Speță

Televiziunea de stat TV8 organizează un reality show denumit „Pradă – prădător”, care se
desfăşoară în apropierea zonei de frontieră, într-un spaţiu aflat sub controlul direct al
Ministerului de Interne. S-a stabilit că Ministerul are dreptul de a efectua în orice moment
inspecţii, acesta asigurând, totodată, şi securitatea zonei. Jocul (gen paint ball) constă în
ţintirea de către echipa prădătorilor (compusă din 10 membri), cu ajutorul unor pistoale
cu vopsea colorată, a jucătorilor din echipa care reprezintă „prada”, care, fiind capturaţi,
erau duşi în cazarma Ministerului.
Participanţii semnau o declaraţie prin care renunţau la dreptul de a introduce acţiuni
pentru obţinerea de despăgubiri, fiind conştienţi de riscurile implicate de concurs.
După sosirea participanţilor, Ministerul de Interne a primit o scrisoare semnată de un
grup terorist notoriu, ZZZ, care anunţa acte teroriste dacă zona de frontieră nu este
evacuată de urgenţă.
La două zile după începerea concursului, o bombă explodează la locul de desfăşurare a
acestuia. 6 participanţi sunt grav răniţi, iar participantul A decedează pe loc.
S-a decis încetarea emisiunii, dar, până la evacuarea tuturor participanţilor, o echipă de
intervenţie a fost trimisă la faţa locului.
X, unul dintre membrii echipei de intervenţie, l-a împuşcat mortal pe participantul B,
confundând îmbrăcămintea acestuia cu uniforma mişcării teroriste ZZZ (la momentul
faptelor, în Parlament se dezbătea proiectul de lege privind regimul armelor de foc).
Echipa care s-a deplasat la faţa locului pentru efectuarea anchetei a ridicat unele probe
legate în special de tipul şi provenienţa bombei. Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică
elaborat a concluzionat că este imposibil să se stabilească dinamica exploziei, având în
vedere insuficienţa fragmentelor care au putut fi prelevate de la locul faptei.
Existenţa unei legături de cauzalitate între scrisoarea anunţând acte teroriste şi explozia
bombei nu a fost analizată de către autorităţi.
În ceea ce priveşte participantul A decedat, având în vedere apartenenţa acestuia la
gruparea religioasă W., familia sa a procedat la incinerarea sa de urgenţă.
Cât despre participantul B, raportul de expertiză medico-legală a stabilit că decesul a fost
provocat prin împuşcare de la mică distanţă.
Ancheta privind decesul participantului B, bazată doar pe audierea membrilor echipei
de intervenţie şi pe concluziile raportului de expertiză medico-legală, s-a finalizat prin
ordonanţă de clasare, constatându-se eroarea în care s-a aflat poliţistul X.
În privinţa anchetei atentatului, s-a decis ca participanţii răniţi să fie audiaţi după
externarea lor. Cât despre ceilalţi participanţi citaţi pentru audiere, aceştia nu s-au
prezentat. După două luni de la începerea acestei anchete, s-a dispus clasarea, nefiind
identificat autorul.
Soţia participantului B a introdus acţiune împotriva poliţistului X, solicitând acordarea de
despăgubiri morale în valoare de 100.000 RON. Acţiunea acesteia a fost anulată de către
instanţă ca netimbrată.
Participanţii răniţi au formulat o plângere penală împotriva ministrului de interne
invocând neglijenţa acestuia în luarea măsurilor necesare după primirea scrisorii care
anunţa un eventual atentat. Părţile vătămate s-au constituit parte civilă. După declinări
succesive de competenţă, soluţia dispusă după aproximativ 4 ani a fost de încetare a
urmăririi penale.

1
Identificaţi şi comentaţi eventuale încălcări ale art. 2 din Convenţie.

Sub aspect material, art. 2 din Conventie si jurisprudenta Curtii mentioneaza

obligatia generala negativa ce revine statelor de a nu aduce atingere dreptului la viata prin
intermediul agentilor sai.
Sub aspect procedural Art. 2 impune statelor obligaţii pozitive de ordin procedural,
inclusiv obligaţia de a efectua o anchetă privind decesele survenite prin încălcarea
prevederilor Convenţiei „Scopul esențial al unei astfel de anchete este de a asigura
aplicarea efectivă a legislaţiei interne care protejează dreptul la viaţă şi, în cauzele în care
sunt implicaţi agenți sau organe ale statului, să se garanteze că aceştia oferă explicaţii
pentru decesele survenite în sfera responsabilităţii lor (Anghelova împotriva Bulgariei,
pct. 137, Jasinskis împotriva Letoniei, pct. 72).
Scopul unei asemenea anchete este „de a asigura aplicarea efectivă a legislaţiei
interne care protejează dreptul la viaţă şi, în cazul în care sunt implicaţi agenţi ai statului,
să se garanteze că aceştia oferă explicaţii pentru decesele survenite în sfera
responsabilităţii lor
Ancheta, pentru a fi considerată efectivă în sensul jurisprudenţei Curţii, trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii: să fie din oficiu, neputând fi condiţionată de
depunerea unei plângeri prealabile, să fie independentă şi imparţială atât în drept cât şi în
fapt , să fie aptă să conducă la stabilirea faptelor relevante şi la identificarea identificarea
şi pedepsirea celor responsabili , să fie promptă şi rapidă (desfăşurată cu celeritate) şi să
poată asigura un anumit control şi acces al publicului şi al rudelor apropiate în scopul
menţinerii încrederii publice.
In acest caz, ancheta nu a fost efectiva intrucat nu au fost respectate toate actele
procedural necesare gasirii unei solutii, fiind bazata doar pe marturia martorilor si a
raportului de expertiza medico-legala. Nu s-a dovedit caracterul necesar al folosirii fortei
letale de catre agentul statulu, nu s-a luat in calcul distanta de la care l-a impuscat, nu s-a
dovedit daca putea sau nu recunoaste victima. De asemenea au lispit cu desavarsire
strângerea probelor cu obiectivitate si meticulozitate, audiere martori oculari, efectuarea
expertizelor. Ceilalti participanti citati nu au fost obligat sa se prezinte, avand in vedere
caracterul mult mai strict al obligatiei negative de a efectua ancheta. In continuare,
standardul de apreciere a dovezilor ar trebui sa fie dincolo de orice îndoială rezonabilă,
insa in aceasta speta strangerea de dovezi nu se realizeaza total.
Reprezentanţii legii trebuie să fie instruiţi pentru a fi capabili să aprecieze dacă
folosirea armelor de foc este sau nu absolut necesară, nu numai respectând litera
reglementărilor relevante, ci şi ţinând seama în mod corespunzător de caracterul
preeminent al respectării vieţii omeneşti, ca valoare fundamentală. In aceasta speta, se
arat faptul ca politistul a impuscat de la mica distanta victima, deci ar fi avut timp sa
distinga daca era sau nu unul dintre membrii grupei teroriste. De asemenea, nu se
dovedeste caracterul necesar al fortei letale, politistul nesemnaland alte modalitati de

2
arestare sau recunoastere a victimei. In continuare, statul desi obligat sa ofere o explicatie
plauzibila cu privire la motivul decesului, acest lucru nu s-a intamplat.
In cazul anchetei atentatului, „Curtea trebuie să se poată convinge că autorităţile
respective ştiau sau ar fi trebuit să ştie pe moment că viața unuia sau a mai multor
persoane este amenințată de un risc real și iminent din cauza actelor infracţionale ale unui
terţ şi că nu au luat, în limitele puterilor lor, măsurile care, din punct de vedere rezonabil,
ar fi putut atenua acest risc” (Osman împotriva Marii Britanii, pct. 116). In acest caz,
ancheta nu s-a realizat, solutia fiind de incetare a urmaririi penale, existenţa unei legături
de cauzalitate între scrisoarea anunţând acte teroriste şi explozia bombei nefiind analizată
de către autorităţi.
In concluzie, aceste lacune la nivel procedural dovedesc neglijenta statului in
rezolvarea acestei cauze si de asemenea se observa o incalcare evidenta a dreptului la
viata atat a victimei agentului de politie, cat si in cazul atentatului care nu a fost prevenit
desi ar fi putut, daca se analiza de catre autoritati la momentul primirii.