Poezia “ Aci sosi pe vremuri” este o poezie traditionalista care valorifica viziunea artistica a lui

Ion Pillat in raport cu trecerea timpului si conditia umana.

Ca specie , poezia este o elegie(specie lirica care transmite sentimente de melancolie ,tristete
etc) prin referirea la trecut si prin sublinierea trecerii ireversibile a timpului. Aceasta poezie
apartine traditionalismului ,punand in valoare spatial rural , dar si invocand o epoca apusa prin
folosirea de arhaisme(“pridvor” , “crinolina”).
Tema poeziei este iubirea , prezentandu-se doua povesti de iubire , dar si trecerea
iremediabila a timpului si efectele lui asupra conditiei umane. O imagine poetica semnificativa
este prezentarea casei parintesti ,acum parasite,care devine un axis mundi facand legatura
dintre trecut si present.O alta secventa semnificativa este imaginea viziuala si auditive a
clopotului (“un clopot a sunat//De nunta sau de moarte , in turnul vechi din sat”) care joaca
rolul unui elemnt protector de-a lungul generatiilor.
Eul liric este obiectiv in prima parte a poeziei(idila bunicilor) , dar devine subiectiv in a doua
parte care are character meditativ, respective in a treia partea unde este prezentata propria
poveste de iubire.
Compozitional , poezia are 19 strofe a cate 2 versuri si un vers independent , impartite in trei
secvente : povestea de iubire a bunicilor , meditatia asupra timpului si povestea de iubire a
eului liric. In prima parte se prezinta casa bunicilor(un axis mundi pentru eul liric), matricea
spirituala care l-a format pe eul liric din care s-a dezradacinat , oferind imaginea casei
parasite.Idila dintre bunici este dintr-un timp mitic(„de cand luptara-n codru si poteri si
haiduc”), desfasurandu-se ca un ritual reprezentat de sosirea bunicii care calatoreste in lanul de
secara,care are trasaturi ideale, reprezentand un prototip de feminitate.Bunicul ,romantic,
recita poezii din lirica romantica(„Sburatorul” si „Le lac”),instituind o atmosfera paradisiaca
conturata de un spatiu rural(„lanuri” , „plopi” , „berze”).Toata aceasta poveste este intrerupta
de sunetul clopotului , simbol etern al protectiei si echilibrului divin.
A doua parte reprezinta o meditatie asupra timpului si efectelor lui , actionand asupra omului
doar la nivel fizic , spiritul fiind nemuritor(„Deodata pe perete //Te vezi aievea numai in stersele
portrete”).
Ultima secventa surprinde povestea de iubire a eului liric, care este similara cu cea din prima
partea , inserandu-se elemente ale prezentului , sugerand relatia de opozitie trecut-prezent :
bunica vine in berlina/iubita in trasura, bunicul recita poeti romantici/eul liric recita poeti
simbolisti , ochi de peruzea/ochi de ametist.Ritualul este acelasi , imaginea frumusetii femeii
fiind la fel, construindu-se si aici un spatiu paradisiac asemenea primei parti.Prin recrearea
primei parti se subliniaza ideea tradionalista , aceaa a raportarii si ancorarii la valorile din
trecut.
In concluzie , opera lui Ion Pillat apartine traditionalismului , valorificand trecerea timpului si
ciclitatea acestuia .