Importanta păcii pentru viața creștinului

2 Petru 3:14 “De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi
găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.”
1 Petru 3:11 ”să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea şi s-o
urmărească.”
Evrei 12:14 “Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe
Domnul.”
2 Timotei 2:22 “Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa,
dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.

Galateni 5:22 “Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea …”

2 Corinteni 13:11 “Încolo, fraţilor … trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al
păcii va fi cu voi.”
1 Corinteni 7:15 “ …Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace.”
Romani 12:18 “Dacă este cu putinţă… trăiţi în pace cu toţi oamenii.”
Romani 14:17 “Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci
neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.”

S-ar putea ca nu întotdeauna să fie posibil pentru creştin să fie în pace cu toţi
oamenii dar nereuşita de a ajunge la o asemenea stare nu trebuie să-l împiedice să
primească în inimă pacea lui Dumnezeu.

Romani 5:1 “Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu
Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.”
Coloseni 1:19-20 “Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El şi să
împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcând
pace prin sângele crucii Lui.”

Adevărata religie este înfăţişată în Biblie ca o experienţă de pace.

Păcătoşii sunt descrişi ca vrăjmaşi ai lui Dumnezeu (Rom. 5,10). Pentru ei nu este
pace, nu este linişte şi siguranţă (Is. 57,20).
După ce e împăcat, păcătosul are pace cu Dumnezeu.
Acum, avându-şi păcatele iertate, el are pace în inima sa, dându-şi seama că toată
vinovăţia sa a fost înlăturată.
Efeseni 2:14-17
“Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc
care-i despărţea … făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un
singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. El a venit astfel să aducă
vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.”

Hristos nu este numai pacificatorul, El însuşi este pacea, legătura de unire şi

armonie.
În El trebuie să fie desfiinţate toate despărţirile omenirii.
În V. T. ideea păcii a fost adesea legată de aceea de Mesia (Isa 9:6; cf. Mica 5:5).
Hristos a adus pacea între iudei şi neamuri.

Filipeni 4:7 “Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile
şi gândurile în Hristos Isus.”
Coloseni 3:15 “Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi … să stăpânească în
inimile voastre, şi fiţi recunoscători.”
2 Tesaloniceni 3:16 “Însuşi Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel…”

Pacea care vine de la Dumnezeu e întemeiată pe credinţa în Dumnezeu şi pe o

cunoaştere personală a puterii şi a ocrotirii Sale.
Pacea izvorăşte dintr-un simţământ al prezenţei Lui şi aduce iubire şi încredere ca
de copil.
Pacea lui Hristos îl face pe om în stare să trăiască în linişte, netulburat şi plin de
încredere, în mijlocul celor mai grele împrejurări ale vieţii.
Hristos, izvorul păcii, devine căpitanul sufletului şi pilotează liniştit corabia vieţii
către un liman sigur.

2 Tesaloniceni 1:2; Filipeni 1:2;

Efeseni 1:2; Galateni 1:3; 2 Corinteni 1:2

“Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru,

şi de la Domnul Isus Hristos!”

Darurile spirituale ale harului şi ale păcii pot veni numai de la Dumnezeu.
Pacea, rezultatul lucrării harului divin, cuprinde în sine conştienţa păcatelor iertate şi
recunoaşterea împăcării cu Dumnezeu.

Ioan 20:19,21 “… a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” Isus
le-a zis din nou: „Pace vouă!... ”