Sunteți pe pagina 1din 58

R E P U B L I C A M O L D O V A

COD PRACTIC ÎN CONSTRUCŢII

G.01.03
REȚELE ȘI ECHIPAMENTE AFERENTE CONSTRUCȚIILOR

CP G.01.03:2014

Sisteme electrice de cablu pentru topirea zăpezii


pentru jgheaburi, țevi și acoperiș

EDIŢIE OFICIALĂ

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI CONSTRUCŢIILOR

CHIŞINĂU 2014
COD PRACTIC ÎN CONSTRUCŢII CP G.01.03:2014
ICS 93.010

Sisteme electrice de cablu pentru topirea zăpezii pentru jgheaburi,


țevi și acoperiș

Cuvinte cheie: sisteme electrice, cablu, topirea zăpezii

Preambul

1 ELABORAT de către ICȘC "INCERCOM" Î.S.:

2 ACCEPTAT de către Comitetul Tehnic pentru Normare Tehnică și Standardizare în Construcții


CT-C XX "XXXX", procesul-verbal nr. XX din XX.XX.201X.

3 APROBAT ŞI PUS ÎN APLICARE prin ordinul Ministrului dezvoltării regionale şi construcțiilor nr.
XX din XX.XX.201X (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 201X, nr. XXX, art. XXX), cu aplicare
din XX XXX 201X.

4 Elaborat pentru prima dată.

MDRC, 2014 EDIŢIE OFICIALĂ

II
CP G.01.03:2014

Introducere
Prezentul Cod practic în construcții este elaborat în legătură cu lipsa în baza de documente normative
existentă, în special în Правила устройства электроустановок, a prevederilor și regulilor care trebuie
respectate la proiectarea, amenajarea și montajul sistemelor electrice de încălzire, în care se
utilizează în calitate de sursă de căldură cabluri speciale de încălzire.

Conform execuției constructive și suprafețelor de amplasare astfel de instalații electrice, de regulă,


prezintă cerințe speciale privind asigurarea siguranței electrice și stabilirea măsurilor de protecție, care
trebuie considerate ca speciale, asupra cărora se răspîndesc prevederi suplimentare privind
amenajarea, montajul și efectuarea încercărilor.

La elaborarea Codului practic în construcții s-a ținut cont de prevederile corespunzătoare ale
standardelor naționale, documentelor normative naționale, precum și de experiența de proiectare,
montaj și exploatare a sistemelor de cablu de încălzire, acumulată la diferite obiecte din Republica
Moldova și alte state.

Principala prevedere a Codului practic în construcții este asigurarea siguranței electrice a persoanelor
și animalelor, prevenirea incendiilor în procesul de exploatare, precum și la defecțiunea acestor
sisteme electrice.

Prevederile prezentului Cod practic în construcții pot fi utilizate în activitatea practică privind
amenajarea sistemelor de cablu de încălzire, de către organizațiile de proiectare, montaj și
mentenanță, precum și de laboratoarele electrotehnice pînă la apariția completărilor corespunzătoare
la Правила устройства электроустановок.

III
CP G.01.03:2014

Cuprins
Introducere ……………………………………………………………………………...……………………… III

1 Domeniu de aplicare ........................................................................................................................1

2 Referințe normative ..........................................................................................................................1

3 Termeni și definiții .............................................................................................................................2

4 Prevederi generale ............................................................................................................................3

5 Cauzele de formare a depunerilor de gheață....................................................................................4

6 Proiectarea sistemelor de degivrare .................................................................................................6


6.1 Generalități ........................................................................................................................................6
6.2 Etape aproximative de proiectare .....................................................................................................7

7 Componența sistemului de degivrare cu cabluri pentru acoperiș, jgheaburi și burlane .................10

8 Montarea sistemului de degivrare ...................................................................................................12


8.1 Prevederi generale ..........................................................................................................................12
8.2 Instalarea cablului de încălzire pe acoperiș ....................................................................................13
8.3 Instalarea în jgheaburi și burlane ....................................................................................................15
8.4 Instalarea în dolii și pe streașina acoperișului .................................................................................16
8.5 Instalarea la geamurile de pod și de mansarde ..............................................................................17

9 Încercări de predare-primire a sistemului de degivrare și deservirea tehnică a acestora...............17


9.1 Încercări de predare-primire a sistemului de degivrare ...................................................................17
9.2 Deservirea tehnică a sistemelor de degivrare .................................................................................18

10 Măsuri de securitate ........................................................................................................................19

Anexa А (normativă) Forma procesului verbal a încercărilor cablului de încălzire ................................23

Anexa В (informativă) Forma actului de confirmare a execuției lucrărilor ascunse ...............................24

Anexa C (informativă) Forma actului de verificare a funcționalității sistemului de încălzire ..................25

Traducerea autentică a documentului normativ în limba rusă ..............................................................26

IV
CP G.01.03:2014

C O D P R A C T I C Î N C O N S T R U C Ţ I I
Rețele și echipamente aferente construcțiilor
Sisteme electrice de cablu pentru topirea zăpezii pentru jgheaburi, țevi și
acoperiș
Сети и оборудование в строительстве
Электрические кабельные системы снегооттаивания для желобов, труб и крыш
Systems and equipment in the building
Electrical systems snow melting cable for gutters, pipes and roofs
Data punerii în aplicare: 2014-XX-XX

1 Domeniu de aplicare
1.1 Prezentul Cod practic în construcții (în continuare - Cod) stabilește reguli generale de
proiectare, montare și exploatare a sistemelor electrice de cablu de topire a gheții și zăpezii pentru
acoperișuri, jgheaburi și burlane (în continuare - sisteme de degivrare).

1.2 Sistemele de degivrare se utilizează pentru orice tip de acoperiș ai clădirilor locative și civile,
administrative și sociale, rurale, agrozootehnice și industriale cu scopul de a preveni formarea
țurțurilor, blocarea jgheaburilor, deteriorarea componentelor sistemului pluvial, distrugerile datorate
căderii gheții, formarea acumulărilor de gheață și zăpadă în dolii sau jgheaburi și de a reduce
stricăciunile provocate construcțiilor (de exemplu, fațade și acoperișuri înghețate).

1.3 Pentru proiectarea sistemelor de degivrare pentru construcții unicat, prezentul Cod se referă
în acea măsură, în care acesta nu contravine cerințelor documentelor normative corespunzătoare și
prevederilor ПУЭ.

1.4 Prezentul Cod nu se referă la proiectarea sistemelor de topire a gheții și zăpezii pentru parcări
auto, drumuri de acces, trotuare, scări exterioare, rampe de încărcare-descărcare și poduri, precum și
la sistemele cu impuls electric de topire a gheții și zăpezii de pe acoperișuri.

De asemenea prevederile Codului nu se referă la proiectarea sistemelor de topire a gheții și zăpezii


pentru clădirile noi.

2 Referinţe normative
СНиП 2.04.05-91 Отопление, вентиляция и кондиционирование

СНиП 3.05.06-85 Электротехнические устройства

СНиП 3.05.07-85 Системы автоматизации

CP G.01.02:2014 Proiectarea şi montarea instalaţiilor electrice în clădirile locative şi sociale


Reguli de proiectare

SM GOST R 503452002
(CEI 60898-95) Dispozitive electrice. Întrerupătoare automate pentru protecţia la
supracurenţi pentru instalaţii casnice şi similare

GOST 12.1.004-91 Система стандартов безопасности труда. Пожарная безопасность.


Общие требования

1
CP G.01.03:2014

GOST 12.1.038-82 Система стандартов безопасности труда. Электробезопасность.


Предельно допустимые значения напряжений прикосновения и токов

GOST 30331.3-95 Электроустановки зданий. Часть 4. Требования по обеспечению


безопасности. Защита от поражения электрическим током

GOST 30331.8-95 Электроустановки зданий. Часть 4. Требования по обеспечению


безопасности. Общие требования по применению мер защиты для
обеспечения безопасности. Требования по применению мер защиты от
поражения электрическим током

GOST 30331.10-2001 Электроустановки зданий. Часть 5. Выбор и монтаж


электрооборудования. Глава 54. Заземляющие устройства и защитные
проводники

GOST 30331.15-2001 Электроустановки зданий. Часть 5. Выбор и монтаж


электрооборудования. Глава 52. Электропроводки

ВСН 59-88 Электрооборудование жилых и общественных зданий. Нормы


проектирования

ПУЭ Правила устройства электроустановок. Издание 7

3 Termeni și definiții
În prezentul Cod se utilizează următoarele noțiuni:

3.1 Borne de temperatură joasă („capete reci”) – cabluri de conexiune conectate din unul sau
ambele capete la cablul de încălzire, destinate conectării acestuia la tensiunea de alimentare. Se
execută sub formă de un cablu obișnuit (conductor), legat de elementul de încălzire cu ajutorul unor
mufe ermetice de contact, executate, de regulă, de fabrică.

3.2 Cablu autolimitator de încălzire (cu regulator de temperatură) – cablu izolat cu două
conductoare paralele din cupru, între care pe toată lungimea cablului se află partea de încălzire
formată dintr-un element semiconductor de rezistență, dependent de temperatură, care în mod
automat modifică emanarea energiei termice în funcție de temperatura mediului înconjurător.

3.3 Cablu de încălzire – cablu cu parte activă de încălzire sub formă de unul sau mai multe fire
(conductoare), care emană căldură la trecerea curentului electric prin acestea și care transmite
această căldură unui obiect sau volum.

3.4 Conductor de încălzire – conductor de curent electric al cablului de încălzire cu o rezistență


activă înaltă, în care energia electrică se transformă în termică.

3.5 Covoraș de încălzire – element de încălzire al sistemului de cabluri de încălzire, în care


cablul de încălzire este amplasat sub formă de serpentină și fixat de un suport elastic armat; executat
dintr-o plasă polimerică.

3.6 Dolie – formează un spațiu dintre două pante adiacente de acoperiș, care formează o rigolă
(unghi intern) pentru colectarea apei de pe acoperiș.

3.7 Element de încălzire („cablu cald”) – element activ care emană căldură al sistemului de
cabluri de încălzire, care transmite nemijlocit căldura obiectului încălzit.

3.8 Instalații electrice exterioare sau deschise – instalații, care nu sînt protejate de clădire
împotriva acțiunilor atmosferice.

3.9 Opritor zăpadă – este un sistem special, care se instalează pe acoperiș paralel cu muchia
acestuia și este destinat pentru menținerea zăpezii și împiedicarea căderii acesteia. Opritorul de

2
CP G.01.03:2014

zăpadă are două funcții principale – menținerea acoperirii de zăpadă pe acoperiș în scopul
termoizolării acestuia și prevenirea căderii bruște a masei de zăpadă de pe acoperiș la topirea
acesteia.

3.10 Puterea specifică a cablului de încălzire – putere eliminată de cablul de încălzire cu o


lungimea de 1 m, la temperatura de calcul a mediului încălzit.

3.11 Sistem electric cu cablu de încălzire – totalitatea de cabluri de încălzire și îmbinare, a


dispozitivelor de comutare, protecție și reglare, precum și dispozitivelor auxiliare (împreună cu
construcțiile și încăperile în care sunt instalate acestea), destinat transformării energiei electrice în
termică.

3.12 Sistem cu cablu de încălzire – instalație electrică specială cu aparatură de termoreglare,


care transformă energia electrică în termică în cablurile de încălzire de o construcție specială.

3.13 Temperatura de lucru a cablului de încălzire – temperatura maxim admisibilă a împletiturii


exterioare a cablului de încălzire în regim de exploatare constantă.

3.14 Termostat – dispozitiv de comandă termosensibil cu acțiune ciclică, destinat


conectării/deconectării cablului de încălzire și menținerii temperaturii, care poate fi instalată de
utilizator.

4 Prevederi generale
4.1 La proiectarea sistemelor electrice de degivrare trebuie respectate cerințele normelor și
regulilor în construcții în vigoare, a altor documente normative, aprobate în modul corespunzător.

4.2 Zonele tipice încălzite ale acoperișului:

- burlan de scurgere a apei;

- jgheab de acumulare a apei;

- pîlnii colectoare;

- jgheab de dirijare scurgere;

- dolie;

- cot de evacuare;

- cornișă;

- lăcrimar;

- gulere de geamuri de acoperiș;

- alăturarea acoperișului cu un perete „cald”;

- contactul acoperișului cu coșurile de fum;

- acoperiș terasă;

- suprafața de acumulare a jgheabului;

- suprafața de ieșire pe acoperiș;

- muchia streșinii acoperișului;

3
CP G.01.03:2014

- opritor zăpadă.

4.3 Sistemul de degivrare este compus din: cabluri de încălzire sau covorașe de încălzire,
accesorii pentru fixarea acestora pe acoperiș, elemente de oprire a zăpezii, care interacționează cu
elementele de încălzire, termostate electronice și accesorii de montaj.

Sistemul, de asemenea, conține rețeaua de distribuție și de date, care asigură alimentarea tuturor
elementelor părții de încălzire și transmiterea semnalelor de date de la senzori pînă la tabloul
sistemului de comandă.

În componența sistemului intră cablurile de forță și cablurile de date, ce corespund condițiilor de


exploatare pe acoperiș, cutiile de distribuție electrică și elementele de fixare.

Sistemul de comandă conține tabloul de comandă, termostate speciale, senzori de temperatură,


precipitații și apă, aparatură de pornire, reglare și protecție, ce corespunde sistemului și clasei de
execuție a tabloului de comandă.

NOTĂ – setul sistemului de degivrare poate fi diferit, în funcție de producător.

4.4 Sistemul de degivrare trebuie conceput și proiectat pentru asigurarea securității oamenilor,
animalelor, vehiculelor și clădirilor, siguranța mersului pe jos și reducerea deteriorărilor fațadelor
clădirilor provocate de anotimpul rece.

4.5 Sistemul de degivrare se montează pe toată suprafața acoperișului, pe muchia streșinii sau în
locurile, unde există pericolul de îngheț sau înzăpezire: în jgheaburile de scurgere a apei, burlane, pe
elemente complexe ale acoperișului, îmbinările interioare (dolii), gulerele de geamuri de mansardă,
suprafețele plane ale acoperișului etc. În general, sistemul se montează pe o suprafață paralelă cu
jgheabul, avînd o lățime minimă de 0,5 m.

4.6 Sistemele de degivrare trebuie să funcționeze complet automat. Sistemul trebuie să se


pornească automat, determinînd necesitatea de topire a gheții și zăpezii, și să se oprească imediat
după curățirea suprafeței de gheață și zăpadă.

4.7 Termostatele speciale cu senzori sensibili trebuie să garanteze obținerea unor rezultate
optime la un consum minim de energie. Utilizarea acestor sisteme trebuie să reducă la minim
cheltuielile pentru remedierea defecțiunilor, provocate de gheață și zăpadă.

4.8 Sistemul de degivrare se utilizează, în general, în cazul acoperișurilor plane și acoperișurilor


cu diferite pante de scurgere a apelor pluviale, conform prevederilor indicate în 4.5.

4.9 Un sistem de degivrare proiectat și instalat corect are următoarele calități:

- eliminarea rapidă de pe acoperiș și sistemul pluvial al gheții și zăpezii, precum și excluderea


acumulării repetate a acestora;

- cheltuieli mici legate de montaj și consum redus de energie electrică;

- protecția pietonilor împotriva căderii țurțurilor și asigurarea funcționării sistemelor de evacuare a apei
pluviale pe parcursul întregii ierni;

- mărirea termenului de exploatare a sistemelor de evacuare a apei pluviale și acoperișului,


diminuarea cheltuielilor legate de reparația acestora și deservirea tehnică;

- nu este nevoie de lucru manual și serviciile alpiniștilor utilitari pentru curățarea zăpezii și țurțurilor.

5 Cauzele de formare a depunerilor de gheață


5.1 Principala cauză de formare a depunerilor de gheață este variația de temperatură dintre
partea centrală a acoperișului și muchiile acestuia cu sistemul de evacuare a apelor pluviale amplasat

4
CP G.01.03:2014

pe acestea, care poate apărea din mai multe cauze. Cauza de caracter tehnogen: încălzire
“parazitară” în partea centrală (Fig. 1), care este agravată de următoarele circumstanțe:

Formarea de depuneri de gheață și a țurțurilor la Stratul de zăpadă și sistemul de topire a gheții şi


acoperișurile calde zăpezii
Fig. 1. Formarea de depuneri de gheață ca urmare a încălzirii acoperișului

a) lipsa subventilației a încăperilor de sub acoperiș;

b) amplasarea în spațiul de sub acoperiș a etajelor tehnice cu termoficare, precum și a mansardelor.


În acest caz apare o problemă tehnologică de execuție a unui acoperiș combinat.

Aspectul termotehnic al acestei probleme complexe se reduce la necesitatea ventilației cu aer a


spațiului construcției de sub acoperiș.

c) amplasarea în poduri a utilajelor, ce degajă căldură (colectoare de căldură, vase de expansiune


etc.), fără o termoizolație corespunzătoare, care facilitează topirea zăpezii și formarea depunerilor de
gheață pe învelitoare;

d) prin stratul stabil de zăpadă pe acoperiș, care îmbunătățește considerabil caracteristicile


termoizolatoare ale învelitorii acoperișului - zăpezii = 0,16 W/m  C.

5.2 Fluxul de căldura, trecînd prin planșeul superior și spațiul podului, ajunge la acoperiș
încălzind-ul, ceea ce la temperaturi negative mici ai aerului exterior poate duce la temperaturi pozitive
pe suprafața învelitorii. Ca rezultat are loc topirea zăpezii pe învelitoare și se formează o scurgere de
zăpadă topită în sistemul de evacuare a apelor pluviale, care la rîndul său este lipsit de încălzirea
“parazitară”. În sistemul rece apa îngheață, formînd țurțuri și depuneri de gheață.

5.3 La formarea stratului de zăpadă contribuie pantele mici ai învelitorii, forma complexă a
acesteia: existența unghiurilor interioare (doliilor), terasele orizontale, “gulerele” proeminente ale
geamurilor de acoperiș etc.

5.4 Pentru a determina capacitatea specifică necesară pentru 1 m 2 al sistemului de cablu, instalat
pe acoperiș și puterea liniară (W/m) pentru jgheaburi și burlane, trebuie cunoscute particularitățile
constructive ale acoperișului, regimul termic al acestuia, precum și condițiile climatice locale.

5.5 Pornind de la regimul termic, acoperișurile pot fi împărțite convențional în trei tipuri:

5.5.1 „Acoperiș rece” – este un acoperiș bine izolat cu un nivel mic de pierderi de căldură prin
suprafață, adeseori cu subventilație a încăperilor de sub acoperiș. Depunerile de gheață, de obicei, se
formează cînd zăpada începe să se topească la soare. În acest caz, temperatura minimă de topire -
nu mai mică de minus 5 °С. Dacă pentru astfel a acoperișuri este necesară instalarea sistemului de
degivrare, atunci puterea acestuia trebuie să fie minimă și instalarea cablurilor se face numai în
sistemul de evacuare a apei pluviale.

5
CP G.01.03:2014

5.5.2 „Acoperiș cald” – este un acoperiș prost izolat, pe care zăpada se topește și la temperaturi
negative suficient de joase a aerului. Zăpada topită se scurge spre muchia rece și la jgheaburi, unde
îngheață și formează țurțuri. Temperatura minimă de topire - nu mai mică de minus 10 °С. La acest tip
de acoperișuri pot fi raportate majoritatea clădirilor vechi cu pod. Pentru “acoperișurile calde” este
nevoie de un sistem complex de degivrare (instalarea cablurilor pe învelitori, jgheaburi și burlane).

În astfel de cazuri se folosesc cabluri de încălzire cu o putere liniară mai mare (25-30 W). Puterea de
instalare în jgheaburi și pe muchia “acoperișurilor calde” trebuie să fie mai mare, decît la cele reci.
Acest lucru va asigura funcționarea sistemului chiar și la temperaturi negative joase.

5.5.3 „Acoperiș fierbinte” – este un acoperiș foarte prost izolat, la care podul este folosit adeseori în
scopuri tehnice sau ca o încăpere locativă. Pe astfel de acoperișuri zăpada se topește la temperaturi
negative foarte joase a aerului (mai jos de minus 10 °С). De aceea, proiectarea și montajul sistemului
de cabluri reprezintă greutăți considerabile și succesul nu întotdeauna este garantat.

Toate aceste momente trebuie luate în considerare la proiectarea și montajul sistemelor de degivrare.

5.6 În afară de cauzele prezentate, care pot fi înlăturate sau diminuate printr-o proiectare corectă
a acoperișurilor, există cauze de caracter natural, care creează condiții de formare a depunerilor de
gheață chiar și pe acoperișuri ideale.

5.6.1 Cea mai importantă cauză este radiația solară, care creează condiții dezechilibrate de
temperatură și frecvențe zilnice de temperatură cu trecerea prin 0 °С. Deși zăpada curată reflectă
foarte bine radiația solară, o poluare cîtuși de mică duce la scăderea bruscă a coeficientului de
reflexie.

5.6.2 Părți ai acoperișului, libere de depuneri de zăpadă, pot avea un coeficient mic de reflexie și o
topire activă poate avea loc la limita stratului de zăpadă.

Combinația factorilor tehnogeni și naturali fac posibilă formarea de gheață pe toată perioada de iarnă.

6 Proiectarea sistemelor de degivrare

6.1 Generalități

6.1.1 Utilizarea sistemelor de degivrare pentru curățirea acoperișurilor, burlanelor și muchiilor


acoperișurilor de depuneri de gheață, este foarte complexă, cum pentru calcule și proiectare, așa și
pentru montaj și exploatare. Principalele cauze ale dificultăților ce apar, constau în următoarele:

a) există o mare varietate a construcțiilor de acoperiș și sisteme de evacuare a apelor pluviale, fiecare
avînd particularitățile sale în sensul instalării sistemelor de cablu;

b) practic este imposibil de determinat puterea instalată a sistemului de cabluri – valoarea de încălzire
a acoperișului de căldura “parazitară” a clădirii, care iese spre acoperiș prin planșeele superioare.
Acest parametru depinde de un șir de factori, care pot varia pe perioada sezonului de iarnă;

c) cablul, instalat pe acoperiș, este supus acțiunii unor factori externi nefavorabili, deoarece se
instalează, de obicei, pe sectoare deschise. Astfel de factori sunt: radiația solară ultravioletă, încărcări
mecanice și variații bruște de temperatură. În afară de aceasta, diferite sectoare ale cablului adeseori
funcționează în condiții foarte diferite în ceea ce privește regimul termic, ceea ce la rîndul său necesită
o rezervă privind temperatura de lucru și putere maximă specifică pentru tipurile utilizate de cabluri.

6.1.2 La proiectarea sistemelor de degivrare trebuie ținut cont de următorii factori, care asigură:

- siguranța persoanelor, animalelor de casă, mediului ambiant și a bunurilor de pericol și daune în


regimuri normale de funcționare a sistemului;

- funcționalitatea și posibilitatea de reparare a sistemului în condiții de exploatare.

6
CP G.01.03:2014

6.2 Etape aproximative de proiectare

6.2.1 La proiectarea sistemelor de degivrare trebuie, mai întîi de toate, de ținut cont de factori ca:

a) condițiile climatice;

b) tipul învelitorii acoperișului;

c) poziția șarpantei acoperișului în raport cu roza vînturilor;

d) particularități constructive ale acoperișului.

6.2.2 Proiectarea sistemelor de cablu de încălzire trebuie să se efectueze pe baza caietului de


sarcini al beneficiarului pentru proiectare în conformitate cu normele și regulile în vigoare (ПУЭ, ВСН
59), altor documente normative și prezentului Cod, precum și pe baza recomandărilor firmelor
producătoare ale sistemelor de degivrare.

6.2.3 Proiectarea sistemelor de degivrare trebuie să se efectueze pe baza unor calcule tehnico-
economice ținîndu-se cont de destinația, particularitățile constructive ale obiectelor încălzite, schemele
de pozare a cablurilor, tipurile și construcțiile cablurilor de încălzire etc.

6.2.4 Proiectarea sistemului de cabluri de degivrare cuprinde, la general, cîteva etape:

a) obținerea de la beneficiar a desenelor clădirilor și construcțiilor (dacă acestea există), precum și


alte informații necesare, cu notarea sectoarelor de acoperiș ce vor fi încălzite și sistemului de
evacuare a apei pluviale, indicînd destinația concretă a sistemului de încălzire proiectat;

Obținerea informației de la beneficiar privind rezerva de capacitate la obiect. Beneficiarul trebuie să


aibă o rezervă suficientă de electricitate nefolosită.

b) deplasarea specialistului la obiect cu scopul filmării și măsurării unor fragmente separate ale
sectoarelor ale acoperișului ce vor fi încălzite;

c) clasificarea acestor sectoare cu evidențierea ulterioară a zonelor și locurilor periculoase (din punct
de vedere a acumulării de zăpadă și formare a gheții).

La locurile periculoase se referă:

- burlanele de scurgere a apei;

- pîlniile colectoare și coturile burlanelor de scurgere a apei;

- jgheaburile, în special, în zonele de îmbinare la pîlniile colectoare;

- doliile, geamurile de mansarde, luminatoarele;

- coturile de evacuare;

- cornișele acoperișurilor;

- lăcrimarele.

d) se determină înălțimea clădirii, înălțimea și lățimea acoperișului, panta acoperișului, lungimea și


diametrul burlanelor de scurgere a apei, lungimea și dimensiunile jgheaburilor;

e) se elaborează un caiet de sarcini pentru proiectare (coordonat cu beneficiarul), în care, pornind de


la experiența și recomandările acumulate, se determină zonele ce vor fi încălzite ale acoperișului, se
stabilesc capacitățile specifice de încălzire pentru toate ansamblurile ale sistemului, numărul de fire și
tipul cablului de încălzire, în caz de necesitate se precizează algoritmul de funcționare a sistemului;

7
CP G.01.03:2014

Soluțiile tehnice pregătite se coordonează cu beneficiarul, deoarece la această etapă este posibilă
introducerea modificărilor în proiect. După aprobarea proiectului de către beneficiar, se pregătește un
set complet de documentație de proiect, devizul pentru montarea dispozitivelor.

f) se fac calculele necesare ale capacității și curenților de pornire, alegerea tipului de cablu pentru
încălzire și cantitatea necesară a acestuia, elaborarea sistemului de comandă și determinarea
caracteristicilor dispozitivelor de protecție, respectînd instrucțiunile și recomandările producătorului în
acest sens;

La calculul capacității necesare a sistemelor de degivrare pe un metru pătrat, trebuie ținut cont de
următoarele:

- poziționarea geografică a obiectului și specificul de instalare a sistemului;

- cerințele față de sistem, prezentate de către beneficiar.

De obicei, puterea instalată pentru Republica Moldova este de 250-300 W/m2.

g) se estimează posibilitatea căderii de pe suprafața acoperișului a unor bucăți de gheață și a


țurțurilor, alunecării nămeților de zăpadă, se stabilesc soluții de prevenire a acestora, instalării
elementelor de oprire a zăpezii, care funcționează în concordanță cu sistemul;

h) se determină tipul, cantitatea și parametrii secțiilor de încălzire și schemele preventive de pozare a


acestora. Se precizează parametrii de putere a sistemului în general. Se aleg elementele de fixare din
setul tip, livrat de producător;

i) se întocmesc schemele de pozare a secțiilor de încălzire pe baza documentației tehnice, elaborate


de producătorul sistemului de degivrare;

j) se proiectează rețeaua de alimentare de forță și sistemul de comandă ținîndu-se cont de cerințele


de fazare;

k) se elaborează un set complet de documentație de proiect, care cuprinde desenele de pozare a


secțiilor de cabluri de încălzire, desenele de pozare a rețelei de cabluri de forță și cablurile de date,
schemele de conectare a secțiilor și sistemelor de comandă, fișa tehnică pentru sistemul de încălzire
cu cablu, specificația dispozitivelor și materialelor;

l) se elaborează un set de documentație de deviz, dacă acest lucru este prevăzut în contractul
încheiat cu beneficiarul.

6.2.5 Documentația de proiect a sistemelor de degivrare trebuie să mai cuprindă următoarele:

- determinarea clasei construcției încălzite privind siguranța la incendiu și categoriei în raport cu


pericolul de electrocutare;

- stabilirea tipului sistemului de încălzire și calculul termotehnic ai parametrilor principali al acestuia;

- calculul pasului de pozare;

- alegerea cablului de încălzire;

- alegerea termostatelor și senzorilor;

- efectuarea calculului electrotehnic;

- alegerea aparatelor de protecție a instalației electrice;

- stabilirea măsurilor de protecție a siguranței electrice;

- alegerea pieselor de completare și dispozitivelor de montaj ale sistemelor de încălzire;

8
CP G.01.03:2014

- soluționarea problemelor privind organizarea exploatării instalațiilor electrice ale sistemelor de


degivrare.

6.2.6 Alegerea tipului sistemului de cabluri de încălzire, schemei constructive al acestuia și


principalilor parametri trebuie să se efectueze în funcție de destinația, tipul, construcția și dimensiunile
obiectului încălzit, precum și de condițiile mediului înconjurător.

6.2.7 Alegerea cablurilor, utilajului, materialelor și dispozitivelor la completarea sistemelor de


degivrare în toate cazurile trebuie efectuată din nomenclatorul de produse ale aceleiași firme
producătoare ale sistemelor de cabluri de încălzire. În acest caz, în calitate de element de bază
trebuie ales cablul de încălzire.

6.2.8 În cazul lipsei a unui element din nomenclatorul pieselor de completare a firmei alese,
înlocuirea acestuia cu un element similar, poate fi făcută după coordonarea cu reprezentantul firmei
producătoare a elementului de bază.

Această prevedere nu se referă la alegerea aparatelor de protecție împotriva electrocutării,


dispozitivelor de contorizare a energiei electrice și dispozitivelor similare cu destinație generală.

6.2.9 Alegerea tipului sistemelor de degivrare și capacității stabilite a cablului de încălzire trebuie
efectuată pe baza unor calcule termotehnice, care determină pierderile generale de căldură, regimul
termic și mărimea capacității minime necesare pentru încălzirea obiectului.

6.2.10 Cablul de încălzire se alege conform capacității de calcul stabilite (în funcție de pierderile de
căldură de calcul) și capacității specifice, maxim admisibile a cablului de încălzire pentru obiectul dat.

6.2.11 Calculul electrotehnic al sistemelor de degivrare trebuie să cuprindă:

- calculul rețelei de alimentare privind curentul de sarcină;

- verificarea rețelelor privind pierderea de tensiune (la utilizarea cablurilor de lungimi mari);

- calculul rezistenței circuitului „fază-nul” și verificarea privind condiția de scurtcircuitare monofazică la


pămînt, precum și privind condiția de declanșare a dispozitivului de protecție diferențială (DPD) - vezi
10.6.1.

6.2.12 Alimentarea sistemelor de cablu de încălzire a acoperișurilor trebuie să se realizeze pe linii de


grup separate de alți receptori electrici, începînd de la tablourile de apartament din blocuri, de la
unitățile de intrare (UI) sau unitățile de intrare-distribuție (UID) a caselor de locuit individuale sau alte
construcții private.

În clădirile administrative și sociale, alimentarea sistemelor de degivrare trebuie, ca regulă, să fie


independentă de alți receptori electrici, începînd de la UID.

6.2.13 Se recomandă ca rețeaua de distribuție să fie executată după schema de magistrală, iar
rețeaua de grup – după schema radială.

6.2.14 Sistemul de împămîntare al instalației electrice, care alimentează sistemul de încălzire a


acoperișului, în conformitate cu ПУЭ trebuie adoptată de tip TN-C-S sau TN-S. Rețelele de grup ale
sistemelor de degivrare cu tensiunea de 220 V trebuie executate în trei conductoare (conductoare de
fază, neutru de linie și de protecție), iar cu tensiunea de 380 V – în cinci conductoare.

6.2.15 Curenții nominali ai elementelor fuzibile ale siguranțelor și declanșoarelor întreruptoarelor


automate ale sistemelor de degivrare trebuie selectați pe baza prevederilor ПУЭ.

6.2.16 Alegerea termostatelor și senzorilor de temperatură trebuie să se efectueze în funcție de tipul


sistemului stabilit de încălzire și condițiile exterioare.

Tipurile concrete de termostate se aleg din cataloagele firmelor producătoare.

9
CP G.01.03:2014

6.2.17 Pentru evidența energiei electrice, consumate pentru încălzirea acoperișurilor clădirilor sociale
și administrative, și obiectelor cu destinație industrială, trebuie prevăzut în proiect instalarea unui
contor separat al energiei electrice active (monotarifar sau bitarifar), independent de contorul principal
de evidență a consumului de energie electrică.

La instalarea sistemului de cabluri de încălzire a acoperișurilor pentru case individuale de locuit, vile și
alte construcții similare, instalarea unui contor separat pentru evidența energiei electrice, consumate
de sistemul de degivrare, de regulă, nu trebuie prevăzut.

6.2.18 Instalația electrică a sistemelor de degivrare trebuie executată în conformitate cu destinația,


condițiile de utilizare și particularitățile constructive ale obiectelor încălzite. Instalația electrică a
sistemelor de degivrare trebuie executată cu posibilitatea de a fi înlocuită, în conformitate cu ПУЭ.

6.2.19 Pe baza desenelor existente, pozelor și măsurătorilor efectuate la obiect, sistemul de


evacuare a apelor pluviale se divizează în elemente caracteristice. Se determină cantitatea totală și
tipul secțiilor de încălzire, necesare pentru încălzirea sectoarelor date ale acoperișului, jgheaburilor,
doliilor, burlanelor și coturilor.

6.2.20 Sistemul proiectat corect permite o excludere completă a pericolului, legat de formarea
depunerilor de gheață și țurțurilor în zona burlanelor și cornișelor, precum și evitarea acumulărilor de
zăpadă pe acoperiș.

7 Componența sistemului de degivrare cu cabluri pentru acoperiș,


jgheaburi și burlane
7.1 Sistemul de degivrare cu cabluri pentru acoperiș și sistemele de evacuare a apelor pluviale
este compus din:

a) elemente de încălzire – nemijlocit cablurile de încălzire – sigure din punct de vedere electric,
rezistente mecanic, rezistente la radiația solară și precipitațiile atmosferice. Asigură încălzirea, topirea
gheții și zăpezii;

b) rețea de distribuție – cabluri de forță și cabluri de date, doze de distribuție și elemente de fixare.
Asigură alimentarea pentru toate elementele părții de încălzire și transmiterea semnalelor de date de
la senzori pînă la tabloul de comandă;

c) sisteme de comandă – termostate speciale, senzori de temperatură și umiditate, aparatură de


demarare, reglare și protecție, ce corespunde puterii sistemului.

7.2 Cerințe prezentate sistemului de degivrare

7.2.1 Principalul element al oricărui sistem de degivrare este cablul de încălzire, care se pozează în
locurile, unde pot fi formate depuneri de gheață. Cablurile de încălzire trebuie să corespundă anumitor
cerințe:

- rezistență la precipitațiile atmosferice;

- rezistență la variații bruște de temperaturi;

- rezistență la reacțiile chimice ale mediului ambiant;

- rezistență la radiațiile ultraviolete;

- existența unei ecranări mecanic rezistente și învelișului exterior.

Capacitatea nominală a unui cablu de încălzire, la încălzirea acoperișurilor, nu trebuie să depășească


4 kW.

10
CP G.01.03:2014

7.2.2 Sistemul de degivrare este comandat de termostatul cu senzor de temperatură sau într-o
variantă mai complexă – senzor de temperatură și umiditate. Încălzirea cu cablu trebuie să se
pornească, cînd senzorul de umiditate a fixat apariția umidității și temperatura aerului permite apei să
înghețe.

7.2.3 Un algoritm eficient de funcționare este realizat în termostatele specializate, care adeseori
sunt numite „stații meteo”. Datorită existenței unui șir de senzori, ce fixează concomitent cîțiva
parametri, care influențează asupra formării unor acumulări de gheață și zăpadă pe acoperiș. Stațiile
meteo pot fi dotate cu senzor de temperatură a aerului înconjurător, senzor ce fixează precipitațiile și
umiditatea remanentă de pe acoperiș.

Stațiile meteo au cîteva programe prestabilite de funcționare și o funcție de reținere provizorie a


deconectării regimului de încălzire după terminarea precipitațiilor. De asemenea, stațiile meteo permit
o economisire considerabilă a energiei electrice, consumate la funcționarea sistemului (aproximativ
80%).

7.2.4 La montajul sistemelor de degivrare pentru acoperișuri senzorul de temperatură a aerului se


amplasează într-un loc uscat, protejat de acțiunea directă a razelor solare (de exemplu, pe muchia
jgheabului de scurgere a apei, îngrădirea de protecție a acoperișului etc.). Senzorul de umiditate se
recomandă să fie amplasat în jgheabul de scurgere a apei.

7.3 Pentru instalarea pe acoperiș se folosesc două tipuri de cabluri de încălzire: rezistive și
autolimitatoare. Datorită acestui lucru sistemul de încălzire poate fi instalat pe orice tip de învelitoare.

7.3.1 Cablurile rezistive au o rezistență constantă pe toată lungimea: în calitate de element de


degajare a căldurii servește un conductor metalic. Principalul avantaj al cablurilor rezistive este
eficacitatea, iar la dezavantaje pot fi menționate următoarele:

а) secțiunile unei singure construcții au o anumită lungime, ceea ce complică proiectarea și lucrările
de montaj, deoarece în realitate, la un acoperiș (în special, dacă acesta are o formă complexă) doliile,
jgheaburile și burlanele diferă ca lungime (acest neajuns poate fi compensat prin selectarea cablurilor
cu rezistențe diferite);

b) condițiile, în care se află diferite sectoare de cablu, pot varia brusc: de exemplu, un cablu se află
sub zăpadă, iar altul este acoperit cu frunze, al treilea spînzură în aer, iar cedarea de căldură a
acestor părți este absolut identică. Cînd senzorul va fixa umiditatea și sistemul se va porni, eficient va
lucra numai sectorul acoperit cu zăpadă, iar celelalte două se supraîncălzesc în zadar.

7.3.2 Cablurile autolimitatoare au un avantaj important. Datorită faptului, că la toate părțile


acoperișului necesarul de căldură este diferit, cablurile se adaptează condițiilor ambiante. Degajarea
de căldură a fiecărui sector al acoperișului se modifică în funcție de condițiile exterioare reale, cu cît
mai mult acestea contribuie la formarea depunerilor de gheață, cu atît mai multă căldură degajă
cablul, ceea ce permite o economie de energie electrică. Aceste cabluri pot fi tăiate în segmente
aleatorii de la 20 cm pînă la cîțiva zeci de metri.

7.3.3 Cel mai eficient se consideră sistemul combinat al cablurilor de încălzire. De obicei pe partea
de acoperiș se utilizează sistemul de cabluri rezistive, iar încălzirea burlanelor și jgheaburilor se
asigură de cablurile autolimitatoare.

7.3.4 În cazul încălzirii burlanelor verticale cablurile autolimitatoare pot fi instalate într-un fir drept și
nu în spirală, ca cablurile rezistive, ceea ce micșorează puterea de consum a sistemului și previne
obturarea burlanelor cu frunze.

7.3.5 Principiul de funcționare al sistemului de degivrare cu cablu pe acoperiș:

a) comanda cu sistemul de degivrare se realizează în regim automat. Dacă puterea totală a cablului
de încălzire instalat nu este mare, atunci se instalează un termostat cu senzor de temperatură. Dacă
aria suprafeței încălzite este considerabilă, este rațional de utilizat o “stație meteo” cu senzor de
temperatură și umiditate. În acest caz pornirea sistemului de încălzire are loc numai la scăderea
temperaturii și căderea precipitațiilor sub formă de zăpadă.

11
CP G.01.03:2014

b) sistemul de senzori, ce cuprinde senzorul de temperatură a bazei, senzorul de temperatură a


aerului și senzorul de umiditate, funcționează în calitate de „stație meteo” – citește condițiile meteo și
le transmite la termostat. Sistemul de degivrare cu cabluri funcționează în regim de așteptare și
pornește încălzirea numai la prezența zăpezii pe suprafața încălzită. La apariția unor condiții
favorabile pentru formarea depunerilor de gheață și de zăpadă, termostatul pornește sistemul de
încălzire și cablul de încălzire începe să se încălzească degajînd căldură.

c) zăpadă depusă se va topi și apa va curge în sistemul de evacuare a apelor pluviale, iar suprafața
acoperișului va rămîne uscată. Pentru sistemele de încălzire cu o putere mare este posibilă utilizarea
sistemului de deconectare în evantai.

8 Montarea sistemului de degivrare

8.1 Prevederi generale

8.1.1 La efectuarea lucrărilor de montaj a sistemelor de degivrare cu cablu trebuie respectate


instrucțiunile și recomandările producătorului, precum și prevederile СНиП 3.05.06 și СНиП 3.05.07.

8.1.2 Conectarea trebuie făcută staționar (fără utilizarea cuplajelor de tip fișă/priză) și în
conformitate cu regulile în vigoare ПУЭ și CP G.01.02.

8.1.3 Montajul și deservirea tehnică a sistemelor de degivrare cu cablu a gheții și zăpezii trebuie
efectuate de organizații specializate, care au o experiență corespunzătoare, cadre calificate,
materiale, utilaje și dispozitive necesare.

8.1.4 Conexiunile electrice trebuie efectuate prin DPD. În sistemele cu utilizarea unui număr mare
de cabluri de încălzire (puterea mare și intensitatea curentului) parametrii DPD pot varia de cele
indicate în ПУЭ.

8.1.5 Trebuie respectată puterea recomandată la 1 m 2 și să nu se depășească cea maximă.

8.1.6 Se interzice categoric scurtarea, prelungirea sau supunerea la acțiuni mecanice a cablului de
încălzire, dacă altfel nu este prevăzut de producător.

8.1.7 Cablul trebuie pozat pe un suport, curățat de gunoaie și obiecte ascuțite.

8.1.8 Pasul și diametrul buclei cablului se indică de producător.

8.1.9 Liniile elementului de încălzire a cablului nu trebuie să se atingă unul de altul sau să se
intersecteze reciproc.

8.1.10 Împămîntarea cablului de încălzire trebuie efectuat în conformitate cu prevederile în vigoare


ale ПУЭ și CP G.01.02.

8.1.11 Înainte și după pozarea cablului trebuie măsurată rezistența ohmică a cablului și rezistența
izolației acestuia. Rezistența cablului trebuie să corespundă celei indicate pe mufa de îmbinare în
diapazonul minus 5 % pînă la 10 %. Rezistența izolației se verifică cu ajutorul unui aparat special
(megohmmetru) cu tensiunea de lucru 500 – 1000 V.

8.1.12 Înainte de instalare se desenează un plan cu indicarea amplasării mufelor (de îmbinare și de
capăt), cablului „rece” și direcția de pozare a cablului, se indică pasul de pozare a cablului și puterea
acestuia, respectînd instrucțiunile și recomandările producătorului sistemelor de degivrare.

8.1.13 La pozarea cablului monofilar trebuie ținut cont de faptul, că acest cablu are două „capete
reci” și ambele trebuie conectate la termostat, adică pozarea cablului trebuie să se termine acolo de
unde a început.

12
CP G.01.03:2014

8.1.14 Nu este recomandată montarea cablurilor la temperaturi mai mici de minus 5 °С, deoarece
cablul de încălzire este greu de manevrat datorită învelișului rigid de silicon (izolația cablului devine
inflexibilă). Dacă, totuși lucrările trebuie executate, această problemă poate fi rezolvată prin
conectarea la tensiune a cablurilor pentru o scurtă perioadă de timp. Pentru această operație cablul
trebuie să fie desfășurat de pe tambur !

8.1.15 Se interzice conectarea la tensiune a cablului nedesfăcut de pe tambur !

8.1.16 Suprafețele mari de încălzire trebuie separate pe sectoare, cu sistem individual de conectare
al fiecăruia.

8.1.17 Sistemele de încălzire ale acoperișurilor funcționează eficient numai primăvara și toamna, iar
pe perioada iernii acestea sunt pornite numai pe perioada de topire a zăpezii, deoarece la temperaturi
ai aerului mai jos de minus 15 ºС aceste sisteme sunt ineficiente și pot provoca o anumită daună
acoperișului din cîteva cauze:

- la temperaturi foarte joase a aerului pe conturul primului mecanism nu are loc formarea de umiditate,
iar cantitatea de umiditate pe conturul mecanismului doi scade considerabil;

- scade considerabil cantitatea de zăpadă de pe acoperiș, care se depune sub formă de precipitații;

- îndepărtarea umezelii și topirea zăpezii necesită puteri suficient de mari de curent.

8.1.18 După finalizarea lucrărilor de instalare trebuie neapărat de efectuat procedura de pornire-
reglare a sistemului, prevăzută de cerințele și normele ПУЭ:

- de măsurat rezistența tuturor cablurilor utilizate (de forță, de încălzire și cablurilor de comandă);

- de măsurat rezistența conductoarelor cablurilor de încălzire, care conduc curentul și de precizat


corespunderea valorilor indicate în fișa tehnică;

- de verificat împămîntarea sistemului;

- de măsurat parametrii, la care se declanșează dispozitivele, care efectuează deconectarea


sistemului de încălzire în scopuri de protecție;

- de măsurat bucla „fază-nul”;

- de verificat sistemul, care realizează comanda automată, dacă funcționează corect.

Pe baza rezultatelor lucrărilor de pornire și reglare se întocmește un raport tehnic, după care este
posibilă exploatarea sistemului de încălzire a acoperișului.

8.2 Instalarea cablului de încălzire pe acoperiș

8.2.1 Montarea sistemelor de degivrare cu cablu se efectuează cu utilizarea accesoriilor din setul
livrat de producător.

8.2.2 Pentru a determina capacitatea specifică necesară pentru 1 m 2 al sistemelor de degivrare


instalate pe acoperiș, trebuie ținut cont de toate particularitățile acestuia: materialul din care este
executat, unghiul pantei, numărul și amplasarea doliilor, termoizolația.

8.2.3 La determinarea capacitații minime necesare a cablului de încălzire se admite utilizarea


recomandărilor tip și metodele firmelor producătoare ale sistemelor concrete de încălzire. Valorile
orientative ale capacității, necesare pentru încălzirea acoperișurilor pentru sistemele de degivrare sunt
prezentate în Tabelul 1.

13
CP G.01.03:2014

Tabelul 1. Valorile orientative ale capacității cablurilor de încălzire, necesare pentru încălzirea acoperișurilor
pentru sistemele de degivrare

Capacitatea
Acoperiș rece Acoperiș cald
Locul instalării specifică a cablului,
Capacitatea stabilită Capacitatea stabilită
W/m
Suprafața acoperișului 250-300 W/m2 250-400 W/m2 15-25
Burlan de scurgere a apei, masă plastică
30-40 W/mlin. 40-50 W/mlin. 15-25
Jgheab de scurgere a apei
Burlan de scurgere a apei, metalic.
30-40 W/mlin. 40-50 W/mlin. 15-25
Jgheab de scurgere a apei
Burlan de scurgere a apei, lemn
30-40 W/mlin. 40-50 W/mlin. 15-25
Jgheab de scurgere a apei

8.2.4 În cazul unui acoperiș cu pantă cablul de încălzire se instalează obligatoriu în toate burlanele
și jgheaburile, aflate pe perimetrul acoperișului. Este posibilă instalarea cablului pe muchia
acoperișului, în locurile mai problematice și în doliile, care se află pe partea de nord.

În cazul lipsei pe muchia acoperișului a unui jgheab, sub acoperiș se suspendează un fir de cablu,
care „taie” formarea țurțurelui.

8.2.5 În cazul unui acoperiș plan, cablul se instalează obligatoriu în toate burlanele exterioare. În
burlanele, care sunt amplasate pe interiorul clădirii este suficient de încălzit 3-4 m din partea
superioară și aproximativ 1 m 2 în jurul pîlniei de colectare a apei. În cazul existenței unei revărsări de
pe alte nivele ale acoperișului, se încălzește locul de revărsare și calea probabilă de curgere a apei
spre cea mai apropiată pîlnie de acumulare.

8.2.6 Pentru prevenirea acumulării de gheață, cablul de încălzire trebuie să fie instalat pe muchia
acoperișului. Pe acoperiș trebuie instalate opritoare de zăpadă, care previn alunecarea în avalanșă a
zăpezii pe suprafața acoperișului și ruperea cablului de încălzire.

Opritoarele de zăpadă se instalează la o distanță de 50-100 cm de la muchia acoperișului.

8.2.7 Cablul de încălzire se instalează mai aproape de muchia acoperișului cu buclele pe direcția
spre opritorul de zăpadă. Este important, ca cablul să fie instalat anume pe această direcție și nu sub
formă de linie continuă de-a lungul muchiei acoperișului.

Se recomandă ca la instalarea cablului de încălzire pe acoperișuri buclele acestuia să fie dispuse de


sus în jos.

8.2.8 Cablul trebuie bine fixat la intervalul necesar, deoarece instalarea este preconizată pentru
utilizarea în condiții dure de condiții climatice.

8.2.9 Pentru instalarea pe acoperiș folosesc cabluri cu puterea liniară de 18 - 35 W/m.

8.2.10 În caz de necesitate, cablurile de încălzire și de îmbinare, și alte elemente ale sistemului de
degivrare, trebuie protejate împotriva deteriorărilor mecanice (de exemplu, prin aplicarea unei plase
metalice) și fixate fiabil (de exemplu, pentru protecția cablului la alunecarea zăpezii și gheții), în acest
caz accesoriile de fixare și ghidajele de montaj nu trebuie să provoace deteriorări cablului.

8.2.11 La instalarea cablului de încălzire pe un acoperiș cu învelitoare (de exemplu, membrană


bituminoasă sau analog) sau în jgheaburi din plastic sau burlane, puterea maximă liniară trebuie
limitată la 20 W/m.

8.2.12 Sunt posibile diferite variante de montaj a sistemelor de degivrare cu cablu, în funcție de tipul
învelitorii:

- pentru fîșia de cabluri din burlanele cu disipatoare, pierderile de căldură pot fi estimate conform
СНиП 2.04.05, valorile coeficienților de cedare de căldură – aexterior;

- pentru suprafața exterioară a acoperișului aexterior poate fi adoptat ca fiind egal cu 23 W/m2 К;

14
CP G.01.03:2014

- pentru partea interioară aexterior = 17 W/m2 К.

În total pierderile de căldură a unei astfel de fîșii constituie de ordinul 40 W/m 2 К, care este o valoare
foarte mare.

8.3 Instalarea în jgheaburi și burlane

8.3.1 Jgheaburile orizontale pentru scurgerea apei pluviale pot fi suspendate sau pozate pe perete,
cînd disipatorul se află pe acoperiș.

8.3.2 Unul sau mai multe fire de cablu se trec pe toată lungimea jgheaburilor și burlanelor.
Capacitatea liniară a cablurilor se alege în funcție de diametrul burlanelor. Cablul de încălzire, pozat în
jgheabul suspendat trebuie să asigure o scurgere liberă a zăpezii topite.

8.3.3 Pentru „acoperișul rece” și jgheaburi cu diametrul de 10-15 cm sunt suficiente două fire de
cablu cu puterea liniară totală de 30-60 W/m. La diametre mai mari numărul de linii de cabluri de
încălzire instalate crește corespunzător.

Pentru „acoperișuri calde” puterea liniară totală crește de la 60-90 W/m pînă la 120 W/m.

8.3.4 Fixarea cablului în jgheab se realizează cu ajutorul unor cleme speciale din plastic sau cu
ajutorul unor bucăți de bandă de montaj. În jgheab, de regulă, banda se fixează cu nituri sau
holtzșuruburi cu etanșarea locurilor de găurire cu ermetic din silicon. Pasul dintre elementele de fixare
constituie aproximativ 0,3−0,5 m.

8.3.5 La alegerea metodei de fixare trebuie luată în considerare compatibilitatea galvanică a


materialului jgheabului și elementelor de fixare. În jgheaburile executate din tablă zincată și aluminiu,
se utilizează bandă zincată de oțel, în jgheaburile din cupru trebuie utilizate banda și elemente de
fixare din cupru.

8.3.6 În jgheaburile din plastic poate fi utilizată o bandă din orice material inoxidabil.

8.3.7 Cablul de încălzire, instalat în jgheabul de perete, în afară de asigurarea de scurgere a apei
din zăpada topită trebuie să prevină creșterea masei de zăpadă și trecerea acesteia peste peretele
jgheabului. Lățimea fîșiei părții încălzite cu cablu trebuie să fie comparabilă cu grosimea acoperiri cu
zăpadă în zona respectivă. Lățimea fîșiei poate fi de la 0,20 m pînă la 1,0 m.

8.3.8 Dacă jgheabul de perete este mai departe de muchia acoperișului, apare pericolul de
depunere de gheață pe această muchie. În acest caz se recomandă instalarea a 1-2 fire de cablu de
încălzire pe linia de cădere a apei de pe muchia acoperișului (așa numitul lăcrimar).

8.3.9 Burlanele verticale de scurgere a apelor pluviale – este cel mai important element în tot
sistemul de evacuare a apelor pluviale de pe acoperiș. Din cauza fluxurilor convective, care apar în
burlanele verticale, are loc redistribuirea căldurii pe înălțimea burlanului: partea superioară se
supraîncălzește, iar cea inferioară se răcește din cauza tirajului de aer rece.

Pentru înlăturarea acestui fenomen se utilizează o încălzire suplimentară în partea inferioară, care
reprezintă niște fire suplimentare de cablu de încălzire în partea inferioară a burlanului.

8.3.10 Trebuie încălzită toată lungimea burlanului, utilizînd o ranforsare suplimentară la pîlnia de
colectare și cotul inferior al burlanului. Capacitatea cablului se stabilește în funcție de diametrul
burlanelor.

8.3.11 Pentru fixarea cablului într-un burlan de 3 m, trebuie utilizat un sistem de descărcare sub
formă de lanț sau cablu metalic cu elemente de fixare ale cablului în burlan sau capete de bandă de
montaj.

8.3.12 Elementele de fixare trebuie instalate astfel, ca firele separate de cablu de încălzire din burlan
să nu se intersecteze și să nu se strîngă în mănunchi. De obicei, pasul dintre elementele de fixare
constituie 0,3-0,5 m.

15
CP G.01.03:2014

8.3.13 În cazul în care, burlanele de scurgere a apelor pluviale trec prin interiorul clădirii prin încăperi
calde, încălzirea de însoțire trebuie instalată numai în acea porțiune a burlanului, care este supusă
înghețării (de regulă aceasta este partea superioară de la pîlnia de colectare pînă la încăperea caldă,
și, posibil, cotul de evacuare în stradă în partea inferioară a burlanului).

8.3.14 În cazul în care, burlanele de scurgere a apelor pluviale sunt racordate la sistemul de
canalizare pentru apele pluviale, încălzirea de însoțire este necesară pînă la punctul de îngheț al
pămîntului în localitatea dată. De asemenea, poate fi necesară încălzirea suplimentară a puțurilor de
scurgere a apelor pluviale și încălzirea capacelor acestora.

8.4 Instalarea în dolii și pe streașina acoperișului

8.4.1 Dolia formează un unghi intern pe suprafața acoperișului. În astfel de locuri este posibilă
acumularea unei cantități considerabile de zăpadă, care topindu-se se tasează, transformîndu-se
întru-un strat din zăpadă și gheață. La dezghețarea zăpezii sau la venirea primăverii un astfel de strat
poate cădea de pe acoperiș, reprezentînd un pericol real pentru construcția acoperișului, persoane,
precum și pentru autovehiculele parcate.

8.4.2 Fixarea firelor de cablu de încălzire în dolii se efectuează similar instalării de-a lungul
disipatorului de apă cu ajutorul unor capete din bandă specială de montaj din inox. De asemenea,
este posibilă fixarea firelor de cablu de încălzire pe o plasă din inox cu ajutorul unor coliere rezistente
la îngheț.

8.4.3 În dolii cablul se pozează în partea de sus și de jos, minimum la 1 m. Continuitatea


recomandată de pozare – 2/3 din lungimea doliei. Pentru încălzire se utilizează de la 2 pînă la 4 fire
de cablu. Trebuie ținut cont și de faptul, că pentru doliile cu lungimi mari și doliile cu unghi mic al
pantei trebuie instalate cabluri cu capacități mai mari sau să se utilizeze mai multe fire de cablu. Dacă
în partea inferioară a doliei se formează depuneri mari de gheață, care se extind în părți, se
recomandă ca în partea inferioară să se execute bucle suplimentare de cablu de încălzire, în stînga și
în dreapta de la firele principale.

8.4.4 În cazul lipsei unei scurgeri organizate de pe acoperiș, pentru prevenirea formării țurțurilor,
trebuie încălzită streașina acoperișului.

8.4.5 Cablul de încălzire se montează uniform pe suprafață, ca în acest fel să fie atinsă capacitatea
necesară pe 1 m2. Trebuie tins spre capacitatea maximă.

8.4.6 Lățimea minimă a fîșiei de cablu de încălzire trebuie să fie comparabilă cu grosimea stratului
de zăpadă în localitatea dată. De obicei cablul se instalează pe o lățime de la 40 pînă la 100 cm.

8.4.7 Adeseori gurile de scurgere a apelor se află în centrul doliilor. În acest caz, un capăt de cablu
trebuie coborît în burlanul de scurgere.

8.4.8 În cazul unor probleme pe cornișă, cablul se instalează „în serpentină” pe muchie. Lățimea
pasului pentru acoperișuri cu învelitori moi se calculează pornind de la capacitatea cablului și
capacitatea necesară pentru 1 m 2, pentru acoperișurile cu învelitori metalice pasul se stabilește ca
multiplu desenului acoperișului. Înălțimea triunghiului se alege astfel, ca pe suprafață să nu rămînă
zone „reci”, unde se formează depuneri de gheață. Adeseori se întîmplă, că trebuie tras încă un fir de
cablu pe lăcrimar sau muchia acoperișului.

8.4.9 Cablul se pozează pe lăcrimar pe linia căderii apei. Numărul de fire depinde de construcția
lăcrimarului (de la 1 pînă la 3).

8.5 Instalarea la geamurile de pod și de mansarde

8.5.1 Cablul se instalează pe perimetrul geamului, precum și „în serpentină” sub geam, pentru a
asigura scurgerea apei topite în burlan. Este de dorit, ca înălțimea de instalare să nu depășească 80
cm. Pasul de instalare al cablului sub geamul de mansardă poate fi diferit de pasul de instalare pe

16
CP G.01.03:2014

muchia acoperișului din cauza unei zone mai mari de încălzire. Pasul recomandat este de 40 cm. La
instalarea pe un acoperiș din țiglă metalică pasul se stabilește ca fiind egal cu pasul țiglei.

8.5.2 Alăturarea la pereții „calzi” se încălzește 2/3 din lungime, ca și doliile. De regulă, sunt
suficiente două fire de cablu. Însă, în cazul unor pierderi mari de căldură, unei continuități mari a
sectorului, în special prezența unor „buzunare”, unde se acumulează zăpada este posibilă sporirea
numărului de fire de cablu. Pentru cablul rezistiv – capacitatea minimă recomandată – 30-35 W/m. În
cazul unor depuneri mari de gheață sunt posibile două variante, sporirea numărului de fire sau
mărirea capacității liniare pînă la 45 W/m.

8.5.3 Problemele cu coșurile de fum, de regulă, sunt legate de faptul, că după coș este format un
„buzunar”, unde se acumulează zăpada. În acest caz, de la căldura degajată de la coș, zăpada se
topește în permanență. Pentru rezolvarea acestei probleme este suficient să fie încălzit „buzunarul” și
să fie trecute două fire pe muchia coșului în jos.

9 Încercări de predare-primire a sistemului de degivrare și deservirea


tehnică a acestora

9.1 Încercări de predare-primire a sistemului de degivrare

9.1.1 Încercările de predare-primire a sistemului de degivrare trebuie efectuate în conformitate cu


prevederile ПУЭ.

9.1.2 Încercările de predare-primire a sistemului de degivrare pentru obiecte mari (complexe


locative, clădiri agrozootehnice, industriale etc.) trebuie efectuate de personalul laboratoarelor
electrotehnice sau de alte organizații competente.

9.1.3 Încercările de predare-primire trebuie să cuprindă examinarea sistemului de degivrare montat


și efectuarea încercărilor. În baza rezultatelor obținute în mod obligatoriu se întocmește un proces
verbal în conformitate cu Anexa A.

9.1.4 Le efectuarea examinării personalul trebuie să se convingă, acolo unde este posibil:

- existența (lipsa) unor deteriorări a elementelor sistemului de degivrare;

- dacă elementele și tot sistemul de încălzire au fost montate corect;

- dacă sistemul de degivrare a fost conectat corect la sursa de alimentare.

În cazul unei imposibilități a examinării unor elemente ale sistemului de degivrare concluzia se face
conform rezultatelor verificării și Actelor de confirmare a lucrărilor ascunse, întocmite corect (vezi
8.1.11 și Anexa B).

9.1.5 Toate sistemele de degivrare nou montate si reconstruite sunt supuse încercărilor în volum
complet de lucrări, prevăzute de prezentul punct:

a) măsurarea rezistenței izolației sistemului de degivrare se efectuează conform prevederilor 8.1.11.


Rezistența izolației cablurilor de încălzire se măsoară între fiecare element de încălzire și învelișul
metalic (pentru cablurile fără înveliș metalic – între elementul de încălzite și inserția metalică, legată la
dispozitivul de împămîntare a instalației electrice de alimentare), iar pentru cablurile autolimitatoare –
între elementele conductoare și învelișul metalic conectate reciproc.

Pentru cablurile de încălzire rezistența izolației trebuie să fie cel puțin 1 MOhm, iar pentru restul
elementelor sistemului de degivrare, inclusiv conductoarele electrice rețelei de grup – cel puțin 0,5
MOhm;

b) încercarea cu tensiune ridicată a frecvenței industriale pentru sistemul de degivrare cu toate


aparatele și cablurile conectate – 1 kV. Durata aplicării tensiunii normate de verificare – 1 min;

17
CP G.01.03:2014

c) la verificarea continuității conductoarelor de protecție (verificarea integrității circuitelor de


împămîntare) nu trebuie să fie ruperi și conexiuni nesatisfăcătoare în conductoarele, care leagă
învelișurile metalice ale cablurilor, ghidajele metalice de montaj, plasele de protecție și toate părțile
conductoare deschise și laterale, accesibile la atingere, cu bara PE a tabloului, de la care se
realizează alimentarea sistemului de degivrare și cu sistemul de egalizare a potențialelor. Rezistența
contactului nu trebuie să depășească 0,05 Ohm;

d) pentru toate tipurile de cabluri de încălzire încercarea se efectuează la temperatura elementului de


încălzire în limitele 18 С – 20 С (stare la rece). Valorile rezistenței ohmice, obținute în rezultatul
măsurărilor, pot varia de cele nominale, prezentate în fișele tehnice ale cablului, în limitele de la minus
5 % pînă la plus 10 %;

e) măsurarea rezistenței a prizei de pămînt se efectuează în acele sisteme de degivrare, pentru care
este prevăzută amenajarea unei prize de pămînt separate indiferent de amenajarea împămîntării în
rețeaua de alimentare. Valoarea rezistenței la curgerea curentului de la priza de pămînt trebuie să
corespundă celei din proiect;

f) verificarea funcționalității sistemului de încălzire se efectuează în corespundere cu instrucțiunile


firmelor producătoare, în funcție de tipul sistemului de încălzire și trebuie să cuprindă efectuarea
încercărilor la cald. Încercările la cald a sistemelor de degivrare montate complet se recomandă a fi
efectuate în timp de 72 ore.

În scopul reducerii termenilor de punere în funcțiune a sistemelor de degivrare se admite, în


coordonare cu beneficiarul, efectuarea încercărilor la cald la temperaturi ai mediului ambiant, diferite
de cele de calcul.

Rezultatele încercărilor la cald se consideră satisfăcătoare, dacă în procesul acestora nu au avut loc
declanșări nesancționate a aparaturii de comutare și protecție, nu s-au observat supraîncălziri locale
ale obiectului încălzit și dacă rezistența izolației a cablului de încălzire, măsurată cu megohmmetru
imediat după deconectarea sistemului de încălzire de la rețea (în stare caldă), va fi de cel puțin 5
MOhm.

Pe baza rezultatelor încercărilor la cald se întocmește un Act de verificare a funcționalității sistemului


de încălzire (Anexa C).

9.1.6 Concluzia privind utilitatea sistemului de degivrare pentru exploatare se face pe baza
examinării rezultatelor tuturor încercărilor și compararea parametrilor obținuți cu prevederile
prezentului capitol, precum și cu valorile, indicate în fișele tehnice ale elementelor sistemelor de
degivrare.

9.2 Deservirea tehnică a sistemelor de degivrare

9.2.1 Deservirea tehnică a sistemelor de degivrare cuprinde următoarele operațiuni:

- măsurarea rezistenței izolației, inclusiv a cablului de încălzire, care se efectuează conform


prevederilor 8.1.11. Mărimea rezistenței izolației cablului de încălzire trebuie să fie de minim 1 MOhm
în stare rece și minim 0,5 MOhm în stare caldă (la temperatura de lucru a conductorului);

- măsurarea rezistenței ohmice a conductorului de încălzire;

- verificarea DPD în conformitate cu instrucțiunile fabricii producătoare;

- verificarea uniformității încălzirii suprafeței încălzite (la pipăit);

- verificarea acordării termostatului;

- strîngerea îmbinărilor de contact;

- restabilirea anvelopelor de protecție deteriorate de termo- și hidroizolație.

18
CP G.01.03:2014

Dacă, conform rezultatelor măsurărilor, rezistența izolației sau rezistența conductorului de încălzire
este mai mică de cea admisibilă, exploatarea sistemelor de degivrare trebuie oprită pentru
determinarea caracterului defectului și posibila scoatere sistemului de încălzire în reparație.

9.2.2 La exploatarea sistemului de degivrare se interzice:

- reparația sau demontarea elementelor, aflate sub tensiune;

- pornirea sistemului de degivrare sub tensiune la rezistența izolației mai mică de cea indicată în
8.1.11;

- mărirea temperaturii suprafeței încălzite peste cea de calcul;

- mărirea sarcinii curentului la termostat peste cea admisibilă pentru acest tip de dispozitiv;

- exploatarea sistemului de degivrare fără executarea sistemului de egalizare a potențialelor, sau fără
DPD în conformitate cu cap. 10.

9.2.3 Reparația sistemelor de degivrare în toate cazurile trebuie să fie efectuată de un personal
special pregătit și calificat conform metodelor, elaborate de firma producătoare a sistemului de cabluri
de încălzire.

9.2.4 La organizarea lucrărilor de reparații trebuie ținut cont de faptul, că cablurile de încălzire a
unor firme producătoare nu pot fi reparate și în cazul defecțiunii acestora trebuie înlocuite cu cabluri
noi.

10 Măsuri de securitate
10.1 Principalele cerințe se prezintă din punct de vedere al securității la incendiu și siguranța
electrică. Conform prevederilor actelor normative privind siguranța la incendiu, care sunt în vigoare pe
teritoriul Republicii Moldova, cablurile nu trebuie să mențină arderea. Materialele cablului, dacă inițial
sunt combustibile, ca de exemplu PVC, acestea neapărat trebuie să conțină adaosuri antipirenice.

10.2 La amenajarea sistemelor de degivrare trebuie aplicate următoarele măsuri generale de


protecție pentru asigurarea siguranței:

- protecția împotriva contactului direct;

- protecția împotriva contactului indirect;

- protecția împotriva supracurenților;

- protecția împotriva acțiunilor termice.

10.3 Stabilirea și aplicarea măsurilor de protecție se efectuează ținîndu-se cont de acțiunile


externe.

10.4 Protecția împotriva contactului direct trebuie asigurată prin acoperirea completă a elementelor
conductoare de curent cu izolație, care poate fi îndepărtată numai prin distrugere. La execuția
lucrărilor de izolație în timpul montajului (de exemplu, la instalarea mufelor de îmbinare), aceasta
trebuie supusă încercărilor în conformitate cu cap. 9 al prezentului Cod.

Pentru o protecție suplimentară trebuie utilizat un DPD.

10.5 Protecția împotriva contactului indirect (protecția la deteriorarea izolației) trebuie asigurată prin
deconectarea automată a alimentării și sistemul de egalizare al potențialelor.
10.5.1 Dispozitivul de protecție, destinat deconectării automate a alimentării la deteriorarea izolației,
trebuie să asigure o protecție împotriva contactului indirect, la închiderea elementelor conductoare de
curent ale sistemelor de degivrare, cu elementele deschise conductoare de curent accesibile pentru

19
CP G.01.03:2014

atingere, precum și cu învelișul metalic (cu ecranare) al cablului, plasa metalică de protecție sau cu
conductorul de protecție astfel, ca durata de deconectare să nu depășească 0,4 s la tensiunea de fază
220 V și 0,2 s la tensiunea de 380 V.

10.5.2 DPD al sistemului de alimentare trebuie să asigure deconectarea concomitentă a tuturor


conductoarelor cablului de încălzire, conectate la conductoarele de fază la toate cablurile, care intră în
componența sistemului de degivrare.

10.5.3 La utilizarea deconectării automate a alimentării în conformitate cu ПУЭ zona de acțiune a


protecției împotriva închiderilor monofazate la pămînt trebuie considerată numai o parte a sistemelor
de degivrare, de la tabloul de alimentare pînă la capetele reci ai cablului de încălzire.

10.6 Pentru protecție, la deteriorarea izolației în limitele elementului de încălzire a cablului, trebuie
utilizat un DPD, care reacționează la curent diferențial și un sistem suplimentar de egalizare al
potențialelor.

10.6.1 Este obligatorie instalarea DPD cu curentul nominal de răspuns de maxim 30 mA pentru liniile
de grup, care alimentează sistemele de cabluri de încălzire a suprafețelor cu pericol sporit și foarte
periculoase.

10.6.2 Curentul total de scurgere al rețelei sistemului de încălzire, ținîndu-se cont de cablul de
încălzire în regim normal de funcționare, nu trebuie să depășească 1/3 a curentului nominal al DPD.
Se admite în cazul lipsei de date, ca curentul de scurgere al rețelei sistemului de degivrare să fie
determinat conform ПУЭ.

10.6.3 La utilizarea unui cablu de încălzire de lungimi considerabile curentul natural de scurgere al
rețelei sistemelor de degivrare poate fi comensurabil cu curentul diferențial de declanșare al DPD. În
astfel de cazuri, în baza unei fundamentări speciale, se admite aplicarea măsurilor de protecție,
diferite de cele indicate în 10.6.

10.6.4 Se recomandă utilizarea DPD, care reprezintă un aparat integru cu întreruptor automat, care
asigură o protecție împotriva supracurentului (vezi 10.8.3).

10.6.5 Se admite conectarea la un singur DPD a mai multor cabluri de încălzire, care aparțin
aceluiași sistem de încălzire. Nu se recomandă conectarea la un singur DPD a cablurilor de încălzire
ce au o lungime totală mai mare de 400 m.

10.7 Un sistem suplimentar de egalizare al potențialelor trebuie să fie utilizat în conformitate cu


10.6 împreună cu DPD, care reacționează la curentul diferențial.

10.7.1 La sistemul suplimentar de egalizare al potențialelor trebuie să fie conectate învelișurile


metalice (cu ecranare) ale cablurilor de încălzire și de conexiune, toate elementele conductoare
laterale și deschise, plasele metalice care acoperă cablurile, precum și toate conductoarele de
protecție ale sistemelor de degivrare.

10.7.2 La utilizarea sistemelor de degivrare pentru acoperișurile cu suprafețe mari, pentru asigurarea
unei protecții mecanice, trebuie utilizate cabluri de încălzire blindate speciale (secțiuni) sau o plasă
metalică, aplicata deasupra cablului de încălzire.

10.8 Protecția împotriva supracurentului trebuie să asigure protecția de curentul de suprasarcină și


de curentul de scurtcircuitare. Dispozitivele de protecție trebuie să asigure deconectarea oricărui
supracurent, inclusiv valoarea așteptată a curentului de scurtcircuitare.

10.8.1 Dispozitivele de protecție împotriva curenților de scurtcircuitare trebuie să deconecteze orice


curent de scurtcircuitare mai devreme, decît acesta ar putea provoca un pericol ca urmare a acțiunilor
termice și mecanice asupra conductoarelor și îmbinărilor acestora.

10.8.2 Curentul de scurtcircuitare așteptat în punctul corespunzător al sistemului de degivrare trebuie


determinat prin calcule, ținîndu-se cont de rezistențele active și inductive ale tuturor elementelor
circuitului scurtcircuitat, precum și rezistențelor de contact; în acest caz calculul curentului de

20
CP G.01.03:2014

scurtcircuitare, la alegerea mijloacelor de protecție, trebuie efectuat fără a ține cont de rezistența
conductoarelor părții de încălzire a cablului.

Caracteristicile dispozitivelor de protecție împotriva scurtcircuitării trebuie să corespundă cerințelor


ПУЭ (vezi și 10.8.3).

10.8.3 În calitate de dispozitive de protecție împotriva curentului de suprasarcină și împotriva


curentului de scurtcircuitare în sistemul de degivrare se recomandă a fi utilizate întreruptoarele
automate cu tipul diapazonului de declanșare instantanee „B” și „C” conform SM GOST R 50345 sau
siguranțe fuzibile. Se recomandă utilizarea unor automate diferențiale, care combină funcțiile DPD și
aparatului de protecție împotriva supracurentului.

Alegerea dispozitivelor de protecție se efectuează în conformitate cu prevederile ПУЭ. Nu se admite


utilizarea întreruptoarelor automate, care au numai dispozitiv de decuplare termic sau numai
electromagnetic (întrerupere bruscă).

10.9 Protecția împotriva acțiunilor termice, legate de funcționarea sistemelor de degivrare


(împotriva apariției incendiului, supraîncălzirii dispozitivelor, arderii și distrugerii materialelor) trebuie
asigurată prin execuția constructivă a sistemului de încălzire. La amplasarea sistemului de degivrare
în zonele cu pericol de incendiu trebuie, de asemenea, de ținut cont de prevederile ПУЭ.

Siguranța la incendiu a instalațiilor electrice ale clădirilor trebuie să fie asigurată în conformitate cu
prevederile GOST 12.1.004.

10.9.1 Cablul de încălzire nu trebuie să prezinte pericol de aprindere sau incendiu în zona de
amplasare a acestuia. De aceasta trebuie respectate măsurile suplimentare de securitate la pozarea
cablurilor de încălzire în apropierea unor construcții din materiale combustibile.

La un regim normal de exploatare sistemele de cabluri de încălzire nu trebuie să creeze sarcini


termice peste 65 C asupra construcțiilor din materiale combustibile, în interiorul sau în apropierea
cărora sunt pozate cablurile de încălzire.

10.9.2 La utilizarea DPD în scopul sporirii nivelului de protecție al cablului împotriva aprinderii la
închiderea elementelor conductoare ale cablului de încălzire la părțile împămîntate, curentul nominal
de declanșare al DPD nu trebuie să depășească valoarea de 300 mA.

Se admite, în cazul unei fundamentări speciale instalarea unui DPD, care combină funcțiile conform
10.6.1.

10.9.3 Protecția împotriva supraîncălzirii cablurilor de încălzire trebuie realizată cu ajutorul unui
termostat. Termostatele, de asemenea, trebuie să aibă încorporate un sistem de protecție, care
deconectează sarcina în cazul scurtcircuitului în circuitul senzorului de temperatură.

10.10 Împămîntarea și măsurile de siguranță electrică în instalațiile electrice ale clădirilor civile și
sociale, industriale și agrozootehnice, la amenajarea sistemelor de degivrare a gheții și zăpezii,
trebuie să corespundă prevederilor CP G.01.02, GOST 12.1.038, GOST 30331.3, GOST 30331.8,
GOST 30331.10, GOST 30331.15.

10.11 Securitatea și siguranța oricărui sistem depind de calitatea materialelor selectate, metodele de
instalare și deservire. O construcție executată, instalată sau deservită incorect a oricărui component
de sistem, sau nerespectarea cerințelor ghidului producătorului poate distruge sistemul de degivrare
sau acoperișul, ceea ce la rîndul său poate duce la o evacuare neadecvată, electrocutare sau la
incendiu.

10.12 Pentru minimizarea acestor riscuri și garantarea unei funcționalități sigure, trebuie studiat cu
atenție ghidul producătorului și de respectat toate recomandările, instrucțiunile și atenționările, indicate
în acesta.

10.13 Pentru asigurarea securității la incendiu și siguranței electrice se respectă cîteva prevederi:

21
CP G.01.03:2014

- în componența sistemului trebuie să fie cuprinse numai cablurile de încălzire, care au certificatele
corespunzătoare, inclusiv certificatul de securitate la incendiu.

- elementul de încălzire al sistemului trebuie dotat cu un DPD sau automat diferențial cu curent de
scurgere sub 30 mA (pentru o securitate electrică completă – 10 mA).

- sistemele complexe de degivrare trebuie împărțite în sectoare separate cu curenți de scurgere în


fiecare sector, ce nu depășesc valorile menționate.

10.14 În timpul exploatării acoperișului este posibilă acumularea de frunze, gunoaie etc. în sistemul
de evacuare a apelor pluviale și obturarea burlanelor de scurgere. La instalarea în burlanele verticale
a cablurilor de mare capacitate (50-60 W/m) este posibilă deteriorarea acestora în locurile de
acumulare a gunoaielor.

Se recomandă ca beneficiarul să țină cont de această problemă și să efectueze anual lucrări de


curățare a sistemului de evacuare apelor pluviale, pe anotimp de toamnă, înainte de pornirea
sistemului de cabluri. Se recomandă instalarea unei plase de protecție la pîlnia de colectare a
burlanului.

22
CP G.01.03:2014

Anexa А
(normativă)

Forma procesului verbal a încercărilor cablului de încălzire


_________________________________________________________________________________
(denumirea organizației)
_________________________________________________________________________________
(adresă)
_________________________________________________________________________________
(numărul certificatului, denumirea organizației care l-a emis, data emiterii și termenul de valabilitate)

Beneficiar _________________________________________________________________________

Obiect ___________________________________________________________________________

Proces verbal Nr.


de încercare a cablului de încălzire

«____» _______________ 20____ .

Temperatura mediului înconjurător __________ С.

Rezistența Pînă la instalare După instalare


ohmică a rezistența rezistența
Denumirea Concluzia
Tipul elementului din element- element-
suprafeței rezistența rezistența privind
Nr. cablului fișa tehnică (a ului ului
încălzite izolației, izolației, conformitatea
stratului (stratului (stratului
MOhm MOhm
conductor), Ohm conductor) conductor)
Ohm Ohm
1 2 3 4 5 6 7 8 9

Lista utilajelor de încercare utilizate și a mijloacelor de măsurare

Denumire Data
Număr de Diapazonul Eroarea de Data ultimei
Nr. aparat Tip Număr certificat următoarei
fabrică de măsurări bază verificări
verificări

Documentul normativ în conformitate cu prevederile căruia au fost efectuate încercările


_________________________________________________________________________________

datele fabricii producătoare ___________________________________________________________

Concluzie: rezistența izolației și rezistența ohmică conductoarelor cablului corespund/nu corespund


prevederilor documentației tehnico-normative _____________________________________________
_________________________________________________________________________________

Au efectuat încercările:

__________________ ___________________________________ ________________


(funcția) (Nume Prenume) (semnătura)

__________________ ___________________________________ ________________


(funcția) (Nume Prenume) (semnătura)

23
CP G.01.03:2014

Anexa В
(informativă)

Forma actului de confirmare a execuției lucrărilor ascunse


Organizația de montaj electric _______________________________
_________________________________________ (beneficiar)
_________________________________________ ________________________________
_________________________________________ (obiect)
________________________________
Licența __________________________________ (adresa)
________________________________________ ________________________________

«____» __________________ 20____ .

ACT
de confirmare a execuției lucrărilor ascunse privind montajul cablului de încălzire
Comisia în componența:
Reprezentantul organizației de montaj electric ____________________________________________
_________________________________________________________________________________
(Nume Prenume, funcția)
Responsabil tehnic (al beneficiarului) ___________________________________________________
(Nume Prenume, funcția)
a efectuat examinarea lucrărilor de montaj a cablului de încălzire _____________________________
_________________________________________________________________________________
(denumirea suprafeței încălzite etc.)
executate de ______________________________________________________________________
(denumirea organizației de montaj electric)
a întocmit prezentul act despre următoarele:

1. Pentru examinare și recepție au fost prezentate următoarele lucrări _________________________


_________________________________________________________________________________
(se enumeră toate lucrările ascunse, executate la momentul întocmirii actului)

2. Lucrările au fost executate conform proiectului __________________________________________


_________________________________________________________________________________
(denumirea organizației de proiectare, număr de desene, data întocmirii)

3. La execuția lucrărilor au fost utilizate _________________________________________________


_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
(denumirea materialelor, construcțiilor, pieselor, cablurilor de încălzire, termostatelor etc. cu indicarea mărcilor, tipurilor)

4. După execuția lucrărilor lipsesc sau au fost admise abateri de la documentația de proiect
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
(în cazul unor abateri de indicat din ce cauză și cu cine au fost coordonate abaterile, numărul paginii și data coordonării)

5. Data începerii lucrărilor: «____» _______________ 20___ .


Sfîrșitul lucrărilor: «____» _______________ 20___ .

Hotărîrea comisiei:
Lucrările au fost executate în conformitate cu documentația de proiect și normativele tehnice și
corespund condițiilor de recepție a acestora.

Lucrările prezentate pentru recepție au fost acceptate, se permite execuția lucrărilor ulterioare
_________________________________________________________________________________
(denumirea lucrărilor)

Reprezentantul organizației de montaj electric ____________________________________________


(semnătura)
Responsabil tehnic (al beneficiarului) ___________________________________________________
(semnătura)

24
CP G.01.03:2014

Anexa C
(informativă)

Forma actului de verificare a funcționalității sistemului de încălzire

Organizația de montaj electric _______________________________


_________________________________________ (beneficiar)
_________________________________________ ________________________________
_________________________________________ (obiect)
________________________________
Licența __________________________________ (adresa)
________________________________________ ________________________________

«____» __________________ 20____ .

ACT
de verificare a funcționalității sistemului de încălzire

Comisia în componența:
Reprezentantul organizației de montaj electric ____________________________________________
_________________________________________________________________________________
(Nume Prenume, funcția)
Responsabil tehnic (al beneficiarului) ___________________________________________________
(Nume Prenume, funcția)

a efectuat verificarea funcționalității sistemului de încălzire __________________________________


_________________________________________________________________________________
(denumirea suprafeței încălzite etc.)

de la orele _____ «____» ____________ 20___ pînă la orele _____ «____» _____________ 20___ .

Temperatura mediului ambiant __________ С.

Reglarea termostatului ______________________________________________________________

Rezultatele verificării:

1. Reglarea temperaturii _________________________________________________ în limitele date


(se efectuează, nu se efectuează)

2. Locurile de supraîncălzire a suprafeței încălzite _________________________________________


_________________________________________________________________________________
(lipsesc, sau se indică locurile de supraîncălzire)

3. Declanșarea nesancționată a aparatelor de protecție _____________________________________


_________________________________________________________________________________
(nu a avut loc, sau a avut loc cu indicarea tipului aparatului care s-a declanșat)

4. Rezistența izolației a cablului de încălzire în stare caldă (imediat după deconectare) ______ MOhm

Hotărîrea comisiei:

Conform rezultatelor verificării efectuate sistemul de încălzire __________________ fi recepționat


pentru exploatare permanentă (poate, nu poate)

Reprezentantul organizației de montaj electric ____________________________________________


(semnătura)
Responsabil tehnic (al beneficiarului) ___________________________________________________
(semnătura)

25
CP G.01.03:2014

Traducerea autentică a prezentului document în limba rusă

Начало перевода

1 Область применения
1.1 Настоящий Кодекс практики (далее - Кодекс) устанавливает общие правила
проектирования, монтажа и эксплуатации кабельных электрических систем для стаивания льда
и снега с крыш, желобов и водосточных труб (далее - система стаивания).

1.2 Система стаивания используется для любых типов крыш жилищно-гражданских,


административных и общественных, сельских, сельскохозяйственных и промышленных зданий
с целью предотвращения формирования сосулек, блокирования желобов, повреждения
составных частей водосточной системы, разрушений причиненных падением льда,
формирования накоплений льда и снега в ендовах или желобах и уменьшения вреда
причиняемого конструкциям (пример, фасады и обледененные крыши).

1.3 На проектирование систем стаивания уникальных сооружений настоящий Кодекс


распространяются в той мере, в какой он не противоречит требованиям соответствующих
нормативных документов и положений ПУЭ.

1.4 Настоящий Кодекс не распространяются на проектирование систем для стаивания льда и


снега автостоянок, подъездных дорог, тротуаров, наружных ступеней, погрузочно-разгрузочных
рамп и мостов, а также для электроимпульсных систем стаивания льда для крыш.

Также положения Кодекса не распространяются на проектирование систем для стаивания льда


и снега новых зданий.

2 Нормативные ссылки
СНиП 2.04.05-91 Отопление, вентиляция и кондиционирование

СНиП 3.05.06-85 Электротехнические устройства

СНиП 3.05.07-85 Системы автоматизации

CP G.01.02:2014 Proiectarea şi montarea instalaţiilor electrice în clădirile locative şi sociale


Reguli de proiectare

SM GOST R 503452002
(CEI 60898-95) Dispozitive electrice. Întrerupătoare automate pentru protecţia la
supracurenţi pentru instalaţii casnice şi similare

GOST 12.1.004-91 Система стандартов безопасности труда. Пожарная безопасность.


Общие требования

GOST 12.1.038-82 Система стандартов безопасности труда. Электробезопасность.


Предельно допустимые значения напряжений прикосновения и токов

GOST 30331.3-95 Электроустановки зданий. Часть 4. Требования по обеспечению


безопасности. Защита от поражения электрическим током

GOST 30331.8-95 Электроустановки зданий. Часть 4. Требования по обеспечению


безопасности. Общие требования по применению мер защиты для
обеспечения безопасности. Требования по применению мер защиты от
поражения электрическим током

26
CP G.01.03:2014

GOST 30331.10-2001 Электроустановки зданий. Часть 5. Выбор и монтаж


электрооборудования. Глава 54. Заземляющие устройства и защитные
проводники

GOST 30331.15-2001 Электроустановки зданий. Часть 5. Выбор и монтаж


электрооборудования. Глава 52. Электропроводки

ВСН 59-88 Электрооборудование жилых и общественных зданий. Нормы


проектирования

ПУЭ Правила устройства электроустановок. Издание 7

3 Термины и определения
В настоящем Кодексе применяются термины с соответствующими определениями:

3.1 Низкотемпературные выводы («холодные концы») - соединительные провода


присоединенные с одного или с обоих концов к нагревательному кабелю, предназначенные для
его подключения к напряжению питания. Выполняются в виде отрезка обычного кабеля
(провода), присоединяемого к греющей части с помощью специальных герметичных
соединительных муфт, как правило, заводского изготовления.

3.2 Саморегулирующийся нагревательный кабель - изолированный кабель с двумя


параллельными медными токопроводящими жилами, между которыми по всей длине
расположена греющая часть из полупроводникового температурозависимого элемента
сопротивления, автоматически изменяющего выделение тепловой энергии в зависимости от
температуры окружающей его среды.

3.3 Нагревательный кабель - кабель с активной греющей частью в виде одной или более
нагревательных жил, выделяющих тепло при прохождении по ним электрического тока, и
передающий это тепло обогреваемому объекту или объему.

3.4 Нагревательная жила - токопроводящая жила нагревательного кабеля с высоким


активным сопротивлением, в которой электрическая энергия преобразуется в тепловую.

3.5 Нагревательный мат - греющая часть кабельной системы обогрева, в которой


нагревательный кабель уложен в форме змеевика и прикреплён к гибкой армирующей основе,
выполненной из полимерной сетки.

3.6 Ендова - образует пространство между двумя смежными скатами крыши, образующими
лоток (входящий угол) для сбора воды на кровле.

3.7 Греющая часть («горячий кабель») - активная тепловыделяющая часть кабельной


системы обогрева, непосредственно передающая тепло обогреваемому объекту.

3.8 Открытые или наружные электроустановки - электроустановки, не защищенные


зданием от атмосферных воздействий;

3.9 Снегозадержатель – это специальная система, которая устанавливается на кровле


паралельно ее краю и предназначена для удержания снега и предотвращения его сползания.
Снегозадержатель имеет две основные функции - удержание снежного покрова на кровле с
целью теплоизоляции и предотвращение внезапного схода снежной массы с кровли при ее
таянии.

3.10 Удельная мощность нагревательного кабеля - мощность выделяемая


нагревательным кабелем длиной 1 м при расчетной температуре нагреваемой среды.

3.11 Электрическая кабельная система обогрева - совокупность нагревательных и


соединительных кабелей, коммутационного, защитного и регулирующего оборудования, а также

27
CP G.01.03:2014

вспомогательного оборудования (вместе с сооружениями и помещениями, в которых они


установлены), предназначенная для преобразования электрической энергии в тепловую.

3.12 Кабельная система обогрева - специальная электроустановка с терморегулирующей


аппаратурой, преобразующая электрическую энергию в тепловую в нагревательных кабелях
особой конструкции.

3.13 Рабочая температура нагревательного кабеля - максимально допустимая


температура оплетки нагревательного кабеля в режиме постоянной эксплуатации.

3.14 Терморегулятор - термочувствительное управляющее устройство с циклическим


действием, предназначенное для включения/выключения нагревательного кабеля и
поддержания температуры, которую может устанавливать пользователь.

4 Общие положения
4.1 При проектировании электрических систем стаивания необходимо руководствоваться
требованиями действующих строительных норм и правил, других нормативных документов,
утвержденных в установленном порядке.

4.2 Типовые обогреваемые зоны кровли:

- водосточные трубы;

- водосборные желоба;

- воронки;

- направляющий лоток;

- ендова;

- отвод;

- карниз;

- капельник;

- воротники кровельных окон;

- примыкание кровли к “теплой” стене;

- примыкания к печным трубам;

- плоская кровля;

- площадь водосбора желоба;

- площадь выхода на крышу;

- край кровли;

- снегозадержатель.

4.3 Система стаивания состоит из: нагревательных кабелей или нагревательных матов,
аксессуаров для их крепления на кровле, элементы снегозадержания, взаимодействующие с
нагревательными элементами, электронных терморегуляторов и монтажных принадлежностей.

28
CP G.01.03:2014

Система также включает распределительную и информационную сеть, обеспечивающую


питание для всех элементов греющей части и проведение информационных сигналов от
датчиков до щита системы управления.

В состав системы входят силовые и информационные кабели, соответствующие условиям


работы на кровле, распределительные коробки и крепежные элементы.

Система управления, содержит шкаф управления, специальные терморегуляторы, датчики


температуры, осадков и воды, пускорегулирующую и защитную аппаратуру, соответствующую
мощности системы и классу исполнения шкафа управления.

ПРИМЕЧАНИЕ – комплектность системы стаивания может отличатся, в зависимости от производителя.

4.4 Система стаивания должна быть создана и спроектирована для обеспечения


безопасности людей, животных, транспортных средств и зданий, безопасного пешеходного
хождения и уменьшения повреждений фасадов зданий в зимний период.

4.5 Система стаивания монтируется на всей поверхности крыши, на кромке крыши или в
местах, где имеется опасность обледенения или снежных заносов: в водосточных желобах,
водосточных трубах, на сложных элементах кровли, внутренних углах (ендовах), воротниках
кровельных окон, плоских площадках крыши и т. д. В общем, система монтируется на
поверхности параллельной желобу, имея минимальную ширину в 0,5 м.

4.6 Системы стаивания должны работать полностью автоматически. Система должна


автоматически включатся, определив необходимость стаивания и отключатся сразу после
очистки поверхности от льда и снега.

4.7 Специальные терморегуляторы с высокочувствительными датчиками влажности


должны гарантировать достижение оптимальных результатов при минимальном потреблении
энергии. Использование данных систем должны сводить к минимуму затраты на
восстановление повреждений, вызванных льдом и снегом.

4.8 Система стаивания используется в случае плоских крыш и крыш с различным уклоном
стека дождевых вод, согласно положениям указанных в 4.5.

4.9 Правильно спроектированная и установленная система стаивания обладает


следующими достоинствами:

- быстрое удаление с крыши и водостоков льда и снега, а также исключение их повторного


скопления;

- невысокие затраты на монтаж и небольшое потребление электроэнергии;

- защита пешеходов от падающих сосулек и обеспечение работоспособности водостоков в


течение всей зимы;

- увеличение срока эксплуатации водостоков и кровли, снижение затрат на их ремонт и


техническое обслуживание;

- нет необходимости в ручном труде и услугах промышленных альпинистов для уборки снега и
сосулек.

5 Причины образования наледей


5.1 Основная причина образования наледей - это перепад температуры между центральной
частью кровли и краем крыши с расположенными на нем водостоками, который может
возникать по нескольким причинам. Причина техногенного характера: паразитный подогрев
центральной части (Рис. 1), который усугубляется следующими обстоятельствами:

29
CP G.01.03:2014

Образование наледей и сосулек на теплой Снежный покров при наличии системы стаивания
крыше
Рис. 1. Образование наледей в результате подогрева крыши

a) отсутствием проветриваемых чердачных помещений;

b) расположение в подкровельном пространстве технических этажей с отоплением, а также


мансард. При этом возникает технологическая задача изготовления так называемой
совмещенной крыши.

Теплотехническая сторона этой сложной задачи сводится к необходимости вентилирования


наружным воздухом подкровельного пространства в конструкции;

c) расположением на чердаках тепловыделяющего оборудования (коллекторов отопления,


расширительных бачков и т.д.) без должной теплоизоляции, которое способствует таянию льда
и формированию наледей на кровле;

d) устойчивым снежным покровом на кровле, который значительно улучшает


теплоизолирующие свойства покрытия кровли. снега = 0,16 Вт/м °С.

5.2 Тепловой поток, поступает через верхнее перекрытие и чердачное пространство,


достигает кровли, нагревая ее, что при небольших отрицательных температурах наружного
воздуха может привести к положительной температуре на поверхности самой кровли. В
результате происходит таяние снега на кровле и образуется сток талой воды в водосток,
который в свою очередь лишен «паразитного» подогрева. В холодном водостоке вода
замерзает, образуя сосульки и наледь.

5.3 Формированию снежного покрова способствуют небольшие уклоны кровли, ее сложная


форма: наличие внутренних углов (ендов), горизонтальных площадок, выступающих
«воротников» кровельных окон и так далее.

5.4 Чтобы определить требуемую удельную мощность на 1 м² кабельной системы,


устанавливаемой на кровле и погонную мощность (Вт/м) для желобов и труб, необходимо знать
конструктивные особенности крыши, ее тепловой режим, а также местные климатические
условия.

5.5 Исходя из теплового режима, крыши можно разделить условно на три типа:

5.5.1 «Холодная крыша» - это хорошо изолированная крыша с низким уровнем теплопотерь
через поверхность, часто с проветриваемым подкровельным пространством. Наледи, как
правило, образуются, когда снег начинает таять на солнце. При этом минимальная
температура таяния - не ниже минус 5 °С. Если для таких крыш необходима система
снеготаяния, ее мощность должна быть минимальной и установка кабелей осуществляется
только в водосточной системе.

30
CP G.01.03:2014

5.5.2 «Теплая крыша» - это плохо изолированная крыша, на которой снег тает и при
достаточно низких отрицательных температурах воздуха. Талая вода стекает вниз к холодному
краю и к водостокам, где намерзает и образует сосульки. Минимальная температура таяния -
не ниже минус 10 °С. К этому типу относят большинство крыш старых зданий с чердаком. Для
«теплых крыш» необходима комплексная система снеготаяния (установка кабелей на кровле, в
желобах и водостоках).

В таких случаях используют нагревательные кабели с повышенной погонной мощностью (25-30


Вт). Устанавливаемая мощность в желобах и на кромке «теплых крыш» должна быть выше, чем
на холодных. Это обеспечит эффективность работы системы даже при низких отрицательных
температурах.

5.5.3 «Горячая крыша» - это плохо изолированная крыша, у которой чердак часто
используется в технических целях или как жилое помещение. На таких крышах снег тает и при
очень низких отрицательных температурах воздуха (ниже минус 10 °С). Поэтому,
проектирование и монтаж кабельной системы представляет значительные трудности и успех
далеко не всегда предопределен.

Все эти моменты необходимо учитывать при проектировании и монтаже систем стаивания.

5.6 Кроме привнесенных причин, которые могут быть либо устранены, либо сильно
ослаблены правильным проектированием крыш, существуют причины природного характера,
которые создают условия льдообразования даже на идеальной крыше.

5.6.1 Наиболее важная причина это солнечная радиация, которая создает неравновесные
условия по температуре и суточные колебания температуры с переходом через 0 °С. Хотя
чистый снег хорошо отражает солнечное излучение, малейшие загрязнения приводят к резкому
падению коэффициента отражения.

5.6.2 Части кровли, свободные от снега, могут иметь очень низкий коэффициент отражения и
активное таяние может происходить на границе снегового покрова.

Соединение техногенного и природного факторов делают льдообразование возможным в


течение всего зимнего сезона.

6 Проектирование систем стаивания

6.1 Общая часть

6.1.1 Применение кабельных систем стаивания для очистки водостоков и кромок крыш от
льда является самым сложным, как для расчетов и проектирования, так и для монтажа и
эксплуатации. Основные причины возникающих сложностей заключаются в следующем:

a) существует большое разнообразие конструкций крыш и водоотводных устройств, каждая из


которых имеет свои особенности в плане установки кабельных систем;

b) практически невозможно определить установленную мощность кабельной системы -


величину обогрева кровли «паразитным» теплом здания, выходящим на кровлю через верхние
перекрытия. Этот параметр зависит от целого ряда факторов, которые могут меняться в
течение зимнего сезона;

c) кабель, установленный на крыше, подвержен воздействию неблагоприятных внешних


условий, так как устанавливается обычно на открытых участках. Такими условиями являются:
солнечный ультрафиолет, механические нагрузки и резкие перепады температуры. К тому же
разные участки нагревательного кабеля часто работают в условиях сильно различающихся по
тепловому режиму, что в свою очередь требует запаса по рабочей температуре и
максимальной удельной мощности для используемых типов кабелей.

31
CP G.01.03:2014

6.1.2 При проектировании систем стаивания необходимо учитывать следующие факторы,


обеспечивающие:

- безопасность людей, домашних животных, окружающей среды и имущества от опасности и


ущерба в нормальных режимах работы системы;

- работоспособность и ремонтопригодность системы в условиях эксплуатации.

6.2 Примерные этапы проектирования

6.2.1 При проектировании систем стаивания для кровли необходимо, прежде всего, учесть
такие факторы, как:

a) климатические условия;

b) тип кровельного покрытия;

c) расположение скатов кровли относительно розы ветров;

d) особенности конструкции крыши.

6.2.2 Проектирование кабельных систем обогрева должно осуществляться на основании


задания заказчика на проектирование в соответствии с действующими нормами и правилами
(ПУЭ, ВСН 59), другими нормативными документами и настоящим Кодексом, а также
указаниями фирм-изготовителей систем стаивания.

6.2.3 Проектирование систем стаивания должно производиться на основании технико-


экономических расчетов с учетом назначения, конструктивных особенностей обогреваемых
объектов, схем укладки кабелей, типов и конструкции нагревательных кабелей и т.п.

6.2.4 Проектирование кабельной системы стаивания, в общем случае, состоит из нескольких


этапов:

a) получение от заказчика чертежей зданий и сооружений (если таковые имеются), а также и


другие необходимые информации, с обозначением обогреваемых участков крыши и
водостоков, с указанием конкретного назначения проектируемой системы обогрева.

Получение информации у заказчика о наличии свободных мощностей на объекте. Заказчик


должен иметь достаточный запас неиспользуемого электричества.

b) выезд специалиста на объект с целью фотосъемки и измерения отдельных фрагментов


обогреваемых участков кровли.

c) классификация этих участков с последующим выделением характерных зон и опасных (с


точки зрения накопления снега и образования льда) мест.

К опасным местам относятся:

- водосточные трубы;

- воронки и отводы водосточных труб;

- желоба, особенно в зонах примыкания к водосточным воронкам;

- ендовы, мансардные окна, фонари;

- отводы;

- карнизы крыш;

32
CP G.01.03:2014

- капельники.

d) определяются высота здания, длина, высота и ширина крыши, уклон кровли, длина и
диаметр водосточных труб, длина и размеры лотков, желобов.

e) разрабатывается техническое задание на проектирование (согласованное с заказчиком), в


котором, исходя из имеющегося опыта и рекомендаций, определяются обогреваемые зоны
кровли, задаются удельные мощности обогрева для всех узлов системы, количество ниток и
тип нагревательного кабеля, при необходимости уточняется алгоритм работы системы.

Подготовленные технические предложения согласовываются с заказчиком, т.к. на этом этапе


возможно внесение изменений в проект. После утверждения проекта заказчиком,
подготавливается полный пакет проектной документации, смета на монтаж оборудования.

f) производится расчет необходимой мощности и пусковых токов, выбирается тип


нагревательного кабеля и его общее количество, разрабатывается система управления и
определяются характеристики защитного оборудования, соблюдая инструкции и рекомендации
производителя в этом отношении.

При расчете требуемой мощности систем стаивания на квадратный метр, следует учитывать
следующее:

- географическое местоположение объекта и специфику установки системы;

- требования к системе, предъявляемые заказчиком.

Обычно устанавливаемая мощность для Республики Молдова составляет 250-300 Вт/м².

g) оценивается возможность срыва с поверхности крыши ледяных глыб и сосулек, сползания


сугробов снега, намечаются решения по их предупреждению, установки элементов
снегозадержания, работающих согласованно с системой.

h) определяются тип, количество и параметры нагревательных секций и предварительные


схемы их раскладки. Уточняются мощностные параметры системы обогрева в целом.
Выбираются крепежные элементы из типового набора, поставляемые производителем;

i) вычерчиваются схемы раскладки нагревательных секций на основании технической


документации, разработанной производителем системы стаивания;

j) проектируются силовая питающая сеть и система управления с учетом требований


фазирования;

k) выпускается полный пакет проектной документации, в который входят чертежи раскладки


кабельных нагревательных секций, чертежи прокладки силовой и информационной кабельной
сети, схемы подключения секций и систем автоматики, паспорт на систему кабельного
обогрева, спецификацию оборудования и материалов;

l) разрабатывается комплект сметной документации, если это предусматривается договором с


заказчиком.

6.2.5 Проектная документация систем стаивания должна еще включать следующее:

- определение класса обогреваемого сооружения в отношении пожаробезопасности и категории


в отношении опасности поражения электрическим током;

- выбор вида системы обогрева и теплотехнический расчет ее основных параметров;

- расчет шага укладки;

- выбор нагревательного кабеля;

33
CP G.01.03:2014

- выбор терморегуляторов и датчиков;

- выполнение электротехнического расчета;

- выбор аппаратов защиты электроустановки;

- выбор защитных мер электробезопасности;

- выбор комплектующих и монтажных приспособлений систем обогрева;

- решение вопросов организации эксплуатации электроустановок систем стаивания.

6.2.6 Выбор вида кабельной системы обогрева, ее конструктивной схемы и основных


параметров должен производиться в зависимости от назначения, вида, конструкции и размеров
обогреваемого объекта, а также условий окружающей среды.

6.2.7 Выбор кабелей, оборудования, материалов и приспособлений при комплектовании


систем стаивания во всех случаях следует производить из номенклатуры изделий одной
фирмы – изготовителя кабельных систем обогрева. При этом в качестве базового элемента
следует выбирать нагревательный кабель.

6.2.8 При отсутствии какого-либо элемента в номенклатуре комплектующих выбранной


фирмы, его замену на аналогичный допускается производить после согласования с
представителем фирмы - изготовителя базового элемента.

Указанное требование не распространяется на выбор аппаратов защиты от поражения


электрическим током, приборов учета электроэнергии и подобных устройств общего
назначения.

6.2.9 Выбор вида систем стаивания и установленной мощности нагревательного кабеля


должен производиться на основе теплотехнических расчетов, определяющих общие
теплопотери, тепловой режим и величину минимально необходимой мощности для обогрева
объекта.

6.2.10 Нагревательный кабель выбирается по расчетной установленной мощности (в


зависимости от расчетных теплопотерь) и максимально допустимой для данного объекта
удельной мощности нагревательного кабеля.

6.2.11 Электротехнический расчет систем стаивания должен включать:

- расчет питающей сети по току нагрузки;

- проверку сетей по потере напряжения (при использовании кабелей значительной длины);

- расчет сопротивления цепи "фаза-нуль" и проверку по условию однофазного замыкания на


землю, а также по условию срабатывания устройства защитного отключения (УЗО) - см. 10.6.1.

6.2.12 Питание кабельных систем обогрева крыш жилых домов должно осуществляться по
отдельным от других электроприемников групповым линиям, начиная от квартирных щитков в
жилых многоквартирных домах, от вводных устройств (ВУ) или вводно-распределительных
устройств (ВРУ) индивидуальных жилых домов, или других частных сооружений.

В административных и общественных зданиях, питание систем стаивания должно, как правило,


быть независимым от других электроприемников, начиная от ВРУ.

6.2.13 Распределительную сеть рекомендуется выполнять по магистральной, а групповую сеть


– по радиальной схеме.

34
CP G.01.03:2014

6.2.14 Система заземления электроустановки, питающей систему обогрева крыши, в


соответствии с ПУЭ должна быть принята типа TN-C-S или TN-S. Групповые сети систем
стаивания напряжением 220 В должны выполняться трехпроводными (фазный, нулевой
рабочий и нулевой защитный проводники), а напряжением 380 В - пятипроводными.

6.2.15 Номинальные токи плавких вставок предохранителей и расцепителей автоматических


выключателей систем стаивания должны выбираться на основании ПУЭ.

6.2.16 Выбор терморегуляторов и датчиков температуры должен производиться в зависимости


от типа выбранной системы обогрева и внешних условий.

Конкретные типы терморегуляторов выбираются по каталогам фирм-изготовителей.

6.2.17 Для учета электроэнергии, расходуемой на обогрев крыш общественных и


административных зданий и объектов производственного назначения, в проекте необходимо
предусматривать установку отдельного счетчика активной электроэнергии (однотарифного или
двухтарифного), независимого от счетчика общего электропотребления.

При установке кабельной системы обогрева крыш для индивидуальных жилых домов,
коттеджов и других подобных сооружений, установка отдельного счетчика для учета
электроэнергии, потребляемой системой стаивания, как правило, не требуется.

6.2.18 Электропроводка систем стаивания должна выполняться в соответствии с назначением,


условиями применения и конструктивными особенностями обогреваемых объектов.
Электропроводку систем стаивания следует выполнять сменяемой в соответствии с ПУЭ.

6.2.19 На основании имеющихся чертежей, фотографий и замеров, выполненных на объекте,


водосточная система подразделяется на характерные элементы. Определяется общее
количество и типаж кабельных нагревательных секций, требующихся для обогрева заданных
участков крыши, лотков, желобов, ендов, водосточных труб и отводов.

6.2.20 Правильно спроектированная система позволяет полностью исключить опасность,


связанную с образованием наледи и сосулек в области водостоков и карнизов, а также
избежать скопления снега на крыше.

7 Состав кабельных систем стаивания для кровли и водостоков


7.1 Кабельные системы стаивания кровли и водостоков состоят из:

a) греющей части - собственно греющие кабели - электробезопасные, механически прочные,


стойкие к солнечным лучам и атмосферным осадкам. Обеспечивают обогрев, стаивание льда и
снега;

b) распределительной сети - силовые и информационные кабели, распределительные коробки


и крепежные элементы. Обеспечивают питание для всех элементов греющей части и
проведение информационных сигналов от датчиков до щита управления;

c) системы управления - специальные терморегуляторы, датчики температуры и влажности,


пускорегулирующая и защитная аппаратура, соответствующая мощности системы.

7.2 Требования к системам стаивания

7.2.1 Основным элементом любой системы стаивания является нагревательный кабель,


который прокладывается в местах, где может происходить образование наледи.
Нагревательные кабели должны отвечать определенным требованиям:

- стойкость к атмосферным осадкам;

- стойкость к резким перепадам температур;

35
CP G.01.03:2014

- стойкость к химическим реакциям окружающей среды;

- стойкость к ультрафиолетовому излучению;

- наличие механически прочной оплетки и оболочки.

Номинальная мощность одного нагревательного кабеля, при обогреве крыш, не должна


превышать 4 кВт.

7.2.2 Система стаивания управляется термостатом с датчиком температуры или в более


сложном варианте - датчиком температуры и влажности. Кабельный обогрев должен
включатся, когда датчик влажности зафиксировал появление влаги и температура воздуха
позволяет воде замерзнуть.

7.2.3 Наиболее эффективный алгоритм работы реализован в специализированных


терморегуляторах, которые часто называют «метеостанциями». За счет наличия ряда датчиков
фиксирующих одновременно несколько параметров влияющих на формирование ледяных и
снежных массивов на кровле. Метеостанции могут иметь датчик температуры окружающего
воздуха, датчик фиксирующий осадки и остаточную влагу на кровле.

Метеостанции имеют несколько предустановленных программ работы и функцию временной


задержки отключения обогрева после окончания осадков. Также метеостанции позволяют
экономить значительное количество электроэнергии, затрачиваемой на работу системы
(примерно 80 %).

7.2.4 При монтаже системы стаивания для крыш датчик температуры воздуха располагается
в сухом месте, защищенном от воздействия прямых солнечных лучей (например, на кромке
водосточного желоба, защитном ограждении крыши и т.п.). Датчик влажности рекомендуется
располагать в водосточном желобе.

7.3 Для установки на крыше используются два вида нагревательных кабелей: резистивный
и саморегулирующийся. Благодаря этому систему обогрева можно устанавливать на любое
покрытие.

7.3.1 Резистивные кабели имеют постоянное сопротивление по всей длине:


тепловыделяющим элементом служит металлическая жила. Основное достоинство
резистивных кабелей это экономичность, а к их недостаткам можно отнести следующее:

а) секции одной конструкции имеют определенную длину, что затрудняет проектирование и


монтаж, поскольку в реальной кровле, (особенно, если она имеет сложную форму) ендовы,
желоба и водостоки различаются по длине (данный недостаток можно компенсировать
подбором кабелей различного сопротивления);

b) условия, в которых находятся разные участки кабеля, могут резко отличаться: например,
один лежит под снегом, другой покрыт листвой, третий висит в воздухе, а теплоотдача этих
частей совершенно одинакова. Когда датчик зафиксирует влажность и система включится,
эффективно будет работать только покрытый снегом участок, а два других перегреваются
совершенно напрасно.

7.3.2 Саморегулирующиеся кабели имеют важное достоинство. Поскольку у всех частей


кровли различная потребность в тепле, то кабели подстраиваются к окружающим условиям.
Тепловыделение каждого участка кровли меняется в зависимости от фактических внешних
условий, чем дольше они способствуют образованию льда, тем больше тепла выделяется
кабелем, что позволяет экономить электроэнергию. Эти кабели можно нарезать секциями
произвольной длины от 20 см до нескольких десятков метров.

7.3.3 Наиболее эффективной принято считать комбинированную систему греющих кабелей.


Обычно в кровельной части системы используют резистивные кабеля, тогда как обогрев
водостоков и желобов обеспечивается саморегулирующимися кабелями.

36
CP G.01.03:2014

7.3.4 В случае обогрева вертикальных водостоков саморегулирующиеся кабели достаточно


установить в одну жилу, а не петлей, как резистивные кабели, что уменьшает потребляемую
мощность системы и предотвращает засорение водостоков листвой.

7.3.5 Принцип работы кабельной системы стаивания с крыши.

a) управление системой стаивания осуществляется в автоматическом режиме. Если суммарная


мощность установленного нагревательного кабеля небольшая, устанавливается термостат с
датчиком температуры. Если площадь обогреваемой поверхности существенна, целесообразно
использовать «метеостанцию» с датчиком температуры и влажности. В таком случае
включение обогревательной системы происходит только при снижении температуры и
выпадении осадков в виде снега.

b) система датчиков, включающая в себя датчик температуры основания, датчик температуры


воздуха и датчик влажности, работает в качестве «метеостанции» - считывает погодные
условия и передает их на терморегулятор. Кабельная система стаивания работает в ждущем
режиме и включает обогрев только при наличии снега на обогреваемой поверхности. При
возникновении благоприятных для образования гололеда и снежных наносов условий,
терморегулятор включает систему обогрева и греющий кабель начинает нагреваться, выделяя
тепло.

c) выпавший снег растает, и талая вода стечет в водосборники, покрытие же кровли останется
сухим. Для систем обогрева большой мощности также возможно применение системы веерного
выключения.

8 Монтаж кабельных систем стаивания

8.1 Общие требования

8.1.1 При производстве монтажа кабельных систем стаивания необходимо соблюдать


инструкции и рекомендации производителя, а также положения СНиП 3.05.06 и СНиП 3.05.07.

8.1.2 Подключение проводить стационарно (без использования разъемных соединений типа


вилка/розетка) и в соответствии с действующими правилами ПУЭ и CP G.01.02.

8.1.3 Монтаж и сервисное обслуживание кабельных систем стаивания льда и снега должны
производится специализированными организациями имеющими соответствующий опыт,
квалифицированные кадры, материалы, оборудование и необходимый инструмент.

8.1.4 Электрические подключения производить через УЗО. В системах с применением


большого количества нагревательных кабелей (большая мощность и сила тока) параметры
УЗО могут отличаться от указанных в ПУЭ.

8.1.5 Необходимо соблюдать рекомендованную мощность на 1 м2 и не превышать


максимальную.

8.1.6 Категорически запрещается укорачивать, удлинять или подвергать механическим


воздействиям нагревательный кабель, если иное не предусмотрено производителем.

8.1.7 Укладывать кабель необходимо на основание, очищенное от мусора и острых


предметов.

8.1.8 Шаг и диаметр изгиба кабеля указывается производителем.

8.1.9 Линии нагревательной части кабеля не должны касаться друг друга или пересекаться
между собой.

37
CP G.01.03:2014

8.1.10 Заземление нагревательного кабеля производить в соответствии с действующими


правилами ПУЭ и CP G.01.02.

8.1.11 Перед и после укладки кабеля следует замерить омическое сопротивление кабеля и
сопротивление его изоляции. Сопротивление кабеля должно соответствовать указанному на
соединительной муфте в диапазоне от минус 5% до плюс 10%. Сопротивление изоляции
проверяют специальным прибором (мегомметром) с рабочим напряжением 500 - 1000 В.

8.1.12 Перед укладкой начертить план с указанием мест расположения муфт (соединительной
и концевой), «холодного» провода и направления раскладки кабеля, отметить шаг укладки
кабеля и его мощность, соблюдая инструкции и рекомендации производителя систем
стаивания.

8.1.13 При укладке одножильного кабеля необходимо учитывать, что кабель имеет два
«холодных конца», и оба они должны быть подключены к терморегулятору, то есть необходимо
закончить раскладку кабеля там, откуда она началась.

8.1.14 Не рекомендуется укладывать кабель при температуре ниже минус 5°С, так как
изоляция кабеля становится жесткой. Если работы все-таки нужно вести, эту проблему можно
решить на короткое время подключив кабель к сети. Кабель при этом должен быть обязательно
размотан!

8.1.15 Запрещается включать неразмотанный кабель!

8.1.16 Большие площади обогрева необходимо разделить на части, с отдельной системой


подключения в каждой.

8.1.17 Системы обогрева кровли эффективно работают только весной и осенью, а в зимний
период их включают только на время оттепелей, поскольку при температурах воздуха ниже
минус 15 ºС данные системы являются бесполезными и могут нанести определенный вред
кровли по нескольким причинам:

- при довольно низкой температуре воздуха по контуру первого механизма не происходит


образование влаги, а количество влаги по контуру второго механизма существенно снижается;

- значительно снижается количество снега на кровле, выпадающего в виде осадков;

- отведение влаги и таяние снега требуют довольно существенных электрических мощностей.

8.1.18 После завершения монтажных работ следует в обязательном порядке выполнить пуско-
наладочные процедуры, предусмотренные требованиями и нормами ПУЭ:

- измерить сопротивления всех использованных кабелей (силовых, греющих и кабелей


управления);

- измерить сопротивления жил кабелей обогрева, проводящих ток и уточнить их соответствие


значениям, указанным в паспорте;

- выполнить проверку заземления системы;

- замерить параметры, при которых срабатывают устройства, выполняющие отключение


системы обогрева в защитных целях;

- измерить петлю «фаза-ноль»;

- проверить правильность работы системы, осуществляющей автоматическое управление.

На основании результатов работ по пуску и наладке составляется технический отчет, после


чего возможно начало эксплуатации системы обогрева кровли.

38
CP G.01.03:2014

8.2 Установка нагревательного кабеля на крыше

8.2.1 Монтаж кабельных систем стаивания производится с использованием принадлежностей


из комплекта поставляемого производителем.

8.2.2 Чтобы определить требуемую удельную мощность на 1 м 2 систем стаивания


устанавливаемой на крыше, необходимо учесть все ее особенности: материал, угол наклона,
количество и расположение ендов, теплоизоляцию.

8.2.3 При определении минимально необходимой мощности нагревательного кабеля


допускается использовать типовые рекомендации и методики фирм-изготовителей конкретных
систем обогрева. Ориентировочные значения мощности, требуемой для обогрева крыш для
систем стаивания, приведены в Таблице1.

Таблица1. Ориентировочные значения требуемой мощности нагревательных кабелей для систем


стаивания

Холодная крыша Теплая крыша Удельная


Место установки Устанавливаемая Устанавливаемая мощность кабеля,
мощность мощность Вт/м
Поверхность крыши 250-300 Вт/м2 250-400 Вт/м2 15-25
Водосточная труба, пластмасс.
30-40 Вт/мпог. 40-50 Вт\мпог. 15-25
Водосточный желоб
Водосточная труба, металлическая.
30-40 Вт/мпог. 40-50 Вт\мпог. 15-25
Водосточный желоб
Водосточная труба, деревянная.
30-40 Вт/мпог. 40-50 Вт\мпог. 15-25
Водосточный желоб

8.2.4 В случае скатной кровли нагревательный кабель обязательно устанавливается во всех


водосточных трубах и в желобах, идущих по периметру кровли. Возможна укладка кабеля по
краю крыши в особо проблемных местах и в ендовах, которые находятся с северной стороны.

При отсутствии по краю скатной кровли водосточного желоба под крышей подвешивается одна
нитка кабеля, которая "обрезает" образованные сосульки.

8.2.5 В случае плоской кровли кабель обязательно устанавливается во всех наружных


водосточных трубах. В трубах, которые расположены внутри здания достаточно обогреть
верхние 3-4 м и около 1 м2 вокруг водоприемной воронки. При наличии перелива с разных
уровней кровли обогревается место перелива и вероятный путь прохода талой воды к
ближайшему водоприемнику.

8.2.6 Для предотвращения накопления льда, нагревательный кабель должен быть


установлен на кромке крыши. Кровля должна быть оборудована снегозадержателями,
предотвращающими лавинообразное скольжение снега по её поверхности и срыв
нагревательного кабеля.

Снегозадержатели устанавливаются на расстоянии 50-100 см от края крыши.

8.2.7 Нагревательный кабель укладывается ближе к краю крыши витками по направлению к


снегозадержателю. Важно, чтобы кабель был уложен именно в этом направлении, а не в виде
сплошной линии вдоль кромки крыши.

При укладке нагревательного кабеля на крышах рекомендуется петли кабеля располагать


сверху вниз.

8.2.8 Кабель должен быть надежно закреплен с требуемым интервалом, поскольку установка
предназначена для использования в жестких погодных условиях.

8.2.9 Для установки на крышах используют кабели с погонной мощностью 18 - 35 Вт/м.

39
CP G.01.03:2014

8.2.10 При необходимости нагревательный и соединительные кабели и другие элементы


системы стаивания следует защищать от механических повреждений (например, укладкой
сверху кабеля металлической сетки) и надежно закреплять (например, для защиты кабеля при
сходе снега и льда); при этом крепежные детали и монтажные направляющие не должны
наносить кабелю повреждений.

8.2.11 При укладке нагревательного кабеля на крыше с мягким покрытием (например,


рубероид или его аналог) или в пластиковых желобах или водосточных трубах, максимальную
погонную мощность следует ограничить до 20 Вт/м.

8.2.12 Возможны разные варианты монтажа кабельных систем стаивания, в зависимости от


типа кровли:

- для кабельной дорожки водостоков с отбойником теплопотери можно оценить по


СНиП 2.04.05, величинам коэффициентов теплоотдачи - анаружное.;

- для внешней поверхности крыши можно принять анаружное = 23 Вт/м2 К;

- для внутренней стороны анаружное = 17 Вт/м2 К.

Итого общие теплопотери такой дорожки составляют порядка 40 Вт/м 2 К, которая является
очень большой величиной.

8.3 Установка в желобах и водостоках

8.3.1 Водосточные горизонтальные желоба могут быть подвесными (подведенными) или


настенного типа, когда водоотбойник находится на самой кровле.

8.3.2 Одна или несколько ниток кабеля пропускается по всей длине желобов и водостоков.
Погонная мощность кабелей подбирается в зависимости от диаметра водостоков.
Нагревательный кабель, уложенный в подвесном желобе должен обеспечить свободный сток
талой воды.

8.3.3 Для «холодной крыши» и желобов с диаметром 10−15 см достаточно двух линий кабеля
суммарной погонной мощностью 30−60 Вт/м. При больших диаметрах количество
укладываемых линий нагревательного кабеля соответственно увеличивается.

Для «теплых крыш» суммарная погонная мощность возрастает от 60−90 Вт/м до 120 Вт/м.

8.3.4 Крепление кабеля в желобе осуществляют с помощью специальных пластиковых


зажимов, либо с помощью отрезков монтажной ленты. В желобе ленту крепят, как правило,
вытяжными заклепками или саморезами с герметизацией мест сверления силиконовым
герметиком. Шаг между элементами крепления составляет около 0,3−0,5 м.

8.3.5 При выборе способа крепления необходимо учитывать гальваническую совместимость


материалов желоба и элементов крепления. В желобах, изготовленных из оцинкованной стали
и алюминия, используют стальную оцинкованную ленту, в желобах из меди необходимо
применять медную ленту и медный крепеж.

8.3.6 В пластиковых желобах можно использовать ленту из любого нержавеющего


материала.

8.3.7 Нагревательный кабель, установленный в настенном желобе, кроме обеспечения стока


талой воды должен предотвратить нарастание снежной массы и переход ее через стенку
желоба. Ширина дорожки нагревательной части кабеля должна быть сравнима с толщиной
снежного покрова в данной местности. Ширина дорожки может быть от 0,20 м до 1,0 м.

8.3.8 Если настенный желоб далеко отходит от края крыши, возникает опасность
обледенения этого края. В этом случае рекомендуем установить 1−2 линии нагревательного
кабеля по линии срыва воды с края крыши (так называемый капельник).

40
CP G.01.03:2014

8.3.9 Вертикальные водосточные трубы - наиболее ответственный элемент всей кровельной


системы. Из-за интенсивных конвективных потоков, возникающих в вертикальных трубах,
происходит перераспределение тепла по высоте трубы: верхняя часть перегревается, а нижняя
сильно охлаждается из-за подсоса холодного воздуха.

Для устранения этого явления применяют дополнительный подогрев в нижней части,


представляющий из себя дополнительные линии кабеля в нижней части трубы.

8.3.10 Необходимо обогревать всю длину труб, при этом на входной воронке и выходе трубы
необходимо делать дополнительное усиление. Мощность кабеля выбирается исходя из
диаметра труб.

8.3.11 Для крепления кабеля в трубе длиной более 3 м, необходимо использовать


механическую разгрузку в виде цепи или троса с элементами крепления кабеля в трубе или
отрезками ленты.

8.3.12 Крепежные элементы необходимо устанавливать так, чтобы отдельные нити


нагревательного кабеля в трубах не пересекались и не собирались в клубки. Обычно, шаг
между элементами крепления составляет 0,3−0,5 м.

8.3.13 В случае, когда водосточные трубы проходят внутри здания через теплые помещения,
сопровождающий обогрев необходим лишь в той части трубы, которая подвержена замерзанию
(как правило это верхняя часть от входной воронки до теплого помещения и, может быть,
выводной патрубок на улицу в нижней части трубы).

8.3.14 В случае, если водосточные трубы уходят в ливневую канализацию, сопровождающий


обогрев необходим до точки промерзания грунта в данной местности. Также может
потребоваться дополнительный обогрев ливневых колодцев и утепление их крышек.

8.4 Установка в ендовах и на свесах кровли

8.4.1 Ендова это внутренний угол на поверхности кровли. В таких местах наиболее вероятно
скопление большого количества снега, который, подтаивая и уплотняясь, превращается в
снежно-ледовый пласт. При оттепели или при наступлении весны такой пласт может сорваться
с кровли целиком, представляя серьезную опасность для конструкции кровли, а так же людей и
автомобилей внизу.

8.4.2 Закрепление линий нагревательного кабеля в ендовах осуществляют аналогично


установке вдоль водоотбойника с помощью отрезков специальной нержавеющей монтажной
ленты. Также возможно закрепление линий нагревательного кабеля на нержавеющей сетке с
помощью морозоустойчивых хомутов.

8.4.3 В ендовах кабель прокладывается вверх и вниз, минимум на метр. Рекомендуемая


протяженность укладки – 2/3 длины ендовы. Для обогрева используется от 2 до 4 ниток кабеля.
Необходимо учитывать, что для длинных ендов и ендов с малым углом уклона необходимо
закладывать более мощные кабели, или использовать большее количество ниток. Если в
нижней части ендовы имеются сильные наледи, расходящиеся от ендовы в стороны,
рекомендуется в нижней части сделать дополнительные лепестки обогрева слева и справа от
основных ниток.

8.4.4 В случае отсутствия организованного водостока на кровле для предотвращения


образования сосулек необходимо подогревать свес кровли.

8.4.5 Нагревательный кабель равномерно монтируется на поверхности, чтобы, таким


образом, была достигнута требуемая мощность на м2. Следует стремиться к максимальной
мощности.

41
CP G.01.03:2014

8.4.6 Минимальная ширина дорожки нагревательного кабеля должна быть сравнима с


толщиной снежного покрова в данной местности. Обычно кабель устанавливается на ширине от
40 до 100 см.

8.4.7 Зачастую водостоки располагаются в центре ендов. В этом случае отрезок кабеля
должен спускаться в водосточную трубу.

8.4.8 При наличии проблем по карнизу, кабель прокладывается “змейкой” по кромке. Ширина
шага для мягких кровель рассчитывается исходя из мощности кабеля и потребной мощности на
м2, для металлических кровель шаг делается кратным рисунку кровли. Высота треугольника
выбирается так, чтобы на поверхности не оставалось “холодных” зон, где происходит
образование наледей. Часто бывает необходимо пускать ещё одну нитку по капельнику или
кромке кровли.

8.4.9 Кабель прокладывается по капельнику по линиям отрыва воды. Количество ниток


зависит от конструкции капельника (от 1 до 3).

8.5 Установка у чердачных и мансардных окон

8.5.1 Кабель укладывается по периметру окна, а также “змейкой” под окном, чтобы
обеспечить сход талой воды в желоб. Желательно, чтобы высота укладки не превышала 80 см.
Шаг установки кабеля под мансардным окном может отличаться от шага укладки на кромке
кровле из-за большей высоты зоны обогрева. Рекомендуемый шаг 40 см. При установке на
металлочерепицу шаг подбирается равный шагу черепицы.

8.5.2 Примыкание к «тёплым» стенам обогревается на 2/3 длины, так же как и ендовы. Как
правило, достаточно 2-х ниток кабеля. Однако в случае больших теплопотерь, большой
протяжённости участка и особенно наличие “карманов”, где скапливается снег возможно
увеличение количества кабеля. Для резистивного кабеля – рекомендуемая минимальная
мощность – 30-35 Вт/м. В случае сильных наледей возможно два варианта, либо увеличение
количества ниток, либо увеличение погонной мощности до 45 Вт/м.

8.5.3 Проблемы печных труб, как правило, связаны с тем, что за трубой образован «карман»,
где скапливается снег. При этом если от трубы идёт тепло, то снег всё время подтапливается.
Для решения этой проблемы достаточно обогреть «карман» и пропустить две нитки по краям
трубы вниз.

9 Приемо-сдаточные испытания системы стаивания и их


техническое обслуживание

9.1 Приёмо-сдаточные испытания системы стаивания

9.1.1 Приёмо-сдаточные испытания системы стаивания следует проводить в соответствии с


требованиями ПУЭ.

9.1.2 Приёмо-сдаточные испытания системы стаивания для больших объектов (жилых


комплексов, сельскохозяйственных, промышленных зданий и т.д.) должны проводиться
персоналом электротехнических лабораторий или другими компетентными организациями.

9.1.3 Приёмо-сдаточные испытания должны включать осмотр смонтированной системы


стаивания и проведение испытаний. По результатам испытаний в обязательном порядке
оформляются протокол в соответствии с Приложением А.

9.1.4 При проведении осмотра необходимо убедиться там, где это возможно:

- в наличии (отсутствии) повреждений элементов системы стаивания;

- правильности монтажа элементов и всей системы обогрева в целом;

42
CP G.01.03:2014

- правильности подключения системы стаивания к источнику питания.

При невозможности осмотра каких-либо элементов системы стаивания заключение делается по


результатам проверки и правильности оформления Актов освидетельствования скрытых работ
(см. 8.1.11 и Приложение В).

9.1.5 Все вновь смонтированные и реконструируемые системы стаивания проходят


испытания в полном объеме, предусмотренным настоящим пунктом:

a) измерение сопротивления изоляции системы стаивания проводятся в соответствии с


положениями 8.1.11. Сопротивление изоляции нагревательных кабелей измеряется между
каждой нагревательной жилой и металлической оболочкой (для кабелей без металлической
оболочки - между нагревательной жилой и защитной металлической сеткой, соединенной с
заземляющим устройством питающей электроустановки), а для саморегулируемых кабелей –
между соединенными вместе токоведущими жилами и металлической оболочкой.

Для нагревательных кабелей сопротивление изоляции должно быть не менее 1 МОм, а для
остальных элементов системы стаивания, включая электропроводку групповой сети - не менее
0,5 МОм;

b) испытание повышенным напряжением промышленной частоты для системы стаивания со


всеми присоединенными аппаратами и кабелями – 1кВ. Продолжительность приложения
нормированного испытательного напряжения – 1 мин;

c) при проверке непрерывности защитных проводников (проверка целостности цепей


заземления) не должно быть обрывов и неудовлетворительных контактов в проводке,
соединяющей металлические оболочки кабелей, металлические монтажные направляющие,
защитные сетки и все доступные прикосновению открытые и сторонние проводящие части с
шиной РЕ щита, от которого осуществляется питание системы стаивания и с системой
уравнивания потенциалов. Сопротивление контакта не должно превышать 0,05 Ом;

d) для всех типов нагревательных кабелей испытание проводится при температуре


нагревательной жилы в пределах 18 С – 20 С (холодное состояние). Значения омического
сопротивления, полученные по результатам измерений, могут отличаться от номинального,
приведенного в паспортных данных кабеля, в пределах от минус 5 % до плюс 10 %;

e) измерение сопротивления заземлителя проводится только в тех систем стаивания, для


которых предусмотрено устройство отдельного заземлителя независимо от устройства
заземления в питающей сети. Величина сопротивления растеканию тока с заземлителя должна
соответствовать проекту;

f) проверка на функционирование системы обогрева проводится в соответствии с


указаниями фирм-изготовителей в зависимости от вида системы обогрева и должна включать
проведение тепловых испытаний. Тепловые испытания полностью смонтированных систем
стаивания рекомендуется производить в течение 72 часов.

С целью сокращения сроков ввода систем стаивания в эксплуатацию допускается по


согласованию с заказчиком проводить тепловые испытания при температурах окружающей
среды, отличных от расчетных.

Результаты тепловых испытаний считаются удовлетворительными, если в их процессе не


происходило несанкционированных срабатываний коммутационной и защитной аппаратуры, не
наблюдались местные перегревы обогреваемого объекта и если сопротивление изоляции
нагревательного кабеля, измеренное мегомметром сразу после отключения системы обогрева
от сети (в горячем состоянии), будет не менее 0,5 МОм.

По результатам тепловых испытаний составляется Акт проверки на функционирование системы


обогрева (Приложение C).

43
CP G.01.03:2014

9.1.6 Заключение о пригодности систем стаивания к эксплуатации дается на основании


рассмотрения результатов всех испытаний и сопоставления полученных параметров с
требованиями настоящей главы, а также со значениями, указанными в паспортах на элементы
систем стаивания.

9.2 Техническое обслуживание систем стаивания

9.2.1 Техническое обслуживание систем стаивания включает следующие операции:

- измерение сопротивления изоляции, в том числе нагревательного кабеля производится в


соответствии с 8.1.11. Величина сопротивления изоляции нагревательного кабеля должна
быть не менее 1 МОм в холодном состоянии, и не менее 0,5 МОм в горячем состоянии (при
рабочей температуре жилы);

- измерение омического сопротивления нагревательной жилы;

- испытание УЗО в соответствии с указаниями завода-изготовителя;

- проверку равномерности нагрева обогреваемой поверхности (на ощупь);

- проверку настройки терморегулятора;

- подтягивание контактных соединений;

- восстановление поврежденных защитных кожухов тепло- и гидроизоляции.

Если по результатам измерений сопротивление изоляции либо сопротивление нагревательной


жилы окажется менее допустимого, эксплуатацию систем стаивания следует прекратить для
определения характера неисправности и возможного вывода системы обогрева в ремонт.

9.2.2 При эксплуатации систем стаивания запрещается:

- ремонт или демонтаж элементов, находящихся под напряжением;

- включение систем стаивания под напряжение при сопротивлении изоляции менее указанного
в 8.1.11;

- увеличение температуры обогреваемой поверхности выше расчетной;

- увеличение токовой нагрузки на терморегулятор выше допустимой для данного типа


устройства;

- эксплуатация систем стаивания без выполнения системы уравнивания потенциалов, либо без
УЗО в соответствии с гл.10.

9.2.3 Ремонт систем стаивания во всех случаях должен осуществлять специально


подготовленный квалифицированный персонал по методикам, разработанным фирмой-
изготовителем кабельной системы обогрева.

9.2.4 При организации ремонта следует учитывать, что нагревательные кабели отдельных
фирм - изготовителей не являются ремонтопригодными и при неисправности подлежат замене
на новые.

10 Меры безопасности
10.1 Основные требования предъявляются с точки зрения пожаро- и электробезопасности.
Согласно требованиям нормативных актов по пожарной безопасности, действующих на
территории Республики Молдова, кабели не должны поддерживать горение. Материалы

44
CP G.01.03:2014

кабеля, если они изначально горючи, как например ПВХ, должны обязательно содержать
антипиреновые присадки.

10.2 При устройстве систем стаивания должны быть применены следующие общие меры
защиты для обеспечения безопасности:

- защита от прямого прикосновения;

- защита от косвенного прикосновения;

- защита от сверхтока;

- защита от тепловых воздействий.

10.3 Выбор и применение мер защиты производится с учетом внешних воздействий.

10.4 Защита от прямого прикосновения должна обеспечиваться полным покрытием


токоведущих частей изоляцией, которая может быть устранена только разрушением. При
выполнении изоляции во время монтажа (например, при устройстве соединительных муфт),
она должна быть испытана в соответствии с гл.9 настоящего Кодекса.

Для дополнительной защиты следует применять УЗО.

10.5 Защита от косвенного прикосновения (защита при повреждении изоляции) должна


обеспечиваться автоматическим отключением питания и системой уравнивания потенциалов.

10.5.1 Защитное устройство, предназначенное для автоматического отключения питания при


повреждении изоляции, должно обеспечивать защиту от косвенного прикосновения при
замыкании токоведущих частей систем стаивания на доступные прикосновению открытые
проводящие части, а также на металлическую оболочку (экран) кабеля, металлическую
защитную сетку или защитный проводник таким образом, чтобы время отключения не
превышало 0,4 сек. при фазном напряжении 220 В и 0,2 сек. при напряжении 380 В.

10.5.2 УЗО питания должно обеспечивать одновременное отключение всех жил


нагревательного кабеля, подключенных к фазным проводникам, у всех кабелей, входящих в
состав данной системы обогрева.

10.5.3 При применении автоматического отключения питания в соответствии с ПУЭ зоной


действия защиты от однофазных замыканий на землю следует считать только часть систем
стаивания от питающего щита до низкотемпературных выводов нагревательного кабеля.

10.6 Для защиты при повреждениях изоляции в пределах греющей части нагревательного
кабеля должно применяться УЗО, реагирующее на дифференциальный ток, и дополнительная
система уравнивания потенциалов.

10.6.1 Обязательной является установка УЗО с номинальным током срабатывания не более


30 мА для групповых линий, питающих кабельные системы обогрева поверхностей с
повышенной опасностью и особо опасных.

10.6.2 Суммарный ток утечки сети системы обогрева с учетом нагревательного кабеля в
нормальном режиме работы не должен превосходить 1/3 номинального тока УЗО. При
отсутствии данных ток утечки сети систем стаивания допускается определять по ПУЭ.

10.6.3 При использовании нагревательного кабеля значительной длины естественный ток


утечки сети систем стаивания может быть соизмерим с дифференциальным током
срабатывания УЗО. В таких случаях, при наличии специального обоснования, допускается
применение мер защиты, отличных от указанных в 10.6.

10.6.4 Рекомендуется использовать УЗО, представляющее собой единый аппарат с


автоматическим выключателем, обеспечивающим защиту от сверхтока (см. 10.8.3).

45
CP G.01.03:2014

10.6.5 Допускается присоединение к одному УЗО нескольких нагревательных кабелей,


принадлежащих к одной системе обогрева. Не рекомендуется к одному УЗО присоединение
нагревательных кабелей суммарной длиной более 400 м.

10.7 Дополнительная система уравнивания потенциалов должна применяться в


соответствии с 10.6 совместно с УЗО, реагирующим на дифференциальный ток.

10.7.1 К дополнительной системе уравнивания потенциалов должны быть присоединены


металлические оболочки (экраны) нагревательных и соединительных кабелей, все сторонние и
открытые проводящие части, металлические сетки, покрывающие кабели, а также все
защитные проводники систем стаивания.

10.7.2 При использовании систем стаивания для крыш с большой площадью для обеспечения
механической защиты следует применять специальные бронированные нагревательные кабели
(секции), либо использовать металлическую сетку, уложенную поверх нагревательного кабеля.

10.8 Защита от сверхтока должна обеспечивать защиту от тока перегрузки и от тока


короткого замыкания. Устройства защиты должны обеспечивать отключение любого сверхтока,
включая ожидаемое значение тока короткого замыкания.

10.8.1 Устройства защиты от токов короткого замыкания должны отключать любой ток
короткого замыкания раньше, чем он мог бы вызвать опасность вследствие тепловых и
механических воздействий на проводники и их соединения.

10.8.2 Ожидаемый ток короткого замыкания в соответствующей точке системы стаивания


должен быть определен расчетным путем с учетом активных и индуктивных сопротивлений
всех элементов короткозамкнутой цепи, а также переходных сопротивлений; при этом расчет
тока короткого замыкания в выборе средств защиты следует вести без учета сопротивления
жил греющей части нагревательного кабеля.

Характеристики устройств защиты от короткого замыкания должны соответствовать


требованиям ПУЭ (см. также 10.8.3).

10.8.3 Устройства защиты от тока перегрузки и от тока короткого замыкания в системе


стаивания рекомендуется использовать автоматические включатели с типом диапазона
мгновенного расцепителя «В» и «С» по SM GOST R 50345, или плавкие предохранители.
Рекомендуется использовать дифференциальные автоматы, совмещающие функции УЗО и
аппарата защиты от сверхтока.

Выбор устройств защиты производится в соответствии с ПУЭ. Не допускается применять


автоматические выключатели, имеющие только тепловой или только электромагнитный
расцепитель (отсечку).

10.9 3ащита от тепловых воздействий, связанных с работой систем стаивания (от


возникновения пожара, перегрева оборудования, горения или разрушения материалов) должна
обеспечиваться конструктивным исполнением системы обогрева. При размещении системы
стаивания в пожароопасных зонах следует также учитывать требования ПУЭ.

Пожарная безопасность электроустановок зданий должна быть обеспечена в соответствии с


требованиями GOST 12.1.004.

10.9.1 Нагревательный кабель не должен создавать опасности возгорания или пожара в зоне
его расположения. Поэтому требуется соблюдать дополнительные меры безопасности при
прокладке нагревательных кабелей вблизи конструкций из сгораемых материалов.

При нормальном режиме эксплуатации кабельные системы обогрева не должны создавать


тепловых нагрузок свыше 65 С на конструкции из сгораемых материалов, внутри или вблизи
которых проложены нагревательные кабели.

46
CP G.01.03:2014

10.9.2 При применении УЗО в целях повышения уровня защиты кабеля от возгорания при
замыкании токоведущих частей нагревательного кабеля на заземленные части, номинальный
ток срабатывания УЗО не должен превышать значения 300 мА.

При наличии специального обоснования допускается устанавливать одно УЗО, совмещающее


функции по 10.6.1.

10.9.3 Защита от перегрева нагревательных кабелей должна осуществляться


терморегулятором. Терморегуляторы также должны иметь встроенную систему защиты,
отключающую нагрузку в случае короткого замыкания в цепи датчика температуры.

10.10 Заземление и защитные меры электробезопасности в электроустановках жилых и


общественных зданий, при устройстве систем стаивания льда и снега, должны соответствовать
требованиям CP G.01.02, GOST 12.1.038, GOST 30331.3, GOST 30331.8, GOST 30331.10, GOST
30331.15.

10.11 Безопасность и надежность любой системы зависят от качества отобранных изделий,


способов установки и обслуживания. Неправильная конструкция, установка или обслуживание
любого системного компонента или несоблюдение требований руководства производителя
может повредить систему стаивания льда или крышу, что, в свою очередь, может привести к
неадекватному удалению льда, к поражению электрическим током или к пожару.

10.12 Чтобы минимизировать эти риски и гарантировать надежную работу системы,


необходимо внимательно изучить руководство производителя и неукоснительно следовать
всем рекомендациям, инструкциям и предупреждениям, указанным в нем.

10.13 Для удовлетворения пожаро- и электробезопасности выполняются несколько


требований:

- в состав системы должны входить только нагревательные кабели, имеющие соответствующие


сертификаты, в том числе сертификат пожаробезопасности.

- греющая часть системы должна оснащаться УЗО или дифференциальным автоматом с током
утечки не более 30 мА (для требований полной электробезопасности – 10 мА).

- сложные системы стаивания должны разбиваться на отдельные части с токами утечки в


каждой части, не превышающими указанные выше значения.

10.14 Во время эксплуатации кровли возможно попадание листьев, мусора и т.п. в


водосточную систему и забивание водосточных труб. При установке в вертикальные трубы
большой мощности (50-60 Вт/м) возможен перегрев и выход из строя кабеля в месте
накопления мусора.

Настоятельно рекомендуется обращать внимание заказчика на эту проблему и проводить


ежегодно очистку водостоков, в осеннее время, перед включением кабельной системы.
Рекомендуется установить защитную сетку на входе в воронку водосточной трубы.

47
CP G.01.03:2014

Приложение А
(нормативное)

Форма протокола испытаний нагревательного кабеля


_________________________________________________________________________________
(наименование организации)
_________________________________________________________________________________
(адрес)
_________________________________________________________________________________
(номер сертификата, наименование выдавшей организации, дата выдачи и срок действия)

Заказчик _________________________________________________________________________

Объект __________________________________________________________________________

Протокол №
испытаний нагревательного кабеля

«____» _______________ 20____ г.

Температура окружающей среды __________ С.

До установки После установки


Паспортное
сопротив- сопротив-
омическое
Наименование ление сопротив- ление сопротив- Заключение
№ Тип сопротивление
обогреваемой жилы ление жилы ление о
п/п кабеля жилы
поверхности (проводя- изоляции, (проводя- изоляции, соответствии
(проводящего
щего МОм щего МОм
слоя), Ом
слоя), Ом слоя), Ом
1 2 3 4 5 6 7 8 9

Перечень применяемого испытательного оборудования и средств измерений

Дата Дата
№ Наименование Заводской Диапазон Основная Номер
Тип последней очередной
п/п прибора номер измерений погрешность свидетельства
проверки проверки

Нормативный документ, на соответствие требованиям которого проведены испытания


_________________________________________________________________________________

данные завода-изготовителя ________________________________________________________

Заключение: сопротивление изоляции и омическое сопротивление жил кабеля


соответствуют/не соответствуют требованиям нормативно-технической документации________
_________________________________________________________________________________

Испытания проводили:

__________________ ___________________________________ ________________


(должность) (Фамилия Имя) (подпись)

__________________ ___________________________________ ________________


(должность) (Фамилия Имя) (подпись)

48
CP G.01.03:2014

Приложение В
(справочное)

Форма акта освидетельствования скрытых работ


Электромонтажная организация ________________________________
_________________________________________ (заказчик)
_________________________________________ ________________________________
_________________________________________ (объект)
________________________________
Лицензия ________________________________ (адрес)
________________________________________ ________________________________

«____» __________________ 20____ г.

АКТ
освидетельствования скрытых работ по монтажу нагревательного кабеля
Комиссия в составе:
Представителя электромонтажной организации ________________________________________
_________________________________________________________________________________
(Фамилия Имя, должность)
Представителя технического надзора (заказчика) _______________________________________
(Фамилия Имя, должность)
провела осмотр работ по монтажу нагревательного кабеля _______________________________
_________________________________________________________________________________
(наименование обогреваемой поверхности и т.п.)
выполненных _____________________________________________________________________
(наименование монтажной организации)
и составила настоящий акт о нижеследующем:

1. К освидетельствованию и приемке предъявлены следующие работы _____________________


_________________________________________________________________________________
(перечислить все скрытые работы, выполненные к моменту составления акта)

2. Работы выполнены по проекту _____________________________________________________


_________________________________________________________________________________
(наименование проектной организации, № чертежей, дата составления)

3. При выполнении работ применены _________________________________________________


_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
(наименование материалов, конструкций, изделий, нагревательных кабелей, терморегуляторов и т.п. с указанием
марки, типов)

4. При выполнении работ отсутствуют или допущены отклонения от проектной документации


_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
(при наличии отклонений указать причину и кем согласованы отклонения, № листа и дата согласования)

5. Дата начала работ: «____» _______________ 20___ г.


Окончания работ: «____» _______________ 20___ г.

Решение комиссии:
Работы выполнены в соответствии с проектной и нормативно-технической документацией и
отвечают требованиям их приемки.

Предъявленные к приемке работы приняты, разрешается производство последующих работ


_________________________________________________________________________________
(наименование работ)
Представитель электромонтажной организации ________________________________________
(подпись)
Представитель технического надзора (заказчика) _______________________________________
(подпись)

49
CP G.01.03:2014

Приложение C
(справочное)

Форма акта проверки на функционирование системы обогрева

Электромонтажная организация ________________________________


_________________________________________ (заказчик)
_________________________________________ ________________________________
_________________________________________ (объект)
________________________________
Лицензия ________________________________ (адрес)
________________________________________ ________________________________

«____» __________________ 20____ г.

АКТ
проверки на функционирование системы обогрева

Комиссия в составе:
Представителя электромонтажной организации ________________________________________
_________________________________________________________________________________
(Фамилия Имя, должность)

Представителя технического надзора (заказчика) _______________________________________


_________________________________________________________________________________
(Фамилия Имя, должность)

провела проверку функционирования системы обогрева _________________________________


_________________________________________________________________________________
(наименование обогреваемой поверхности и т.п.)

с _____ часов «____» _______________ 20___ г. по _____ часов «____» _____________ 20___ г.

Температура окружающей среды __________ С.

Настройки терморегулятора _________________________________________________________

Результаты проверки:

1. Регулирование температуры ____________________________________ в заданных пределах


(осуществляется, не осуществляется)

2. Места перегрева обогреваемой поверхности _________________________________________


_________________________________________________________________________________
(отсутствуют, либо указать места перегрева)

3. Несанкционированное срабатывание аппаратов защиты _______________________________


_________________________________________________________________________________
(не произошло, либо произошло с указанием типа сработавшего аппарата)

4. Сопротивление изоляции нагревательного кабеля в горячем состоянии (сразу после


отключения) _______ МОм.

Решение комиссии:
По результатам проведенной проверки система обогрева __________________ быть принята в
постоянную эксплуатацию. (может, не может)

Представитель электромонтажной организации ________________________________________


(подпись)
Представитель технического надзора (заказчика) _______________________________________
(подпись)

50
CP G.01.03:2014

Содержание

1 Область применения .....................................................................................................................26

2 Нормативные ссылки ...................................................................................................................26

3 Термины и определения ...............................................................................................................27

4 Общие положения .........................................................................................................................28

5 Причины образования наледей ...................................................................................................29

6 Проектирование систем стаивания .............................................................................................31


6.1 Общая часть...................................................................................................................................31
6.2 Примерные этапы проектирования..............................................................................................32

7 Состав кабельных систем стаивания для кровли и водостоков ...............................................35

8 Монтаж кабельных систем стаивания .........................................................................................37


8.1 Общие требования ........................................................................................................................37
8.2 Установка нагревательного кабеля на крыше ............................................................................39
8.3 Установка в желобах и водостоках ..............................................................................................40
8.4 Установка в ендовах и на свесах кровли ....................................................................................41
8.5 Установка у чердачных и мансардных окон ................................................................................42

9 Приемо-сдаточные испытания системы стаивания и их техническое обслуживание ............42


9.1 Приёмо-сдаточные испытания системы стаивания ...................................................................42
9.2 Техническое обслуживание систем стаивания ...........................................................................44

10 Меры безопасности .......................................................................................................................44

Приложение А (нормативное) Форма протокола испытаний нагревательного кабеля ..................48

Приложение В (справочное) Форма акта освидетельствования скрытых работ ............................49

Приложение C (справочное) Форма акта проверки на функционирование системы обогрева ....50

51
CP G.01.03:2014

Membrii Comitetului tehnic pentru normare tehnică şi standardizare în construcţii CT-C 08 "Instalaţii
electrice, de automatizare, semnalizare şi telecomunicaţii" care au acceptat proiectul documentului
normativ:

Preşedinte dr. ing. Constantin Codreanu Universitatea Tehnică a Moldovei

Secretar Victor Balan Ministerul Dezvoltării Regionale şi a


Construcţiilor, „Direcţia construcţii, materiale
de construcţii şi tehnologii moderne”

Reprezentant al Ecaterina Grigorean Ministerul Dezvoltării Regionale şi a


MDRC Construcţiilor

Membri Iurie Ghieş Institutul de proiectare „Energoproiect”,

Oleg Pereverzev Institutul de proiectare „Energoproiect”,

Alexandru Şevcenco Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor


Excepţionale, Direcţia salvatori şi pompieri
Leonid Eroscenco Serviciul de Stat privind Verificarea şi
Expertizarea Proiectelor şi Construcţiilor

52
CP G.01.03:2014

Utilizatorii documentului normativ sînt responsabili de aplicarea corectă a acestuia. Este important ca
utilizatorii documentelor normative să se asigure că sînt în posesia ultimei ediţii şi a tuturor
amendamentelor.

Informaţiile referitoare la documentele normative (data aplicării, modificării, anulării etc.) sînt publicate
în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova", Catalogul documentelor normative în construcţii, în
publicaţii periodice ale organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul
construcţiilor, pe Portalul Naţional "e-Documente normative în construcţii" (www.ednc.gov.md),
precum şi în alte publicaţii periodice specializate (numai după publicare în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, cu prezentarea referinţelor la acesta).

Amendamente după publicare:

Indicativul amendamentului Publicat Punctele modificate

53
CP G.01.03:2014

Ediţie oficială

COD PRACTIC ÎN CONSTRUCŢII


CP G.01.03:2014
”Rețele și echipamente aferente construcțiilor
Sisteme electrice de cablu pentru topirea zăpezii pentru jgheaburi, țevi și acoperiș”
Responsabil de ediţie ing. L. Cuşnir

Tiraj 100 ex. Comanda nr. 253

Tipărit ICȘC ”INCERCOM” Î.S.


Str. Independenţei 6/1
www.incercom.md

54

S-ar putea să vă placă și