Introducere

Termenul vernacular înseamnă „domestic, nativ, indigen”

Arhitectura vernaculara este modalitatea de construire lipsita de implicarea unui architect

profesionist caracterizata de utilizarea materialelor si cunostintelor specifice zonei in care se
afla. Aceasta cuprinde o varietate de asezari create in societatile preindustriale reprezentand
traditii de construire si metode constructive specific doar acestei tipologii. Constructiile sunt de
obicei simple si practice , aceasta spre deosebire de arhitectura de elita nu contine spatii
incorporate in interiorul acesteia care au scopuri doar estetice ce sa depaseasca cerintele
functionale.

Studiul arhitecturii vernaculare nu examnieaza arhitectul ci abilitatile de proiectare si traditia

constructorilor locali carora rareori li se acordau vreo atribuire pentru lucrarile realizate.
Aceasta este transmisa de la persoana la persoana de cele mai multe ori pe cale orala , catre
orice nivel al societatii dar in special oamenilor de rand.

Deși arhitectura populara ar putea fi proiectata de oameni care au o anumita pregatire în

design, Ronald Brunskill a definit totuși arhitectura populara ca:’’ ... o cladire proiectata de un
amator fara nicio pregatire în proiectare; individul va fi fost ghidat de o serie de convenții
construite în localitatea sa, acordand puțină atenție la ceea ce poate fi la moda. Funcția cladirii
ar fi factorul dominant, considerațiile estetice, deși prezente într-o oarecare masura, fiind
destul de minime. Materialele locale ar fi folosite cu siguranță, alte materiale fiind alese și
importate destul de exceptional’’

Context international

Aceasta este influentata de multe aspecte, de la climat si material locale pana la diferite
comportamente si mentalitati ale mediului uman, astfel formele constructive pot avea de la
diferente subtile ale satelor invecinate pana la modalitati diferite de abordate ale
constructiilor. In ciuda acestor variatii fiecare cladire este supusa acelorasi legi ale fizicii ,
demonstrand similitudinii semnificative in formele structurale.

Cladirile din clima rece sunt mult mai izolate astfel au deschideri mici pentru a preveni
pierderile de caldura iar cele din zonele de caldura sunt caracterizate prin deschideri in tesatura
cladirii si construite din material usoare pentru a permite ventilatia naturala. Cladirile aflate in
zonele de climat continental dau dovada de o complexitate mult mai mare in proiectarea
acestora datorita necesitatii de adaptare la variatiile de temperatura. Precipitatile joaca un rol
important in stabilirea formei acoperisului , acesta fiind mai inaltat in zonele cu precipitatii
abundente, mai solid in zone cu vant puternic samd..

Cultura respeciva zonei modeleaza atat interiorul cat si configuratia caselor , astfel incat se
intalnesc de la exemple familiile ce alcatuiesc o comunitate pot fi sunt grupate in complexe
familiale ce dispun de marcarea unor granite care le delimiteaza o singura camera pentru toti
membrii familiei pana la exemple in care separarea familiior este bine definita , membrii
acesteia convietuind intr-o singura locuinta dar impartita in camere pentru membrii acesteia.
Istoric

Acest tip de casa apare relativ tarziu, datand din jumatatea secolului al XIX – lea. O mai mare
dezvoltare aflandu-se in N Olteniei si in Muntenia. Mult mai vechi se afla in judetul Gorj, unde
apar exemple datand anterior acestei perioade.

Etape de evolutie

In Romania , desii predominant acestui tip ii sunt tipologia casei dezvoltate pe orizontala , in
regiunile de munte si deal se dezvolta locuinta inalta, cu etaj, iar in Oltenia casele cu parter si
etaj dispun de o camera sau doua cu prispa in fata. Aceasta este expresia logicii constructive a
taranului si exprima adaptarea sa la mediul inconjurator, expresie a ingeniozitatii acestuia si
convingerile sale privind estetica constructiei.

Soclul , element cu o pondere ridicata in volumetria cladirii apare ca o necesitate la amplasarea

constructiei pe terenurile accidentate, acesta fiind inegal comform reliefului . Pornind de la o
necesitate acestuia i se adauga functiuni secundare, mai ales in zonele unde este practicata
pomicultura si cultivarea vitei de vie, acesta devine astfel spatiu de depozitare. Andrei Pănoiu
consideră că „locuinţa cu etaj din vatra satului dezvoltă forme pe care le deţin şi pivniţele cu
conac din dealurile cu vii”

Dezvoltarea caselor este pusa in legatura si cu imbunatatirea conditiilor referitoare la

activitatile casnice , de la case cu o singura incapere la casa cu tinda si doua sau trei incaperi ,
evolutie ce se remarca in planul constructiei dar si inproximitatea acesteia si organizarea curtii.

Planimetria prezinta trei etape in ceea ce priveste dispunerea functiunilor

1. Prima etapa este constituita de dispunere spatiilor astfel : Cele de la parter acomodeaza
depozitarea alimentelor iar la etaj se afla locuinta propriu zisa ca loc de adapost , loc de
desfasurare a activitatilor zilnice si loc de intalnire a membrilor familiei. Accesul spre
beci se face direct din ograda.
2. Activitatea din incaperile superioare coboara la nivelul parterului prin spatii adiacente
beciului care dispune pin aceasta de spatiicu diverse functiuni: magazii, camara si
bucatarie. Legatura dintre nivele se face prin intermediul unei scari pozitionate in prispa.
3. Mai apoi in apare tipul planimetric in care acoperisul este si el utilizat prin introducerea
unor zone de locuit.
In a doua jumatate a decolului al XIX casele incep sa si pastreze materialitatea de lemn doar la
nivelul sperior. Parterul masiv fiind construit din piatra de cariera sau piatra si caramida .

Pozitionare

Pozitionarea gospodariei era realizata de regula in locuri greu inundabile, dar cu acces facil la
apa, ferite de vanturile dominante, cu accese bune catre alte puncte nodale ale localitatii. In
cadrul gospodariei, locuinta era protejata prin introducerea unor spatii tampon sau a unor
cladiri de protectie.
Caracterisitici decorative

In realizarea atat practica cat si estetica se remarca detalii unice ale lemnului , casele avand
fiecare parte de o decoratie unica careia ii este imprimat caracterul pitoresc. Registrul decorativ
traditional se refera la modelarea artistica a elemenelor constructive : stalpii , grinzile , parapetii
prispelor si foisoarelor , frontoanele, tamplaria, (rozete sculptate intr-o varietate de cioplituri si
daltuituri ) precum si prin adaugarea elementelor ornamentale aplicate: stucatura monocoma si
policroma sau profilatura de diferite forme . Evolutia acesteia este implicata direct in
expresivitatea cladirii , rafinandu-se pe parcursul unui intreg proces indelungat.
Materialitate

Materialul de constructie folosit cu precadere este lemnul: in nord lemnul de brad, iar in rest
lemnul de fag si stejar, uneori si de ulm sau anin. Lemnul se utilizeaza sub forma de barne
avand grosimi intre 20 si 30 de cm dar si ca invelitoare sub forma de sindrila de brad de 40-60
cm lungime si de 8-12 cm latime .

A fost folosit sub toate formele, de la trunchi curatit doar de ramuri la elemente ecarisate,
fasonate sau cioplite. Frecventa cu care este utilizat acest material are ca justificare faptul ca
este unicul material ce puea fi folosit singur pentru realizarea intregii locuinte: elementele de
sustinere , pereti interiori si exteriori , grinzi-tavane, sarpante, balustrade, pardoseli, invelitori,
usi, ferestre si aproape intregul mobilier pot fi realizate exclusiv din lemn.

Piatra este un material folosit exclusiv la temeli isau socluri inalte, inaltimea acestui soclu
variaza intre 1 si2.5 m . Uneori apare si zidaria mixta de piatra si caramidala zidul interior de
care se alipeste vatra. Piatra a fost utilizata in mod obisnuit sub formade bolovani de rau sau de
cioplitura. Impreuna cu piatra, dupa 1900 incepe sa se foloseasca si caramida, atat ca material
de constructie cat si pentru coloane.

Sisteme constructive

Peretii de lemn: Lemnul pentru confetionarea peretilor se prezinta fie sub forma de barne
groase , adica trunchiuri de copac cojite dar nelucrate, fie sub forma de grinzi cioplite pe patru
fete de sectiune patrata, sau blani late numite cioplitura, de sectiune predominant
dreptunghiulara .

Sistemul de sustinere e constituit din stalpi-montanti prinsi din 2in 2 m intr-o grinda de baza.

Peretii, care sunt mai mult o umplutura, sunt facuti din blani subtiri imbinate cu montantii.
Peretii se incheie in partea de sus cu un rand de grinzi groase asezate orizontal.

Tavanul si bolta. Tavanul: din grinzi cu distanta de 1m intre ele. Exista la casele mai noi, tavane
netede, construite prin fixarea pe fetele inferioare a grinzilor, a unei retele de sipci si trestie,
peste care e intins un strat subtire de tencuiala .

Gabarite si proportii

Din punct de vedere volumetric modelele traditionale pot avea la baza un singur nucleu
compozitional sau doua nuclee compozitionale . Volumteriile sunt echilibrate , aceastea facand
raportul dintre nucleu si spatiul inconjurator. Registrul inferior este masiv cu goluri putine , cel
median la incaperilor de locuit este prezentat de ritmicitatea prispei si a tamplariei , iar cel
superior aduce volumetriei dinamism si expresivitate.
Studiu de caz

Locuinta traditionala a viticultorilor din Ticleni , judetul Gorj ( sec. al XIX-lea )

’’Localitatea gorjeană Ţicleni este înconjurată de dealurile subcarpatice dintre Jiu

şi Gilort din Oltenia şi cele ale Podişului Getic, într-o zonă cu păduri de foioase şi
conifere. Locuitorii acestui vechi sat de moşneni au fost crescători ai animalelor şi
viticultori, fapt evident când se privesc dealurile în care se află „pimniţele”,
construcţii din lemn acoperite cu coarde de viţă de vie pentru păstrarea vinului şi
a uneltelor.

Casa este o construcţie cu două niveluri, ridicată pe temelie de piatră; pe tălpile

groase numite „urşi” sau „groşi” se înalţă structura pereţilor din bârne groase de
stejar cioplite pe patru laturi, încheiaţi în cheutori drepte.

Planul cuprinde la parter o singură încăpere – pivniţa, cu prispă deschisă, iar

etajul, la care se urcă pe o scară laterală, are o prispă închisă cu balustradă şi două
încăperi cu uşi separate: bucătăria, „căminele” şi camera de zi, „hodaia”. Pereţii
etajului sunt lipiţi cu lut şi văruiţi.

Acoperişul în patru pante este învelit cu şindrilă, „frăştină”, coama terminându-se

cu „ciocârlani” şi cu „ţepe” cioplite. Faţada este decorată cu motive specifice
gorjeneşti: un brâu sculptat aproape continuu la nivelul deasupra ferestrelor şi
vertical la mijlocul faţadei; iar la colţuri – “undrele” sculptate.’’

Gospodaria cuprinde casa de locuit, anexele pentru cresterea animalelor , anexe

necesare depozitarii produselor agroalimentare , imprejmuirea, poarta si
fantana.

Volumetric aceasta se incadreaza in tipul unui singur nucleu compozitional , avand

inaltimea acoperisului egala cu inaltimea peretelui.
Studiu fatada

Elementele regulatoare ale ferestrei sunt date de detaliile coamei , a prispei , a

ancadramentelor tamplariei si linia de streasina, acestea sunt obtinute doar prin traforarea
lemnului elementelor . Se remarca in special prispa avand decoratia specifica si tampalria.

Aceste elemente regulatoare creeaza linii principale ale fatadelor si ii dau ritmicitate acesteia.

Plin-gol al fatadei
Locuinta dispune atat de prispa cat si de foisor, creeandu- se astfel zone intermediare care
adapostesc activitatile exterioare de pe timpul zilei .

Zonele de gol predomina fatada iar cele de plin sunt masive , creeand limite clare si definind
bine aceste spatii intermediare.

Avem astfel la nivelul inferior zona de foisor care este legata vizual in mod direct cu restul curtii
si indirect cu zona de depozitare si nivelul superior , in dreptul prispei, care la fel ca mai jos,
este un element puternic de delimitare a spatiului, decoaratiile acesteia neperforand-o .

Se poate observa cum elementele structurale se prezinta pe fata , insa fara a iesi in evidenta
sau a fi contrastante datorita materialitatii lemnului, prezent foarte mult in cadrul constructiei.
Materialitatea fatadei

Locuinta se ridica pe o temelie de piatra, pe talpi groase cu pereti din barne de stejar , cioplite
pe patru laturi si imbinate cu cheutori drepte. Pretetii de la etaj sunt tencuiti iar finisajul este de
var alb. Piatra apare ca interventie minimala , cu rolul de sustinere , face legatura constructiei
cu terenul.
Structura acoperisului

Imbinarile din lemn

 Fatada frontala

Fatada laterala dreapta

Fatada laterala stanga

Fatada spate
 Bibliografie

https://muzeul-satului.ro/planifica-vizita/ce-pot-vedea/expozitia-permanenta-arhitectura-
vernaculara/sectorul-nou/casa-ticleni/

http://npissh.ro/ro/wp-content/uploads/sites/2/2015/12/Casa-%C5%A3%C4%83r
%C4%83neasc%C4%83-%C3%AEnalt%C4%83-din-nordul-Olteniei.pdf

https://www.oar.archi/despre-oar/ghidurile-de-arhitectura-pentru-incadrarea-in-specificul-
local-din-mediul-rural

https://en.wikipedia.org/wiki/Vernacular_architecture

https://www.oar.archi/download/public/ghid_de_arhitectura_zona_gorj_pdf_1510922418.pdf

Panoiu - Din arhitectura lemnului

G. Patrascu - Arhitectura si tehnica populara

Imagini
https://www.oar.archi/despre-oar/ghidurile-de-arhitectura-pentru-incadrarea-in-
specificul-local-din-mediul-rural

https://muzeul-satului.ro/planifica-vizita/ce-pot-vedea/expozitia-permanenta-
arhitectura-vernaculara/sectorul-nou/casa-ticleni/