… cum se
văd de aproape… cum tremură… cum miros… Am vrut doar să le simt repiratia… să trec măcar o dată
dincolo să fiu cu ei… o dată! Doar o dată! Si-acum? Am pierdut tot… Puteam să mă opresc… De ce a
trebuit să mă bag… puteam să-mi văd liniştit de masă… de ce nu i-am lăsat singuri? Era perfect… mergea!
Întotdeauna a mers! E clasic… cum de nu mi-am dat seama… am tras am tot tras şi ce-am realizat? Uite!
Ce-am făcut? Şi ce dacă? Ce dacă nu avea bricheta gaz… nu trebuia să se ajungă aici! Păi eu pot mai mult!
Pot orice… şi totuşi… m-au adus aici… puteam orice! Eram omul din piscină din parc din mausoleu din
piramidă… eram omul! Omul! niciodată nu s-a ajuns aici! Îl laşi pe om să aleagă şi el… îţi ia toată…!
Aveam tot! (furtună puternică) îi aveam pe ei… pe ei cu ignoranţa lor…cu naivitatea lor… cu neputinţa
lor… cu disperarea lor cu lipsa lor de esenţă… cu dragostea lor? da poate… poate că e mai bine ca ei… e
mai bine să fi om! Ei se au unul pe celălalt acum… eu… eu nu mai am decât apa… (îşi pune melonul pe
cap… îi curge apă pe faţă. Încet heblu… se atenuează furtuna)

(lumina slabă. Furtuna se domoleşte. Cei doi sunt în poziţia iniţială. El cu ţigara în mână ea alături)
Ea: (stranută)

El: sănătate!

Ea: da… se pare că am răcit… nu se pare chiar am răcit!

El: (stă cu ţigara între degete. Se opreşte. O priveşte îngândurat)…

Ea: l-aţi…?

El: l-am văzut pe Dumnezeu plângând… (I se aprinde bricheta)

(heblu. sfârşit)