Romanul incepe cu descrierea spatiului in care se desfasoara actiunea.

Incipitul
fixand in mod veridic cadrul temporal iulie 1909 si spatial descrierea strazii Antim din
Bucuresti, a arhitecturii casei lui mos Costache, a interioarelor. (,,Într-o seară de la
inceputul lui iulie 1909, cu puțin înainte de orele zece, un tânăr de vreo 18 ani, (...)
intra pe strada Antim")
Tot in incipit sunt prezentate personajele principale, este sugerat conflictul si sunt
trasate principalele planuri epice.

Costache

Psihologia sa de avar, controlează și conflictul financiar și pe cel erotic, între Felix și

Otilia. Acțiunea romanului începe cu prima întâlnire între el și Felix și se termină cu
moartea acestuia. Avariția lui moș Costache este îndulcită de sentimentul patern pe
care îl manifestă față de Otilia. Mai mult, afecțiunea față de "fetița" sa apare și ca o
compensație morală pentru averea mamei Otiliei, pe care și-a însușit-o fără vreo
formă legală, fapt ce a cauzat moartea acesteia și care condiționează acum starea
materială a Otiliei. Propriu-zis, o bună parte din averea lui moș Costache e averea
mamei Otiliei, respectiv a Otiliei, pe care și-a însușit-o prin drept familial.

De la începutul romanului, personajul apare în această postură. Tentativa de a nu-l

primi pe Felix, deși îi este unchi și tutore îl definește ca atare, precum furtul marunt
din veniturile acestuia, precum și de la Pascalopol. Cumpără material demolat, mai
ieftin, sau încearcă la mai multe farmacii ca să vadă la care e mai ieftin, pentru câtiva
banuti. Mănâncă cu lăcomie la masa oferită de un fost chiriaș devenit proprietar.
Scena îmbolnăvirii neasteptate, în care este rapid înconjurat de familia Tulea,
dezvăluie elocvent izolarea indusă de teama pierderii averii. Otilia este singura care-i
mai este alături, iubindu-l necondiționat, dar avariția lui îndepărtează repetat pe toți
ceilalți, pe Felix, pe Marina, pe văduva care-l îngrijea, pe Pascalopol.

Aglae

Aglae Tulea este "baba absoluta, fara cusur in rau", asa cum o caracterizeaza
Weissmann, este sora lui Costache Giurgiuveanu, mama a trei copii, Olimpia, Aurica,
Titi si sotia lui Simion Tulea.

Simion

Simion Tulea este sotul Aglaei si tatal celor trei copii, Olimpia, Aurica si Titi. Fost
mecanic, acum pensionar, devine senil si apatic, evoluand treptat spre nebunie.
Starea lui se manifesta prin crize de melancolie sau, dimpotriva, de agitatie, devine
obsedat de mancare, se crede Iisus Hristos, picteaza tablouri, copiind carti postale
ilustrate. Toate acestea o lasa total indiferenta pe sotia lui, pe care o interesau
numai banii, asa cum noteaza naratorui omniscient: "Aglae avea destula avere,
stransa din chiar banii lui Simion, privat sistematic de orice placeri".
 Leonida Pascalopol

Mosierul rafinat Trăiește și el un sentiment complex de paternitate, căruia i-a găsit

un paliativ în familia lui moș Costache. Acesta se autocaracterizează într-o convorbire
cu Felix astfel:

“Eu, domnule Felix, dă-mi voie să mă mărturisesc dumitale ca unui prieten, n-am
fost fericit în căsnicie. Întâia sotie nu mi-a dat cinstea ce mi se cuvenea. În sufletul
meu de moșier prozaic se ascunde puțin romantism. O cunosc pe Otilia de când era
mică și pot spune că a crescut sub ochii mei. Dacă Dumnezeu mi-ar fi dat libertatea
să-mi fac femeia cum vreau eu, aș fi făcut-o ca pe domnișoara Otilia. O iubesc și eu în
felul meu, scumpe domnule Felix, pe Otilia, și poate că nu mă înșel când îți afirm că și
ea mă iubește pe mine. Nici nu e greu, fiindcă un dezamăgit ca mine e un om fără
pretenții. Eu nu i-am cerut niciodată nimic domnișoarei Otilia și n-am prea stat ca să
disting ce e patern și e ce viril în dragostea mea.(...) S-a format între noi o rudenie sui
generis...
Domnule Felix, mi-ai întunecat existența, îți spun drept, mi-ai stricat niște
nevinovate tabieturi de celibatar. Am nevoie de domnișoara Otilia, ea e micul meu
vițiu sentimental. Dacă nu pot fi un amant, rămân totdeauna un neprețuit prieten și
părinte.”

Aurica Tulea

Aurica Tulea este fiica cea mica a Aglaei, conturata in antiteza cu feminitatea si
delicatetea Otiliei, supusa de la inceput si pana la sfarsit unui automatism psihologic
intruchipand tipul fetei batrane.

Titi Tulea

Titi Tulea - tipul retardatului, este mezinul familiei Tulea, un tanar neputincios,
incapabil de a gandi ceva creativ.