Automobilul 

sau mai familiar mașina, este un vehicul cu patru (rar, trei, șase) roți, acționat de un motor
cu ardere internă, cu abur, cu electricitate sau aer comprimat. Are scaune pentru conducător și pentru
cel puțin un pasager.
Automobilele sunt de obicei construite pentru a călători pe drumuri, dar există unele, mai ales vehicule
utilitare, care permit călătorii în afara drumurilor - (off-road). Drumurile și autostrăzile sunt folosite în
comun cu alte vehicule, cum sunt motocicletele și tractoarele.
Un automobil tipic are un motor cu ardere internă și patru roți, însă au apărut pe piață și mașini cu
motoare hibride, cu gaz sau electrice. Au fost construite și autovehicule cu trei roți, dar nu sunt prea
răspândite din cauza problemelor de stabilitate.
În anul 2007 în lume existau aproape 800 de milioane de mașini în circulație (majoritatea în emisfera
nordică) iar 42 de milioane de mașini noi erau produse în fiecare an.[1] În anul 2050 se aproximează că
vor exista 4 miliarde de automobile la nivel mondial.[2]

Cuprins

 1Istoric
 2Descriere
o 2.1Compunerea automobilului
 2.1.1Motor
 2.1.2Șasiu
 2.1.3Caroserie
o 2.2Funcționarea automobilului
 3Clasificare
o 3.1După destinație
 3.1.1Automobile pentru transportul persoanelor
 3.1.2Automobile pentru transportul mărfurilor
 3.1.3Automobile speciale
o 3.2După particularitățile constructive
 3.2.1După tipul motorului
 3.2.2După tipul transmisiei
 3.2.3Tipul propulsiei
o 3.3După numărul punților
o 3.4După capacitatea de trecere
 4Vezi și
 5Referințe
 6Bibliografie
 7Lectură suplimentară
 8Legături externe

Istoric[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria automobilului.
În 1769, francezul Nicolas-Joseph Cugnot realizează un vehicul cu trei roți propulsat prin forța aburului.
În 1801, englezul Richard Trevithick realizează un fel de locomotivă, numită Puffing Devil, dar care
putea circula și pe drumurile rutiere.
Contribuții de pionierat în domeniul motoarelor cu ardere internă au adus: Nicéphore Niépce, François
Isaac de Rivaz, Gustave Trouvé și alții. Însă inventatorul automobilului în accepția modernă este
considerat Karl Benz. În 1878, acesta proiectează un nou tip de motor cu ardere internă, mult
îmbunătățit și care va fi patentat un an mai târziu.
Descriere[modificare | modificare sursă]
Compunerea automobilului[modificare | modificare sursă]
Părțile principale ale oricărui automobil sunt motorul, șasiul, caroseria și partea electrică.
Motor[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Motor cu ardere internă.
Motorul este sistemul fizic de generare a energiei mecanice care pune în mișcare sistemul de
transmisie al automobilului. Un motor este compus din două părți: mecanismul motor și instalațiile
auxiliare.
Șasiu[modificare | modificare sursă]
Șasiul automobilului este ansamblul organelor și instalațiilor care efectuează preluarea și transmiterea
energiei mecanice de la motor la roțile motoare, conducerea automobilului, susținerea și propulsia lui.
Se compune din transmisie, sistemul de conducere, organele de susținere, organele de propulsie și
instalațiile auxiliare. Mai tine si motorul și caroseria.

Sistem de transmisie
Transmisia sau sistemul de transmisie preia, transmite, modifică și distribuie momentul motor la roțile
motoare ale automobilului.
Sistem de conducere
Sistemul de conducere asigură deplasarea automobilului pe traseul dorit. Este compus din mecanismul
de direcție și sistemul de frânare.
Sistem de susținere
Organele de susținere suportă greutatea automobilului și preiau forțele rezultate din propulsie frânare și
rezistențele ce apar în deplasarea pe drum a automobilului. Cuprind cadrul, carterele punților și
organele de suspensie.
Sistem de propulsie
Sistemul de propulsie transformă mișcarea de rotație în mișcare de translație și ajută automobilul să se
sprijine pe drum sau pe sol.
Instalații auxiliare ale șasiului
Instalațiile auxiliare asigură confortul, siguranța circulației și controlul exploatării automobilului. Ele sunt
instalația de iluminat, instalația de semnalizare, instalația de încălzire, instalația de aerisire,
ștergătoarele de parbriz, etc.
Caroserie[modificare | modificare sursă]
Caroseria este partea principală a automobilului care are rolul de purtător al persoanelor sau mărfurilor
sau instalațiilor montate pe automobil, asigurând izolarea și autonomia încărcăturii față de restul
automobilului și de mediul înconjurător.
Compunerea caroseriilor este dependentă de destinația automobilului comportând diferențe conforme
scopului pentru care sunt făcute. În general caroseriile automobilelor au o parte inferioară bazală,
orizontală (platformă), o parte laterală și o parte superioară (acoperiș).În plan orizontal se împarte în
partea anterioară, destinată conducătorului automobilului și partea posterioară destinată încărcăturii
(instalații, persoane, mărfuri).

Funcționarea automobilului[modificare | modificare sursă]

Clasificare[modificare | modificare sursă]
Automobilele se clasifică după următoarele criterii principale:

 destinație (felul transportului);

 particularități constructive (tipul motorului, tipul transmisiei, tipul propulsiei);
 numărul punților
 capacitate de trecere.
După destinație[modificare | modificare sursă]
Automobile pentru transportul persoanelor[modificare | modificare sursă]

 Autoturisme - automobile care, prin construcție și echipare, sunt destinate transportului unui
număr redus de persoane, bagaje și/sau al bunurilor acestora, având o capacitate de două până la
7 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducătorului auto.[3] Acestea se pot conduce cu categoria de
permis auto B.
o Microturisme - cilindree: 200–250 cm³ (1 – 2 locuri)
o Mici - cilindree: 500–1000 cm³ (2 – 4 locuri)
o Mijlocii - cilindree: 1000–2000 cm³ (4 – 5 locuri)
o Mari - cilindree: 2000–4000 cm³ (4 – 6 locuri, de exemplu limuzinele[4])
o Foarte mari - cilindree: 3000–8000 cm³ (4 - 7 locuri)
 Microbuze - autobuze destinate și echipate pentru transportul unui număr redus de persoane și
al bagajelor acestora.[5]
o Cu capacitate mică (6 - 16+1 locuri) - Acestea se pot conduce cu categoria de permis
auto D1.
o Cu capacitate mare (18 - 22+1 locuri) - Acestea se pot conduce cu categoria de permis
auto D.
 Autobuze - autovehicule destinate și echipate pentru transportul unui număr mai mare de
persoane și al bagajelor acestora. Acestea se pot conduce cu categoria de permis auto D.
o Cu capacitate mică (15 - 30 locuri)
o Cu capacitate mijlocie (30 - 70 locuri)
o Cu capacitate mare (70 - 100 locuri)
o Cu capacitate foarte mare (peste 100 locuri)
Automobile pentru transportul mărfurilor[modificare | modificare sursă]
Se clasifică și după încărcătura utilă exprimată newtoni (N).

 Autoutilitară - cu încărcătură utilă până la 10.000 N, caroserie închisă și cabină separată.

 Autocamionetă - cu sarcină utilă de circa 15.000 - 20.000 N, caroserie închisă sau acoperită cu
coviltir și cabină separată.
 Autocamion - are caroserie deschisă sau acoperită cu prelată. După capacitatea de încărcare
autocamioanele pot fi:
o Autocamioane ușoare - cu sarcina utilă de 15.000 N – 30.000 N
o Autocamioane mijlocii - cu sarcina utilă de 30.000 N – 80.000 N
o Autocamioane grele - cu sarcina utilă de 80.000 - 120.000 N
o Autocamioane foarte grele - cu sarcina utilă de peste 120.000 N
 Autobasculantă – prevăzută cu o benă basculantă pentru încărcătură și cabina conductorului
separată de caroserie.
Automobile speciale[modificare | modificare sursă]
Automobilele din această categorie efectuează numai anumite transporturi și servicii.

 Autocisternă – echipată cu unul sau două recipiente pentru transportul lichidelor

 Autoizotermă
 Autofrigorifică – cu caroserie închisă termoizolantă, pentru transportul bunurilor alterabile
 Automacara – echipată cu o macara pentru ridicarea sarcinilor
 Autosanitară (ambulanță) – dotată cu instalații medicale pentru stabilizarea și transportul
bolnavilor
 Autoatelier – amenajat cu utilaje pentru executarea reparațiilor
 Autotractor – pentru tractarea semiremorcilor
 Autostropitoare
 Autoscară
 Autoplug
După particularitățile constructive[modificare | modificare sursă]
Se consideră următoarele criterii de distincție ale automobilelor: tipul motorului, tipul transmisiei, tipul
propulsiei.
După tipul motorului[modificare | modificare sursă]

 Automobile cu motoare termice

o Motoare cu aprindere prin scânteie - M.A.S.(în patru sau doi timpi)
o Motoare cu aprindere prin comprimare - M.A.C. (motor Diesel în patru sau doi timpi)
 Motoare cu piston rotativ (Wankel)
o Motoare cu turbine cu gaze
o Motoare cu reacție
o Motoare cu abur
 Automobile cu motoare electrice
o cu baterii de acumulator → vezi Autovehicul electric
o cu pilă de combustie
După tipul transmisiei[modificare | modificare sursă]

 Automobile cu transmisie mecanică

 Automobile cu transmisie hidrodinamică
 Automobile cu transmisie hidromecanică
 Automobile cu transmisie electrică
Tipul propulsiei[modificare | modificare sursă]

 Automobile cu roți cu pneuri

 Automobile cu roți cu șenile
După numărul punților[modificare | modificare sursă]
Se consideră drept criteriu de departajare totalul punților și numărul punților motoare.

 Automobile cu două punți

o Automobile 4x2
o Automobile 4x4
 Automobile cu trei punți
o Automobile 6x2
o Automobile 6x4
o Automobile 6x6
 Automobile cu patru punți
 o Automobile 8x4
o Automobile 8x6
o Automobile 8x8
După capacitatea de trecere[modificare | modificare sursă]
 normală: 2x4 (destinate pentru deplasarea pe drumuri bune)
 mare: 4x4, 4x6, 6x6; 8x8 (destinate pentru deplasarea pe drumuri de orice categorie, numite
și automobile de teren)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 accident de circulație
 ambulanță
 autostradă
 camion
 computer de bord
 drum
 mărci de automobile
 număr de înmatriculare

Referințe[modificare | modificare sursă]
1. ^ Automobilul revolutia continua, 14 septembrie 2007, Descoperă, accesat la 10 mai 2012
2. ^ În scurt timp, automobilele vor anunța automat autoritățile atunci când are loc un accident, 29 februarie
2012, Descoperă, accesat la 27 mai 2012
3. ^ Autoturism, la DEX
4. ^ Limuzină, la DEX
5. ^ Microbuz, la DEX

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Viorel Cazan, Vargyas Zsolt (2007). Curs de legislație rutieră, conducere preventivă, mecanică,
prim ajutor, Editura Calipso, Suseni, Târgu Mureș
 Gheorghe Frățilă, Mariana Frățilă, S. Samoilă (2007). Automobile-Cunoaștere, Întreținere,
Reparare, ediția a-VIII-a, Editura Didactică și Pedagogică, București

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

 Vehiculul zeilor: arheologia automobilului, Jörg Jochen Berns, Editura Univ. Alexandru Ioan
Cuza, 2006

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Automobil

 Invențiile care au schimbat automobilul și oamenii din spatele lor, septembrie 2014, Promotor.ro
 O istorie verde: povestea mașinilor prietenoase cu mediul, 15 decembrie 2009, Alexandru
Safta, Descoperă
 Top 10 - Cele mai scumpe automobile din lume, 30 iulie 2008, Nicu Parlog, Descoperă
 Cum circulau primii șoferi, 9 iunie 2012, Ziarul Lumi