ORIGEN

c. 185 - 254-255

Viaţa. Origen se naşte, probabil, la Alexandria, în jurul anului 185, dintr-o

veche familie creştină. Numele său care înseamnă „născut din Horus" atestă că
familia sa era de neam egiptean. El era cel mai mare din 7 fraţi. Tatăl său,
Leonida, un creştin învăţat şi foarte evlavios, i-a dat educaţia completă a
timpului, adică instrucţia profană elementară şi pe cea religioasă creştină.
Atmosfera religioasă din familie şi geniul său personal au făcut din Origen un
tânăr fanatic pentru credinţă şi pentru interpretarea complexă a Sf. Scripturi.
Leonida, fericit, îi săruta pieptul noaptea, când Origen dormea. În timpul
persecuţiei lui Septimiu Sever, când Leonida a murit martir, Origen a dorit
profund să ia şi el cununa martirică, lucru care s-ar fi întâmplat, dacă mama sa
nu i-ar fi ascuns toate hainele, ca să nu poată ieşi din casă. Dar scrie tatălui său o
scrisoare în care-1 îndeamnă să nu cedeze din cauza familiei. După moartea lui
Leonida şi confiscarea averii lui de către autorităţi, familia ajunge la grea
strâmtorare materială. Origen, care avea acum 17 ani, a putut să-şi întreţină
familia, prin lecţiile pe care le dădea. El a adâncit studiile profane, în 203-204,
în vârstă de 18 ani, e numit de episcopul Demetru, conducătorul Şcolii
catehetice din Alexandria, în locul lăsat vacant de Clement, al cărui ucenic
fusese. Aprofundează filosofia profană sub Ammonios Sakkas, a cărui metodă
de lucru şi a cărui filozofie 1-au ajutat mult la elaborarea propriei sale teologii.
La şcoala lui Ammonios îl are coleg pe viitorul filosof Porfiriu, duşman
neîmpăcat al creştinilor, care ne relatează că Origen citea în această vreme pe
Platon, pe Numenios, pe Cronios, pe Apolofan, pe Longin, pe Moderatus, pe
Nicomah, pe pitagoreici, pe Chairemon stoicul şi pe Cornutus. De la Ammonios
a învăţat Origen interpretarea alegorică. Tot acum el învaţă limba ebraică.

Origen făcea aceste studii în paralel cu munca sa istovitoare la şcoala creştină,

unde numărul şi calitatea auditorilor creşteau pe măsura celebrităţii numelui
său. Pentru a putea face faţă obligaţiilor didactice şi ştiinţifice, el încredinţează
lui Heracles învăţământul profan (ciclul celor 7 materii), iar el îşi rezervă
filosofia, teologia propriu-zisă şi tălmăcirea Sf. Scripturi. Înţelegând greşit textul
din Matei 19, 12, şi pentru a nu da loc la bănuieli cu privire la legăturile sale cu
numeroşii săi auditori, printre care se aflau şi tinere fete, Origen se castrează,
lucru pe care îl va regreta şi care-i va produce neplăceri mai târziu. Ducea viaţa
într-o extremă sărăcie şi asceză, umblând deseori fără încălţăminte şi nevoind
să primească confort de la nimeni. Cunoscuţii spuneau; „cum vorbeşte, aşa
trăieşte şi cum trăieşte, aşa vorbeşte". A fost în primejdie de a se îmbolnăvi de
piept. Face diferite călătorii. La 212, merge la Roma „pentru a vedea vechea
Biserică a Romanilor”, unde-1 cunoaşte şi-1 aude pe Sf. Ipolit predicând. În 215-
216, sub persecuţia lui Caracala, Origen pleacă în Palestina şi se stabileşte la
Cezareea. Aici e înconjurat de dragostea şi admiraţia celor doi episcopi: Teoctist
al Cezareei şi Alexandru al Ierusalimului, care 1-au invitat să predice în Bisericile
lor. Episcopul Demetru a condamnat însă predica unui laic în Biserică şi 1-a
rechemat pe Origen la îndatoririle sale. În 218-219, Iulia Mamea, mama
împăratului Sever, care se afla la Antiohia, chemă pe Origen spre a fi instruită în
cele ale creştinismului şi spre a vedea dacă celebritatea lui corespunde
realităţii. Origen a dat curs invitaţiei. În 230, autorul nostru se duce în Grecia,
spre a linişti Bisericile de acolo, tulburate de erezie. În drum, trecând prin
Palestina