31.10.

2020 Militari
07.11.2020 Băneasa

FRICA, CURAJUL și CREDINȚA in vremuri tulburi!

Cu ce sentimente ne despartim astazi de luna octombrie?

La ce sa ne asteptam de la luna noiembrie?

Parca niciodata in viata noastra nu am trait un an sub asediul atator temeri si

ingrijorari, parca nici nu am trait cu adevarat anotimpurile acestui an, 2020,
incepand cu primavara si sfarsind cu iarna. N-au mai fost anotimpuri!

Am inceput sa folosim un cu totul alt limbaj, unul nenatural, infricosator, parca

izvorat dintr-un film de groaza:
pandemie, valul 1, valul 2 .. valul 3 … Ce zile am ajuns sa traim!

Anul trecut, pe vremea aceasta eram oameni normali, ne bucuram de toamna si

ne gandeam cu emotie la venirea iernii cu farmecul sarbatorilor …

Acum traim cu îngrijorare, cu teamă de boală și moarte sau chiar de teama că

Dumnezeu ne-a părasit!
Dar tocmai pentru astfel de vremuri, Cuvântul lui Dumnezeu ne vorbeste despre
credinta si curaj.

2 Timotei 1:7 „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de

dragoste şi de chibzuinţă.“

 Pasaj biblic: Numeri cap 13 si 14

12 iscoade au vazut aceleasi lucruri dar aveau relatari si concluzii diferite, erau
divizati.
Teama a pus stapanire pe adunare, deznadejdea si razvratirea impotriva lui
Moise, Dumnezeu.
Concluzie: nu mai inaintam (nesiguranta), ne intoarcem in Egipt (siguranta).

Când Israel ajunsese pentru prima dată la hotarele Canaanului, Moise a trimis
12 bărbaţi să cerceteze ţara.
Zece s-au întors înspăimântaţi.

„Toţi aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă“, s-au plâns ei.
„Am mai văzut acolo pe uriaşi, pe fiii lui Anac, care se trag din uriaşi: înaintea
noastră şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.“

Însă, Iosua şi Caleb, erau nerăbdători să intre în Ţara Promisă.

„Îi vom mânca“ pe canaaniţi, au spus ei. „Apărarea lor a plecat de la ei; DOMNUL
este cu noi, nu vă temeţi de ei!“ (Numeri 14:9).

Era optimismul lor nefondat? În niciun caz! Ei, ca de altfel întregul popor, văzuseră
cum Dumnezeu umilise Egiptul cel măreţ şi pe zeii lui, aducând asupra lor cele
zece plăgi. Apoi au văzut cum Domnul i-a înecat pe faraon şi armata lui în Marea
Roşie (Psalmul 136:15).

E limpede că sentimentele de teamă ale celor zece iscoade şi ale celor ce s-au lăsat
influenţaţi de ei nu erau deloc justificate. „Până când nu va crede [acest popor] în
Mine, cu toate semnele pe care le fac în mijlocul lui?“, a spus Domnul dând glas
profundei sale dureri. — Numeri 14:11.

Ce legătură există între credinţă şi curaj, şi cum se observă acest lucru în zilele
noastre?

Un popor lipsit de credinţă nu are curaj!

Domnul a mers chiar la miezul problemei: laşitatea poporului trăda lipsă de

credinţă. Într-adevăr, credinţa şi curajul merg mână-n mână.
Referindu-se la biserica creştină şi la războiul spiritual pe care-l duc creştinii,
apostolul Ioan a scris: „pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea;
şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.” 1 Ioan 5:4

“Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care
au credinţă pentru mântuirea sufletului.” Evrei 10:39

Să nu dăm înapoi!

Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de

chibzuinţă. – 2 Timotei 1:7

Există o teamă deprimantă pe care Satana încearcă să ne-o inducă în fiecare zi. Eu
numesc această teamă „dovezi false, care par reale”. El intenționează să ne
împiedice să avem puterea, iubirea și mintea sănătoasă pe care Dumnezeu vrea să
le avem.

Uneori ne gândim la frică ca la o emoție, dar ea este un duh. De fapt, teama este
unul dintre instrumentele preferate ale lui Satana cu care îi place în mod deosebit
să-i atace pe creștini. Dar Isus a spus: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce
crede!” Marcu 9:23. Și un creștin înflăcărat, care crede în Biblie, este cea mai
mare frică a inamicului!

S-a spus că frica este opusul credinței și este adevărat; nu putem trăi cu credință
și cu teamă în același timp.

Frica ne paralizează și ne împiedică să primim promisiunile lui Dumnezeu. Ne

împiedică să ne oprim și să ascultăm ceea ce Dumnezeu ne-a chemat să facem.

Frica trebuie să fie confruntată frontal cu puterea credinței. Trebuie să

proclamăm Cuvântul lui Dumnezeu și să poruncim fricii să plece.

„Frica… e de la diavol, ca și păcatul, ca și moartea.” calugarul Nicolae

Steinhardt (jurnalul fericirii)
Data viitoare când frica bate la ușa ta, trimite credința să-i răspundă!

Nu există în lume om scutit de încercări.

Evenimentele care bulversează siguranța te pun evident în fața a două

perspective.

Prima este aceea de a te lăsa înfricoșat și demoralizat, pierzând consistența

credinței și disperând.

A doua este de a crede că dacă un lucru greu de suportat nu poate fi controlat

prin voința proprie, dincolo de orice sărmană și deprimantă previziune
omenească, el oferă totuși până la urmă o învățătură folositoare.

Cel mai important lucru e să știi că nu ești singur.

În fond, deși puțini o spun pe șleau, mulți văd războiul împotriva COVID19 ca
pe un efort colectiv de a ne salva bătrânii de la moarte.

Conform statisticilor, miza principală asta este. Cu toții luptăm, în primul rând,
pentru a le oferi părinților noștri, câțiva ani de viață în plus. Însă luptăm fără să
avem certitudinea că vom reuși să-i salvăm. Stăm izolați, sperând că astfel îi vom
proteja pe bătrâni, și estimăm dacă vom avea suficiente resurse ecomomice, pentru
a rezista până la sfârșit. Care sfârșit?
Trebuie să fii arogant să prezici când se va sfârși.

Controlul virusului în societățile asiatice implică acum privațiuni și schimbări

comportamentale majore ale cetățenilor, doar pentru ca lucrurile să funcționeaze pe
avarie. Iar soluția este funcțională doar atâta timp cât granițele țărilor sunt închise.
În condițiile reluării transporturilor internaționale, opțiunea devine o utopie.

Religiile se îndreaptă și ele spre faliment accelerat. Aproape toate au trebuit să-și
întrerupă ritualurile, unele de voie, altele de nevoie, respectiv supunându-se cu
frustrare autorităților laice. De fiecare dată când statul dictează religiei, iar religia
acceptă fără să crâcnească, atunci religia slăbește. Președinții și premierii se tem
mai tare de COVID19, decât de excomunicare, de afurisire sau karma negativă.

Geneza 3:8-11 “Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin
grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului
Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-
a zis: „Unde eşti?” El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică,
pentru că eram gol, şi m-am ascuns.” Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus
că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu
mănânci?”

Leviticul 25:18 “Împliniţi legile Mele, păziţi poruncile Mele şi împliniţi-le; şi veţi
locui fără frică în ţară.”

Matei 8:26 “El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Apoi S-a
sculat, a certat vânturile şi marea, şi s-a făcut o linişte mare.”

Definite - frica =  Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol

real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare.

Frica este una dintre emoțiile umane fundamentale, ce apare ca răspuns la o

amenințare externă care pune în pericol viața sau integritatea ființei, în mod real
sau perceput ca real.

Ea se referă la răspunsul biochimic, dar și cel emoțional al ființei umane în fața

unui pericol.

Uneori, frica provine din amenințări reale, însă poate veni și din amenințări care
nu există în realitate. În aceste cazuri, frica este un simptom al unei afecțiuni
psihice, precum tulburarea de panică, tulburările de anxietate, fobiile sau
tulburarea de stress posttraumatic.

Deși este o emoție negativă și, în general, neplăcută, frica este utilă pentru că
îndeplinește un rol important în siguranța și integritatea noastră, deoarece ne
mobilizează energetic organismul pentru a reacționa în fața pericolului.
Frica este compusă din două reacții primare:

Răspunsul biochimic
Pentru că frica este o emoție naturală și un mecanism fundamental de
supraviețuire, când apare o amenințare reală sau percepută ca atare, organismul
noastru răspunde în consecință.
Reacțiile fizice, corporale, specifice sunt: transpirație, un ritm cardiac crescut,
nivel crescut de adrenalină.
Această reacție este cunoscută ca fiind un răspuns de tipul „luptă sau fugi”, în care
organismul fie se pregătește să lupte, adică să înfrunte pericolul, fie să fugă, pentru
a se salva.

Răspuns emoțional
Acesta este diferit la fiecare persoană în parte, plecând de la oroare și până la
distracție (filme horror, sporturi extreme).

Cauzele fricii
Principalele cauze ale fricii sunt:
- Pericole imediate din mediul înconjurător;
- Anumite obiecte sau situații specifice (în cazul fobiilor: frica de înălțime,
frica de zbor cu avionul, de păianjeni, de întuneric, de spații înguste etc.)
- Teama de necunoscut și de incertitudine;
- Evenimente viitoare cu valoare emoțională importantă pentru noi –
susținerea unei prezentări în public, un examen sau un interviu de angajare;
- Interacțiunea socială și teama de respingerea celorlalți;
- Moartea, ca eveniment ce survine așteptat, la o vârstă respectabilă sau
neașteptat, ca urmare a unui accident sau a unei boli.

Anumite frici sunt înnăscute și se regăsesc la toate ființele umane, fiind utile,
pentru că sprijină supraviețuirea și păstrează siguranța și integritatea indvidului,
dar există și situații de frică generate de experiențe individuale sau colective
traumatizante.